Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIN ROMANIA
AGENTIA NATIONALA DE PROTECTIA
MEDIULUI
Bucuresti, Aleea Lacul Morii nr. 151, sector 6, cod 060841
Tel: +40-21-493 4350; +40-746-22 66 55; fax: +40-21-493 4350
e-mail: office@anpm.ro; www.anpm.ro
Februarie 2003
Aceste documente se pot accesa de pe website-ul Agentiei Nationale de Mediu din Romania
(ANPM) (www.anpm.ro) (cuvant de ordine „Cele mai bune tehnici disponibile “).
REZUMAT
INTRODUCERE
Manipularea apei uzate si a gazului rezidual a fost identificata ca fiind o problematica orizontala
pentru sectorul chimic asa cum este descrisa in anexa I, 4 a Directivei. Inseamna ca termenul
“cele mai bune tehnici disponibile (BAT)” este evaluat in acest document pentru intregul sector
chimic, independent de procesele particulare de productie si de modul si marimea uzinei
chimice implicata.
Doar tehnicile aplicate sau aplicabile in mod obisnuit pentru industria chimica sunt abordate in
acest document, lasund-se ca tehnicile specifice procesului sau tehnicile integrate in proces (de
ex. tehnicile neutilizate la tratare) sa fie dezbatute in BREF-urile verticale. Desi restrictionate
doar la industria chimica, este recunoscut faptul ca acest document poate contine de asemenea
informatii valoroase si pentru alte sectoare (de ex. sectorul rafinariilor).
Evacuarile in aer si apa sunt principalele impacturi asupra mediului cauzate de evacuarile din
instalatiile chimice.
• sintezele chimice
• sistemele de tratare a gazelor reziduale
• prepararea apei de proces
• scurgerile din sistemele de alimentare cu apa a cazanelor
• scurgerile de slam din ciclurile de racire
• spalarea in contracurent a filtrelor si schimburile de ioni
• incarcare hidraulica
• continutul substantelor poluante (exprimat in cantitate sau concentratie)
• pontentialele efecte sau periclitari asupra apei receptoare, exprimate in parametrii principali
se de insumare)
• efectele asupra organismelor din apa receptoare, exprimata in date de toxicitate.
• COV
• Compusii sulfului (SO2, SO3, H2S, CS2, COS)
• Compusii azotului (NOx, N2O, NH3, HCN)
• Compusii halogentati (Cl2, Br2, HF, HCl, HBr)
• Compusii rezultati in urma arderii incomplete (CO, CxHy)
• Pulberile.
Managementul de mediu este o strategie pentru manipularea evacuarilor (sau a prevenirii lor)
din activitatile industriale (chimice), luand in considerare conditiile locale, imbunatatindu-se
asfel performanta integrata a amplasamentului chimic. Acesta ii ofera operatorului:
• o vedere in mecanismul de generare al poluarii din procesele de productie
• sa faca decizii echilibrate referitor la masurile de mediu
• sa evite solutiile temporare si investitiile neprofitabile
• sa actioneze adecvat si proactiv referitor la evolutiile noi din domeniul mediu.
Tehnicile identificate de Grupul Tehnic de Lucru si descrise in acest document sunt acelea
utilizate in intreg sectorul chimic. Acestea sunt introduse in ordine logica, urmand calea
poluantilor.
• Tehnici de separare sau limpezire, utilizate in principal in combinatie cu alte operatii, fie
ca prima etapa (pentru a proteja alte instalatii de tratare impotriva deteriorarii, colmatarii
sau ancrasarii datorate corpurilor solide) sau etapa de limpezire finala (pentru a indeparta
substantele solide sau uleiul format in operatia de tratare precedenta) :
Separarea nisipului fin
Sedimentare
Flotatia aerului
Filtrarea
Microfiltrarea / ultrafiltrarea
Separarea uleiului de apa
striparea
incinerarea
Tehnicile descrise de tratare a NAMOLULUI DIN APA REZIDUALA pot fi vazute ca optiuni singulare sau
ca o combinatie a optiunilor singulare. Urmatoarea lista nu indica o ordine. Disponibilitatea (sau
indisponibilitatea) unei cai de evacuare poate fi un factor decisiv, cel putin la nivel local, in
alegerea unei tehnici adecvate de control a apei reziduale. Tehnicile de tratare a namolului
provenit din apa reziduala sunt:
• operatii preliminare
• operatii de ingrosare a slamului
• stabilisarea slamului
• conditionarea slamului
• tehnici de deshidratare a slamului
• operatii de uscare
• oxidarea termica a namolului
• depozitarea permanenta a slamului pe amplasament.
Tehnicile descrise de tratare a GAZULUI REZIDUAL nu pot fi clasificate pur si simplu ca fiind tehnici
de recuperare sau epurare. Depinde de aplicarea etapelor de separare aditionale pentru ca
substantele contaminatoare sa fie recuperate. Unele tehnici pot fi utilizate ca tehnici de control
individuale, altele doar ca etapa de pretratare sau finisare finala. Cele mai multe tehnici de
control al gazului rezidual solicita tratare in continuare dupa procesul principal atat pentru apa
reziduala cat si pentru gazul rezidual generate in timpul procesului de tratare. Tehnicile sunt:
• pentru pulberi:
separator
ciclon
electrofiltru
desprafuitor la umed
filtru textil
filtru catalitic
filtru de pulbere in doua trepte
Industria chimica acopera o gama larga de intreprinderi: la un capat sunt intreprinderile mici cu
cateva produse intr-un proces si cu una sau cateva surse de deseuri iar la celalalt capat sunt
intreprinderile cu productie multi-mixta cu multe fluxuri complexe de deseuri. Desi nu exista
probabil doua amplasamente chimice comparabile total prin gama de productie, situatia de
mediu si cantitatea si calitatea emisiilor de deseuri, este posibil sa se descrie BAT pentru
tratarea apei uzate si a gazului rezidual din intreg sectorul chimic. Implementarea BAT in
instalatiile noi nu reprezinta in mod normal o problema. In cele mai multe cazuri are sens din
punct de vedere economic planificarea proceselor de productie si evacuarile lor de deseuri
pentru a reduce emisiile si consumul de materiale. Oricum, avand amplasamentele existente,
implementarea BAT nu este in general o activitate usoara datorita infrastructurii existente si a
circumstantelor locale. Acest document nu face distinctie intre BAT pentru instalatii noi si
existente. O astfel de deosebire nu ar ajuta la imbunatatirea situatiei de mediu pe
amplasamentele industriale prin adoptarea BAT si nu ar reflecta angajamentul industriei
chimice de continuare a imbunatatirii conditiilor de mediu.
Management
Asa cum indica descrierea detaliata a managementului de mediu in capitolul 2, conditia unei
performante de mediu bune este un Sistem de Management de Mediu (EMS). In analiza finala
realizarea adecvata si consistenta a unui EMS recunoscut va conduce la o performanta optima
de mediu a amplasamentului industrial chimic, astfel realizand BAT.
Pornind de la aceasta premiza, BAT este implementarea si adoptarea unui EMS ce include:
BAT reprezinta si implementarea sistemului de management al apei uzate / gazului rezidual (sau
al evaluarii apei reziduale / gazului residual), ca un subsistem al EMS, utilizand o combinatie
adecvata a:
BAT este si :
Masurile de process integrate nu fac scopul acestui document, insa sunt de o importanta desebita
pentru optimizarea performantei de mediu in procesele de productie. Astfel, BAT inseamna:
• utilizarea masurilor integrate in proces in locul tehnicilor la final de proces, acolo unde este
posibil
• evaluarea instalatiilor existente de productie cu privire la optiunile de luare masurilor de
retehnologizare integrate in proces si implementarea lor daca este fezabil, cel tarziu cand
instalatia se supune modificarilor majore
Apa reziduala
1
Un Stat Membru doreste o definitie mai precisa a “fluxurilor cu concentratii ridicate” care sa include valorile de incarcare si /
sau ale concentratiilor. O parere divergenta a fost raporatata. Alte detalii sunt date in capitolul 4.
TRATAREA APEI REZIDUALE in sectorul chimic urmareste cel putin patru strategii diferite:
Nici una nu este mai preferata decat cealalta, daca nivelul de emisie echivalent este garantat
pentru protectia mediului, in totalitate, si nu conduce la niveluri de poluare mai mari in mediu
[Articolul 2(6) al Directivei]. Se presupune ca la acest nivel s-au luat deciziile de management
adecvate pentru efluent, a fost evaluat impactul asupra apei receptoare, au fost epuizate toate
optiunile practice de prevenire si reducere a apei uzate si au fost luate in considerare toate
masurile de siguranta, adica de la acest punct se vor considera doar solutiile de la finalul
procesului.
• Trimiterea apei pluviale necontaminate direct in apa receptoare, traversand prin by-pass
sistemul de apa reziduala din sistemul de canalizare
• Tratarea apei pluviale din ariile contaminate inainte de a fi eliberata in apa receptoare.
In unele cazuri utilizarea apei pluviale ca apa de proces pentru a reduce consumul de apa
proaspata poate fi benefic pentru mediu.
BAT reprezinta indepartarea uleiului si/sau hidrocarburilor cand apar in forma de aglomerari
sau cand sunt incompatibili cu alte sisteme, cu scopul de a maximiza recuperarea prin aplicarea
unei combinatii adecvate de:
• Separarea uleiului/ apei printr-un ciclon, microfiltrare sau separator API (American
Petroleum Institute), cand sunt preconizate aglomerari mari de hidrocarburi si uleiuri; altfel
utilizarea separatoarelor cu placi paralele si placi ondulate reprezinta alternative
• microfiltrarea, filtrarea medie a granulatului sau flotatie cu gaz
• tratare biologica.
Pentru substantele solide suspendate (TSS) (TSS, ce contin compusi de metale grele sau
namol activ, necesita alte masuratori), BAT inseamna indepartarea lor din fluxul de apa
reziduala daca acestea pot cauza defectiuni sau deteriorari ale utilajelor de dupa proces sau
inainte de a fi eliberate in apa receptoare. Tehnicile obisnuite sunt:
BAT este si
Deoarece metalele grele sunt elemente chimice ce nu pot fi distruse, recuperarea si reutilizarea
sunt singurele moduri de a preveni ca acestea sa fie emise in mediu. Orice alte optiuni determina
transferul acestora intre diferite medii: apa uzata, aer uzat si deseuri.
Astfel, pentru metalele grele, BAT inseamna a realiza toate cele ce urmeaza:
• separarea apei uzate ce contine compusi de metale grele, cat de mult este posibil si
• tratarea fluxurilor de apa uzata separate la sursa inainte de amestecarea lor cu alte fluxuri
• utilizarea tehnicilor ce permit o recuperare cat mai mare posibila si
• facilitarea altei eliminari a metalelor grele intr-un WWTP final ca etapa de post-spalare, cu
tratare finala a namolului, daca este necesara.
• precipitarea / sedimentarea (sau flotia aerului alternativ) / filtrarea (sau microfiltrarea sau
ultrafiltrarea alternativ)
• cristalizarea
• schimbul de ioni
• nanofiltrarea (sau alternative osmoza inversa).
Deoarece nivelurile de emisie, ce pot fi realizate prin aceste tehnici de control, depind foarte
mult de procesul-sursa de la care provin metalele grele, TWG n-au putut sa identifice niveluri
de emisie aferente BAT ce pot fi valide pentru intreg sectorul chimic. A fost recomandat ca
acest subiect sa fie abordat in BREF-urile aferente proceselor.
Continutul de sare anorganica (si/sau de acid) din apa reziduala poate influenta atat biosfera
apei receptoare, de ex. raurile mici cand sunt confruntate cu cantitati mari de sare, si sistemele
de canalizare utilizate de ex. corodarea conductelor, valvelor si pompelor sau defectarea tratarii
biologice de dupa proces. In cazul uneia sau ambelor acestor posibilitati, BAT este controlul
continutului de sale anorganic, de preferat la sursa si de preferat cu tehnici de control ce permit
recuperarea. Tehnicile adecvate de tratare (neincluzand tehnicile de tratare a metalelor grele sau
a sarurilor de amoniu) sunt:
• evaporarea
• schimbul de ioni
• osmoza inversa
• indepartarea sulfatului biologic (utilizat doar pentru sulfat, insa cand sunt prezente si metale
grele, si acesta este indepartat).
Poluantii nepotriviti pentru tratarea biologica sunt, de ex. TOC greu de descompus si/sau
substatele toxice ce inhiba procesul biologic. Astfel devarsarea lor intr-o instalatie de tratare
biologica trebuie sa fie prevenita. Nu este posibila o prognozare a contaminatorilor inhibitori
pentru procesele biologice intr-o WWTP deoarece aceasta depinde de adaptarea micro-
organismelor, ce actioneaza intr-o anumita instalatie, la contaminatori speciali. Asftel BAT este
evitarea introducerii apei reziduale in sisteme de tratare biologica cand acestea pot cauza
disfunctia acestor sisteme si tratarea fluxurilor secundare de apa uzata, ce contin parti
nebiodegradabile, cu tehnici adecvate.2
2
Un Stat Membru insista asupra unei definitii mult mai exacte al criteriului ‘parte relevanta nebiodegradabila’. S-a inergistrat o
parare divergenta in capitolul 4.
Apa uzata biodegradabila poate fi tratata in sisteme de control biologice, fie ca fluxuri
secundare in cadrul sistemelor de (pre)tratare special construite de ex. sistemele puternic
incarcate anaerobe si aerobe, sau ca apa reziduala mixta in instalatia de tratare biologica centrala
a apei uzate, sau ca etapa de post-tratare dupa instalatia centrala de tratare a apei uzate. Astfel
BAT este reprezentat de indepartarea substantelor biodegradabile prin utilizarea unui sistem
biologic adecvat de tratare (sau o combinatie adecvata a lor) precum:
3
Un Stat Membru insista asupra nivelurilor de emisie aferente BAT pentru AOX si metale grele la punctual final de devarsare.
O parere divergenta este raportata. Detalii asupra stadiului discutiilor sunt date in capitolul 4.
Cand se manipuleaza namol provenit din apa uzata de pe amplasamentul chimic industrial, BAT
inseamna utilizarea uneia sau mai multor alternative (fara preferinte) dintr urmatoarele:
• Procese de pretratare
• Procese de ingrosare a namolului
• Stabilizarea namolului
• Conditionarea namolului
• Tehnici de deshidratare a namolului
• Procese de uscare
• Oxidarea termica a namolului
• Depozitarea permanenta a namolului pe amplasament.
Tratarea in afara amplasamentului nu a fost luata in considerare deoarece nu face scopul acestui
document. Acest fapt in nici un caz nu reprezinta o concluzie BAT impotriva tratarii externe de
catre contractori terti.
Gazul rezidual
SISTEMELE DE COLECTARE A GAZELOR REZIDUALE sunt instalate pentru a directiona emisiile gazoase
catre sistemele de tratare. Acestea constau din capsularea sursei de emisie, supape pentru gazul
evacuate si condcute. BAT inseamna:
• Reducerea fluxului de gaz la unitatea de control prin inchiderea surselor de emisie daca
aceasta este fezabil
• Prevenirea riscului de explozie prin:
BAT este indepartarea pulberilor/particulelor sedimentabile din fluxurile gazelor uzate, fie ca
tratare finala fie ca pretratare pentru a proteja instalatiile de dupa process, utilizandu-se
recuperarea materialelor de cate ori este fezabil. Consumul de energie si apa a tehnicilor de
tratare necesita sa fie luat in considerare. Tehnici adecvate de control sunt:
filtru de vapori (de asemenea ca filtru pentru spalarea finala pentru aerosoli si picaturi)
• Tehnici finale de tratare
spalare la umed
filtru electrostatic
filtru textil
filter variate cu randamente ridicate, in functie de felul particulelor sedimentabile.
BAT reprezinta indepartarea COV din fluxurile de gaz uzat. Tehnicile de control al aplicarii
depind foarte mult de procesul din care sunt eliberate si de gradul pericolului pe care il
reprezinta.
• alternativa 2: tehnicile de reducere atunci cand recuperarea este fezabila, fiind de preferat
tehnicile cu consum energetic redus
Daca sunt aplicate tehnici de ardere, BAT reprezinta implementarea gazului rezidual de la
ardere atunci cand sunt preconizate cantitati considerabile de poluanti. Utilizarea flamei este
considerata BAT doar pentru indepartarea de siguranta a surplusului inflamabil de gaz de ex. de
la lucrari de mentenanta, sisteme defecte sau supape neconectate la sistemele de reducere.
Pentru alti compusi decat COV, BAT inseamna indepartarea acestor poluanti prin aplicarea de
tehnici adecvate:
• spalarea la umed (apa, solutia acida sau alcalina) pentru hidrogen halogenat, Cl2, SO2, H2S,
NH3
• spalarea cu solvent insolubil pentru CS2, COS
• adsorptia pentru CS2, COS, Hg
• tratarea gazului biologic pentru NH3, H2S, CS2
• incinerarea pentru H2S, CS2, COS, HCN, CO
• SNCR sau SCR pentru NOx.
Daca este fezabil, tehnicile de recuperare sunt preferate fata de tehnicile de reducere, de ex.:
• Recuperarea hidrogenului clorurat cand se utilizeaza apa ca mediu de spalare in prima etapa
de spalare pentru a produce o solutie de acid clorhidric
• recuperarea NH3.
TWG n-a putut ajunge la o concluzie referitor la nivelurile de emisie aferente BAT pentru
gazele reziduale din procesele de productie, ce s-ar putea aplica intregii industrii chimice.
Nivelurile de emisie aferente BAT pentru gazele de proces depind foarte mult de procesul actual
Poluantii ce trebuiesc controlati in gazele reziduale din procesele cu temperaturi ridicate (gazele
de ardere evacuate) sunt pulberile (particulele sedimentabile), compusii halogenati, monoxidul
de carbon, oxidul de sulf, NOx si posibilele dioxine.
• electro-filtru
• filtru sac (dupa schimbatorul de caldura la 120-150 °C)
• filtru catalitic (conditii comparabile cu ale filtrului sac)
• spalarea la umed.
BAT inseamna recuperarea HCl, HF si SO2 prin utilizarea a doua etape de spalare la umed sau
indepartarea prin injectare uscata, semi-uscata sau umeda a agentului de absorbiere. Cu toate
acestea spalarea la umed este de obicei cea mai eficienta tehnica de reducere si de recuperare.
Pentru NOx, BAT reprezinta implementarea SCR in locul SNCR (cel putin pentru instalatiile
mari) deoarece are randamente de indepartare si de mediu mai bune. Pentru instalatiile existente
ce opereaza dispozitive SNCR, timpul luat in considerare pentru modificare poate fi acela cand
sunt planificate modificari majore pentru instalatia de incinerare. Cu toate acestea, SCR este
BAT in sensul general, pentru ca exista cazuri individuale (instalatii tipice mai mici) unde
SNCR reprezinta cea mai buna tehnica din punct de vedere economic si tehnic. Alte masuri
necesita sa fie evaluate pentru abilitatea lor de a furniza o imbunatatire generala mult mai buna
decat o retehnologizarea unei tehnici SNCR.
pulberi <5-15
HCl <10
HF <1
SO2 <40-150 2
NOx (cazane pe gaz/arzatoare) 20-150 3
NOx (cazane pe lichid/arzatoare) 55-300 3
NH3 4 <5 5
dioxine 0.1 ng/Nm3 TEQ
1
½ media orara, oxigenul de referinta cu continut de 3 %
2
valorile inferioara pentru combustibilul gazos, valorile superioare pentru combustibilul
lichid
3
valori ridicate pentru instalatiile mici ce utilizeaza SNCR
4
scurgere de NH3 cu SCR
5
valoarea pentru noi catalizatori, insa apar emisii ridicate pentru NH 3 atunci cand
catalizatorul se uzeaza
Au existat patru pareri divergente exprimate de catre un Stat Membru urmand o a doua intalnire
TWG.
1. opinia exprimata de acestia a fost asupra faptului ca datele BAT pentru managementul apei
reziduale si al gazului rezidual sunt partial prea generale referindu-se la exemplele pentru
fluxurile cu concentratii si cantitati ridicate de poluant (asa cum s-a mentionat in sectiunea
2.2.2.3.1).
2. o opinie exprimata era referitoare la faptul ca acel criteriu ‘partea relevanta non-
biodegradabila’ trebuie sa fie definit mai exact prin stabilirea valorilor de referinta pentru
TOC greu de descompus in fluxurile de apa reziduala.
3. ei au insistat asupra numirii nivelurilor de emisie aferente BAT petru metalele grele bazate
pe exemplele date in anexa 7.6.4. Dupa parerea lor, cand se urmareste strategia prevenirii,
pretratarii si tratarii centrale asa cum s-a evidentiat mai sus (vezi sectiunea metalelor grele),
este posibil sa se numeasca valorile de emisie aferente BAT pentru metalele grele valabile
pentru multe amplasamente chimice. Ei sustin in continuare ca valorile sunt influentate de
partea de productie relevanta pentru metalele grele si astfel depind de amestecul din
productie ce poate cauza valori mai mari in special in productia de chimicale fine.
Considerand deversarile in sistemele de canalizare publice, va trebui sa fie luat in
considerare efectele WWTP astfel incat sa se asigure faptul ca metalele grele nu sunt
transferate la alte medii.
TWG n-a dat curs acestei cerinte, sustinand ca nu ar fi util sa se numeasca nivelurile de
emisie aferente BAT influentate de combinatii deosebite ale fluxurilor de apa reziduala
asupra amplasamentelor individuale de productie, rezultand valori ce pot fi valabile sau nu
pot fi valabile in cazurile reale. Astfel a fost inregistrata o parere divergenta.
4. ei au insistat in numirea nivelurilor de emisie aferente BAT pentru AOX bazate pe exemple
date in anexa 7.6.2. Ei sustin ca nivelurile de emisie aferente BAT pot fi date chiar daca
daca valorile de emisie pentru AOX sunt influentate puternic felul sintezelor clor-organice a
amplasamentelor chimice, daca tratarea apei uzate este realizata conform concluziilor BAT
de mai sus (vezi sectiunea poluantilor neadecvati pentru tratarea biologica).
TWG n-a dat curs acestei cerinte. In exemplele prezentate (vezi anexa 7.6.2) este vorba de
date statistice diferite care nu permit stabilirea unor valor BAT. S-a mentionat chiar si faptul
ca unul dintre nivelurile de emisie cele mai reduse de AOX prezentate ca exemplu a fost
inregistrat pe amplasamente cu performante reduse de mediu, iar nivelul de emisie superior
a fost raportat de pe un amplasament cu performante ridicate de mediu. In aceste conditii
TWG considera neadecvata stabilirea nivelurilor de emisie aferente BAT pentru AOX. De
aceea a fost inregistrata ca opinie divergenta.
CE lanseaza si sustine prin programele sale RTD o serie de proiecte ce abordeaza tehnologiile
curate, tratarea efluentilor aparuti si tehnologiile de reciclare si strategiile de management.
Aceste proiecte ar putea oferi o contributie utila la revizuireile BREF viitoare. Cititorii sunt
invitati astfel sa informeze EIPPCB asupra oricarei cercetari rezultate relevante pentru scopul
acestui document (vezi de asemenea si prefata acestui document).
PREFATA
1. Statutul acestui document
Daca nu s-a specificat altfel, referirile la “Directiva” din acest document inseamna Directiva
Consiliului 96/61/CE asupra prevenirii si controlului integrat al poluarii. Asa cum se aplica
Directiva fara a prejudicia prevederile Comunitatii referitoare la sanatatea si siguranta la locul
de munca, la fel procedeaza si acest document.
Acest document formeaza parti de serii ce prezinta rezultatele unui schimb de informatii intre
Statele Membre UE si industriile implicate referitoare la cea mai buna tehnica disponibila
(BAT), aferenta monitoringului si evolutiilor. Este publicata de Comisia Europeana conform
articolului 16 (2) din Directiva, si de aceea trebuie luat in considerare in concordanta cu
articolul IV din Directiva cand se determina “cele mai bune tehnici disponibile”.
Pentru ca cititorul sa inteleaga contextual legal in care acest document a fost elaborat, unele
dintre cele mai relevante prevederi ale Directivei IPPC inclusive definitia termenului de “cele
mai bune tehnici disponibile” sunt descrise in aceasta prefata. Aceasta descriere este inevitabil
incompleta si este data doar pentru informare. Nu are valoare legala si nu prejudiciaza sau
anuleaza prevederile actuale ale Directivei.
Mai specific este prevazut pentru un sistem de reglemantare a anumitor categorii de instalatii
industriale solicitandu-se ambilor, atat operatorilor cat si autoritatilor, sa priveasca in ansamblu
potentialul de poluare si consum al instalatiei. Obiectivul general al unei asemenea abordari
trebuie sa fie acela de a imbunatati managementul si controlul proceselor industriale pentru a
asigura un nivel ridicat de protectie pentru mediu, in intregul sau. In centrul acestei abordari se
afla principiul general dat in articolul 3, asupra faptului ca operatorul ar trebui sa ia in
considerare toate masurile adecvate de prevenire a poluarii, in special prin aplicarea celor mai
bune tehnici disponibile permitandu-se sa-si imbunatateasca performanta de mediu.
Termenul de “cele mai bune tehnici disponibile” este definit in articolul 2(11) al Directivei ca
fiind “nivelul cel mai efectiv si avansat in evolutia activitatilor si a metodelor de operare ce
indica potrivirea practica a tehnicilor speciale, oferind in principiu baza valorilor limita de
emisie dezvoltate pentru a preveni si, unde nu este practicabil, in general pentru a reduce
emisiile si impactul asupra mediului in intregul sau.” Articolul 2 (11) clarifica in continuare
aceasta definitie, dupa cum urmeaza:
“tehnicile” includ atat tehnologia utilizata cat si modul in care instalatia este proiectata,
construita, intretinuta, operata si scoasa din uz;
“disponibile” sunt acele tehnici dezvoltate la o scare care permite implementarea in sectorul
industrial relevant, in conditii economice si tehnice viabile, luand in considerare costurile si
avantajele, daca tehnicile sunt sau nu utilizate sau produse in Statul Membru respeciv, atata
timp cat acestea sunt rezonabile si accesibile operatorului;
“cele mai bune” inseamna cele mai efective in atingerea unui nivel inalt de protectie a mediului
in intregul sau.
Si mai mult, Anexa IV a Directivei contine o lista de “consideratii de avut in vedere in general
sau in cazuri specifice, cand se determina cele mai bune tehnici…..tinand cont de costurile
aprobximative si de beneficiile unei masuratori si de principiile precautiei si prevenirii”. Aceste
consideratii includ informatia publicata de catre Comisie conform articolului 16(2).
Articolul 16(2) din Directiva se refera la Comisie care sa organizeze “un schimb de informatii
intre Statele Membre si industriile interesate de cele mai bune tehnici disponibile, monitoringul
aferent si evolutiile in acestea” si publicarea rezultatelor schimbului de informatii.
Scopul acestor serii de documente este de a reflecta exact schimbul de informatii avut loc asa
cum se solicita in articolul 16(2) si sa ofere informatii de referinta pentru a fi luate in
considerare la determinarea conditiilor de autorizare de catre autoritatile de reglementare. Prin
furnizarea informatiilor relevante referitoare la cele mai bune tehnici disponibile, aceste
documente ar trebuie sa actioneze ca instrumente valoroase ce conduc la performanta de mediu.
4. Sursele de informare
Acest document reprezinta un rezumat al informatiei colectate de la mai multe surse, incluzand
in special expertiza realizata de grupurile infiintate pentru a sprijini Comisia in activitatea sa, si
verificate de serviciile Comisiei. Tuturor celor care au contribuit li se multumeste.
Informatia oferita in acest document este gandita sa fie utilizata ca un input in determinarea
BAT in cazuri specifice. Cand se determina BAT si se stabilesc conditii de autorizare bazate pe
BAT, trebuie sa se ia in considerare scopul general de realizare al unui nivel inalt de protectie
pentru mediu, in intregul sau.
Restul acestei sectiuni descrie tipul de informatie oferita in fiecare sectiune a documentului.
Capitolul 1 ofera o descriere generala a apei uzate si a gazului rezidual, inclusiv informatiile
generale asupra sistemelor de management si tratare.
Capitolul 3 ofera descrierea tehnicilor de tratare pentru apa uzata si gazul residual commune in
sectorul chimic. Tehnicile include procesele de recuperare si reducere.
Desi s-a facut o incercare de abordare a unora dintre aceste problematici, nu este posibil ca
acestea sa fie luate in considerare complet. Tehnicile si nivelurile prezentate in capitolul 4 nu
vor fi in mod necesar adecvate pentru toate instalatiile. Pe de alta parte, obligatia de asigurare a
unui nivel ridicat de protectie a mediului inclusiv minimizarea pe distanta lunga sau poluarea
transfrontaliera arat faptul ca cerintele de autorizare nu pot fi stabilite doar in baza
consideratiilor locale. De aceea este foarte important ca aceste informatii continute in acest
document sa fie complet luate in considerare de catre autoritatile de reglementare.
Deoarece cele mai bune tehnici disponibile se modifica de-alungul timpului, acest document va
fi revizuit si actualizat in mod adecvat. Toate comentariile si sugestiile vor fi inaintate Biroului
European IPPC la Institutul pentru Studii Tehnologice de Perspectiva, la urmatoarele adrese:
REZUMAT.................................................................................................................................................. I
PREFATA.............................................................................................................................................. XVI
SCOPUL.............................................................................................................................................. XXVI
1 DESCRIERE GENERALĂ .................................................................................................................... 1
1.1 Apele reziduale şi gazele reziduale în Industria Chimică ................................................................. 1
1.1.1 Apele reziduale............................................................................................................................ 1
1.1.2 Gaze reziduale .............................................................................................................................3
1.2 Managementul mediului privitor la apele reziduale şi la gazele reziduale ........................................ 4
1.3 Tehnologia de tratare...........................................................................................................................6
1.3.1 Măsuri integrate in proces............................................................................................................7
1.3.2 Tehnicile la final de proces ......................................................................................................... 8
1.3.2.1 Tratarea Apei Reziduale....................................................................................................... 8
1.3.2.2 Tratarea gazelor reziduale ................................................................................................. 11
1.4 Impactul avut asupra Mediului de Tratarea apei reziduale şi a gazelor reziduale şi Interdependenţa
lor 13
2 MANAGEMENTUL APEI REZIDUALE/GAZELOR REZIDUALE............................................. 16
2.1 Sistemul De Management Al Mediului (EMS).................................................................................16
POLITICĂ.................................................................................................................................................17
REVIZUIRI...............................................................................................................................................17
AUDITE.....................................................................................................................................................17
STANDARDE........................................................................................................................................... 17
MONITORIZARE....................................................................................................................................17
PROGRAME.............................................................................................................................................17
2.2 Instrumente manageriale................................................................................................................... 20
2.2.1 Instrumente manageriale pentru inventariere.............................................................................20
2.2.1.1 Inventarierea amplasamentului...........................................................................................20
2.2.1.2 Înregistrarea sau Inventarierea Fluxului............................................................................. 21
2.2.1.2.1 Evaluarea întregului efluent (WEA)........................................................................... 22
2.2.1.2.2 Reducerea Consumului de apă şi a Deversării de apă reziduală................................. 27
2.2.1.2.3 Cuantificarea Emisiilor De Gaze Reziduale............................................................... 28
2.2.1.3 Analiza Fluxului de Materiale şi Energie (EMFA)............................................................ 30
2.2.2 Instrumente de Management Operaţional.................................................................................. 31
2.2.2.1 Monitorizarea......................................................................................................................31
2.2.2.2 Stabilirea şi Revizuirea regulată a Scopurilor sau a Programelor Interne..........................31
2.2.2.3 Alegerea Opţiunilor de Tratare...........................................................................................33
2.2.2.3.1 Selectarea Sistemului de Control al Apei Reziduale...................................................34
2.2.2.3.2 Selectarea sistemului de control al gazului rezidual................................................... 38
2.2.2.4 Alegerea Sistemului de colectare....................................................................................... 40
2.2.2.4.1 Selecţia Sistemului de colectare a apei reziduale şi a Sistemului de Separare........... 40
2.2.2.4.2 Alegerea Sistemelor de colectare a gazelor reziduale.................................................41
2.2.2.5 Implementarea opţiunilor pentru controlul emisiilor selectate...........................................42
2.2.2.6 Metodele de control al calităţii........................................................................................... 42
2.2.3 Instrumente de Management Strategic.......................................................................................44
2.2.3.1 Evaluarea riscului............................................................................................................... 45
2.2.3.2 Benchmarking.....................................................................................................................45
2.2.3.3 Evaluarea ciclului vieţii (LCA).......................................................................................... 46
2.2.4 Instrumente pentru Siguranţă şi pentru Situaţiile de Urgenţă.................................................... 47
2.2.4.1 Coordonarea apei pentru stingerea incendiilor şi a deversărilor importante...................... 47
2.2.4.2 Planificarea Intervenţiei în Incidentele poluatoare.............................................................49
SCOPUL
Documentul de Referinta orizontal BAT (BREF), intitulat “Tratarea apei reziduale si tratarea
gazului uzat /Sistemele de Management in Sectorul chimic” (CWW), acopera intregul sector
chimic si este conceput ca support si ghid pentru autoritatea de reglementare ce trebuie sa ia o
decizie de autorizare referitoare la eliberarile apoase si/sau gazoase rezultate din instalatiile
chimice. Este una din seriile BREF-urilor referitoare la industria chimica, tot ce este conceput
sa fie citit impreuna. Acestea sunt:
• Producerea clor-alcalilor
• Chimicalele organice voluminoase (LVOC)
• Chimicalele anorganice voluminoase (LVIC)
• Polimeri
• Chimicale organice fine (OFC)
• Chimicale anorganice speciale (SIC)
Si BREF-urile orizontale
Industria de rafinare considera acest BREF ca relevant pentru sectorul de rafinare. Deoarece
exista numeroase optiuni pentru tratarea apei uzate si/sau gazul rezidual in industria chimica,
acest document trebuie sa se auto-restrictioneze la acele tehnici utilizate “de obicei” sau
aplicabile in sector. Aceasta inseamna ca metodele de tratare aplicate pe un singur amplasament
si/sau proiectate dar pentru un proces special de productie nu sunt acoperite de acest document.
Acestea sunt abordate in documente verticale adecvate. Pe de cealalata parte, tehnicile de tratare
ce nu au fost inca exploatate in industria chimica, insa care sunt de succes in alte sectoare, sunt
abordate cand sunt considerate a fi aplicate in mod util.
Tehnicile de process integrate sunt abordate in acest document cand pot fi utilizate in mai multe
procese, sau daca aplicatia lor este recunoscuta in general. Aspectele tipice specifice
amplasamentului sau cele specifice procesului referitoare la tratarea apei uzate/ a gazului
rezidual nu sunt acoperite aici insa sunt considerate intr-o abordare generala explicand cum sa
se lucreze cu conditiile specifice.
Un alt punct principal in acest Document de Referinta este managementul apei uzate si al
gazelor reziduale ca parte a managementului operational. Management inseamna adaptarea
conditiilor locale (precum specificitatea productiei, legislatie, situatia de mediu locala,
disponibilitatea si calitatea materialelor brute si/sau auxiliare si aspectele climatice) la derularea
proceselor economica si ecologica a amplasamentului industrial, in intregul sau. Sarcina acestui
document este descrierea abordarii unei decizii de management pentru a minimiza impactul
total de mediu al emisiilor apelor uzate si gazelor reziduale.
Termenul de ‘impact asupra mediului’ asa cum este utilizat in intreg BREF-ul, include de ex.:
• Consumul resurselor precum apa din ape naturale, energia, materii prime, substante
chimice, etc.; aceasta are o semnificatie mare cand resursele limitate sunt implicate de ex.
apa in conditii climatice nefavorabile sau energia neregenerabila
• Emisii in apa si/ sau in aer, incluzand zgomotul si mirosul
• Generarea deseurilor
• Emisiile rezultate din evenimente precum pornirea / oprirea.
Organizarea depozitarii permanente a namolului sau reziduurilor solide din tratarea apei
reziduale si a gazului rezidual face parte din decizia operatorului asupra amplasamentului
chimic. Deoarece exista amplasamente echipate cu instalatii de tratare adecvate pentru namolul
din apa reziduala, tratarea acestuia este abordata in acest document. Tratarea deseurilor separata
de namolul rezidual face parte din obiectivul documentelor verticale pentru alte sectoare ale
anexei 1 din Directiva. Oricum acest BREF nu anticipeaza BREF-ul pentru incinerarea
deseurilor, ce urmeaza sa se elaboreze.
P
Reactia R
chimica O
Amestecul P D
Chemical
Reaction
din reactie R
U
O
Reaction D C
U
Preparare Mixture
C T
T I
Work-up I
O E
Produsul Izolarea N
Product Product
produsului
Isolation
Auxiliare,
Auxiliaries, Reziduu
Aqueous
solventi,
Solvents,
Residue
apos
apa Water
Recovery C
Recuperare O
N
T
Waste Water R
Tributary O
Stream Apa uzata L
Tratarea
Treatment
suplimentara
Central
a fluxului
Treatment
Systems
Sisteme
vertical centrale de
horizontal recuperare
orizontal
Figura I: Limita intre Relevanta productiei si controlului, sau intre BREF-ul orizontal si vertical
Documentul este valabil in special pentru sectorul chimic. Oricum este recunoscut de catre
TWG ca aspectele descrise – sistemele de management si instrumentele, tehnicile de tratare a
apei uzate si a gazului residual – contin informatii utile si pentru alte sectoare. Insa aplicatia
acestei informatii in cadrul altor sectoare necesita o evaluare cu grija a fiecarui caz.
1 DESCRIERE GENERALĂ
Legile ştiinţifice generale cum ar fi echilibrul fizic şi/sau chimic fac să fie inevitabilă apariţia
reziduurilor în timpul proceselor chimice (sinteză), astfel încât produsele secundare nedorite să
fie îndepărtate. Caracterul şi scala acestor emisii sunt extrem de variabile şi depind de
compoziţia materiilor prime, a produşilor principali, a produşilor intermediari, auxiliari, a
condiţiilor de desfăşurare a procesului tehnologic, etc.
•Ape reziduale
•Gaze reziduale
•Reziduuri solide sau lichide
Reziduurile solide şi cele lichide (non-apoase) care rezultă din producţia de produse chimice şi
manevrarea produselor chimice vor fi discutate separat – de obicei în BREF-ul vertical, ele
nefiind subiectul acestui document.
Din punct de vedere calitativ, majoritatea apelor reziduale din industria chimică, de obicei, nu
rezultă direct din etapele de reacţie chimică. Deşi apele reziduale pot apărea direct din reacţii,
de exemplu ca apă de reacţie sau apă condensată, deversările de ape din procesele fizico-
chimice secundare ale mixturii de sinteză sunt de obicei mai mari. Produşii şi/sau intermediarii
din fiecare sinteză sau din fiecare etapă de sinteză sunt izolaţi şi purificaţi prin operaţiuni cum
ar fi filtrarea şi centrifugarea din soluţiile apoase din reacţie sau prin spălări ale produşilor de
reacţie prin, de exemplu, extracţie sau prin distilare.
Asemenea fluxuri de ape reziduale care apar în asociere directă cu sinteza chimică – „apa de
proces” – sunt, de exemplu:
•Soluţii-mamă
•Apă de spălare rezultată din curatarea produşilor
•Condensări ale vaporilor
•Apă de răcire
•Ape reziduale rezultate din aerul evacuat / epurarea gazului de ardere
•Ape reziduale rezultate ca urmare a curatirii echipamentelor
•Ape reziduale rezultate din generarea de vid
•Scurgeri din sistemele de alimentare cu apă a cazanului (probabil conţinând inhibitori corozivi,
biocide, depuneri)
•Deversări din cicloanele de răcire
•Spălarea în contracurent a filtrelor
•Instalatiile pilot sau laboratoare
•Ateliere
•Colectarea apelor reziduale pentru canalizare
•Colectarea apei pluviale din zonele contaminate
•Extragerea materialului de umplutură,
contribuie, de asemenea, la poluarea generală a apei. Aşadar, apa conţine în general, drept
contaminatori aproape fiecare compus prezent sau care apare în timpul reacţiei, cum ar fi:
Dacă sinteza este realizata prin utilizarea solvenţilor organici sau a altor produşi auxiliari, de
obicei aceştia produc majoritatea poluanţilor organici emişi catre instalatiile de tratare a apelor
reziduale. Pe de altă parte, produsele secundare şi compuşii iniţiali adeseori pot fi responsabili
de biodegradarea slabă a cantitatii totale de ape reziduale.
Majoritatea apelor reziduale de proces (70-90%) este alcătuită din fluxuri secundare cu un nivel
scăzut de poluare [cww/tm/82], exemplu:
•Apă de curăţire
•Ape reziduale rezultate din generarea de vid
•Apă de spălare rezultată din epurarea aerului uzat
•Ape reziduale rezultate de la echipamente cum ar fi pompele din producţie.
Fluxurile secundare, cum ar fi soluţiile de baza, evacuarile iniţiale de apa, evacuările din
cicloanele de curăţare şi condensările vaporilor realizeaza restul de 10-30% [cww/tm/82].
Dacă luăm în considerare cantitatile poluante, raportul se inversează. Fluxurile secundare de ape
reziduale mult mai concentrate (10-30% din totalul apelor reziduale), conţin în general până la
90% din canitatile poluante relevante [cww/tm/82].
Consecinţele avute de agenţii contaminatori din fluxurile de ape reziduale complexe nu sunt
suficient de bine reprezentate de cantitatile sau de concentraţiile acestora. Impactul agenţilor
contaminanţi toxici sau periculoşi, aflaţi în concentraţii apropiate de limita de detecţie, poate fi
semnificant fata de cel al concentraţiilor ridicate de substanţe non-toxice. Astfel, apele reziduale
din industria chimică ar putea avea efecte toxice. Alternativ, efectele sinergetice a diferitor
fluxuri individuale, care nu au un efect toxic, pot fi observate atunci când sunt amestecate fie în
sistemul de canalizare sau în apa receptoare.
Apele reziduale şi impactul lor asupra mediului sunt caracterizate în mod normal prin:
•Conţinutul şi emisia de poluanţi, exprimate prin masa şi/sau concentraţia unei singure
substanţe, cum ar fi ionii NH4 +, NO3 -, NO2 -, PO4 3-, fiecare metal greu, acizii anorganici şi
sărurile, uleiul.
•Efectul şi/sau potenţialul de periculozitate al apei receptoare, exprimat de un surogat sau de
parametrii însumaţi, cum ar fi TSS, BOD, COD, AOX/EOX, VOX, pH, conductibilitate şi
temperatură.
•Efectul avut asupra organismelor din apa receptoare, exprimat prin datele referitoare la
toxicitate, cum ar fi: toxicitatea acută, toxicitatea cronică sau efectele mutagene.
• Proprietăţi cum ar fi masa hidraulică.
Fluxurile de gaze reziduale pot fi, cu aproximaţie, împărţite în emisii canalizate sau necanalizate
(difuze, fugitive). Doar emisiile captate pot fi tratate. În ceea ce priveşte emisia fugitivă,
obiectivul managementului gazelor reziduale este prevenirea şi/sau minimalizarea (ex. prin
captarea lor într-un sistem de captare).
•Emisii difuze (vezi Glosarul), ce rezultă din surse volumetrice, de suprafata, liniare sau
punctiforme în condiţii de operare normale [cww/tm/158]:
-Emisii de proces rezultate din utilajele implicate în proces şi inerente funcţionării
uzinei, eliberate de pe o suprafaţă mare sau prin deschizături, etc.
-Emisii ne-captate (ex pierderi in timpul procesulului şi prin aerisire, atunci când nu
sunt capturate şi canalizate) rezultate de la echipamentele de depozitare sau apărute
în timpul operaţiunilor de manipulare (ex umplerea recipientelor, încărcarea
camioanelor sau a containerelor)
-Emisii neobişnuite rezultate din operaţiuni altele decât operaţiunile de rutină din
cadrul uzinei, incluzând emisii apărute în timpul operaţiunilor de pornire, de oprire,
sau în timpul operaţiunilor de întreţinere
-Emisii rezultate din flăcări
-Emisii secundare rezultate din manevrarea sau depozitarea deşeurilor (ex materiale
volatile provenite de la canale, de la utilajele de manevrare a apelor reziduale sau a
apei de răcire).
Principalii agenţi poluanţi ai aerului rezultaţi din procesele chimice şi din furnizarea de energie
sunt:
•Bioxidul de carbon
•Oxizii de sulf (SO2, SO3) şi alţi compuşi ai sulfului (H2S, CS2, COS)
•Oxizii de azot (NOx, N2O) şi alţi compuşi ai azotului (NH3, HCN)
•Halogenii şi compuşii lor (Cl2, Br2, HF, HCl, HBr)
•Compuşi rezultaţi din combustia incompletă, cum ar fi CO şi CxHy
•Compuşii organici volatili (VOC) sau compuşii organic-siliconici care ar putea îngloba
compuşi cu potenţial carcinogenic
• Materii sub formă de particule (cum ar fi: praf, funingine, alcali (baze), metale grele) cu
posibile proprietăţi criogenice.
•Luarea în considerare a efectelor posibile asupra mediului în momentul planificării noilor linii
de producţie sau în planificarea extinderii actualelor linii
•Deciziile în privinţa procesului de producţie planificat
•Deciziile în privinţa implementării măsurilor integrate in proces
•Deciziile în privinţa etapelor din producţie
•Deciziile în privinţa alegerii căii de deversare
•Deciziile în privinţa implementării tratarii centralizate sau descentralizate sau în privinţa
controlului
•Deciziile în privinţa metodei ce trebuie aplicate pentru minimalizarea contaminării
•Deciziile în privinţa creării unei infrastructuri corespunzătoare, sau alterarea celei existente,
pentru a îmbunătăţi calitatea apelor reziduale şi/sau a gazelor reziduale
•Evaluarea efectelor inter-media in urma diferitelor strategii de tratare
•Deciziile în privinţa prevenirii emisiilor fugitive prin modificarea sau înlocuirea utilajelor
vechi care au tendinţa de a avea o rată a scurgerilor ridicată
•Deciziile în privinţa implementării unui Program pentru Detectarea Scurgerilor şi pentru
Reparaţii (LDAR)
După cum se poate observa din cele câteva exemple de mai sus, rationamentul managementului
de mediu are legătură strânsă cu luarea de decizii, prin alegerea între mai multe opţiuni, avand
la baza situaţii particulare. Şi, bineînţeles, are legătură cu situaţia economică şi cu
competitivitatea. Principala întrebare la care managementul mediului ajută să se răspundă, este:
Cum poate cineva să opereze într-un amplasament complex şi să-i gestioneze cererea de resurse
şi nevoia de depozitare a deşeurilor având cel mai mic posibil impact asupra mediului, in
intregul sau, şi în acelaşi timp cu cea mai mare eficienţă economică şi fără pierderi în ceea ce
priveşte calitatea produsului final? Raspunsul la aceasta intrebare este unul dintre punctele
dezbatute in Capitolul 4, din concluziile BAT.
Pentru a menţine la un nivel minim efectul asupra mediului cauzat de apele reziduale şi/sau de
gazele reziduale, operatorii ar trebui să-şi dezvolte o strategie de mediu integrată şi generală.
Este important ca această strategie să reflecte următoarele aspecte:
•Apa devine din ce în ce mai mult o resursă valoraoasa, iar o importanţă deosebită o are
reciclarea apei reziduale tratate, atunci când aceasta este posibila şi când este necesară în
situaţiile speciale. Astfel, scopul tratării efluenţilor este reciclarea şi recuperarea de apă, precum
şi îmbunătăţirea calităţii apei deversate. Rezultatul unei asemenea strategii generale în privinţa
apelor reziduale ar putea fi, în analiza finală, specific amplasamentului, aplicabil doar în această
situaţie particulară. Totusi abordarea prin care se ajunge la acest rezultat, urmează în mod
normal traseul descris în Capitolele 2 şi 4.
•Deşi aerul nu este o sursă de diminuare, puritatea sa este esenţială pentru viaţă (cu aspecte
importante ca de ex schimbarea climatica şi epuizarea stratului de ozon), astfel că mai multe
eforturi trebuie depuse pentru a evita eliberarea poluanţilor în atmosferă şi pentru reciclarea lor
în procesul de producţie sau utilizarea lor altundeva în cadrul amplasamentului.
•În contrast cu apele reziduale, există componenţi ai gazelor reziduale substanţiali – a gazelor
reziduale necaptate – ce nu mai pot fi trataţi. Ei trebuie abordaţi de tehnicile de prevenire.
Managementul emisiilor fugitive este legat de metodele de detectare, de cuantificare, de selecţia
de utilaje, de gospodărire şi de măsurile preventive de întreţinere.
•Când un sistem de tratare a gazelor reziduale este planificat şi proiectat, aspectul cel mai
important este decizia asupra folosirii tehnicilor cu sau fără consum de apă (ex curăţare umedă,
biofiltrare, refrigerare prin răcire cu apă), mai ales în regiunile unde apa este o problemă.
•Dacă – după cum se întâmplă de obicei – prevenirea completă a deşeurilor nu este practicabilă,
pasul următor este minimalizarea, nu numai a volumului de deşeuri, ci şi a efectelor cauzate de
substanţele periculoase ce pot fi înlocuite în procesul de producţie.
•Dacă toate măsurile de minimalizare sunt luate, pasul următor este controlarea deversărilor
inevitabile prin implementarea celui mai eficient sistem de tratare posibil, pentru ca impactul
total asupra mediului să fie redus. Alegerea unui asemenea sistem de tratare se bazează pe o
evaluare a:
-eficienţei sale în privinţa controlului
-nevoii sale de energie
-necesităţilor sale de spaţiu
-a posibilei generari de ape reziduale sau a gazelor reziduale, de deşeuri obişnuite
sau de zgomot
-a consumului său de resurse
-a costurilor sale
-a interferenţei sale cu alte unităţi şi cu problemele de siguranţă
-a necesităţilor sale în privinţa întreţinerii.
•Calitatea mediului receptor, în care amplasamentul industrial îşi va deversa deşeurile, ar putea
fi în aşa fel încât să necesite cerinţe speciale şi mai stringente asupra calităţii apelor reziduale
şi/sau a gazelor reziduale.
Planificarea acţionării este doar o parte a managementului de mediu. Următorul şi cel mai
important pas este un proces de continuă îmbunătăţire a situaţiei date, adică toate stadiile şi
etapele diferite trebuie făcute şi refăcute de mai multe ori de-a lungul timpului. Acest fapt este,
de obicei, prevăzut de politica companiei în privinţa problemelor de mediu pentru toate
amplasamentele sale şi de legislaţia statului membru.
Oportunităţile pentru introducerea sau pentru aplicarea managementului de mediu sunt diferite
pentru uzinele noi şi pentru cele existente. În noile uzine, măsurile preventive de control,
măsurile integrate de proces şi/sau de tratare a fluxului de deşeuri din uzină pot fi luate în
considerare eficient în etapa de proiectare a instalatiei. Pentru instalatiile existente,
retehnologizarea în instalaţiile şi în infrastructura existentă poate implica constrângeri de ordin
tehnic şi organizaţional şi la modul general este mult mai scumpă. Însă, abordarea şi principiul –
însă nu şi rezultatul – managementului de mediu după cum sunt ele propuse în acest document
sunt în esenţă aceleaşi atât pentru instalatiile noi, cât şi pentru cele existente.
•Măsuri integrate de proces, cum ar fi: re-folosirea apei, economisirea apei şi prevenirea
poluării
•Tratare la finalul proceselor (echipamente individuale şi/sau centrale)
Tratar Pr
finala tratare
Receptor
Săgeţile din Figura 1.1 simbolizează fluxul de apă reziduală. Această ilustrare, însă, nu
sugerează că trebuie sa existe intotdeauna instalatii de pretratare dacă se utilizeaza o instalatie
de tratare centrală.
Tehnicile
Waste gasgazului rezidual
techniques
End-of-pipe Process-
Tratare la final de
treatment integrated Masuri de
proces measures proces
integrate
Capture
Captate
Individual Group Central
Treatment Treatment
Tratare Treatment
(with
Tratare pe
(with or Tratare
(with or centrala
individuala (cu or grupuri (cu sau (cu sau fara
without without without
sau fara fara pretratare) pretreatm.)
pretratare)
pretreatm.) pretreatm.)
pretratare)
STACK
COS
Deşi, spunând lucrurilor pe nume, măsurile de proces integrate pentru prevenirea şi diminuarea
evacuarilor de poluanti prin intermediul apelor şi gazelor reziduale, fac obiectul de lucru al
BREF-ului vertical, însă sunt menţionate în acest document orizontal atâta vreme cât sunt
aplicabile în procesele de producţie chimice. Oricum sunt aspecte ale unei practici manageriale
bune şi de luat în considerare atunci când se implementează un sistem de management al apelor
şi gazelor reziduale în cadrul unui amplasament.
Protecţia de mediu avansată trece din ce în ce mai mult de la metodele de tratare la final de
proces la masurile de proces integrate – sau de producţie integrate. Masurile integrate de proces
sunt sursa îmbunătăţirii semnificante a mediului atât în instalatiile noi, cât şi în cele existente.
Intenţia lor este de a reduce – sau chiar de a evita – producerea de reziduuri direct la sursă
înainte ca ele sa fie evacuate. Adeseori aceste „îmbunătăţiri de proces” ajută la scăderea
costurilor adiţionale în privinţa măsurilor de tratare, precum şi la creşterea eficienţei economice
prin creşterea eficienţei producţiei şi/sau prin scăderea consumului de materii prime. Costurile
depozitării deseurilor şi limitările tratării la final de proces pot influenţa acest schimb in directia
măsurilor de proces integrate. Deşi prevenirea în domeniul deşeurilor, şi astfel şi implementarea
măsurilor de proces integrate, devin din ce în ce mai importante, tehnicile de tratare a deşeurilor
vor rămâne factori de contribuţie esenţiali în procesul de controlare a emisiilor eliberate în
mediu, (în principal atunci când măsurile integrate in proces nu sunt fezabile pentru producţia
existenta).
O protecţie de mediu integrata in proces, corectă, foloseşte toate tehnicile fizice, chimice,
biologice şi inginereşti posibile pentru prevenirea, diminuarea şi reciclarea reziduurilor.
Exemple ar fi:
•Reciclarea produselor auxiliare (ex apa de spălare, gaze inerte, solvenţi, catalizatori)
•Reciclarea imediata a reziduurilor în timpul procesului
•Folosirea reziduurilor ca materii prime pentru alte procese de producţie (integrarea produsului
în cadrul şi/sau în afara amplasamentului)
•Folosirea reziduurilor pentru generarea de energie
Evident că dezvoltarea unor metode complet noi pentru sinteza aplicată în instalatiile existente
va rămâne o excepţie – în principal din motive economice – şi se va limita la produse en-gros
sau la produse cu valoare economică mare. În practica curentă, protecţia de mediu integrata in
producţie va progresa continuu ca o sumă a mai multor îmbunătăţiri individuale rezultate de-a
lungul timpului.
Tehnicile de la finalul proceselor sunt acele tehnici care tratează fluxul ce apare dintr-o unitate
de depozitare sau dintr-o unitate de proces sau dintr-o anumită zonă – sau parte a acestei zone –
pentru a-i reduce conţinutul poluant (vezi Fig 1.1 şi Fig 1.2).
COD
BOD
Refrac- AOX N- NH4-N Metale Feno Ule
Tehnica TSS COD PO4-P
tar EOX total (NH3) grele li i
TOC
COD
BOD
Refrac- AOX N- NH4-N Metale Feno Ule
Tehnica TSS COD PO4-P
tar EOX total (NH3) grele li i
TOC
Extracţie X X X
Distilare/Rectificare X X X
e
Evaporare (X) X
Decopertare (X) f X X
Incinerare X X (X) g X (X) k X X
Anaerobare biologică X (X) h (X) h Xl
h
Aerobare biologică X (X) X X
Nitrare/Denitrificare X X
a
doar solid
b
conţinut organic nedizolvat
c
dispersat final şi concentrare scăzută
d
specii organice ionice
e
conţinut organic ne-volatil
f
conţinut organic volatil
g
sunt necesare utilaje de incinerare speciale
h
doar partea biodegradabilă
j
compuşi ai metalelor grele nedizolvaţi
k
transferat în cenuşă sau în apă reziduală ce provine din incinerator
l
în combinare cu precipitat de sulfat sub formă de sulfură
Tabelul 1.1: Agenti majori de contaminare a apei reziduale si tehnicile lor de tratare
•Instalatiile de tratare a apei reziduale descentralizate, tratând efluenţii de apă direct la sursă şi
deversându-se într-o apă receptoare (adică, nu există o instalatie centrală de tratare a apei
reziduale pe amplasament)
•Tratare centralizată a apei reziduale, în mod normal folosindu-se o instalatie de tratare a apei
reziduale (WWTP), centrală (principală)
•WWTP-ul central, având pretratare în aval a fluxului secundar direct la sursă
•Deversare a apei reziduale direct într-un WWTP municipal
•Deversare a apei reziduale direct într-un WWTP municipal cu pretratare direct la sursă pe
amplasament,
ultimele două sub-puncte fiind situaţii speciale ale sub-punctelor precedente (două).
Avantajele tratării descentralizate a apei reziduale sau tratării la sursă (sau dezavantajele tratării
centralizate a apei reziduale) sunt:
•Operatorii multor instalaţii de producţie au o atitudine mai responsabilă faţă de efluenţi în
momentul în care sunt făcuţi direct răspunzători pentru calitatea deversărilor proprii de apă
reziduală
•Mai multă flexibilitate pentru lărgirea domeniului muncii sau în reacţionarea la condiţiile
schimbătoare
•Instalatiile pentru tratarea direct la sursă sunt executate dupa fiecare caz in parte şi astfel au in
mod normal o mai bună performanţă
•În contrast cu tratarea centrală biologică, nu exista (sau în cantităţi foarte mici) şlamuri active,
în exces, de care să ne debarasăm.
•Performanţa tratării realizata de tehnicile non-biologice este independentă de biodegrabilitatea
fluxurilor de ape reziduale
•Evitarea diluării prin amestecarea diferitelor fluxuri de ape reziduale, în mod normal rezultând
într-o eficienţă mai ridicată a tratării, etc.
•Raportul costuri/beneficii poate fi mai mult bun la tratarea fluxurilor secundare decât la
tratarea centrală.
Tratarea descentralizată a apei reziduale este opţiunea preferată în momentul în care se aşteaptă
să apară fluxurile secundare de apă reziduală ce au proprietăţi complet diferite.
Principalele avantaje ale utilizării WWTP centralizată (sau dezavantajele instalatiilor de tratare
descentralizate) sunt:
•Folosirea efectelor sinergice de apele reziduale biodegradabile amestecate, adică efectele care
activează degradarea microbiologică a agenţilor contaminanţi speciali în amestec cu alţii (sau
chiar diluându-se în alte fluxuri de apă reziduală) dat fiind faptul că fluxul secundar singur are o
slabă biodegradabilitate
•Folosirea efectelor datorate amestecării, cum ar fi reglarea pH-ului sau a temperaturii
•Folosirea mai eficientă a compuşilor chimici (ex agentii nutritivii) şi a utilajelor, astfel
reducându-se costurile de operare relative.
Apa reziduală ce provine din amplasamentele industriale chimice este de asemenea tratată
împreună cu apa reziduală menajera, fie împreună în WWTP-UL menajer sau în instalatii
construite special pentru tratarea combinată a apei menajere şi industriale. Tratarea în comun
este în mod frecvent organizată astfel încât, din cauza încărcării biologice organice iniţiale şi a
tendinţei de a diminua ratele de degradare din apa reziduală diluată, apa reziduală industrială
trece printr-o etapă de performanţă ridicată (încărcare ridicată), iar apoi este amestecată cu apa
reziduală menajera în a doua etapă biologică (încărcare scăzută).
