CAPITOLUL IV

PLANUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI

4.1. Masuri de management (administrativ)
Necesitatea studierii evaluării impactului activitătii asupra mediului, este justificată prin următoarele
argumente:
 initierea din timp a unor actiuni preventive care să reducă efectele negative care ar
putea fi generate de activitatea productiei si comercializarii tevilor din otel fara sudura,
laminate sau trase la rece, precum si activitatea de import-export;
 evaluarea obiectivă a posibilitătilor de aparitie a efectelor nedorite asupra mediului
si sănătătii populatiei, datorate activitătii, în vederea selectării strategiei într-o perspectivă
sistematică.
Obiectivele monitorizării sunt de a caracteriza condiţiile de calitate ale mediului precum şi tendinţele
acestora, de a aprecia fluxurile de apă şi poluantilor, de a compara valorile măsurate cu valorile admisibile
şi de a emite avertizări în situaţii de urgenţă. Aceste deziderate se pot atinge prin acţiuni precum: evaluarea
stării de calitate (în timp şi spaţiu) şi a tendinţelor de evoluţie; caracterizarea problemelor existente
(permanente sau urgente); proiectarea şi implementarea programelor/proiectelor (management,
reglementări etc.); evaluarea eficienţei programelor/proiectelor; răspunsul operativ la situaţii de urgenţă.
Un model de prognoză a poluării apelor subterane trebuie să înglobeze curgerea în mediu poros, în
regim saturat şi nesaturat, precum şi modelarea matematică a dispersiei agenţilor poluanţi în acest mediu.
Datorită interinfluenţei dintre freatic şi apele de suprafaţă există o interdependenţă şi din punctul de vedere
al calităţii apelor. Astfel, apele de suprafaţă reprezintă condiţii de frontieră pentru domeniul freatic, atât din
punct de vedere hidraulic, cât şi din punctul de vedere al concentraţiei poluantului.
O bază de date privind calitatea apelor subterane, rezultată în urma monitorizării, trebuie structurată
astfel încât să furnizeze informaţii calitative şi cantitative necesare realizării unor modele matematice care
să descrie comportarea în timp şi spaţiu a poluanţilor din acvifer (existenţi sau potenţiali). Datele rezultate
din monitorizare trebuie sa conţină componente care au rolul să definească şi să descrie calitativ şi cantitativ
acviferul sau bazinul hidrogeologic în care are loc poluarea şi sursele de poluare existente sau potenţiale din
zona analizată. Monitorizarea calităţii apelor subterane se face mult mai anevoios decât cea a apelor de
suprafaţă. Prelevarea de probe din apa unui acvifer presupune existenţa unor foraje de observaţie sau de
exploatare (pompare).
Analizarea solului trebuie să ţină seama de aceste particularităţi. Probele de sol pot fi recoltate din
stratul de suprafaţă, de la 5-30 cm. pentru investigarea contaminării terenului, sau de la adâncimi de 1.5 m,
chiar până la stratul de apă freatică, pentru evidenţierea unor poluări de profunzime.
Activitatea de monitoring are următoarele scopuri: evaluarea calităţii mediului, semnalizarea
prezenţei unor poluanţi, stabilirea expunerii la risc, predicţia tendinţei de evoluţie, alarmarea în cazul poluării
accidentale, integrarea informaţiilor sectoriale.
Etapele de realizare ale monitoringului de mediu sunt: prelevare de probe, analiza probelor,
crearea bazei de date, analiza datelor, întocmirea şi distribuirea rapoartelor.
Monitoringul integrat de mediu presupune integrarea şi corelarea datelor sectoriale într-un
ansamblu care poate asigura predicţia evoluţiei mediului.
 In cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) s-a elaborat un program complex
de supraveghere, în vederea uniformizării rezultatelor şi a elaborării unor metode corecte de control a
poluării. Programul de supraveghere are trei compartimente distincte.
1. Sitemul Global de Monitoring de Mediu (GEMS), aplicat în 144 de state ale lumii, are 25 de reţele
majore în care activează peste 30000 de oameni de ştiinţă, tehnicieni şi auxiliari. GEMS este organizat pe 5
mari domenii: climă, poluare transfrontalieră, refacerea resurselor naturale terestre refacerea resurselor
oceanice şi poluarea mediului.
