Universitatea Tehnic Gh.

Asachi
Facultatea de Inginerie Chimic si Protecia
Mediului, Iai
Departamentul de Ingineria Mediului

Epurarea efluentilor proveniti din

industria detergentilor in vederea
deversarii in receptorii naturali

ndrumtor:
ef lucrri dr. ing.
Corina Petronela Mustere

Student:
Stanciu Andrei- Ctlin
Bresug Tudorel -Iulian

Grupa: 2409
Iai, 2016
Introducere

Apa in circuitul ei trece prin diverse locuri de intrebuintare ( procese tehnologice , folosinte
menajere) se incarca cu diverse materiale si substante care o degradeaza , ii strica calitatea
,facand-o , in general nefolosibila in continuare . Efectul acestor ape asupra raurilor
( principalele surse de apa ) este dublu : se reduce cantitatea de apa curate necesara in viitor si
se restituie un volum corespunzator de apa uzata conducand la poluarea raurilor .
Pana de curand majoritatea substantelor organice care se foloseau erau de natura naturala,
adica ele erau sintetizate pec ale biologica, fiind deci biodegradabile . Este caracteristic
pentru majoritatea substantelor sintetizate artificial ca, datorita structurii lor, ele nu intra
usor , sau deloc , in reactii chimice biologice , constituind substante nebiodegradabile care
participa intens la poluarea apelor. Aceasta situatie devine evidenta daca facem o comparative
intre materialul natural si inlocuitorul sau sintetic lemn cu plastic, nilon , sapun cu detergeni
etc.
Pe masura ce concentrarea populatiei creste, in mod corespunzator creste si concentratia
deseurilor. Sistemul de transport hidraulic al acestor deseuri este acela care face sa fie
posibila viata in oras si acest sistem este totodata responsabil de poluarea raurilor.
Se pare ca gravitatea de poluarea a apelor este perceputa mai clar de individ atunci cand le
examineaza la o scara mai mare si intr-o masura mai mica cand participa personal la folosirea
apei . Este suficient si se observa practica destul de obisnuita in locuintele urbane de a scapa
de cele mai variate produse nadorite prin aruncarea lor la canalizare ( uleiuri medicamente ,
vopsele , deseuri de hartie , chimicale alterate etc . ) . Aceasta metoda de a scapa de produsele
nedorite , in oarecare masura , este sustinuta de parerea destul de raspandita ca poluarea
resurselor natural poate fi combatuta relativ usor prin epurarea apelor uzate . Lucrarile de
reducere a poluarii resurselor natural au fost efectuateintr-un mod extrem de modest . Chiar si
cuvantul APA UZATA , cauza cea mai mare a poluarii existente , are o rezonanta neplacuta si
mai putin eleganta in vorbirea curenta .
Procesul de epurare consta in indepartarea din apele uzate a substantelor poluante in scopul
protectiei calitatii apelor si in general a mediului inconjurator . Epurarea apelor uzate se
efectueaza in constructii si instalatii grupate intr-o anumita succesiune tehnologica in cadrul
unei statii de epurare. Marimea statiei de epurare va depinde de cantitatea si calitatea apelor
uzate si ale receptorului si de conditiile tehnice de calitate care trebuie sa le indeplineasca
amestecul dintre apa uzata si a receptorului in aval de punctul de deversare a apelor uzate ,
astfel incat folosintele din aval sa nu fie afectate. Se poate afirma cu certitudine ca exista o
mare diferentiere intre apele uzate menajere si apele uzate industrial .