Experienţa a arătat că tratarea în comun a apei reziduale menajere şi a celei provenită din
industria chimică nu are – cel puţin la prima aproximare – nici efecte sinergetice, nici
antagonistice asupra apei receptoare [cww/tm/82] (un exemplu opus al operării coordonate a
unei WWTP menajere şi chimice este descris în Anexa 7.1). Poluantii depozitati sunt, în
general, adăugati.
fluxurilor de apă reziduală ce provin din cadrul industriei pentru orice factor inhibitor sau
disturbator. [cww/tm/82]
•Tratarea combinată a fluxurilor de apă reziduală provenite din origini diferite prezintă riscul
evitării controlării (câteodată chiar şi a detectării) de catre agenţii contaminatori persistenţi,
precum metalele grele si compusi non-biodegradabili, din cauza diluţiei. Aceştia se vor deversa
fără a fi degradaţi într-o apă receptoare, se vor adsorbi in şlamul activ sau vor fi stripati în
cadrul aerării în atmosferă. Aceasta se va opune obligaţiei de a preveni sau controla aceste
substanţe direct la sursă. Acest dezavantaj afectează toate acţiunile de tratare combinată a
fluxurilor de ape reziduale.
•Tratarea combinată poate avea ca rezultat un şlam prea contaminat pentru a mai putea fi
utilizat sau tratat prin, spre exemplu, descompunerea anaerobă.
Un alt aspect important al sistemului apelor reziduale este manipularea apei de ploaie şi a apelor
de la spalare. In cateva complexe industriale chimice europene este prezent doar un sistem de
canalizare, iar apa pluviala, de la spalare, de răcire şi cea de proces sunt colectate la un loc în
acest sistem şi direcţionate spre instalatiile de tratare a apelor reziduale. În special în timpul
perioadelor de ploi puternice, acest fapt ar putea conduce la deteriorări ale WWTP-ului şi la
deversări ridicate. Amplasamentele chimice avansate din punct de vedere tehnic de obicei au un
sistem de canalizare separat pentru colectarea apelor pluviale necontaminate şi a apelor de
răcire. Detalii sunt oferite în Secţiunea 3.3.4.4.
Tratarea gazelor reziduale are loc în mod normal direct la sursă. Foarte rar se pot trata simultan
fluxurile diferite de gaze reziduale într-o singură unitate centrală de tratare. Un motiv principal
pentru care se întâmplă acest lucru este faptul că unităţile de tratare sunt în mod normal special
proiectate pentru un anumit tip de compoziţie de gaz rezidual. Un alt motiv important este
atenţia specială ce trebuie acordată eliberării de compuşi toxici şi periculoşi şi a efectului lor
asupra peisajului înconjurător precum şi în privinţa siguranţei instalatiei. În industria chimică,
datorită caracteristicilor toxice şi/sau periculoase a multor compuşi şi a volumelor mari de
substanţe ce trebuie manevrate şi procesate, siguranţa este un element crucial.
O selecţie a tehnicilor selectate pe agentul poluant este prezentată în Tabelul 1.2 şi pe rata
curgerii fluxului gazului rezidual în Tabelul 1.3 [ambele cww/tm/70].
Miros
Componenti organici gazosi sau vaporosi
Componenti anorganici gazosi sau sub forma de vapori
Particule organice
Particule anorganice
Materie umeda
Materie uscata
Technica
Recuperarea si reducerea prafului
Separator (pre) x x x x
Ciclonare (pre) x x x x
Epurare a prafului umedă (FT) x x x x
Precipitare electrostatică (FT) x x x x (x) (x)
Filtre textile (incl. Filtru ceramic) x x x
(FT)
Filtrare catalitică (FT) x x x x x
Miros
Componenti organici gazosi sau vaporosi
Componenti anorganici gazosi sau sub forma de vapori
Particule organice
Particule anorganice
Materie umeda
Materie uscata
Technica
Recuperarea si reducerea prafului
Separator (pre) x x x x
Ciclonare (pre) x x x x
Epurare a prafului umedă (FT) x x x x
Precipitare electrostatică (FT) x x x x (x) (x)
Filtre textile (incl. Filtru ceramic) x x x
(FT)
Filtru de praf în două etape (pol) x x x
Filtru absolut (HEAP) (pol) x x x
HEAF (pol) x
Filtru de nor (pre, pol) x (x)
Recuperarea gazului
Separare de membrană (pre) x
Condensare (pre) (x) x
Crio-condensare (pre, FT) (x) x (x)
Adsorbţie (FT) x x x
Spalare la umed a gazului (apă) (x) (x) (x) (x) x x x
(FT)
Epurare la umed a gazului (x) (x) (x) (x) x x x
(oxidare alcalină) (FT)
Epurare la umed a gazului (acidă) (x) (x) (x) (x) x
(FT)
Separare de membrană (pre) (x) (x) (x) (x) x x x
Epurarea gazului
Biofiltrare(FT) x x x
Bioepurare(FT) x x x
Filtru precolator (Biofiltru) (FT) x x x
Oxidare termică(FT) x x x
Oxidare catalitică(FT) x x
Evazare (flaring) (FT) x x
Tratarea gazului de combustie
Injectare la uscat alcalină (FT) x
Injectare semi-uscată alcalină (FT) x
Injectare udă cu apă de var (FT) x
SNCR (FT) x
SCR (FT) x (x)
X = utilizare principală
(X) = utilizare secundară
(pre): în principal ca uzină de pretratare
(FT): tehnică de tratare folosită ca tehnică de tratare finală
(pol): în principal ca tehnică de finisare după ce au fost utilizate tehnicile standard
Tabelul 1.2: Selecţia unor tehnici pentru Reducerea emisiilor de gaze reziduale în relaţie cu
Poluantul ce trebuie îndepărtat
Tabelul 1.3: Selecţia unor tehnici pentru Reducerea emisiilor de gaze reziduale în relaţie cu Rata de
curgere a Fluxului de gaz rezidual
Impactul potenţial al instalatiilor de tratare a apei reziduale asupra sectoarelor de mediu este
rezumată pe scurt în Tabelul 1.4 [cww/tm/84].
Alte puncte relevente de interes sunt consumul de energie şi generarea de şlam în timpul
aplicării tehnicilor de tratarea a apei reziduale. Generarea şi manevrarea şlamului (de exemplu:
deshidratarea, incinerarea) consumă o mare parte din necesarul de energie şi sunt responsabile
de o parte importantă din impactul asupra mediului avut de WWTP. Pe de altă parte, există
sisteme de tratare care să aibă o balanţă a energiei benefică. De exemplu, în unităţile de tratare a
apei reziduale biologice, gazul generat de tratare (biogazul) poate fi utilizat drept combustibil.
Altfel, el ar trebui ars cauzând emisii netratate în aer.
Ceea ce s-a spus despre sistemele de tratare a apei reziduale în paragrafele precedente este de
asemenea valid şi pentru tehnologiile de tratare a gazelor reziduale. Impacturile lor relevante
asupra mediului sunt emisii în aer şi apă. Procedurile de spalare la umed, de exemplu, implică
tratarea apei reziduale într-o etapă de tratare ulterioară. Oxidarea gazelor reziduale produce un
flux de gaz ce conţine agenţi contaminanţi gazoşi ce nu sunt prezenţi initial, care ar putea să
necesite o tratare ulterioară. La fel ca şi în tratarea apelor reziduale, şi în tratarea gazelor
reziduale se consumă apă şi energie, apa fiind o problemă esenţială în conditii climatice
speciale. Acest fapt este rezumat pe scurt în Tabelul 1.5.
În plus faţă de oxidările prin ardere şi cea termică/catalitică, un număr mare de unităţi pentru
siguranţă şi pentru mediu se pot regăsi în industria chimică. Scopul principal al acestor unitati
este reducerea impactului asupra mediului sau creşterea siguranţei operării instalatiilor.
Instalatiile variază în mărime de la unităţi ce iau simple măsuri la unităţi de tratare complexe.
În general, efectele generale ale instalatiilor de mediu şi de siguranţă ar trebui să fie benefice
(pozitive). Acesta fiind motivul principal al înfiinţării lor. Oricum, din cauza legilor
fundamentale conservatoare , majoritatea tehnologiilor de tratare pot avea, în plus faţă de
posibilităţile lor de epurare, impacturi negative asupra mediului. Exemple ale acestor efecte ar
putea fi: deşeurile generate de filtre, apele reziduale generate de spalatoare şi consumul ridicat
de energie al sistemelor de tratare. Este greu să se indice punctul în care efectele pozitive
depăşesc pe cele negative ale măsurilor de tratare luate, de vreme ce acestea sunt puternic
influenţate de condiţiile locale. În mod empiric se poate spune că siguranţa şi calitatea mediului
locale trebuie să aibă prioritate. Mai mult, în general se consideră că este de preferat ca
poluatorii să fie în starea cea mai concentrată şi mai controlabilă. Acest fapt oferind cele mai
bune oportunităţi de reciclare, tratare ulterioară şi depozitarea controlată.
Pentru a rezuma, tratarea apelor reziduale şi a gazelor reziduale, în plus faţă de impacturile lor
individuale asupra mediului, se afectează reciproc una pe alta în mai multe moduri:
•multe tehnici de tratare a apei reziduale au ca rezultat emisii de gaze care trebuie canalizate
spre instalatiile de tratare, adeseori presupunând etape de construcţie complexe
•tehnologiile de tratare a gazelor reziduale au ca rezultat eliberări gazoase şi/sau apoase care
necesită tratare ulterioară a apelor reziduale şi/sau gazelor reziduale rezultate.
Fiecare aspect (eliberările gazoase de la instalatiile de tratare a gazelor reziduale sau cele apoase
de la instalatiile de tratare a apelor reziduale) poate influenţa în mod normal instalatiile
existente situate in continuare, deşi în majoritatea cazurilor ele conduc spre o mica încărcare.
Exemple contrare ar fi spalarea la umed a gazelor de ardere sau striparea materialului volatil în
cadrul WWTP.
În general un EMS este alcătuit dintr-o repetare de aspecte strategice, după cum este prezentat
în Figura 2.1 [cww/tm/132]. Aceste aspecte sunt [cww/tm/132]:
•Politica de mediu, care semnifică o declaraţie publică – aprobată şi avizată de poziţiile cele
mai înalte din management – în care se enunţă intenţiile, principiile de acţiune şi obiectivele
care guvernează managementul companiei în privinaţ mediului
•Organizare şi structură pentru implementarea politicii de mediu a companiei
•Registru cuprinzator al legislaţiei aplicabile şi a standardelor companiei
•Prelevare de probe regulată şi program de monitorizare pentru strangerea datelor în registre
•Stabilirea unui program de mediu individual al amplasamentului, pe baza obiectivelor globale
şi pe termen lung stabilite la cel mai mare nivel abordabil, alături de datele preluate din
registrele de evidenţă a efectelor asupra mediului
•Auditul de mediu
• Revizuirea şi evaluarea regulată a eficienţei şi corectitudinii unui EMS, rezultatul având
influenţă asupra politicii de mediu, astfel încheindu-se ciclul şi reluându-se ia.
EMS
Polit
ică
Revizuir Organizaţie
i
Audit Standar
e
Program Monitoriz
e are
Acest „ciclu” semnifică faptul că EMS-ul nu este un proces într-un singur ciclu ci o modalitate
iterativă (repetabilă) de optimizare a situaţiei de mediu sau a atitudinii unei companii sau a unui
amplasament în care se desfăşoară activităţi industriale.
Nu face parte din domeniul prezentat în acest document să ofere o prezentare detaliată a
întregului EMS pentru un amplasament chimic, iar de aceea, termenul „EMS” se limitează la
implicarea sa în managementul apelor şi gazelor reziduale în contextul problemelor ridicate de
IPPC.
•să câştige înţelegere în privinţa mecanismelor de generare a poluării din procesele de producţie
•să adopte hotărâri echilibrate în ceea ce priveşte măsurile de mediu
•să evite adoptarea de soluţii temporare şi de inverstiţii ne-returnabile
•să se comporte în mod corespunzător şi pro-activ în ceea ce priveşte noutăţile apărute în
domeniul mediului
Ciclul este ilustrat în figura 2.2. Evaluarea re-incepe întregul ciclu de vreme ce, după cum a fost
menţionat mai sus, EMS-ul este un proces iterativ.
Caracterizarea şi
evaluarea poluării
Identificarea
Execuţie, opţiunilor de
monitorizare şi îmbunătăţire
evaluare
Evaluarea celor
mai eficiente
opţiuni
Parte din EMS este evaluarea impactului de mediu în etapele primare ale proiectării dezvoltării
procesului de producţie şi/sau a noilor activităţi. Trebuie decis în privinţa (folosind ciclul din
figura 2.2):
•Care este – sau ar putea fi – impactul lor?
•Ce se va întâmpla cu deşeurile?
•Pot fi ele tratate în instalatiile existente?
•Sunt toxice (acut toxice) ele în ceea ce priveşte mediul receptor sau instalatiile de tratare
existente?
•Pot fi – sau trebui să fie – evitate?
Aplicarea unui EMS este o procedură complexă din cauză că ciclul din figura 2.2 trebuie urmat
pentru fiecare dintre unităţile de preparare individuale de toate aspectele de mediu relevante în
conformitate cu rezultatele obţinute în cadrul amplasamentului. Figura 2.3 prezintă o impresie a
acestei prezentări complexe, nimic altceva decât unele dintre aspectele de mediu principale, o
strategie de tratare a poluării orientată pe uzină, şi două unităţi individuale sunt incluse. Etapele
1 şi 4 corespund celor din Figura 2.2.
First step
Caracterizarea Caracterizarea Caracterizarea Caracterizarea Caracterizarea Caracterizarea
apei reziduale Characterisation
gazului Characterisation
deşeurilor Characterisation Characterisation
apei reziduale gazuluiCharacterisation
rezidual Characterisation
deşeurilor l
of WW of off-gas of waste of WW of off-gas of Waste
Pasul 2
Second step
Identify WW Identify off-gas Identify waste Identify WW Identify off-gas Identify waste
treatment treatment treatment treatment treatment treatment
Identificarea Identificarea Identificarea Identificarea Identificarea Identificarea
opportunities opportunities opportunities opportunities opportunities opportunities
oportunităţilor de oportunităţilor de oportunităţilor de oportunităţilor de oportunităţilor de oportunităţilor de
tratare a apei tratare a gazului tratare a tratare a apei tratare a gazului tratare a
reziduale rezidual deseurilor reziduale rezidual deseurilor
Third step
Step 1 Evaluation
Fourth step
Pasul 1 Evaluare
Pasul 4
particule, metale grele şi compuşii lor, compuşi organici volatili (VOC) din
gazele reziduale
- Date în privinţa biodegradabilităţii (pentru apa reziduală), cum ar fi:
Concentraţii – BOD
Rezultatele obţinute din Testul Zahn-Wellens modificat
Încărcările refractare COD/TOC
Potentialul inhibator de denitrificare
- Prezenţa altor substanţe (pentru gazele reziduale) care ar putea avea un
impact asupra sistemului de tratare sau ar putea fi subiecte de discuţie în
privinţa siguranţei, cum ar fi: oxigen, azot, vapori de apă, praf.
Scopul unui inventar al fluxului este identificarea celor mai relevante (importante) surse
de emisii (pentru fiecare tip de mediu, apă reziduală sau gaz rezidual) şi pentru permite
o prioritizare a etapelor de reducere a emisiilor. În general, această operaţiune are patru
etape:
• Listarea surselor
• Evaluarea cauzelor emisiilor provenite de la fiecare sursă
• Cuantificarea cantităţii de emisii provenite de la fiecare sursă
• Validarea rezultatelor cu ajutorul unui bilanţ al materialelor
O clasificare corectă a fluxurilor distincte secundare (adică, individual pentru apele reziduale şi
pentru gazele reziduale), corespunzător cu caracteristicile şi încărcarea agenţilor contaminanţi,
este o parte hotărâtoare în ceea ce priveşte inventarul şi o bază atractivă pentru identificarea
potenţialului ulterior de reducere a eliberărilor (vezi Secţiunea 2.2.1.3.), fluxurile respective
care se situează în fruntea clasificării respective devenind principalii candidaţi pentru metoda de
reducere a emisiilor cea mai eficientă.
În cadrul amplasamentelor chimice, măsurile aplicate pentru reducerea emisiilor sunt cel mai
bine înţelese pentru acele procese chimice unde un raport optim al beneficiilor faţă de costurile
de mediu ar putea fi atins. Pentru instalaţiile existente, ar putea fi tolerate rate de eliminare non-
optime în privinţa fluxurilor emise minore ce nu conţin o încărcare semnificativă, atunci când
eforturile se concentrează pe fluxurile cu încărcare semnificativă şi, astfel, reducând emisiile
generale şi impactul asupra mediului.
•
O combinare de măsurători directe şi indirecte a unei game de efecte
potenţiale poate fi utilizată de către managementul mediului, în special
când efluenţii conţinând substanţe ce sunt slab cunoscute faţă de
persistenţa lor în acei efluenţi, bioacumularea şi toxicitatea lor.
• Având în vedere că rezultatele toxicităţii pot fi aplicate uşor, ex în
calculele diluţiei, în bioacumulare şi în persistenţa din cadrul unui
efluent, ele însele nu sunt elocvente pentru efectele produse, ci mai
degrabă sunt legate de o evaluare a expunerii cronice.
• Furnizează informaţii în privinţa riscurilor potenţiale ale mediului,
aducând informaţii anticipate operatorilor şi reglementatorilor.
• Folosind tehnici specifice, poate fi utilizată pentru identificarea
componentelor periculoase din efluenţi şi ajutarea operaţiunilor pentru a
reduce deversarea acestor tipuri de componente
Aplicarea WEA înfruntă greutăţi provocate de comunitatea ştiinţifică.
Incluzând:
• concentrare continuă pe componenta toxicitate a P-T-B – ului în combinare cu
o lipsă a unui acord în ceea ce priveşte testele standardizate pentru
bioacumulări şi pe persistenţă.
• WEA însuşi, în general, nu ia în considerare protecţia sedimentelor şi căile de
expunere a lanţului trofic, care, oricum, pot fi examinate într-un proces vast de
evaluare a riscului.
• Este importantă comunicarea rezultatelor testării WEA în contextul prelevării
de probe spaţiale şi temporale din efluent, aplicarea de metode, elaborarea
presupunerilor şi aplicarea analizei statistice la datele deţinute. Este necesară
aplicarea de standarde internaţionale şi acorduri ulterioare asupra unor
asemenea probleme.
În general, WEA poate fi utilizat ca un instrument în cadrul unui EMS pentru a
oferi informaţii în privinţa caracteristicilor unui efluent. După cum a fost notat în
Secţiunea 2.2.1, este aproape imposibil să cuantifici emisiile fiecărui agent
contaminator prezent în fluxul efluentului. Oricum, un program WEA bine alcătuit
poate furniza operatorilor măsurări integrate a calităţii efluentului. WEA poate fi una
din măsurătorile utilizate într-un registru al fluxului efluentului după cum a fost descris în
Secţiunea 2.2.1.2.
Aplicaţii posibile ale WEA includ:
• Reglementări sau ghidări în privinţa toxicităţii efluenţilor.
• Unele jurisdicţii specifică criteriul numeric al toxicităţii în permisele pentru
deversare, în timp ce altele folosesc datele toxicităţii ca un instrument de
evaluare sau de planificare. Stabilirea criteriului de toxicitate asigură o evaluare
completă a efluenţilor: acţiuni de constrângere sau de management sunt aplicate
doar când efluentul „pică” în mod repetat criteriul toxicităţii. Alternativ,
abordări mai puţin formale pentru utilizarea datelor toxicităţii pot reduce
incertitudinile în privinţa riscurilor deversărilor efluenţilor cu ajutorul
completării datelor convenţionale chimice ale efluenţilor. În plus faţă de datele
toxicităţii, evaluări ale persistenţei şi a bioacumulării pot fi utilizate în acelaşi
fel.4
• Clasificarea (poziţionarea) riscului de mediu al deversărilor într-un sistem
acvatic
• WEA poate fi utilizat pentru a evalua riscul relativ alcătuit de deversările
multiple, cu obiectivul de a canaliza atenţia acolo unde este nevoie de ea
• Identificarea Toxicităţii / Evaluările Reducerii (TIE / TRE)
• TIE/TRE este utilizată pentru a detrmina de ce un efluent este toxic şi ce poate
fi făcut pentru a reduce acea toxicitate la un nivel acceptabil (vezi:
4
Abordările sunt descrise în: de Maagd, R.G.-J.2000. Testul Bioacumulării aplicat în testarea întregului efluent.
Env. Toxicol. & Chem. 19 (1): 25-35
După cum a fost demonstrat în exemplele de mai sus, WEA poate fi utilizat pentru a ajuta
deciziile luate în privinţa BAT, în mai multe moduri practice. Fiecare jurisdicţie poate opta
pentru o combinaţie de aplicaţii care să se poată potrivi politicilor şi practicilor proprii de
control a efluenţilor. WEA susţine majoritatea metodelor (abordărilor) din managementul
deversării efluenţilor, indiferent dacă se concentrează strict pe emisii sau combinată cu o
metodă care se ocupă de calitatea apei.
WEA este foarte utilizată, atât în interiorul sau în exteriorul Uniunii Europene. Una dintre
diferenţele principale dintre metodele utilizate de fiecare ţară este combinaţia şi tipurile de teste
care sunt utilizate (toxicitate/genotoxicitate, persistenţa şi/sau bioacumularea). În cadrul Uniunii
Europene, implementarea WEA-ului în contextul reglementărilor existente se află doar la
stadiul cercetării şi dezvoltării, însă exemplele de mai jos prezintă o gamă de utilizări ale
metodelor respective în cadrul WEA:
• Germania foloseşte în mod regulat toxicitatea acută şi genotoxicitatea drept
standarde ecotoxicologice în privinţa efluenţilor din cadrul câtorva sectoare
industriale [cww/tm/130] şi, de asemenea, există un program de dezvoltare şi
cercetare WEA (ex. Dezvoltarea testelor în privinţa icrelor (ouă) de peşte).
• În ultimii 6 ani, Irlanda a avut limite obligatorii ale emisiilor în termeni de Unităţi
Toxicologice (TU) pentru efluenţii deversaţi în apele din Industriile de Control
Integrat al Poluării. Limitele TU variază de la 5 la 10 şi sunt prevăzute în
documentele – ghid ale BATNEEC publicate [cww/tm/95] elaborate pentru
diferite sectoare de activitate. În plus, industriilor ce deversează în WWTP (Uzina
de Tratare a Apei Reziduale) municipal li se va cere, de asemenea, să aplice o
combinaţie de teste respirometrice şi asupra toxicităţii.
• În Suedia, caracterizarea efluentului (incluzând WEA) este utilizată pentru a
evalua dacă tratarea efluentului pentru o anumită operaţiune este adecvată. Acest
fapt se întâmplă sub forma unei verificări a unităţilor noi de producţie (instalaţii
în-proces şi capăt-de-conductă) care a fost în vigoare o perioadă de timp ca parte a
procesului de obţinere a aprobărilor. Această abordare, însă, poate fi utilizată în
orice moment pentru a evalua nevoia înfiinţării unor instalaţii ulterioare.
• În Regatul Unit al Marii Britanii se trece spre Evaluarea Directă a Toxicităţii
(DTA) pentru deversările de efluenţi9, aplicându-se cercetări şi dezvoltări
laborioase, cât şi un program de demonstrare.
• Olanda se află în stadiul final al cercetării WEA şi în faza de dezvoltare în care se
vor cântări în mod egal (geno)toxicitatea, persistenţa şi bioacumularea. WEA va fi
aplicat conform legilor în vigoare până în anul 2005.
Pe o scară mai largă, de nivel european, OSPAR (Convenţia de la Oslo şi de la Paris
pentru Protecţia Mediului Marin din Atlanticul de Nord) a abordat problema evaluării
ecotoxicologice a apei reziduale ca bază a evaluării calităţii efluenţilor prin Grupul
Surselor Difuze sau de tip Punct (PDS) în anul 1994. în Noiembrie 1999, Agenţia de
Mediu a Germaniei Federale a emis un document de fond în privinţa folosirii WEA-ului
în evaluarea apei reziduale [cww/tm/130]. Un Grup de experţi Intersesionali (IEG) a
fost format în anul 1999 în mod special pentru a dezvolta un WEA în contextul
Strategiei OSPAR în privinţa Substanţelor Periculoase (OSPAR, 2000,
http://www.ospar.org). Grupul a examinat posibilitatea de folosire a WEA pentru
diferite ramuri ale industriei (până în prezent, industria fabricării celulozei şi hârtiei şi
cea farmaceutică). În plus, grupul a elaborat o revizuire a metodelor persistenţei şi
bioacumulării şi, de asemenea, pentru distrugerea endocrină şi genotoxică (amândouă în
preparare).
În concluzie, WEA este un instrument util pentru prevenţia şi controlul poluării integrate, însă
mai degrabă va completa metodele tradiţionale de control bazate pe compuşi chimici, decât să le
înlocuiască. Din experienţă se ştie că atunci când sunt implementate într-un program WEA bine
alcătuit măsurări ale P-T-B – ului ele au ca rezultat reduceri ale eliberărilor de substanţe
periculoase din cadrul apelor reziduale. Elementul-cheie este ca WEA să fie astfel proiectat
încât să completeze alte măsuri de control ce se găsesc în cadrul unui sistem de management al
mediului eficient.
Din cauza importanţei crescânde în multe zone din Uniunea Europeană, este
normal să acordăm un paragraf în plus conservării apei (adică, reducerea consumului de
apă şi al aparitiei apei reziduale) şi/sau re-utilizării ei, ca un instrument de management
al apei. Conservarea apei, de exemplu, adeseori ajută la reducerea impacturilor negative
ale transferului poluant din mediul gazos în cel apos. Probabil nu este o exagerare
afirmaţia că extinderea re-utilizării şi reciclării apei este limitată de creativitatea şi
dorinţa oamenilor implicaţi în acest proces şi nu de barierele impuse de tehnică. Acest
fapt depinde, însă, de circumstanţele locale. Aspectele ce trebuie considerate sunt, de
exemplu:
• Dezvoltarea de strategii care să minimalizeze consumul de apă (proaspătă) şi
aparitia apei reziduale din cadrul proceselor de producţie [cww/tm/67d], cum ar
fi:
- Alterare in timpul procesului care ar putea conduce spre o reducere a apei
necesare, ex. substituirea apei de răcire cu aerul de răcire
- Reciclare directă a apei de răcire, adică re-utilizarea apei reziduale uşor
contaminate în cadrul altor procese ce nu sunt influenţate de aceşti agenţi
contaminatori care va avea ca rezultat reducerea apei proaspete şi a apei
reziduale fără a schimba încărcarea contaminantă.
- Pretratarea apei reziduale şi reutilizarea ei ulterioară (în acelaşi sau în alt
proces) care are ca rezultat reducerea apei proaspete, a apei reziduale şi a
încărcării cu agenţi contaminanţi
• Reducerea consumului de apă folosite la răcirea aparaturii folosită în cadrul
tehnicilor de diminuare a gazelor reziduale (ex. filtre, biofiltre, frigidere cu racire
pe apa, cicloane umede, separatoare electrostatice la umed)
Ca un prim pas, este alcătuit un bilanţ al apei şi al principalilor agenţi contaminanţi care
ar putea preveni reutilizarea sa directă. Când colectarea de date pentru registrul apei reziduale
nu aduce date consistente, este necesară revizuirea datelor împreună cu măsurători adiţionale.
Informaţii în
privinţa tehnicilor
de tratare a apei
reziduale
Modelare
chimica
Colectare şi
revizuirea Generarea de Dezvoltarea
Bilanţul agenţilor
datelor opţiuni soluţiei
contaminanţi
economice
Optimizarea
operatiei
Specificarea
calitatii apei
Figura 2.6: Procedura generală pentru reducere Consumului de apă şi a Aparitiei apei reziduale
Emisiile de gaze reziduale din unele surse pot avea cauze diferite şi astfel emisiile rezultate din
fiecare „cauză” trebuie să fie evaluate separat pentru a cuantifica emisiile totale ce apar prin
această sursă. Mai mult, reducerea surselor va insemna concentrarea asupra cauzelor producerii
emisiilor şi nu pe sursa prin care sunt ele emise.
Emisiile pot fi cuantificate pentru fiecare sursă în modul descris de Directiva Consiliului
Europei 1999/13/EC (Directiva VOC) [cww/tm/88].
Pentru a pregăti un inventar al gazelor reziduale, emisiile din toate sursele potenţiale trebuie
cuantificate. Acest lucru poate fi realizat fie prin estimare, calculare sau măsurare în
conformitate cu tipul de emisii şi importanţa lor relativă faţă de emisiile de gaze reziduale
totale. Unele emisii sunt cel mai bine estimate cu ajutorul unei surse a ieşirii, altele cu ajutorul
cauzelor emisiilor. În particular, emisiile necaptate sunt foarte greu de măsurat. Ele necesită
cuantificare contribuind deoarece contribuie la cauza generala.
•Emisiile produsului (în mod normal VOC) pot fi estimate atunci când conţinutul gazos al
produsului este cunoscut. Cantitatea de solvent conţinută de produs, de exemplu, este bine
definită şi cantităţile vândute sau recuperate sunt de asemenea cunoscute.
•Dacă substanţele gazoase se regăsesc în reziduuri, conţinutul lor trebuie măsurat, sau
identificat pentru a calcula cantitatea ce ar putea fi emisă. Aceasta va depinde, de asemenea, de
metoda folosită pentru îndepărtarea reziduului.
•Emisiile captate în atmosferă pot fi cuantificate prin măsurarea adecvată a ratei fluxului de aer
şi a concentraţiei de gaz rezidual (preferabil în diverse stadii ale procesului). Această măsurare
poate fi, însă, destul de scumpă şi poate fi complicată de dificultăţile de acces, de prezenţa
vaporilor de apă sau materiilor sub formă de particule sau altor cauze şi ar putea reprezenta
doar o parte a situaţiei care adeseori este variabilă în timp. O metodă de calcul este de obicei
preferată unde măsurătoarea nu este o opţiune fezabilă. Această posibilitate depinde de cauza
emisiei. De exemplu, dacă o emisie captată este produsă de evaporarea unui solvent într-o
operaţiune de uscare (emisie VOC), este normal uşoară calcularea cantităţii de solvent
evaporate prin măsurarea conţinutului de solvent din produs înainte de uscare având în vedere
faptul că poluanţii din gazele emise din combustie (NOx, SOx, etc) sau poluanţii periculoşi
necesită măsurarea în coşul respectiv.
•Cantităţile necapatate într-un sistem de diminuare pot fi calculate dacă sunt cunoscute
cantităţile trimise spre sistem şi randamentul reducerii lor
•Emisiile necaptate sunt prin natura lor dificile şi adeseori costă mult pentru a fi măsurate şi
trebuie evaluate prin luarea în considerare a cauzelor emisiilor şi a metodelor de evaluare
relaţionate ce sunt detaliate mai jos. Cu toate acestea, înainte de a abandona posibilitatea
măsurării, ar trebui făcută o evaluare a fezabilităţii sale.
O cuantificare a emisiilor bazată pe cauzele lor, ar putea fi singura soluţie practică, în special
pentru emisiile necaptate, însă adeseori şi pentru emisiile captate. Există câteva metode pentru a
executa aceste calcule. Toate metodele de calcul oferă estimări, care în anumite cazuri indică
doar ordinul de mărime.
•Emisiile provenite din manevrare pot fi calculate presupunând un conţinut de vapori al aerului
ce este evacuat dintr-un container încărcat, corespunzător presiunii vaporilor produsului
încărcat, la temperatura de încărcare, înmulţit cu un factor de saturaţie. Factorul saturaţie
depinde de metoda de încărcare şi reprezintă gradul de saturaţie atins în medie în spaţiul ocupat
de vapori în timpul încărcării. Factorii de saturaţie pentru recipientele de transport rutier ale
BLC-urilor sunt [cww/tm/72]:
-Încărcare în imersiune într-un rezervor de cargou curat: 0,5
-Încărcare în imersiune într-un rezervor de cargou umed (service specializat): 0,6
-Încărcare de stropire: 1,45 (un factor mai mare de 1 reprezintă supra-saturare cauzată
de picături de apă ce sunt evacuate alături de vapori).
EMFA cuprinde o întreagă gamă de instrumente pentru a optimiza consumul de energie, materii
prime, apă şi deversarea efluentului prin urmărirea fluxurilor interne de energie şi materiale
folosite în procesele de producţie. Astfel, este fie parte fie o extensie a unui inventar al fluxului,
utilizând datele obţinute pentru a trage concluziile necesare. Pentru a rezolva această problemă
este disponibil un soft de calculator disponibil în diferite grade de complexitate. Procedura
normală a EMFA-ului este:
Scopul implementării unui instrument EMFA este pentru a opera procesele de producţie mai
eficient şi pentru a scădea impactul acestora asupra mediului (ex. reducere a deversării de
reziduuri şi/sau a consumului de apă) şi eventual scăderea costurilor.
2.2.2.1 Monitorizarea
„Nu poti tine sub control ceea ce nu poţi măsura”. Astfel, pentru a măsura eficienţa unui EMS,
sunt necesare date reale în privinţa efectelor precise ale activităţilor din cadrul unui
amplasament industrial asupra mediului şi asupra oamenilor. Astfel, este necesară aplicarea
unui program regulat şi planificat de monitorizare şi prelevare de probe.
•Surse punctiforme, emisii fugitive şi difuze eliberate în atmosferă, apă sau canalizare
•Reziduuri, în special reziduuri periculoase
•Contaminarea terenului, apei şi aerului
•Folosirea apei, combustibilului, energiei, oxigenului, azotului sau a altor gaze (de ex. argon)
•Eliberari de energie termică, zgomot, miros sau praf
•Efecte asupra părţilor specifice din cadrul mediului şi a ecosistemului (vezi exemple în
Secţiunea 2.2.1.2.1.)
•Accidente sau incidente abia evitate din cadrul amplasamentului
•Răniri ale personalului
•Accidente din timpul transportului
•Plângeri din partea locuitorilor din cadrul comunităţii
În paralel cu acest document este produs un BREF în privinţa Monitorizării la care cititorul
poate apela pentru alte informaţii mai amănunţite. Monitorizarea în contextul apei reziduale şi
gazului rezidual este detaliată în Capitolul 3; standarde ale parametrilor analitici sunt listate în
Anexa 7.4.
EMS-ul trebuie să stabilească un program de mediu acolo unde sunt stabilite scopuri specifice
amplasamentului, stabilite pe termen lung şi sunt interne. Scopurile globale şi pe termen lung
fac parte din politica companiei, astfel că nu sunt incluse în acest BREF, însă se afirmă că o
asemenea politică este un item necesar.
Parametrii pentru care scopurile interne sunt stabilite trebuie selectaţi în conformitate cu
relevanţa lor. Pentru a limita numărul acestor parametrii, finalitatea stabilirii scopurilor trebuie
reţinută, adică, o funcţionare optimă a procesului de producţie şi a operaţiunilor de diminuare
trebuie asigurată, astfel minimalizând impactul asupra mediului luat ca întreg. De obicei, nu
este necesară stabilirea nivelului scopului pentru fiecare parametru implicat, însă se folosesc
aşa-numiţii parametrii-surogat pentru a descrie emisiile.
Nivelurile scopurilor măsurabile trebuie stabilite astfel încât să poate fi realizate specificatiile
autorizatiei şi să fie întrunite condiţiile specifice locale.
Există mai multe clase de scopuri, una dintre ele fiind standardul general, alta standarde
specifice amplasamentului. Exemple de standarde-generale:
Ca un scop pe termen lung, pentru viitor, industria chimică Germană (conform declaraţiei VCI
din mai 2000 [cww/tm/166]) doreşte să-şi reducă mai mult impactul toxic al deversărilor de ape
reziduale proprii, luând în considerare:
-Toxicitatea acută la peşti, dafniii şi bacterii
-Toxicitatea cronică la alge
-Mutagenitatea
În final ei vor dori ca efluenţii lor deversaţi în apa receptoare să nu depăşească factorii de diluţie
Tx = 2 (TM = 1,5); toxicităţile cauzate de concentraţiile de săruri nu sunt incluse.
Trecând de etapa în care s-au obţinut informaţiile necesare în privinţa emisiilor ce apar dintr-un
amplasament chimic şi în care scopurile şi cerinţele de mediu au fost definite, următoarea etapă
este selectarea opţiunilor corecte de control. De obicei scopul este descoperirea unei metode de
tratare eficientă din punct de vedere al costurilor oferind în acelaşi timp o performanţă de mediu
optimă. O alegere corectă necesită în mod normal studii în privinţa tratabilităţii şi/sau studii
pilot.
Opţiuni de control disponibile sunt în general evaluate şi selectate în conformitate cu:
•Caracteristicile fluxului emis, ca de exemplu:
-Rata fluxului
-Concentraţiile şi proprietăţile agenţilor contaminanţi
-Prezenţa impurităţilor
-Temperatura
-Presiunea
•Cantitatea din partea ce necesită tratare
•Scopurile şi finalităţile ce trebuie îndeplinite, recuperarea poluantului fiind prima alegere
•Cerinţele legale
•Opţiunile de control ce există pentru fiecare caz dat
Procesul de selecţie şi evaluare – datele necesare obţinute cu ajutorul inventarului fluxului (vezi
Secţiunea 2.2.1) – întotdeauna are ca rezultat concluzii adiţionale în privinţa specificităţii
amplasamentului ce trebuie luate în considerare, factori cheie ce variază de la amplasament la
amplasament, etc.:
•Localizarea uzinei
•Mărimea şi instalarea amplasamentului
•Performanţa economică şi de mediu actuală ale instalaţiilor în discuţie, vârsta lor, proiectul lor
şi durata de viaţă anticipată
•Integrarea in proces potenţială şi gradul ei în interiorul unei instalaţii sau între mai multe
instalaţii
•Tipul şi calitatea mediului receptor
•Impactul asupra mediului rezultat ca urmare a unei emisii reale sau prevăzute
•Durata de viaţă rămasă şi performanţa echipamentului pentru diminuarea poluării
• Disponibilitatea resurselor
•siguranţa
•limitările şi constrângerile unei instalaţii impuse de altă legislaţie
•rezultatele obţinute în urma analizării de-a lungul mediului (consumul de apă, producţia de
reziduuri, consumul de energie)
•capitalul şi costurile de operare
când sunt implicate uzinele de tratare centrale sau finale, opţiunile de reducere la sursă trebuie
luate în considerare. Ca urmare a consideraţiilor menţionate mai sus, selectarea sistemului de
tratare corespunzător se va face prin considerarea opţiunilor pentru:
•reducerea la sursă
•sistemul de colectare (drenaj)
•metodele de tratare
Problemele speciale în privinţa apelor şi gazelor reziduale sunt tratate în Secţiunile 2.2.2.3.1. şi
respectiv în 2.2.23.2.
Figura 2.5. ilustrează o cale de luare a deciziei pentru descoperirea sistemului de tratare a apei
reziduale cel mai potrivit pentru fluxul de apă reziduală individual [cww/tm/132]. Liniile
punctate simbolizează opţiuni alternative.
Următoarelor întrebări, care conţin principalele obiective ale Directivei – prevenţie,
minimalizare şi control – ar trebui să li se răspundă individual pentru fiecare tip de apă
reziduală.
•Poate fi redusă cantitatea şi nivelul contaminării sau chiar eliminatăprin mijloace integrate in
proces sau de alt tip?
•Are nevoie fluxul de apă reziduală în totalitatea lui de tratare sau un sistem segregativ arn fi
mai de ajutor?
• Fluxul de apă reziduală se poate trata biologic sau trebuie să fie pretratat descentralizat?
Procesul de
producţie
Nu Da
Da Minimalizare
Apa
uzata? sau evitare?
Nu
Nu
Contamin
at?
Da
Nu
Contaminan
Pretratare ti organici?
Da
Nedegradabil Da
biologic? Contine Pretratare
POPs?
Nu
WWWTP centrala
sau municipala
APA RECEPTOARE
Figura 2.7: Diagrama luării deciziei în privinţa Sistemului de Control al Apei Reziduale
Drept exemplu de criteriu pentru priotizarea unei examinări mult mai amănunţite a fluxurilor
afluente de apă reziduală a fost utilizată în unele zone ale Germaniei prezenţa unei încărcări
TOC recalcitrante de nivelul a 20 – 50 Kg/d. Alţi parametri relevanţi în acest context sunt
metalele grele, compuşii organici halogenaţi şi toxicitatea.
Selectarea procedurii urmează paşii menţionaţi în Secţiunea 2.2.2.3.:
•Reducerea la sursă
Opţiunile pentru reducerea apei reziduale la sursă trebuie luate în considerare primele. De multe
ori acestea vor rezulta din consideraţiile privind procesul de producţie descrise în documentul
omonim BREF vertical. Sugestii în privinţa cauzelor contaminării ce apar în mod frecvent sunt:
de proces, magazii în care se încarcă sau se descarcă diferite materiale, etc., este de
asemenea o opţiune ce poate fi luată în considerare
-Folosirea apei de proces recilabila, de câte ori este fezabil din punct de vedere
economic, folosind un număr maxim de reciclări înainte de deversare
-Evitarea unui contact direct la sistemele de răcire ori de câte ori este fezabil
-O revizuire importantă în ceea ce priveşte nevoia de apă în cadrul sistemelor de
purificare sau, atunci când sunt folosite, investigarea potenţialului pentru
regenerarea şi re-utilizarea apei (vezi Secţiunea 2.2.1.2.2.)
-Minimalizarea fluxului de apă pentru spălare şi pentru sistemele de etanşeizare ce
sunt necesare în mod frecvent pentru motive de siguranţă, însă trebuie să nu fie
lăsate să curgă fără un anumit control sau un anumit grad de restricţie
-Îndepărtarea petrolului liber spre un sistem de spălare al reziduurilor petroliere
înainte de a fi deversat în canalizare
-O separare eficientă apă/hidrocarbon cât se poate de practică efectuată în cadrul
echipamentelor din dotarea procesului înainte de a deversa apa în canalizare
-Dacă este fezabil, folosirea unui fluid de proces în locul unui flux în cadrul
aparatelor cu jet Venturi sau în cadrul unei pompe cu inel lichid, este de asemenea
preferabil să utilizăm un fluid de proces ca lichid de etanşeizare, sau în cadrul unei
pompe de vid uscat pentru a minimaliza contaminarea generată de aparatele de vid
-După cum este posibil captarea deversărilor provenite de la valvele de siguranţă,
valvele de eliberare termice, scurgerile provenite din izolaţia palanului dublu sau
valvelor de etanşeizare duble, pentru că nu este recomandabilă deversarea lor în
zone unde apa de ploaie curată este colectată.
-Colectarea efluentului provenit din laborator într-un recipient de spălare
Economisirea apei prin măsuri integrate in proces sau alte tipuri de măsuri conduce la fluxuri de
apă mult mai concentrate care ar putea să fie reciclate şi exploatate în mod profitabil pentru o
producţie mai ridicată sau pentru tratarea lor cu o mai mare eficienţă. Aşadar, orice mijloace
pentru diminuarea consumului de apă poate conduce spre o reducere a cantităţii de contaminanţi
evacuaţi prin canalizare
Eliberările rezultate din defecţiuni ale echipamentului. Acestea sunt, prin natura lor,
imprevizibile. Întreţinerea preventivă a echipamentului şi implementarea unui program de
monitorizare sunt modalităţi de asigurare a minimalizării acestora. Ca de exemplu:
-Evitarea pe cât posibil a defectării etanşeităţii pompelor
-Instalarea unor pompe fără etanşeitate, a monitorizării vibraţiilor sau a unor alarme
împotriva scurgerilor etanşeizărilor
-Detectarea scurgerilor apei de răcire rezultate din defecţiunile apărute la
schimbătorul de căldură prin verificarea periodică a conţinutului de hidrocarbură, a
nivelului pH-ului şi a conductivităţii electrice a apei de răcire din retur
-Repararea scurgerilor detectate în cel mai scurt timp
-Analizarea frecventă a sistemelor de scurgere pentru a identifica cel mai bun tip de
echipament, mod de ambalare, tip de etanşeizare, etc.
•Metode de tratare
Opţiunile în ceea ce priveşte tratarea sunt:
-Pretratarea unui flux de apă reziduală individual prin tratare biologică centrală
amplasata spre sfarsitul fluxului tehnologic; de exemplu: un flux ce conţine metale
grele sau COD refractar. Pentru a reduce agenţii contaminanţi la sursă ceea ce ar
preveni diluarea şi dispersia nedorită a agenţilor contaminanţi care altfel ar scăpa
nedetectaţi şi netrataţi în apa receptoare.
-Tratarea finală în cazul unui flux de apă reziduală şi apoi deversare directă în apa
receptoare
-Tratarea apei reziduale distribuite, sub forma pretratării sau tratării finale
-Tratarea centrală pentru un amplasament (întreg), de exemplu: uzină de tratare
mecanico/biologică (WWTP central biologic), uzină în care au loc
precipitarea/flocularea/sedimentarea sau a uzinei de tratare a apei de ploaie
contaminate
-Nu se tratează fluxurile de apă reziduală individual contaminat la un nivel scăzut
sau a apei de ploaie necontaminate
Diversele tehnici de tratare sunt descrise în Capitolul 3.
•Reducerea la sursă
Controlarea emisiilor la un nivel eficient din punct de vedere al costurilor necesită, în primul
rând, investigarea posibilităţilor de reducere la nivelul sursei. Planificarea atentă este necesară
pentru a optimiza recuperarea poluantului şi, în consecinţă, optimizarea capitalului aferent şi a
costurilor de operare.
Investigaţia poate dezvălui posibilităţi ulterioare pentru reducerea la sursă a emisiilor. În
majoritatea cazurilor investiţia corespunzătoare este mai scăzută decât pentru tratarea la final de
proces. O investigaţie amănunţită a posibilităţilor de reducere la sursă este, astfel, recomandată
cu tărie. Ar trebui să se bazeze pe cauzele emisiilor. Astfel, o bună cunoaşterea a importanţei
relative a fiecăreia dintre cauze va fi esenţială pentru stabilirea priorităţii. După ce toate
posibilităţile fezabile de reducere la sursă au fost epuizate, ar putea fi încă nevoie de un
tratament la final de proces.
Alegerea unui sistem de colectare bun este influenţată de alegerea sistemelor de tratare şi, astfel,
depinzând de sarcinile şi scopurile tratării apei şi gazului rezidual. Metodologia de selectare este
descrisă în următoarele secţiuni care se ocupă de drenajul apei reziduale şi de captarea gazului
rezidual.
Având în vedere rezultatele din registrul apei reziduale, alegerea unui sistem de colectare a apei
reziduale potrivit asigură deversarea optimă de apă reziduală cu cel mai mic posibil impact
asupra mediului. În funcţiile de necesităţile de tratare dupa proces, trebuie instalat un sistem de
drenaj care să întrunească necesităţile de :
•Scurgere a apei de ploaie
•Scurgere a apei de răcire, în conformitate cu nivelul de poluare
•Scurgere a apei reziduale pentru a putea fi deversată direct fără tratare
•Scurgere pentru apa reziduală folosită
•Scurgere pentru apa reziduală, ţinând cont de originea ei
•Scurgere pentru uzinele de tratare descentralizate sau centralizate (din amplasament sau din
afara lui)
•Scurgere separată pentru apa reziduală organică şi apa reziduală anorganică fără încărcare
organică relevantă, evitându-se astfel diluarea ambelor ce ar presupune o scădere a eficienţei
tratării.
Aceste pre-rechizite, precum şi factorii economici, necesită implementarea şi întreţinerea
sistemelor de separare/segregare a apei reziduale. Apa reziduală ce nu necesită tratare – ex: apă
de ploaie sau apă de răcire necontaminată – este segregată din apa reziduală ce trebuie supusă
tratării, astfel reducând încărcarea hidraulică a drenării şi a sistemului de tratare.
Fluxurile de apă reziduală care nu întrunesc standardul calităţii tratării centrale vor fi tratate în
operaţiuni speciale de pretratare. Astfel, pentru fiecare flux de apă reziduală, procesul
decizional ilustrat în Figura 2.5 trebuie urmat şi sistemul corespunzător de canalizare proiectat
corespunzător.
Apa reziduală poate fi colectată fie prin canale şi drenaje subterane sau de suprafaţă. Uzinele
existente adeseori utilate cu sisteme subterane pentru că acestea pot fi utilizate drept canalizări
gravitaţionale, economisând energia necesară pompării, iar conductele nu sunt în calea
instalaţiilor de proces. Colectoarele subterane au avantajul că scurgerile şi breşele pot fi
detectate mult mai uşor înainte ca să fie afectat foarte tare rezervorul subteran. Dacă nivelul
apei subterane dintr-un amplasament industrial este aproape de zero, cum se întâmplă cu
Sistemele de colectare a gazelor reziduale sunt adeseori mult mai puţin lungi comparativ cu
sistemele de colectare a apei reziduale. Ele sunt instalate în principal:
•Sub formă de sisteme de colectare ventilatie, legând câteva ventilatoare la un sistem de tratare
obişnuit
•Pentru captarea emisiilor difuze şi/sau fugitive prin protejări ale extracţiei şi captarea lor într-o
unitate de tratare
•Sub formă de sisteme de evazare care sunt instalate în principal pentru a permite depozitarea în
condiţii de siguranţă a gazului rezidual în timpul situaţiilor de urgenţă
Pentru a minimaliza rata fluxului de aer în unitatea de control, este recomandabilă închiderea
surselor de emisii pe cât de mult posibil prin partiţionări ce separă sursele de mediul lor
înconjurător. Însă, acest procedeu prezintă probleme ce ţin de operabilitate (acces la
echipament), siguranţă (evitarea concentraţiilor apropiate de LEL) şi igienă (locul unde oamenii
au acces trebuie să fie înăuntrul închiderii). Închiderea trebuie să fie astfel proiectată încât să fie
prevenită eliberarea vaporilor, acest fapt fiind asigurat printr-o suficientă velocitate a aerului ce
trece prin deschizături (este recomandat un nivel minim de 0,5 m/s). Rata totală a fluxului ar
trebui să fie suficientă pentru a asigura diluţia vaporilor până la o valoare mult sub LEL. Acolo
unde această concentraţie va fi cel mai probabil depăşită, instalarea unui detector LEL înăuntrul
închiderii este necesară, inclusiv a unui echipament de control corespunzător. În majoritatea
cazurilor, sistemul de tratare a emisiilor va fi instalat în punctele existente de captare a emisiilor
sau în cadrul sistemelor de colectare ventilate. O revizuire importantă a acestor sisteme
existente trebuie făcută înainte de determinarea ratei totale a fluxului din sistemele de tratare.
Această revizuire este necesară din două motive principale:
•Ratele reale ale fluxului furnizate de către ventilatoare pot fi destul de mult diferite faţă de cele
din proiect din cauza căderilor de presiune dupa proces şi din amonte. Cele reale regăsite la mai
puţin de 50% din capacitatea proiectată a ventilatorului, sunt des întâlnite. Astfel, bazând rata
fluxului din sistemul de tratare pe suma ratelor fluxului ventilatoarelor care suflă spre unitatea
de control, acest fapt poate conduce la tratare la final de proces supradimensionată. Măsurarea
ratelor reale ale fluxului este astfel recomandată. Trebuie alocaţi bani în proiectul sistemului
final, anticipat pentru schimbările în cadrul ratelor fluxului (creşteri sau scăderi) care pot apărea
datorită instalării unităţii de tratare. În cazul unei scăderi a ratei fluxului trebuie verificate, de
asemenea, implicaţiile de siguranţă.
•Sistemele existente de extragere a fumului sau gurile de aerisire s-ar putea să nu fi fost
proiectate ţinând cont de minimalizarea ratei fluxului. Ajustări mici ale proiectului pot conduce
la reduceri semnificative în rata fluxului şi în consecinţă la economii în costurile de tratare la
final de proces.
Pentru sistemele de colectare a VOC aspectele cele mai importante sunt siguranţa personalului
şi igiena. Aparatele care pot fi instalate pentru a preveni aprinderea amestecurilor inflamabile
gaz-oxigen sau să le minimalizeze efectul prin prevenirea exploziilor sunt:
•Opritor al detonării
•Tambur de etanşeizare
•Etanşeizări ale apei
Concentraţia din sistemele de colectare a VOC trebuie menţinute mult sub sau peste intervalul
exploziv, ceea ce înseamnă că amestecul corect de gaze reziduale este foarte important.
Odată ce măsurile pentru controlul emisiilor au fost selectate, implementarea lor trebuie
planificată în detaliu, fără a lua în considerare dacă sunt de natură organizaţională sau ţin de
echipare. În momentul în care sunt identificate problemele neprevăzute, în timpul planificării
detaliate şi/sau în timpul revizuirii, selectarea opţiunilor de control al emisiilor trebuie
regândite. Se cunoaşte foarte bine că o implementare de succes a tehnicilor de control necesită o
etapă a proiectării bună. Dacă nu performanţa opţiunii de control va prezenta un standard scăzut
de mediu şi un raport slab costuri-benefcii al investiţiei de mediu.
Timpul necesar implementării măsurilor de control al emisiilor depinde foarte mult de natura
măsurilor şi de tipul de amenajare în care ele trebuie implementate:
•Măsurile organizaţionale (ex: revizuirea procedurilor de operare sau practicile de programare)
pot, de obicei, să fie implementate relativ rapid
•Măsurile de control (ex: programele de optimizare controlate de calculator) pot avea nevoie de
câteva luni, sau chiar mai mult, pentru a dezvolta şi testa mediul în care se operează.
• Măsurile privitoare la echipare (ex: implementarea aparaturii de control sau modificări de
proces canalizate spre reducerea la sursă) pot avea nevoie de câteva luni până la câţiva ani,
depinzând de proiectele existente şi de abilitatea implementării lor într-un mediu în care se
desfăşoară activitatea unei uzine. Această perioadă include proiectarea amenajărilor,
obţinerea avizelor, proiectare tehnică detaliată, procurarea echipamentelor, instalarea şi
pornirea. În multe cazuri o oprire completă a unei uzine este necesară pentru a elabora
modificări ale uzinei, iar în operaţiuni petro-chimice sau chimice aceasta se poate întâmpla
o dată la câţiva ani.
Aceste metode sunt instrumente ce sunt utilizate „pentru a rezolva problemele” atunci când
procesul nu mai poate controla sau împlini cerinţele pentru obţinerea avizelor. Eliberările
provenite din instalatia de tratare depind de caracteristicile sale influente şi de eficienţa
operaţiunii de tratare. Pentru a verifica dacă procesele de tratare funcţionează corect, calitatea
produsului este judecat în comparaţie cu un anumit set de standarde. Dacă aceste standarde nu
sunt îndeplinite, este nevoie să se restabilească performanţa conform standardelor prin
[cww/tm/129]:
•Detectarea schimbării
•Identificarea cauzei schimbării
•Aplicarea de acţiuni corectoare pentru restabilirea sistemului la status quo
Rezolvarea problemei şi îmbunătăţirea sistemului necesită oprirea întregii uzine sau a întregului
amplasament, iar acţiunile corectoare necesită cooperare din partea mai multor departamente. În
cele ce urmează sunt ilustrate aceste metode de tratare a apei reziduale, metoda de control a
tratării gazului rezidual fiind corectă.
Control/Îmbunătăţire. [cww/tm/129]
Modul obişnuit în care funcţionează o WWTP este acela a controlării procesului. Se vor face
doar acele operaţiuni ce trebuie să întrunească anumite standarde şi să rămână controlabile în
ceea ce priveşte calitatea efluentului, pierzându-se astfel o parte a controlului sistemului. Paşii
ce trebuie urmaţi pentru a recâştiga controlul în momentul în care acesta s-a pierdut sunt bine-
cunoscuţi ca fiind: de detectare, identificare şi acţiune corectoare (vezi mai sus). Opţiunea cea
mai uşoară şi anume aceea a nu face nimic este de neaacceptat în majoritatea cazurilor.
În termeni calitativi „a fi în control” înseamnă că sistemul manevrează variaţiile cât poate de
bine, însă sistemul s-ar putea să nu fie capabil să fie conform, din punct de vedere statistic cu
standardele în vigoare pentru efluenţi, pentru că fie există noi standarde sau fluxul de intrare s-a
schimbat. Un nou set de standarde necesită aducerea unor îmbunătăţiri, care vor rezulta după
parcurgerea unei etape de remediere care să atingă noua zonă de control ce este impusă de noile
standarde.
Programări greşite a
Întreţinere slabă Produsul este greşit utilajelor
Reziduu/reciclare insuficientă
SVI slab
Încărcare hidraulică
excesivă
Nutritivi insuficienţi
MAŞINI MĂSURĂTORI
În construirea unui grafic SPC sunt calculate cu ajutorul datelor limitele statistice superioare şi
inferioare. Aceste limite sunt impuse de către proces şi se bazează pe performanţa anterioară.
Ele nu trebuie confundate cu limitele controlului operaţional, adică cu limitele utilizate pentru a
opera un WWTP sau pentru a îndeplini limitele impuse de emiterea avizelor. Limitele de
control operaţional trebuie să fie cuprinse în limitele statistice (superioare şi inferioare).
Atenţie şi acţiune imediată este necesară atunci când:
•datele sunt în afara limitelor statistice şi astfel sunt considerate a fi un motiv special de
variaţie, ex: o procedură de colectare a probelor, o vărsare a unui lichid sau un instrument ce
necesită calibrare
•limitele statistice sunt prea mari şi valorile reale într-un final se vor poziţiona în afara
intervalului de control sau în afara limitelor impuse de avize.
Când limitele statistice definite de către proces sunt în afara standardelor şi cerinţelor de
operare, operatorul reacţionează probabil corect la schimbările pe care le observă în proces. El
se luptă cu un sistem care se presupune că funcţionează într-un interval care nu este, din punct
de vedere statistic, capabil să funcţioneze bine. Datele indică faptul că există prea mare variaţie
în operarea corectă unei WWTP şi că schimbările sistemului trebuie să fie implementate pentru
a câştiga controlul.
Aceste instrumente sunt descrise în momentul în care ele se aplică organizării şi operării
manevrării eliberărilor. Aplicarea lor în managementul de proces ar putea aparţine de
obiectivele de lucru ale respectivului BREF vertical sau BREF-ului alcătuit pe probleme
economice sau care apar de-a lungul mediului de lucru. Asemenea instrumente care să evalueze
opţiunile avute în privinţa mediului sau opţiunile de ordin economic, sunt:
•evaluarea riscului
•benchmarking
• evaluarea ciclului vieţii (LCA),
Evaluarea riscului este o metodă obişnuită de lucru pentru calcularea riscurilor ecologice şi
umane apărute ca rezultat al activităţilor desfăşurate în cadrul proceselor de producţie. Ar putea
lua în considerare emisiile continue şi discontinue, pierderile datorate scurgerilor, emisiile
accidentale. Este un proces repetabil şi în trepte, cuprinzând cel puţin următorii 5 paşi
[cww/tm/132]:
•identificarea pericolului, adică identificarea capacităţii substanţei de a cauza efecte adverse
•evaluarea relaţiei concentraţie-efect, adică estimarea relaţiei dintre nivelul de expunere la o
anumită substanţă şi incidenţa şi severitatea efectelor ei
•evaluarea expunerii, adică estimările concentraţiilor sau dozelor la care ar putea fi expuse
părţile componente ale mediului (inclusiv populaţia umană)
•caracterizarea riscului, adică estimarea incidenţei şi a severităţii efectelor adverse care pot
apărea
•estimarea riscului, adică cuantificarea probabilităţii estimate într-o caracterizare a riscului.
În momentul în care în primul pas nu se identifică nici un pericol în cadrul fluxului de
deversare, aplicarea unui proces repetabil (iterativ) nu este o metodă învechită.
Acel proces repetabil menţionat mai sus caracterizează riscul, identifică cine sau ce este în
pericol, precum şi nivelele, sursele şi căile de propagare a expunerii. Următoarea etapă este – ca
rezultat al procesului de evaluare – reducerea riscului şi diminuarea consecinţelor avute de un
efect advers [cww/tm/132]. Astfel, evaluarea riscului poate oferi recomandări valoroase în
privinţa cerinţelor impuse de uzinele de tratare, precum şi pentru dezvoltarea măsurilor de
minimalizare şi prevenţie.
În cadrul unei evaluări de mediu s-ar putea descoperi că:
•un flux emis are proprietăţi toxice ce nu permit expunerea sa în mediu deloc, ceea ce
presupune că este necesară o reciclare sau o diminuare aproape completă a sa
•instalarea unui anume proces s-ar pute să nu fie posibilă din cauză că mediul receptor este deja
pre-contaminat într-un asemenea grad încât o contaminare adiţională ar avea ca rezultat
expuneri periculoase
•un alt tip de tratare ar putea fi avantajos când este comparat cu unul mai comun, mai des
întâlnit
•ar putea fi necesară o schimbare în cadrul procesului de producţie pentru a satisface
standardele calităţii mediului.
