VARIAŢIA VÂSCOZITĂŢII CU CONCENTRAŢIA

2.4.1 OBIECTIVUL LUCRĂRII

Determinarea vâscozităţii unor amestecuri binare de solvenţi prin metoda curgerii prin tuburi
capilare
2.4.2 PARTEA TEORETICĂ
Vâscozitatea reprezintă rezistenţa la curgere a fluidelor. Dacă considerăm fluidul format din
straturi paralele, forţa de frecare între două straturi, aflate la distanţa dx unul faţă de celălalt, ce se
deplasează paralel cu o viteză relativă v, este proporţională cu gradientul de viteză (legea lui
Newton):
dv
Ff   S 2.14
dx
unde  este vâscozitatea fluidului. Unitatea de măsură pentru vâscozitate este poise-ul:
1P= 1g cm-1s-1 în sistemul CGS, în SI unitatea de măsură este: 1N  m 2  s 1  10Poise .
Pentru lichide cu structura simplă (lichide newtoniene), legea lui Newton se respectă,
vâscozitatea fiind independentă de gradientul de viteză. Există însă şi lichide care nu respectă
această lege; acestea se numesc lichide nenewtoniene şi în general sunt soluţii de substanţe cu
structură complexă sau macromoleculară, putând exista sub forma mai multor conformaţii.
Vâscozitatea depinde de mărimea moleculelor şi de forţele de interacţie dintre ele şi este
modificată prin dizolvarea unor compuşi neionici, ionici, micromoleculari sau macromoleculari.
Neelectroliţii modifică vâscozitatea solventului, chiar în soluţii diluate, datorită interacţiilor
specifice dintre moleculele neelectrolitului şi cele ale solventului.
In cazul amestecurilor ideale de lichide (amestecuri în care energiile de interacţie între cei
doi componenţi sunt egale cu cele din componenţii puri), vâscozitatea depinde de fracţiile molare
ale componenţilor conform relaţiei:
ln   x A  ln A   x B  ln B  2.15
In cazul lichidelor cu vâscozitate mică şi medie, pentru determinarea acesteia se foloseşte o
metodă de curgere prin tuburi capilare.
Volumul de lichid V care se scurge printr-un tub capilar sub acţiunea presiunii P în timpul t
este direct proporţional cu raza capilarului r şi invers proporţional cu lungimea tubului l şi
vâscozitatea lichidului (relaţia lui Poiseuille):
r4 P  t
V 2.16
8 l

Folosind relaţia lui Poiseuille pentru un lichid de referinţă ce are vâscozitatea 0 şi

densitatea 0 şi cunoscând că presiunea coloanei de lichid este egală cu P  h  g   0 , rezultă:
   r 4  h  g  0  t 0
V 2.17
8  0  l

Pentru lichidul de studiat ce are vâscozitatea x şi densitatea x, se obţine o relaţie similară
cu 2.16; prin împărţirea celor două ecuaţii, se obţine următoarea relaţie de calcul a vâscozităţii:
x t x
 x  0   2.18
0 t 0

2.4.3 PARTEA EXPERIMENTALĂ

2.4.3.1 APARATURĂ ŞI REACTIVI
-Vâscozimetru Ostwald, alcătuit din două baloane de sticlă A şi B, care comunică între ele
printr-un tub îndoit ce are o porţiune capilară situată sub balonul B (figura 2.4).

Figura 2.4 Vâscozimetru Ostwald

- Amestecuri binare de alcool metilic – apă, în diferite proporţii.
- Pahar Berzelius, pară cauciuc, cronometru.
1.1.1.1 MOD DE LUCRU
Se umple balonul A cu lichid, după care se aspiră lichidul prin tubul capilar până când acesta
ajunge deasupra reperului a.
Se determină timpul în care lichidul curge prin capilar între reperele a şi b. Pentru fiecare
amestec binar se efectuează minim 3 măsurători.
Rezultatele se trec în tabelul 2.1.
1.1.2 PRELUCRAREA REZULTATELOR
Se calculează densitatea amestecurilor studiate, cunoscând că densitatea varaiază cu
concentraţia volumică procentuală a alcoolului metilic(c) după următoarea relaţie:
 kg  2.19
x  0, 996  1,57 103  c  9,88 10 6  c 2  1, 24 10 7  c3  
 dm 3 
 Se calculează vâscozităţile amestecurilor studiate cu ajutorul relaţiei 2.19, cunoscând că

kg
pentru lichidul de referinţă (apa distilată): 0  0,996 3
0  102 P .
dm
Se calculează fracţia molară de alcool metilic din amestecuri.
Se reprezintă grafic ln    f  ln( x A )  , unde A reprezintă alcoolul metilic.
Se calculează vâscozităţile amestecurilor conform dependenţei teoretice - relaţia 2.18.
Se verifică dacă amestecul alcool metilic – apă poate fi considerat un amestec ideal sau nu.
1.1.3 PREZENTAREA REZULTATELOR
Tabelul 2.1. Rezultate experimentale
Cv /%vol. xA t/s t /s /g∙cm-3 exp/P teor/P

0 0 0,996 0,01 0,01