2. Monitoringul de fond global integrat (IGBM), are ca obiective: să înregistreze starea mediului şi
factorii care îl pot afecta; să evalueze factorii de impact; să evalueze şi să programeze starea viitoare a
mediului; să identifice tendinţele curente şi de viitor ale poluanţilor; să înregistreze datele de bază obţinute
din măsurători; să determine fluxurile de poluanţi şi deplasarea acestora în ecosisteme; evaluarea poluanţilor
şi determinarea zonelor critice.
3. Infotera este parte integrată a Programului ONU pentru mediu şi reprezintă un sistem organizat
de referinţă şi informare care funcţionează la nivel naţional prin Puncte Focale Naţionale (PFN-Infotera).
4.2. Masuri tehnice, tehnologice
Principalele măsuri tehnologice pentru reducerea şi controlul poluării sunt:
- reducerea emisiilor de agenţi poluanţi din industrie, prin alegerea materiilor prime cu cel mai mic potenţial
de poluare, modificarea proceselor tehnologice prin adăugarea unor faze de recuperare a agenţilor
poluanţi, utilizarea proceselor în circuit închis, etc.
- reducerea agenţilor poluanţi din transporturi;
- înlocuirea combustibilului solid, cu lichid, gazos sau acţionarea cu energie electrică a motoarelor;
- reducerea emisiilor de agenţi poluanţi în industrie;
- reducerea emisiilor poluante radioactive;
- instalarea unor bariere fizico-chimice în calea răspândirii agenţilor poluanţi la: epurarea gazelor, ventilarea
incintelor, desprăfuirea aerului;
Aceste tehnologii, care necesită investiţii suplimentare trebuie să asigure:
- protecţia biotopurilor de interes ştiinţific;
- asigurarea lanţurilor trofice normale ale biocenozelor;
- asigurarea resurselor naturale (aer, apă, sol, ) curate, pentru obţinerea unei bune productivităţi;
- reciclarea naturală a materiei, prin asigurarea realizării biociclurilor elementelor vitale (carbon, azot,
oxigen, etc.);
- conservarea aspectului estetic, recreativ al mediului.
Ca masura de remediere a poluarii apei de suprafaţă se recomanda limitarea răspândirii poluantului
şi recuperarea poluanţilor flotanţi; eliminarea suspensiilor, reducerea masei şi volumului suspensiilor în staţii
de decantare-sedimentare; tratarea chimică sau biologică a apelor uzate industriale; tratarea poluanţilor
organici volatili prin barbotare cu aer, iar a celor nevolatili prin adsorbţie pe cărbune activ. Iar pentru apele
subterane se recomanda izolarea acviferului poluat (soluţie costisitoare) pompare la suprafaţă şi tratarea
înainte de folosire.
Catalizatorul Catalitic reduce efectul negativ al ozonului atmosferic, compusilor organici volatili,
oxidului carbonic, oxizii de azot.
 Filtrele electrostatice sunt eficiente in cazul pulberilor sedimentabile in suspensie provenite din fabrici
de ciment, termocentrale, fabricile de acid sulfuric. Filtrul consta in trecerea gazului solid (praf, pulbere, fum)
printr-un recipient in care se creeaza un camp electrostatic, cu capacitatea de epurare a emisiei si recuperarii
solidului dispersat.
Legea prevede proceduri şi norme tehnice de evaluare a poluării pentru diferiţi factori de mediu,
dispoziţii la atingerea pragurilor de alertă, dispoziţii la atingerea pragurilor de intervenţie şi stabileşte
autorităţile competente.
Necesitatea menţinerii calităţii aerului atmosferic în limitele asigurării unor condiţii bune de trai
pentru om si pentru mediu, se impune menţinerea emisiilor poluante în limitele standardizate. În acest scop,
au fost elaborate tehnologii de reţinere a poluanţilor la sursă, bazate în principal pe următoarele procedee:
 desprafuire
 adsorbtie
 absorbtie
Avand in vedere ca aerul este cel mai poluat component de mediu, trebuie sa fie impuse aceste
tehnologii de depoluare.
Modalităţile de implementare a principiilor şi strategiilor conform Directivei de Evaluare a Impactului
asupra Mediului (EIM) 2003/35/CE, reglementează activităţile economice şi sociale cu impact asupra
mediului şi procedura de autorizare a lor, stabileşte regimul substanţelor şi deşeurilor periculoase, precum şi
a altor deşeuri şi impune reglementarea tehnică a măsurilor de protecţie a mediului de către autoritatea
centrală de protecţie a mediului, cu consultarea autorităţilor de specialitate, pe domenii.