Procesul luării deciziei în privinţa aplicării măsurilor corespunzătoare nu se află în cadrul
obiectivelor evaluării riscului. Consideraţii de ordin socio-economic sau politic pot influenţa
aceste decizii. De aceea este importantă separarea evaluării riscului bazându-ne doar pe datele
tehnice provenite din acest proces politic [cww/tm/132] care în mod normal include consideraţii
în privinţa riscului-beneficiului incluzând alocarea costurilor şi adeseori impune o judecată
subiectivă. Aceste gânduri vor fi luate în considerare în BREF-ul pe probleme economice şi în
privinţa mediului de lucru.
Programele de calculator există pentru aplicarea proceselor de evaluare a riscului [cww/tm/84].
2.2.3.2 Benchmarking
Benchmarking este un proces în care se compară realizările unui anume amplasament sau
instalatie cu realizările altora. Este un instrument al operatorului pentru evaluarea modului
propriu de executare, de exemplu modul propriu de manageriere (administrare) sau tratare a
apei şi gazului rezidual, prin referire la activităţi similare de altundeva. Elementele principale
sunt: metoda de calcul a clasării şi verificarea performanţelor obţinute. Benchmarking poate fi
un instrument folosit pentru îmbunătăţirea situaţiei de mediu dintr-un amplasament.
LCA implică compararea efectelor de mediu potenţiale avute de diferite moduri de operare.
Principalele obiecte de investigare sunt produsele şi serviciile, însă pot fi, de asemenea,
transferate în rute de depozitare sau alte amenajări şi astfel sprijinindu-se pe subiectul acestui
document. LCA are următoarele faze [cww/tm/132]:
•identificarea scopurilor şi stabilirea obiectivelor
•analiza inventarului, inclusiv fluxul de energie şi de materiale atât de intrare cât şi de ieşire de-
a lungul întregului ciclu de viaţă
•evaluarea impactului, implicând o determinare a impacturilor potenţiale asupra mediului
•interpretarea rezultatelor, este folosită pentru a selecta variantele cele mai favorabile din punct
de vedere ecologic.
LCA se află încă în stadiul de dezvoltare având ca cea mai avansată parte analiza inventarului şi
cea mai puţin avansată fiind interpretarea. În ciuda metodei de evaluare, parţial subiectivă, LCA
este un foarte bun instrument de luare de decizie, pentru că relaţiile complexe pot fi sistematic
reduse spre câteva seturi de date comparabile. LCA este aplicat conform unor reguli unanim
recunoscute, ca de exemplu [cww/tm/132]:
•ISO 14040: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii – principii şi linii directoare
(ghiduri)
•ISO 14041: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii – analiza inventarului ciclului
de viaţă
•ISO 14042: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii – evaluarea impactului ciclului
de viaţă
•ISO 14043: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii –evaluarea îmbunătăţirii
ciclului de viaţă
LCA are în vedere doar aspectele de mediu, un singur element în ceea ce priveşte luarea de
decizii, în timp ce aspectele socio-economice sunt elemente adiţionale şi nu integrale, construite
pe rezultatele obţinute de LCA. Cu ajutorul LCA, relevanţa din punct de vedere al mediului al
obiectelor investigaţiei, ca de exemplu: linii de producţie şi serviciile de tratare, poate fi
determinată într-un mod clar şi reproductibil ce va fi baza pentru optimizarea ecologică, adică
selecţia unor alternative „mai bune” din punct de vedere ecologic. LCA poate fi utilizat pentru a
determina următorii itemi:
•Rutele de depozitare optime din punct de vedere ecologic
•Punctul de performanţă ecologică pentru reciclare şi alte practici de protecţie a mediului
•Punctele slabe din ciclul de viaţă al obiectului investigaţiei
•Priorităţile acţiunilor necesare [cww/tm/132]
Datorită metodologiei implicate în LCA există nişte limitări, cum ar fi[cww/tm/132]:
•Încărcările mediului datorate unui obiect al investigaţiei nu pot fi determinate în termeni
absoluţi, ci doar relativ, pentru că nu este accesibil adevăratul impact asupra mediului
•Nu se pot face inferenţe în ceea ce priveşte compatibilitatea cu mediul a materialelor,
auxiliarelor şi a mediului de lucru, pentru că nici utilizarea intenţionată a lor şi nici beneficiul
lor anticipat nu sunt cunoscute
•Afirmaţiile generale în privinţa rutelor de depozitare pot fi derivate numai în momentul în care
valorile referinţă pentru reziduul în creştere sunt cunoscute (ceea ce nu este în mod normal
cazul).
LCA nu poate dicta deciziile, abia dacă poate ajuta în luarea acestora. Astfel, este insuficient să
bazăm luarea unei decizii în ceea ce priveşte mediul doar pe rezultatul LCA-ului, dacă modul în
care rezultatul este obţinut nu a fost luat în considerare.
Eliberările gazoase accidentale trebuie, în mod normal, să fie prevenite prin folosirea
echipamentelor corespunzătoare din punct de vedere al siguranţei şi prin operarea corectă a
instalaţiilor, pentru că în majoritatea cazurilor eliberările nu pot fi „prinse”. Excepţie fac gazele
ce pot fi amestecate cu apă, cum ar fi acizii sau amoniacul, ce pot fi filtrate printr-o diagramă de
apă, devenind astfel un item în tratarea apei reziduale.
Poluanţii ar putea scăpa din perimetrul amplasamentului în mediul apos printr-o varietate de căi,
cum ar fi [cww/tm/147]:
•Sistemul de drenaj al apei subterane aparţinând amplasamentului, fie direct, fie prin canalele
apei subterane din afara amplasamentului
•Scurgerea directă în afara amplasamentului, în apropierea cursului de apă sau pe suprafaţa
terenului, având un risc potenţial asupra apei subterane
•Prin sistemul de drenaj al impurităţilor, având poluanţi care au trecut fie neafectaţi prin lucrări
de tratare, fie au afectat performanţa lucrărilor, rezultând în afectări ale mediului ulterioare
• Prin eliberări atmosferice, cum ar fi penele de vapori.
Primul pas în acest sens este luarea în considerare a strategiilor de stingere a incendiilor şi a
metodelor posibile pentru reducerea cantităţii de apă consumată şi deversată de lupta cu focul,
ex: folosirea mai degrabă a sprayurilor şi nu a jeturilor, arderii controlate şi exploatarea
posibilităţii de reciclare a apei utilizate în stingerea incendiilor, acolo unde este sigură practică
folosirea lor [cww/tm/147].
Sistemele de Retenţie
Probabil vor exista unul sau mai multe nivele de contaminare în cadrul unui amplasament
chimic. În deciderea în ceea ce priveşte nivelul corespunzător de contaminare este utilă o
În multe cazuri, sistemul de retenţie principal şi cel local vor preveni ca orice incident să
cauzeze poluare. Însă, acolo unde nu este un sistem de retenţie local sau nu există o evaluare a
riscului, este un semn că este nevoie de mai multă siguranţă, de exemplu: pentru a reţine
scurgerile de apă de la stingerea incendiilor, care ar putea ajunge la mii de metri cubi, apoi ar
putea fi necesare sisteme de retenţie aflate la distanţă mare. Ele pot fi utilizate singular sau în
combinaţie cu sistemul de retenţie local acoperind totul de la o mică zonă până la un număr de
instalaţii mari. S-ar putea să trebuiască să protejeze atât sistemul de drenaj al apei subterane cât
şi cel al apei infestate [cww/tm/147].
Pentru calcula capacitatea necesară a sistemelor de retenţie îndepărtate, trebuie ţinut cont de:
•Paguba potenţială provocată de către apa folosită la stingerea incendiilor (metode de evaluare
bazate pe frazele-R pot di utilizate drept sisteme ca şi conceptul VCI German elaborat în
privinţa capacităţii de retenţie a apei pentru stingerea incendiilor, acolo unde sunt definite
clasele de periculozitate).
•Capacitatea primară (adică, capacitatea vasului în care materialul este depozitat sau manevrat).
•Cantitatea potenţială de ploaie care ar putea apărea în timpul unei situaţii de urgenţă.
•Apa pentru stingerea incendiilor şi cea de răcire.
•Spumă (cea folosită ca mediu de stingere a incendiilor)
•Efecte dinamice, cum ar fi valul de lichid şi de vânt iniţial.
Sistemele de retenţie îndepărtate pot conţine:
•Lagune de retenţie (sau bazine de retenţie îndiguite cu pământ), dacă topografia
amplasamentului şi condiţiile terenului şi solului sunt corespunzătoare, lagunele fiind destul de
impermeabile
•Rezervoare (recipiente), construite pentru acest scop, iar mărimea lor reală, standardele de
proiectare şi finisările de protecţie sunt influenţate de ratingul de risc al amplasamentului, de
timpul necesar pentru retenţie, de cantitatea şi natura materialelor depozitate.
•Valve de presiune şi stăvilare, operate manual sau declanşate cu ajutorul senzorilor automaţi,
folosite pentru a izola o parte sau întregul amplasament.
•Separatoare de petrol.
echipament care este folosit trebuie foarte bine întreţinut şi plasat strategic în locaţii accesibile
care să fie foarte bine marcate cu avertismente prin care să se explice clar utilizarea lor. Planul
pentru intervenţia într-un incident poluator (vezi Secţiunea 2.2.4.2.) ar trebui să identifice
materialele şi echipamentele pentru prevenirea poluării şi locaţia lor. Asemenea materiale şi
echipamente sunt [cww/tm/147]:
Trebuie instaurate anumite măsuri pentru a scăpa, cât de curând posibil, de orice deversare, de
orice material contaminat şi de orice apă provenită de la stingerea incendiilor. Acolo unde este
posibilă re-folosirea, materialul deversat trebuie returnat pentru a fi depozitat în cadrul
amplasamentului. Dacă este necesar să se scape de acele materiale în afara amplasamentului,
aceasta se poate face prin [cww/tm/147]:
Un plan de intervenţie în incidente poluatoare, după cum am mai menţionat de câteva ori în
Secţiunea 2.2.4.1., este în principal o strategie elaborată pentru a propaga toate informaţiile
necesare, într-un mod cât mai eficient către toţi cei interesaţi. Modalitatea generală de
implementare a unui asemenea plan este [cww/tm/148]:
•Furnizarea de detalii ale amplasamentului către cei cărora le este important să cunoască detalii
despre uzină.
•Alcătuirea unei liste care să cuprindă numere de telefon ale persoanelor şi serviciilor de
contact importante (cheie), cum ar fi: serviciile de urgenţă, instituţii reglementatoare de mediu,
operatorii locali ai sistemului de canalizare şi de furnizare a apei, HSE executiv, etc.,
proprietarul principal şi personalul de contact, consultanţi de specialitate.
•Trebuie avut gata pregătit un plan de drenare a amplasamentului care să conţină o diagramă
clară a acestuia, prezentând schema amplasamentului şi detalii în privinţa căilor de acces,
punctele de deversare în afara amplasamentului pentru apa de suprafaţă şi efluentul în discuţie,
etc.
•Furnizarea unui inventar al amplasamentului în privinţa petrolului, produselor chimice şi a
altor tip de produse
•Detalierea procedurilor instaurate pentru situaţiile de urgenţă, identificând obiectivele
activităţii respective, responsabilităţile personalului şi procedurile instaurate în cazul apariţiei
unor evenimente de tipul: deversări şi scurgeri din containere.
•Instaurarea unor reguli în privinţa pregătirii personalului şi efectuarea periodic a unor exerciţii
Tot personalul şi toţi contractorii care lucrează în cadrul amplasamentului trebuie conştientizaţi
în privinţa planului şi ar trebui să-şi cunoască rolul propriu dacă apare un incident. Un exemplu
elocvent de plan de intervenţie într-un incident poluator este prezentat în Anexa 7.5.
Cadrul fizic şi chimic al tehnicilor de tratare poate fi descoperit foarte uşor în cărţile de
specialitate şi de aceea nu este repetat în acest BREF. Operaţiunile şi procesele care sunt tratate
în acest capitol sunt tehnicile la final de proces care sunt folosite în mod obişnuit în industria
chimică; astfel că sunt incluse tehnicile de tratare folosite în mod normal pentru eliberările
provenite de la centralele electrice şi de la procesarea reziduurilor, de vreme ce amplasamentele
chimice de mari dimensiuni sunt adeseori dotate cu propria unitate de producţie a energiei
(energie, abur) şi propria unitate de incinerare a reziduurilor. Însă, pentru mai multe detalii,
trebuie să fie consultate BREF-urile relevante ce au fost elaborate pentru uzinele de combustie
de mari dimensiuni şi pentru incinerarea reziduurilor. Măsurile integrate in proces sunt descrise
în momentul în care sunt în uz şi nu sunt legate de procese de producţie speciale.
Prezentarea sistematică din acest capitol urmează calea poluantului şi prezintă tehnicile de
aplicare a lor într-un amplasament chimic. Detalii ulterioare pot fi găsite în Secţiunile 3.3.4. şi
3.5.
•Descriere
•Aplicare
•Avantaje/Dezavantaje
•Nivelurile de emisii/Ratele de performanţă
•Efectele de-a lungul mediului
•Monitorizare
•Economie
Primul paragraf descriere subliniază elementele fundamentale a tehnicii de tratare fără a intra în
detalii. Cadrul teoretic fizic şi chimic este lăsat deoparte intenţionat. Informaţii în această
privinţă se pot găsi într-un număr mare de cărţi de specialitate bune. Folosirea formulelor şi
ecuaţiilor matematice şi chimice este evitată acolo unde este posibil fără a pierde informaţie.
Acest paragraf oferă, de asemenea, un rezumat al tipurilor de echipamente folosite în cadrul
aplicării acestei tehnici şi modalitatea de operare a ei. Când este disponibilă informaţie pe
suport grafic, fie ca o schiţă, fie ca o diagramă a fluxului, ea va fi utilizată pentru a înlocui
explicaţiile verbale, cu condiţia ca să nu existe nici o pierdere de informaţie utilă.
Al doilea paragraf, numit aplicare, descrie cum şi unde tehnica în discuţie ar putea fi, în
general, aplicată, considerând, de asemenea, folosirea sa în sectoarele conexe, atunci când se
aşteaptă să fie utilă în sectorul chimic. Include, de asemenea, poluatorii conecşi ce trebuie
trataţi. O parte din acest paragraf este alcătuirea unei liste care să cuprindă limitele de aplicare
posibile şi restricţiile.
Al cincilea paragraf, denumit efectele de-a lungul mediului, prezintă impactul asupra
mediului, impact provenit de la acţiunea acestei tehnici, de exemplu: generarea şlamului,
încălzirea reziduului, eliberările gazoase, zgomotul, mirosul, etc., precum şi consumabilele
intrate, cum ar fi: apa, energia şi substanţe auxiliare.
Al şaselea paragraf, denumit monitorizare, descrie fluxul de intrare şi cel de ieşire, cât şi
funcţionarea normală a aparaturii tehnice în conformitate cu cea mai bună practică de
monitorizare.
solicitarea unei estimări a costurilor de la furnizor. În timp ce această abordare este rapidă şi
convenabilă, ea poate conduce la estimări greşite ale costurilor reale ale tehnicii de controlare a
emisiilor. Aceasta apare pe bază absolută, cum ar fi costurile pe tona de emisii diminuate, iar pe
bază relativă atunci când se compară opţiunile în privinţa tehnologiei. Tehnici diferite pot avea
adeseori distribuţii foarte diferite ale elementelor de cost individuale între diferite tipuri de
costuri care sunt cuprinse în costul de instalare total. În mod obişnuit, 20 – 30% din costurile de
instalare totale sunt alocate cumpărării de echipamente importante, însă poate fi şi doar în
proporţie de 10%.
Costurile de operare trebuie luate în considerare atunci când se efectuează comparaţii în privinţa
costurilor relative şi/sau absolute ale diferitelor tehnici de control. Acestea pot fi trecute cu
vederea atunci când se au în vedere echipamentele folosite în cadrul tehnologiei de control,
după cum se face adeseori când se implementează tehnicile. Este important să luăm în
considerare faptul că aceste costuri de operare pot varia foarte mult între aceste tehnologii,
depinzând de folosirea utilităţilor, de consumul de produse chimice auxiliare, de cerinţele de
muncă, de potenţialul de generare a deşeurilor şi costurile depozitării acestuia, etc.
Costurile furnizorului vor include doar costul echipamentului specific furnizat. Adeseori aceste
costuri sunt doar o mică parte din costul total al proiectului. În plus, costurile tehnice asociate
cu designul proiectului şi cu supervizarea sunt adeseori ignorate, însă pot foarte uşor să egaleze
costurilor echipamentului furnizorului. Alte cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când
se estimează costul proiectului includ itemi cum ar fi necesitatea:
Un exemplu este prezentat în Tabelul 3.1 [cww/tm/48] pentru o unitate de purificare a gazului
rezidual prezentându-se costurile de instalare totale, preţurile din 1997 sunt prezentate în euro.
Costurile directe ale echipamentelor – sau costurile furnizorului – sunt în valoare de 7,9
milioane EUR, în comparaţie cu costurile totale în valoare de 29,4 milioane EUR, adică doar
27% din costurile de instalare totale.
Evaluarea specifică a convenabilităţii unei tehnici pentru înnoire este necesară, însă multe din
tehnicile menţionate în secţiunile următoare ale acestui capitol au fost re-utilizate cu succes în
cadrul instalaţiilor chimice şi au rezultat performanţe de mediu echivalente cu ceea ce se
aşteaptă a fi în cadrul noilor uzine. Proiecte de modernizare aplicate instalaţiilor sau
amplasamentelor existente se lovesc de o varietate de probleme manageriale şi tehnice, cele mai
întâlnite fiind subliniate mai jos. Aceste probleme nu sunt „scuze” utilizate pentru a evita
adoptarea de tehnici de îmbunătăţire a mediului, însă sunt unii dintre factorii pertinenţi pentru o
modernizare:
•O fază de definire a proiectului mai complexă şi care necesită mai mult timp
•Probe de funcţionare sau studii pilot pentru a evalua impactul avut de o schimbare asupra
întregului proces
•Consideraţii, în stadiul de proiectare, făcute asupra efectelor directe avute asupra tuturor
construcţiilor existente
•Studii făcute asupra construcţiilor existente în stadiul de elaborare a proiectului tehnic detaliat
pentru a defini exact amplasarea tuturor legăturilor. Disponibilitatea spaţiului poate implica
constrângeri (de exemplu: echipament amplasat între-o structură mai înaltă, traseul conductelor,
necesitatea relocării unor construcţii existente, construirea unor construcţii temporare)
•Precauţii speciale luate pentru ca lucrările să fie duse la îndeplinire în siguranţă şi fără a
produce pagube, chiar şi atunci când instalatia continuă să funcţioneze
•Profitarea de pe urma unei opriri planificate pentru a îndeplini unele lucrări de construcţie care
nu pot fi făcute în timpul operaţiunilor normale. Aceste evenimente multi-anuale pot implica
programări pentru modernizare
•O oprire mai lungă sau mai timpurie ce a planificat (cu implicaţii financiare sau comerciale)
decomisionarea şi dezafectarea echipamentului vechi, redundant.
•Pregătirea personalului pentru operarea noului echipament
•Documentaţia revizuită a uzinei (de exemplu: instrucţiuni de operare, revizuirea permiselor,
manuale pentru întreţinere, inspecţie şi siguranţă).
inclusă în orice determinare a tehnicilor. Acolo unde este disponibilă informaţia, acest capitol
oferă informaţii în privinţa potenţialului de re-utilizare a unei tehnici.
Tehnicile de control diferite (tehnici procedurale şi de control asupra echipamentelor) pot diferi
foarte mult în termeni de distribuire a costurilor între cheltuielile de operare şi de capital. Un
anumit tip de echipament care este scump ar putea să aibă cheltuieli de exploatare scăzute, în
timp ce echipamentul ieftin implică creşteri destul de ridicate în ceea ce se numeşte cost de
operare cum ar fi: forţa de muncă, utilităţile sau produsele chimice consumabile. În general, este
mult mai uşor să se cuantifice costurile echipamentului decât să se cuantifice toate implicaţiile
avute de cheltuielile probabile apărute odată cu instalarea unei tehnici. De asemenea, părţi ale
echipamentelor vor deveni de-a lungul timpului mai scumpi datorită inflaţiei, etc.
Costurile cu forţa de muncă sunt unul din elementele importante din cadrul costurilor de operare
şi poate avea diferite consecinţe în privinţa luării deciziei în favoarea sau împotriva unei
anumite tehnici, depinzând de diferitele rate ale salariilor din cadrul Statelor Membre. Astfel,
dacă costurile cu forţa de muncă vor fi discutate în acest document, vor fi oferite, de asemenea
(sau în locul acestora), orele de lucru atunci când aceasta este posibil.
O mare parte din costul aplicării unei tehnici este legat eficienţa schimbătoare a costurilor a unei
tehnologii date ce depinde de punctul de control de la care se pleacă în calcularea eficienţei
costului. De obicei costurile şi eficienţa – prezentată ca o reducere a emisiilor procentuală sau
tonele de emisii reduse – unei instalări sau implementări ale unei tehnici sunt prezentate în
opoziţie cu o operaţiune de bază necontrolată. Într-un asemenea caz calcularea eficienţei
costului este făcută uşor prin împărţirea costurilor la reducerea emisiilor atinsă.
Există multe situaţii în care anumite nivele ale controlului există deja în cadrul anumitor
amplasamente industriale specifice. În aceste cazuri costurile necesare realizării unei anumite
reduceri de emisii cresc în mod semnificativ peste valorile iniţiale ale eficienţei costului pentru
o operaţie de bază necontrolată. De acest lucru trebuie ţinut cont în determinarea eficienţei
costurilor unei tehnologii sau tehnici.
Astfel, în ceea ce priveşte costurile reglajului diferenţial, eficienţa costurilor Keff (Kg reducere /
unitate etalon) se poate calcula astfel:
Keff = (B – A)/C
B: reducerea emisiilor pentru tehnica considerată (Kg)
A: reducerea emisiilor pentru tehnica deja instalată (Kg)
C: costurile pentru tehnica considerată
Unele măsuri integrate in proces importante – şi în mod normal uşor de înnoit – relevante
pentru apa reziduală sunt descrise mai jos. Unele exemple elocvente sunt menţionate în
Secţiunea 3.3.1.3. Introducerea lor, de exemplu: sub formă de măsuri pentru economisire a apei,
însă, trebuie evaluată cu mare grijă. Deşi influenţa lor este în mod normal benefică mediului, s-
ar putea ca în anumite circumstanţe specifice să conducă spre efecte negative în alte
compartimente de mediu, efecte care are putea să umbrească beneficiile economisirii apei sau
diminuarea agentului poluator.
Procesele de spălare ale produsului convenţionale sunt extracţii multiple lucrând discontinuu
prin tratarea fazei produsului cu apă pentru a îndepărta sărurile sau alte componente minore
solubile. Cantitatea de apă folosită este în general de câteva ori mai mult decât cantitatea de
produs ce trebuie spălat. În fiecare etapă de extracţie individuală există pierderi ce nu pot fi
evitate ale produsului, cauzate de solubilitatea, emulsificarea sa şi formarea straturilor solide în
faza de separaţie, etc.
•Apa reziduală ce îşi are originea direct din procesul de producţie (de exemplu: apă de reacţie,
produşi de distilare, apă de spălat, produşi rezultaţi din filtrare)
•Apa reziduală rezultată din curăţarea echipamentului (de exemplu: în timpul lucrărilor de
întreţinere, spălarea blocajelor, dopurilor sau aglutinarea produsului, curăţarea echipamentului
cu funcţionări multiple din cauza schimbării produsului sau a campaniei)
Reutilizarea apei provenită din spălare, clătire şi din curăţarea echipamentului, are, în plus pe
lângă reducerea încărcării apei reziduale, avantajul recuperării produsului şi creşterii
productivităţii, cu condiţia ca apa să fie recirculată în cadrul procesului. Aceasta are nevoie de
construcţii pentru colectare, diminuarea sau depozitarea apei reziduale, ceea ce ar putea fi un
factor de limitare.
Injectarea apei într-o fază gazoasă se foloseşte pentru răcirea sau condensarea
vaporilor.contactul direct al apei în faze de vapori, însă, generează cantităţi mari de apă
reziduală poluată de agenţi contaminanţi sub formă de vapori. Introducerea schimbătorilor de
căldură de suprafaţă în locul condensatorilor injectori / ventilatoarelor de răcire evită generarea
de fluxuri de apă de răcire poluate, poluanţii rămânând în cadrul condensării. Astfel,
răcirea/condensarea indirectă conduce la economisirea apei. Pentru a oferi o imagine în ceea ce
priveşte potenţialul de economisire, este necesară pentru răcirea unei tone de abur până la 35 0C
(temperatura general acceptată ca limita superioară pentru deversare), de 27m3 de apă. Prin
răcire indirectă această cantitate este trecută printr-un ciclu de răcire [cww/tm/82] înlocuind
doar pierderea de apă datorată evaporării.
Efectele avute de economisirea apei sunt diminuate atunci când particulele antrenate, materialul
sublimat, cristalele sau materialul ars îmbracă suprafeţele cu schimb de căldură sau închid
spaţiile dintre suprafeţele de schimb, astfel că este nevoie de întreţinere regulată.
•Va fi necesar pentru cristalizare agitarea unui lichid organic alături de apă călduţă sau
fierbinte, iar apoi se aduce rapid temperatura sub temperatura de solidificare prin adăugare de
gheaţă sau de apă rece (şoc termic). Scopul acestei proceduri este obţinerea unei suspensii fără
cocoloaşe şi excrescenţe.
•Un alt exemplu ar fi diazotizarea aminelor. În cadrul acestui proces temperatura se menţine la
un nivel constant scăzut prin adăugare de gheaţă pentru a preveni descompunerea termică a
compusului diazoniu, precum şi depunerea pe echipament, care altfel ar reprezenta un adevărat
risc de explozie.
• Un alt exemplu este răcirea fluxurilor gazoase, unde este injectată apa rece în acel flux
gazos pentru ai scădea temperatura atât de eficient şi de rapid încât reacţia componentelor
prezente în cadrul fluxului gazos este prevenită (de exemplu: reacţii de recombinare din
gazele de ardere rezultate din procesele de ardere şi având ca rezultat generarea de PCDD şi
PCDF) şi simultan se diminuează efectul unuia dintre agenţii poluanţi (de exemplu: HC1).
Generarea de vid fara apa reziduala poate fi obţinută prin folosirea unei proceduri în circuit
închis a sistemelor de pompare mecanice, deversând doar o mică cantitate ca purjare sau cu
ajutorul pompelor cu funcţionare uscată. Aceste cantităţi de deversare nu depăşesc 5% din ceea
ce a trecut dată prin sistem [cww/tm/82]. În unele cazuri generarea prin vid a apei reziduale-
libere poate fi obţinută prin folosirea produsului ca lichid barieră într-o pompă cu vid mecanică
sau prin folosirea unui flux gazos din afara procesului de producţie.
Dacă este sau nu posibilă realizarea generării de vacuum fara apa reziduala, aceasta trebuie
determinată în fiecare caz particular. Pentru a selecta procesul corespunzător, trebuie ţinut cont
de fiecare dintre posibilele probleme, în special cele legate de coroziune, tendinţa de coacere,
riscul exploziv, siguranţa uzinei şi siguranţa în funcţionare. Limitări corespunzătoare trebuie
luate în considerare, în special în cazul pompelor cu vid mecanice cu circuit închis, de tipul
pompelor cu inel lichid, pompelor rotative cu palete sau pompelor cu vid prevăzute cu
membrană (diafragmă). Aici, de exemplu, vaporii pot să diminueze vascozitatea uleiului.
Dacă se previne condensarea gazului în pompă prin, de exemplu: temperatură de ieşire ridicată
a gazului, pompele cu funcţionare uscată sunt o opţiune atractivă când trebuie recuperaţi
solvenţii sau atunci când este necesar un vid înaintat. Aceste pompe nu vor putea fi folosite dacă
fluxul gazos conţine cantităţi mari de material condensabil, formator de praf sau de acoperire.
3.3.1.5 Procese fara rezultarea apei uzate utilizate la curăţarea aerului evacuat
Aproximativ o treime din sistemele de curăţare (purificare) a aerului evacuat din cadrul
industriei chimice funcţionează pe baza unui proces de epurare cu apă sau alcalin (caustic).
Acestea în special captează compuşii anorganici de genul: acid clorhidric gazos, bioxidul de
sulf şi substanţe organice solubile în apă.
Tehnologiile fara apa reziduala pentru epurarea aerului evacuat sunt folosite, în special, atunci
când substanţele periculoase sau cele organice non-biodegradabile ar pătrunde în cadrul uzinei
de tratare a apei reziduale, iar acolo ele ar putea cauza probleme sau ar putea fi deversate în apa
receptoare.
3.3.1.6 Recuperarea substanţei sau retenţia ei din soluţia mamă sau prin
procese optimizate
Materialele prime şi/sau auxiliare pot aduce poluanţi în lanţul de producţie şi astfel ajungând în
sistemul apei reziduale. Exemple:
schimb de răşină pentru acidul clorhidric sau pentru filtrare/adsorbţie pentru hidroxidul de sodiu
crud.
În general, uzinele de tratare a apei reziduale operează cel mai bine (eficient) în condiţii cât mai
constante de încărcare hidraulică (sau rata fluxului) şi de încărcare cu agenţi contaminanţi. În
practică, însă, atât rata fluxului, cât şi încărcarea cu agenţi contaminanţi pot fluctua evident
datorită unor factori de tipul:
•Condiţiilor de desfăşurare a procesului
•Folosirea apei pentru spălare
•Tratarea apei de balast
•Momentele de întreţinere
•Ploaia
Pentru a proteja producţia împotriva variaţiilor pe termen scurt (zilnice) sau pe termen lung
(săptămânale), egalizarea construcţiilor ar trebui avută în vedere, fie descentralizată în anumite
amplasamente de producţie fie centralizat în sau aproape de WWTP. Uneori pot fi instalate şi
dupa WWTP. Capacitatea corespunzătoare a sistemului de retenţie tampon depinde de fluctuaţii
[cww/tm/132]. Sistemul de retenţie tampon poate fi instalat fie în linie sau ca flux lateral spre
care fluxul poate fi deviat în perioadele de vârf sau în cazul apariţiei problemelor de producţie şi
poate fi scurs la o rată controlată când fluxul este moderat. Pentru apele de proces care pot
emite în mediu, recipientele sunt folosite pentru acest scop, în timp ce pentru drenajul apei de
suprafaţă se folosesc lagune deschise sau iazuri de retenţie (vezi Secţiunea 3.3.4.4.1.)
[cww/tm/48].
unei ruperi în cadrul procesului de producţie. Ele pot fi combinate cu recipiente (rezervoare)
pentru echilibrarea fluxului.
Unul din aceste mecanisme (vezi Figura 3.1), circuit-tampon independent, conţine două
rezervoare tampon care pot să recepteze fluxul de apă reziduală alternativ. În timp ce unul din
recipiente este umplut, celălalt este verificat, iar apoi eliberat în apa reziduală deversată sau
dupa WWTP sau este depozitată ca reziduu, totul depinzând de rezultatul verificării.
Capacitatea receptoare a fiecăruia dintre recipiente trebuie să fie suficient de mare pentru a
recepţiona întreaga cantitate de apă reziduală care apare în timpul perioadei de analiză sau al
golirii recipientului. În cazul amplasamentelor chimice mari şi complexe care generează
cantităţi mari de apă reziduală aceasta reprezintă una dintre opţiunile în selectarea fluxurilor de
apă reziduală, pentru că altfel necesarul de volum al recipientului ar fi imens. Cu cât este mai
mare recipientul cu atât este mai mare timpul de golire şi invers, care ar putea rezulta într-un
cerc vicios fără ieşire.
Un alt mecanism este circuitul tampon conectat, inundat fie discontinuu (vezi Figura 3.2), fie
continuu (vezi Figura 3.3). circuitul tampon discontinuu este deconectat atunci când nu
funcţionează, adică atunci când nu este raportată nici o rupere de către sistemul de alarmă şi
control. În timpul funcţionării normale apa reziduală înşeală sistemul tampon şi numai atunci
când sistemul de control detectează un eveniment neobişnuit se umple recipientul-tampon.
Capacitatea necesară a recipientului este cantitatea de apă reziduală care apare în timpul unei
defecţiuni. Acest mecanism este folosit la instalaţiile de producţie unice, la colectarea apelor
reziduale selectate şi la cantitatea totală de apă reziduală. Volumul necesar este, în mod normal,
mult mai mic decât la circuitul-tampon independent menţionat mai sus.
Sistemul de canalizare
no segregation
Alternate filling
Calea de depozitare
Discharge
Fără separare after Check
Umplere alternativă
Apă de proces
Process water
Discharge
after check
Circuitul tampon conectat, inundat continuu poate fi, de asemenea, folosit ca un egalizator sau
ca un recipient de echilibrare a fluxului. Un sistem de control şi alarmă trebuie să se asigure că
supapa de golire a WWTP-ului este imediat închisă în cazul apariţiei unui eveniment
neobişnuit. Capacitatea recipientului trebuie să fie corespunzătoare, pentru a primi apa reziduală
care continuă să curgă, până când ruperea este remediată astfel că acest sistem este
recomandabil doar pentru fluxurile secundare. Înainte de reluarea activităţii cu fluxul de intrare
obişnuit de apă reziduală, recipientul trebuie golit.
Apă de proces
Process water
Disposal pathway
Sewer system
Calea de depozitare
Sistemul de canalizare
Un sistem ulterior (vezi Figura 3.4) este potrivit pentru receptarea şi protejarea pierderilor prin
scurgere atunci când aceste scurgeri sunt colectate în canalizări separate. O astfel de canalizare
este folosită drept sistem de drenaj pentru zonele externe posibil poluate prevăzute, de exemplu,
cu instalaţii de producţie şi linii de recipiente. Capacitatea recipientului se potriveşte cu cea mai
mare pierdere posibilă prin scurgere plus cantitatea de apă de ploaie aşteptată. Acest sistem de
atenuare este aplicabil instalaţiilor ce au scurgeri separate pentru apa de proces şi drenaj al
zonelor de risc. Evenimente ce ar putea influenţa fluxul de apă reziduală nu pot fi controlate.
Apă de proces
Process water
Sistemul de canalizare
Sewer system Disposal pathway
Calea de depozitare
Discharge
after check
Pentru a introduce o ordine logică în descrierea tehnicilor de tratare, relaţia dintre agentul
poluator şi tehnologia de tratare tipică respectivă este privită ca punct de raportare, după cum a
fost subliniat în Secţiunea 1.3.2.1 şi ilustrată Figura 3.5.
Prima etapă de tratare pentru apa reziduală şi cea de ploaie – şi adeseori este şi ultima etapă –
este separarea solidelor suspendate şi a lichidelor nemiscibile (referitor la apă) din fluxul de apă
principal. Tehnicile de separare sau decantare sunt:
Eliberare de apă
Waste water
reziduală
release
Tratarea şlamului
Sludge treatment
Îngroşare
Thickening
Dewatering
Deshidratare
Stabilisation
Stabilizare
Conditioning
Condiţionare
Thermal reduction
Reducere termică
Suspended solids and
insoluble
Solide liquids şi
suspendate
Grit separation
lichide insolubile
Sedimentation (incl. coa-
Separarea pietrişului
gulation/flocculation)
Sedimentare
Air flotation(incl.
Filtration
Coagulare/floculare)
Membrane filtration (MF, UF)
Flotarea prin aer
Oil-water separation
Filtrare
Filtrare prin membrană (MF,
UF)
Inorganic / non-biode- Separare Apă-Ulei Biodegradable soluble content
gradable / poorly de- Anaerobic treatment
gradable soluble content - Anaerobic contact process
Precipitation - UASB process
Crystallisation - Fixed bed (or filter) process
Conţinut solubil
Chemical oxidation Conţinut solubil
- Expanded biodegradabil
bed process
anorganic/non-
Wet air oxidation Tratare ofanaerobă
Biological removal sulphur and heavy
metals
- Proces de contactare anaerobă
biodegradabil/slab
Supercritical water oxidation
Aerobic treatment
Chemical reduction - Proces UASB
degradabil
Chemical hydrolysis - Complete-mix activated sludge process
Precipitare osmosis
Nanofiltration/reverse - Proces
- Trickling strat (filtru)
(percolating) fix
filter process
Cristalizare
Adsorption - -Expanded
Proces strat extins
bed process
Ion exchange - Biofilter biologică
Îndepărtarea fixed-bed process
a sulfului şi a
Oxidare chimică Biological nitrogen elimination
Extraction metalelor grele
Oxidare prin
Distillation aer umed
/ rectification
Oxidare prin apă supercritică
Evaporation Tratare aerobă
Reducere chimică
Stripping - Proces amestec şlam activat
Incineration
Hidroliză chimică complet
Nanofiltrare/Osmoză inversă - Proces filtrare prin scurgere
Adsorpţie RECIPIENT(extragere prin dizolvare)
Schimb de Ion - Proces strat extins
Extracţie - Proces strat (biofiltru) fix
Distilare/rectificare Eliminare a azotului biologică
Evaporare
Îndepărtare
Incinerare
Receptor
Figura 3.13: Ordinea tehnicilor de tratare a apei uzate raportate la tipul de contaminanti
Apa reziduală fără solide poate fi fie separată în părţi biodegradabile şi non-biodegradabile sau
agenţii contaminanţi responsabili de non-biodegradabilitate ar putea fi separaţi înainte de
tratarea următoare. Tehnicile de tratare pentru părţile non-biodegradabile din apa reziduală se
bazează pe operaţiuni fizice şi/sau chimice, de tipul:
După o tratare adecvată, fluxul de apă reziduală poate fi fie deversat în apa receptoare, într-o
WWTP biologică centrală susbsecventă sau într-o WWTP municipală.
Apă reziduală biodegradabilă – sau partea din apa reziduală care rămâne după eliminarea cauzei
non-biodegradibilităţii – în mod normal îi sunt aplicate tehnici de tratare, fie centralizate, fie
descentralizate, care se bazează pe procesele biologice de tipul:
•Descompunerea anaerobă [Proces de contact anaerobic (ACP), Proces UASB, Proces strat fix,
Proces strat extins (vezi Secţiunea 3.3.4.3.1) şi Îndepărtarea biologică a compuşilor sulfului şi a
metalelor grele (vezi Secţiunea 3.3.4.3.2)].
•Descompunerea aerobă [Proces amestec şlam activat complet, Proces de bioreacţie prin
membrană, Proces filtrare prin scurgere, Proces strat extins, Proces strat (biofiltru) fix (vezi
Secţiunea 3.3.4.3.3)].
•Nitrificare/denitrificare (vezi Secţiunea 3.3.4.3.4)
•Tratare biologică centrală a apei reziduale (vezi Secţiunea 3.3.4.3.5).
Apa reziduală degradată părăseşte instalatia de tratare biologică şi este canalizată spre un stadiu
de decantare.
Multe din tehnicile de tratare a apei reziduale necesită – sau utilizare opţională – ajutor în
tratare, ajutor care în majoritatea cazurilor constă din folosirea de produse chimice sau
mediul/echipamentul de tratare are nevoie de reîntreţinere ceea ce ar putea cauza eliberarea
produselor chimice. Aceste ajutorări sau etape di cadrul procesului ar putea genera, în general
aceasta depinzând de condiţiile la nivel local, o poluare ce trebuie luată în considerare când se
are în vedere utilizarea unei tehnici de tratare. Astfel, o evaluare a „ajutoarelor” implicate în
procesul de tratare şi a produselor chimice eliberate din cadrul amenajărilor de reîntreţinere şi a
„destinului” lor în timpul întregului proces, ar putea fi necesară în situaţii specifice.
Aproape toate tehnicile de tratare a apei reziduale au un lucru în comun: producerea de solide în
timpul procesului ceea ce permite agentului poluator să fie separat de mediul apos, sub formă de
şlam activat în exces sau filtrat sau depus, provenit din filtrare sau din sedimentare. Dacă şlamul
nu este reciclat, trebuie depozitat – tratare externă şi depozitare – sau tratat la faţa locului.
Conţinutul insolubil din apa reziduală din industria chimică ar putea fi alcătuit din substanţe
inerte cum ar fi praful din drenarea apei de ploaie sau nisipul (sb formă de balast din materiile
prime ca varul). Însă ar putea fi alcătuit şi din materiale periculoase de tipul metalelor grele şi
compuşii acestora, care apar din procesul de precipitare al operaţiunilor de tratare anterioare sau
procesele de producţie ce folosesc catalizatori. Chiar şi bioxizii pot fi adsorbiţi pe conţinuturile
de solide (de exemplu: catalizatorul producţiei clorurii de vinil prin oxiclorinare). Pe de altă
parte, agenţii contaminanţi insolubili nu trebuie neapărat să fie particule solide. Lichidele
nemiscibile (care nu se pot amesteca) cu apa, cum ar fi uleiul, substanţele cu consistenţă
uleioasă, lubrifianţii şi coloizii ce aparţin de asemenea de aceeaşi categorie. Apa reziduală care
conţine agenţi contaminanţi insolubili trebuie să fie curăţată de aceştia prin procese de separare
aşa cum sunt ele descrise mai jos.
Descriere
Camerele de separarea nisipului înseamnă îndepărtarea nisipului din apa de pluviala. Camerele
pentru nisip sunt folosite pentru acest scop din cauză că nisipul ar putea fi altfel depozitat în
locuri neconvenabile, deranjând procesul de tratare şi conducând la abraziunea (roaderea)
rapidă a interiorului pompelor [cww/tm/132].
Camerele de separare a nisipului fac parte din WWTP şi de obicei sunt situate imediat dupa
plasa instalate drept protecţie împotriva materialului fibros sau macrogranular. Sunt proiectate
astfel încât să poată face faţă ratei orizontale a fluxului (aproximativ 0,3 m/s), adică doar nisipul
este separat în timp ce solidele mai uşoare sunt transportate mai departe cu fluxul de apă
reziduală.
• Cameră pentru flux orizontal de forma unui canal, cameră care menţine rata fluxului
necesară în combinaţie cu un canal difuzor de aer potrivit fluctuaţiilor fluxurilor de apă
reziduală (Figura 3.6) [cww/tm/132]
Figura 3.14: Camera de captare a nisipului cu flux orizontal profilat dupa forma canalului
• Cameră circulară, unde este introdusă apa tangenţial provocând circularea conţinutului şi
spălarea nisipului înspre centru astfel ca să poată fi îndepărtat prin ridicare cu ajutorul unui
jet de aer; acest tip de cameră este mai puţin potrivită ratelor de flux extrem de fluctuante
(Figura 3.7.) [cww/tm/132]
Aer
comprimat
Aer
comprimat
Aer
comprimat
Nisip
Instalatii de depozitare pentru nisipul separat sunt necesare până când este deversat.
Aplicare
Camerele sunt utilizate atunci când WWTP-ul trebuie să facă faţă apei de ploaie care în mod
normal antrenează o cantitate considerabilă de nisip [cww/tm/132].
Limite/restricţii
Rata fluxului Rata fluxului de aproximativ 0,3 m/s este necesară pentru a se
asigura faptul că doar nisipul este separat.
Fluctuaţia ratei Restricţiile ratelor fluxului, dependente de tipul camerei folosite
fluxului
Avantaje şi Dezavantaje
Nu este relevant – echipament esenţial.
Monitorizarea
Rata necesară a fluxului de apă reziduală de 0,3 m/s trebuie să fie controlată.
Descriere
particulele nu pot fi îndepărtate prin intermediul gravitaţiei, de exemplu: atunci când sunt prea
mici, densitatea lor sete prea apropiată de cea a apei sau ele formează coloizi, se adaugă produşi
chimici speciali pentru a determina solidele să se depună, de exemplu:
•Sulfat de aluminiu
•Sulfat feric
•Clorură ferică
•Var (oxid de calciu)
•Poli-clorură de aluminiu
•Poli-sulfat de aluminiu
•Polimeri organici cationici
Aceste produse chimice cauzează destabilizarea particulelor coloidale şi a celor mici suspendate
(de exemplu: argilă, bioxid de siliciu, fier, metale grele, solide organice, uleiul din apa
reziduală) şi emulsiile care asimilează solidele (coagularea) şi/sau aglomerarea acestor particule
în floculanţi suficient de mari ca să se depună (floculare). În cazul floculării sunt utilizaţi, de
asemenea, polimeri anionici şi non-ionici.
Influenţa avută de coagulare este prezentată ca exemplu în Tabelul 3.2 [cww/tm/27]. Nivelele
îndepărtate prezentate în acest tabel nu trebuie confundate cu randamentele ce pot fi atinse de o
tehnică de tratare.
Capac coloana
Taler afluent
Conducta cu guri de iesire
Groapa decantare Conducta centrala si Suporturi Jgheab
depune spuma
re conducta de ridicare a Coloana de racleta efluent
afluentului antrenare
• Rezervor cu depunere pe fund, care are flux vertical, de obicei ne-echipat cu sistem de
îndepărtare mecanic al şlamului (vezi Figura 3.10 [cww/tm/132])
efluent
afluent namol
• Bazin de decantare de tablă sau tubular în care se folosesc table pentru mărirea suprafeţei de
sedimentare (vezi Figura 3.11 [cww/tm/91]).
Echipamentul pentru coagulare şi/sau floculare este instalat ca parte a rezervorului. Nevoia de
amestecare rapidă în cazul coagulării este îndeplinită prin:
•Dozajul simultan al coagulanţilor prin puncte multiple de injecţie
•Alegerea preferenţială a sistemelor de curgere în blocuri (în buşoane), acolo unde este posibil
aşa ceva
•Mixer sau amestecare rapidă, în care coagulantul se adaugă la sau înainte de mixerul respectiv,
mixerul static sau alte orificii.
Pentru floculare este adăugată o cameră pentru amestecare. Un gard de ţăruşi sau mixere cu
viteză scăzută sunt folosite, cauzând amestecarea hidraulică în cadrul fluidului pe măsură ce
acesta se scurge prin rezervor. Reciclarea parţială a agentului floculant în floculator poate avea
ca rezultat o structură mai bună a agentului floculant şi o exploatare optimă a floculantului.
Pentru a asigura o decantare optimă este instituită, în mod normal o etapă de descompunere a
emulsiei sau o separare a uleiului în amonte pentru a îndepărta substanţele interferatoare.
Echipamentul din dotarea amenajărilor instituite pentru sedimentare trebuie să fie în aşa fel
încât să nu existe transferare a apei reziduale în pământ, măcar atunci când rezervorul ar putea
conţine substanţe periculoase pentru apa din pânza freatică. Construcţiile pentru depozitarea
produselor chimice coagulante/floculatoare, iar şlamul sedimentat trebuie îmbunătăţit pentru a
corespunde caracteristicilor şlamului.
Cutie alimentare
Cutie de supraplin
Rezervor pentru cuagulare
Rezervor amestec
scanteie
Supraplin
(efluent)
Sustinere
cuagulare
Alimentare
(influent)
Placute
lamelare
Sistem
vibrare
Palnie colectare
namol (detasabila)
Scurgere
(namol)
Aplicare
Sedimentarea este o tehnică de separare utilizată destul de mult în diferite scopuri şi de obicei
nu este utilizată doar ea. Exemplele relevante ar fi:
•Decantarea apei de ploaie colectată din conţinutul de solid, solid de tipul nisipului sau prafului
dintr-un rezervor de sedimentare
•Decantarea apei reziduale de proces din conţinuturile inerte de tipul nisipului sau a particulelor
comparabile
•Decantarea apei reziduale de proces provenite din materialul de reacţie de tipul compuşilor
metalici emulgători, polimerii şi monomerii lor, ajutată de adăugarea unor produse chimice
corespunzătoare
•Separarea metalelor grele sau a altor componente dizolvate după precipitarea anterioară (vezi
Secţiunea 3.3.4.2.1.), adeseori cu ajutorul produselor chimice, urmată la final de procese de
filtrare (vezi Secţiunea 3.3.4.1.4 şi 3.3.4.1.5)
•Îndepărtarea şlamului activat într-o etapă primară sau secundară de decantare din cadrul unei
WWTP biologică (vezi Secţiunea 3.3.4.3.5), adeseori cu ajutorul produselor chimice.
Limite/Restricţii
Mărimea particulei Particulele trebuie să fie suficient de mari pentru a se decanta,
altfel produsele chimice de coagulare şi/sau floculare trebuie
să fie adăugate
Prezenţa Substanţele volatile trebuie să fie evitate din cauza duratei
substanţelor volatile lungi în care sunt prezente în rezervor (precum şi în acţiunea
de amestecare când sunt utilizate coagularea şi/sau flocularea)
cerând astfel potenţialul de eliberare a VOC-urilor
Concentrarea Fără limite, cu condiţia ca etapa apoasă să fie în continuare
solidelor separabilă
pH-ul (în cazul Variaţia controlată a pH-ului este esenţială în timpul
coagulării / funcţionării, altfel performanţa în cazul decantării este slabă
floculării)
Emulsii Emulsiile stabile nu pot fi separate şi descompuse cu ajutorul
coagulării/floculării; descompunere anterioară a emulsiei este
necesară
Avantaje şi dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Simplitatea instalării, rezultând astfel ne- •Nu este potrivită pentru material fin şi pentru
existenţa eşecului emulsii stabile, chir şi cu ajutorul coagulanţilor
•Eficienţa îndepărtării poate fi crescută prin şi a floculanţilor
adăugarea produselor chimice de coagulare •Agentul floculant poate încorpora alţi agenţi
şi/sau de floculare contaminanţi care pot cauza probleme în
depozitarea şlamului
Când sedimentarea este utilizată în amonte de etapele de tratare subsecvente, scopul ei principal
este protejarea amenajărilor de dupa proces, deci eficienţa sa de îndepărtare trebuie să fie
suficient de mare pentru a-şi îndeplini scopul. Atunci când este utilizată ca metodă de tratare
finală, performanţa sa depinde de proprietăţile particulelor ce trebuie îndepărtate.
Randamentul Nivelul
[%] emisiei
Parametru Observaţii
[mg/l]
60–90
TSS <10 1 După decantarea finală a WWTP-
ului central
Solide decantabile 90–95
Metale grele Într-o formă particulară, vezi
Secţiunea 3.3.4.2.1
1
[cww/tm/67c]
TSS-ul include, de asemenea, materii organice sub formă de particule, adică sedimentarea va
reduce de asemenea TOC/COD, câtă vreme este prezent sub formă de material solid insolubil.
Eficienţa sa de îndepărtare, însă, depinde de proporţia TOC-ului solid în TOC-ul total.
Efecte inter-media
Şlamul sedimentat şi spuma îndepărtată, dacă nu mai pot fi recilate sau utilizate în alt mod,
trebuie depozitate drept deşeuri. În funcţie de originea apei reziduale, acest reziduu ar putea
conţine compuşi periculoşi ce trebuie trataţi corespunzători. Aceşti compuşi pot fi carbonaţi,
floruri, sulfide sau hidroxide (oxide) ale metalelor grele, spumă uleioasă, etc. şi în anumite
situaţii chir şi dioxine.
Când apa reziduală conţine substanţe odorizante ar pute fi nevoie să se acopere rezervorul de
sedimentare – sau cel puţin unitatea de coagulare sau de floculare – şi să se capteze gazul
rezidual, dacă este nevoie, spre un sistem de tratare. Echipamentul necesar – conducte şi
ventilatoare – trebuie, probabil, să fie prevăzute cu sisteme de siguranţă corespunzătoare, de
exemplu un sistem de scurgere cu azot gazos presurizat, pentru a evita riscul apariţiei exploziei.
Consumabile Cantitate
Produse chimice (coagulante/floculante)a 53 – 93 [Kg/t ulei, solid]1
0,5 – 100 [g/m3 apă reziduală]2
Energie electrică [kW]b 0,5 – 1,5
Azot pentru atmosfera inertă
a
polimer organic
b
pentru un diametru al rezervorului de 25 – 35 m
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/128]
Monitorizare
Efluentul (fluxul de ieşire) trebuie monitorizat regulat din cauza conţinutului de solid, adică
solidele suspendate, a solidelor ce se pot decanta sau a turbidităţii. Când produsele chimice (de
exemplu coagulanţii şi floculanţii) sunt folosite pentru a îmbunătăţi procesul de decantare, pH-
ul trebuie controlat el fiind parametrul operaţional principal.
Situaţia economică
Costuri de Costuri de
capital operare
[milioane]
Rezervor de sedimentare EUR 1.2 a
BEF 4.8 b 1
Decantor de tablă sau BEF 4 c BEF 20–100 per m3
tubular1
a
pe un volum al rezervorului de 1000m3
b
capacitate de 100 m3/h
c
capacitate de 25 m3/h
1
[cww/tm/128]
Descriere
Flotaţia este un proces prin care particulele sau granulele solide sau lichide sunt separate de apa
reziduală prin ataşare pe unele bule de aer. Particulele flotabile se acumulează la suprafaţa apei
şi sunt colectate cu ajutorul spumei [cww/tm/4].
Aditivii floculanţi, cum ar fi sărurile ferice sau de aluminiu, silice activate şi diferiţi polimeri
organici, sunt utilizaţi în mod obişnuit pentru a ajuta procesul de flotaţie. Întrebuinţarea lor, pe
lângă coagulare şi floculare, este crearea unei suprafeţe sau a unei structuri capabile să absoarbă
sau să reţină bulele de aer.
Există trei metode de flotaţie, deosebite de modul în care este adăugat aerul:
•Flotaţia prin vid, în care aerul este dizolvat la presiune atmosferică, etapă urmată de o cădere a
presiunii pentru a permite formarea bulelor
•Flotaţia prin aer indusă (IAF), în care bulele delicate sunt atrase în apa reziduală printr-un
dispozitiv de inducţie cum ar fi placă cu perete separator venturi sau cu orificiu
•Flotaţia prin aer dizolvat (DAF), în care aerul comprimat (0,4 – 0,8 Mpa sau 1,0 – 1,2 Mpa
pentru compuşii de aluminiu) este dizolvat în apa reziduală – sau într-o parte a apei reziduale
totale – şi apoi eliberată pentru a forma mici bule.
Linie de alimentare
afluent
Mecanism racleta Ecran
Supraplin
chimicale ingrosat Efluent
subnatant
Rezervor flotatie
Amestecare
Rezervor Pompa de Colector de namol la partea inferioara
de amestec alimentare Evacuare
al solide
chimicalel depuse
or
Valva de control
Pompe de a presiunii
presurizare
Rezervor sub
presiune
Amestecare Subnatant
Colector de namol la partea inferioara reciclat
Chimicale
Aer
Valva de Conectare suplimentara
control a Evacuare auxiliara (rezervor primar
presiunii solide sau efluntul instalatiei)
depuse
Rezervor Pompa de
de amestec alimentare
al Rezervor sub Pompe de
chimicalel presiune presurizare
or
Aplicatia
Flotaţia este aplicată când sedimentarea nu este corespunzătoare, de exemplu atunci când:
•Particulele au caracteristici de decantare slabe (în cazul unui index volumetric al şlamului slab
(SVI), însă, nu există nici un avantaj faţă de sedimentare)
•Diferenţa de densitate dintre particulele suspendate şi de între apa reziduală este prea mică
•Există o constrângere datorată spaţiului de la amplasamentul real
•Uleiul şi grăsimea trebuie îndepărtate
Exemple ar fi:
•În cadrul rafinăriilor sau a amplasamentelor petrochimice ca o tratare subsecventă dupa
separarea uleiului şi înainte de WWTP-ul biologic
•La îndepărtarea coloranţilor şi pigmenţilor din apa reziduală din producţie respectivă
•La recuperarea produsului sau a materiei prime, de exemplu: toluenul din emulsiile toluen/apă
[cww/tm/132], halogenura de argint din producţia de produse chimice utilizate în tehnica
fotografiei, butiltionul sau polisilanii din fluxurile de apă reziduală
•Separarea metalelor grele din apa reziduală
•Separarea şlamului activat din tratarea apei reziduale biologice, fie după decantarea finală
[cww/tm/67b], fie înlocuirea sa.
•Îngroşarea şlamului activat din WWTP-ul biologic.
Limite/Restricţii
Prezenţa substanţelor Detergenţii spumanţi trebuie excluşi
Ulei Deşi extrem de eficient în îndepărtarea uleiului liber din apa
reziduală, uleiul brut deshidratat nu poate fi manipulat
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Volum mai mic şi astfel costuri de capital •Este posibilă obturarea valvelor
mai reduse decât în cazul sedimentării •Potenţial ridicat pentru eliberare de mirosuri,
•Eficienţa procesului de îndepărtare nu este deci este necesară în mod normal o acoperire
afectată de schimbările ratei fluxului fiind, • Costuri operaţionale ridicate decât pentru
stfel, superioară sedimentării, vezi Figura 3.13 sedimentare.
[cww/tm/132]
•Recuperarea materialului este posibilă
• Cu cât eficienţa separării este mai ridicată,
cu atât este mai mare conţinutul de
materie-uscată.
Randamentul de indepartare a solidelor (%)
flotatie
sedimentare
11
Insolubles content 90 – 450 mg/l, pressurised water addition for flotation 20 %
TSS
Şlam activat după decantarea
85–96 1 10–20 1
finală, intrare 20-250 mg/l
Ulei 10–20 ppm 2 Rafinărie, tratare DAF şi IAF
Producţia chimică, după câteva
2–10 3
API-uri
Sulfide metalice Rafinărie, tratare DAF şi IAF
95 2
1
[cww/tm/67b]
2
[cww/tm/131]
3
[cww/tm/93]
COD/TOC sunt îndepărtate cu condiţia ca ele să fie prezente ca solide sau ca suspensii ale
picăturilor.
Efecte inter-media
Materialul separat, dacă nu este reciclabil, este depozitat sub formă de deşeu. Cantitatea depinde
de materialul ce trebuie îndepărtat şi cantitatea de produse chimice coagulante sau floculante.
Acestea pot fi destul de diferite, în conformitate cu aplicarea respectivă a flotaţiei prin ae.
Consumabile ar fi:
Sursele de zgomot sunt: pompele, mixerul şi compresorul la care trebuie luate măsuri adecvate
pentru reţinerea zgomotului.
Eliberarea unor mirosuri sau a altor substanţe volatile – dacă se crede că pot apărea – pot fi
prevenite prin acoperirea vasului (recipientului) sau prin operarea în cadrul unui rezervor închis
şi prin captarea aerului expulzat într-un sistem de epurare a gazului.
Monitorizare
Pentru a se asigura o operare corespunzătoare turbiditatea efluentului trebuie monitorizată
pentru a observa perturbaţiile. Orice spumă care apare trebuie detectată la momentul oportun.
Detectarea în efluent a COD/TOC-ului şi a TSS-ului este obligatorie.
Situaţia economică
Costul unei unităţi de flotaţie variază mult, în funcţie de scop:
Capitalul elocvent şi costurile de operare pentru o uzină DAF sunt prezentate relativ la rata
fluxului. Deşi aceste valori nu sunt apropiate de cifrele reale, ele estimează gradul de creştere a
costurilor odată cu dezvoltarea uzinei [cww/tm/92]:
Costurile flotaţiei, ea fiind cea mai întâlnită abordare în separarea lichid-solid din cadrul tratării
apei reziduale descentralizate, sunt mai scăzute decât în cazul evaporării sau incinerării (cu un
factor egal cu aproximativ 10). Însă beneficiile evaporării şi incinerării sunt mai mari, de vreme
ce ele au ca rezultat îndepărtarea completă a efluentului super-contaminat, în timp ce
precipitarea şi flotaţia pot trata doar parţial un flux contaminat moderat. De vreme ce valoarea
acestui tratament parţial este obiectul unei anumite dispute, nu s-a găsit încă răspunsul la
întrebarea dacă este înţelept să se cheltuiască 10 DEM pe metrul cub de apă reziduală (sau 4,5
milioane DEM pe an pentru un flux de apă reziduală de 50 m 3/h), costuri de operare pentru
pretratarea unui flux care cuprinde doar o parte mică din cantitatea totală de apă reziduală a unei
uzine chimice de mari dimensiuni [cww/tm/132].
3.3.4.1.4 Filtrare
Descriere
Filtrarea descrie separarea solidelor din efluenţii apei reziduale ce trec printr-un mediu poros.