In concluzie , lupta impotriva poluarii cursurilor de apa de catre afluentii reziduali din oras si
industrii impune constructia accelerate a statiilor de epurare , in care substantele poluante
sunt extrase prin procedee fizice , chimice , si biologice . Toate procedeele conduc la
reziduuri concentrate, unde se regasesc materiile poluarii sub forma de namoluri .
Variante Tehnologica de epurare a apelor uzate
Procesul tehnologic ,formarea apelor uzate si caracteristicile acestora.
Deoarece ponderea productiei de detergent pe plan mondial apartine celor anioni activi (7093%), formarea apelor uzate si caracterizarea lor se vor referi la acestia.
Cei mai importanti reprezentanti ai clasei de compusi anioni activi sunt: alchilsulsulfatul de
sodiu , alchilsulfonatul de sodiu si alchil-aril-sulfonatul zentantul de baza al detergentilor
anionici.
In linii mari , fazele procesului tehnologic sunt urmatoarele: alchilarea aromaticelor ;
sulfonarea alchil-benzenului ; neutralizarea acidului alchibenzen-sulfonic ; separarea
nesaponifiabilului ;purificarea detergentilor obtinuta prin extractia nesaponifiabilului ramas ;
evaporarea hidrocarburilor usoare nereactionate ; distilarea ; conditionarea detergentului
purificat , obtinuta prin adaos de decoloranti , masa industrial , coloranri ; macinarea ;
pulverizarea ; cernerea si ambalarea .
Primele patru procese sintetizeaza detergentii. Din procesul tehnologic nu rezulta ape uzate ;
acizii reziduali obtinuti din procesele de sulfonare si decantare , avand o concentratie
sufficient de mare de acid sulfuric , sunt depozitati si refolositi in alte scopuri industriale .
Totusi spalarea instalatiilor , a agregatelor su dusumelelor da in mod constant ape puternic
impurificate .
De asemenea , de la sectiile de purificare a detergentilor , apele uzate nu provin din procesul
de fabricatie , si de la spalarea instalatiilor .
Compozitia apelor uzate este foarte variabila , fiind in functie de cantitatea de apa de spalare
folosita . In general , apele uzate sunt puternic impurificate . Analizele efectuate la o uzina de
detergent de tip ABS dau , valori specificate in Tabelele 1 si 2:
Tabelul 1 Caracteristicile chimice ale apelor uzate evacuate de la sectia de sinteza a
detergentilor
Valoarea

pH

Minima
Maxima
Medie

0
11
-

Consumul
chimic de
oxigen mg
O2/l
14000
90800
50000

Substanta
activa ABS
mg/l

Reziduuri
petroliere
mg/l

Reziduu
total mg/l

Reziduu
calcinate
mg/l

117
10000
3200

660
78700
22400

10300
56900
33000

2200
20500
8300

Tabelul 2 Caracteristicile chimice ale apelor uzate evacuate de la sectia de purificare a

detergentilor

Valoare

pH

CCO mg
O2/l

CBO5
mg O2/l

Minima

200

33

Substanta
active
mg/l
10

Reziduuri
petroliere
mg/l
30

Reziduu
total
mg/l
500

Reziduu
calcinat
e mg/l
250

SO4
mg/l

Maxima

8,7

24000

160

730

36100

20100

1600

575

Medie

5200

130

130

6300

3000

680

260

38

Debitul total de ape uzate de la fabricarea detergentilor este apreciat la circa 15 m/h ,
la o productie de 30 t/zi .
Tot ca ape uzate industrial pot fi considerate apele provenite de la diferite tipuri de
spalatorii ( de rufe , de vagoane si cisterne de cale ferata , de ambalaje etc. ) . Dupa caracterul
lor , aceste ape pun probleme de epurare similar celor provenite de la fabricarea detergentilor.
In tabelul 3 se arata compozitia chimica a unor ape uzate tipice , provenite de la o
spalatorie de rufe .
Valoare

pH

CCO mg
O2/l

Minima

5,1

65

Substanta
active ABS
mg/l
3

Materii in
suspensie
mg/l
15

Substante
dizolvate
mg/l
104

Cloruri
mg/l

Fosfati
mg/l

Sulfati
mg/l5,1

50

Maxima

10,0

1400

126

790

2100

185

430

Medie

450

44

170

810

60

150

200

In cazul spalarii cisternelor folosite la transportul uleiurilor vegetale sau minerale ,

apele uzate se incarca foarte mult cu suspensii mai ales plutitoare .

Influenta apelor uzate asupra emisarului .

Consumul mare al acestor substante sintetice de spalare face sa se resimta efectul
negative specific in emisar , fie ca provin din deversarea apelor uzate industrial , fie din
deversarea celor menajere.
Influenta detergentilor este multipla si complexa , manifestandu-se indeosebi asupra
aspectului si proprietatilor apei raurilor, faunei si florei acestuia , tratabilitatii apei de
alimentare a oraselor si eficientilor statiilor de epurare a apelor uzate .
Pe rauri , mai ales amenajate , concentratiile de detergent de 0.5 mg/l pot produce
spume stabile . Formarea spumelor si cantitatea lor este conditionate de concentratia
detergentilor , de pH , de temperature , de viscozitate si de prezenta anumitor substante
organice si anorganice ( protein, ioni de calciu si de magneziu ).
Proprietatile superficial active ale detergentilor duc la scaderea capacitatii de
autoepurare a raurilor. Aceasta influenta se manifesta atit prin reducerea transferului de
oxygen in apa ( chiar pana la 70%) , cat si prin efectul de protejare a substantelor organice ,
izolandu-le de contactul cu oxigenul dizolvat .
Existenta detergentilor in apele de suprafata poate duce la inrautatirea proprietatilor
organoleptice. In general gustul si mirosul neplacut al apei potabile este dat de o concentratie
de detergent mai mare decat 50 mg/l.
In cee ace priveste efectul toxic al detergentilor , trebuie mentionat ca acesta se
datoreste proprietatilor superficiale active , care pot interveni negative in schimbul de gaze la
nivelul celulei .
Pentru detergentii cei mai folositi (anioni activi) , concluziile cercetarilor de toxicitate
asupra organismelor acvatice sunt urmatoarele :
-

