Poluarea mediului a ȋnceput odată cu demararea revoluţiei industriale şi de

atunci a continuat să ia amploare, devenind o problemă globală.Poluarea

reprezintă preţul pe care omul modern ȋl plăteste pentru evoluţia constantă a
tehnicilor moderne din ultimele decenii.Acest fenomen apare atunci când mediul
nu poate distruge un element care a ajuns in aer, sol sau apa pe cale artificială,
procesul poate varia de la câteva zile, la mii de ani, ȋn funcţie de natura poluarii.
Principalele surse de poluare din zilele noastre sunt: industria farmaceutică,
alimentară, transporturile, activităţile agricole şi comerciale.
Consumul din ce in ce mai mare de medicamente şi substanţe de contrast în
scop diagnostic din ultima perioadă pune in pericol mediul înconjurător.
Majoritatea medicamentelor se elimină prin urină şi fecale, o parte din ele sunt
arunca-te necorespunzător la cosul de gunoi sau ȋn toaletă şi aşa ajung să polueze
alimentele, apa şi solul. Totodată o sursă de descărcări in mediu este emisia
directă de la fabricarea medicamentelor , care uneori depășesc cu mult
concentrațiile de prag toxice. Deși poluarea din producție este mai puțin răspândită,
deversările care produc dezvoltarea microorganismelor rezistente la medicamente
pot avea în continuare consecințe globale.[1]
Produsele farmaceutice sunt molecule complexe care au efect terapeutic asupra
organismului, compontentele active ale acestora au concentraţii mici şi sunt
eliminate prin fecale şi urină ca un amestec de metaboliti . Concentraţiile acestora
ȋn apa pot atinge valori cuprinse ȋntre ng L−1 si mg L−1 t, astfel ȋncat de-a cursul
timpului au apărut multe dovezi experimentale care indică faptul că acestea
provoacă modificari morfologice,metabolice si sexuale asupra speciilor agvatice.
[2] De fapt, majoritatea produselor farmaceutice sunt doar parțial transformate sau
reținute în organism și sunt excretate prin urină ca fiind în principal metaboliți
activi ai compușilor care pot rămâne neschimbați sau pot fi conjugat cu molecule
polare.[3]
Larsson şi colaboratorii, au studiat nivelul de farmaceutice ajunse ȋn mediul
acvatic prin stațiile de epurare care tratează apele uzate de la gospodării și spitale.
Au fost analizate prin cromatografie HPLC si spectrometrie de masă produsele
farmaceutice din efluentul de la o stație de tratare a apelor uzate care deservesc
aproximativ 90 de producători de medicamente în vrac în Patancheru, India.
Studiul a aratat un nivel crescut de antibiotice, concentratia celui mai abundent,
ciprofloxacina, depăsind nivelurile toxice admise. Astfel, se pune problema
apariţiei rezistenţei bacteriilor la antibiotice. [4] Un alt studiu realizat de Jones si
colab. se discuta despre substanțele des utilizate in prezent, cum ar fi ibuprofenul,
acidul acetilsalicilic, paracetamolul si amoxicilina care sunt prezente în apă cu un
nivel de risc crescut pentru ecosistemele marine. [5]
Intr-un alt studiu sobolanii au fost supusi administrarii de efluent industrial
provenit dintr-o zona recunoscută ca o verigă cheie în lanțul global de
aprovizionare cu medicamente din India,s-a constatat ca dupa o expunere de 5
zile , acestia nu au indicat efecte majore asupra transcrierii genei hepatice, desi
ecotoxicitatea efluentului a arătat efecte adverse pentru mai multe organisme,
inclusiv vertebrate acvatice, la diluții mari. [6]
Sim W si colab. au realizat măsuratori pentru apele uzate din diferite staţii de
epurare din Korea, măsurand concentraţiile totale ale substanţelor active şi au
observat că cea mai mare concentraţie este eliberata de produsele veterinare,urmate
de cele farmaceutice apoi cele utilizare ȋn spitalele. Antiimflamatoarele, cafeina și
carbamazepina au fost cele mai fregvente.[7]
O altă problemă din industria farmaceutică este modelitatea de eliminare a
deşeurilor care se poate face doar prin diferite procedee, cum ar fi autoclavarea,
microundele,dezinfecție chimică, iradiere, sistem plasmatic și incinerare.
Incinerarea este un proces termic, care distruge majoritatea deșeurilor
inclusiv microorganisme.Incineratorul eliberează particule, metale, gaze acide,
oxizi de azot, sulf şi nenumărate substanțe cu toxicitate necunoscută, ceea ce duce
la deteriorarea sănătății și degradarea mediului. Desi poloarea cu medicamente este
mai nociva in cazul mediului agvatic decat pentru om , incinerarea acestora are un
impact major major asupra sănătății avand ca repercursiuni aparitia cancerului și a
simptomelor respiratorii,alaturi de alte anomalii congenitale, defecte hormonale..
[8] Rong si colab. propun un nou tip de incinerator pentru o mai bună utilizare a
energiei în procesul de incinerare.Acesta este prevazut cu un alimentator, un grătar
rotativ, un gazificator cilindric și o camera de ardere secundara într-o unitate
unică. Concentrațiile de contaminanți masurate in 2008 au fost sub limitele lor
respective în standardele de control al emisiilor. Rezultatele testării au confirmat că
această tehnologie este adecvată pentru neutralizarea deșeurilor medicale.[9]
Int-un alt studiu realiat in Alexandria , 51 de unitati medicale au fost evaluate si s-a
constatat ca doar 31,4% din totalul au propriile lor incineratoare pentru tratarea
deșeurilor medicale, care aveau defectiuniu sau procesul de combustie era
incomplet.[10]
Se poate concluziona ca utilizarea din ce in ce mai mare a produselor
farmaceutice, fie ca este vorba de medicamente de sinteza (R-X-uri) fie ca este
vorba de OTC-uri sau suplimente alimentare produce o crestere a contaminarii
mediului.Mai mult , avand in vedere ca principalele legi in vigoare pentru protectia
mediului nu prevad parametrii specifici pentru monitorizarea acestor deversari ,
problema poluarii cu medicamente ramane una deocamdata necontrolata.
Obiectivul lucrarii de fata este evaluarea posibilității de tratare / degradare a unor
poluanți proveniti din industria farmaceutica prin procese de oxidare avansată –
fotocataliză heterogenă WO3 si analiza factorilor ce influențează degradarea
fotocatalitică a cetirizinei si a naproxenului prin iradiere UV-VIS utilizând pulberi
de WO3 dopate cu metale grele.