Filtrele necesită de obicei operaţiuni de curăţire – spălare în contracurent – cu u curent invers de
apă proaspătă şi cu materialul acumulat reîntors în rezervorul pentru sedimentare (Secţiunea
3.3.4.1.2).
Tipurile de sisteme de filtrare des utilizate sunt:
•Filtru pentru granule medii, sau filtrul de nisip, ce se foloseşte foarte mult ca aparat de tratare a
apei reziduale (mediul de lucru al filtrelor de nisip nu trebuie să fie literalmente nisip), este
utilizat în principal pentru conţinuturi scăzute de solide.
•Filtru cilindric/rotativ gravitaţional, folosit pentru tratarea apelor de canalizare şi îndepărtarea
şlamului activat, eficienţa sa depinzând de structura sitei.
•Filtru vid rotativ, corespunzător filtrării stratului de acoperire, este folosit pentru deshidratarea
şlamului uleios şi de-emulsificarea scursurilor petroliere.
•Filtru cu membrană (vezi Secţiunea 3.3.4.1.5.)
•Presă cu filtru cu bandă care este utilizat foarte mult pentru deshidratarea şlamului, însă şi
pentru operaţiuni de separare lichid/solid.
•Prese cu filtre care sunt de obicei folosite pentru deshidratarea şlamului, însă şi pentru
operaţiunile lichid/solid, potrivite pentru conţinuturi ridicate de solid.
Filtrele de nisip sunt alcătuite dintr-un strat filtrant al granulelor medii cu flux descendent sau
ascendent. Stratul filtrant poate fi mono- sau multi-mediu. Operaţia poate fi semi-continuă –
filtrarea şi spălarea în contracurent apărând secvenţial – sau continuă – filtrarea şi spălarea
funcţionând simultan. Diferenţa principală între cele două moduri de operare este:
•Filtrele de nisip cu funcţionare semi-continuă sunt pornite până la pragul de turbiditate,
moment în care conţinutul de solid din efluent începe să crească, sau până la pierderea de
sarcină limitatoare.
•Filtre de nisip cu funcţionare continuă nu au prag de turbiditate sau pierdere de sarcină
terminală.
Filtrele de nisip funcţionează fie cu ajutorul forţei gravitaţionale sau cu ajutorul unei forţe de
presiune aplicată. Sunt prezentate unele exemple în Figura 3.14 [cww/tm/4] pentru un curent
descendent multi-mediu convenţional, pentru filtru cu flux gravitaţional şi în Figura 3.15
[cww/tm/4] pentru filtru presurizat.
Filtrele cilindrice sunt alcătuite dintr-un cilindru pe care suprafaţa de filtrare este izolată. Ele
sunt folosite fie ca filtre cilindrice gravitaţionale ce pot fi încărcate pe dinăuntru sau pe din afară
sau ca filtru cu vid rotativ cu interiorul sau cu exteriorul cilindrului închis şi conectat la o
pompă de vid. Stratul de colmatare este îndepărtat de pe cilindru prin diferite metode. Un
exemplu este prezentat în Figura 3.16 [cww/tm/132].
Presele cu filtre cu benzi şi presele doar cu filtre, considerate drept construcţii tipice de
deshidratare a şlamului, sunt descrise în Secţiunea 3.4.1.
Mediul filtrului poate fi caracterizat după anumite criterii de tipul [cww/tm/132]:
•Dimensiunea secţiunii, adică mărimea particulei ce poate să treacă prin mediul de filtrare
•Permeabilitatea, o permeabilitate crescută este caracterizată de o cădere de presiune scăzută
•Stabilitatea chimică, privitor la produsul filtrat
•Tendinţa de blocare, în special pentru produsele textile din filtrarea materialului aglomerat
•Tăria mecanică în relaţie cu încărcările impuse în aerul insuflat invers sau în mişcarea pânzei
pentru filtru
• Suprafaţă lucioasă pentru facilitarea îndepărtării materialului aglomeratl.
Nivelul efluentului
in timpul filtrarii
Nivelul apei in
timpull spalarii in
contra curent
Afluent
Nisip
Aer
Efluentul
de drenare
Pietris
Apa de spalare in
Sistem de contra curent (de
control obicei efluent
Scurgere secundar filtrat si
Sistem sub drenaj
clorinat)
Taler
Suprafata de filtrare
Afluent
Mediu de filtrare
Distribuitor
si laterale
Efluent Pietris
Robinet
pentru
Umplutura de ciment
prelevare
Evacuare depunere
Filtrat
Slam
Suspensiile alcătuite din solide relativ fine, moi sau compresibile, adeseori blochează mediul de
filtrare dacă această blocare nu este prevenită prin ajutoare de filtrare, adică material uşor
granular filtrabil. Aceste ajutoare formează un strat permeabil peste produsul filtrat şi în acelaşi
timp duce la îndeplinire funcţiile unui material aglomerat nedens al filtrului. Particulele reţinute
sunt depozitate pe acest „ajutor” de filtrare. Exemple de „ajutoare” de filtrare sunt
[cww/tm/132]:
•Diatomit
•Perlite (rocă vulcanică)
•Rocă Fuller
•Sticlă pisată
•Preparări ale cărbunilor
•Fibre de celuloză
•Celuloză de lemn
•Pastă de hârtie
•Celuloză din trestie de zahăr
•Talc
•Plasticuri
Ajutoarele de filtrare sunt utilizate în pre-depunere, adică un strat din acest ajutor de filtrare este
depus pe mediul de filtrare înainte de a începe filtrarea. În timpul filtrării este adăugat în mod
continuu la şlam pentru a menţine raportul necesar pentru o filtrare eficientă şi corectă.
Aplicare
În tratarea apelor reziduale filtrarea este frecvent utilizată ca etapă de separare finală după
procesul de sedimentare (vezi Secţiunea 3.3.4.1.2) sau după flotaţie (vezi Secţiunea 3.3.4.1.3),
dacă se doreşte apariţia emisiilor de particule, de exemplu:
•Separarea floculatorului, a hidroxizilor metalelor grele, etc., după sedimentare pentru a se
conforma cerinţelor impuse în privinţa deversărilor
•Îndepărtarea şlamului activat după WWTP-ul central, pe lângă sedimentare, pentru
îmbunătăţirea calităţii efluentului apei reziduale tratate biologic
•Deshidratarea şlamului, flotantului, etc.
•Recuperarea uleiului liber cu ajutorul filtrelor cilindrice rotative şi a adaosurilor de polimeri
Limite şi restricţii
Coloizi, emulsii Nu pot fi separate fără tratare chimică adiţională
Produs final dispersat, sau Pot bloca mediul de filtrare, dacă nu se utilizează ajutoare
solide de şlam pentru filtrat
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Eficienţă a separării ridicată •Procesele de colmatare şi depunere sunt
•Poluanţii, alţii decât solidele suspendate, cum posibile cu ajutorul filtrelor de nisip semi-
ar fi uleiul, pot fi îndepărtaţi în anumite continue
condiţii •Spărturile pot cauza poluări adiţionale ale
•Funcţionare într-o varietate de condiţii efluentului
Efecte inter-media
Când filtrul granular, de exemplu filtru de nisip, este utilizat, materialul spălat în contracurent
este în mod normal recirculat spre procesul de la care provine, de exemplu spre rezervorul
pentru sedimentare sau bazinul pentru şlamul activat din cadrul WWTP-ului biologic. Reziduul
provenit de la alte tipuri de filtre (filtru cilindric, filtrul cu bandă, etc.) poate fi fie reciclat sau
trebuie deversat sub formă de deşeu sau este supus unei tratări ulterioare.
Sunt consumabile:
Echipamentul pentru funcţionare poate fi o sursă relevantă de zgomot care poate fi controlată
prin împrejmuirea (capsularea) surselor principale.
Dacă substanţele mirositoare se eliberează, s-ar putea să fie necesare dispozitive închise. Filtre
sub presiune şi presele cu filtre sunt amplasate în vase (recipiente) închise, iar aerul expulzat
este canalizat spre un sistem de epurare a gazului.
Monitorizare
Pentru a asigura o funcţionare corectă trebuie monitorizată turbiditatea efluentului filtrului
pentru a identifica problemele sau executarea unei spărturi în filtrul de nisip semi-continuu.
Căderea de presiune trebuie să fie înregistrată pentru a indica colmatarea sau pornirea.
Situaţia economică
Descriere
Membranele folosite pentru MF şi pentru UF sunt membrane „tip por” ce funcţionează ca nişte
site. Solventul şi particulele de mărime moleculară pot trece prin pori, în timp ce particulele
suspendate, particulele coloidale, bacteriile, viruşii şi chiar şi macromoleculele mari sunt
reţinute.
Presiune de funcţionare
0.02–0.5 0.2–1
[Mpa]2
Mărime prag 10-100, include macromolecule,
>100, include şi bacteriile viruşi, particule colodiale
1000–100000 g/mol pentru solutii
Flux permeabil
50–1000 <100
[l m-2 h-1]
Viteza fluxului de întretăiere
2-6 1-6
[m/s]
Tipul de membrană3 Ceramică sau polimerică
simetrică, 10 – 150 μm în Ceramic sau polimeric asimetric
grosime
Configuraţia membranei3 Bobinat în spirale Bobinat în spirale
Fibre tubulare Fibre tubulare
Tubular Tubular
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/132]
3
[cww/tm/93]
Tabelul 3.8: Caracteristicile Microfiltrării (MF) şi Ultrafiltrarării (UF)
Aplicare
Filtrarea prin membrană (MF şi UF) este aplicată când se doreşte o apă reziduală fără solide în
instalatiile de dupa proces, de exemplu osmoza inversă sau îndepărtarea completă a agenţilor
contaminanţi de tipul metalelor grele. Alegerea ntre MF şi UF depinde de mărimea particulei.
Aplicaţiile MF obişnuite includ [cww/tm/93, cww/tm/67a]:
•Procese de degresare
•Recuperarea particulelor metalice
•Metalizarea în tratarea apei reziduale
•Separarea şamului după etapa prelucrării şlamului activat din WWTP-ul central biologic,
înlocuind un proces de decantare secundar (proces ce foloseşte membrană activată), deşi UF
poate fi de asemenea utilizată.
Limitari / restrictii
Materialul Vulnerabil la atacuri chimice, depinzând de conţinutul apei
membranei reziduale
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Eficienţa separării ridicată •Procesele de colmatare, depunere şi cimentare
•Sisteme modulare, adică sunt flexibile în sunt posibile.
exploatare •Compactarea are loc în prezenţa emolienţilor
•Presiune ridicată a funcţionării, rezultând
astfel nevoie de energie ridicată pentru
pompare
•Nu există stabilitate mecanică
Efecte inter-media
Consumabile MF UF
Material pentru membrană -
Produse chimice (antidepunere,
antistratificare, spălare în -
contracurent, etc.)
Energie [kWh/m3] 2-20 1 1-10 1
Variatie de presiune vezi Tabelul 3.8 vezi Tabelul 3.8
1
Pare surprinzător faptul că MF, procesul cu cea mai mică cădere de
presiune, consumă mai mult energie decât procesele cu cădere de presiune
ridicată. În cadrul MF, şi în mai mică măsură UF, acest fenomen este
extrem de sever şi rezultă într-un declin drastic al fluxului [cww/tm/161].
Consumul de energie este direct legat de rata fluxului tangenţial şi de necesarul de presiune. În
general este asociat cu menţinerea unei dinamici minime de aproximativ 2 m/s de-a lungul
suprafeţei membranei.
O sursă de zgomot este echipamentul de pompare ce poate fi izolat (inchis).
Monitorizare
Pentru a asigura funcţionare corespunzătoare, diferenţa de presiune de-a lungul membranei
trebuie monitorizată continuu.
Situaţia economică
Costurile de capital, inclusiv amenajările pentru curăţire automată, pot fi împărţite aproximativ
după cum urmează [cww/tm/93]:
Pompe 30%
Componente ale membranei ce pot fi 20%
înlocuite
Module ale membranei (carcase) 10%
Sisteme de conducte, valve, cadre 20%
Sistemul de control 15%
Altele 5%
Costurile de funcţionare [cww/tm/93] sunt derivate din:
•Costul energiei folosite la menţinerea presiunii hidrostatice şi a ratei fluxului sistemelor
•Durata de viaţi aşteptată a membranei
•Regimul necesar pentru curăţare
•Factori specifici amplasamentului, cum ar fi, de exemplu, necesarul de forţă de muncă.
O clasificare ar putea arăta aproximativ aşa [cww/tm/93]:
Componente ce pot fi înlocuite ale 35 – 50%
membranei
Curăţire 12 – 35%
Energie 15 – 20%
Forţă de muncă 15 – 18%
Descriere
Separarea uleiului şi a apei şi îndepărtarea subsecventă a uleiului poate fi divizată în:
•Separare gravitaţională a uleiului liber, folosind echipamente speciale de separare
•Dezemulsionare, folosind produse chimice pentru dezemulsionare, cum ar fi:
-Săruri metalice polivalente, cum ar fi: alaunul, triclorură de aluminiu, clorură
feroasă, sulfat de fier
-Acizi mineralieri de tipul: acidului sulfuric, clorhidric, azotic
-Adsorbanţi, de tipul: argilei pulverizate, apei de var
-Polimeri organici, de tipul: poliaminelor, poliacrilaţilor, şi o etapă subsecventă de
dezemulsificare a uleiului prin coagulare/floculare şi flotaţie prin aer (vezi
secţiunea 3.3.4.1.3).
Separatorii ulei-apă cei mai întâlniţi sunt:
•Separatorul Institutului American al Petrolului (API) este cel mai simplu tip de separator,
fiind alcătuit dintr-un bazin rectangular deschis şi un transportor cu raclete, ultimul ducând
şlamul la fosa de colectare şi uleiul la dispozitivul de îndepărtare a spumei („de separare”) care
este capabil să preia cantităţi mari de şlam petrolier (vezi Figura 3.17 [cww/tm/91])
•Interceptor cu plăci paralele (PPI) – după cum spune şi denumirea sa este echipat cu plăci
paralele faţă de curent care măresc aria active foarte mult şi cu un dispozitiv de îndepărtare a
spumei care nu poate intercepta cantităţi mari de şlam (vezi Figura 3.18 [cww/tm/91])
• Interceptor cu plăci ondulate (CPI) – echipat cu pachete de plăci ondulate plasate în
contracurent şi cu un dispozitiv de îndepărtare a spumei pentru ulei care nu poate intercepta
cantităţi mari de şlam, dar având o eficienţă a separării bune (vezi Figura 3.19
[cww/tm/91]).
Dig
reglabil Racleta rotativa Unitate de
efluent actionare afluent
pentru crusta
Nivelul apei
deflector
Adancime variabila a
apei
Colector mobil
Pentru a colecta uleiul şi pentru al îndepărta fie prin recuperare, fie prin tratare ulterioară, se
utilizează câteva tipuri de echipamente de separare:
•Separatoare cu conducte fixe
•Separatoare cu canale rotative
•Separatoare cu tambur sau disc rotativ.
Sunt necesare depozite pentru uleiul separat şi pentru şlam dacă nu se poate recicla imediat
uleiul.
Amestec Clapeta de
de afluent iesire
apa - ulei
Efluent de
apa curata
Drenaj
Drenaj
Clapeta intrare Ansamblu de placi de
fuzionare
Intrare
Ciment
Iesire
Groapa de
namol
Aplicare
Separarea ulei-apă se aplică pentru îndepărtarea uleiului şi a altor lichide insolubile mai uşoare
decât mediul apos al apei reziduale, în principal în cadrul amplasamentelor petrochimice şi a
rafinăriilor. În mod normal nu este un proces singular, el fiind urmat de flotaţie (IAF sau DAF),
ajutat de coagulare/floculare (vezi Secţiunea 3.3.4.1.3.). API este folosit de asemenea ca un
dispozitiv de control pentru a proteja utilajele situate dupa proces împotriva resturilor uleioase
(petroliere), care pot apărea, spre exemplu, dintr-o defecţiune în funcţionare, în timp ce PPI şi
CPI prezintă o mai mare eficienţă în ceea ce înseamnă îndepărtarea picăturilor mici de ulei.
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Uleiul poate fi recuperat şi reciclat în cadrul •Numai API-ul poate intercepta cantităţi mari de
unităţilor de proces şlam alcătuit din ulei liber şi solide (cum este cazul
• Creştere a eficienţei în ordinea API – PPI – CPI situaţiilor de urgenţă)
în privinţa îndepărtării picăturilor mici de ulei şi •În situaţia PPI-ului şi a CPI-ului plăcile se pot
a raportului suprafeţelor active de suprafaţă / murdări crescând astfel cerinţele în ceea ce
subteran înseamnă întreţinerea
• Nu se pot separa substanţele solubile
Efecte inter-media
Uleiul separat este de obicei trimis înapoi la unităţile de preparare, unde este re-utilizat după
aplicarea unor operaţiuni minore de epurare. Dacă nu atunci el este considerat reziduu chimic şi
trebuie îndepărtat în mod corespunzător alături de solidele separate.
Pompele sunt surse de zgomot, ele fiind în mod norma capsulate (închise) şi dispozitivele de
separare sunt şi ele surse de zgomot. Unde este cazul, măsuri de control trebuie aplicate.
Consumabile ar fi:
Consumabil API PPI CPI
Nitrogenul din sistemul aflat
sub presiune ce este folosit
0.05 m/h
drept dispozitiv de
siguranţă a
Energie [kWh/m3]
a
fluxul de azot sub formă de gaz este relativ la arie [m3/(m2 h)]
Monitorizare
Gura de evacuare trebuie monitorizată vizual în mod regulat pentru a se asigura funcţionarea
corectă, de exemplu verificarea acumulărilor uleioase. Dispozitivul de separare şi îndiguirea
uleiului trebuie supuse întreţinerii permanente.
Situaţia economică
Agenţii contaminatori ai apei reziduale ce sunt solubili non-biodegradbili sau inhibitori pot fi
împărţiţi în trei clase de compuşi:
Compuşii anorganici nu sunt afectaţi de tratarea biologică şi au, ca şi TOC refractar, tendinţa să
deregleze procesul biologic din cadrul WWTP-ului biologic. Ambele au de obicei nevoie de
pretratare specială în amonte de WWTP-ul central. Operaţiunile de pretratare sunt:
•Transformări chimice pentru formarea produselor solide care sunt separate într-un proces
ulterior, după cum a fost descris în Secţiunea 3.3.4.1 (vezi Secţiunea 3.3.4.2.1 şi 3.3.4.2.2)
•Procese de degradare chimică pentru formarea agenţilor contaminanţi biodegradabili (vezi
Secţiunile de la 3.3.4.2.3 la 3.3.4.2.7)
•Procese de eliminare fizică (vezi Secţiunile de la 3.3.4.2.9 la 3.3.4.2.14)
•Procese de incinerare pentru formarea reziduurilor gazoase şi solide care pot fi separate de
fluxul de apă reziduală (vezi Secţiunea 3.3.4.2.15)
3.3.4.2.1 Precipitarea
Descriere
O amenajare pentru precipitare este alcătuită în mod normal din unul sau două recipiente de
amestecare prevăzute cu agitatoare, unde este adăugat agentul sau sunt adăugate alte produse
chimice posibile, apoi un recipient (un rezervor) pentru sedimentare şi recipiente pentru
depozitarea agenţilor chimici. Dacă este nevoie – după cum s-a menţionat mai sus – sunt aduse
utilaje pentru tratare ulterioară. Recipientul pentru sedimentare ar putea fi înlocuit dupa proces
prin alte sisteme de colectare a şlamului.
•Var (cu apă de var dispozitivele de preparare fac parte din unitatea de tratare) (pentru metale
grele)
•Dolomit (magnezit) (pentru metale grele)
•Hidroxid de sodiu (pentru metale grele)
Aceste produse chimice sunt adeseori însoţite de floculanţi pentru a ajuta separarea ulterioară,
floculanţi de tipul:
•Săruri feroase şi ferice
•Sulfat de aluminiu
•Polimeri
•Sulfuri poliorganice
Aplicare
Precipitarea se poate aplica în diferite etape de evoluţie ale fluxului rezidual, de exemplu:
•Direct la sursă pentru îndepărtarea mai eficientă a metalelor grele pentru a evita diluţia
datorată fluxurilor neîncărcate.
•Ca tehnică de tratare centrală pentru îndepărtarea fosfaţilor, sulfurilor şi fluorurilor, cu condiţia
ca să nu fie de aşteptat apariţia diluţiei inadecvate
•Pentru îndepărtarea fosfatului după etapa biologică din cadrul WWTP-ului central, în care
şlamul este colectat în bazinul de decantare final.
Performanţa avută de separările lichid/solid ulterioare depind de factori ca pH-ul, calitatea
amestecului, de temperatura sau timpul staţionării în cadrul etapei de precipitare, de condiţiile
reale ce se pot descoperi printr-un studiu făcut de la caz la caz.
Limite / Restricţii
Ajustarea pH-ului Intervalul optim al pH-ului pentru metale grele, fosfaţi, fluoruri:
pH 9-12,
când sunt utilizate sulfurile, hidrogenul sulfurat apare în condiţii acide
Substanţe ce formează Pot preveni precipitarea metalelor grele, ca nichelul, cuprul
complecşi
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Cu varul drept agent Cu varul drept agent
•Prevenţia creşterii conţinutului de sare din apa •Probleme de funcţionare asociate cu manevrarea,
reziduală depozitarea şi alimentarea cu var [cww/tm/4]
•Creşterea capacităţii tampon a WWTP-ului •Creşterea cantităţii de şlam datorită excesului de
biologic central hidroxid de calciu
•Îmbunătăţirea sedimentării şlamului • Probleme de întreţinere [cww/tm/4].
•Îngroşarea şlamului
•Îmbunătăţirea capacităţii de deshidratare
mecanică a şlamului
•Reducerea timpului ciclului deshidratării
• Costuri scăzute.
Pentru sulfura de sodiu Pentru sulfura de sodiu
•Scăderea cantităţii de şlam (aproximativ 30% în •Generarea de hidrogen sulfurat în momentul în
volum, comparat cu tratarea cu var) care doza devine acidică din cauza unei defecţiuni.
•Scăderea cantităţii de produse chimice utilizate • Probleme cu mirosurile asociate cu sulfura de
(aproximativ 40%, comparat cu tratarea cu var) sodiu..
•Produce nivele ale metalelor mai scăzute în cadrul
efluentului tratat
•Nu sunt necesare pre- sau post- tratări
• Foarte eficientă în îndepărtarea metalelor
dizolvate sau suspendate din fluxul de apă
reziduală
Nivelele ce pot fi atinse pentru metale grele variază foarte mult, în funcţie de o situaţie particulară, cum ar
fi:
•Îndepărtarea unei singure specii de metal greu din matricea apei reziduale anorganice
•Îndepărtarea mixturii de metale grele din matricea apei reziduale anorganice
•Îndepărtarea metalelor grele din matricea apei reziduale organice cu tendinţă spre formarea de complecşi
metalici, de exemplu agenţi coloranţi.
În momentul elaborării acestei lucrări, informaţia necesară pentru completarea tabelului de mai sus nu era
disponibilă.
Consumabile ar fi:
Consumabile Cantitate
Agent pentru precipitare (var, magnezit, Depinde de încărcarea
săruri ferice sau feroase, sulfat feros / cu agent contaminant
sulfură de sodiu, sulfat de aluminiu,
polimeri, sulfuri poliorganice)
Energie [kWh/m3]
Monitorizare
În timpul procesului de precipitare valoarea pH-ului şi dozajul agenţilor, floculanţilor şi/sau a
coagulanţilor trebuie ajustate cu grijă.
Situaţia economică
Tip de cost Costuri Rata fluxului Observaţii
[m3/h]
Costuri de capital
Costuri de operare (funcţionare)
3.3.4.2.2 Cristalizarea
Descriere
Cristalizarea este strâns legată de precipitare. În opoziţie cu aceasta, precipitatul nu se formează prin
reacţie chimică în cadrul apei reziduale, însă apare pe material mărunt (granular) ca nisipul sau
mineralele, acţionând într-un proces tip strat-fluidizat – regim de reacţie cu granule. Granulele cresc şi se
mişcă spre fundul reactorului. Forţa conducătoare a procesului este dozajul reactivului şi ajustarea pH. Nu
apare şlam rezidual. Principiul care stă la baza dispozitivului de cristalizare este ilustrat în Figura 3.20
[cww/tm/97].
diametru
efluent
Injectarea periodica a
granulelor (0.2-0.6 mm)
Eliberarea periodica a
peletilor (1-2 mm)
chimicale
Duze
injectie afluent
•Fluidizarea granulelor este, de asemenea, menţinută dacă nu este alimentat reactorul cu apă
reziduală.
Dacă trebuie îndeplinite standarde foarte stricte, efluentul poate fi cizelat prin filtrare prin
membrană sau cu filtru de nisip convenţională sau continuă. Etapa filtrării poate fi situată fie în
bucla de circulare, fie aproape de fluxul efluent. Efluentul ete utilizat pentru spălarea în
contracurent a filtrelor de nisip convenţionale. Materialul adus şi care este îndepărtat cu ajutorul
filtrelor este re-dizolvat prin amestecarea cu acid adăugat şi reîntors în reactor. Un exemplu de
proces de cristalizare în producţia de produse chimice este prezentat în Figura 3.21
[cww/tm/97].
Aditivi cauciucati
Pesticide
Apa reziduala
Utilaj
cristalizare
Bunker peleti
Aplicatia
În majoritatea cazurilor cristalizarea este aplicată pentru îndepărtarea metalelor grele din
fluxurile de apă reziduală şi pentru a fi recuperate ulterior pentru a fi utilizate în continuare, însă
fluorurile, fosfaţii şi sulfaţii pot fi de asemenea trataţi. Exemple de utilizare în cadrul industriei
chimice sunt [cww/tm/97]:
În principiu, aproape toate metalele grele, metaloizii şi anionii pot fi îndepărtaţi din toate
tipurile de ape reziduale prin cristalizare. Formarea de granule de săruri este fezabilă atunci
când solubilitatea sării generate este scăzută şi metalul sau anionii se cristalizează rapid într-o
reţea cristalină stabilă. În timp ce metalele sunt în mod normal extrase drept carbonaţi, hidroxi
carbonaţi, hidroxide, sulfuri, fosfaţi, sulfaţi, fluoruri, etc., anionii sunt în general îndepărtaţi sub
formă de săruri de calciu [cww/tm/97].
Limite / restrictii
Rata fluxului 0.1–10000 m3/h
Conţinutul poluant 10 mg/l–100 g/l
Capacitatea de Până la 100 Kg metal/anion pe oră pe unitate
îndepărtare
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Unităţi compacte şi flexibile, astfel că este •Se poate aplica doar componentelor ionice
activată setarea modulară şi selecţia materialelor formând săruri insolubile sau greu solubile
foarte bune •Reactivii sunt limitaţi la substanţele nepericuloase
•Nu se produce şlam •Conţinutul total de sare al apei reziduale nu este
•Granule fără apă cu puritate ridicată ce activează micşorat
reciclarea sau re-utilizarea conţinutului de metal în
alte sectoare
•Recuperarea / Reciclarea materiilor prime
•Proces aproape fără reziduuri
The main purpose of crystallisation is the abatement or recovery of heavy metals. Achievable
effluent emissions are:
Efecte inter-media
Consumabil Cantitate
Produse chimice necesare cristalizării
Energie [kWh/m3]
Monitorizare
Situaţia economică
Descriere
•Clorul
•Hipocloritul de calciu sau de sodiu
•Bioxidul de clor
•Ozonul (cu sau fără iradiere prin UV)
•Apă oxigenată / iradiere UV
•Apă oxigenată / săruri feroase (agentul lui Fenton).
•Dacă ozonul este implicat în proces, atunci din cadrul procesului va face parte şi un generator
de ozon din cauză că ozonul ca şi compus instabil nu poate fi transportat şi trebuie fabricat la
faţa locului. Condiţiile de siguranţă în manevrarea ozonului sunt stricte.
•Folosind apa oxigenată ca agent al oxidării, un adsorbant GAC (vezi Secţiunea 3.3.4.2.9) este
necesar pentru a se elimina agentul în surplus.
•Folosirea clorului presupune echipament special, cum ar fi recipiente fabricate din titan.
Instalaţii adiţionale sunt necesare pentru eliminarea surplusului de clor sau de hipoclorit prin, de
exemplu, sulfit.
Depozitele trebuie construite pentru aceşti agenţi oxidanţi, ţinând cont de pericolul potenţial al
acestor substanţe.
Aplicare
Oxidarea chimică se aplică în mod normal atunci când apa reziduală conţine contaminanţi care
nu sunt uşor biodegradabili, sau nu sunt deloc biodegradabili (de exemplu componente
anorganice), ce pot deregla procesul fizico-chimic sau biologic în cadrul unei WWTP situata
dupa proces sau au proprietăţi prea vătămătoare pentru a le permite eliberarea în sistemul de
canalizare obişnuit. Exemple ale unor asemenea contaminatori sunt:
•Uleiuri şi lubrifianţi
•Fenoli
•Hidrocarburi policiclice aromatice (PAH)
•Haloizi organici
Unii dintre aceşti contaminatori sunt biodegradabili într-o anumită măsură şi pot fi trataţi în
mod alternativ cu microorganisme special adaptate în acest sens. În aceste cazuri, depinde de
situaţiile la nivel local dacă se preferă oxidarea chimică celei biologice. Când sunt implicate
mici cantităţi de apă reziduală sau când nu există biotratare disponibilă în cadrul
amplasamentului, oxidarea chimică ar putea fi o metodă recomandată pentru tratare în locul
instalării unei WWTP biologică centrală.
Reacţiile de oxidare cu oxigen activ (ozon, apă oxigenată), adeseori însoţite de iradiere cu raze
UV, sunt utilizate, de exemplu, pentru tratarea scurgerilor de leşie de pe terenuri sau pentru
îndepărtarea COD refractar, componentelor mirositoare sau a pigmenţilor.
Oxidarea cu ajutorul clorului sau a cloritului de sodiu poate fi utilizată în anumite condiţii
pentru îndepărtarea contaminanţilor organici, chiar şi a haloidelor organice. Un exemplu în
acest sens este Procesul-SOLOX® prin care se elimină (la temperatură şi presiune ridicate)
COD/TOC şi AOX din apa reziduală rezultată din producţia epiclorhidrinei. Însă folosirea
clorului, hipocloritului, cloritului (sau a compuşilor halogenaţi respectivi) trebuie să fie
examinată cu mare grijă în fiecare caz, din cauza riscului generării haloidelor organice din
conţinutul organic al fluxului de apă reziduală.
Limite / Restricţii
Iradiere UV •Turbiditatea ridicată are ca rezultat transmiterea slabă a razelor UV
•Conţinutul de amoniac trebuie să fie scăzut, concurând cu substanţele organice
care consumă radicalii [cww/tm/27]
•Substanţele care au tendinţa de a se depune vor scădea eficienţa
• Oxidarea incompletă sau formarea unor contaminanţi intermediari pot
împiedeca eficienţa procesului
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Poate fi tratată apa reziduală având concentraţii ale COD •Consum de energie ridicat: generarea ozonului,
refractar într-un interval de la g/l până la mai puţin de generarea razelor UV, presiune şi încălzire pentru
1μg/l [cww/tm/77] oxidarea cu clor.
•Pot fi tratate substanţe anorganice. •Necesităţi pentru alimentare de înaltă calitate.
•Pot fi administrate fluctuaţiile mari. •Generarea haloidelor organice este posibilă, atunci când
•Timpi mai mici de staţionare şi astfel volum necesar al compuşii halogeni sunt utilizaţi ca agenţi ai oxidării
recipientului mai mic (oxidarea cu H2O2 începe la presiune
atmosferică şi la temperatura camerei după 60-90 de
minute [cww/tm/132])
•Procesul poate fi combinat cu oricare altul pentru a se
ajunge la rezultate optime (adsorbţie GAC, îndepărtare,
biologia şlamului activat)
Tabelul 3.9: EliminareaCOD din diverse substante ca o functie in utilizarea H2O2 [cww/tm/132]
În momentul în care este tratată apă reziduală ce are componente organice refractare, sarcina
principală este desfacerea acestor componente în compuşi uşor degradabili / mai puţin
periculoşi. Ţinând cont de acest fapt, sursa cea mai importantă de informaţie în privinţa
performanţelor atinse s-ar putea să nu fie eficienţa de îndepărtare a procesului de oxidare ci, mai
degrabă, diminuarea generală a acestor contaminanţi, obţinută şi cu ajutorul proceselor de
tratare precedente şi a celor subsecvente (ulterioare).
Efecte inter-media
În timp ce oxidarea cu ajutorul ozonului şi/sau a apei oxigenate nu creează în mod normal o
problemă în transferul din apă în aer sau înspre unitatea de depozitare, folosirea clorului sau a
hipocloritului trebuie să fie validată pentru fiecare aplicaţie. După cum a mai fost menţionat,
clorul şi hipocloritul ar putea – în contrast cu exemplul procesului SOLOX – să genereze
compuşi organici clorinaţi care sunt slab degradabili şi/sau toxici. Acest lucru poate fi detectat
atunci când apa reziduală încărcată cu compuşi organici este amestecată cu alte fluxuri care
conţin hipoclorit în surplus provenit din etapele anterioare de oxidare. Apa reziduală tratată prin
oxidare cu clor trebuie să fie eliberată de clorur sau hipocloritul aflat în surplus, înainte de a fi
deversată în sistemul general de canalizare.
Consumabile ar fi:
Consumabil Cantitate
Agent al oxidării
Agentul ce trebuie să distrugă
surplusul oxidant
Energie [kWh/m3]
Pentru producţia de ozon [kWh/Kg O3] 99-12 (1-3 wt-% ozon din oxigen; valoarea se
dublează cu ajutorul aerului uscat)
Monitorizarea
Situaţia economică
Oxidarea chimică nu funcţionează economic atunci când există concentraţii ale contaminanţilor
ridicate, din cauză că sunt necesare cantităţi mari de agent decontaminator. Procese avansate de
oxidare de tipul:
•UV / apă oxigenată
•UV / ozon
•UV / apă oxigenată / ozon
presupun costuri de capital şi de operare ridicate şi necesită pretratare a apei reziduale mult mai
extinsă decât procesele ce folosesc iradiere liberă.
Descriere
Oxidarea aerului umed este reacţia cu oxigenul în mediu umed la presiune şi temperatură
ridicată. Reacţia are loc adeseori în prezenţa catalizatorilor. Produşii de reacţie sunt (în funcţie
de conţinutul apei reziduale):
Pentru o mai bună evaluare a intervalului potenţial pentru aplicaţiile oxidării umede, s-a
dovedit că este avantajoasă dezvoltarea a două variante de proces pentru două condiţii diferite
de reacţie:
Echipamentele şi proiectul necesar oxidării prin aer umed la presiune scăzută sunt [cww/tm/51]:
Necesarul de materiale pentru piesele de schimb care se încălzesc foarte mult este foarte ridicat.
Echipamentul potrivit pentru temperaturi de până la 160 °C trebuie emailat şi căptuşit cu PTFE,
piesele metalice care funcţionează la temperaturi de peste 200 °C trebuie să fie fabricate din
titan sau aliaje ale titanului şi prevăzute cu apărătoare. Necesităţile pentru varianta presiune
ridicată sunt pentru zonele încălzite, aliajele titanului speciale şi pentru cele reci oţel inoxidabil
rezistent la clor [cww/tm/132].
Un exemplu de proces de oxidare umedă la presiune scăzută este prezentat în Figura 3.22.
Auxiliare
Catalizatori, acid
Gaz evacuat
Abur
Aplicatia
Oxidarea prin aer umed se foloseşte asupra apei reziduale ce conţin contaminanţi care fie nu
sunt biodegradabili uşor, fie ar putea deregla procesul biologic din cadrul WWTP-ului sau care
au proprietăţi mult prea vătămătoare pentru a le permite să fie eliberaţi într-un sistem obişnuit
de canalizare. Este de asemenea utilizat şi la tratarea şlamului (vezi Secţiunea 3.4). Substanţele
luate în considerare cu precădere pentru această tehnică sunt, de exemplu:
Exemple de procese de producţie în care este aplicată oxidarea prin aer umed [cww/tm/160]:
•Producţia de coloranţi şi de produse intermediare
•Oxidarea sulfonaţilor aromatici
•Producţia produselor derivate din fenol şi naftol
•Producţia de hidrocarbuir aromatice.
Oxidarea prin aer umed ar putea de asemenea să înlocuiască WWTP biologică, dacă cantitatea
de apă reziduală este atât de mică încât să garanteze în locul unei asemenea uzine dacă nu este
disponibil o tratare biologică.
Limite / Restricţii
Concentraţia •Nu există nici un avantaj pentru concentraţii ale COD scăzute;
contaminantului recomandabilă pentru concentraţii COD între 5000 şi 50000 mg/l
[cww/tm/160], concentraţii între 6000 şi 8000 mg/l fiind autotermice
[cww/tm/132].
•Concentraţii peste 100000 mg/l necesită diluţie [cww/tm/27]
•În ceea ce priveşte varianta sub presiune ridicată, concentraţii COD
peste 50000 mg/l sunt necesare pentru a egala întreaga necesitate de
energie a procesului [cww/tm/132]
•Concentraţii de fluoruri conforme cu produsul solubilităţii fluorurii de
calciusunt suficiente pentru a declanşa coroziunea la un pH <5 (varianta
presiune ridicată) [cww/tm/132].
•Încărcările de săruri trebuie să fie minimalizate pe cât posibil, cel puţin
în cazul variantei presiune ridicată, din cauza coroziunii [cww/tm/82], de
exemplu [cww/tm/160]:
Sare <150g/l
Clor <50g/l
Fosfat <400mg/l
NH4-N <2,5mg/l
Ca, Fe, Al, Cu <100mg/l
Fluctuaţiile apei Necesităţile de apă reziduală ce trebuie colectate şi egalizate în amonte
reziduale de amenajările în care se desfăşoară oxidarea
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Apă reziduală cu concentraţii COD relativ ridicate •Pot fi generate dioxine [cww/tm/82]
poate fi tratată
•Contaminanţii anorganici pot fi fie eliminaţi, fie
transformaţi în substanţe mai puţin periculoase
•Poate fi combinată cu alte metode de tratare
Când scopul principal este eliminarea conţinutului organic refractar şi/sau a inhibitorilor prin
tratare biologică subsecventă, acest lucru se realizează cu ajutorul unei abordări în două etape:
Astfel, dovada performanţei nu este evaluată doar privind eficienţa procesului de oxidare, ci şi
prin luarea în considerare a eficienţei procesului biologic subsecvent.
În cazul variantei cu presiune scăzută, au fost prezentate următoarele date:
Ca exemplu al aplicării oxidării prin aer umed la presiune ridicată asupra concentraţiilor scăzute
TOC, îndepărtarea pesticidelor este prezentată sub forma [cww/tm/27]:
Efecte inter-media
În condiţii grele (adverse), generarea sau regenerarea de dioxine poate apărea, astfel că
reziduurile ar putea avea nevoie de tratare ulterioară. Efluenţii proveniţi din acest proces – apoşi
şi gaze reziduale (monoxid de carbon, hidrocarburi în concentraţii scăzute – trebuie să sufere
tratare dupa proces, de exemplu: tratare biologică, adsorbţie sau îndepărtare a apei reziduale,
epurare a gazului, biofiltrare sau oxidare termică/catalitică a gazului rezidual.
Consumabile ar fi:
Consumabil Cantitate
Aer, oxigen
Energie [kWh/m3]
Consumul de energie depinde de încărcarea TOC. Când conţinutul TOC depăşeşte intervalul
autotermic, căldura generată poate fi utilizată cu ajutorul dispozitivelor instalate ce folosesc
schimb de căldură.
Monitorizare
Situaţia economică
Descriere
SCWO este o aplicaţie specială a variantei cu presiune ridicată a oxidării prin aer (vezi
Capitolul 3.3.4.2.4.). reacţia de oxidare are loc în zona spercritică a apei, adică la temperaturi de
peste 374 °C şi presiuni de peste 22,1 MPa. Procesul este ilustrat în Figura 3.23.
Apa reziduală este adusă la presiunea supercritică cu ajutorul unei pompe sub presiune
ridicată înainte de a intra în economizator, unde alimentarea este preîncălzită de
efluentul reactorului. La pornire sau dacă concentraţia organică din apa reziduală este
mai mică de 4%, alimentarea trebuie încălzită în continuare pentru a ajunge la intervalul
de temperatură supercritic. Când este adăugat oxigen în alimentare, temperatura din
reactor va creşte la aproximativ 600°C.
abur
racitor
Separator
Cazan pe abur
Steam 1 MPa Reducere de gaz/lichid
presiune
CO ,O,N
2 2 2
Cooler
Gas/liquid
separator Apa pura
Apa de Steam boiler
Pressure
release
alimentare Economiser
Pure water Incalzitor
Feed water
Gas-fired alimentat cu
Pompa alimentareFeed
apa water pump heater
gaz
400 ° C Gas
Waste water
Oxygen Gaz
Apa uzata Reactor Oxygen
vaporiser
27.5MPa
Tank 600 °C
Efluentul reactorului curge spre economizor, apoi trece printr-un generator de abur cu
recuperare de căldură şi printr-un dispozitiv de răcire a efluentului. La urmă o valvă de control
scade presiunea efluentului la condiţiile atmosferice, iar lichidul şi gazul sunt separate.
Conţinutul organic din apa reziduală este redus la dioxidul de carbon, apă şi azot.
Aplicare
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Tot conţinutul organic, fără a conta proprietăţile sale, •Urme de gaz ilariant (N2O) şi de
este distrus acid acetic pot fi descoperite.
•Eficienţă a diatrugerii foarte ridicată la temperaturi •Solidele anorganice se
relativ mici, neavând ca rezultat emisii de oxizi ai precipitează şi pot cauza coroziune.
azotului.
•Nu sunt generate dioxine.
•Timp foarte scurt de reacţie, care are ca rezultat timpi de
staţionare mai mici şi astfel un volum al reactorului redus.
•Poate fi combinată cu alte tratări dupa proces.
Efecte inter-media
În funcţie de influentul de apă reziduală, efluentul gazos conţine urme de gaz ilariant şi de acid
acetic generate de proces, însă şi haloizi de hidrogen sub formă de produşi ai degradării
haloizilor organici, care trebuie trataţi în amenajările de tratare a gazului rezidual dupa proces.
Solidele anorganice trebuie deversate dacă nu pot fi reciclate sau utilizate în altă parte.
Instalaţia este o sursă de zgomot, din cauza generării presiunii necesare. Pentru a diminua
zgomotul, echipamentul trebuie împrejmuit (închis).
Consumabile ar fi:
Consumabil Cantitate
Aer, oxigen
Energie [kWh/m3]
Monitorizare
Situaţia economică
Descriere
Reducerea chimică este transformarea poluanţilor cu ajutorul agenţilor de reducere chimică în
compuşi similari, dar mai puţin vătămători sau mai puţini periculoşi. Agenţi obişnuiţi ai
reducerii sunt, de exemplu:
•Bioxid de sulf
•Sulfit/Metabisulfit acid de sodiu
•Sulfat feros
•Sulfură de sodiu şi sulfură acid de sodiu
•Ureea sau acidul amidosulfonic (la un pH scăzut).
Sunt puşi în contact cu speciile reziduale în având concentraţii şi pH corespunzătoare.
Reducerea chimică are în mod normal ca rezultat produse care pot fi tratate mai uşor în cadrul
construcţiilor amenajate pentru tratare dupa proces, prin precipitarea chimică. Proiectul unui
reactor pentru tratare depinde de scopul pentru care este utilizat. Principala componentă este un
reactor prevăzut cu un rezervor (recipient) agitat continuu (CSTR), construit anterior în
conformitate cu cerinţele de proces, de exemplu: din material rezistent la presiune şi coroziune
sau acoperit şi prevăzut cu conducte pentru emanaţiile gazoase. Instalaţii adiţionale ar trebui
furnizate pentru eliminarea agentul de reducere aflat în surplus, de exemplu hipocloritul sau apa
oxigenată pentru a transforma prin oxidare sulfitul în sulfat. Modificări ale proiectului şi a
parametrilor de operare, de exemplu prin controlul potenţialului de reducere oxidare (ORP) şi a
pH-ului, ar putea uşura rezolvarea acestei probleme. Uzinele ce folosesc reducerea chimică nu
trebuie să fie sofisticate şi scumpe în mod special. Acolo unde prepararea continuă/automatizată
se potriveşte, costurile de capital ar putea fi ridicate, însă sunt în mod normal compensate de
costurile de operare care sunt mai mici. Procesul este executat în cadrul unor unităţi complet
automatizate acţionate prin monitorizarea unui parametru de indicare-surogat, de obicei ORP-
ul.
Sunt necesare depozite pentru agenţii de reducere, ţinând cont de pericolul potenţial al acestor
substanţe.
Aplicare
Reducerea chimică se aplică asupra apei reziduale ce conţine contaminanţi care nu sunt uşor de
îndepărtat sau care au proprietăţi prea vătămătoare pentru a fi permisă eliberarea lor în sistemul
obişnuit de canalizare. Contaminanţii care sunt vizaţi sunt compuşii anorganici; este mai puţin
eficientă cu compuşii organici.
Exemple ale unor asemenea contaminanţi:
•Crom (VI), ce este redus la Crom (III)
•Clor şi hipoclorit, care sunt reduşi la clorură
•Apa oxigenată, care este redusă la apă şi oxigen
•Azotitul (nitritul), folosind ureea sau acidul amidosulfonic la un pH mic
Operaţiunea de dupa proces care se desfăşoară constant în conexiune cu reducerea chimică este
precipitarea chimică.
Limite / Restricţii
Substanţe Numărul substanţelor anorganice afectate este limitat
pH, ORP Performanţa depinde foarte mult de pH sau de ORP, astfel că este necesar
(esenţial chiar) un control strict al acestor parametrii
Condiţii de Este necesară o agitare bună
reacţie
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Apa reziduală poate fi tratată, ea putând avea un •Formarea de gaze este ceva obişnuit; cu
interval al concentraţiilor mare (de la câteva g/l până sulfuri, generarea de hidrogen sulfurat
la mai puţin de 1 mg/l) este posibilă
Efecte inter-media
Nu există probleme speciale de mediu care să fie luate în considerare. Gazele emanate sunt
captate şi canalizate spre construcţiile în care se tratează gazul rezidual.
Consumabile ar fi:
Consumabil Cantitate
Agent de reducţie
Agent chimic necesar distrugerii agenţilor de reacţie aflaţi în
surplus
Energie [kWh/m3]
Monitorizarea
Reacţia este monitorizată şi controlată prin cicluri de control independente:
•Adăugare de acid / de caustic prin controlare a pH-ului
•Adăugare agent de reducţie prin controlul ORP-ului
Efluentul trebuie verificat pentru a se vedea conţinutul de agenţi de reducţie în surplus.
Situaţia economică
În combinaţie cu concentraţii ale contaminantului ridicate şi cu cantităţi mari de agent, ar putea
exista în această situaţie tehnici de tratare care să fie mai eficiente din punct de vedere al
costurilor.
Descriere
În principal, hidroliza este o tehnologie distructivă. Este o reacţie chimică în care constituenţii
organici şi anorganici reacţionează cu apa, descompunându-se în compuşi mai mici. În unele
cazuri, reacţia continuă şi alte produse – de obicei, cu catenă scurtă şi uşor biodegradabili – sunt
formate. Tratările dupa proces ale fluxului hidrolizat chimic sunt, în general, imperative, de
exemplu într-o WWTP biologică centrală.
Proiectul unui reactor hidrolitic depinde de scopul său. În mod normal, procesele de hidroliză
sunt aplicate la temperatura şi presiunea înconjurătoare. Când este necesară temperatura
ridicată, reactorul trebuie prevăzut cu un sistem de schimb al căldurii cu amenajări pentru
preîncălzire necesare intrării de apă reziduală. În unele cazuri ar putea fi necesare autoclave,
asigurând astfel temperaturi mult peste 100°C şi presiuni peste 0,6-1MPa. Procesele au la bază
funcţionarea în serii şi necesită personal care să încarce şi să descarce vasul. Dacă compuşii de
fierbere (mai) mici sunt obţinuţi din degradarea chimică a polunaţilor, atunci instalatia poate fi,
de asemenea, prevăzută cu amenajări ce furnizează vid necesar îndepărtării lichidului şi
vaporilor contaminanţi şi se activează aplicarea mai multor temperaturi şi cicluri ale presiunii
fără a fi nevoie să se deschidă vasul.
De vreme ce acidul sau baza trebuie să fie neutralizate după operaţiunea de tratare, sunt
necesare instalaţii adiţionale. Cerinţele în privinţa siguranţei manevrării acizilor şi bazelor
puternice sunt stricte. Utilizarea lor presupune utilizarea unui echipament special rezistent la
coroziune.
Depozitele sunt necesare pentru acizi şi baze, ţinând cont de pericolul potenţial al acestor
substanţe.
Aplicare
Hidroliza chimică este aplicată fluxurilor de apă reziduală ce conţin contaminanţi care nu sunt
uşor biodegradabili sau care ar putea deregla procesul biologic dintr-o WWTP biologică situată
în aval sau care au proprietăţi mult prea vătămătoare pentru a putea fi eliberate în canalizarea
obişnuită. Exemple ale unor asemenea agenţi contaminatori:
•Halogeni organici
•Pesticide
•Cianuri organice
•Sulfuri organice
•Fosfaţi organici
•Carbamaţi (săruri şi esteri ai acidului carbamic)
•Esteri
•Amide
Operaţiuni utilizate frecvent în conexiune cu hidroliza chimică:
•Neutralizarea chimică
•Oxidarea chimică
•Precipitarea
Reacţia depinde foarte mult de structura chimică, pH şi de temperatură:
•Creşterea temperaturii presupune creşterea ratei hidrolizei
•pH ridicat sau scăzut poate creşte rata de reacţie, în funcţie de reactiv, de exemplu esterii acizi
fosforici şi clorurile organice sunt hidrolizaţi, de preferinţă, în condiţii alcaline
•Catalizatorii pot creşte rata de reacţie
Limite / Restricţii
pH Fie acidic, fie alcalin
Temperatura 15-80°C, până la 120°C
Intervalul 1 mg/l-100g/l
concentraţiilor
Proprietăţile Substanţele ce necesită condiţii de funcţionare prea drastice nu se
substanţelor potrivesc
Solubilitatea apei Solubilitatea scăzută în mediu acvatic poate limita aplicabilitatea
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Apa reziduală ce are un interval larg al •Neutralizarea chimică a fluxului hidrolizat este
COD refractar, poate fi tratată necesară de obicei, presupunând astfel încărcarea
•Procesul poate fi combinat cu foarte adiţională cu săruri a receptorului şi/sau şlam
multe operaţiuni de tratare dupa proces, adiţional care trebuie îndepărtat
cum ar fi adsorbţia GAC, deburare •Gaze şi vapori ar putea fi eliberate
aer/vapor, biologia şamului activat •Presiunea ridicată şi/sau încălzirea saunt necesare
adeseori, având ca rezultat un consum considerabil
de eenrgie
De vreme ce scopul principal este eliminarea conţinutului organic refractar şi/sau a inhibitorilor
prin tratare biologică subsecventă, dovada performanţei nu este evaluată doar prin evaluarea
eficienţei procesului hidrolitic, ci şi prin luare în considerare a eficienţei proceselor biologice
subsecvente.
Efecte inter-media
Hidroliza chimică efectuată cu alcali puternici – NaOH şi Ca(OH)2 – sau cu acizi – H2SO4 – nu
crează de obicei transfer de-a lungul mediului, de exemplu din apă în aer şi/sau în apă reziduală,
transfer care poate fi îndepărtat.
Eliberările de substanţe volatile şi/sau mirositoare – dacă se aşteaptă apariţia acestora – sunt în
mod normal prevenite prin acoperirea vasului sau funcţionarea într-un recipient acoperit şi
captarea aerului expulzat spre un sistem de epurare a gazului rezidual.
Consumabile ar fi:
Consumabile Cantitate
Produse chimice
Abur / apă fierbinte pentru
încălzire
Energie [kWh/m3]
Monitorizarea
Situaţia economică
Costurile ar fi:
Tipul costului Costuri Observaţii
Costuri de capital
Costuri de operare
Descriere
Caracteristici tipice ale membranelor din procesele NF şi RO sunt ilustrate în Tabelul 3.5:
Apa sarate
Clorinare Control pH
Pompa
filtru
Solutie Pompa
alimentare centrala
Ansamblu
filtrare Produs
Rezervor de
retentie apa
Aplicare
NF şi RO au aplicaţii diferite din cauza proprietăţilor lor diferite manifestate în cadrul migraţiei
particulelor moleculare peste suprafaţa lor.
NF se aplică pentru a îndepărta moleculele organice mari şi ionii multivalenţi pentru a recicla şi
re-utiliza apa reziduală sau pentru a-i reduce volumul şi, în acelaşi timp, să-i crească
concentraţia de contaminanţi astfel încât procesele subsecvente de distrugere să fie fezabile.
RO este un proces prin care se separă apa şi constituienţii dizolvaţi până la specii ionice. Este
aplicată atunci când este necesar un grad ridicat de puritate. Apa segregată este reciclată şi re-
utilizată. Exemple:
•Desalinare
•Îndepărtarea finală a, de exemplu:
-Componentelor degradabile dacă tratarea biologică nu este disponibilă
-Metalelor grele
-Componentele toxice
•Segregarea poluanţilor în scopul concentrării lor sau pentru procesarea lor ulterioară.
NF şi RO sunt adeseori utilizate în combinaţie cu tehnici de post-tratare a permeabilului, de
exemplu schimb de ion sau adsorbţie GAC.
Limite / Restricţii
NF Mărimea Capacitate restrânsă necesară reţinerii particulelor suspendate cu greutate
particulei moleculară <20
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Eficienţă a separării ridicată •Este posibilă apariţia proceselor de colmatare,
•Sisteme modulare, adică sunt flexibile în blocare şi murdărire
utilizare •Compactarea în prezenţa agenţilor de înmuiere
•Reciclarea permeabilului şi •Sunt necesare presiuni ridicate. Fluxuri slab
concentratului este posibilă permeabile.
•Temperaturi ale funcţionării scăzute
•Posibilitatea funcţionării complet
automatizate
Efecte inter-media
Tratarea ce foloseşte membrană produce un flux rezidual (concentrat) de aproximativ 10% din
volumul de alimentare original, în care substanţele sunt prezente la nivele de 10 ori mai mari
decât concentraţia avută în apa reziduală. O evaluare trebuie făcută pentru a vedea dacă acest
reziduu poate fi reciclat, depozitat sau are nevoie de tratare ulterioară, de exemplu: oxidare
umedă (concentrat rezultat din producerea coloranţilor [cww/tm/132]).
Consumabile ar fi:
Consumabil Cantitate
NF RO
Materialul membranei
Produse chimice
Energia [kWh/m3] 1-3a1 1-3a1
a
aplicare la presiune scăzută, <2,5 MPa
1
[cww/tm/161]
Consumul de energie este direct legat de rata fluxului şi de necesităţile în privinţa presiunii.
Este în principal asociat cu menţinerea unei viteze minime de aproximativ 2 m/s de-a lungul
suprafeţei membranei.
Monitorizare
Pentru a se asigura funcţionare corespunzătoare, diferenţă de presiune şi flux de-a lungul
membranei, trebuie monitorizare continuă.
Situaţia economică
Costurile de capital, incluzând aici şi amenajările pentru curăţire utomată, pot fi împărţite
aproximativ după cum urmează [cww/tm/93]:
Pompe 30%
Componente ce se pot înlocui ale membranei 20%
Module ale membranei (construcţii) 10%
Lucrări pentru încadrare, asupra conductelor şi a 20%
valvelor
Sistemul de control 15%
Altele 5%
3.3.4.2.9 Adsorbţia
Descriere
Adsorbţia înseamnă transferul substanţelor solubile (substanţe dizolvate) din apa reziduală pe
suprafaţa solidului, foarte poroase, sub formă de particule (adsorbantul). Absorbantul are o
capacitate finită pentru fiecare compus ce trebuie îndepărtat. Când este epuizată această
capacitate, adsorbantul este „cheltuit” şi trebuie înlocuit cu material nou. Adsorbantul
„cheltuit”, fie trebuie să fie regenerat, fie incinerat.
Adsorbanţii potenţiali necesari purificării apei reziduale adsorbante sunt prezentaţi în Tabelul
3.6 [cww/tm/132].
De vreme ce suprafaţa activă a adsorbantului este adeseori predispusă la colmatare şi blocaj, apa
reziduală trebuie, pe cât posibil, să nu aibă conţinut de solide care adeseori determină o etapă de
filtrare în amonte.
Un exemplu de funcţionare a unui adsorbant cu strat fix pe două coloane conectate în serie este
prezentat în figura 3.25 [cww/tm/132].
Aplicare
Adsorbantul cel mai răspândit din cadrul industriei chimice este carbonul activ. Este folosit sub
formă de granule (GAC) în coloane sau sub formă de pudră (PAC) administrată unui recipient
sau bazin de tratare. Alţi adsorbanţi utilizaţi în mod frecvent sunt cocsul de lignit, oxidul de
aluminiu activ, răşini de adsorbţie şi zeolite.
•Adsorbţie GAC este aplicată pentru îndepărtarea contaminanţilor organici, în principal aceia
cu caracteristici refractorii, toxice, coloraţi şi/sau cu miros, şi pentru îndepărtarea cantităţilor
reziduale de contaminanţi anorganici, de tipul: compuşi ai azotului, sulfuri şi metale grele.
Filtrele cu mediu granular, de exemplu, filtrele de nisip sunt utilizate, de obiei, în amonte de
adsorbantul GAC pentru îndepărtarea solidelor suspendate prezente.
Aplicaţii reprezentative sunt [cww/tm92]:
-Textile sau materii colorante: îndepărtarea TOC-ului, culorii, colorantului
-Rafinarea petrolului şi industria petrochimică: îndepărtarea COD, BOD
-Detergenţi, răşini, produse chimice: îndepărtarea TOC, COD, xilenei, alcooli,
fenoli, produşi intermediari răşinoşi, resorcină, aromanţi azotici, polioli.
-Erbicide, Insecticide: îndepărtarea clorfenolilor, crezolului
-Produse farmaceutice: îndepărtarea fenolului
-Explozive: îndepărtarea fenolilor azotoşi
GAC-ul este în mod normal regenerat prin reactivare termică la temperaturi de aproximativ
900-1000°C
•Adsorbţie PAC – este aplicată aceluiaşi tip de agenţi contaminanţi ca GAC-ul. Este
administrată apei reziduale care este tratată ca şlam şi apoi îndepărtată prin procese de separare
de tipul: sedimentare şi filtrare. PAC-ul se poate de asemenea adăuga fluxului de apă reziduală
•Cocs de lignit – acesta este procesat şi aplicat drept GAC şi l-ar putea înlocui atunci când
efecte de curăţire mai mici sunt suficiente. Preţul său scăzut este obstrucţionat de eficienţa
adsorbţiei care este scăzută, astfel fiind nevoie de cantităţi mari de adsorbanţi sau de cicluri de
regenerare mult mai frecvente.
•Oxid de aluminiu activ – este utilizat pentru adsorbţia substanţelor hidrofilice, de exemplu
fluorura şi fosfatul. Când este contaminat cu substanţe organice, este regenerat termic la o
temperatură de aproximativ 750°C. Dacă este contaminat cu substanţe anorganice, este
regenerat pe cale chimică.
•Zeoliti – sunt aplicate pentru a fi îndepărtat amoniacul sau metalele grele, de exemplu
cadmiul. Când este aplicat pentru îndepărtarea amoniacului, ele sunt eficiente doar în fluxurile
cu concentraţii slabe (până la 40 mg/l). Sunt regenerate prin eluţie cu soluţii de clorură de sodiu
(sarea de bucătărie), cu sodă caustică sau cu apă de var.
