DETERMINAREA ENERGIEI DE ACTIVARE

3.4.1 OBIECTIVUL LUCRĂRII

Estimarea energiei de activare pentru reacţia între tiosulfatul de sodiu şi acidul sulfuric.
3.4.2 PARTEA TEORETICĂ
Energia de activare poate fi determinată experimental din variaţia vitezei de reacţie în
funcţie de temperatură, menţinând constante concentraţiile iniţiale ale reactanţilor.
În lucrare se studiază reacţia dintre tiosulfatul de sodiu şi acidul sulfuric, în soluţie apoasă:
Na 2S2 O 3  H 2SO 4  Na 2SO 4  S   SO 2   H 2 O 3.16
Această reacţie este uşor de urmărit deoarece sulful format se separă sub formă coloidală,
producând o tulbureală în vasul de reacţie. Expresia vitezei de reacţie este dată de ecuaţia 3.18.

Dacă se menţin constante C Na 2S2O3 şi C H2SO4  C H2SO4 viteza de reacţie devine:

0 0

1 k
   C 
2 1
vR    C0H 2SO4 0
Na 2S2 O3  k  3.21
t C *
Dependenţa constantei de viteză k  de temperatură este dată în formă logaritmată în ecuaţia 3.15
unde A este factorul preexponenţial, Ea este energia de activare, T este temperatura şi R este

constanta gazelor ideale  R  8,31 J  mol 1

 K 1  2cal  mol 1  K 1  . Energia de activare poate fi

 1  1
calculată din panta dependenţei liniare ln    f   .
 t  T
1.1.1 PARTEA EXPERIMENTALĂ
1.1.1.1 APARATURĂ ŞI REACTIVI
Soluţii: Na2S2O3 0,3M; H2SO4 0,3M
Pipete, eprubete, cronometru, baie de apă sau termostat, termometru.
1.1.1.2 MOD DE LUCRU
In patru eprubete se adaugă 5 mL de Na2S2O3 0,3 M; in alte 4 eprubete se adaugă 5 mL
H2SO4 0,3 M. Eprubetele se introduc într-un pahar Berzelius care conţine apă, iar acesta se
introduce în baia de apă sau termostat. Se măsoară temperatura şi se amestecă conţinutul
eprubetelor 1 şi 5; se cronometrează timpul apariţiei sulfului coloidal. Se încălzeşte baia de apă şi se
repetă procedura pentru încă 3 temperaturi cuprinse pe intervalul 30÷60oC.
1.1.2 PRELUCRAREA REZULTATELOR
 1  1
Panta (tgα = Ea/R) a dependenţei liniare ln    f   permite estimarea energiei de
 t  T
activare, în jouli sau calorii pe mol.

Se compară rezultatul prin metoda grafică cu cel obţinut prin metoda celor mai mici pătrate