Tehnologiile prietenoase pentru mediu sunt raspunsul pentru procesul de tranziţie

către o economie durabilă bazată pe cunoaștere.Chimia verde sau chimia durabila
este un domeniu relativ nou, care se străduiește să lucreze la nivel molecular pentru
a atinge sustenabilitatea. Domeniul a primit un interes larg în ultimul deceniu
datorită capacității sale de a valorifica inovația chimică pentru a îndeplini simultan
obiectivele de mediu și economice. Chimia verde are la baza Doisprezece
Principii, care au fost studiate de Paul si colab.
Paul A.;Nicolas E.;Green ChemistryL Principles and Practice;Royal Society of Chemistry; 2010, 39, 301-
312

Poluarea mediului cauzată de creșterea numărului de poluanți evacuați în apă este

una dintre problemele majore cu care se confruntă comunitatea internațională,
necesitând crearea unui cadru nou/actualizat pentru reglementare și control.
Compușii, incluzând substanțe organice naturale și micro-contaminanți organici
sintetici, de exemplu fenoli, agenți tensioactivi, produse farmaceutice, bifenili
policlorurați, îngrășăminte și
pesticide, sunt eliberați în mod constant în mediul înconjurător de către industrie,
gospodării și agricultură.Tratarea convențională a apelor reziduale îndepărtează
majoritatea poluanților prin etape de epurare eficiente din punct de vedere al
costurilor, cum ar fi sedimentarea, filtrarea, adsorbția și procesele biologice, toate
acestea sunt considerate relativ eficiente pentru tratarea apelor reziduale. Cu toate
acestea, compușii biologici toxici și compușii organici nebiodegradabili persistă în
ape.În 2020, utilizarea apei în Europa în domeniul industrial crește costurile apei
până la 25% din costul total de producție și doar 50% din apa uzată va fi epurată.
Nevoia deinovare a tehnologiilor de epurare va cunoaște o creștere semnificativă în
viitorul apropiat. În Uniunea Europeană (UE), prioritatea în domeniului mediului
pentru perioada 2014-2019 o reprezintă reciclarea și epurarea apei uzate pentru a fi
re-utilizată. În acest context, tehnologiile fotocatalitice de epurare a apelor
uzatecare utilizează radiația solară ca “energie verde” cu impact redus asupra
mediului înconjurător trebuie luate în considerare din perspectiva protecției
mediului.
Fotocataliza heterogenă reprezintă o abordare destul de recentă
pentru decontaminarea apei, fiind un proces ecologic bazat pe
materiale semiconductoare. Dezvoltarea inovatoare a unei game largi
de aplicații de mediu, cum ar fi decontaminarea fotocatalitică a apei
uzate, necesită materiale semiconductoare performante pentru
aplicații în domeniul radiației vizibile. Combinarea dioxidului de titan cu
un alt semiconductor oferă o modalitate de combinare a proprietăților
diferiteale componentelor individuale într-un singur sistem, obținând
materiale
Teză de abilitare ANDRONIC LUMINIȚA CAMELIA4hibride care asigură
o performanță fotocatalitică excelentă. Pentru a sprijini aceste
tehnologii ecologice, materialele sunt obținute prin metode
transferabile și cu costuri reduse: metoda sol-gel, metoda precipitării
fotochimice, metoda doctor blade și metoda imersiei, tehnici
reproductibile și cu un impact redus asupra mediului.