Limite / Restricţii
TSS <20mg/l cu adsorbanţi cu strat fix1
<10mg/l cu absorbanţi cu strat mobil2
Concentraţia poluantului <100g/l (fără recuperarea adsorbantului)2
<500g/l (cu recuperarea adsorbantului)2
Masa moleculară Eficienţa este scăzută dacă masa moleculară este scăzută
Lungimea catenei carbonului Eficienţa este scăzută dacă se creşte lungimea catenei
Ramificaţiile catenelor Eficienţa este scăzută dacă creşte numărul ramificaţiilor
carbonului
Polaritatea Eficienţa este scăzută dacă apare polaritate ridicată
Solubilitatea în apă Eficienţa este scăzută dacă apare solubilitate ridicată
Gradul de disociere Eficienţa este scăzută dacă creşte disocierea
Macromolecule Eficienţa este scăzută dacă există structură
macromoleculară
1
[cww/tm/4]
2
[cww/tm/51]
Tabelul 3.7: Caracteristici tipice de performanţă a adsorbţiei GAC cu concentraţii ale alimentării de
aproximativ 1000 mg/l
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Mare eficienţă în îndepărtare (nu şi cocs de lignit) •Mixturi de compuşi organici pot cauza reducere în mod
•Activează îndepărtarea compuşilor organici refractori semnificativ a capacităţii de adsorbţie.
şi/sau toxici (GAC, PAC, cocs de lignit, răşini) •Conţinutul ridicat de compuşi macromoleculari
•De obicei cerinţe scăzute de spaţiu adiacent diminuează eficienţa şi pot cauza blocaj ireversibil al
•Sisteme automatizate amplasamentului activ.
•Recuperarea compuşilor este posibilă (de preferat cu •Efectul de eroziune din unitatea şlamului activat
zolite) cauzează probleme importante de eroziune (PAC)
•Adsorbantul consumat trebuie regenerat (consum ridicat
de energie) sau depozitat (cauzând nevoia de a incinera
deşeul).
Eficienţa proceselor de adsorbţie variază foarte mult în funcţie de compoziţia apei reziduale şi a
concentratului de alimentare, fapt de care trebuie ţinut cont atunci când se citează anumite surse
de informare în privinţa emisiilor ce pot fi atinse sau în privinţa eficienţei îndepărtării.
Sistemele de tratare PAC [cww/tm/77] tratează apa reziduală ce conţine COD mai mult de
60000mg/l, inclusiv compuşi organici volatili toxici mai mari de 1000mg/l având o reducere a
produselor chimice specifice până la mai puţin de limita de detectare, adică o reducere de
aproximativ 100%.
Efecte inter-media
GAC, lignitul şi oxidul de aluminiu activat (atunci când sunt încărcate organic) se regenerează
termic la temperaturi de până la 750-1000°C. Răşini, zeolite şi oxidul de aluminiu activat care
au încărcare anorganică sunt eluţionate cu ajutorul substanţelor chimice, fie cu solvenţi
organici, fie cu soluţii anorganice.
scumpă, uzinele sunt de obicei proiectate pentru a garanta o perioadă minimă de 6 luni între
ciclurile de regenerare.
Dacă GAC-ul nu poate fi regenerat, trebuie depozitat ca deşeu chimic şi incinerat. Aceasta ar
putea fi cazul în care este contaminat GAC-ul cu PCB-uri, dioxine, metale grele sau cu
diclorbrompropan (DCBP) [cww/tm/77].
Regenerarea adsorbantului zeolit generează un flux concentrat de amoniac care este captat spre
o uzină convenţională de tratare a apei reziduale pentru a fi tratat biologic sau, alternativ, este
supus unui tratament format din epurarea a aerului pentru recuperarea amoniacului, urmată de o
adsorbţie în acid diluat pentru a forma un îngrăşământ care ulterior poate fi valorificat.
Consumabile ar fi:
Monitorizarea
Trebuie monitorizate intrările şi ieşirile din dispozitivul de adsorbţie conform compuşilor în
discuţie. În mod normal, o măsurare TOC (pentru determinarea contaminanţilor organici) sau o
măsurarea a conductivităţii pentru determinarea contaminanţilor organici ar fi metodele
dezirabile pentru un avertisment în cazul apariţiei unei spărturi.
Situaţia economică
Descriere
Schimbul de ion înseamnă îndepărtarea constituienţilor ionici periculoşi sau nedoriţi din apa
reziduală şi înlocuirea lor cu ioni mai acceptabili dintr-o răşină de schimb, unde ei vor fi
temporar reţinuţi şi apoi eliberaţi într-un lichid pentru regenerare sau pentru spălare în
contracurent.
•Un vas cilindric vertical sub presiune, cu linii rezistente la coroziune ce conţin răşini, de obicei
sub forma unei coloane împachetate care are câteva configuraţii posibile
•Un sistem de conducte şi de valve de control care direcţionează fluxul de apă reziduală şi
soluţiile de regenerare spre locaţiile corespunzătoare.
•Un sistem pentru regenerarea răşinii, alcătuit din echipamente de dizolvare a sării şi de control
a diluţiei.
Un sistem de distribuţie prin racorduri este localizat fie sus, fie jos în cadrul vasului şi
furnizează o distribuţie egală a influentului de apă reziduală, pentru a preveni scobirea spre în
afară a canalelor fluxului în stratul de răşină. Se comportă de asemenea şi ca un colector al apei
pentru spălare în contracurent.
Pentru schimbul de ion sunt utilizate de obicei răşinile granulate macroporoase cu grupuri
funcţionale anionice sau cationice, de tipul:
Aplicare
Schimbul de ion se aplică pentru a îndepărta speciile nedorite ionice şi ionizabile din apa
reziduală:
•Ioni ai metalelor grele – cationici sau anionici, de exemplu: Cr3+ sau cadmiul şi compuşii săi,
cu concentraţii scăzute de alimentare, CrO42- cu concentraţii ridicate de alimentare
•Compuşi anorganici ionizabili, cum ar fi H3BO3
•Compuşii organici ionizabili sau ionici, solubili, cum ar fi acizii carboxilici, acizii sulfonici,
unii fenoli, amine sub formă de săruri acide, amine cuaternare, sulfat alchil şi mercur organic,
pot fi îndepărtaţi
Schimbul de ion este fezabil ca metodă e tratare la final de proces, însă importanţa sa se
regăseşte în potenţialul său de recuperare. Este utilizat în mod obişnuit ca operaţiune integrată
în tratarea apei reziduale, de exemplu pentru recuperarea apei de limpezire şi a substanţelor
chimice din procesul tehnologic. Concentraţiile tipice din influent se situează între 10 şi
1000mg/l. Particulele suspendate din fluxul de alimentare trebuie să fie mai mici de 50mg/l
pentru a se preveni colmatarea, astfel că filtrarea cu ajutorul membranei sau a gravităţii sunt
procedee corespunzătoare de pretratare.
Limite / Restricţii
Concentraţia ionilor Duritatea ionică ridicată poate cauza înghiţirea
particulelor răşinoase
Temperatura Limitele termice ale răşinilor anionice se situează
în general în vecinătatea nivelului de 60°C
Agenţii corozivi Acidul nitric, acidul cromic, apa oxigenată, fierul,
magneziul, cuprul pot cauza deteriorări ale
răşinilor
Compuşii de Compuşii anorganici cum ar fi precipitaţii de fier
interferenţă pot cauza adsorbţia ireversibilă în răşină
Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•n principiu toate speciile ionizabile şi ionii •Este obligatorie prefiltrarea
pot fi îndepărtaţi din lichidele apoase •Dezvoltarea bacteriilor pe suprafaţa răşinii şi
•Se aplică când este nevoie, insensibil la murdărire ce este cauzată procesele de
variaţiile fluxului precipitare şi de adsorbţie
•Este posibilă eficienţă ridicată •Interferenţe cauzate de ionii din apa reziduală
•Este posibilă recuperarea speciilor valoroase •Uzura particulelor răşinoase, datorită
•Este posibilă recuperarea apei regenerării sau impacturilor mecanice
• Sunt disponibile o gamă largă de răşini • Apa şi şlamul rezultate din procesul de
specifice. regenerare trebuie tratate sau depozitate
Concentraţiile ionice tipice din efluent care pot fi atinse se situează între 0,1-10mg/l la
concentraţii în influent de 10-1000mg/l.
Crom (VI)
Fier
Sulfat
Nitrat
1
[cww/tm/128]
Efecte inter-media
Regenerarea răşinilor din procesul schimb de ion are ca rezultat un volum mic de acid
concentrat sau de soluţie de sare, conţinând ionii îndepărtaţi ce îşi au originea în răşini. Acest
lichid îmbogăţit trebuie să fie tratat separat pentru îndepărtarea acestor ioni, de exemplu
metalele grele prin precipitare. Apa de clătire provenită din procesul de regenerare conţine
aceeaşi ioni ca şi apa sărată, însă în concentraţii relativ scăzute. Dacă acestea trebuie deversate
sau trebuie supuse tratării depinde de concentraţiile reale.
Consumabile ar fi:
Consumabile Cantitate
Răşină pentru schimbul de ion
Lichid pentru regenerare (acid clorhidric, Depinde de cantitatea de răşină
acid sulfuric, clorură de sodiu, hidroxid
de sodiu, etc)
Substanţe chimice, de exemplu limitator
microbiologic a murdăririi
Apă pentru spălare în contracurent şi
pentru clătire
Energie [kWh/m3]
Monitorizare
Influentul şi efluentul din recipientul în care are loc schimbul de ion trebuie monitorizaţi cu
mare atenţie pentru a observa apariţia vreunei crăpături. Parametrii ce trebuie controlaţi sunt:
•scăderea presiunii
•conductivitatea electrică
•pH
•concentraţia în efluent a ionilor ce trebuie controlaţi
Situaţia economică
Tipuri de
Costuri Observatii
costuri
Costuri de GBP 60000 1 Înălţime de1m şi diametru de 1m pentru
capital împachetare, recipientul, valvele şi răşina
+ GBP 20000 1
fiind incluse; pentru un diametru
adiţional de 0,5m
Schimbătorul de ion cationic
BEF 80000/m3 2
Costuri pentru
BEF 200/m3 2
funcţionare
1
[cww/tm/92]
2
[cww/tm/128]
3.3.4.2.11 Extracţia
Descriere
•Solubilitate şi miscibilitate scăzută în apă; de exemplu: petrol brut uşor, toluen, pentan şi
hexan.
•Capacitate de disoluţie mai mare a contaminantului decât apa
•Separare uşoară a solventului şi a apei reziduale, de exemplu din cauza diferenţei mari de
densitate
•Separare uşoară a contaminanţilor, de exemplu: din cauza temperaturii de evaporare scăzute
când se aplică distilarea
•Toxicitate scăzută
•Stabilitate termică
Extracţia este aplicată pe coloane acolo unde apa reziduală este pusă în contact cu solventul
organic pe diferite căi, de exemplu:
•Cascade contracurent
•Contactoare mixer-decantor
•Coloane cu taler reticulare
•Coloane împachetate
•Turnuri pentru pulverizare
•Contactoare cu discuri rotative
•Contactoare centrifugale pentru diferenţele în densitatea la un nivel scăzut
Amenajările situate în aval sunt utile pentru separarea şi distilarea lichid/lichid a fracţiunii de
solvent. Apa reziduală rămasă în mod normal trebuie să scape de solventul de extracţie dizolvat,
de exemplu prin îndepărtare sau prin adsorbţie GAC.
Trebuie furnizate depozite pentru solventul de extracţie şi pentru reziduu, echipate cu sisteme
de siguranţă pentru prevenirea eliberării emisiilor în aer şi în sol.
Aplicare
Extracţia solventului este utilizată pe o gamă largă de agenţi contaminanţi organici şi complexe
metalice, atunci când este disponibil un solvent potrivit şi când concentraţia agentului
contaminant nu este prea mică. La concentraţii scăzute, extracţia nu se potriveşte cu adsorbţia
sau cu tratarea biologică. Adeseori este utilizată ca o etapă de pretratare înainte de unităţile de
adsorbţie şi/sau de tratare biologică.
Exemple [cww/tm/82]:
Limite / restrictii
Solide suspendate Apa reziduală este de preferat a fi fără solide
suspendate şi/sau fără emulsii
Solvent Cât este de potrivit solventul (vezi mai sus)
Lipsa solventului presupune costuri şi impact
asupra mediului
Regenerarea solventului poate fi foarte complicată
şi foarte costisitoare
Avantaje si dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Activează îndepărtarea şi îndepărtarea • Reziduurile trebuie depozitate sau
compuşilor organici refractari şi/sau toxici incinerate.
şi a unor metale. • Aplicare limitată din cauza caracteristicilor
solventului.
Efecte inter-media
Pierderea de solvent organic în timpul funcţionării cauzează emisii de agz rezidual sau de
reziduu al solventului în apa reziduală. Ultimul necesită de obicei tratare adiţională, de exemplu
îndepărtare, iar primul îndepărtare canalizată spre oxidare termică/catalitică sau adsorbţie.
După recuperarea solventului (distilare sau rectificare), reziduul de pe fund, ce conţine agenţi
contaminanţi extraşi, trebuie îndepărtat sub formă de reziduu chimic, în mod normal prin
incinerare.
Consumabile ar fi:
Consumabil Cantitate
Solventul, înlocuirea pierderilor
Energia [kWh/m3]
Energia consumată cu tratarea subsecventă [kWh/m3]
Monitorizarea
Trebuie verificat fluxul de intrare în unitatea de extracţie pentru a se preveni intrarea solidelor
nedorite, care pot cauza dereglări în cadrul procesului sau distrugeri cauzate uzinei. Întreţinerea
regulată este necesară pentru a se preveni sau pentru a se detecta pierderile cauzate mediului.
Situaţia economică
Costurile sunt:
Costuri de funcţionare
Descriere
Distilarea sau rectificarea înseamnă separarea apei reziduale de contaminanţii săi prin
transferarea lor în starea gazoasă. Starea gazoasă îmbogăţită este condensată mai târziu.
Aplicarea procesului în condiţii de vid scade temperatura de fierbere şi permite separarea
substanţelor vulnerabile.
Distilarea şi rectificarea sunt executate pe coloane, echipate cu materal dispus în plăci sau
împachetat şi un dispozitiv de condensare situat în aval. Încălzirea este adeseori executată prin
injectarea directă de abur pentru a se evita supraîncălzirea locală.
Depozitele echipate cu sistemele de siguranţă necesare sunt construite pentru reziduuri şi pentru
produsele distilării.
Aplicare
Avantaje şi dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Este posibilă recuperarea materialului Reziduurile trebuie îndepărtate, de obicei
Activează îndepărtarea compuşilor organici prin incinerare
refractari şi/sau toxici Consum mare de energie
Efecte inter-media
Consumabile ar fi:
Consumabil Cantitate
Abur (pentru încălzire)
Energie [kWh/m3]
Energie necesară tratării subsecvente [kWh/m3]
Monitorizare
Trebuie verificat fluxul de intrare pentru a se preveni pătrunderea solidelor nedorite care ar
putea cauza dereglarea procesului sau ar produce distrugeri uzinei. Întreţinerea regulată este
necesară astfel încât pierderile de solvent în mediu să nu apară sau să poate fi detectate la timp.
Situaţia economică
Costurile sunt:
Tipul de cost Costul Observaţii
Costuri de capital
Costuri ale
funcţionării
3.3.4.2.13 Evaporarea
Descriere
Evaporarea apei reziduale înseamnă un proces de distilare în care apa este substanţa volatilă,
lăsând concentratul drept reziduu pe fundul vasului pentru a fi îndepărtat ulterior. Scopul acestei
operaţiuni este reducerea volumului de apă reziduală sau pentru concentrarea soluţiilor-mamă.
Aburul volatil este colectat într-un condensator şi apa condensată este reciclată, dacă este
nevoie după tratarea subsecventă.
Aplicată sub vid scade temperatura de fierbere şi activează reciclarea substanţelor care altfel s-
ar descompune.
Sunt multe tipuri de substanţe pentru evaporare. Conformitatea acestora depind de cerinţele
individuale. Exemple ar fi:
•Evaporator cu circulaţie naturală, potrivit pentru materialul care nu este sensibil la căldură
•Evaporator cu tub-scurt vertical, potrivit pentru lichidele ne-corozive şi ne-cristalizatoare
•Evaporator tip-coş, la fel cu evaporatorul cu tub scurt vertical
•Evaporator cu peliculă descendentă, utilizat în industria produselor de fertilizare pentru a
concentra ureea, acidul fosforic, azotatul de amoniu, etc.
•Evaporator cu peliculă subţire, folosit pentru concentrarea, fracţionarea, deodorizarea şi
îndepărtarea în cadrul procesului de producţie a produselor farmaceutice, a polimerilor, a
substanţelor chimice organice şi anorganice.
Evaporatorii sunt de obicei aplicaţi în serii, serii în care căldura de condensare din cadrul unei
etape încălzeşte substanţa ce trebuie condensată (adică, apa reziduală) în etapa precedentă.
Aplicarea sub vid minimalizează necesarul de energie. Condiţiile normale de aplicare sunt: 12-
20kPa şi 50-60°C
Aplicare
Evaporarea este aplicată atunci când sunt dorite fluxuri de apă reziduală concentrate sau ele sunt
recomandate, de exemplu:
Când scopul principal este recuperarea materialului este necesară o operaţiune de pretratare
înainte ca evaporarea să înceapă. Exemple de pretratare sunt:
Limite / restricţii
Murdărire Schimbătorii de căldură au tendinţa să se
murdărească
Coroziunea Corpul evaporatorului şi schimbătoarele de
căldură sunt vulnerabile la substanţele corozive
Substanţele Substanţele generatoare de spumă şi de particule
suspendate şi coloidale dereglează procesul;
substanţele organice/anorganice volatile la fel.
Avantaje şi dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Este posibilă recuperarea materialului Reziduurile trebuie îndepărtate, în mod normal
Activează îndepărtarea compuşilor organici prin incinerare, dacă nu sunt potrivite pentru a
refractari şi/sau toxici din apa reziduală fi reciclate
Reduce cantitatea de apă reziduală Contaminanţii volatili poluează substanţa ce
Reducerea cantităţii şi volumului de reziduuri trebuie condensată (provocând tratare
periculoase. subsecventă) sau sunt emanaţi drept gaz
rezidual
Predispunere spre murdărire, coroziune şi
spumare
Consum mare de energie.
Efecte inter-media
Evaporarea este în mod normal un proces „fără apă reziduală”, pentru că substanţa ce trebuie
condensată va fi reciclată – cu sau fără tratare ulterioară – şi concentratul va fi reciclat sau
îndepărtat drept reziduu, de exemplu prin incinerare.
Consumabile ar fi:
Consumabil Cantitate
Substanţe chimice necesare
pretratării
Abur (pentru încălzire) 5-16 apă/kg de abur
Energie [kWh/m3]
Monitorizare
Situaţia economică
Costurile sunt:
Tipul de cost Costuri Observaţii
Cost de capital
Cost al funcţionării BEF 100-2000 pe m3 de condensat 1
1
[cww/tm/128]
3.3.4.2.14 Striparea
Descriere
Procesul de îndepărtare aplicat apei reziduale este o operaţiune prin care apa reziduală este
adusă în contact cu un flux concentrat de gaz pentru a transfera poluanţii volatili din starea
lichidă în starea gazoasă. Poluanţii sunt îndepărtaţi din gazul folosit pentru îndepărtarea lor
pentru a putea fi reciclaţi în cadrul procesului şi re-utilizaţi. Substanţele organice şi anorganice
volatile sunt transferate din apa reziduală în gazul rezidual, crescând foarte mult suprafaţa de
expunere a apei contaminate. Evaporarea apei, însă, scade temperatura apei reziduale reducând
astfel volatilitatea contaminanţilor.
Gazele utilizate sunt aerul şi aburul:
•Îndepărtarea prin aer poate fi aplicată cu sau fără încălzirea coloanei în care se execută
îndepărtarea, încălzirea fiind utilizată pe compuşii foarte vulnerabili sau volatili. Energia
necesară încălzirii este furnizată de obicei prin valorificarea căldurii din cadrul procesului.
•Îndepărtarea prin abur este o metodă alternativă la cea prin aer aplicându-se pe compuşii care
sunt mai puţin volatili şi/sau mai puţin vulnerabili. Aburul este în mod normal furnizat cu
ajutorul echipamentelor speciale generatoare de abur existente în cadrul amplasamentului sau
prin valorificarea căldurii reziduale. Dacă nu există acest echipament, atunci această metodă ar
putea să nu fie fezabilă.
Construcţiile tipice necesare acestei metode sunt:
•Un turn compact în care se efectuează îndepărtarea, prevăzut cu puncte de sprayere în partea
de sus pentru a distribui apa reziduală peste împachetare, gazul de îndepărtare fiind condus în
contracurent prin această împachetare, un bazin de decantare în partea de jos pentru a colecta
apa decontaminată, echipat adiţional cu un dispozitiv de încălzire a aerului (pentru epurarea
aerului), un sistem de control automat şi unul de control a emisiilor din aer (unitate GAC,
oxidant catalitic sau incinerator)
•Un recipient (rezervor) pentru îndepărtare în cadrul căruia compuşii volatili sunt îndepărtaţi cu
ajutorul bulelor gazoase (aer, abur) canalizate spre recipientul de colectare a apei reziduale.
Echipamentul este alcătuit din:
•Un recipient-tampon pentru apa reziduală
•Un recipient pentru pretratare pentru ajustarea pH-ului
•Coloana(ele) pentru îndepărtare, care funcţionează în contra-flux
•Preîncălzitor al alimentării, recuperând căldura ce provine de la condensator subsecvent al
aburului care a fost folosit în procesul de îndepărtare
•Condensator, răcit cu aer sau cu apă
•Amenajări situate în aval pentru tratarea gazului
Amenajările pentru îndepărtare pot fi operate continuu sau discontinuu, ultima asigurând
performanţă ridicată şi eficienţă în economia energiei decât unităţile ce sunt operate continuu.
Îndepărtarea subsecventă a poluanţilor volatili din starea gazoasă poate fi îndeplinită prin:
•Adsorbţia pe răşini GAC, zeolitice sau sintetice
•Adsorbţia prin solvenţi non-lichizi şi adsorbţie subsecventă
•Adsorbţia prin solvenţi lichizi, cum ar fi acizii puternici (pentru a adsorbi amoniacul)
•Condensarea sau condensarea parţială şi tratarea ulterioară subsecventă
•Oxidare termică sau catalitică.
Un exemplu de proces de îndepărtare, îndepărtarea prin aer/abur a amoniacului, este ilustrată în
figura 3.26 [cww/tm/78].
Incinerare
Striparea cu amoniac Concentrare
Absorptie
Coloana
stripare
Abur, aer
Rezervor tampon
alcalizare
Aplicarea
Îndepărtarea este aplicată pentru a separa agenţii contaminanţi volatili din apă, de exemplu:
•Hidrocarburile clorinate, cum ar fi tricloretenă, percloretenă, triclormetan, dicloretan,
tricloretan
•Sulfura hidrogenată şi de amoniac, volatilitatea lor depinzând foarte mult de temperatură şi pH,
astfel controlul pH-ului este esenţial (pH>9,5 la amoniac; ph 2-3 la sulfura hidrogenată)
•Sulfura hidrogenată şi de amoniac, ambele odată într-o unitate de îndepărtare prin abur în două
etape [cww/tm/149]
•Solvenţii organici, benzina, motorina, aromaticii slabi, fenolul, mercaptanii
Dacă se aplică îndepărtarea prin aer sau prin apă depinde de:
Limite / restricţii
Murdărire Schimbătorii de căldură au tendinţa de a murdări
Solide suspendate <5ppm
Avantaje şi dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Eficienţă ridicată de îndepărtare În anumite condiţii (fier >5mg/l, duritatea apei
Recuperarea materialului este >800mg/l) există o capacitate ridicată de murdărire (de
posibilă exemplu îndepărtarea apei sulfuroase în rafinării) şi
Cădere de presiune scăzută astfel sunt necesari agenţi anti-murdărire.
Consum scăzut de energie Gazul folosit în îndepărtare trebuie tratat.
Este necesare curăţare frecventă a coloanei
Efecte inter-media
Procesul de îndepărtare nu se utilizează singular. Are nevoie de cel puţin tratare în aval a
gazului. Volatilele îndepărtate sunt fie reciclate spre a fi folosite într-un proces de producţie fie
sunt tratate (epurare, adsorbţie, oxidare catalitică, termică). În general, tratarea gazului folosit la
îndepărtare este o etapă din cadrul procesului esenţială şi câteodată mai complicată decât însăşi
operaţiunea de îndepărtare (de curăţire). Pentru a obţine o tratare eficientă în total, atât etapa de
îndepărtare, cât şi tratarea gazului provenit din procesul de îndepărtare trebuie să fie ajustate cu
grijă.
Dacă nivelul atins al emisiilor în cazul apei reziduale nu este suficient (vezi nivelurile de emisii
ce pot fi atinse), tratare în aval ulterioară va fi necesară.
Consumabile ar fi:
Cantitate
Consumabile
Striparea cu aer Striparea cu abur
Substanţe chimice necesare Stoichiometric Stoichiometric
ajustării pH-ului (acid, sodă
caustică, apă de var)
Agenţii anti-murdărire
Abur 0.1-0.3 tone/m3 1,2,
Energie [kWh/m3] 680 3 b
Electricitate 1.8 4 a
Gaz (pentru încălzire)
0.5 4
[m3 gaz / m3 apă]
a
echipamente ce funcţionează cu motoare cum ar fi pompele şi ventilatoarele
b
inclusiv generarea de abur
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/82]
3
[cww/tm/96]
4
[cww/tm/146]
Monitorizare
Situaţia economică
Descrierea
Incinerarea apei reziduale înseamnă oxidarea prin aer a contaminanţilor organici şi anorganici ai
apei reziduale şi evaporarea simultană a părţilor lichide la presiune normală şi la o temperatură
ce variază între 730 şi 1200°C sau sub acest interval când sunt utilizaţi catalizatori. În industria
chimică incinerarea este adeseori aplicată central sau ca metodă de co-incinerare în uzinele de
ardere a reziduurilor. Produşii de reacţie sunt: bioxidul de carbon, apa, alţi compuşi anorganici
(azot, oxizi, oxizi de sulf, halide hidrogenate, fosfaţi, compuşi ai metalelor grele), în funcţie de
tipul contaminantului prezent.
Incinerarea este doar auto-întreţinută dacă încărcarea organică este suficientă pentru a asigura
suport energetic adecvat pentru procesul de vaporizare şi pentru încălzirea apei (COD >50g/l).
În cazul unei încărcări organice scăzute instalatia în care se execută incinerarea trebuie să
funcţioneze cu combustibil de susţinere. Cantitatea de energie adiţională este redusă prin
scăderea conţinutului apei, de exemplu prin evaporare în aval (vezi Secţiunea 3.3.4.2.13),
folosind căldura reziduală. Instalarea unui boiler ar fi o modalitate convenabilă pentru generarea
aburului din căldura provenită din ardere care ar putea fi folosită în procesul de evaporare
[cww/tm/132].
Dispozitivele în care are loc incinerarea apei reziduale pot fi construite sub forma unor cuptoare
de ardere obişnuite sau incineratoare cu strat-fluidizat. Trebuie ca materialul din care este
confecţionată instalatia trebuie să fie foarte stabil şi să reziste la coroziune. Cuptoarele de ardere
sunt adeseori construite din material ceramic.
Incinerarea poate fi de asemenea aplicată într-o uzină obişnuită de ardere a reziduurilor folosind
apa reziduală ca flux de intrare adiţional. Pretratare ar putea fi necesară pentru a elimina
particulele ce depăşesc mărimea maximă pentru a se preveni blocajul jetului.
Aplicarea
Incinerarea este aplicată pe apa reziduală care conţine compuşi care fie nu sunt uşor
biodegradabili, fie ar putea deregla procesul biologic din cadrul WWTP-ului biologic sau care
au proprietăţi prea vătămătoare pentru a fi eliberaţi într-un sistem obişnuit de canalizare.
Asemenea compuşi sunt:
•reziduurile lichide din producţia de coloranţi
•reziduuri lichide din producţia de cauciuc ce conţin cantităţi extrem de mari de sare
•extracte lichide din producţia de pesticide
•reziduuri lichide din producţia de poliesteri
Incinerarea apei reziduale este preferată altei tehnici de tratare care are acelaşi scop cu ea atunci
când se dovedesc a fi ne-economice. Se potriveşte în mod special atunci când [cww/tm/132]:
•constituenţii organici nu pot fi reutilizaţi sau atunci când sunt reciclarea lor devine
neprofitabilă
•contaminanţii constituie o mixtură (amestec) din mai mulţi compuşi în care atât concentraţia
cât şi raţia de amestecare variază continuu
•în afară de conţinutul organic, se regăseşte o considerabilă cantitate de material anorganic
•apa reziduală este slab biodegradabilă sau toxică
•conţinutul de sare este prea ridicat pentru tratarea biologică sau numai după o diluţie
considerabilă
•incinerarea permite reciclarea materialului de alimentare indestructibil, ca de exemplu:
sărurile, sau produce produse valoroase
Fluxul de apă reziduală potrivit pentru incinerare acoperă, în general un interval între 2 şi 30
m3/h, având concentraţii COD între 50000 şi 100000mg/l. Concentraţii mai scăzute au nevoie de
combustibil de ajutorarea a arderii. Apa reziduală care necesită căldură pentru ardere scăzută
poate fi injectată într-un cuptor rotativ de ardere pentru a fi arsă împreună cu deşeurile.
Limite şi restricţii în aplicare
Limite / Restricţii
Halogeni, sulf Conţinutul de halogen sau de sulf necesită gaz de tratare special
Temperatura de combustie Odată cu creşterea temperaturii de combustie creşte cantitatea de oxizi
de nitrogen
Solide, săruri Pot bloca injectoarele, astfel că este nevoie de echipament adecvat
Avantaje şi dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Conţinut organic ridicat va fi Concentraţii organice scăzute au nevoie de combustibil
Nivelurile de emisie ce pot fi atinse şi ratele de performanţă cuprinse în tabel sunt legate de
fluxul de apă reziduală care este tratat prin incinerare. Emisiile eliberate în aer şi deversările în
apa reziduală provenite de la gazele arse în curăţare sunt reglementate de Directiva pentru
Incinerarea Deşeurilor 2000/76/EC [cww/tm/155], prezentată în Anexa II, IV şi V. Informaţie
ulterioară poate fi găsită în BREF-ul elaborat în privinţa incinerării reziduurilor.
Efecte inter-media
Incinerarea apei reziduale are ca rezultat gaz rezidual (gazul evacuat din combustie poate
conţine HCl, SOx, NOx, etc.), gaz care, în funcţie de conţinutul său, poate avea nevoie de tratare
ulterioară care rezultă în apă reziduală şi deşeu solid adiţionale. Când procesul nu funcţionează
autotermic, este nevoie de combustibil de ajutorare a arderii. Pe de altă parte, atunci când
căldura reziduală nu poate fi recuperată sau reutilizată, cantităţi de căldură se eliberrează în
mediu.
Consumabile ar fi:
Consumabile Cantitate
Combustibil pentru ajutarea arderii (conţinut TOC scăzut)a 4,5Kg/m3 apă rerziduală
12,5Kg/Kg VOC1
Energie [kWh/m3]b 0.091
a
combustibil uşor, conţinut organic 375mg/l, incinerare catalitică
b
energie electrică pentru pompe, arzătoare, etc.
1
[cww/tm/96]
Monitorizare
De-a lungul întregului proces, monitorizarea este necesară pentru parametrii de operare, cum ar
fi: conţinutul de oxigen, temperatura, conţinutul de oxizi de sulf, de oxizi de azot, halide
hidrogenate, praf pentru a fi asigurată o funcţionare fără cusur.
Situaţia economică
Proprietăţile principale ale acestor procese metabolice legate de tratarea apei reziduale sunt
prezentate în Tabelul 3.8 [cww/tm/1321].
Tabelul 3.8: Parametrii specifici ai procesului care sunt asociaţi în mod normal cu biologia aerobă,
anaerobă şi anoxică
O comparatie a balantei de carbon a proceselor aerobe si anaerobe este ilustrata in Figura 3.34
[cww/tm/132].
Carbon in
Efluent brut
in carbon
organic 100% Carbon in
namol
Efluent brut
in carbon org
Figura 3.347: Bilantul de carbon in compusii organici de degradare microbiologica aerobica (A) si
si anaerobica (B)
Descrierea
Exista mai multe tipuri de reactoare disponibile. Cele mai uzuale sunt:
In procesul de contact anaerob (ACP) apa uzata este amestecata cu namolul de reciclare si
amestecate intr-un reactor etans, amestecul de namol/apa uzata sunt separate extern
(sedimentare, Sectiunea 3.3.4.1.2, sau flotatia in vid 3.3.4.1.3) iar partea plutitoare (supernatant)
este devarsata catre un tratament ulterior. Namolul anaerob este reciclat in reactor. [cww/tm/4].
O imagine schematica este data in Figura 3.28.
alimentare
Depunerea
namolului
In procesul UASB , apa uzata este introdusa pe la baza reactorului, de unde curge ascendant
printr-un strat de namol format din granule sau particule formate biologic. Gazele produse
determina amestecul cantitatii de apa uzata. Apa uzata trece intr-o camera de sedimentare unde
continutul solid este separat; gazele sunt colectate in domuri in varful reactorului cww/tm/4].
Principiul este ilustrat in Figura 3.29 [cww/tm/132].
Decantor
Strat namol
Pat namol
In procesul cu pat fix sau anaerob, apa uzata curge ascendant sau descendent (in functie de
continutul de solide din influent) printr-o coloana cu tipuri variate de substante solide pe care
microorganismele anaerobe cresc si sunt retinute. [cww/tm/4].
In procesul cu pat extins, apa uzata este pompata ascendant prin stratul unui mediu adecvat
(nisip, carbune, polietena, etc.) pe care s-a dezvoltat un strat biologic in forma de biofilm.
Efluentul este reciclat pentru a dilua fluxul de apa uzata si pentru a furniza un flux adecvat
pentru a mentine stratul-pat intr-o conditie extinsa [cww/tm/4].
Excesul de biomasa este indepartat de la suprafata si tratat dupa bioreactor. Acolo nu mai este
necesara o recirculare de namol, purtatorul biofilmului asigurand o concentratie ridicata a
biomasei in interiorul reactorului. Avantajul acestei versiuni de tratament anaerob este spatiul
necesar redus avand aceeasi performanta. Sistemul este mai rezistent la momente de solicitare
maxima, care altfel ar cauza deversari toxice.
Pentru cresterea eficientei tratamentului anaerob a fost introdusa o varianta in doua etape asa
cum este aratat mai jos in Figura 3.30.
Alcool
Acid lactic
Acizi grasi Acizi grasi de
Zahar marime redusa Iesire
Amino acizi
Aplicatie
Tratamentul anaerob de apa uzata este utilizat in mod esential doar la pre-tratarea apei uzate,
caracterizata de o incarcare organica ridicata (>2 g/l) si cu o cantitate mai mult sau mai putin
constanta [cww/tm/132]. Este aplicabil cel mai mult in sectoarele cu efluenti consistenti de
BOD ridicate.
Tratamentul anaerob al apei uzate industriale a devenit din ce in ce mai important in ultimii ani
ca un rezultat al consturilor mari ale energiei si problemelor cu depozitoarea excesului de namol
format in procesele de tratare aeroba. Eforturile se fac acum in indepartarea contaminantilor
organici pe cat posibil fara surse externe de energie, profitand de biogazul produs, unde este
realizat un nivel dorit de puritate cu o etapa secundara de sedimentare aeroba biologica
[cww/tm/132].
Limite / restrictii
Temperatura 20–40 °C
pH 6.5–7.5, pH >8 opriori pentru procesul de
formare a metanului
Substantele toxice Prevenirea substantelor toxice , deorece
procesul este sensibil
Avantaje si dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Consumul redus de energie, comparat cu • Sensibilitatea ridicata a substantelor toxice, c
procesul aerob. ear putea conduce la evacuarea crescuta a
• Producerea gazului energic, probabil utilizabil namolului active, atunci cand apar substante
sub forma de combustibil de calitate inferioara toxice.
pentru utilizare locala. • Producerea posibila a gazelor reziduale
• Cantitatea comparativ redusa (fata de procesul inflamabile, toxice sau mirositoare.
aerob) de namol de decantare (o zecime din • O pornire foarte inceata.
procesul aerob) (vezi Figura 3.34). • Rata de performanta nu este suficienta pentru
• In prezenta sulfatului sau compusilor de sulf etapa finala a tratamentului (indepartarea COD
organic, compusii de metale grele se normal <85 %), astfel fiind necesara tratarea in
transforma in sulfati si precipita. continuare.
• Nu se formeaza aerosoli si substantele volatile
nu stripeaza (comparat cu procesul aerob).
Randament
Parametru
[%]
BOD 99–99.8
COD 95–97
Efecte inter-media
Procese anaerobe normale se desfasoara in etape de incarcare ridicata biologic ace necesita un
tratament ulterior biologic (aerob) suplimentar. Avantajul unui pre-tratament anaerob este
cantitatea redusa de namol activ produs in timpul procesului, aprox. 10% in comparatie cu
procesul aerob de namol active. In acest mod partea principala a cantitatii organice degradabile
(75-85 %) este indepartata cu o zecime din formarea normala (de ex. aeroba) a namolului in
exces, adica comparata cu tehnicile aerobe doar 10% din deseuri necesita sa fie depozitate
permanent.
Procesul de degradare anaerob are ca rezultat un amestec de metan si dioxid de carbon intr-un
raport de 1-3 : 1, astfel producandu-se un gaz combustibil cu un continut de energie ridicat
utilizat in mod normal pentru inlocuirea combustibilului sau pentru alte instalatii energetice.
Comparativ cu procesele aerobe consumul energetic este considerat mai putin, deoarece nu
exista necesar de energie pentru alimentarea cu oxigen sau aer pentru reactor, insa doar pentru o
activare eficienta. In ansamblu , acesta contribuie la reducerea dioxidului de carbon.
Aparitia gazelor combustibile si formarea de metaboliti precum o retea redusa de acid carboxilic
face inevitabil utilizarea uneui echipament inchis pentru a prefeni fluxul de miros. Reducerea
mirosului reprezinta un tratament esential ulterior procesului principal.
Consumabilele sunt:
Consumabile Cantitate
Auxiliare (pentru sedimentare, flotatie, etc.)
Energie [kWh/m3]
Monitorizarea
Situatia economica
Descrierea
• Reactia biologica a sulfatului si a altor compusi de sulf oxidati in sulfuri prin intermediul
bacteriei de reducere a sulfatului
• Reactia secundara a ionilor de metale grele cu sulfati si precipitarea sulfatilor de metale
grele
• O a doua reactie biologica pentru indepartarea excesului de sulfat si transformarea in sulf
Procesul profita de solubilitatea cu mult mai redusa a sulfatilor fata de hidroxizii lor.
Transfer
bio-gaz Ventilatia
aerului
Aer
Etanol+Ag Sulf
Sulfura de
enti zinc
nutritivi
Subst. solide
catre
instalatia de
zinc
Componentii principali:
Procesul biologic necesita donori de electroni, determinati in mod normal de continutul de COD
in apa uzata. Daca continutul de COD nu este suficient, electronii donori trebuie sa fie adaugati.
Posibilii electroni donori sunt de ex.:
• hidrogen
• amidon
• etanol
• acid formic
• esteri de acetate sau saruri
• esteri propioni sau saruri
• lactate.
In afara acestor substante chimice, reziduurile poti fi utilizate ca donori de electroni, precum:
• praful de lemn
• melasa.
Daca influentul necesita neutralizare, o parte din apa uzata de dupa sedimentatorul cu placi sau
filtru cu nisip poate fi recirculat deoarece conversia din sulfura in sulf creste alcalinitatea.
Operarea biogazului de catre reactorul UASB si din ventilatia aerului din reactorul fix al
filmului permite o operatie fara miros.
Aplicatia
Operatia de tratare biologica este aplicata pentru toate fluxurile de apa reziduala ce contine o
cantitate considerabila de sulfat. In timp ce indepartarea sulfatului este posibila fara prezenta
compusilor de metale grele, reducerea metalelor grele necesita suficient sulfat pentru a livra
cantitatea necesara de sulfura pentru reactia de precipitare. Prezenta continutului sufficient de
COD favorizeaza randamentul. O posibila aplicare este de ex. apa uzata din productia de fibre
vascoase, unde zincul si sulfurile sunt principalii poluanti.
Limitele / restrictiile
Timpul de stationare 6 h pentru reactorul UASB 1
COD/rata de sulfat 1 : 1, daca continutul de COD este prea redus,
trebuie adaugat electronul dono
Dozarea de floculant in Doza de floculant trebuie sa fie optimal
sedimentatorul cu placi reglata la sedimentator pentru a realiza o
(indepartarea sulfului) operatie stabila
1
[cww/tm/101]
Avantaje si dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Tratarea sulfatului fara adaugarea • Continutul COD deseori additional este
chimicaleleor de precipitare. necesar ca electron donor, fapt ce mareste
• Este posibila indepartarea simultana a costurile operationale.
metalelor grele si a sulfatului. • Sulfurile de metal amestecate cu namolul
• Metalele grele sunt separate din apa uzata in biologic in reactorul UASB.
forma de sulfura putand fi reutilizat. • Indepartarea metalelor grele fara sulfat nu este
• Sulfurile de metal au o solubilitate mai mica posibila.
decat hidroxizii respectivi, astfel ca se pot
indeplini conditiile pentru efluent.
• La finalul retelei exista sulful ce poate fi
utilizat ca material initial in productii (de ex.
productia de acid sulphuric) sau pentru
recuperare.
• COD si nitratul pot fi de asemenea indepartati
• Procesul stabil, precum fluctuatiile si
disturbarile din debitul de apa uzata
influenteaza cu greu eficienta.
Efecte inter-media
• Sulfurile de metale grele, daca metalele grele sunt prezente in debitul de apa reziduala,
apestecata cu excesul de namol din reactorul UASB
• Sulfura, probabil amesteca cu particulele solide, din sedimentatorul cu placi.
Sulfurile pot in functie de tipul de material sa fie reutilizate pentru a recupera metalul.
Fractiunea de sulf atunci cand se recupereaza separate, este produsa in forma de crusta de sulf,
ce contine 60% parte solida cu o puritate de pana la 95%. Poate fi utilizata la productia de acid
sulfuric in instalatiile pentru acid sulfuric cu instalatii de ardere a “acizilor reziduali” sau a
namolurilor.
Datorita biogazului si a aerului ventilat necesar din motive de siguranta, procesul opereaza fara
emisii de mirosuri. Din punct de vedere al zgomotului, sursele obisnuite sunt pompele si
supapele inchise.
Consumabilele:
Consumabile Cantitate
Agenti de neutralizare
Electron donor
Floculant
Energie [kWh/m3]
Monitorizarea
Alcalinitatea corecta si raportul optim COD /sulfat (minimum 1:1) influenteaza eficienta
procesului de tratare, astfel ca monitorizarea influentului apei uzate pentru pH si continutul
COD reprezinta un aspect important. De asemenea este essential ca influentul sa nu contina
substante ce pot distruge bacteria de sulf activ sau sa infraneze cresterea lor. Astfel ca influentul
trebuie sa fie protejat de astfel de substante. Efluentul este monitorizat pentru poluantii tratati,
precum metalele grele, sulfatul, COD etc.
Situatia economica
Descrierea
Continutul apei uzate toxice poate inhiba procesul biologic. Cateva astfel de substante toxice
sunt aratate in tabelul 3.9 [cww/tm/132].
Concentratia inhibatoarea
Substanta
[mg/l]
Cadmiu (Cd2+ ) 2–5
Bicromat (CrO42-) 3–10
Cupru (Cu2+) 1–5
Nichel (Ni2+) 2–10
Zinc (Zn2+) 5–20
Clor (Cl2) 0.2–1
Cianura (CN-) 0.3–2
Uleiuri minerale >25
Fenoli 200–1000
Hidrogen sulfurat/sulfuros 5–30
Tabelul 3.9: Praguri de concentratie pentru substantele representative toxice pentru namolul activ
Toxicitatea potentiala a unei substante in cadrul unei WWTP biologice nu este constanta
predeterminat ci o functie a conditiilor de expunere si a organismului prezent. Termenul de
toxicitate se refera la o interactiune intre substanta si organism. Prinr-o alimentare continua a
concentratiilor scazute ale substantelor toxice, efectul inhibitor se diminueaza datorita adaptarii,
ducand la marirea microorganismului cu rezistenta marita si un potential de degradare marit
[cww/tm/132].
Astazi procesul complet cu mix de namol activ este o metoda utilizata deseori in cadrul
industriei chimice si ca majoritatea tehnicilor de tratare pentru apa reziduala biodegradabila.
Micro-organismele sunt mentinute ca suspensie in apa uzata iar intregul amestec este aerat
mechanic. Amestecul de namol active este trimis catre o instalatie de separare de la care
namolul este reciclat catre rezervorul de aerare. Separarea instalatiei poate fi:
Intregul proces de amestec este realizat in mai multe variante, in functie de cantitatea de apa
reziduala, disponibilitatea spatiului, cerintele pentru emisia atmosferica etc. Exemplele de
variante sunt:
• agentul oxidant: aer sau oxigen pur, ultimul avand avantajul efectelor mai putine de stripare
si a mirosurilor mai putine, deoarece mai putin gaz este pulverizat in apa reziduala si de o
reactie mai rapida si mai efectiva din punct de vedere biologic
• camera de aerare: o biologie a unui rezervor mai putin plat sau o biologie a unui turn,
ultimul luand in considerare randamentul sporit in degradare datorita bulelor de aer mici ce
urca intr-o coloana inalta de apa uzata si astfel crescand considerabil cantitatea de apa
uzata/ aer, Figura 3. [cww/tm/132]
• etapa de decantare: sedimentarea sau filtrarea cu membrana (bioreactorul cu membrane,
vezi mai jos) ultima necesitand mai putin spatiu, prima suportand probabil o etapa de
flotatie
Efluent
Post-limpezire
Namol in exces
Activare Namol reciclat
Aer
Apa uzata
Aceste variante impreuna cu procesul de namol activ conventional sunt aratate in Figura 3..
• aerare
• spalarea in contra-curent a membranei,
Un bioreactor cu membrana reprezinta o facilitate compacta (pana la de 5 ori mai compact decat
o instalatie conventionala cu namol activ, modulul membranei inlocuind rezervorul de
decantare) aceasta producand exces de namol semnificant mai putin. Pe de cealalta parte,
consumul de energie poate fi semnificant mai mare decat la procesele conventionale cu namol
activ, datorita pomparii.
Lichidul este colectat intr-un sistem de drenaj subteran si trimis catre un rezervor de
sedimentare iar o parte din lichid este reciclat pentru a dilua rezistenta apei uzate.
Procesul cu pat extins functioneaza ca tratare anaeroba (vezi Sectiunea 3.3.4.3.1) cu distinctia
ca aerul sau oxigenul este introdus iar bacteria aeroba in loc de anaeroba este fixate in biofilm.
Avantajul acestei versiuni a tratamentului aerob este de a reduce necesarul de spatiu cu aceeasi
performanta.
Module MF sau UF
Rezervor de
aerare
Apa uzata
Exces de namol
Suprafata
de crestere
Biofilm
Filme
apoase
Aer
Namol in
exces
In procesul cu biofiltru cu pat fix biofilmul este mentinut la suprafata purtatorului. Debitelul
de apa uzata este tratat cand trece prin acest biofilm; substantele solide suspendate sunt retinute
in filtru, din care sunt spalate in contra-curent cu regularitate. Aceasta tehnologie a fost
dezvoltata ca alternativa compacta (cu o randament ridicat pe volum si cu renuntarea la
decantorul secund) si fara miros la procesul conventional cu namol activ (vezi Figura 3.).
Proces cu biofiltru
Cele mai scufundate biofiltre se bazeaza pe un singur mediu de filtrare. Fluxul de apa dintr-un
filtru este un flux ascendent sau descendent cu mediu de scufundare sau plutire. Biofiltrele pot
avea o structura mono sau cu multe straturi. Daca biofiltrele cu mai multe straturi sunt
alimentate cu apa bruta fara decantare primara, filtrele cu un singur strat sunt utilizate de obicei
dupa un tratament primar pentru a indeparta substantele solide suspendate.
• doar cu apa
• doar cu aer
• apa si aer.
O varietate a materialului purtator este cocsul lignit datorita abilitatii lui de a adsorbi in porii sai
contaminantii organici, oxigenul si materialul bacterial, care mareste timpul de reactie mult
peste timpul de stationare. Astfel, COD rezistent este mul mai redus decat in procesul complet
cu amestec de namol active, ca rezultat al combinatiei dintre biodegradabilitatea sporita si
adsorptia materialului purtator. Cocsul lignit acopera suprafata rezervorului si serveste ca un
filtru de aer uzat, fapt ce reduce considerabil emisiile de miros.
Aplicatia
Tratamentul aerob al apei uzate reprezinta in general etapa finala biologica. Acesta ofera
avantajul unui grad inalt de inmultire al namolului care nu numai ca permite manipularea mai
multor componente de apa uzata toxica insa ofera si un grad eficient de indepartare COD ce este
superior de obicei tratamentului anaerob.
In general procesul complet cu amestec de namol este aplicabil tuturor fluxurilor de apa uzata
biodegradabila, fiind o pre-tratare a incarcarilor mari ale fluxurilor secundare sau o parte
centrala a WWTP.
Bioreactorul cu membrana este utilizat in tratarea apei uzate municipale si industriale, ultima
avandu-si originea din industria chimica, industria de fabricare a alimentelor sau din industria
de celuloza si hartie, precum si depozitarea permanenta a lesiilor. Se potriveste in principal:
Biofiltrele sunt utilizate pentru a trata apa uzata comunala si o parte din cea industriala (de ex.
efluentul foarte incarcat cu COD din industria celulozei si hartiei), insa si pentru a retehnologiza
o instalatie existenta de namol active (acesta fiind si cazul reactorilor cu pat extins). Avantajul
biofilmului fix pe material purtator consta in vulnerabilitatea redusa fata de cantitatea mare de
sare si in conditiile mai bune pentru bacteriile cu o crestere inceata datorita mentinerii de durata
in sistem. Biofiltrele sunt de asemenea utilizate ca o pre-tratare directa sau etapa finala de
spalare catre un proces cu namol activ.
Biofiltrele pot fi incarcate de 2 - 3 ori mai mult decat o instalatie de namol activ puternic
solicitata si pot inca reduce 90% din COD [cww/tm/164]. O comparatie a incarcarilor tratate de
diferite biosisteme este aratata in Tabelul 3.10 [cww/tm/164]. Biofiltrarea atinge aceeasi
performanta ca nitrificarea / denitrificarea, insa cu o solicitare mai mare.
Limitele / restrictiile
Nutrienti BOD:N:P ar trebui sa fie 100:5:1;
Rapoartele critice ce nu ar trebui sa fie depasite
pentru a asigura o operatie adecvata sunt BOD:N
32:1 si BOD:P 150:1
Concentratia Concentratiile ridicate de substanta (chiar si ale
substantelor non-toxice) trebuie sa fie evitate
Inhibitori vezi Tabelul
Temperatura Temperaturile apei uzate >35 °C pot fi critice
pentru micro-organisme
Cantitatea de sare Cantitatile mari de sare (>30 g/l) pot deranja
procesul biologic prin prejudicierea
microorganismelor; tehnicile cu film fix sunt mai
putin vulnerabile
Avantaje si dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Tratamentul cu costuri effective ale • Consum ridicat de energie pentru a furniza
contaminantilor organici. oxigen in apa.
• Impactul de mediu mai redus decat cu alte • Productia unei cantitati considerabile de namol
procese de tratare. de decantare (cu exceptia bioreactorului cu
• Cantitatile mari de deseuri pot fi tratate. membrana sau a biofiltrelor cu pat fix).
• Procesul de aerare cauzeaza efecte de stripare
• Eficienta energetica relativ mare in comparatie
pentru compusii volatili ce rezulta din
cu sistemele non-biologice de tratare. Energia
eliberarile volatile, acestea fiind deseori cauza
este produsa in cea mai mare parte de metode
mirosurilor si aerosolilor.
durabile (metabolisul microorganismelor cu
aer si apa). • Procese cu amestec complet pot cauza marirea
• Degradarea consta in principal in compusi volumului, fapt c educe la evacuarea in exces a
nedaunatori. precipitatilor floconosi activi.
• Procesele biologice pot fi inhibati de
contaminanti.
• Cu bioreactorii cu membrana: murdarirea
membranelor poate fi o problema.
• Variatia puternica de presiune, echivalenta cu
cresterea consumului de energie electrica.
Randamente
[%]
Parametru Namol active Bioreactor
Filtru Strat Filtru cu strat
complet cu
picurator expandat fix
amestecat membrane
TSS 99 5
Turbiditate 99 5
40–90 2
BOD 97–99.5 1 97 5 >98 1
85–95 a 2
COD (TOC) 76–96 c 1 >90-96 5 90 b 1 26–68 d 3
AOX 55–98 3
N total
82 5 4–50 3
anorganic
NH4-N 96-98 5
a
doua etapa
b
3 bioreactoare in serie, adsorptie GAC suplimentara rezulta din reduceerea TOC de 98 %, reducerea de
COD de 99 %
c
96 % cu oxigen pur
d
degradarea COD rezistent, instalatia opereaza ca amestec pentru spalare inainte de WWTP pentru namol
activ
e
input de fenol 30 mg/l, 2200 m3/d apa uzata
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/4]
3
[cww/tm/151]
4
[cww/tm/96]
5
[cww/tm/163]
Efecte inter-media
Oxigenul este introdus prin aerare, fapt ce solicita energie multa si striparea continutului de apa
uzata volatile continuta in atmosfera, provocand mirosul. Acest impact poate fi controlat prin
mai multe feluri:
• Inlocuirea aerului cu oxigen pur sau aer imbogatit cu oxigen, injectarea de gaz redus la
aprox. 20% din injectarea necesara de aer iar la aceasta reducere, efectul de stripare precum
si necesarul energetic; avantajul acestei variante de process necesita oricum sa fie evaluate
cu grija in comparative cu impacturile productiei de oxigen, de ex. consumul energetic,
aspectele de siguranta, dificultatile de inlaturare a CO2, etc.
• Acoperirea rezervoarelor de aerare si trimiterea aerului uzat captat la un sistem de reducere
aflat in aval (precum un adsorber GAC, incinerator, biofiltru sau scruber umed)
• Utilizarea tehnicilor de tratare biologica pentru materialul suport (biofiltru cu pat fix), fie cu
echipamentul acoperit sau materialul purtator (cocs de lignit), serveste ca adsorbent.
Tratamentul biologic aerob produce o cantitate relativ mare de exces de namol activ, ce necesita
sa fie depozitat permanent. Tratarea speciala a namolului activ implica tehnicile de tratare a apei
uzate biologice aerobe, atat in afara cat si pe amplasament, aspect detaliat in Sectiunea 3.4.
Consumabilele sunt
Monitorizarea
Monitorizarea unei instalatii de tratare a apei uzate biologice ilustrata in Anexa 7.3
Situatia economica
Costuri
Namolul active Bioreactor Filtru Pat extins Biofiltru
complet amestecat cu picurator cu pat fix
membrana
Costuri de
FIM 15-20 milioane a 1
investitie
aprox 2 % din DEM
Costuri costurile de capital 2 0.2/m3 3
operationale
FIM 0.60/m3 a 1
a
aprox. 90 m3/h, COD 500-900 mg/l
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/128]
3
[cww/tm/151]
Descrierea
Azotul, sau mai précis amoniul, este indepartat printr-un tratament biologic special ce consta
din doua etape:
• Nitrificarea aeroba, unde microorganisme specilale oxideaza amoniul (NH4+) intr-un nitrit
intermediar (NO2-) transformat in nitrat (NO3-)
• Denitrificarea anoxica, unde microorganismele transforma nitratii in azot gazos.
Concentratia Reducerea in
Compusi inhibitoare rate
[mg/l] dissolved [%]
p-Benzocinone 10 50
Tetrametiltiuramtiocarbamate 20 50
Piridina 20 50
Cresols 20 50
Cetil trimetil amoniu 20 50
Tetrametilthiuram disulfid 20–100 50
Hidrazina 20–100 50
8-Hidroxi-quinoline 20–100 50
Diallil ether 20–100 50
Disulfura de carbon 20–100 50
Diciandiamide >100 50
Hidroclorura stricnina >100 50
Potasium thiocianat 300 50
EDTA (Ethylene diamine tetra
350 50
acetate)
N-Methylalanine hydro-chloride 550
Cetyl pyridinium chloride 20–100 50
Azida de sodiu 20–100 50
Diclorofen 20–100 50
Hidroclorura de trimetilamina >100 50
2,4,6-Tribromofenol >100 50
Albastru de metil 100 50
Streptomicina 400 50
Atunci cand nitrificarea / denitrificarea are loc, aceasta poate fi incorporata in mod tipic intr-o
WWTP centrala. Un factor vital pentru denitrificare este raportul azot oxigenat (nitrat / nitrit) si
BOD (ca agent de reducere). Exista doua aspecte majore:
• Etapa de nitrificare ca parte a sectiei aerate; daca raportul necear de N/BOD este
imbunatatita prin adunarea TOC usor biodegradabil, de ex. metanol, la etapta de
denitrificare secundara (vezi Figura 3.)
• Denitrificarea ca prima etapa, utilizand apa uzata netratata imbogatita cu BOD pentru
alimentarea cu energie, urmata de aerarare (nitrificare), o mare parte din apa uzata nitrata sa
fie reciclata in zona de denitrificare (vezi Figura 3.).
Daca doar fluxurile secundare necesita tratament de nitrificare / denitrificare, este recomandata
sa se opereze separate de la instaltia de tratare centrala.
metanol
Oxigen
Bazin de nitrificare
Bazin de Aerare
denitrificare intermediara
Intrare
reciclare
Decantor
final
Exces de
namol
evacuare
Oxigen
Intrare
Bazin de
Bazin de Decantor
denitrificare
nitrificare final
reciclare
evacuare
reciclare
Namol in
exces
Aplicatia
Limite / restrictii
>12–15 °C, temperaturile reduse restrang
Temperatura
cresterea bacteriilor in etapa de nitrificare
Anumite substante actioneaza ca inhibitori
Substante toxice
(vezi Tabelul 3.)
Raport BOD/N Intr-o ordine 12 : 1 1
Raport TOC/N Intr-o ordine 10 : 1 1
Concentratia clorurilor <5 g/l 1
1
[cww/tm/160]
Avantaje si Dezavantaje
Avantaj Dezavantaje
• Eliminarea efectiva a compusilor de azot. • Operarea este sensibila la conditii variabile,
• Procesul poate fi integrat in tratamentul pH, temperatura, inhibitori (vezi Tabelul 3.),
biologic existent, de ex. in CWTP. continut de apa uzata.
• Instalatiile existente pot fi retehnologizate • Emisii gazoase in aer
usor.
Efecte inter-media
Cand etapa de nitrificare /denitrificare cace parte din WWTP centrala, se contribuie la
eliberarea de substante mirositoare si volatile. Celelalte emisii sunt cele normal preconizate de
la instalatiile de tratare biologica, ceea ce inseamna ca ar putea fi necesara acoperirea
echipamentulului, daca nu se exploateaza in vase inchise, si reducerea gazelor emanate.
Consumabilele sunt:
Consumabile Cantitate
Alimentare cu carbon
Energie [kWh/m3]
Monitorizarea
Monitorizarea instalatiei de tratare a apei uzate biologice este ilustrata in anexa 7.3.
Situatia economica
Costuri
Tipuri de costuri Serii Serii Observatii
nitri/denitri denitri/nitri
Costuri de investitie
Costuri de operare
Descrierea
Partea principala a WWTP centrala este procesul aerob biologic cu namol active (vezi sectiunea
3.3.4.3.3). In jurul acestei instalatii centrale sunt grupate un complex de pregatire si operatii de
separare secundare. Instalatia centrala pentru apa uzata este echipata in mod normal cu:
• Tampon sau volum de egalizare, daca nu este deja furnizat de alte instalatii aflate inainte de
proces
• Statia de amestesc, unde se adauga si amestecate chimicaleled e neutraliazre si floculizare
(de obice lapte de var si/sau acizi minerali, sulfat de fier); inchisa sau acoperita daca este
necesar sa se previna eliberarile de substante mirositoare, aerul evacuat captat este trimis
catre un sistem de epurare
• Decantor primar, unde agentul floculant este indepartat; inchis sau acoperit daca este
necesar sa se previna substantele mirositoare iar aerul evacuat captat este trimis catre o
instaltie de reducere
• Partea de namol activ, e.g.