pentru pesti limita letala este stabilita la 5-10 mg/l substanta activa ,depinzand de
specia pestilor;
aceeasi limita de toxicitate este stabilita si pentru alte organisme inferioare
( crustacei , viermi ) ;
activitatea algelor este inhibata la aproximativ 20 mg/l detergent iar a bacteriilor ,
la aproximativ 50 mg/l ;
prin capacitate ape care o au detergentii de a emulsion hidrocarburile ( de exemplu
uleiurile minerale ) , ei contribuie la resorbtia mai usoara a acestora in organismal
animal , marind astfel nocivitatea diferitelor substante .

Asupra organismelor cu sange cald si asupra omului , detergentii au actiune iritanta

numai la concentratii mari , de ordinal a miilor de mg/l .
Cercetari recente arata ca detergentii perturba coagularea apei in statiile de tartare ,
dar ca raspunzatorii principali ai acestor perturbari sunt substantele care intovarasesc
substanta active in detergentul commercial , si anume poli- si metafosfatii in cantitati
mai mari decat 0.4 respectiv 5.0 mg/l .
Prezenta detergentilor in efluentii statiilor de epurare a apelor uzate provoaca mari
neajunsuri datorita spumarii, impiedicarii difuziei oxigenului in apa si actiunii toxice
fata de microorganismele , inhibandu-le de la o concentratie de 50 mg/l in sus .
S-au semnalat spume persistente de 1.5-4.0 m inaltime. O cantitate de materii in
suspensie de 2000-3000 mg/l in bazinele cu namol active reduce simtitor formarea
spumei.
Fermentarea anaeroba este de asemenea influentata de detergentii care se acumuleaza
in namolul din metantac. Aceasta actiune se exercita prin inhibarea producerii de gaz
si favorizeaza reactiile din domeniul acid. Cantitatile de detergent care provoaca
aceasta deranjare a fermentatii normale sunt de ordinal a cateva sute de mg/l .
Neplacerile semnalate atit in emisar , cat si in instalatiile de epurare sunt date de toate
tipurile de detergent ; toxicitatea cea mai mare o prezinta detergentii cationici , totusi
acestia nu prezinta un pericol deosebit pentru organismele acvatice , deoarece in
present sunt neutralizati de detergentii anioni activi deversati in cantitate mult mai
mare .
S-a constatat ca unii detergent sunt susceptibili de a fi atacati de bacteriile din rauri si
din instalatiile de epurare ; acestea metabolizeaza asa-numitii detergent ,, moi sau
degradabili , insa nu pot degrada categoria substantelor ,,tari . Cercetari intense,
efectuate mai ales asupra detergentilor de tip anion active , au adus la precizarea
cauzelor acestei comportari si au aratat ca intre structura chimica a substantelor
superficial active si biodegradabilitatea lor exista o stransa legatura . In cazul
detergentilor de tip alchil-sulfat sau sulfonate si de tip alchil-aril-sulfonat detergentilor
de tip alchil -sulfat sau sulfonate si de tip alchil -aril-sulfonat liniaritatea catenei sau
ramificarea ei joaca roul esential.
Cercetarile au demonstrat ca detergentii care poseda radical alchilic liniar sunt
biodegradabili si deci ca dispar rapid din rauri.
Aceste constatari au condus la legiferarea in unele tarimari consumatoare de detergent
a folosirii pe piata numai a detergentilor degradabili. Restrictiile impuse de protectia
apelor precum si interdictia consumului detergentilor,,tari au orientat industria
petrochimica spre sinteza substantelor de tip ABS cu catena liniara numita LAS sau
LABS si au promovat folosirea substantelor de tip alcoolilor sulfatati.