- Bazin de aerare cu alimentare cu nutritive la intrare, daca este necesar va fi inchis sau
acoperit iar aerul evacuate este trimis catre un sistem de epurare
- Sau rezervorul de reactie inchis (de ex. biologia turnului) cu conducta de gaz conectata
la un sistem de epurare a gazelor
- Etapa de nitri / denitrificare (optionale) si eliminarea fosfatului
• decantor intermediar optional, daca se desfasoara si o a doua etapa aeroba biologica, cu
recirculare de namol
• partea de namol activa secundara optionala, pentru o biologie cu incarcare redusa
• decantor final cu reciclarea namoluui si transferul la tratarea namolului; filtru alternativ de
nisip, echipament MF sau UF
• instalatii de tratare speciale pentru eliminarea restului de COD rezistent, de ex. biofiltrul
(vezi sectiunea3.3.4.3.3)
• optional alte instalatii de tratare dupa decantorul fina, de ex. flotatia aerului (vezi sectiunea
3.3.4.1.3)
• instalatii optionale de tratare a namolului, precum:
- fermenti (vezi sectiunea 3.4.2)
- ingrosatori de namol (vezi sectiunea 3.4.1)
- deshidratare de namol (vezi sectiunea 3.4.1)
- incineratoare de namol (vezi sectiunea 3.4.3)
• instalatii de epurare a gazului rezidual (aer evacuat) precum:
- adsorberi GAC (vezi sectiunea 3.5.1.3)
- oxidanti termici si catalitici (vezi sectiunea 3.5.2.4 si sectiunea 3.5.2.5)
- facle (vezi sectiunea 3.5.2.6).
Aplicatie
Tratarea centrala biologica a apei uzate este aplicata la un complex de apa uzata ce provine
dintr-o productie si procesare de chimicale organice, continutul furnizat fiind biodegradabil.
Astfel WWTP centrala sunt instalatii comune aflate la finalul proceselor (end-of-pipe) in
domeniul industrial chimic. Unele exemple ilustrate sunt date in anexa 7.6.1.
Conform descrierii date mai sus, WWTP biologic central este capabil sa indeparteze dou tipuri
de conaminanti:
Namol intors
Namol primar
Recircularea apei Namol rezidual
decantare
filtrat
Avantaje si Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Cantitatea mare de apa uzata este tratata. • Procesele biologice pot fi inhibate de
• Efectele sinergice pot creste eficient. contaminatori sau temperaturi prea redicate
• Eficienta energetica este mare in comparative (>35 °) sau prea reduse (<12 °C).
cu procesele precum adsorptia GAC, • Cantitatea mare de exces de namol trebuie sa
incinerarea, oxidarea umeda. Energia este fie depozitata permanent.
furnizata in principal de metode durabile • Procesul de aerare cauzeaza striparea efectele
(metabolismul micro-organismelor cu aer si compusilor volatili ce au ca rezultat eliberarile
apa) de mirosuri volatile si/sau aerosoli.
• Degradarea are ca rezultat de obicei compusi
mai putin periculosi (unele exceptii cand
produsele degradarii reactioneaza la compusi
noi cunoscuti in productia farmaceutica si a
pesticidelor).
Randamentul Nivelul de
Parametru [%] emisie realizabil Observatii
[mg/l]
TSS 10 4
97–99.5 1,4 7-10 4
BOD
99–99.8 Pretratamentul anaerobic
60–98 1,2,4 98 % cu gaz oxigen
COD (TOC) a
95–97 Pretratament anaerobic
AOX <1 4
N total anorganic 70–80 3
10–20 4
Rata apei uzate 2200 m3/d, input
Fenoli >99 5
30 mg/l fenoli
Masuratori in Germania c
TF 2-3 b 6
(selectari pana la 24)
Masuratori in Germania c
TD 2-4 b 6
(selectari pana la 768)
Masuratori in Germania c
TA 1-16 b 6
(selectari pana la 1024)
Masuratori in Germania c
TL 2-12 b 6
(selectari pana la 1024)
TM 1.5 b Masuratori in Germania
a
considerand faptul ca COD refractar a fost indepartat anterior
b
numere nedimensionate
c
valooarea mai ridicata de 90 procente
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/105]
3
[cww/tm/128]
4
[cww/tm/160]
5
[cww/tm/96]
6
[cww/tm/162, 165]
Efecte inter-media
Asa cum s-a descris deja in Sectiunea 3.3.4.3.3, principalul impact al tratamentului biologic
aerob consta in necesarul de energie pentru aerare combinat cu amestecuri in bazinul de aerare,
aparitia unei cantitati considerabile de exces de namol ce necesita sa fie depozitat permanent si
tratat, efectul de stripare al aerarii ce cauzeaza eliberarea de aerosoli si substante volatile
mirositoare si zgomotul generat de instalatiile de tratare. Actiunile impotriva emisiilor constau
in inchiderea sau acoperirea ariilor sensibile precum statia de amestec, decantorul primar si
bazinul de aerare, captandu-se astfel aerul evacuat. O masura de control impotriva zgomotului
este inchiderea echipamentului precum pompele.
Consumabilele sunt:
Consumabile Cantitatea
Aerul sau oxigenul
Chimicalele de neutralizare
300-550 kg/tona COD a 1
Agentii floculanti
0.5-1.9 kg/tona COD b 2
23-42 kg/tona COD c 1
Agentii nutrienti
3-5 kg/tona COD c 2
9.5 d 1
Energia [kWh/m3] 0.7–4.0 2
0.1 kWh per p.e. 3
a
ferosulfat floculant
b
doar partea de tratare a apei uzate
c
acidul o-fosforic
d
inclusive incinerarea namolului
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/105]
3
[cww/tm/128]
Cantitatea de namol ce apare in timpul tratarii centrale nu este usor de cuantificat in legatura cu
cantitatea de poluant. Aceasta cuprinde un interval mare intre 34 si 2000 kg substanta solida
uscata per tona de COD eliminat, avand media intre 250–720 kg de substanta solida pe tona
eliminata de COD [cww/tm/105].
Monitorizarea
Monitorizarea instalatiei de tratare biologica a apei uzate este ilustrata in anexa 7.3.
Situatia economica
Costurile de investitie si de exploatare depind foarte mult de instalatiile din jurul partii
biologice.
Apa pluviala din zonele de productie si apa provenita de la stingerea incendiilor sunt colectate
ori in colectoare la fata locului sau in alte instalatii centrale ce permit inspectia si apoi decizia
de luat asupra evacuarii lor directe in apa receptoare sau in instalatia de tratare a deseurilor.
Trebuie sa se ia masuri la prevenirea colectarii apei provenite de la stingerea incendiilor pentru
a nu se cauza intinderea incendiului.
Sistemul de drenaj al ariilor de trafic normal, acolo unde este adecvat, este conectat la
instalatiile de extra evacuare ce sunt de ex. instalate pentru
• protejarea apei receptoare impotriva incarcarii hidraulice cu apa de pe ariile mari pavate
cauzata de ploile puternice
• indepartarea scurgerilor de apei din precipitatii contaminate acumulate in perioadele uscate
• prevenirea evacuarii neintentionate a scurgerilor accidentale pe drumuri si zone de parcaj.
Aceste instalatii includ deseori primul compartiment de scurgere a apei si de retentie a apei
pluviale, pentru a furniza efluentul care apare ca rezultat al primei ploi dupa o perioada relativ
uscata si un alt compartiment pentru caderile ulterioare de ploaie.
Descriere
Un bazin de retentie retine permanent o cantitate de apa intr-un spatiu construit si se bazeaza pe
procese fizice, biologice si chimice pentru a inlatura poluantii din apa pluviala. Suplimentar,
acestea tin sub control fluxurile de apa pluviala pentru a preveni solicitarea apei receptoare
aflate in avalul proceselor. Cand bazinul este plin, apa pluviala inlocuieste continutul existent.
Marimea bazinului depinde de timpul hidraulic de stationare necesar. In functie de tipul
contaminantilor si timpul de stationare hidraulica, poate sa-si faca aparitia eutrofierea. De la un
timp la altul este necesar sa se indeparteze sedimentul.
Apa din cadrul bazinului este evacuata printr-o iesire ce consta dintr-o piesa mobila de ridicare
atasata la un cilindru orizontal ce transporta fluxul apei pluviale pe sub dig catre un recipient.
Iesirea este construita pentru a lasa apa sa treaca in timp ce se mentine un volum permanent.
Piesele mobile ce se ridica, sunt amplasate de obicei in sau pe coltul digului si sunt de obicei
prevazute cu o racleta pentru a preveni colmatarea. Pentru prevenirea poluarii difuze ca urmare
a apei pluviale sau a scurgerilor accidentale pe suprafete, bazinele de retentie sunt echipate cu
dispozitive de separare / interceptare a uleiurilor.
Aplicatie
Avantaje si Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• La deversarile in receptori mici, bazinele de • Primele sistemele de spalare-evacuare nu
retentie reduc potentialul de inundare in aval si furnizeaza si un recipient de siguranta pentru
eroziunea malurilor. scurgeri, adica spatiul necesar pentru volume
suficiente.
Efecte inter-media
Namolul de sedimentare trebuie in mod normal sa fie depozitat permanent. Substantele usor
degradabile colectate in interiorul bazinului de retentie pot cauza o deversare mirositoare.
Consumabilele sunt:
Consumabile Cantitate
Energia [kWh/m3]
Monitorizarea
Situatia economica
Descrierea
O aplicatie speciala a filtrelor cu nisip este functia lor de a trata apa pluviala si de a indeparta
poluantii nedizolvati precum substantele solide suspendate, fosfatii nedizolvati si BOD soldie.
Acestia ofera un instrument efectiv ridicat de inlaturare a poluantilor din apa pluviala in timp ce
raman flexibili in aplicatie pentru a permite modificari in structura de baza pentru acomodarea
ariei specifice amplasamentului. Din timp in timp filtrul este spalat in contra-curent pentru a
indeparta cantitatea de contaminanti.
Filtrele cu nisip pentru tratarea apei pluviale sunt formate de obicei din doua componente:
Exemplele sunt:
Aplicatia
Filtrul cu nisip se aplica deseori unde nu este mult spatiu de incorporare a unui bazin de retentie
pe un amplasament industrial. Este utilizat pentru tratarea apei pluviale de pe suprafetele usor
contaminate.
Avantaje si Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Se poate realiza un randament ridicat de • Substantele dizolvate in apa nu sunt
indepartare. indepartate; doar prin adsorptie se pot
• Necesita spatiu putin. indeparta.
Randamente
Parametru Observatii
[%]
TSS 80–83 1
1
[cww/tm/77]
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Consumabile Cantitate
Energie [kWh/m3]
Monitorizare
Performanta filtrelor cu nisip poate fi mentinuta prin inspectii frecvente si inlocuirea regulate a
mediilor de filtrare. Resturile si molozul acumulat ar trebui inlaturare din filtrul de nisip de cate
ori este necesar.
Situatia economica
Costurile de investitie sunt dependente de sistemul ales de filtrare cu nisip, existand o paleta
foarte larga.
Namolul ce provine din apa uzata a industriei chimice nu este adecvata in general pentru
scopuri ale agriculturii, insa acest aspect depinde de legislatia Statului Membru. Un aspect critic
este continutul de metale grele, AOX/EOX si alti componenti persistenti ai namolului.
Operatiile de tratare si caile de depozitare permanenta pot fi vazute ca optiuni individuale sau ca
o combinatie de optiuni individuale. Lista tehnicilor arata in principal metoda de reducere si nu
este gandita ca o ordine a tehnicilor. Ea trebuie sa fie mentionata deoarece disponibilitatea (sau
indisponibilitatea) caii de depozitare permanenta poate fi un factor decisiv in alegerea tehnicii
de trataer a apei uzate cel putin la nivel local.
Descrierea
Roata de
Cutie de viteze
antrenare
alimentare
Centrat Evacuarea
crustei
Evacuarea
crustei alimentare
Centrat
• Ingrosarea prin flotatie, utilizand echipament DAF asa cum se ilustreaza in Figura 3.0
• Ingrosarea cu curele gravitationale, utilizand o curea gravitationala ce se misca pe role,
namolul conditionat se aduna la un capat intr-o cutie de alimentare / distributie, namolul se
aduna si se cuteaza trecand printr-o serie de lame, permitand apei eliberate sa treaca prin
curea
• Ingrosarea in tambur rotativ, unitatea consta dintr-un sistem de conditionare a namolului cu
alimentare cu polimeri si site cilindrice rotative, unde polimerul si namolul subtire sunt
amestecate pentru a se coagula si apoi a se separa de apa prin tamburi sita rotativi.
Purtator racleta
efluent
Canal plutitor Evacuare
namol
efluentul plutitor
Sonda de imprastiere
Aer presurizat –
intrarea apei
Aspiratie de Taler de retentie reziduale
reciclare
Colector
de namol
Evacuarea
namolului
sedimentat
• Deshidratarea cu presare prin filtru curea, aici namolul este introdus intr-o sectie de drenaj
gravitational pentru a se ingrosa si se separa din apa ca urmare a gravitatiei; aceasta operatie
este sustinuta de vacuum ce sporeste simultan drenajul si reduce mirosul; apoi se aplica o
presiune intr-un sector cu presiune redusa, unde namolul este presat intre curelele poroase
opuse, pentru a elibera apa suplimentara (vezi Figura 3.36)
Drenaj Deschidratare
Conditionarea
gravita prin forfecare
chimica
tional si compresie
Amestescator
polimer -
namol
Namol Spray de
Namol de spalare
conditionare
Solutia
polimer
Spray de spalare filtrat
Crusta de namol
deshidaratat
Apa de spalare
• deshidratarea cu presare prin filtrare, aici are loc separarea solid/lichid la presiuni ridicate
(0.7-1.5 MPa) [cww/tm/4], namolul forteaza printr-o serie de filtre textile pentru a retine
particulele in forma de crusta filtrata iar filtratul este reciclat in instalatia de tratare a apei
uzate (vezi Figura 3.).
Evacuare
filtrat
Cap
stationar
Alimentare
namol Placa
infundata
Panou de
Cap mobil comanda
Ecran
usor
Comutator
mobila Stifturi de
comutare Rulaj
comutator
Ghidaj de Opritor
centrare a comutator
placilor Cilindru
hidraulic
Ecran usor
Suport
cilindru
Aplicaţii
Diferitele tehnici de îngroşare şi deshidratare în funcţie de proprietăţile nămolului
Gravitaţional Centrifugal Flotatie cu aer Banda Tobă rotativă
gravitaţională
Nămol primar Nămol activ cu Nămol activ Nămol activ Nămol activ
netratat agenţi de
Amestec de
floculare şi cu
Nămol activ nămol primar şi
adaos de
nămol activ în
Amestec de polimeri
adiţie cu
nămol primar şi
polimeri
nămol activ
Avantaje şi dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Îngroşare gravitaţională Îngroşare gravitaţională
Rezultate bune cu nămol primar netratat Rezultate mediocre la instalaţii mari
Dă rezultate la instalaţii mici cu concentraţia între Aplicabil la nomoluri active cu concentraţie mică în
4 şi 6% substanţe solide
Consum de energie mic
Îngroşare centrifugală Îngroşare centrifugală
Manipulare uşoară Consum mare de energie pe unitatea de nămol
Probleme reduse cu producerea mirosurilor deshidratat
Eficienţă mare în producerea de turte deshidratate Concentraţie mică a substanţelor solide din turtele
si eliminarea mat. solide dificil de filtrat deshidratate
Gabarit redus comparabil cu alte tipuri de sisteme Generează zgomot şi vibraţii
de deshidratare Personal calificat pentru întreţinere
Îngroşare cu flotare cu aer Îngroşare cu flotare cu aer
Eficienţă mare la nămolurile active din procesele Sensibil în caz de îngheţ
biologice Produce mirosuri neplăcute
Îngroşare cu curea gravitaţională
Rezultate bune la nămoluri fermentate
Îngroşare cu tobă rotativă
Întreţinere uşoară, consum mic de energie şi spaţiu
redus
Presă filtru cu curea Presă filtru cu curea
Eficienţă mare de deshidratare Limitări hidraulice
Întreţinere uşoară Sensibil la caracteristicile nămolului introdus
Durată mică de serviciu comparabil cu alte sisteme
de deshidratare
Presă filtru Presă filtru
Eficienţă mare de dehidratare şi concentraţie mică Operare în şarje
de substanţe solide în filtrat Structură specială a suportului, personal calificat
Durată limitată a materialului filtrant
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Monitorizare
Criterii economice
Tehnica Costuri
Investiţie Operare
Îngroşare gravitaţională 15 milioane BEF a 1 8400 BEF/m3 a 1
4 milioane BEF b 1
Îngroşare cu curea
gravitaţională
Descriere
• Stabilizarea chimică, utilizând un pre tratament cu var sau post tratament după deshidratare,
pentru ridicarea pH-ului >12 şi distrugerea agenţilor patogeni.
• Stabilizare termică prin încălzirea nămolului în vase sub presiune la temperaturi peste 260 °C
şi presiuni peste 2,8 Mpa timp de aproximativ 30 minute, aceasta fiind şi o tehnică de
condiţionare.
• Fermentaţia aerobă, în rezervoare similară cu fermentarea aerobă a nămolului activ pentru
epurarea apelor, cu adăugare de aer sau oxigen prin agitare, rezultând o reducere cu 75-80 %
a conţinutului de nămol activ [cww/tm/4].
• Fermentaţie anaerobă în rezervoare după eliminarea aerului în condiţii mezofile ( 30-38 °C )
sau termofile ( 49-57 °C ) cu producerea de biogaz ( conţinând 65-70% metan, 25-30%
bioxid de carbon, cantităţi mici de azot, hidrogen, hidrogen sulfurat, etc. ) cu putere calorică
mică 22 MJ/Nm3.
• Stabilizare dublă a nămolului combinând fermentare aerobică termofilă cu fermentare
anaerobică mezofilă.
• Condiţionare chimică utilizând clorură ferică, var, alaun sau polimeri organici ( coagulanţi
sau floculanţi)
• Condiţionare termică prin încălzirea nămolului în vase sub0 presiune la temperaturi de 60-80
°C (condiţionare la temperatură joasă) sau la 180-230°C şi 1-2,5 MPa (condiţionare le
temperatură ridicată).
Aplicaţii
Avantaje/dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Stabilizare şi condiţionare chimică: Stabilizare şi condiţionare chimică:
• Tehnologii standardizate fără necesitatea • Rezultă cantităţi mari de materii solide
unor tehnologii avansate (excepţie face condiţionarea cu polimeri).
• Metodă eficientă de a îmbunătăţii filtrarea
(condiţionarea) şi de a reduce substanţele
odorante şi microorganismele patogene
Stabilizare şi condiţionare termică: Stabilizare şi condiţionare termică:
• Necesită spaţii reduse • Investiţii mari comparativ cu alte tehnici
• Tratamente eficiente fără adaos de reactivi, • Consum mare de energie
asigurând deshidratarea şi sterilizarea • Degajare de substanţe odorizante issue.
nămolurilor
• Aplicabile nămolurilor organice dificil de
stabilizat prin alte tehnici.
Fermentaţie aerobă: Fermentaţie aerobă:
• Reducerea substanţelor puternic volatile • Necesar mare de energie pentru aerare cu
• Rezultă compost valoros lipsit de miros şi aer sau oxigen
stabil biologic • Nămolul rezultat cu calităţi ce fac dificilă
• Operare uşoară deshidratarea mecanică
• Investiţii reduse comparabile cu • Procesul este sensibil la variaţiile de
fermentaţia anaerobă. temperatură.
Fermentaţie anaerobă: Fermentaţie anaerobă:
• Gazul rezultat poate fi utilizat, dupa tratament, • Necesitatea unor spaţii mari small sites.
de ex. cu scruber umed sau uscat, drept
combustibil pentru procesele de ardere.
• Utilizarea efectiva fara chimicale aditionale.
• Datorita timpului lung de stationare,
minerealizarea eficienta a namolului .
Efecte inter-media
Stabilizarea şi condiţionarea chimică produc mari cantităţi de materii solide care necesită a fi
distruse, cu excepţia folosirii polimerilor. În cazul stabilizării cu var nu se distruge materia
organică pentru dezvoltarea bacteriilor, de aceia este necesară folosirea unor cantităţii mari de
var pentru ridicare valorii pH-ului şi menţinerea acestuia la 12 [cww/tm/4].
În tabelele 3.12 şi 3.13 se arată cantităţile de var şi de polimeri pentru stabilizarea şi
condiţionarea nămolurilor [cww/tm/4].
Tabelul 3.13: Niveluri tipice de polimeri necesare pentru diferite tipuri de nămol şi diferite metode
de deshidratare
Principale cerinţă a fermentării aerobe a nămolului este introducerea aerului sau oxigenului în
cantitate de 2,3 kg O2/kg materie solidă degradată.
Din fermentarea anaerobă rezultă gaze combustibile care pot fi utilizate ca combustibil, dar
datorită conţinutului de hidrogen sulfurat trebuiesc purificate în prealabil. Tratamentele aplicate
sunt spalarea gazului uscată sau umedă. In instalatiile mari acestea pot fi utilizate ca si
combustibil in motoarele de ardere interne si pentru cazane.
Stabilizarea şi condiţionarea termică este un proces energo intensiv care rentează în anumite
situaţii. In timpul functionarii sunt generate substante mirositoare care trebuie reduse in mod
corespunzator .
Situatie economica
Costuri
Tehnologie Capital Functionare
Stabilizare chimică
Stabilizare/condiţionare termică
Fermentare anaerobă
Condiţionare chimică
Descrierea
Prin oxidarea nămolului uscat substanţele organice sunt transformate in compuşi oxidanti simpli
cum ar fi bioxidul de carbon si apa, evacuate ca si gaz şi lasand un volum redus de materii
solide anorganice. De obicei reducerea termică se aplică nămolurilor deshidratate şi
nestabilizate. Namolurile procesate prin reducere termica sunt de obicei deshidratate si
netratatem, de ex. namolurile nestabilizate. Procesele de stabilizare de exemplu prin fermentaţie
anaerobă produc reducerea conţinutului de substanţe volatile, necesitând creşterea cantităţii de
combustibili . Excepţie face stabilizarea termică în vederea incinerării. Daca namolurile tratate
termic se deshidrateaza foarte bine, acestea devin autocombustibile.[cww/tm/4]
• Incinerare în pat fluidizat (vezi figura 3.43), utilizata pentru incinerarea namolului constând
dintr-un cilindru de oţel având un pat de nisip si orificii cu aer pentru fluidizare; patul este
fluidizat cu ajutorul aerului sub presiune cca 20-35 kPa şi temperatura controlată în jur de
760-820 °C [cww/tm/4]. În cazul operării în flux continuu sau cu opriri scurte, nu este
necesară alimentarea cu combustibili după amorsarea arderii.[cww/tm/4]. Tehnica va fi
abordata in BREF-ul pentru incinerarea deseurilor, ce urmeaza sa fie elaborat.
Robinet presiune
Fereastra
de sticla
Spatiu de
expansiune
Arzator
Alimentare
nisip
Duze
Termocuplare Pat cu nisip
fluidizat Injectare combustibil
Intrare
namol Robinet de presiune
Arc refrectorizant
Arzator de
Intrare aer preincalzire la
fluidizat Insuflare aer pornire pentru aer
cald
• Oxidare cu aer umed procedeu descris în secţiunea 3.3.4.2.4 şi utilizat pentru nămolurile
netratate la temperaturi între 175-315°C şi presiune peste 20 Mpa; gazele, lichidele si cenusa
ce parasesc reactor, gazele pot fi dilatate pentru recuperarea puterii
• Oxidare în sonda adâncă ca o metodă specială de oxidare în aer umed, (vezi figura 3.44) de
ex. evacuarea namollului lichid intr-un mediu de temperatura si presiune controlate a unui
reactor tubular suspendat intr-o sonda adanca, oxigen sau aer injectat intr-un flux de namol,
cu temperatura de aprox. 290 °C, cu un nivel de presiune intre 10–14 MPa (presiune
hidrostatica); este o aplicatie speciala a oxidarii cu aer umed
Oxigen
Efluent
Afluent tratat
Spatiu
monitorizat,
spatiu circular
Carcasa
Vas de sigilata
proces
vertical
etansat
(reactor
Zona de
reactie
• Incinerare cu alte deşeuri, metoda prezentând avantajul reducerii costurilor prin utilizarea
aceleiasi isntalatii si avand avantajul producerii de caldura prin incinerarea deseurilor
necesare evaporarii continutului de apa din namol. Aceasta tematica va fi abordata in BREF-
ul pentru incinerarea deseurilor
Toate tehnicile necesită tratamente ulterioare ale gazelor şi lichidelor rezultate.
Aplicatie
observă numai în cazul cantităţilor mari de nămoluri deci la instalatiile ce sunt dotate cu o
asemenea tehnica.
Incinerarea cu alte deşeuri este rentabilă acolo unde deja funcţionează o instalaţie de incinerare
a deşeurilor – considerand ca incineratorul este echipat adecvat - sau acolo unde este prevăzută
construcţia unui astfel de incinerator.
Avantaje si dezavanje
Avantaje Dezavantaje
Incinerare: Incinerare:
• Distrugere eficientă a materiei organice • Necesar personal calificat
din nămol. • Consum suplimentar de combustibili
• Emisii gazoase şi mirosuri
Incinerarea cu alte deşeuri: Incinerarea cu alte deşeuri:
• Caldura pentru evaporarea apei si • Poate conduce la emisii ridicate de
incinerarea namolului este furnizata de PCDD/PCDF si metale grele atunci cand
incinerarea deseurilor solide, nefiind conditiile de ardere si sistemul de epurare
necesara combustibilul suplimentar al gazului nu sunt reglate pentru aemstec
(de ex. masuri primare pentru reducerea
dioxinei , masuri secundare pentru
reducerea ambelor, a dioxinei si a
metalelor grele).
Oxidare în aer umed: Oxidare în aer umed:
• Procesul poate fi construit pentru a-i fi • Producerea de deşeuri lichide foarte greu de
suficienta caldura sa cedata, uneori fiind reciclat
vorba si de recuperarea puterii. • Necesar personal super calificat
Reactor cu sonda adâncă: Reactor cu sonda adâncă:
• Spaţiu mic • Necesar personal calificat
• Eliminare eficientă a suspensiilor solide şi a
materiei organice
• Proces puternic exoterm
• Emisii mirositoare minime in aer
Efecte inter-media
Principalul efect asupra mediului provocat de către metoda reducţiei termice a nămolurilor
constă în emisia de gaze şi ape uzate din timpul procesului.
Emisiile gazoase din incineratoarele cu pat fluidizat constau din particule de cenuşă, oxizi de
azot, gaze acide, hidrocarburi sau metale grele funcţie de compoziţia nămolurilor sau tipul de
combustibil. Tehnologiile de spalare umedă (vezi secţiunea 3.5.1.4) sunt utilizate pentru
reducerea acestor emisii. Eliberarile apoase de la spalarea la umed contin materii suspendate si
gaze dizolvate ce necesita tratarea apei uzate. Emisiile in aer si eliberarile de apa uzata trebuie
sa se supuna Directivei Incinerării Deşeurilor 2000/76EC [cww/tm/135], Anexele II, IV şi V.
În incineratoarele cu pat fluidizat nu rezultă cenuşă la baza reactorului aceasta fiind antrenată de
gazele de combustie.
În procesele de oxidare cu aer umed, gazele, lichidele şi cenuşa sunt evacuate din reactor.
Lichidele si cenusa sunt intoarse prin schimbatoarele de caldura pentru a pre-incalzi namolul,
gazele sunt separate de particule şi picăturile de lichid cu ajutorul cicloanelor si apoi eliberate in
atmosfera. În instalaţiile de mari dimensiunii gazele evacuate pot destinde in turbine pentru
recuperarea energiei electrice [cww/tm/135]. Faza lichida este separata de partea solida si este
trimisa in rezervorul de sedimentare sau spre epurare. Lichidele rezultate conţin de regulă o
încărcătură organică mare ( CCO 10-15 g/l) .
Monitorizarea
• Măsurarea volumelor
• Măsurarea temperaturilor
• Măsurarea presiunii
• Analize.
Situatia economica
Evacuarea
Waste gas
gazelor uzate
release
Recuperarea
Substance Energy
Recuperar
Production recovery recovery
Productie, substantei ea energiei
handling Combustion
Ardere
manipulare,
work-Up
pregatire
Recovery techniques
Tehnici de recuperare
Membrane separation
Condensation
Adsorption
Membrane separatoare
Wet scrubbers
Condensare
Separators
Absorbere
Cyclones
Scrubere umede
Electrostatic precipitators
Fabric filters
Separatoare
Two-stage dust filters
Cicloanefilters
Absolute
Precipitatoare
High efficiency airelectrostatice
filters
Filtre
Mist textile
filters
Dry, semi-dry and wet sorption
Filtre de praf două trepte
Filtre absolute
Filtre de înaltă eficienţă
Filtre de condens
Absorbire umeda, uscata, semi-uscata
Volatile
Volatile inorganic
organic compounds Parti- Parti- NOx SOx
Compuşi
com-
Compuşi
(incl. NOx, culates culates HCl, HF
organici
pounds SOanorganici
x, HCl, Particul Particul
volatili volatili
HF)
e e
(NOx, SOx,
HCl, HF) Abatement techniques
Biofiltration
Bioscrubbing Tehnici de reducere
Biofiltre
Biotrickling
Thermal
Bioscrubereoxidation
Catalytic oxidation
Biofiltre
Flaring
cu absorbţie
Oxidare termică
Separators
Oxidare catalitică
Cyclones
Electrostatic
Reducere prin precipitators
flama
Fabric filters
Separare
Catalytic filtration
Cicloane
Two stage dust filters
Precipitatoare
Absolute filters electrostatice
High
Filtreefficiency
textileair filters
Mist filters
Filtre
Dry, de praf
semi-dry anddouă trepte
wet sorption
Filtre/ absolute
SNCR SCR
Filtre de înaltă eficienţă
Filtre de condens
Adsorbţie umedă, şi uscată
SNCR/SCR
Figura 3.45: Ordinea Tehnicilor de tratare a gazelor uzate la finalul proceselor raportate la tipul
contaminantilor
• conţinutul gazelor reziduale este recuperat şi reciclat la procesul iniţial sau utilizat în alt
proces ca materie prima sau agent termic sau purtător de energie sau
• poluanţii sunt reduşi.
Compuşii a căror recuperae este avantajos din punt de vedere economic includ:
• compuşi organici volatili recuperaţi din vapori de solvenţi sau vapori ai produselor cu
temperatură joasă de fierbere
• compuşi organici volatili folosiţi ca purtători de energie în incineratoare sau cazane cu abur
• acid clorhidric
• amoniac reciclat în procesul de producţie
• dioxid de sulf, transformat în acid sulfuric, sulfură sau gips
• materie prima sau finit cu conţinut ridicat de praf.
Unele tehnici desrise sunt operaţii individuale şi / sau procese, altele sunt utilizate numai ca
metode secundare de pretratare pentru a evita deteriorarea procesului principal sau pur şi simplu
iau rolul unui prefiltru sau sunt utilizate pentru finisare. Altele pot fi folosite atât ca tehnologie
individuală cât şi secundară. Vor fi date exemple în paragrafele care urmează.
Cele mai multe tehnici de prelucrare a gazului rezidual necesită în plus prelucrări aplicate dupa
proces, fie pentru creşterea cantităţilor de apă uzată, sau gazee ardere generate în timpul
procesului, şi / sau distrugerea deşeurilor solide. Aceasta problematica va fi discutata intr-un
capitol relevant ce va urma.
Descriere
Separarea prin membrane a gazelor ţine cont de permeabilitatea selectivă a vaporilor organici
când pătrund printr-o membrană. Vaporii organici au o putere de pătrundere considerabil mai
ridicată decât oxigenul, azotul, hidrogenul sau dioxidul de carbon (de 10 până la 100 de ori mai
mare [cww / tm / 74]). Gazul rezidual este comprimat şi trecut prin membrană. Efluentul
îmbogăţit poate fi recuperat prin metode ca şi condensarea (vezi capitolul 3.5.1.2) sau
adsorbţia (vezi capitolul 3.5.1.3), sau poate fi redus, de exemplu prin oxidare catalitică (vezi
capitolul 3.5.2.5). Procesul este mult mai adecvat la concentraţii înalte ale vaporilor. În multe
cazuri sunt necesare tratamente suplimentare pentru a atinge niveluri ale concentraţiei suficient
de joase pentru ieşire.
Separatoarele cu membrane sunt proiectate ca module, de exemplu module capilare (vezi figura
3.46) [c.w.w. / tm / 64], fabricate ca un strat de polimer.
Separator
capilar
Modul Strat exterior
capilar
Concentrat
Alimentare
Permeat
• module membrană
• un compresor
• un element de recuperare (de exemplu condensator, adsorber)
• ventile şi conducte
• posibil o a doua treaptă pentru prelucrări suplimentare.
Gaz rezidual
neepurat
Gaz rezidual
epurat
Supapa
Alimentare
Membrana
modul Membrana
Permeat
Racitor
Pentru a crea diferenţa de presiune necesară dintre intrarea în membrană şi ieşirea din
membrană (0,1 – 1 MPa), sistemul funcţionează fie cu o presiune mai mare la alimentare şi vid
(aproximativ 0,2 kPa) la ieşire, fie cu ambele [cww / tm / 64].
Aplicatia
Separarea prin membrane este folosită de exemplu în industria chimică, industria petrochimică,
la rafinării şi în industria farmaceutică pentru a recupera vaporii de solvenţi sau vaporii de
combustibil din gazele de ardere sau aerul uzat. Exemple [cww / tm / 74] sunt recuperarea
următoarelor produse:
Ventil
Scruber Prima treaptă Trapta a
B1 membrană doua PSA
Compresor
Intrare V1 Membrană
vapori
Permeat
Reciclare
Intrare Pompă de
Retur vid
lichid
Figura 3.48: Aplicaţia unui proces de separare cu membrană ca element de recuperare vapori
(VRU)
• alcani
• olefine
• hidrocarburi aromatice
• hidrocarburi clorurate
• alcooli
• eteri
• cetone
• esteri.
Limite / restricţii
Debitul gazului rezidual depinde de suprafaţa membranei,
se cunosc debite de 2100 – 3000 Nm3 / h
Temperatura temperatura ambiantala, depinde de materialul
membranei
Presiunea depinde de materialul membranei
Conţinutul de praf foarte scăzut, praful poate deteriora suprafaţa
membranei, deci trebuie atinse mai întâi
concentraţii foarte scăzute
Concentraţia compusilor organici volatili până la 90 %
Advantaje/Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• este posibilă refolosirea materiei prime. • sunt necesare prelucrări si tratari
• procesul în sine este simplu. ulterioare.
• nu rezultă deşeuri din proces. • riscul exploziei.
Efecte inter-media
Separarea prin membrane este frecvent folosită ca o etapă de concentrare pentru a uşura
recuperări sau tratări ulterioare, ca de exemplu:
Compuşii organici volatili rezultaţi din procesele de separare prin membrană sunt de obicei
reciclaţi şi nu rezultă reziduuri din procesele actuale. Pot rezulta totuşi deşeuri din tratări
ulterioare în funcţie de tehnica utilizată. Emisii reziduale pot apărea de la apa de răcire sau de la
gazul rezidual tratat. Aceşti curenţi de gaze, fie se eliberează în atmosferă, fie se trimit la o
tratare ulterioară a gazului rezidual cum ar fi adsorbţia sau calcinarea.
Monitorizarea
Situatia economica
Costuri pentru
exploatare EUR 1500/yr 1 4 zile pe an
munca EUR 60000/yr per 1000 Nm3/h 1
utilitati
1
[cww/tm/70]
Parametrii cu costuri relevante sunt cantitatea de gaz rezidual şi serviciile tehnice pentru
membrană. Profitul rezultă din recuperarea compuşilor organici volatili.
Costurile sistemului variază în funcţie de scopul urmărit prin recuperare, capacitate şi design.
Perioadele de amortizare se apreciează a fi între patru luni şi un an în condiţii favorabile
[cww/tm/74]. Pe de altă parte s-ar putea să nu existe de loc amortizare. Procesul combinat, de
exemplu cu adsorbţie sau absorbţie s-ar putea dovedi mult mai profitabil, comparativ cu
procesul simplu de separare prin membrană.
3.5.1.2 Condensarea
Descrierea
Condensarea este tehnica de eliminare a vaporilor de solvent dintr-un curent de gaz poluat prin
reducerea temperaturi acestora sub punctul de roua
Condensarea se produce direct (ex. prin contactul dintre gaz şi lichidul de răcire ) sau indirect
( răcire cu schimbătoare de căldură ). Condensarea indirectă este preferată datorită faptului că
nu necesită o fază adiţională de separare ca în cazul condensării directe. Sistemele de recuperare
a condensului pot varia de la sisteme simple formate dintr-un singur condensator, până la
sisteme multi-condensor proiectate pentru recuperarea energiei şi vaporilor cu maxim de
randament.
Condensatoarele în circuit închis cu gaze inerte sunt proiectate pentru sisteme în ciclu închis la
care concentraţia vaporilor este ridicată. Acestea sunt constituite dintr-un volum fix de gaz
inert, în general azot, care este în mod continuu circulat între cuptor şi instalaţia de condensare.
Amestecul de azot-vapori este condus continuu în modulul de recuperare unde o serie de
schimbătoare de căldură răcesc şi condensează vaporii.
Schimbătoare de căldură cu manta [cww/tm/71] care pot fi cu răcire cu apă sau cu răcire cu
aer. Eficienţa condensării poate fi mărită prin realizarea operaţiei în două faze, utilizând apă în
prima fază si un lichid refrigerat ( apă, saramură etc.) ca agent de răcire în faza a doua. Un
sistem în două trepte (vezi fig. 3.49 ) este compus din:
O altă variantă implică condensarea parţială la o temperatură uşor ridicată urmată de înlăturarea
COV-urilor remanente din curentul de gaze prin diferite tehnici , ca de exemplu prin adsorpţie
( vezi Secţiunea 3.5.1.3 )
Aer încărcat
Recuperator Pre-răcitor cu Condensator
cu aer rece apă răcită sau cu refrigerent
purificat aer rece purificat
cu solvent
Solvent
recuperat
În cazul turnurilor de răcire care folosesc apă de suprafaţă ca agent de răcire se acumulează
depuneri în schimbătoarele de căldură, fiind necesare operaţiuni de curăţire sau tratarea apei.
În prezenţa unor compuşi acizi sau alcalini este necesară recircularea şi dozarea de acizi sau
alcalii.
Atmosferă de azot
Rezevor cu
azot lichid Reactor
Condensator
Azot
Rezervor
de solvent
Solvent Uscător
recuperat
Azot + solvent
Vaporizator
Solvent
de azot
recuperat
Econmizor
de proces
Econmizor
de azot
• Un sistem clasic de condensare în gaz inert cu ciclu închis ( vezi fig 3.52) [cww/tm/71]
constă din:
Aplicatia
Condensarea prin racire se aplică curenţilor de gaz puternic saturaţi ( având punct de
condensare ridicat) cu compuşi volatili ( organici sau anorganici) sau substanţelor odorante
urmând extragerea acestora din curentul de gaz saturat cu apă unde apa condensată funcţionează
ca un absorbant ( în cazul în care compuşii sunt solubili în apă).
Condensarea coolant este esenţială în pre-tratarea sau post-tratarea emisiilor gazoase ale
instalaţiilor de tratarea a gazelor uzate, eliminarea principală a COV-urilor urmând a se face în
instalaţii de absorbţie (vezi secţiunea 3.5.1.3 ), scrubere (vezi secţiunea 3.5.1.4) sau
incineratoare (secţiunea 3.5.2.4). Pe de altă parte condensarea se poate aplica ca post-tratament
emisiilor gazoase îmbogăţite de ex. membranelor de separaţie (secţiunea 3.5.1.1) striparea
(secţiunea 3.3.4.2.14) sau distilarea (secţiunea 3.3.4.2.12).
Refrigerent Azot
Curăţire
Separator finală
Condensator principal
de solvent
Azot
Solvent curat
Schimbător de căldură recuperat
Aer cu
Curen redus solvent
pentru reciclare
Cuptor
Limite şi restricţii
Debitul gazului 100-100000 Nm3 /h
Temperatura de intrare 50-80°C
Conţinutul de apă gazul trebuie să fie lipsit de apă când
condensarea are loc sub 0°C
Presiunea atmosferică
Praf < 50 mg/Nm3 ( nelipicios)
Miros > 100000 unităţi/Nm3
Amoniac 200-1000 mg/Nm3
Condensarea criogenică
Condensarea criogenică se aplică pentru toţi compuşii volatili organici sau anorganici indiferent
de presiunea vaporilor fiecăruia. Aplicată la temperaturi scăzute metoda permite condensarea cu
eficienţă ridicată permiţând un control eficient al emisiilor finale de COV-uri. Pe de altă parte
folosirea temperaturilor scăzute sub punctul de îngheţ al apei face necesară folosirea de gaze
complect lipsite de umiditate. Această metodă răspunde instantaneu modificărilor concentraţiei
COV-urilor in emisii şi permite recuperarea teoretică a oricărui tip de COV chiar în condiţii
variabile. Această flexibilitate a procesului îl face aplicabil pentru controlul COV-urilor în
fabricile cu profile multiple si producţie continuă sau în şarje [cww/tm/150].
Limite şi restricţii
Debitul gazului până la 5000 Nm3/h
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Condensare prin racire Condensare prin racire
• Tehnologie compactă • Cantitatea de apă de răcire trebuie distribuită în
• Controlul eficient al procesului regiunile cu deficienţă de apă
• Recuperarea solventului în condiţiile în care • Eficienţa depinde considerabil de debitul
efluentul nu conţine amestecuri greu de separat gazului si de compoziţia acestuia
• Recuperarea căldurii. • Prelucrarea si/sau tratarea suplimentara
necesara.
Condensarea in rece
Condensarea criogenica
Randamentul Nivelul de
Parametru [%] emisie Observatii
[mg/Nm3]
Diclormetan la –95 °C, initial
<20-<40 1
20-1000 g/Nm3
Toluen la –65 °C, initial
<100 1
20-1000 g/Nm3
Metil-etil-cetonă (MEK) la –75 °C, initial
<150 1
20-1000 g/Nm3
Acetonă la –86 °C, initial
<150 1
20-1000g/Nm3
Metanol la –60 °C, initial
<150 1
20-1000 g/Nm3
COV 1000–5000 1 Initial 200–1000 g/Nm3
1
[cww/tm/70]
Efecte inter-media
diverse
Variaţia presiunii [kPa] 0.1–0.2 1
1
[cww/tm/70]
Cantitatea de apă uzată generată din instalaţiile de condensare este direct proporţională cu
cantitatea de condensat care la rândul lui este direct proporţională cu conţinutul de umiditate şi
temperatura de răcire. Compoziţia condensatului este:
Condensarea criogenica
Alte consumabile:
• Abur ca agent de topire, atunci când condensatorul se acoperă cu gheaţă datorită umidităţii
din efluent
• Aer lipsit de umiditate pentru operaţiile pneumatice
Dacă după procesul de condensare cantitatea de COV-uri este încă ridicată, este necesar
supunerea la alte tratamente ( de ex. adsorbţie, incinerare).
Monitorizare
În mod adiţional în sistemele cu ciclu de gaze inerte, analiza oxigenului este necesară pentru
asigurarea atmosferei inerte în care cantitatea de oxigen nu trebuie să depăşească 5% din motive
de securitate. Dacă conţinutul de oxigen este prea ridicat se injectează azot pentru restabilirea
atmosferei inerte.
Situatia economica
Costuri
Condensarea Condenearea in
Tipuri de costuri Condensarea prin
criogenica circuit inchis cu gaz
racire
inert
Costuri de investitie a EUR 5000 b 1 EUR 500000 c 1
Costuri de exploatare:
Costurile cu forta de 2 ore pe saptamana 1 personal /zi
munca + 1 personal / zi pe an 1 /saptamana 1
a
pro 1000 Nm3/h
b
excluzând pompe, conducte, turn de răcire
c
excluzând tehnologiile secundare şi depozitul de azot
1
[cww/tm/70]
Factori Influenţe/rezultate
Debitul efluentului Mărimea instalaţiei
Necesitatea reducerii temperaturii, încărcarea Costurile echipamentelor (direct proporţionale)
agentului de răcire Aprovizionarea cu agent de răcire (direct
proporţionale)
Amestec de solvenţi Tehnici complicate de separare a evacuărilor
(direct proporţionale)
Tehnici de separare consumatoare de energie
(direct proporţionale)
Solubilitatea solvenţilor Tehnici complicate de separare a evacuărilor
(direct proporţionale)
Tehnici de separare consumatoare de energie
(direct proporţionale)
Retehnologizare [cww/tm/71]:
3.5.1.3 Adsorptia
Descrierea
Adsorbţia este o reacţie heterogenă în care moleculele de gaz sunt reţinute pe o suprafaţă solidă
(adsorbantul) care are specificitate pentru anumiţi compuşi care astfel sunt eliminaţi din efluent.
Când absorbantul a reţinut cantitatea maximă de compus, conţinutul este desorbit, regenerându-
se astfel o parte din adsorbant. Prin desorbţie produsul contaminant este de regulă în
concentraţii mari, astfel încât poate fi recuperat sau distrus.
Adsorbţia în pat fix (vezi fig 3.53) [cww/tm/71] este un proces larg răspândit. Gazele uzate,
aerul exhaustat, etc. sunt supuse procesului de răcire, condensarea parţială a vaporilor de apă şi
încălzire în scopul reducerii umidităţii şi minimizării apei co-adsorbite. Alimentarea cu gaz a
adsorbantului se face la o temperatură de 40°C, acesta parcurgând patul adsorbant de sus în jos ,
ieşind purificat. Pentru apermite regenerarea adsorbantului se operează de regulă cu 2-3 paturi
adsorbante, în aşa fel încât în timp ce unul funcţionează unul va fi regenerat şi al treilea va fi în
aşteptare. Un proces de adsorbţie cu pat dublu este ilustrat în fig 3.53.
Curent de
Aer purificat
gaz inert
Valvă
închisă
Condensator
Valvă
Pat de Pat de
deschisă
adsorbţie adsorbţie Solvent
1 2 recuperat
Apă
Decantor
Aer cu
solvent
Pre-răcitor Filtru
Adsorbţia în pat fluidizat ( vezi fig. 3.54) [cww/tm/132] utilizează turbulenţa gazelor ( mai
ales în gama 0,8-1,2 m/s) pentru a menţine adsorbantul într-o stare fluidă. Acest sistem
presupune existenţa paturilor adsorbante rezistente la îmbâcsire. Acestea funcţionează cu
adsorbţie-desorbţie continuă, adsorbantul fiind regenerat continuu în schimbătorul de căldură de
unde este returnat în mod pneumatic înapoi în patul fluidizat.
Adsorbţia în pat cu mişcare continuă (vezi fig. 3.55) [cww/tm/71] se desfăşoară prin
mişcarea continuă a stratului absorbant în curentul de gaz introdus în contracurent. Adsorbantul
saturat aflat în partea inferioară a instalaţiei este transferat către instalaţia de regenerare
continuuă a adsorbantului.
Adsorbţia în presiune oscilantă ( PSA) poate separa gaze sau vapori conţinând mixturi de
gaze, simultan regenerând adsorbantul. Aceasta se face în 4 etape:
Gaz purificat
Curent
de aer
Gaz
impurificat
Apă de răcire
C Aburi
C
D
Apă de
răcire
E
A
Curent
de aer
• Granule de cărbune activ (GCA), cel mai comun adsorbant cu mare gamă de utilizări şi fară
restricţiila compuşi cu sau fără polaritate; GCA poate fi impregnat cu oxidanţi ca de ex.
permanganat de potasiu sau compuşi de sulf ( pentru mărirea capacităţii de reţinere a
metalelor grele) [cww/tm/70]
• Zeoliţi cu proprietăţi care diferă funcţie de tip, funcţionând fie ca o sită moleculară, ca
schimbător de ioni selectiv sau adsorbant hidrofob de COV-uri
• Particule de polimer macroporos, utilizat în formă granulară sau ca pat, ne fiind foarte
selectiv la COV-uri
• Silica gel
• Silicaţi de sodiu-aluminiu.
În funcţie de metodele de regenerare continuă sau simultană descrise anterior, există diferite
metode de regenerare a adsorbantului din paturile fixe:
Desorber
Non-
condensabil
Abur
Condensator
Solvent
desorbit
Aer
purificat Solvent
recuperat
Aer de
racire
Aburii supraîncălziţi sunt trecuţi prin materialul adsorbant şi apoi conduşi în instalaţia de
condensare, separare gravitaţională sau prin distilare pentru separarea compuşilor antrenaţi.
Folosirea aburilor supraîncălziţi este metoda principală de regenerare a granulelor de cărbune
activ, dar se aplică şi metoda cu gaze inerte fierbinţi. Zeoliţii pot fi regeneraţi cu curenţi de aer
fierbinte. Adsorbanţii pe bază de polimeri necesită temperaturi mult mai mici ale aburilor sau
gazelor calde pentru regenerare ( cca 80°C)
Aplicatia
Tehnologiile cu adsorbţie sunt aplicabile pentru controlul, recuperarea, reciclarea sau prepararea
emisiilor de aer poluate cu COV-uri rezultate din:
• Degresări
• Pulverizare vopsele
• Extracţia solvenţilor
• Acoperiri cu pelicule metalice
• Acoperiri cu pelicule de plastic
• Tratarea hârtiei
• Produse farmaceutice
• Combustibili, gazolină, etc.
Limite / restricţii
GAC Zeoliti Polimeri
Debitul gazului 100–100000 1 <100000 1
[Nm3/h]
Temperatura [°C] 15–80 1 <250 1
Presiunea [MPa] 0.1–2 1 atmosferic 1
COV-uri maximum 25 % of LEL maximum 25 % LEL maximum 25 % LEL
Dioxine [ng/Nm3
10–100 1
TEQ]
Umiditate relativă maximum <70 %
cat de scazuta posibil
1
[cww/tm/70]
Avantaje /Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Eficienţă mare în eliminarea şi recuperarea • Particulele din efluent pot cauza probleme în
COV-urilor exploatare
• Tehnologie simplă şi robustă • Mixturile pot cauza distrugerea prematură a
• Grad mare de saturare a adsorbantului adsorbantului
• Instalaţie simplă • Nu se pot aplica la gaze cu umiditate
• Întreţinere uşoară. • Pericol de incendii
• Posibilă polimerizarea compuşilor organici
nesaturaţi pe granulele de cărbune activ.
Efecte inter-media
Cantitatea Observatii
Consumabile
GAC Zeoliti Polimeri
Aburi ( desorbţie) [ kg/kg solvent
1.5-6 1
recuperat]
Azot gazos ( gaz fierbinte pentru
35 1
desorbţie ) [Nm3/to solvent]
Apă de răcire (condensare) [m3/to 35–60 2 Pentru toate 3
solvent] 100–150 tehnicile de absorbtie
Pierdere de adsorbant [kg/to solvent] 0.5–1 2
Variaţia presiunii [kPa] 2–5 2
Energie [kWh/to solvent] 35–100 2
130–260
1
[cww/tm/71]
2
[cww/tm/64]
Regenerarea cu aburi produce ape uzate cu încărcătură relativ ridicată de contaminanţi care
trebuiesc apoi trecuţi prin staţie de epurare a apelor. În situaţiile în care nu este posibilă
regenerarea, adsorbantul trebuie distrus de regulă prin incinerare, cu excepţia celor conţinând
mercur. Regenerarea şi/sau distrugerea materialelor adsorbante pot fi făcute de către alte
companii.
Monitorizarea [cww/tm/79]
Cel mai important parametru este măsurarea variaţiei presiunii la filtrele de praf sau în patul de
adsorbţie. În filtre presiunea trebuie să se ridice constant după regenerare sau curăţire. O
creştere prea rapidă a presiunii creează pericolul unei presiunii mari mai târziu în cazul unei
încărcări anormale cu praf.
În patul de adsorbţie presiunea trebuie să rămână constantă. Orice creştere poate indica o
scurtcircuitare a filtrului de praf sau particule de adsorbant desprinse din pat.
Sistemele de adsorbţie sunt automatizate prin controlere logice programabile care verifică
parametri din paturile de adsorbţie, astfel ca în cazul creşterii nivelurilor emisiilor peste un nivel
pre-stabilit se comandă automat pornirea operaţiei de regenerare.
Situatia economica
Retehnologizarea [cww/tm/71]:
Descriere
Spalarea la umed sau absortia reprezinta un transfer de masă între un gaz solubil şi un solvent,
cel mai adesea apă, care vin în contact direct unul cu altul. Absorbţia fizică este o metodă
preferată de purificare a substanţelor chimice când este necesară eliminarea sau reducerea
compuşilor gazoşi. Spalarea fizico-chimică ocupă un loc intermediar. Componentele se dizolvă
în lichidul absorbant, unde au loc reacţii chimice reversibile care permit ulterior recuperarea
compuşilor gazoşi [cww/tm/132].
• Înlăturare poluanţilor gazoşi cum ar fi, halogenurile de hidrogen, SO2, amoniac, hidrogen
sulfurat sao solvenţi organici volatili
• Înlăturarea SO2 sau a halogenilor hidrogenati
• Înlăturarea prafului cu unele tipuri de scrubere (see Section 3.5.3.4)
Efluentul gazos este adesea răcit înainte de intrarea în scruber pentru condensarea cât mai
mult posibil a lichidelor şi de a mări dimensiunile particulelor de aerosoli conţinute de
efluent. O instalaţie de pre filtrare elimină particulele de dimensiuni mari înainte de intrarea
în scruber [cww/tm/110].
Iesire gaz
Separator de
actionare
Intrare lichid
Sfere
gaurite
fluidizate
Intrare gaz
Curgere lichid
Scruberele cu pat mobil sunt echipate cu sfere de plastic cu densitate mică care se mişcă
libere între grilele suport. În acest tip de scruber fenomenul de compactare apare foarte rar
datorită faptului că sferele de plastic goale sunt ţinute în stare de constantă de fluidizare şi
agitaţie. Coloana mobila de substrat este rezistentă la blocare. Mişcarea constantă şi
suprafaţa lucioasă a bilelor previne aderenţa componentelor substratului.
Acestea sunt alcătuite dintr-o carcasă exterioară, conţinând un pat format din materiale cu
diferite forme aşezate pe grile suport, distribuitoare de lichid, alimentare şi evacuare pentru
gazul uzat şi lichidul absorbant şi eliminator de condens. Sunt proiectate cu funcţionare
verticală (turnuri de absorbţie) efluentul gazos pătrunde pe la partea inferioară iar lichidul
absorbant pe la partea superioară parcurgând un traseul în contra curent. Sunt cele mai
răspândite instalaţii de absorbţie a gazelor pentru controlul poluării. Se folosesc pentru
absorbţia bioxidului de sulf, acidului cromic, hidrogenului sulfurat, amoniacului, clorului şi
COV-urilor. O instalaţie tipică de acest gen este prezentată în fig. 3.57 [cww/tm/79].
Anticondens
Intrare
lichid
Pat
absorbant
Eliminare
absorbant
Intrare gaz
impurificat Dren
• Scrubere cu talere
Scrubere cu talere de ciocnire constau dintr-un turn vertical cu mai multe turn vertical
prevăzut cu numeroase tăvi perforate (site). Talerele se afla situate la distanta scurta
deasupra orificiilor din tavi. Principala aplicaţie a acestor scrubere este pentru absorbţia
acizilor, bioxidului de sulf şi a mirosurilor. Un exemplu este dat în fig. 3.58 [cww/tm/79]
Scruberele cu tavi nu se potrivesc lichidelor spumante. Atunci când absorbţia este folosită
pentru reducerea COV-urilor, scruberele cu pat compact sunt mai ieftine decât cele cu tăvi,
acestea din urmă fiind preferate acolo unde este necesară o răcire internă sau unde cantitatea
mică de lichid absorbant nu umectează corespunzător patul compact.
Scruberele cu tăvi se utilizează datorită faptului că sunt eficiente şi se întreţin uşor. Ele sunt
proiectate să permită accesul operatorilor la fiecare tavă permiţând curăţirea şi întreţinerea
uşoară. Înălţimea coloanei şi cantitatea de suport pentru lichidul absorbant sau numărul de
tăvi metalice ca şi variaţia presiunii în coloană determină debitul efluentului gazos. Variaţia
presiunii este un factor determinant în alegerea tipului de scruber, iar din acest punct de
vedere scruberele cu tăvi sunt mai eficiente ca alte tipuri din punct de vedere al costurilor.
La debite mari ale efluentului permit o mare variaţie a presiunii şi au capacitate mare de
reţinere a lichidului.
Anticondens
Perete
Intrare
lichid
Tăvi
perforate
Intrare gaz
impurificat
Dren
• Turnuri de pulverizare
Turnurile de pulverizare sau scrubere cu pulverizare , sunt alcătuite dintr-o serie de duze de
pulverizare prin care se dozează lichidul absorbant, iar efluentul gazos este introdus pe la
partea inferioară de regulă în contra curent. Principala aplicare a turnurilor cu pulverizare
este la înlăturarea acizilor sau a substanţelor odorante. Un exemplu este dat în figura 3.59
[cww/tm/79].
Acces separator
Acces lichid
Intrare gaz
impurificat
Evacuare lichid
( b)
Acces lichid
Acces separator
Evacuare lichid
Turnurile de pulverizare sunt de fapt scrubere tipice la umed utilizate pentru a pune în
contact direct efluentul gazos cu lichidul absorbant. Acest tip de instalaţie are cel mai scăzut
randament şi folosesc în special pentru înlăturarea gazelor cu solubilitate mare.
Concentraţia tipică a poluanţilor trebuie să fie între 100 şi 10000 mg/Nm3. în acest tip de
scruber depunerile se formează mai greu, însă e necesară o proporţie mare a lichidului
absorbant/ gaz de purificat (>3 l/m3 ) pentru reţinerea particulelor fine.
Pompă
Aer purificat de vid
Conden-
sator
Coloană de Solvent
absorţie Coloană de recuperat
absorţie
Aer cu
solvent
Lichi absorbant
saturat
Regenerarea
absorbamntului
Abur
Aplicatia
Absorbţia este larg răspândită în industria materiilor prime sau pentru separarea COV-urilor
care au concentraţie mari în efluenţii gazoşi şi sunt solubili în apă cum ar fi: alcooli, acetona
sau formaldehida.
De asemeni această metodă este potrivită pentru controlul emisiilor de solvenţii organici care au
o mare solubilitate în gaze, au presiune de vapori mică şi vâscozitate mică.
Tehnica absorbţiei gazelor ca metodă de controlul final al emisiilor este folosită mai adesea
pentru compuşii anorganici. Folosirea absorbţiei ca metodă de control al poluării depinde de:
Pentru concentraţii mici ale COV-urilor conţinute în efluenţii gazoşi metoda turnurilor de
absorbţie nu este rentabilă datorită necesităţii unor instalaţii foarte mari, a unui timp lung de
contact şi a unui raport mare gaz/lichid absorbant. În astfel de situaţii este mai rentabilă
folosirea altor tehnici cum ar fi adsorbţia cu GCA ( vezi secţiunea 3.5.1.3) sau incinerarea
gazelor (vezi secţiunea 3.5.2.4 şi 3.5.2.5).
Avantaje /Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
General General
• Gamă largă de utilizare • Este necesară compensarea pierderii de apă sau
• Eficienţă mare de reactivi prin evaporare
• Instalaţii compacte • Rezultă ape uzate
• Necesitatea adăugări ide reactivi ( de ex. acizi,
• Tehnologii simple şi robuste
baze, oxidanţi, emolienţi)
• Întreţinere uşoară
• Pulberile separate ca nămol trebuiesc supuse
• Puţine componente sensibile tratamentelor în vederea reutilizării sau
• Pot lucra cu compuşi volatili sau distrugerii
inflamabili cu riscuri mici • Structuri de rezistenţă pentru instalaţiile fixate pe
• Produc răcirea aburilor acoperiş
• Condens minim • Pentru instalaţiile exterioare este necesară
• Neutralizare uşoară a gazelor şi pulberilor. protecţia la îngheţ
• Materialul compact se îmbâcseşte datorită
prafului sau unsorilor
• Potential de corodare
• Particulele separate pot fi contaminate şi
necorespunzătoare reciclării
• Evacuările de gaz necesită a fi reîncălzite
pentru evitarea penei de abur.