Astazi se considera biodegradabil detergentul de tip anion active, care este degradat
zilnic cel putin in proportie de 80% in instalatia de laborator recomandata de metoda
oficiala germana. Chiar in canal detergentilor degradabili, normele de evacuare a
acestor substante in apele uzate orasenesti ce ajung in instalatiile de epurare biologica
le limiteaza la 50 mg/l, datorita dificultatilor fizice pe care le provoaca.
Procedee, constructii si instalatii de epurare.
Pentru apele uzate industrial cu continut mare de detergent nedegradabili biologic
(provenite de la fabricarea acestor substante sau de la spalatorie ) intra in discutie
numai procedeele fizico-chimice de epurare. Proprietatile legale de structura
amfolitica a moleculei de detergent fac ca indepartarea acestuia sa se bazeze in
principal pe fenomenul de adsorbtie. Cercetari numeroase au aratat ca in cazul
molecule de tip anion active (ABS) catena hidrofoba poate fi mai efficient legata prin
adsorbtie decat radicalul hidrofil ; de aceea tratarea cu carbine activ este preferabila
coagularii adsorbtive pe geluri de hidroxid de aluminiu , fie si silicate .
Coagularea
La coagularea apelor uzate continand detergent se remarca necesitatea cresterii dozei
de coagulant. Au fost utilizati ca coagulanti sulfatul de aluminiu, singur sau impreuna
cu silice active, sulfatul de fier impreuna cu clor , bentonite , sedimentul de la tratarea
apei in scopuri potabile etc. Randamentele obtinute la cercetarile cu coagulantii de
mai sus sunt inscrisi in Tabelul 4.
Tabelul 4 Randamentele obtinute prin coagularea absorbtiva a detergentilor dintr-o
solutie cu continut de ABS de 20 mg/l
Coagulantul folosit

Conditii

Randamentul maxim obtinut

%

Sulfat de aluminiu si silice

sctiva 10:1

60 mg/l
pH=8.4

35

Sulfat de aluminiu si silice

active 10:1

Ph=8.8

50

Sulfat feros si clor 7:1

pH=9.1

50

Sediment de la tratarea apei

potabile

60 mg/l

80

Bentonita , sulfat de
aluminiu si var nestins

12 mg, 60mg si 7 mg la litru

50

Cercetarile au mai aratat dependent eficientei de coagulare de valoarea pH-ului apelor

tratate. S-au obtinut rezultate imbunatatite atat la un pH alcalin variind intre 8.8 si

11.5, dat de laptele de var, cat si la un pH acid variind intre 4.5 si 5, dat de acidul
sulfuric. In general sulfatul de aluminiu se adauga in cantitai de 100200 mg/l la un
continut de detergent de cateva zeci de mg/l.
La procedeul coagularii se produc cantitati mari de namol care pot fi valorificate prin
recuperarea sulfatului se aluminiu si folosirea fosfatului de calciu ca ingrasamant .
Adsorbtia
Reducerea continutului de detergent din apele uzate obtinuta prin coagularea chimica
nu este totdeauna suficienta pentru a satisfice conditiile de calitate cerute de emisar ;
de aceea s-a experimentat pe scara larga adsorbtia pe carbine active , care a dat
rezultatele cele mai bune in retinerea cantitativa a detergentilor . Acest fenomen
urmeaza perfect legea lui Langmuir sau Brunauer-Emmet-teller, asa incat au putut fi
bine precizati factorii care influenteaza cinetica si echilibrul de adsorbtie. Eficienta
adsorbtiei poate fi mult marita prin pretratarea cu coagulant.
Randamentul obtinut prin aceste metode de epurare avansata depasesc 95%; totusi,
pana in present, in practica industrial functioneaza putine statii de epurare a
detergentilor prin adsorbtia pe carbine active granulat, din cauza constului ridicat.
Statiile industrial utilizeaza combinarea treptelor de coagulare chimica cu adsorbtia
fizica.
In figura 5 se prezinta schema unei instalatii care conduce la obtinerea unui effluent
cu continut de detergent sub 0.05 mg/l, de la un influent cu 6m g/l.

Instalatia este impartita in doua sectiuni principale: filtre cu dublu strat si coloanele de
carbine active. In prima sectiune se efectueaza coagularea chimica cu sulfat de aluminiu la
pH acid, adsorbita primara si filtrarea. Filtrele cu dublu strat sunt similare apparent filtrelor
de nisip rapide, dar constructia, functionarea si eficienta sunt foarte diferite. Diferenta
principal consta in faptul ca filtrarea se face in primul rand prin granule mari de cocs si apoi
prin granule fine de nisip. Pentru coagularea adsorbtiva, apa uzata a trecut concomitant cu
substantele coagulantelor prin filtru. Viteza optima de filtrare a fost de 0.3 l/s m. Sectiunea a
doua este formata din doua filtre cu carbine active, inalte de 0.9 m si operand in serie la o
viteza de filtrare de 0.3 l/sm.
O Statie similara foloseste pentru coagulare 250mg/l sulfat de aluminiu la
pH=11.4(aproximativ 410mg/l var); trecerea prin filtrele de carbine (doua de cate 1.5m

inaltime) se face cu un debit de 45 m/h. Concentratia medie de detergent de la 68 mg/l scade

la 0.13 mg/l.
Alt exemplu il constituie tratarea combinate prin coagularea chimica si adsor