Scrubere cu pat compact Scrubere cu pat compact
• Variaţii de presiune mici sau medii • Tendinţa de compactare a absorbantului
• Instalaţiile construite din PAFS pot • Costuri de întreţinere mari comparativ cu
funcţiona în medii puternic corozive alte tipuri de scrubere
• Eficienţă mare a transferului de masă • Construcţiile din PAFS sunt sensibile la
• Posibilitatea colectării eficiente a gazelor şi temperatură
particulelor • Costuri de intretinere mari
• Investiţii mici
• Volum mic al instalaţiilor.
•
Avantaje Dezavantaje
Scrubere cu talere Scrubere cu talere
• Flexibilitate în condiţiile de operare • Depunerea de praf pe valve sau pe talere
( variaţia presiunii) • Costuri mai ridicate ca alte scrubere.
• Funcţionare în condiţiile de debite mici ale
efluentului sau cu cantităţi mici de lichid
• În aceeaşi instalaţie se poate realiza şi
absorbţia gazelor şi a pulberilor
• Înlăturarea SO2 se face prin trecere rapidă
• Operare şi întreţinere uşoară.
Turnuri de pulverizare Turnuri de pulverizare
• Variaţie de presiune mică • Eficienţă mică a transferului de masă
• Construcţiile din PAFS pot opera în medii • Eficienţă mică în eliminarea particulelor fine
puternic corozive • Construcţiile din PAFS sunt sensibile la
• Consum mic de energie temperatură
• Investiţie mică • Costuri de operare mari.
• Lipsa compactării absorbantului
• Necesită spaţiu mic
• Capacitate de reţinere a gazelor şi pulberilor.
Efecte inter-media
Scruberele generează ape uzate pentru care este necesară, existenţa unor instalaţii de epurare a
acestora. Cea mai folosită metodă este desorbţia gazelor mai ales atunci când scopul folosirii
scruberelor este tocmai recuperarea compuşilor din efluent, însă desorbţia poate cauza emisii în
atmosferă. Si necesarul de energie trebuie luat in considerare.
.
Monitorizare [cww/tm/79]
Scruberele necesită inspecţii periodice pentru identificarea oricăror defecţiunii, blocaje sau
zone cu coroziune. Accesul în interiorul instalaţiei trebuie să fie uşor, iar orice probleme trebuie
detectate rapid prin montarea unor senzori la evacuarea efluenţilor din instalaţii.
Actiunea operatorilor instalatiei este minima, datorita inchiderii automate si a alarmelor reglate
la un sistem de control de ex. pentru un flux redus de lichid sau pierderi de vacuum.
Cerintele de intretinere sunt minore. Ele se limiteaza in principal la verificari de rutina asupra
sistemului de desorbier, doarece calitatea desorbirii reprezinta factorul cheie in performanta
absorbirii, si a partilor de echipament mobile. [cww/tm/71]
Situatia economica
Costuri
Scrubere cu pat Scruber Scrubere cu pat Scrubere cu talere Turnuri de
Tipuri de costuri
fibros e cu pat compact pulverizare
mobil
Investiţii [per 1000
USD 600-1800 1 USD 6200-33500 2 USD 1300-7000 3 USD 500-2200 4
Nm3/h]
Costuri de operare
USD 1000-
anuale USD 9300-42300 2 USD 1500-42000 3 USD 800-28100 4
21100 1
[per 1000 Nm3/h]
Costuri efective
[/to/an/poluant USD 40-710 1 USD 0.24-1.09 2 USD 51-1300 3 USD 28-940 4
controlat]
1
[cww/tm/110]
2
[cww/tm/113]
3
[cww/tm/111]
4
[cww/tm/114]
Retehnologizare [cww/tm/71]:
Descrierea
Curentul de gaz rezidual este trecut peste un strat de materiale organice ca turba, iarba neagra,
compost, sau material inert ca lutul, mangal sau poliuretan, unde este oxidat biologic de catre
micro-organisme natural prezente in dioxid de carbon, apa si biomasa.
Un filtru biologic este prezentat in Figura 3.61 [ cww/tm/79].
Gaz purificat
Material filtrant
Efluent
gazos
Dren
Un filtru biologic inchis contine un strat de material care sustine o populatie corespunzatoare de
microbi si care este plasat sub un sistem de distribuire, care distribuie curentul de gaze reziduale
uniform peste filtru. Curentul de gaze este ventilat la filtru cu ventile electice. Scurgerea gazelor
este de sus in jos ori vice versa. Ventilatorul, sistemul de ventilatie si materialele componente
ale filtrului biologic trebuie sa minimalizeze efectele gazelor reziduale corozive, excesul de
condens si praf / namol.
Majoritatea filtrelor biologice in functiune sint filtre cu strat deschis, care sint mai putin
costisitoare decit filtrele biologice inchise dar mai putin eficiente. Deci sistemele de filtre
inchise cu alimentatie si scurgere de gaz controlat ar fi de preferat. Se presupune ca in multe
cazuri filtrele deschise nu ingaduie o suficienta indepartare a materialelor emise si adesea
impiedica articolele technologice de a realiza o reducere cuprinzatoare de VOX. Filtrele
biologice inchise de o inalta technologie, pot fi dezvoltate pentru a realiza a reducere pe scara
larga a componentelor xenobiotice.
Microorganismele sint introduse intr-un strat fixat. Grosimea materialului de filtru este intre 0.5
si 1.5 m, cu un maxim de doi ori trei straturi. Incarcatura specifica a stratului de filtru este intre
100 si 500 Nm3/h pe m2 de suprafata de filtru. Balanta de umiditate este de regula foarte critica
(umiditatea relativa de gaze de 95% sau mai mult este ceruta). Este regulata de un regulator de
umiditate sau epurator de gaze, citeodata in combinatie cu umidificarea materialului de filtru.
Umiditatea relativa a materialului de filtru trebue sa fie sub 60% pentru a evita infundarea.
Dispozitivul de umidificare trebuie protejat de inghet in regiunile unde tempetatura considerabil
sub 0 C este o problema.
Pentru aplicarea la curentii de gaze reziduale calde (> 35 C) racirea este necesara, ori prin
amestecare cu aer ori prin introducearea unui epurator de gaze sau schimbator de caldura.
Epurarea de gaze umeda poate fi aplicat ca pre-tratament cu scopul de-a reduce continutul
excesiv de particule, a incarcaturii poluante si valorii de poluanti care nu sint corespunzatoare
filtrarii biologice.
Aplicatia
Filtrul biologic este folosit in industria chimiei si petrochimiei la fel ca si in statiile de epurare.
Este o modalitate de reducere, ce indeparteaza componentele gata biodegradabile, ca amine,
hidrocarburi, hidrogen sulfurat, toluen, stiren si odorizantele poluante.
Filtrarea biologica este potrivita in cazul concentratiilor scazute de poluanti, usor solubile in
apa. In mod normal nu este potrivit pentru ape reziduale care contin mai multi poluanti diferiti
/sau schimbatori. Mai mult, metanul nu este redus, pentru ca durata de retenţie necesara ar fi
prea lunga pentru dimensiunile normale de filtru.
Gaz purificat
Strat
filtrant
Efluent
gazos
Apă
Limite/ restrictii
Curentul de gaz [Nm3/h] 100-400 per m2 de suprafata de filtru1, pina la
200000
Temperatura [ C] 15-40 2
55, cu bacterii termofile
Presiune atmosferica 2
Concentratie de oxigen aproape nivelului ambient 1
Umiditate relativa [%] >95, aproape saturat cu apa 1
Continut de praf, grasimi, uleiuri cauzeaza infundari, deci necesita
pre-tratamen
Concentratie de hidrocarburi 200-2000 2,4
[mg/Nm3]
Amoniac • poate reduce eficienta degradarii pentru
hidrocarburi
• se poate degrada la N2O
Concentratia de miros [ou/Nm3] 20000-200000 2
Concentratie de toluen [mg/Nm3] 20-500 2
Concentratie de stiren [mg/Nm3] 50-500 2
Componente continind N, S sau Cl Pot acidifica si inactiva filtrul biologic fara
capacitate de tamponare, care cauzeaza
frecventa de inlocuire mai ridicata
Avantaje si dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Constructie simpla • Straturile uscate ale filtrelor din turba si compost
• In combinatie cu adsorbtie si absoptie este de sint greu de rehidratat
asemenea potrivit pentru componente abia solubile • Design relativ voluminos
• Eficienta ridicata pentru componente • Otravirea si acidificarea biomasei trebuie evitata
biodegradabile ca ex. substante odorizante • Fluctuatia in curentul de gaz are un mare impact
asupra performantei
• Garnitura este sensibila la infundari din cauza
prafului
Eficienta filtrarii biologice depinde foarte mult de compozitia curentului de gaze reziduale.
Efecte inter-media
La filtre biologice deschise materialele de filtru trebuiesc prelucrate si inlaturate din cind in
cind. Canalizarea gazului rezidual se poate produce prin straturi de filtrare reducind astfel
eficacitatea filtrului biologic. Intrucit nu toate VOC trecute prin filtrul biologic sint
biodegradabile, materialul de filtru se poate incarca cu materiale contaminoase periculoase ce
trebuiesc a fi distruse (incinerate). Apa infiltrata prin materialul de filtru poate contine reziduri
organice si trebuie inlaturat. Filtrele biologice inchise de regula recicleaza materialul solubilizat.
Monitorizare
Echilibrul umiditatii trebuie examinata cu grija deoarece este un articol critic pentru operatiunea
exacta a filtrului biologic.
Eficacitatea pote fi determinata prin evaluarea gazelor intrate si iesite, metoda potrivita
depinzind de poluanti ce trebuiesc reduse. Este ceruta examinarea regulata a pH-ului apei de
infiltrate prin filtru.
Situatia economica
3.5.2.2 Bio-spalarea
Descrierea
Gaz purificat
Efluent
Aer
Proiectul bioreactorului este bazat pe un namol activat sau sistem suport pentru nămol (detalii in
Sectiunea 3.3.4.3.1).
Mixtura apa-namol este recirculat in reactor. Poluantii absorbiti sint degradati in rezervoare cu
namol aerisite.
Turnul de epurare trebuie proiectat in asa fel incit sa fie asigurata o perioada de contact de
aproximativ o secunda, in functie de inpuritati.
Epuratoarele biologice sint frecvent inoculate cu namol activat ca de ex. ape reziduale
provenind din statiile de epurare a apelor reziduale biologice.In functie de compozitia gazelor
reziduale, performanta epuratorului biologic va atinge nivelul dorit numai dupa citeva saptamini
de adaptare. Inoculatia cu culturi preparate in cuve de fermentaţie este in aplicat mai ales in
cazul inpuritatilor ce contin sulf (mercaptan, hidrogen sulfurat, sulfura de dimetil, etc.) sau
chlorine (hidrocarburi clorurate din seria metan, etan).
Gaz purificat
Efluent
Apă
tehnologică
Aer
Componentele ce contin sulf, clorine si/sau nitrogen duc la acidificare (formarea acidului
sulfuric, hidrocloric sau nitric), ce este corectat prin controlul pH-ului.
Durata de retenţie a absorbantului de 20-40 (maximum) zile s-a dovedit a fi suficienta.
Aplicatia
Utilizarile tipice si dovedite ale epuratorului biologic sint illustrate in Tabelul 3.14 [cww/tm/53
].
Limite /restrictii
Curentul de gaz [Nm /h] 3
1000-3000 Nm3/h pe m2 suprafata de
coloana
Temperatura [°C] 15-40 2
30-35 (optim) 3
Presiune Atmosferica 2
Concentratia de microorganisme > 15 g/l substanta uscata 3
Avantaje/Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Concentratiile ridicate pot fi scazute datorita • Structurile de biomasa trebuiesc inlaturate deoarece ca
conversiei ridicate de micobi deseu pot provoca blocaj in apa de circuit.
• De asemenea potrivit la concentratii ridicate de • Componentele greu solubile sint mai grei de redus
componente ce contin sulf, cloruri si /sau nitrogen • Fluctuatia ex. concentratiile schimbatoare in curentul de
gaze au o mare influenta asupra performantei.
• Apele de infiltrare trebuiesc tratate.
Efecte inter-media
Surplusul de namol activat trebuie inlaturat, in functie de poluanti sau substante rezultate in
urma degradarii de ex. prin incinerare.
Mirosul poate aparea ocazional din rezervoarele ce depoziteaza apa ce circula, deci colectarea
aerului folosit si dirijarea lui ulterioara catre o modalitate de tratament poate fi obligatorie.
Monitorizarea
Eficacitatea este determinata prin analiza chimica sau evaluarea mirosului la gazele de intrate si
cele emise. Controlul de pH al procesului este o cerinta.
Situatia economica
3.5.2.3 Bio-stropire
Descriere
Exces de nămol
Intr-un reactor de stropire biologica, o faza umeda este circulata continuu printr-un strat de
material inert. Aceasta garnitura poate fi alcatuita din material gros, ca inele, sele etc. ori din
umpluturi structurate. La selectia materialelor compacte, in fiecare caz in parte trebuie sa se
asigure neblocarea pe termen lung a reactorului, chiar si in cazul formarii anticipate a excesului
de namol. Proprietatile de suprafata trebuie sa fie de asa fel incit biofilmul sa adere ferm.
Poluantii din gazele reziduale si oxigenul sint absorbite de faza umeda si sint transportate la
biofilm, unde are loc transformarea biologica. Calitatea maselor transferate de la gaz la faza
lichida si performanta de eliminare a reactorului depind in mod esential de suprafata ariei
umezite a garniturii. In vederea obtinerii unor rezultate optime de eliminare, adica de
Filtru biotrickling
Aere purificat
Apă
Aer
încărcat
cu solvenţi
Apă
uzată
Aplicatie
Aplicarea de stropire biologica este comparabila cu cea a epurarii biologice O mica diferenta exista in
componentele poluante pentru care ambele technici sint potrivite.
Aplicabilitatea stropirii biologice pentru grupele de componente este [cww/tm/53]. (compara cu tabelul
corespunzator in Sectiunea 3.5.2.2):
Limite /restrictii
Temperatura [°C] 15–40 1
30–35 (optim) 2
Presiune atmosferic 2
Concentratia de microorganisme >15 g/l materie uscata 3
Concentratia de VOC in gazele 400–2000 1,2
reziduale
[mg/Nm3]
Concentratia amoniacului 100–400 1
[mg/Nm3]
Concentratia de miros [ou/Nm3] >20000 1
Concentratia de hidrogen sulfurat [ 50–200 1
mg/Nm3]
Concentratia de mercaptan [ 5–100 1
mg/Nm3]
1
[cww/tm/70]
3
[cww/tm/53]
Avantaje/Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Biodegradarea componentelor absorbate • Fluctuatiile curentului de aer introdus are mare
• Potrivit pentru concentratii medii de componente impact asupra eficacitatii
acidificatoare ca sulful, clorinele si nitrogenul • Componentele greu solubile sint mai grei de redus
• Mici corectii ale pH-ului sint posibile. • Concentratiile mari ale substantelor toxice si
acidificatoare trebuiesc evitate
Rate de
Nivel de emisie
Parametru performanta Observatie
[mg/Nm3]
[%]
VOC 80-95 1
Amoniac 80–95 1
Miros 70–90 1
Efecte inter-media
Datorita activitatii biologice in biotrickler, creste concentratia de sare in apa de circulatie deci
trebuie eliminat din cind in cind. Acest curent de apa reziduale trebuie tratat sau eliminat printr-
o alta modalitate.
Surplusul de namol activat trebuie inlaturat, in functie de poluanti sau substante rezultate in
urma degradarii de ex. prin incinerare.
Mirosul poate aparea ocazional din rezervoarele ce depoziteaza apa ce circula, deci colectarea
aerului folosit si dirijarea lui ulterioara catre o modalitate de tratament poate fi obligatorie.
Monitorizare
Eficacitatea stropirii biologice este determinata prin concentratia gazelor intrate si cele emise.
Compozitia apei absorbante trebuie monitorizata prin masurarea continua a parametrilor [
cww/tm/53].
• pH
• temperatura
• concentratia de oxigen
• conductivitate.
Situatia economica
consumabile
1
[cww/tm/70]
Descriere
Este necesara instalarea unor facilitati additionale ca de ex. spalatorul alcalin pentru eliminarea
halogenilor de hidrogen.
• oxidatorul termic direct, alcatuit dintr-o camera de combustie si fara a include recuperator
de caldura pentru aerul evacuat
Datorita temeraturii relativ ridicate a spatiului de combustie, excesul mare de aer si influentei
scazuta a flacarii, doar mici cantitati de monoxid de carbon si NOX se formeaza.
Acest sistem este potrivit mai ales pentru curentii de gaze reziduale cu rate de scurgeri
comparativ ridicate (pina la 200 Nm3/s). In general este realizat 90-97% recuperare de
caldura (pre-incalzire de gaze reziduale) [cww/tm/132].
Exemple de oxidare termica regenerativa sint aratate schematic pe Figura 3.67 [cww/tm/132]:
Înălţine substrat
Efluent
Efluent
Temperatură
Efluent
Combustibil
Pat Gaz purificat/efluent
Zonă de preîncălzire
Zonă de oxidare
Zonă de răcire
oxidatorul termic recuperativ, este alcatuit dintr-o camera de combustie, din pre-incalzitor de
gaze reziduale si daca este potrivit, un al doilea schimbator de caldura cu recuperare de energie,
caldura fiind continuu transferat la pre-incalzitor. Acest sistem este potrivit mai ales pentru
curentii de gaze reziduale cu rate de scurgere relatic scazute (<14 Nm3/s). De regula este
realizata 50-80% recuperare de caldura [cww/tm/132].
boilerul cu aburi pentru a folosi caldura risipita a gazului evacuatpentru producerea de aburi.
Apa pentru alimentatia boilerului este pre-incalzit de catre apa de racire a motorului. Cu
temperaturi scazute de combustie formarea de NOX este scazuta. Gazul de evacuare care
paraseste motorul de gaz este condus prin catalizatori de oxidatie pentru a reduce continutul de
monoxid de carbon.
Criteriul de design pentru un sistem de oxidare termica depinde in mare parte de natura
curentului de gaz rezidual, care detemina conditiile de combustie. Citeva dintre cele mai
importante articole sint:
• Arzatoarele
Citeva tipuri de arzatori sint descrise in tabelul 3.15 [cww/tm/79].
Arzator Caracteristici
Arzator distribuit ofera o mult mai buna amestecare a combustibilului si al aerului de
combustie si a gazelor fierbinti cu aerul de ocolire. Acesta produce flacari
scurte permitind astfel o mai mare durata de retenţie. In orice caz, numai
gazele curate si combustibilele gazoase pot fi utilizate. Este o reducere
limitata (ratia intre emiterea maxima si minima) si aerul de combustie cu
un continut mai ridicat de oxigen poate fi o cerinta.
Ofera flacari mai lungi, este mai costisitor, necesita mai multa intretinere,
Arzator de ulei are mai multa reducere limitata si in general nu este la fel de curata ca un
arzator de gaz.
- concentratia (de ex. de catre GAC sau absorbtie de zeolit si desorbtie ulterioara) pentru a
reduce volumul
total de gaz care urmeaza sa fie tratat de catre oxidator
- pre-incazire, care rduce cerintele de combustibi
Aplicatie
Oxidatorii termici sint utilizati in vederea reducerii emisiei la aproape toate sursele VOC,
incluzind supapele de reactor, supape de distilatie, operatii de dizolvare si operatii petrecute in
cuptoare, uscatorii si cuptoare de ardere.
Pot face fata unor fluctuatii minore in curgere, dare excesele de curgere solicita utilizarea unei
flacare.
Consumul de combustibil poate fi ridicat, cid gazele reziduale slab-incarcate sint alimentate,
deci unitatile termice sint cele mai potrivite pentru aplicarea in procese mai mici cu incarcari de
VOC de la moderat-pina la-inalt. Oxidatorii termici sint utilizati pentru a controla VOC de la o
mare varietate de procese industriale ca de ex:
Limite /restrictii
Curgere tipica de gaz[ 900-86000 (oxidator termic direct si
Nm3/h ] regenerativ)1,2
90-86 000 (oxidator termic recuperativ)3
Temperatura °C 750-1000 4
980-1200 cu componente periculoase1,2,3
Concentratia de VOC in <25% LEL1,2,3
gazele reziduale
Resedince time [s] 0,5-2 5 (in functie de temperatura
Substante Nu se utilizeaza nici o substanta care poate
genera componente corrozive la motor de gaz
sau boiler cu aburi
1
[cww/tm/120]
2
[cww/tm/119]
3
[cww/tm/118]
4
[cww/tm/132]
5
[cww/tm/64]
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Performanta inalta si constanta • Emisia de monoxid de carbon si oxid de
• Principii simple nitrogen
• De incredere in functiune • Riscul formarii de dioxin, cind componente
• Oxidarea termica recuperativa si ce contin clor
regenarativa au o inalta eficienta termica, cu sint incinerate
efect de consum scazut de combustibil • Tratarea fumului de gaz este necesar pentru
suplimentar, deci o emisie mai scazuta de VOC-uri ce contin sulf si /ori halide
dioxid de carbon • Folosirea de combustibil additional este
• Integrarea in proces a caldurii risipite sau a necesar cel putin la operatia de pornire si
generarii de aburi este posibila. concentratia de VOC sub punctul de auto
aprindere
Randament [%]
Paremetru Comentarii
direct regenerativ recuperativ
VOC 98->99.9 1 95-99 2 98-100 a 3
25-99.9 1 25-99.9 3 Petrolul si produse pe baza
PM10 de carbuni
50-99.9 1 50-99.9 3 Chimicale si produse similare
Nivel de emisie [mg/Nm ] 3
Observatii
Parametru
direct regenerativ recuperativ
VOC <1-20 b Continut de oxigen
3 v-%
a
>99.9999 %
b
nivel scazut pentru substante periculoase, nivele ridicate pentru cele mai putin periculoase 1
[cww/tm/120]
2
[cww/tm/119]
3
[cww/tm/118]
Eficienta oxidarii termale pentru reducerea COV este mai mare decat oxidarea catalitica.
Efecte Inter-media
Pe linga emisia de dioxid de carbon sint urme de monoxid de carbon si NO X in gazul afluent, in
functie de continutul gazelor reziduale neprelucrate si de operatia oxidatorului termic.
Continutul de monoxid de carbo este redus de ex. prin utilizareaunui catalist potrivit; cantitati
relevante de NOX pot trece prin tratamente suplimentare (vezi Sectiunea 3.5.4.2). Prezenta
sulfului si halogenului cere tratament suplimentar pentru fumul de gaze, de ex. apa sau
epuratorul de alcaline (vezi Sectiunea 3.5.1.4) pentru a absorba halidele de hidrogen, injectie de
var (vezi sectiunea 3.5.4.1) pentru a absorbi dioxidul de sulf ori adsorbtie GAC (vezi Sectiunea
Monitorizarea [cww/tm/79]
Parametrele monitorizate pot cauza alarma cind valorie stabilite depasite sint:
• temperatura de combustie
• concentratia de VOC
• concentratia monoxidului de carbon
• presiune
• alimentatia gazului lichefiat
• alimentatia aerului comprimat
Un alt parametru important pentru monitorizare este continutul de oxigen a gazului de emisie,
care furnizeaza informatii despre conditiile de combustie. Acesta este crucial cind
componentele de halogen sint oxidate termic.
Arzatorii trebuiesc inspectate regulat si in caz de nevoie curatate. Daca depunerile se cladesc
rapid, masuri preventive trebuiesc luate. Pre-tratament efectiv poate fi necesar pentru curatarea
gazului rezidual contaminat, inainte de intrarea acestuia in arzator. Daca depunerile sint cauzate
de carbon , acesta poate indica utilizarea unei proportii gresite de gaz rezidual/combustibil, si
trebuie facuta verificarea monturii.
Situatia economica
Costuri
Tipuri de costuri Observ.
direct regenerativ recuperativ
Cheltuieli USD 2800-59000 1
USD 24000-89000 3
USD 8900-77000 4
Factori Influente/rezultate
Volumul de gaze reziduale ce trebuiesc Dimensiunea camerei de combustie
tratate
Continutul de caldura a gazului rezidual Proiectul echipamentului de combustie,
cerinta de combustibil de suport
Temperatura de combustie Materiale de constructie
Instrumentatie
Optiuni de recuperare de caldura
Cerinte de instalatii (interior, exterior,
nivelul solului, virful acoperisului etc.)
Cuptoare de ardere si boilere pot fi utilizate pentru oxidarea termica a VOC, daca temperatura si
durata de retenţie sint corelate. Acesta poate fi o optiune atractiva cind cuptorul de ardere sau
boilerul sint deja pe santier.
Descrierea
Oxidatorii catalitici opereaza intr-un mod foarte similar cu oxidatori termici, diferenta majora
fiind, ca gazul dua ce trece prin area de flacari, trece printr-un un strat catalizator. Catalizatorul
are efectul de-a creste rata reactiei de oxidare, permitind conversarea la temperaturi de reactie
mai joase decit in unitatile de oxidare termica. Deci, catalizatorul la fel, permite ca oxidatori
mai mici sa fie utilizati. Principiul este illustrat in Figura 3.68 [cww/tm/79].
Aer purificat
Arzător
Catalizator Schimbător de
căldură
Admisie
ifluent
Gazele reziduale sint incalzite de catre arzatori auxiliari pinal la aproximativ 300-500 °C inainte
de intrare in stratul catalizator. Temperatura maxima de evacuare proiectata a catalizatorului
este tipic 500-700°C [cww/tm/116]
Oxidatrul cu strat fixat poate folosi un catalizator monolitic sau catalizator cu strat pachetat.
Catalizatorul monolitic este un bloc solid poros, continind canele paralele, ne-intersectate
aliniate in directia curgerii de gaz. Avantajul este tocirea minima datorita intinderii termice /a
contractiei in timpul pornirii / a inchiderii si caderii generale de presiune. Catalizatorul cu strat
pachetat contine particule care sint sustinute sau intr-un tub ori in tavi putin adinci prin care
gazul trece. Comparind cu catalizatorul monolitic caderile lui de presiune sint considerabil mai
inalte si particulele catalizatoare tind sa se zdrobeasca datorita intinderii termice cind stratul
catalizator ingradit este incalzit/ racit in timpul pornirii / inchiderii.
Oxidatorii cu strat fluidizat au avantajul de rate foarte ridicate de transfer de masa, desi caderea
generala de presiune este ceva mai inalta decit la monolit. Un avantaj additional al straturilor
fluidizate este transferul inalt de caldura comparat cu un coeficient de transfer normal de
caldura de gaz. Un alt avantaj este tolreanta lor mai mare la particule in curentul de gaz decit la
catalizatorii cu strat fixat ori monolitic. Acesta se datoreaza corrodarii constante a firmiturilor
de catalizator, ce ajuta la indepartarea particulelor de pe exteriorul catalizatorului intr-un mod
continuu. Dezavantajul este pierderea treptata a catalizatorului prin tocire.
Catalizatorii utilizaţi la oxidarea compuşilor organici volatili sunt fie metale preţioase ca
platină, paladiu sau rodiu pe un suport ceramic sau metalic fie metale alcaline pe suport de bile
ceramice, amestecuri de oxizi ai metalelor de obicei susţinute de un cadru metalic puternic ca
oxizi de cupru, crom, mangan, nichel, cobalt etc.
Catalizatori precum crom/aluminiu, oxizi de cobalt sau oxizi de cupru/oxizi de mangan sunt
folosiţi pentru oxidarea gazelor conţinând compuşi ai clorului. Catalizatorii pe bază de platină
sunt activi pentru oxidarea sulfului din compuşi organici volatili, deşi sunt rapid dezactivaţi de
prezenţa clorului.
Prezenţa otrăvurilor pentru catalizatori în gazul rezidual, precum particule sau substanţe
chimice, poate avea un impact semnificativ în durata de viaţă a catalizatorului. Otrăvirea sau
orbirea catalizatorului poate fi ireversibilă, ex: acoperirea suprafeţei catalizatorului cu ulei sau
grăsimi reduce eficienţa acestuia dar aceastăp depunere poate fi arsă prin creşterea temperaturii.
Însă, dacă sunt prezente anumite substanţe chimice, otrăvirea catalizatorului devine ireversibilă.
Astfel de otrăvuri pentru catalizatori sunt, ex:
• Inhibitori care acţionează rapid ca fosfor, bismut, arsenic, antimoniu, plumb, mercur,
cauzând o ireversibilă pierdere a activităţii catalitice într-un raport ce depinde de
concentraţie şi temperatură
• Inhibitori cu acţiune redusă ca fier, cositor, silicon, cauzând o reducere ireversibilă a
activităţii dar sunt tolerate concentraţii mai ridicate decât în cazul inhibitorilor care
acţionează rapid
• Inhibitori reversibili, ca sulf, halogeni, zinc cauzând în funcţie de catalizator o acoperire
reversibilă a suprafeţei catalizatorului într-un raport ce depinde de temperatură şi
concentraţie
• Măşti de suprafaţă cum sunt solide organice, cauzând acoperiri reversibile ale suprafeţei
catalizatorului
• Substanţe care erodează sau acoperă suprafaţa catalizatorului, precum particulel inerte,
cauzând acoperirea suprafeţşei active, plus eroziunea catalizatorului la un raport determinat
de dimensiunea particulelor, debitul masic şi viteza gazului (cww/tm/80)
În oxidarea termică, câteva tipuri de oxidanţi sunt folosiţi:
• Oxidanţi catalitici puternici
• Oxidanţi catalitici regenerativi
• Oxidanţi catalitici recuperativi
Condiţiile normale de funcţionare pentru oxidanţii catalitici sunt:
• Gazul natural este preferat drept combustibil (când este necesar combustibil suplimentar)
• Arzătorul utilizat să fie corespunzător
• Camerele confecţionate din oţel inox sau carbon
• Secţiunea arzătorului construită cu suficientă lungime pentru a furniza chiar distribuirea
debitului şi a temperaturii pe suprafaţa catalitică
Waste Water and Waste Gas Treatment 225
Capitolul 3
Oxidarea catalitică ar trebui proiectată în aşa fel încât să faciliteze îndepăratrera catalizatorilor
în scop de curăţare sau înlocuire.
Un exemplu de oxidator catalitic regenerativ este dat în Figura 3. [cww/tm/132].
Aplicatie
Oxidarea catalitică este folosită pentru a reduce emisiile dintr-o multitudine de surse staţionare.
Principala sursă de emisie vizată este emisia de compuşi organici volatili din evaporarea
solvenţilor. Oxidarea catalitică este larg utilizată în multe sectoare industriale din acest
domeniu. Exemple de sectoare industriale în care este utilizată acestă metodă pentru reţinerea
COV:
• Staţii de încărcare a petrolului în rezervoare
• Procese de ventilaţie din industria sintezelor chimice organice
• Producerea cauciucului şi fabricarea polimerilor
• Producerea răşinilor poliesterice, a polietilenei şi polistirenului.
Oxidarea catalitica se potriveste cel mai mult sistemelor cu volume reduse de gaze evacuate,
daca exista o mica variatie in tipul si concentratia de COV si acolo unde nu are loc otravirea
catalizatorului sau murdarirea cu contaminanti. Alte componente de redus sunt monoxidul de
carbon si – la un anumit grad – particulele cu toate ca ultimele mentionate necesita dispozitive
speciale operationale.
Limitele / restrictiile
Debitul gazului influent 1200 – 86000(oxidator catalitic regenerativ
(Nmc/h) sau drept)1,2
90 – 86000(oxidator catalitic recuperativ)3
Temperatura (0C) 300-500 înainte de cataliză
500-700 după cataliză
Concentraţia COV în gazul rezidual < 25 % LEL1
Timpul de contact (s) 0,3-0,5 (în funcţie de volumul patului de
catalizator)
1
[cww/tm/116]
2
[cww/tm/119]
3
[cww/tm/118]
Avantaje/Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Mult mai compact decât oxidatorul • Eficienta mai scăzută în distrugerea COV
catalitic decât în cazul oxidării termice
• Solicită încălzire moderată sau de loc • Sistem sensibil la schimbarea temperaturii
• Produce puţin sau deloc oxizi de azot din gazului
atmosferă (cca. 20-30% din cantitatea • Risc de producere a dioxinelor când sunt
formată de oxidarea termică) incineraţi compuşi clorinaţi
• Monoxidul de carbon din gazul influent • Toţi catalizatorii sunt sensibili la agenţii de
este simultan îndepărtată de catalizator otrăvire, agenţii de infectare şi înăbuşire a
• Sunt poosibile performanţe mari, constate activităţii
şi de încredere • Particulele trebuie îndepărtate în prealabil
• Oxidarea regenerativă sau recuperativă au • Catalizatorii uzati când nu pot fi regeneraţi
efficient termică redicată, cu efect într-un trebuiesc depozitate
consum scăzut de combustibil şi emisie
scăzută de bioxid de carbon;
• Este posibilă integrarea proceselor de
încălzire reziduală sau producere de
încălzire
• Cerinţe reduse de izolare
• Risc de incendiu redus în comparaţie cu
oxidanţii catalitici
Randamentul
Parametru [%] Observatii
drept regenerativ recuperativ
95 1 90-99 2
VOC
98-99 a 1
25-99.9 1 Produse din petrol sau
PM10 cărbune
50-99.9 1 Produse chimice
CO >98 b 2
Odour 80-95 3
Nivelul de emisie
Parametru Observatii
[mg/Nm3]
VOC <1-20 c
a
solicită un volum mare de catalizator şi/sau temperaturi ridicate
b
catalizator din metal preţios
c
nivele scăzute pantru substanţe periculoase, nivele ridicate pentru substanţe nepericuloase
1
[cww/tm/116]
2
[cww/tm/119]
3
[cww/tm/70]
Efecte inter-media
Emisia în mediu include urme de monoxid de carbon şi datorită temperaturii relativ scăzute cu
oxidarea termică, un conţinut redus de oxizi de azot. Nivelurile de emisie atinse sunt de 15
mg/Nmc.
Catalizatorii au o durată de viaţă de minim doi ani. Apoi trebuie regeneraţi sau depozitaţi ca
deşeuri chimice sau chiar periculoase.
Când compuşii organici volatili conţin sulf şi/sau halogeni, trebuie să ne aşteptăm la emisii de
dioxid de sulf şi /sau halogenuri. Acestea trebuiesc îndepărtate prin tehnici corespunzătoare.
Monitorizare [cww/tm/79]
Situatia economica
Costuri
Tipul costurilor Observaţii
Drept Regenerativ Recuperativ
Costuri de capital USD 14000-58000 1 USD 24000-89000 3
(la 1000Nmc/h) EUR 10000-80000 2 EUR 30000-40000 2
Costuri anuale de
operare USD 2800-21000 1 USD 3600-12000 3
(la 1000Nmc/h)
Laboratoare, utilităţi, 0.5 zile pe saptamana 2 zile pe saptamana
consumabile
Costuri de efficient (la
USD 440-3600 1 USD 150-26000 3
toan de poluant pe an)
1
[cww/tm/116]
2
[cww/tm/70]
3
[cww/tm/119]
Factori Influenţa/rezultat
Raportul debitului de gaz rezidual Dimensiunea camerei de combustie
Conţinutul de căldură a gazului rezidual Proiectarea echipamentelor de combustie,
necesarul de combustibil
Eficienţa de distrugere a solveţilor cerută Cantitatea de catalizator necesară şi
suprafeţa de contact
Tipul catalizatorului
Proceduri
Tipul schimbătorului de căldură
Cerinţele instalaţiilor (interioare, exterioare,
la nivelul solului, la nivelul acoperişului, etc)
Descriere
Arderea cu flama este un proces de oxidare la temperatură înaltă folosit pentru distrugerea
componenţilor combustibili din gazele reziduale în procesele industriale. Există două tipuri de
ardere cu facle:
• Facle inalte
• Facle la sol.
Arderile cu facla la înălţime, tipul uzual, au capacitîţi mai mari decât arderile la sol. Într-o
ardere la înălţime, debitul de gaz rezidual este trecut printr-un coş variind între 10 şi 100 metri
înălţime şi este ars în vârful coşului. Flacăra este expusă la dispersia atmosferică (vânt,
precipitaţii). Faclele de acest tip sunt în general proiectate pentru capacităţi mari ( sute de tone
pe oră) şi sunt mult mai potrivite pentru variaţii mari ale debitului de gaz.
Arzător
Flacără de Aprinzător
veghe
Arzător
de vârf Coş de
sifguranţă
Coş de
flacără
Indtalaţie de aprindere
Gaz de aprindere
Abur
Gaz pilot
Drenaj
• Cap de colectare a gazelor şi instalaţii pentru colectarea gazelor din fazele de producţie
• Cilindru de detentă pentru îndepărtarea şi stocarea lichidelor condensabile
• Siguranţa pentru apă sau purje de gaz cu rol de a preveni pătrunderea flăcării în interior
• Unul sau mai multe arzătoare şi un coş pentru flacără
• Regulator pentru gaz şi unaprinzător pentru a aprinde amestecul de gaz rezidual şi aer
• Dacă este cazul, prevederi pentru forţe externe (exhaustare sau rezistenţa aerului) pentru
reducerea fumului
Gazul natural, gazul combustibil, gazul inert sau azotul pot fi folosite ca gaz de purjă.
În arzătoarele facla la sol, combustia are loc la nivelul solului. Ele variază în complexitate şi
multe constau fie în arzătoare cu facla convenţionale cu descarcare orizontală fără împrejmuiri
fie în multiple arzătoare montate în împrejmuiri din materiale refractare oţelite. Ele sunt
proiectate pentru mici capacităţi /10-100 tone/oră) şi tratează gaze combustibile generate de
toate sursele fixe conectate la un sistem de aprindere în procesul normal de funcţionare. Acestea
includ în principal emisiile de la valvele de siguranţă şi de la orice pornire sau oprire a
proceselor.
Diametrul mare al echipamentului arzătorului la sol oferă posibilitatea amplasării mai multor
arzătoare. Aşadar arzătoarele cu facla la sol pot fi ajustate la cantităţi variabile a gazului de
ardere prin ajustarea numărului de arzătoare cu care operează. Aceasta îmbunătăţeşte condiţiile
de combustie şi conduce la eficienţe ridicate ale combustiei.
Un nou tip de arzător cu facla la sol lucrează ca sistem cu ardere la suprafata cu preamestec
(arzator inchis), unde preamestecul gaz-aer arde într-un mediu permeabil. Acest mediu constă în
câteva straturi de fibre metalice şi menţinerea temperaturii la peste 1300 0C. Gazul este
alimentat printr-un injector Venturi la baza sistemului arzătorului, injectorul introduce cantitatea
stoechiometrică de aer necesară combustiei. Pot fi atinse rapoartate de aer de 1:12 şi 1:19. In
difuzor, direct în vârful injectorului Venturi, viteza mixturii scade şi presiunea creşte, ceea ce
creşte eficienţa injectorului venturi şi determină presiunea statică să lase amestecul de gaz prin
mediul permeabil. Din difuzor amestecul de aer intră în camera de preamestec şi trece prin
mediul permeabil unde este prins de un regulator de ardere. Arderea are loc chiar deasupra
mediului permeabil. Căldura este eliberată prin convecţie, făcând recuperarea energiei cu
schimbător de căldură dacă se doreşte. Zona de combustie închisă previne descărcarea de
căldură şi scântei. Tehnica este descrisă în Figura 3. [cww/tm/153].
Arzător cu
pereţi permeabili
Izolaţie
Perete Piloţi
mobil
Perete articulat
Cameră de
preamestec
Difuzor
Materialul fibros este permanent răcit de un debit de aer sau gaz. Deoarece fibrele metalice au o
mare suprafaţă raportat la volumul lor, ele se răcesc rapid. Aceasta face de asemeni unitatea
rezistentă la întoarcerea flăcărilor. Chiar şi la debite mici amestecul este suficient pentru a răci
materialul aşa încât partea de preamestec a materialului nu va depăşi 1500C(cww/tm/153).
Un singur modul cuprinde şase arzătoare în două bănci spate în spate cu o capacitate totală de
90 MW pentru gazul natural ( Woobe index 47,8 MJ/Nmc). Flacăra este protejată şi direcţionată
în sus de pereţii izolaţi. Radiaţia de căldură în zona împrejurătoare este redusă şi creşterea
temperaturii mediului ambiant este limitată la mai puţin de 5K (cww/tm/153).
Gazele reziduale pentru a fi aprinse trebuie să aibă o capacitate calorică de minim 11 MJ/Nmc
pentru combustie completă, altfel trebuie adăugat combustibil suplimentar. În unele cazuri,
chiar arderea gazelor reziduale care au capacitatea calorică minimă necesară necesită încălzire
suplimentară. Dacă combustibilul conţine azot, pentru a minimiza formarea oxizilor de azot este
necesară o înmcălzire suplimentară.
Aer
Aer
Arzător
Aer pilot
Combustibil
Aer
Gaz
Combustibil rezidual
auxiliar
Injector central
Combustibil
aer
Aer pentru
aprindere
Combustibil
auxiliar
Combustibil Aer
Aplicatie
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Generale Generale
• Sistem de eliminare eficient referitor la surplusul • Fără emisii de poluanţi(Sox, Nox, monixid
de combustibil şi existenţa unor gaze nereciclabile de carbon, halogenuri hidrogenate) dincolo
sau emisia neaşteptată a unui debit mare de gaze de flacără
Poate fi utilizat pentru controlul emisiilor intermitente • Necesită echipamente de control a fumului
sau fluactuante de gaze • Căldura de combustie nu este reconvertibilă
• Cost ridicat în caz de reîncărcare
Arzătoare la înălţime Arzătoare la înălţime
• Îndepărtarea rapidă şi în siguranţă a unei mari • Emisie de lumină
cantităţi de gaz rezidual • Emisie de zgomot
• Echipamente de intervenţie în caz de urgenţă • Dificultăţi în tratarea debitelor reduse
• Formarea de turte poate cauza blocaje
Arzătoare la sol Arzătoare la sol
• Aprinderea flăcării sigură (puţin influenţată de • Capacitate limitată
vânt) • Nu poate opera largi variaţii de debite,
• Flexibil; poate opera variaţii de debite în limite solicitând combinarea cu arzătoare la
mici înălţime
• Risc crescut pentru siguranţă şi sănătate în
caz de funcţionare necorespunzătoare
• Datorită calităţii slabe a combustibilului
eficienţa poate fi redusă
• Emisii de miros
Arzătoare la sol cu cameră de combustie cu Arzătoare la sol cu cameră de combustie cu
preamestec preamestec
• Ardere completă • Tehnică nouă, de aceea nu este recunoscută
1
[cww/tm/117]
2
[cww/tm/84]
3
[cww/tm/153]
Nivele de emisie ce pot fi atinse menţionate în tabel evidenţiază distrugerea poluanţilor aerului
(COV şi hidrocarburi) prin ardere. Alţi parametri (NO şi NOX) se atribuie emisiilor cauzate de
ardere. Arzătoarele nu conţin instalaţii de tratare a gazelor, însă emisia de poluanţi cauzaţi
incinerarea unor gaze cu conţinut de sulf şi/sau halogenil, NOx, monoxidul de carbon în mod
normal trebuie controlată. Din aceste motive, arzătoarele la sol nu sunt potrivite pentru gaze
toxice sau periculoase. Combinarea/recombinarea reacţiilor către obţinerea dioxinei nu este
favorizată datorită lipsei “geamului de recombinare” şi suprafeţei metalice acţionând ca un
catalizator.
Performanţa de reducere a faclelor, aşa cu este descrisă în tabel, este valabila numai de
condiţiile optime de funcţionare. Rata de performanţă în condiţii non-optime acoperă 0-98%
(cww/tm/84), ceea ce înseamnă că faclele sunt foarte sensibile la schimbarea condiţiilor. Aceast
fapt face ca faclele să nu prezinte încredere când sunt utilizate în regim continuu.
Efecte inter-media
presiune
Gaz pilot
Energie (kWh/1000Nmc)
Cădere de presiune (kPa) 11
1
(cwww/tm/64)
Arzătoarele pot produce zgomot. Cele mai importante surse de zgomot sunt (cww/tm/94):
• Injecţia dispersoarelor de fum
• Procesul de combustie
• Ventilatoarele
Orice sistem de utilizare a aburului produse zgomot, datorită presiunii ridicate a debitului de
abur, a injectoarelor şi a procesului de combustie asociat cu hidrocarburile. Presiunea ridicată a
aburului generează zgomot de înaltă frecvenţă, care este foarte dăunător pentru oameni, şi
deasemeni îmbunătăţeşte eficienţa combustiei, deaceea crescând emisia de energie şi rata de
ardere, care din nouz conduce la un zgomot ridiact de combustie. Zgomotul de combustie este
în general zgomot de joasă frecvenţă, comparabil cu zgomotul de ventilatorului de la amestecul
gazului rezidual cu aer.
Monitorizarea [cww/tm/94]
Rata de emisie a fumului la arzătoare trebuie verificată pentru a verifica dacă s-a introdus
suficient dispersant dar nu mai mult decât este necesar pentru a preveni emisia de fum. Aceasta
poate fi atinsă în trei moduri:
• De un şir de termocuple evaluate la cel puţin 1000 grade C
• De un detector de infraroşu
• Măsurând debitul de gaz ars rapoortat la debitul de dispesant. Controlul debitului se face de
obicei prin valve de control
O politică de control mult mai stringentă este cerută pentru arzătoarele la sol datorită riscului pe
care îl prezintă pentru sănătate şi siguranţă.
Un răspuns rapid al unui sistem de control este esenţial, preferabil prin intermediul unbei
transmisii electronice de control a semnalelor dintre, telecomanda uzuală, coşul de ardere şi o
cameră de control. Instalarea unui monitor TV pentru a monitoriza flacăra în camera de control
Situatia economica
Faclele discutate sunt acelea cu duzele intre 2,5 cm si 2.3 m in diametru, arzand 100% cu gaz
rezidual combustibil cu o valoare calorifica de aproximativ 17 MJ/Nm3 si exploatate intre 1 si
100 ore pe an. Faclele situate la costurile de investitie si exploatare cele mai joase au o
capacitate mai mare de ardere (aproximativ 300000 Nm3/h) cu un diametru al duzei de pana la
2.3 m si functionand 100 ore pe an sau mai mult. Faclele situate cu costurile de investitie si
operare cele mai ridicate au o capacitate de ardere mai mica (aprox. 36 Nm3/h), diametrele
duzelor fiind mici de 2.5 cm si operate pentru mai putin de 10 ore pe an.
Deoarece faclele sunt in principal utilaje de siguranta ce opereaza cu fluxuri de durata scurta (in
general in conditiile anormale sau eliberari in cazuri de accidente de la un proces) fata de un
utilaj de control care trateaza un flux rezidual continuu, nu este adecvat sa se compare costurile
de eficienta ale faclelor cu costurile altor dispozitive de control. Costul pentru o tona de poluant
controlat captat depinde de orele anuale de functionare. Utilizarea nefrecventa a faclei va avea
ca rezultat costuri mai mari pentru tona de poluant necontrolat, utilizarea frecventa insemnand
costuri mai mici de poluat controlat.
Particulele poluante sunt: praful, metalele grele şi compuşii lor, aerosoli, ceaţa şi negrul de fum,
care se întâlnesc frecvent în gazele uzate, gazele de ardere în aerul de combustie din industria
chimică. Particulele de praf şi de metale grele (şi/sau compuşii) se găsesc în procesele de
producţie în gazele reziduale când compuşii solizi sub formă de pulberi ce se formează, sunt
trataţi şi depozitaţi şi deasemenea în gazele de ardere de la combustii, de exemplu la centralele
termice sau incinerarea deşeurilor. Aerosolii şi ceaţa apar de exemplu în timpul reacţiilor şi
prelucrărilor de la obţinerea amestecuriolr. Sistemele de tratare obişnuite sunt descrise mai jos.
3.5.3.1 Separator
Descrierea
Curentul de gaz rezidual este trecut într-o cameră unde praful, aerosolii şi/sau picăturile sunt
separate de gaz sub acţiunea gravitaţiei, efectul fiind crescut prin reducerea vitezei de distribuţie
a gazelor, folosind mijloace ca: talere, plăci sau plase metalice.
În interiorul camerei trebuie asigurată o viteză de distribuţie uniformă. Curgerea selectivă are un
efect contrar asupra eficienţei. Folosirea unor mijloace de obstrucţionare în interiorul
separatorului permite viteze mai mari ale procesului, ceea ce reprezintă o reducere a volumului
separatorului, comparativ cu camerele de liniştire. Dezavantajul constă în creşterea căderii de
presiune.
Aplicatia
Limite/restricţii
Debit gaz rezidual [Nm3/h] 100-1000001
Conţinut de praf Fără restricţii
Dimensiunea particulelor
Temperatura În mod normal aprox.540 grade C, dar
depinde de materialul recipientului
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/108]
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
● Simplitatea execuţiei , cost redus ● Randament scăzut în special la îndepărtarea
● Căderi de presiune foarte scăute particulelor mici
● Potrivitpentru temperaturi mai ridicate ● Nu este potrivit când diferenţa de densitate
dintre gaz şi particule este mică
Efecte inter-media
Reziduurile sunt constituite din praf şi /sau din picaturile separate care trebuie eliminate atunci
când refolosirea /recircularea nu este posibila .In funcţie de sursă praful separat poate fi
impurificat cu compuşi toxici sau periculoşi ceea ce trebuie luat în considerare pentru
prelucrări sau eliminări ulterioare .
Situatia economica
Costurile totale sunt scăzute dar cum separatorul este de obicei integrat in alte sisteme,nu se
poate face o estimare total.
3.5.3.2 Ciclonul
Descrierea
Cicloanele folosesc inerţia pentru a separa particulele din gaz sub acţiunea forţei centrifuge de
obicei în camere conice. Se crează un turbion dublu în interiorul ciclonului .Gazele care intră
execută o mişcare circulară spre partea inferioară. In partea de jos gazul se intoarce şi cu o
mişcare elicoidală prin centrul ciclonului ese pe la partea superioară a acesteia.Particulele din
curentul de gaz sunt separate lângă peretele ciclonului deforţă centrifuga şi sunt în contrasens cu
gazul care circulă şi apoi iese din ciclon .Particulele de dimensiuni mai mari ,părăsesc peretele
ciclonnnului şi se depun intr-un buncar la partea inferioară in timp ce particulele mici părăsesc
ciclonul împreuna cu gazul care iese.
Cicloanele umede sunt agregatede mare randament ,pulverizând apă în curentul de gaz rezidual
pentru a creşte greutatea a particulei şi astfel creşte randamentul separării particulelor fine.
Există două tipuri de cicloane : cu flux reversibil si intr-un singur sens [cww/tm/79]:
● Ciclonul cu flux reversibil (vezi figura 3.75[cww/tm/79]),care estecel mai uzual constă din :
-o carcasă cilindrică cu bază conică
-un buncăr pentru colectarea prafului
-o intrare pentru aer ,tangenţial sau axial
-ieşiri.
Intrare axială Intrare tangenţialî
• Ciclonul cu un singur sens (vezi Figura 3. [cww/tm/79]) este echipat cu rotoare fixe sau
mobile,gazul intra sub formă de spirală,gazul epurat se concentrează de-a lungul axului
central iar particulele se concentreaza pe lângă pereţi.
Separator de
Vane fixe praf
Către circuitul
secundar
Aplicatie
Cicloanele sunt folosite pentru controlul prticulelor şi în special pentru pM>10pm.Exista totuşi
cicloane cu randament ridicat proiectate pentru a fi eficiente chiar pentru PM2.5 [cww/tm/107].
In general cicloanele nu sunt adecvate pentru a face faţă reglementărilor din domeniul poluării
aerului dar ele servesc ca pre-epurator pentru instrumente de control mult mai costisitoare cum
ar fi:filtru cu ţesături(vezi capitolul 3.5.3.5)sau filtrele electrostatice (vezi capitolul 3.5.3.3).Se
utilizează dupa procese de uscare prin pulverizare şi dupa procese de concasare ,măcinare şi
calcinare. Sistemele de încalzire industriale ce utilizeaza combustibil fosil,utilizeaza în mod
obişnuit mai multe cicloane mult mai eficiente decât un singur ciclon şi pot separa PM <2.5
μm.
Limite / restrictii
Debitul gaz rezidual [Nm3/h] 1-100.0001,2,(pentru sisteme cu un
ciclon)
Până la 180.0002(mai multe cicloane în
paralel)
Conţinutul de praf [g/Nm3] 1-16.0002
Dimensiunea particulelor <PM2.5-<PM2002
Temperatură Depinde de materialul recipientului ,poate
fi>1200 0C
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/107]
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
●simplicitatea instalaţiei ●Colectare relativ redusă mai ales pentru PM
●recuperarea materiei prime <10 μm.
●fara parti mobile, deci intreţinere uşoară şi ●Cicloanele cu intrare axială nu pot fi folosite
costuri reduse cu particule capabile să determine corodarea
●Colectare şi îndepărtare uscată cu excepţia excesiva sau colmatarea paletelor .
cicloanelor umede ●Nu se poate utiliza in cazul materialelor
●Necesită un spaţiu reletiv redus vâscoase .
●emisii de ape uzate la ciclonul umed.
●zgomot
Cicloanele funcţionează mult mai eficient cu încarcaturi mai mari de poluant ,cu condiţia
casistemul să nu se colmateze .Încărcăturile mai mari de poluant sunt asociate în general unui
debit mai mare [cww/tm/107].
Randament
Observatii
[%]
Parametru
Randament Debit ridicat Cicloane
Conventional
ridicat multiple
PM 70–90 1 80-99 1 80-99 1
PM10 30-90 1 60-95 1 10-40 1
PM5 90 1
80-95 1
PM2.5 0-40 1
20-70 1 0-10 1
1
[cww/tm/107]
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
1[cww/tm/64]
2[cww/tm/107]
Praful rezult reziduu şi trebuie îndepărtat. Cantitatea depinde deîncărcarea cu prafa gazului
rezidual. În funcţie de sursă, praful separat poate fi contaminat cu substanţe toxice şi /sau
periculoase.
Exploatarea cicloanelor este o sursă semnificativă de zgomot care trebuie redus ,de exemplu
prin închiderea utilajului.
Monitorizarea [cww/tm/79]
Există puţine cerinţe pentru întreţinerea cicloanelor –trebuie să permită accesul pentru inspecţia
periodică a coroziunii ciclonului .
Căderea de presiune de-a lungul ciclonului este monitorizată şi este verificat sistemul de tratare
a prafului pentru a nu se bloca.
Situatia economica
Costuri Obsrvatii
Tipuri de costuri Ciclon singular şi Ciclon multiplu
standard
Cheltuieli capitale[ per USD 1200-1500 1 USD 1100-1400 1
1000 Nm3/ h] EUR 900 2
Cheltuieli de exploatare USD 700-7800 1 USD 450-750 1
anuale [per 1000Nm3/h] EUR 200 2
Cheltuieli ptr.
Eficacitate[ per tonă USD 0.45-460 1 USD 0.32-50 1
poluant controlat per an]
1
[cww/tm/107]
2
[cww/tm/70]
Pentru ciclonul singular standard, debitul se presupune a fi între 1800 şi 43000 Nm 3/h,
încărcarea cu PM între 2,3 şi 230 g/Nm3 şi eficienţa controlului 90 %. Pentru bateriile
decicloane debitul se presupune a fi între 36000 şi 180000 Nm3/h iar încărcarea cu particule şi
eficienţa ca mai sus .
Ca o regulă, agregate mai mici care controlează un curent de gaz rezidual cu o concentraţie
scăzută de particule vor fi mult mai scumpe ( per debit şi per cantitate de poluant controlat)
decât un agregat mare care controlează un gaz rezidual cu un conţinutt mare de particule.
Descrierea
Un filtru electrostatic este un sistem de control care foloseşte forţa electrostatică ptr. a orienta
particulele care intră cu gazele reziduale spre plăci colectoare.Particulele care intră sunt
încărcate electric când trec peste un strat cu ion de gaz. Electrozii din centru sunt menţinuţi la
tensiune ridicată şi generează câmpul electric care înpinge particulele spre pereţii colectori.
Tensiunea pulsatorie necesară se încadrează înintervalul 20-100 kV.
Distribuitor
de gaz
Admisie
Electrozi de
descărcare
Colectare
Plăci de reţinere praf
Fire de descărcare
IT
Direcţia curentului
de gaz
Electrozi colectori
Recipientul
de reţinere
praf
La filtrele uscate, colectorii sunt scuturaţi prin variate mijloace mecanice ptr. decantarea
particulelor care alunecă în jos într-un palnie. Procedeul de scuturare poate proiecta unele dintre
particule înapoi în fluxul de gaz. Particulele reintrate în ultima sectiune a ESP nu pot fi
recapturate şi astfel părăsesc agregatul. O parte din gazul rezidual poate deasemenea curge în
jurul zonei de încărcare. Din acest motiv sunt montate talere pentru a forţa curentul infiltrat sa
se amestece cu curentul de gaz principal.
Filtrul electrostatic uscat cu tuburi poate fi curăţat acustic. Contrar filtrului cu plăci, filtrul cu
tuburi nu prevede talere de a lungul zonei de colectare, dar neuniformităţile pot permite unor
particule să evite încărcarea.
La filtrul umed, colectorii sunt, fie intermitent, fie continuu spălaţi cu apă, buncărul fiind
înlocuit cu un sistem de drenare. Efluentul umed este colectat şi tratat. Filtrul umed necesită ca
sursă de apă de spălare să fie injectată sau pulverizată lângă paartea superioară a tuburilor
colectoare, fie continuu, fie la intervale de timp. Acest sistem de spălare înlocuieşte mecanismul
de scuturare sau cel acustic, utilizat de obicei la filtrul uscat. Apa curge cu particulele colectate
într-un colector de apă, de unde fluidul este pompat sau golit. O parte din fluid poate fi reciclată
pentru a reduce cantitatea totală de apă necesară.
Filtrele lucrează ca filtre cu una sau două trepte. La filtrul cu o treptă, cîmpul electric care
determină descărcarea prin efect CORONA, este deasemenea folosit să atragă, şi astfel sş
evacueze particulele încărcate. La filtrul cu două trepte, încărcarea şi evacuarea particulelor are
loc în câmpuri electrice diferitr, cel de al doilea fiind electrostatic.
Principala diferenţă dintre filtrele cu una şi două trepte este ilustrată în Figura 3. [cww/tm/79].
Plăci colectoare
Electrozi de IT
Plăci colectoare
Electrozi de IT
Unul dintre principalii parametri operaţionali este suprafaţa specifică de colectare (SCA) –
suprafaţa electrozilor de colectare raportată la debitul de gaz. SCA mai mare determină o
eficienţă mai mare, dar necesită şi colectori mai mari. SCA se încadrează normal în intervalul
40-100 s/m.
Sistemele cu riscuri înalte, cum ar fi explozii sau foc, trebuie să fie echipate cu sisteme de
siguranţă, cum ar fi ieşiri de incendiu sau sistem de stropire.
Aplicatie
ESP se utilizează pentru separarea particulelor până la PM2,5 şi mai mici şi a poluanţilor
periculoşi din aer, cum ar fi cele mai multe metale. (cu excepţia mercurului).
Sectoare de aplicaţie în industria chimică şi domenii înrudite sunt:
Filtrele umede se utilizează în situaţiile în care varianta uscată nu este potrivită, de exemplu:
• materiale umede şi vâscoase
• amestecuri inflamabile/explozive
• materiale cu rezistenţă ridicată
• când se doreşte o eficienţă de colectare mai mare
• pentru a controla ceaţa acidă
Filtrele într-o singură treaptă se utilizează în numeroase sisteme de prelucrare a gazului de
ardere ca de exemplu în centralele electrice şi la incinerarea deşeurilor pentru reducerea prafului
şi cenuşii zburătoare. Metalele grele şi compuşii lor din praf, sunt deasemenea eliminate şi
îndepărtate împreună cu alte particule. Sunt potrivite deasemenea pentru separarea aerosolilor şi
a ceţii.
Filtrul ESP în două trepte se utilizează la îndepărtarea prafului şi a picăturilor de ulei. Este o
alternativă la filtrarea la suprafaţă (filtru HEPA). ESP în două trepte se utilizează unde sunt
implicaţi curenţi mici de gaze reziduale (<25 Nm3/s) şi o proporţie mare de particule
submicronice, ca de exemplu fum sau picături de ulei.
Limitele şi restricţiile aplicaţiei sunt:
Limite / restrictii
360000 – 1800000 (plăci uscate)1
1800 – 1800000 (tuburi uscate)2
180000 – 900000 (plăci umede)3
1800 – 180000 (tuburi uscate)4
Debitul de gaz rezidual Până la 700 (filtru uscat)1,2
[Nm3/h] < 80-90 (filtru umed)3,4
2 – 110 (plăci electrod)1,3
1 – 10 (tuburi electrod)2,4
5 x 103-2 x 1010 1,3
(filtru uscat)
>PM1,0 (filtru uscat)
360000 – 1800000 (plăci uscate)1
Temperatura
[°C]
1800 – 1800000 (tuburi uscate)2
180000 – 900000 (plăci umede)3
1800 – 180000 (tuburi uscate)4
Până la 700 (filtru uscat)1,2
Conţinutul specific de praf < 80-90 (filtru umed)3,4
[g/Nm3] 2 – 110 (plăci electrod)1,3
1 – 10 (tuburi electrod)2,4
Rezistenţă 5 x 103-2 x 1010 1,3
[Ώ cm] (filtru uscat)
Dimensiunea particulelor >PM1,0 (ESP uscat)
1
[cww/tm/125]
2
[cww/tm/124]
3
[cww/tm/127]
4
[cww/tm/126]
Avantaje / Dezavantaje
Advantaje Dezavantaje
• Eficienţă ridicată chiar şi pentru particule mici • Riscul exploziei la filtru uscat
• Potrivit pentru un domeniu larg de • Capacitatea de separare depinde de rezistenţa
temperatură, presiune şi debit de gaz particulelor de praf (la filtre uscate)
• Cădere de presiune joasă, de aici şi necesarul • Coroziunea sârmelor datorită scurgerii aerului şi
de energie tinde să fie scăzut condensării acide, ceea ce este o problemă la filtre
• Filtrul umed poate trata particule vâscoase, umede
picături şi praf cu înaltă rezistenţă sau exploziv • Sensibilitate în întreţinere la o corectă aliniere, de
exemplu la electrozi de descărcare
• Sensibilitate la fluctuaţiile din curentul de gaz
(debit, temperatură, compoziţia gazului şi a
particulelor)
• Necesită un spaţiu relativ mare
• Necesită personal de înaltă calificare
• Precauţii speciale pentru a proteja personalul de
tensiunile înalte
• Filtrul uscat nu este recomandat în cazul
Advantaje Dezavantaje
particulelor umede sau vâscoase
Dimensiunea filtrului ESP este factorul principal în determinarea eficienţei colectării. Alţi
parametri care afectează eficienţa sunt:
• rezistenţa prafului
• compoziţia prafului şi gazului
• temperatura
• distribuţia mărimii particulelor
Randament
Parametru [%] Observatii
ESP uscat ESP umed
total PM 99.0–99.2 1 99.0–99.2 2
PM10 97.1–99.4 1 97.1–99.2 2
PM2.5 96.0–99.2 1
97.4–99.2 2
Nivel de emisie
Parametru [mg/Nm3] Observatii
ESP uscat ESP umed
Pentru filter ESP bine
Praf 5–15 proiectate şi
dimensionate corect
1
[cww/tm/125]
2
[cww/tm/127]
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Utilizând ESP procedeul uscat, praful separat este eliminat ca deşeu, în timp ce utilizând ESP
procedeul umed, praful reţinut fuzionează cu apa pulverizând necesitând o tratare ca apă uzată.
În funcţie de sursa de provenienţă, praful reţinut poate di contaminat – ex: praful provenit de la
incinerare poate conţine dioxine şi /sau metale grele sau oxizi a acestora. Acest tip de praf poate
fi clasificat ca deşeu periculos care trebuie depozitat în consecinţă.
Monitorizarea [cww/tm/79]
Pentru evaluarea performaţelor unui ESP, poate fi determinată emisia de masă prin
monitorizarea concentraţiei de particule din efluentul gazos, folosind o probă prelevată
izocinetic sau bazată pe materie, ex: UV/vizibil, opacitate, radiaţii beta sau cinetica particulelor.
Consumul de energie electrică şi tensiunea curentului prin ESP, ritmul de curăţare şi
temperatura trebuiesc monitorizate în mod curent. Praful emis din buncărele de colectare trebuie
să fie lăsat liber de blocaje aşa încât colectorul să nu devină supraîncărcat şi prin aceasta să
cauzeze mici scurtcircuite ale ESP.
ESP trebuie să fie periodic inspectate în scopul de a detecta orice degradare, ex: coroziunea
electrozilor, a izolaţiei sau a echipamentelor de separate. Aşadar, accesul la precipitator trebuie
să fie liber, fără piedici dar cu respectarea standardelor de siguranţă.
Situatia economica
Costuri
Tipuri de costuri Electrod tip placă Electrod tip placă Electrod tip ţeavă Electrod tip ţeavă
uscată umedă uscată uscată
Costuri
USD 8500-28000 1 USD 18000-36000 2 USD 18000-120000 3 USD 35000-180000 4
(la 1000 Nmc/h)
Costuri anuale cu
exploatarea (la USD 2400-24000 1 USD 3500-27000 2 USD 2800-5600 3 USD 4200-7000 4
1000 Nmc/h)
Costuri pentru
eficienţa
USD 45-280 1 USD 60-600 2 USD 55-950 3 USD 90-950 4
(la tona de poluant
controlată annual)
1
[cww/tm/125]
2
[cww/tm/127]
3
[cww/tm/124]
4
[cww/tm/126]
Costurile pot fi substanţial mai mari decât domeniile arătate mai sus pentru poluanţii care
necesită un nivel mai ridicat de control sau care impun ca ESP să fie fabricat din materiale
speciale ca oţel inox sau titan. În general, raportul cost – efficienţă este favorabil
echipamentelor mari pentru curăţarea debitelor cu mare încărcare în poluanţi comparativ cu
echipamentele mici pentru controlul unor concentraţii reduse de poluanţi din gazele reziduale.
Descrierea
Absorbţia umedă a prafului este o variantă a absorbţiei umede a gazelor (vezi Secţiunea
3.5.1.4), utiliând aceeaşi tehnică sau tehnici similare pentru reducerea sau recuperarea
particulelor materiale ce însoţesc componenţii gazoşi. Principalele scrubere utilizate sunt:
Admisie gaz
Evacuare gaz
Con
Rerzervor
cu lichid
Dren
• Scruberele Venturi
Trăsătura caracteristică a unui scruber Venturi este limitarea produsă de un tub Venturi
cauzând o creştere a vitezei gazului. Echipamentul se bazează pe principiul pulverizării
foarte fine (atomizare) a lichidului într-un curent de gaz impurificat, ce este introdus cu
viteză mare în aşa numitul tub Venturi, apoi lichidul pulverizat formează o peliculă de
lichid pe pereţii scruberului, antrenând substanţele solide sau lichide dispersate în gaz şi
evacândule pe la partea inferioară a scruberului. Scruberele Venturi sunt dispozitive foarte
eficiente pentru reţinerea particulelor, ele pot reţine particule de dimensiuni submicronice.
Pot fi utilizate deasemeni pentru a reţine urmele de poluanţi din gaze, în special anumiţi
compuşi de reacţie. Un exemplu este dat în Figura 3. [cww/tm/79].
Problema întâlnită în această tehnologie este eroziunea care apare datorită vitezei ridicate a
amestecului gaz-lichid în tubul Venturi. Tubul Venturi este uneori căptuşit cu materiale
refractare pentru a rezista uzurii produse de impactul cu pareticule de praf. Un cot inundat
localizat după tubul venturi reduce uzura datorată impactului cu particulele abrazive. Tubul
Venturi este confecţionat din materiale rezistente la coroziune proiectate pentru o durată de
viaţă maximă. Alegerea finală a materialului se face în funcţie de factori precum:
- temperatură
- rugozitate
- coroziune
- atac chimic
Eficienţa reţinerii creşte cu viteza gazului şi căderea de presiune. Unele scrubere Venturi sunt
create să permită uin control al vitezei variind grosimea tubului Venturi.
În general nu este necesară o pretratare a gazului pentru scruberele Venturi, totuşi în unele
cazuri gazul uzat trebuie în prealabil răcit dacă scruiberul este confecţionat din materiale care
pot fi deteriorate la temperaturi ridicate.
Când gazul uzat conţine particule materiale şi gaze ce trebuiesc reţinute, scruberul Venturi
poate fi utilizat ca un dispozitiv de pretratare pentru îndepărtarea particulelor materiale
pentru prevenirea înfundării următorului dispozitiv pentru tratarea gazelor uzate, care ar
putea fi un scruber cu pat
Evacuare gaze
Admisie gaze epurate
uzate
Separator
Admisie centrifugal
lichid
Dren
Aplicatie
1
[cww/tm/110]
2
[cww/tm/111]
3
[cww/tm/114]
4
[cww/tm/112]
5
[cww/tm/115]
Tabelul 3.16: Aplicaţii şi limite ale aplicaţiilor şi restricţiilor diferitelor scrubere umede pentru reţinerea prafului
Avantaje/Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
General General
• pot opera cu prafuri inflamabile şi explozive în • efluentul lichid poate crea probleme de poluare
condiţii de risc redus a apelor
• asigură răcirea gazelor • deşeul colectat este umed
• gazele corozive pot fi neutralizate • este necesară protecţie împotriva îngheţului
• eliminarea simultană a prafului şi compuşilor • particulele materiale colectate pot fi
anorganici contaminate şi/sau nereciclabile
• gazul evacuat poate necesita reîncălzire pentru
a se evita pana de fum vizibila .
Scruber cu umplutură fibroasă Scruber cu umplutură fibroasă
• poate opera cu ceaţa • potenţial ridicat de probleme de coroziune
• căderi de presiune relativ reduse. • nu tocmai potrivit pentru colectarea
particulelor materiale, recomendat doar pentru
particule solubile şi/sau fine.
Scrubere cu placi Scrubere cu placi
• asigură absorbţia gazelor şi reţinerea • potenţial ridicat pentru probleme de coroziune.
particulelor într-un singur echipament
• poate opera cu ceaţa
• eficienţa colectării poate varia
• îmbunătăţeşte contactul gaz-lichid pentru
îndepărtarea SO2.
Turnurile de spălare Turnurile de spălare
• eficienţa în a colecta gaze ca şi particule • eficienţa de transfer masă relativ redusă
materiale • relativ ineficient în îndepărtarea particulelor
• necesită un spaţiu relativ redus fine
• căderi de presiune relativ reduse • cu FRP construcţii, este sensibil la temperatură.
• poate fi exploatat în atmosferă foarte corozivă,
cu FRP construcţii
Scrubere cu talere de ciocnire Scrubere cu talere de ciocnire
• poate lucra cu vaporii • poate opera cu vaporii
• are o rată relativ redusă de recirculare a apei • are o rată relativ redusă de recirculare a apei
• eficienţa de colectare poate varia. • eficienţa de colectare poate varia.
Scrubere Venturi Scrubere Venturi
• poate opera cu vaporii • potenţial ridicat pentru probleme de coroziune
• cheltuieli de întreţinere relativ reduse • căderi de presiune relativ ridicate şi
• simple în design şi uşor de instalat deasemenea mare necesar de energie.
• eficienţa de colectare poate varia Zgomotul poate fi o problemă când viteza
• îndepărtează deasemenea gaze contaminate gazului în tubul Venturi este mare
• nu se blochează. • este limitat la particule materiale şi gaze cu
solubilitate ridicată.
Efecte inter-media
În funcţie de sursa, praful separat poate fi contaminat – ex: praful rezultat din incinerare poate
conţine dioxine şi/sau metale grele şi oxizii lor. Acest tip de praf poate fi clasificat ca deşeu
periculos care trebuie depozitat în consecinţă.
Randamente
[%]
Parametru
Umplutură Pat fluidizant Placi Turn de spălare Talere cu ciocnire Venturi
fibroasă
PM 70->99 1 50–99 2 70->99 3 80–99 4 70->99 5,7
VOC 70->99 (mists) 1 50–95 3
SO2 80->99 2 80->99 3
HCl 90 7
HF 90 7
NH3 94-99 8 94-99 8
Consumabile Cantitatea de consumabile
Apă pentru scruber
>3 3 0.5–5 6
(l/Nmc)
Energie (kWh/1000Nmc) 1–2 6 <0.5–6 6,7
Cădere de presiune 1.5–2.8 6 2.5–20 6,7
(kPa)
Tipul de costuri Costuri
Costuri de capital USD 600-1800 1 USD 1300-7000 2 USD 500-2200 3 USD 2800-10000 4 USD 1900-17000 5
[per 1000 Nm /h]
3 EUR 5000 a,7
Costuri anuale de USD 1000-21100 1 USD 1500-41100 2 USD 800-28100 3 USD 2200-42000 4 USD 2400-70000 5
exploatare [per 1000 b
Nm3/h]
Costul eficienţei USD 40-710 1 USD 51-1300 2 USD 28-940 3 USD 88-1400 4 USD 84-2300 5
[per tona poluant]
a
at 10000 Nm3/h, se ridică factorul la puterea 0.3
b
EUR [2500 + 100 x (flow/1000)]
1
[cww/tm/110]
2
[cww/tm/111]
3
[cww/tm/114]
4
[cww/tm/112]
5
[cww/tm/115]
6
[cww/tm/132]
7
[cww/tm/70]
8
[cww/tm/138] industria îngrăşămintelor, acid fosforic
Tabelul 3.11: Randamente, Consumabile şi Costuri ale diferitelor variante de absorbere umede pentru praf
Dispozivele de spalare sunt surse de zgomot. Zgomotul trebuie micşorat prin carcasarea
echipamentelor.
Monitorizare [cww/tm/70]
Pentru a evalua performanţele unui absorber umed, emisia de masă poate fi determinată prin
monitorizare concentraţiei particulelor din efluentul gazos, utilizând o probă prelevată
izochinetic sau bazată pe materie, ex: UV/vizibil, opacitate, radiaţii beta sau cinetica
particulelor. Căderea de presiune din scruber şiproporţia lichid/reactiv din masa de fluid gazos
şi presiunea de alimentare trebuie să fie monitorizate curent. Rata lichid/gaz, rata de lichid
colectat şi pH trebuie de asemenea controlate cu regularitate. Absorberele umede trebuie
inspectate cu regularitate pentru a identifica orice degradare precum coroziune sau înfundări.
Trebuie asigurat acces facil la scruber.
Situatia economica
Domeniul costurilor este listat în tabelul 3.17. Costurile estimate sunt bazate pe presupunerea că
încărcare în particule materiale a influentului este de aproximativ 7 g/Nmc. Pentru aplicaţii care
necesită materiale scumpe, solvenţi sau metode de tratare suplimentare, costurile pot fi
substanţial crescute faţă de domeniul menţionat anterior. Ca o regulă, unităţile mici care
controlează o concentraţie redusă de gaz rezidual va fi mult mai scumpă ( pe unitate de debit)
decât o unitate mare de curăţare a unui debit de gaz cu încărcare mare în poluanţi.
Descrierea
Într-un filtru textil, gazul rezidual este trecut printr-o ţeşătură deasă de fbre urzite sau împâslite,
determinând reţinerea particulelor materiale pe filtru prin sitare sau alte mecanisme. Filtrele
textile pot fi sub formă de foi, cartuşe sau saci (cel mai comun tip) cu un număr de filtre textile
individuale carcasate împreună într-un grup. Turta de praf care se formează pe filtru poate
creşte semnificativ eficienţa de reţinere.
Condiţiile de operare (funcţionare) sunt determinante în alegerea materialului ţesut ( a naturii
fibrei). Câteva din cele mai cunoscute ţesături sunt menţionate în Tabelul 3.12.
Utilizarea în practică a filtrelor textile solicită utilizarea unei suprafete mari de tesatura pentru a
evita variatiile inacceptabile de presiune prin materialul filtrant. O cădere inacceptabilă de
presiune poate cauza căderea întregii baterii de filtrare, conduând la emisii fugitive de praf.
Dimenisunea carcasei unui singur filtru este determinată de alegerea raportului dintre debitul
volumetric al aerului şi suprafaţa ţesăturii (raportul a/c ). Selectarea raportului a/c depinde de
încărcarea cu particule a influentului, caracteristicile particulelor şi metoda de curăţare a
filtrului utilizată. O încărcare mare în particule solicită utilizarea unei mari baterii filtrate pentru
a evita formarea unor turte de praf prea grele, care are conduce la o cădere de presiune excesivă.
Tipurile cele mai utilizate de filtre textile în funcţie de metoda de curăţare utilizată sunt:
• un jet de aer în contracurent curăţă filtrul textil, utilizând o metodă blândă dar uneori
mai puţin eficientă de curăţare decât scuturarea mecanică. De regulă, sacii sunt deschişi la
partea inferioară, închişi la partea superioară, praful fiind reţinut in interiorul sau în
exteriorul sacilor. Pentru curăţarea filtrului, acesta este scos din funcţiune şi aer curat este
admis prin el în contracurent, turta de praf depusă pe sac se sparge şi cade în buncăr. Un
ciclu obişnuit de curăţare durează mai puţin de 5 minute pe compartiment. Admisi de aer
curat în contracurent este permisă numai în cazurile unde praful se desprinde uşor de pe
ţesătură. În mute cazuri este utilizat în conjuncţie cu metoda de scuturare, utilizarea
emiţătorilor de înaltă frecvenţă sau prin jet de aer de mare viteză (aer pulsat).
• Scuturarea mecanică pentru curăţarea filtrelor textile, utilizând un simplu dar eficient
mecanism de curăţare. Gazul rezidual intră într-o celulă echipată cu şicane, unde particulele
mari sunt reţinute când lovesc şicanele şi cad în buncăr. Gazul încărcat trece de la partea
inferioară a celulei cu talere prin filtrul cu saci şi presează din interior către exterior,
particulele colectându-se pe suprafaţa interioară a sacului. Partea superioară a sacului este
ataşată la o bară de scuturare, care este mişcată rapiod pentru curăţarea sacilor.
• Curăţarea filtrelor textile cu puls de aer, utilizând o relativ nouă metodă care poate trata
încărcări mari în praf, operează la cădere constantă dee presiune şi ocupă mai puţin spaţiu
deât alte tipuri de filtre textile. Acestea pot funcţiona numai ca echipamente exterioare de
reţinere a prafului. Sacii sunt închişi la partea inferioară, deschişi la partea superioară şi
susţinuţi de tije tubulare. Gazul încărcat trece prin saci din exterior către interior, utilizând
difuzori pentru a preveni intrarea particulelor de dimeniuni mari care ar putea provoca
deteriorarea sacilor. Particulele sunt colectate în exteriorul sacilor şi cad în buncăr.
Curăţarea cu aer pulsat, înseamnă insuflarea pentru o scurtă perioadă de timp (0,03 – 0,1s)
cu presiune ridicată (0,4-0,8 Mpa) aer in saci. Acest mecanism permite ca debitul influent
de gaz rezidual să nu trebuiască a fi oprit în timpul curăţării. Pîsla, neţesutele, sunt utilizate
in filtrele textile cu aer pulsat deoarece acestea nu solicită o turtă de praf pentru a atinge
efficient ridicată de reţinere. Materialele ţesute conţin o mare cantitate de praf după curăţare
atunci când se foloseşte metoda cu aer pulsat.
Curăţarea sonică este dince în ce mai mult folosită pentru a spori eficienţa de reţinere a filtrelor
textile cu curăţare prin scuturare mecanică sau prin admisia unui jet de aer în contracurent. Ele
funcţionează cu aer comprimat (0,3 – 0,6 MPa). Curăţarea sonică reduce semnificativ încărcarea
cu praf rezidual a sacilor şi reduce căderea de presiune prin filtrul textil cu 20-60% , reduce
acţiunea mecanică asupra sacilor conducând la o durată de utilizare crescută.
Coroziunea filtrului şi materialului carcasei pot fi o problemă dacă gazul constă în compuşi
acizi, în specail la temperaturi sub punctul dee rouă.
• Filtrul compact îmbunătăţit, care este deasemenea cunoscut ca filtru sinter lamelar sau
tubul Spirot, este o altă variantă a filtrelor textile. Constă într-un material poros sinterizat cu
elemente de filtrare cutate (pliate), care furnizaeză o viaţă de serviciu îndelungată şi reduce
costurile de întreţinere.
Temperatura gazelor trebuie să fie peste punctul de rouă a oricărui constituient altfel filtrul
trextil se îmbâcseşte şi procesul de filtrare se opreşte. Pentru a preveni aceasta bateria filtrantă
poate necesita izolare sau încâlzire.
Sistemele cu un risc potenţial, explozie sau incendiu, trebuie echipate cu facilităţi de siguranţă,
sisteme de sprinklere sau trapă de explozie. În influentul din interiorul filtrului, ar putea fi o
explozie ceea ce evidenţiază faptul că trebuie amplasate în spaţii deschise sigure, ex: în afara
clădirilor. O trapă pentru particulele foarte fierbinţi, rezultate de la boilere sau furnale, pot
impune necesitatea prevenirii incendiilor şi deci a deteriorării filtrului. Scânteile şi flacăra
trebuie interise în zona cestor echipamente.
Aplicatia
În primul rând filtrul textil este utilizat pentru reţinerea particulelor materiale cu dimensiuni mai
mici de 2,5 microni şi pentru reţinerea emisiilor de poluanţi periculoşi în aer în forme
particulare (PMHAP), metale (excepţie face mercurul). În combinaţie cu sistemele de injecţie
(incluzând absorbţia, injecţia de var/bicarbonat de sodiu uscat şi injecţia de var semiuscat)
amplasate în amontele bateriei de filtrare, filtrul textil poate fi deasemeni folosit pentru reţinerea
unor poluanţi gazoşi specifici.
Filtrele textile sunt folositoare pentru reţinerea particulelor materiale cu rezistivitate electrică ori
prea mică ori prea mare pentru ESP, deci sunt potrivite pentru reţinerea cenuşilor zburătoare din
cărbune cu conţinut redus de sulf sau cenuşa zburătoare conţinută în rate înalte în carbunele
nears. Adăugarea unui filtru textil în aval de un EPS s-a demonstrat că duce la atingerea unei
emisii foarte reduse de particule. Când încărcarea gazului rezidual constă în particule de
dimensiuni relativ mari, în amonte de echipamentele mecanice de reţinere cum sunt cicloanele,
ESP sau turnul de răcire cu pulverizare pot fi utilizate pentru a reduce încărcarea filtrelor
textile, în special a coincentraţiei mari a influentului.
Limite / restrictii
Debitul gazului influent (Nmc/h) 300 – 18000001
Temperatura (0C) Vezi tabelul 3.18
Peste punctul de rouă a oricărui
component din gazul rezidual, altfel filtrul
se îmbîcseşte
< 70 (compact filtru îmbunătăţit) 2
Presiunea Domeniul –6,4 la +6,4 kPa în jurul
presiunii atmosferice1
Conţinutul de praf (g/Nmc) 1-23 (tipic) 1
0,1-2301
Caracteristicile particulelor Praful umed este dificil de îndepărtat de
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• în general filtrele textile furnizează o • este interzisă introducerea de praf umed
eficineţă ridicată de reţinere pentru particule sau ud
fine şi cu rugozitate • electricitatea statică poate împiedica turta
• eficienţa şi căderea de presiune a filtrelor cu să fir îndepărtată de pe ţesătură
curăţare continuă sunt relativ neafectate de • există un risc de explozie
modificarea încărcării în praf a influentului • posibilitatea de aprindere a bateriilor de
• praful este îndepărtat uscat fără a folosi filtre dacă sunt introduse particule foarte
consumabile. Praful separat poate fi refolosit fierbinţi din boilere sau furnale sau datorită
în procesul tehnologic precedent materielelor inflamabile
• emisiile reziduale sunt teoretic independente
de concentraţia aspirată
• relativ simplă operarea sistemului
Pentru o combinaţie dată de tip de filtru şi praf, concentraţia particulelor în efluentul unei baterii
de filtrare cu filtru textil este aproximativ constant, întrucât eficienţa totală variază în principal
cu încărcarea în particule. Filtrele textile pot fi considerate ca fiind echipamente cu efluent
constant decât echipamente cu eficienţă constantă.
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Praful separat - posibil amestecat cu material de preacoperire – este singurul deşeu. Cantitatea
acestuia depinde de conţinutul de praf a gazului rezidual introdus. În funcţie de sursa de
provenienţă, praful reţinut poate di contaminat – ex: praful provenit de la incinerare poate
conţine dioxine şi /sau metale grele sau oxizi a acestora. Acest tip de praf poate fi clasificat ca
deşeu periculos care trebuie depozitat în consecinţă.
Monitorizarea [cww/tm/79]
Situatia economica
Durata de viaţă a unui filtru este de circa cinci ani pentru filtrele textile şi de opt ani pentru
filtrele compacte îmbunătăţite.
Costuri
Tipuri de
Scuturare Compact
costuri Aer in contra curent Aer in pulsuri Compact
mecanica imbunatati
Costuri
USD 5300-50000 1
(la 1000 USD 4500-42000 2 USD 3700-15000 3 EUR 1000-4000 4 EUR 2500-4000 4
EUR 30000-55000 c 4
Nmc/h)
Cu curăţitor
sonic USD 300-400 1 USD 300-400 2 --
suplimentar
Cu
echipament cu USD 600-1200 1 -- --
jet
Costuri anuale
cu exploatarea USD 4000-16000 1
USD 2600-14000 2 USD 3200-14000 3 a4 b4
(la 1000 d4
Nmc/h)
Costuri pentru
eficienţa
(la tona de
USD 58-372 1 USD 41-334 2 USD 46-293 3
poluant
controlată
annual)
Descrierea
Filtrarea catalitică este eliminarea componenţilor gazoşi însoţită de separarea particulelor. Este
comparabil cu funcţionarea filtrelor textile (vezi Capitolul 3.5.3.5). Deosebirea este între
materialul filtrant utilizat, filtrele catalitice sunt încărcate cu catalizatori (titan, vanadium
amestecuri) care distrug poluanţii prin reacţie catalitică cu gazul. Praful separat va fi îndepărtat
şi depozitat separat.
Filtrele catalitice constau într-o membrană de politetrafluoroetenă expandată, laminată pe un
suport catalitic. Catalizatorul este înglobat în masa substratului. Este instalat ca modul înt-o
baterie de filtrare, ca în figura 3.82 (cww/tm/85), în aşa fel încât poate fi uşor montată la o
instalaţie existentă.
Filtru de <120oC
partricule
pompă
Colectare
probe
Timp de prelevare 3 ore
Timp de prelevare 0,25 – 3
ore in functie de cantitatea Praf
de pulberi pompă Palnie pulberi
separat
Aplicatie
Limite/restricţii
0 a
Domeniul de temperatură 120 – 200 C
recomandat pentru
funcţionare continuă
Conţinutul de amoniu < 200 ppm
Conţinutul de oxizi de sulf < 50 ppm
Umiditatea 5-35%
Viteza de filtrare 48-84 m/h
Substanţe critice Dezactivare produsă de arsen, potasiu,
calciu, sulf
a
Limita superioară a domeniului de temperatură este determinată de temperatura maximă de
funcţionare continuă a filtrului (260 0C). Limita inferioară a domeniului de temperatură este
determinată de temperatura la care dioxinele şi furanii sunt eliminaţi în mod corespunzător.
Experimente de succes au fost conduse la temperaturi mai mici de 155 0C.
Avantaje / Dezavanje
Advantaje Dezavantaje
• eliminarea compuşilor gazoşi periculoşi • restricţionat la temperatura maximă de
fără contaminarea reziduurilor operare de 2600C
• reducerea emisiilor totale de poluanţi • deşi filtrul elimină în general compuşi
periculoşi în mediu organici, dioxine şi furani în special, la
• uşor de reîncărcat orice temperatură, este recomandată o
• fără costuri suplimentare de întreţinere şi temperatură minimă pentru operare
exploatare continuă, de 155 0C, pentru a avea garanţia
• fără deşeuri solide care să necesite unei eliminări adecvate a dioxinelor şi
depozitare furanilor. La temperaturi scăzute, aceste
• fără schimbări în procedurile standard de substanţe sunt adsorbite pe catalizator.
operare
• costuri comparabile cu utilizarea
carbonului activ.
Efecte inter-media
Praful separat - cenuşă zburătoare posibil amestecată cu gaze acide – este singurul reziduu care
necesită depozitare. Praful filtrat conţine până 90% mai puţin dioxine şi furani decât dacă ar fi
folosit cărbunele activ. Praful este clasificat ca deşeu nepericulos.
Principalele consumabile şi utilităţi necesare sunt:
Monitorizarea [cww/tm/79]
Situatie economica
Descriere
Filtru de praf cu 2 trepte conţine plasă metalică ca material filtrant. O turtă de filtrare este
construită dintr-o treaptă primară de filtrare iar filtrarea propriuzisă are loc în a doua treaptă
(cameră). Depinzând de căderea de presiune dealungul filtrului a doua treaptă este curăţită şi
filtrarea se realizează între cele 2 trepte (primul pas devina al doilea şi invers).Un mecanism de
evacuare a prafului filtrat este integrat în sistem. Praful cade pe fundul camerei
(compartimentului) de unde trebuie eliminat. Un exemplu este dat în fig.3.83
Deoarece plasa metalică cere o capacitate de încărcare mai mare decât un filtru cu ţesături,
inchinta filtrului este mai mică. (mai puţin material filtrant). Acest avantaj este de obicei
eliminat datorită sistemului cu 2 etape (trepte).
O variantă specială este filtrul cu sita metalică cu proces de reglementare, ce este ilustrat în
figura 3.84. Acest filtru este construit să elimine pierderile eficienţei de filtrare după curăţire
prin restabilirea materiei de bază înainte de a permite ca elementul purificat să intre înapoi în
curentul de gaz. În starea de funcţionare obişnuită filtrul lucrează numai cu câteva din camerele
de filtrare, celelalte fiind în starea de aşteptare (în exemplu 3 camere lucrează a 4-a fiind în
aşteptare). Filtrarea continuă astfel până când se semnalează un ciclu de curăţire. Apoi primele
camere se curăţă şi camera (camerele) în aşteptare intră în funcţiune. Camera (camerele) ce
necesită curăţire sunt scoase din funcţiune şi izolate pentru curăţire pulsatoare, praful este
colectat dedesupt în recipient (conic). Odată procesul de curăţire terminat, gazul încărcat cu praf
circulă prin filtrul tocmai curăţat fără a fi degajat la exterior.Această modalitate permite trecerea
întregului material filtrant pe filtru curat în timp ce camerele celelalte sunt utilizate ca filtru de
rezervă (de siguranţă) să controleze scurgerile.
Camerele tocmai curăţite le înlocuiesc pe următoarele ce necesită curăţire.
Sistemele cu risc ridicat, de explozia sau incendil, trebuie echipate cu instalatii sigure, precum
un sistem de stropire sau acoperire in caz de explozie.
Aplicatie
Prima dată filtru de praf cu 2 trepte este pus în funcţiune să elimine particule de substanţă În
combinaţie cu sistemele cu injecţie (incluzând adsorbţia, injecţia semi-uscată a vasului) poate fi
deasemenea folosit să elimine contaminanţi specifici gazului.
Limite/restricţii
Debit de gaz Până la 75 000
Utilizat caracteristic Nm3/h
Temperatura [°C] Până la aprox.500
Presiune Atmosferică
Conţinut de praf [g/Nm3 ] Fără restricţii
1
[cww/tm/70]
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Mare eficienţă pentru praf • Mare eficienţă pentru praf
• Sunt posibile recuperări de material solid • Sunt posibile recuperări de material solid
• Aerul ventilat reutilizabil • Aerul ventilat reutilizabil
• Structura • Structura
• Fără material filtrant extra; design numai • Fără material filtrant extra; design numai
oţel oţel
• Încărcarea filtrului mai mare decât pentru • Încărcarea filtrului mai mare decât pentru
un filtru cu ţesături sau filtru compact un filtru cu ţesături sau filtru compact
• Deasemenea pentru praf umed, vâscos, • Deasemenea pentru praf umed, vâscos,
fibros sau static fibros sau static
• Rezistent la ardere • Rezistent la ardere
• Oferă posibilitatea recuperării căldurii • Oferă posibilitatea recuperării căldurii
(când funcţionează la temperaturi înalte) (când funcţionează la temperaturi înalte)
Emisia de praf al unui filtru de praf cu 2 trepte cu ţesătura metalică cu mediu filtrant este
realmente independent de încărcarea admisibilă.
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Pulberile separate sunt singurele deseuri. Cantitatile lor depind de continutul de praf din gazul
intrat in process. In functie de sursa acestuia, praful separate poate fi contaminat – de ex. praful
de la incinerare poate contine dioxine si/sau metale grele sau oxizii acestora. Tipul de praf poate
fi clasificat ca deseu residual ce trebuie depozitat permanent conform. .
Monitorizarea [cww/tm/79]
Situatia economica
Descriere
Mediul de filtrare este hârtie sau fibră de sticlă mată cu mare densitate în vrac. Curentul de gaz
poluat cu deşeuri este trecut prin agentul de filtrare, unde particulele de materie sunt colectate.
Turta de praf care se formează pe mediul de filtrare poate spori eficienţa de filtrare. Agentul
filtrant este pliat pentru a da (a furniza) un raport mai mic a/c (debit volumetric raportat la aria
suprafeţei).
Cele mai obişnuite modele sunt celulele de filtrare paralelipipedicesau cele cilindrice. În celula
paralelipipedică agentul pliat este plasat pe un cadru pătrat de lemn sau metal. Aerul curge din
faţă spre spatele filtrului. În celula de filtrare cilindrică, o şapcă metalică etanşează agentul de
filtrare la un capăt. Aerul curge din exterior în interiorul filtrului.
Filtrul poate fi montat direct în conductă sau în cameră separată. Sunt necesare filtrări anterioare
pentru particule de materie mai mari, din acest motiv sistemele de filtrare absolute sunt în
general componentul final într-un sistem de îndepărtare al particulelor de materie.
12
High Efficiency Particle Air Filter (filtru de aer pentru particule cu randament ridicat)
Numărul de celule de filtrare utilizate într-un sistem particular de filtrare este determinat de
raportul a/c (debitul volumic) raportat la aria suprafeţii V/S, alegerea numărului fiind bazată pe
caracteristicile de încărcare particulate şi căderea de presiune dealungul materialului filtrant.
Aplicarea practică a filtrelor fibroase necesită folosirea unei arii largi de madii de filtrare pentru
a minimiza căderea de presiune dealungul filtrelor. Hîrtia şi non-ţesăturile ca materiale filtrante
folosite au o cădere de presiune mai mare dealungul filtrului decât ţesăturile textile.
Din acest motiv filtrele absolute sunt utilizate mai ales la debite de aer mai mici şi încărcare cu
particule mai mici decât modelele filtre cu saci. Odată ce viteza de curgere a a aerului prin
sistemul de filtrare descreşte la valvare inacceptabilă filtrul trebuie înlocuit. Ele în general nu se
curăţă, pentru că acţiunea de curăţire poate cauza spargerea mediului de filtrare.
Aplicatia
Filtrele absolute HEPA sunt aplicabile la particulele de materie submicron între PM0.12 si PM0.3 ,
ca şi poluanţii cu risc ai aerului cum ar fi metale grele (excepţie Hg).
Filtrele absolute HEPA sunt cele mai bine apreciate acolo unde se cere eficienţă mare de
colectare a particulelor de materie submicronice, unde particulele de materie toxice sau
periculoase nu pot fi eliminate de alte filtre, ca materiale biologice şi chimice. Ele sunt instalate
drept component final într-un sistem de colectare (reţinere) în aval de altele cum sunt filtrele cu
saci sau ESP.
Limits / restrictions
Debit de gaz rezidual[Nm3/h] 100-3600 per modul 1,2
Temperatura <200 2 (HEPA comerciale)
[°C] <530 2 (ceramic sau sticla)
deasupra punctului de roua a gazului
rezidual
Presiunea atmosferic 1
Continut de pulberi 1-30 2
[g/Nm3] <2 3
Umiditate relativa <95 2
[%]
1
[cww/tm/70]
2
[cww/tm/106]
3
[cww/tm/64]
Filtrele HEPA absolute necesită o operaţie de filtrare anterioară pentru a separa particulele mari
de materie care sunt cicloanele sau separator venturi (scrubere) pentru a elimina particulele mari
PM, filtre cu saci standard sau filtru cartuş pentru a filtra particulele de materie >PM2.5.
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Este posibilă separarea fracţiunilor foarte mici. • Trebuie luată măsuri pentru explozii riscante.
• Eficienţă foarte mare cu emisie reziduală • Întreţinerea şi necesitatea de înlocuire
mică. frecventă a filtrului.
• Aerul evacuat este foarte curat şi poate fi • Nu este potrivit pentru multe medii.
recirculat înăuntrul fabricii. • Nu este potrivit pentru încărcări mari.
• Structură modulară. • Mediile de fibre de sticlă nu sunt potrivite
• Nu este sensibil la fluctuaţiile la debitul de gaz pentru gaze conţinând alcali.
rezidual.
• Operaţia relativ simplă.
• De obicei fără probleme de coroziune..
[%] [mg/Nm3]
PM >0.0001 1
PM0.01 >99.99 2
PM0.1 >99.9999 2
1
[cww/tm/64]
2
[cww/tm/106]
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Elementele filtrante încărcate trebuie înlăturate ca deşeuri. Fiecare modul poate absorbi
aprox.1kg de praf.
Monitorizare [cww/tm/79]
Performanţa şi intreţinerea trebuie monitorizate cu grijă. Pentru a stabili performanţa unui filtru
absolut masa de emisii poate fi determinata prin monitorizarea concentraţiei în debitul efluent
de gaz rezidual, utilizând o probă izokinetică sau o măsură bazată pe ex. opacitate în U/V vizibil
raze Beta ori izbirea particulei.
Temperatura şi variatia de presiune de-alungul filtrului textil trebuie zilnic monitorizat. Când
variatia de presiune atinge un punct care împiedică o curgere adecvată a aerului, filtrul trebuie
înlocuit.
.
Situatia economica
Descriere
Picăturile de mare viscozitate rămân pe filtru textile şi eventual pot colmata filtrul. Când este
atinsă o diferenţă de presiune prestabilită filtrul textil trebuie înlocuit de unul nou şi curat care
poate fi schimbat în timpul operaţiei continue pentru că filtrul de ţesături este fixat pe un
Waste Water and Waste Gas Treatment 269
Capitolul 3
tambur. Gazul poluat cu deşeu tratat, părăseşte utilajul şi trece la un filtru cilindru de separarea
picăturilor care trebuie să separe picăturile viscoase intrate.
Aplicatie
HEAF sunt aplicate pentru îndepărtarea aerosolilor ca: ulei (petrol), plastifiant şi VOC.
Limite / restrictii
Flux de gaz residual tipic Pana la 25000 1
[Nm3/h]
Presiune atmosferic 1
1
[cww/tm/70]
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Proces continuu • Variatie de presiune mare.
• Potrivita pentru picături de mare
viscozitate.
Randament
Parametru Observatii
[%]
Picături 99 1
Aerosoli 99 1
1
[cww/tm/70]
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Reziduurile ce se îndepărtează sunt filtrele cilindru încărcate, curăţind impurităţile separate sub
formă de picături, aerosol sau praf. Ele trebuie îndepărtate ca deşeuri chimice sau riscante şi
deobicei sunt trimise la incinerare.
Situatia economica
munca
1
[cww/tm/70]
Descriere
Cele mai comune filtre de vapori (separator de vapori, separator de picături) sunt garniturile de
sită. Filtrele de garnituri de sită de obicei sunt formate din ţesături sau metal împletit sau
material sinteticmonofiltrant în fiecare fiind o configuraţie întâmplătore sau specifică şi sunt
utilizate ca filtrari adanci ce au loc în întraga profunzime a filtrului. Particulele solide de praf
rămân în filtru până la saturaţie şi astfel trebuie curăţat prin spălare. Când filtrul este folosit să
reţină picături şi / sau aerosoli, este de obicei curăţit automat, prin drenajul lichidului. Ele
lucrează prin lovire (izbire) mecanică şi sunt dependente de viteză.Separatoare cu talere
unghiulare sunt deasemenea folosite ca filtre de vapori.
Pentru dimensionarea filtrului, de bază sunt parametri: debitul de gaz rezidual, conţinutul la
ieşire şi încărcarea filtrului.
Filtre umede de vapori sunt făcute să reţină particule de dimensiuni specifice. Din cauza
posibilităţii astupării filtrelor, spălarea este necesară după un program regulat. Dacă spălarea
este neglijată, impurităţile se pot solidifica în adâncimea sitei (garnituri) manşonului şi mai
departe spălarea devine ineficientă.
Cele mai multe filtre umede de vapori au încorporate uşi pentru a facilita procesul de curăţire. O
atenţie specială poate fi dată, instalând mediul într-un vas pentru a se asigura că se foloseşte
cum trebuie şi este sigur că nu rămâne nici un spaţiu liber între mediu şi peretele vasului. Din
cauza căderii mari de presiune de-a lungul manşonului de sită, spaţiile libere cât de mici pot
crea un by-pass pentru curentul de gaz, evitând astfel filtrul.
Aplicatie
Filtrele umede sunt folosite să înlăture poluanţii umezi, cum sunt picăturile şi aerosolii. Când
materialul filtrant este curat, ele sunt deasemenea aplicabile particulelor solide solubile în
lichide. Datorită astupării, ele sunt mai puţin potrivite pentru praf solid şi vapori graşi. Ei
protejează echipamentul de particulele de praf solide/lichide să prevină uzura şifricţiunea în
suflante (ventilatoare).
Filtrele umede pot fi utilizate ca dispozitive primare de filtrare. Eel constituie o opţiune viabilă
crescătoare privind separarea eficientă, economisirea apei şi economii în multe procese ce
dezvoltă vapori (picături), cum ar fi acidul sulfuric, compuţi de nichel, hidroxid de sodiu, acid
azotic şi compuşi ai cromului. Filtrele umede cu multr etape de separare au fost testate pentru a
controla emisiile umede.Motivul pentru care se folosesc acest fel de filtru este de a reţine
majoritatea particulelor în prima etapă, de aceea protejează treptele următoare de filtrare care
sunt proiectate să reţină particulele mai mici. O bună cale pentru a realiza aceasta este un
ansamblu cu 3 sau 4 etape, utilizând o configuraţie monofilament şi goluri în prima etapă şi apoi
treptat descrescând dimensiunea monofilamentului şi golurilor din treaptă în treaptă. Fiecare
etapă este spălată cu apă proaspătă. Camerele individuale de drenare pot fi folosite pentru
prevenirea încărcării apei de spălare cu mare cantitate de impurităţi la curgere în treapta
următoare.
Ca dispozitive secundare, filtrele umede sunt larg utilizate ca etapă finală la scruberele umede,
pentru a preveni reintrarea soluţiei de spălare în gazul curat descărcat în aer. Un filtru umed este
Waste Water and Waste Gas Treatment 271
Capitolul 3
situat în vârful unei coloane pentru a reţine picăturile, care se unesc şi cad înapoi în coloană.
Structura unui filtru umed de vapori nu este potrivit dacă trebuie atinse concentraţii joase de
poluanţi şi solventul pierdut în absorbere, scrubere sau echipament de distilare trebuie redus.
Limite / restricţii
Debitul de gaz caracteristic [Nm3/h] Pana la 150000 1
Temperatura <170 1
[°C]
Continutul de praf <1 1
[mg/Nm3]
Aerosoli cateva g/Nm3 1
1
[cww/tm/70]
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
• Sistem de curăţire proprie pentru • Rezultatul curăţirii filtrului este
reţinerea lichidelor impurificarea lichidului de spălare
• potrivit pentru filtrarea aerosolilor lichizi, • Variatie mare de presiune cu particule de
deasemenea ca dispozitive primare. praf
Risc de înfundare - colmatare
Randamente
Parametru Observatii
[%]
Praf 99 1
Aerosoli 99 1
1
[cww/tm/70]
Monofilamente mai mici şi spaţii (goluri) mai mici sunt mai eficiente în reţinerea particulelor
mai mici (dimensiuni 1-3µm), dar au un potenţial mai mare de astupare şi necesită mai multă
grijă şi întreţinere. Cea mai eficientă garnitură de sită are un diametru al filamentului şiun
spaţiu liber suficient de mare pentru a reduce potenţialul de astupare şi are capacitatea de
drenare a lichidului. Această configuraţie este de obicei eficientă la particule de diametru cu 5 –
10 µm.
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Reziduurile ce urmează a fi evacuate sunt: lichidul de spălare care conţine praf filtrat şi lichidul
filtrant încărcat. Lichidul de spălare fie este supus tratării apei uzate, ori eset evacuat ca deşeu,
incinerat. Când filtrul umed este instalat după scruber, lichidul de spălare este de obicei
recirculat la scruber.
Monitorizare
Situatia economica
Poluanţii din gazele de ardere de la temperaturi înalte (exemplu oxidare catalitică şi termică) şi
procese chimice sunt particule şi gaze ca dioxid de sulf, NOx, derivaţi halogenaţi şi, în condiţii
speciale, dioxine. Particulele şi NOx în gazele de ardere sunt reduse (a se vedea secţiunea 3.5.3
pentru condiţii speciale şi 3.5.4.2 pentru oxizii de azot). Acidul clorhidric şi dioxidul de sulf,
oricum, pot fi recuperate. Tratarea acidului clorhidric şi a dioxidului de sulf adesea urmează un
proces cu două etape:
• spălare (umedă) cu apă (a se vedea secţiunea 3.5.1.4) pentru a produce acid clorhidric
concentrat
• diferite procese de desulfurizare (a se vedea secţiunea 3.5.1.4 şi 3.5.4.1) pentru a
produce gips (sulfat de calciu) sau acid sulfuric.
Tehnici comune de tratare a gazului de ardere în sectorul chimic, în plus faţă de spălarea umedă
a gazului (secţiunile 3.5.1.4 şi 3.5.3.4) sunt descrise mai jos.
Descrierea
Principiul de reacţie al injectării absorbantului FGD este întroducerea materialului reactant,
dispersia acestuiea în curentul de gaz rezidual. Acest material reacţionează cu forme de SO x
pentru a forma un solid, care trebuie eliminat după aceea din curentul de gaz rezidual. Cei mai
utilizaţi absorbanţi sunt:
• var
• carbonat acid de sodiu (bicarbonat de sodiu)
• carbonat de sodiu (sodă)
Alegerea absorbantului depinde de disponibilitatea lui. În cele mai multe cazuri este un
material răspândit în natură, ca piatra de var, dolomită sau compuşi hidraţi derivaţi din aceste
materiale brute.
Aceşti adsorbanţi sunt de asemenea eficienţi în îndepărtarea altor gaze acide, în particular acid
clorhidric şi fluorhidric. Dacă se intenţionează recuperarea acestor gaze acide, gazul rezidual
trebuie pretratat (spălare cu apă, vezi secţiunea 3.5.1.4).
13
Flue Gas Desulphurisation (desulfurarea fluxului de gaz)
Cu injectarea unui adsorbant uscat, pudra fină de adsorbant este injectată fie în curentul de
gaz sau adăugat în turnul de reacţie, ultima fiind cea mai eficientă metodă. Când adsorbantul
este injectat în curentul de gaz, aceasta se poate face în diferite poziţii în funcţie de temperatură
şi condiţiile la care este mai reactiv. Acesta este ilustrat în Figura 3. [cww/tm/79].
Calciu
absorbant
Calciu
Schimbător căldură absorbant
Siloz
Calciu
absorbant
Control
particule
Arzător
Încălzitor
aer
Calciu
absorbant
Figura 3.85: Injectarea adsorbantului uscat pentru îndepărtarea dioxidului de sulf (Poziţiile de injectare)
By-pass
Returinlajurul uscatorului
uscător
Control
temperatură
apa
Gaz purificat
Uscare Filtru
Filtru
Flux de gaz textil
din cazan pulverizare
Catre
buncarul de
depozitare
cenusa
Siloz
de var
Cu injectarea umedă, SO2 este separat din gazul rezidual în absorberul FGD prin contact direct
cu o suspensie apoasă de piatră de var (lapte de var), după ce a părăsit sistemul de control şi a
trecut printr-un schimbător de căldură. Gazul rezidual spălat trece printr-un separator de picături
şi este eliberat în atmosferă de un turn de răcire. Produşii de reacţie sunt retraşi şi trimişi la
deshidratare (uscare) şi prelucrări ulterioare.
Gaz purificat
Eliminare
condens Apă tehnologiocă
Suspensii
Peliculă
umedă
Pulverizare
Efluent
Aer
Suspensii
Partea solidă a ciclului de spălare este în principal gipsul cu o concentraţie de 100 – 120 g/l.
Sistemele de calcinare moderne lucrează cu un amestec complet bogat, conţinutul de oxigen din
gazul de ardere fiind adesea insuficient pentru oxidarea bisulfitului, care necesită intrarea
aerului în colectorul de apă al scruberului. Pentru a preveni înfundarea canalului de gaz
purificat, sistemele FGD sunt echipate cu separator de picături.
Nivelul desulfurizării depinde de raportul lichid / gaz. Turbulenţele transversale dintre lichid şi
gaz pot fi crescute prin viteze mai mari ale curentului de gaz prin care transferul de masă – şi în
consecinşă – şi nivelul desulfurizării sunt îmbunătăţite. Pe de altă parte la sistemele cu curent
paralel este caracteristic faptul că viteza mare a gazului reduce durata de retenţie şi astfel nivelul
desulfurizării.
Pentru a reduce concentraţia clorurii în lichidul de spălare sub 30 g/l, o parte din acesta este
separat din proces şi tratat pentru îndepărtarea metalelor grele şi COD. Se adaugă lapte de var
proaspăt pentru a înlocui partea evacuată.
Gazul de ardere tratat părăseşte sistemul FGD într-un mod mai mult sau mai puţin saturat.
Pentru ca punctul de condensare să fie cu siguranţă atins, sunt necesare o treaptă de reîncălzire
(în mod normal un preîncălzitor de gaz cu regenerator) şi un turn de răcire.
Tehnicile adecvate de reducere a particulelor pentru a îndepărta materialul uscat atât din
sistemele uscate, cât şi semiuscate sunt ESP sau filtrele cu ţesături. Dacă se utilizează filtre cu
ţesături, gazul de ardere necesită în mod normal răcire, fie cu schimbător de căldură fie cu aer
rece, pentru apăstra temperatura sub 2000C (cu excepţia ţesăturilor potrivite pentru temperaturi
mai ridicate cum ar fi materialele ceramice sau plasă metalică).
Aplicatia
Injectarea de absorbant uscat sau semi-uscat se foloseşte pentru a reduce emisia de gaze acide.
Varianta uscată este de asemenea potrivită pentru fabrici mai mici sau pentru reutilări acolo
unde cheltuielile pentru alte sisteme pot fi foarte mari. Pentru a reduce alţi impurificatori,
absorbantului uscat i se poate adăuga cărbune granulat.
Limite / restricţii
10000–300000 (adsorbant uscat)
Debit gaz rezidual
up to 1000000 1 (adsorbant semi-uscat)
[Nm3/h]
50-500000 1 (adsorbaţie umedă)
Concentraţie SOx Domeniu larg
Concentraţia derivaţilor halogenaţi Domeniu larg
1
[cww/tm/70]
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Varianta absorbant uscat Varianta cu absorbant uscat
• Deoarece în mod obişnuit este instalat un • Absorbantul adăugat poate cauza prin
sistem de îndepărtare a prafului, nu necesită o interacţiunea cu cenuşa, înfundarea
instalaţie suplimentară schimbătorului de căldură
• Eficienţă ridicată dacă este instalată o • Surplus mare de absorbant care trebuie
cameră de reacţie sau turn recuperat
• Cost redus comparativ cu alte variante
Varianta cu absorbant semi-uscat Varianta cu absorbant semi-uscat
• Instalaţie relativ simplă • Performanţă scăzută de separare a
• Mai ieftină decât spălarea umedă particulelor în camera de reacţie
• Nu rezultă apă uzată • Umiditatea poate fi un impediment dacă se
utilizează filtru cu ţesături
După cum s-a menţionat mai sus, reducerile obţinute depind de diferiţi factori, inclusiv
temperatura gazului rezidual, raportul molar dintre absorbant şi poluant şi dispersia
absorbantului. În tabelele 3.19 – 3.22 sunt date eficienţe diferite în condiţii variate.
Randament [%]
Poluant ESP Filtru sac
aprox 400 °C 200–280 °C 130–240 °C
SO2 50 10 10
SO3 80 90 95
HCl 70 35 80
HF 95 95 95
Ref.: VDI Guidelines 2578, Nov. 1997
Tabelul 3.19: Indici de performanţă pentru sorbţia uscată care foloseşte ca absorbant vasul la
diferite temperaturi şi sisteme de reducere a prafului
Tabelul 3.20: Randamente de reducere pentru SOx prin sorbţia uscată cu var pentru diferite
intervale de temperatură şi diferite rapoarte molare Ca/S
Tabelul 3.21: Randamente de reducere pentru SOx prin sorbţia semi-uscată cu var la diferite
rapoarte molare Ca/S
Randament de reducere[%]
Poluant
Sorbtie uscataa Sorptie semi-uscata
SO2 <50 90–95
SO3 90
HCl 50–75 >90
HF 10-40 >85
a
interval de temperatura 300–400 °C
Table 3.22: Randamente de reducere pentru sorbţia uscată şi semi-uscată cu carbonat de sodiu
Asupra emisiilor de NOxs-a constatat un efect când s-a utilizat carbonat de sodiu sau carbonat
acid în procesele semi-uscate, astfel pentru carbonat acid de sodiu domeniul optim fiind între
120 şi 1600C. Eficienţa depinde de raportul SO2 /NOx . Randamentul de reducere este favorizat
de un raport mare şi temperaturi moderate [BREF on Glass Manufacturing Industry, 2000].
Efecte inter-media
Cantitate
Consumabile
Sorbţia uscată Sorbţia semi-uscată Sorbţia umedă
Sorbent a 3 si mai mult (pentru
1.5–3 (pentru var) <1.1 1
[Ca/S raport molar] var)
Apa b
- 0.027–0.04 2 8-20 c
[l/Nm3]
Energie In functie de sistemul
13
[kWh/1000 Nm3] de reducere a prafului
Variatie de 2.5 3
In functie de sistemul
presiune
de reducere a prafului
[kPa]
a
hydrogen carbonatul de sodium solicita un exces mai mic considerabil
b
L/G ratio
c
8 l/Nm3 corespunzator la 90 %, 14 l/Nm3 cu 95 % si 20 l/Nm3 cu 97 % desulfurare
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/79]
3
[cww/tm/70]
În cazul sorbţiei (adsorbţiei) uscate sau semi-uscate reziduul este un amestec al adsorbantului
iniţial cu produşii care dacă nu se poate recupera sau recircula atunci trebuie eliminat. Sunt
incluşi toţi poluanţii care nu au fost distruşi în procesul de calcinare, cum ar fi compuşii ai
metalelor grele şi/sau dioxine, depinyând de admisia instalaţiei de calcinare. Uneori praful este
parţial recirculat.
Cu adsorbţia (sorbţia) umedă, reziduul este gipsul de mare puritate (>99% CaSO4 solid) [
cww/tm/132], care se poate utiliza în altă parte.
Monitorizarea [cww/tm/79]
Situatia economica
Costuri
Tipuri de costuri Sorptia uscata Sorptia semi- Sorptia umeda
uscata
Costuri de investitie
EUR 11000 1 c
[per 1000 Nm3/h]
Costuri anuale de a1
operare d1
[per 1000 Nm3/h]
Costuri anuale pentru EUR 2500 1 b
EUR 20000 1 e
forta de munca
Costuri anuale de EUR 150 + sorbent 1 EUR 250 + sorbent 1
utilitati
Descrierea
În cazul reducerii necatalitice selective (SNCR) agentul de reducere este injectat acolo unde
gazele au atins o temperatură cuprinsă între 930 – 9800C, pe când este injectată acolo unde
temperatura este cuprinsă între 950 şi 10500C. Injectarea are loc după combustie şi înainte de alt
tratament. Temperatura, raportul molar NH3/NOx şi durata de reţinere sunt principalii parametrii
pentru reducere optimă. Temperatura sub nivelul menţionat mai sus cauzează emisia
amoniacului nereacţionat; temperaturi semnificativ deasupra nivelului oxidează amoniacul la
NOx. SNCR are loc cu un raport molar NH3/NOx cuprins în domeniul 0,5 – 0,9. La nivele mai
înalte (>1,2) poate exista de asemenea amoniac liber, generând aerosoli de clorură şi sulfat de
amoniu care trece prin filtru.
Durata de reţinere şi calitatea amestecării sunt decisive pentru eficienţa reacţiei. Un timp de
reţinere pre scurt va cauzade asemenea amoniac liber.
În cazul reducerii catalitice selective (SCR), curentul de gaz şi agentul injectat este trecut peste
catalizator, temperatura fiind cuprinsă între 200 şi 5000C şi dependentă de catalizator.
Amestecarea optimă, raportul molar NH3/NOx asupra catalizatorului este foarte important.
Raportul molar este menţinut de obicei sub 1,1.
Temperatura considerabil mai săzută comparativ cu SNCR face posibil ca instalarea SCR să se
efectueze după alte tratamente, ca reducerea prafului şi FGD. Astfel, un amestec de aer (pentru
a controla conţinutul optim de oxigen) şi amoniac este adăugat după FGD. Curentul de gaz
desulfurizat necesită o reîncălzire la temperatura de reacţie necesară. Avantajul acestui
procedeu este că, nefiind adsorbţie de praf nu este posibilă apariţia amoniacului liber.
Există şi alte tehnici care tratează dioxidul de sulf şi NOx în operaţii consecutive, fie în operaţii
simultane, cum ar fi [cww/tm/50]:
• Desonoxarea, prin care fluxul de gaz desprafuit este amestecat cu amoniac şi trecut la 4500C
peste catalizator pentru a reduce NOx şi apoi peste un catalizator pentru a transforma SO2 în
SO3, care trce în H2 SO4
14
Selective Non-catalytic Reduction and Selective Catalytic Reduction
• Absorbţia NO (90% din NOx în gazul de ardere este NO) şi SO2 cu chelaţi (pentru legarea
NO) în soluţie de bicarbonat de sodiu şi reacţia redox a complexului NO cu sulfit, ducând la
azot gazos.
Aplicatia
SNCR şi SCR sunt folosite pentru reducerea oxizilor de azot din procese cum sunt: tehnologii
chimice, combustie sau cuptoare
Restricţii şi limite de aplicaţie:
Limite / restricţii
SNCR SCR
Debitul de gaz rezidual
>10000 up to 1000000 1
caracteristic [Nm3/h]
Concentraţia NOx în domeniul g/Nm3 1 în domeniul g/Nm3 1
Temperatura [0C] 800 – 1.100 (funcţie de agent) 200 – 500 (funcţie de catalizator)
Presiune atmosferică1 atmosferică1
Durata de reţinere [s] 1–2
Raport molar NH3/NOx <1.2 <1.1
1
[cww/tm/70]
Avantaje / Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Generalităţi Generalităţi
• Ambele tehnici, atât RNS şi RCS sunt • Siguranţa este de mare importanţă când se
verificate folosesc sisteme lichide amoniacale
SNCR SNCR
• În condiţii corecte se obţine o bună reducere • Este necesară temperatură înaltă
a NOx • Cenuşa conţine amoniac
• Instalaţie relativ simplă, totuşi este nevoie de • Afară de domeniul condiţiilor de operare
localizarea corectă a injectorului de amoniac (temperatura, raportul NH3/NOx, durata de
• Costuri capitale joase reţinere) se emite amoniac liber care creşte
• Necesar scăzut de energie emisia de NOx
SCR SCR
• Eficienţă foarte mare în reducerea NOx mai • În afară de domeniul condiţiilor de operare
mare decât RNS şi mai puţină emisie a NOx (temperatura, NH3/NOx, durata de reţinere)
• Reduce NOx din orice sursă nu numai din amoniac liber, eficienţă mai mică de distrugere
gaz de ardere a NOx
• Temperaturi scăzute şi consum mai scăzut de • Se ia în considerare căderea de presiune
energie pentru încălzire • Necesită spaţiu mare
• Din cauza conţinutului redus de praf, mai • Costuri capitale relativ ridicate, comparativ
puţin amoniac cu cenuşă decât la SCNR cu SCNR
NOx (cazane cu
40-70 150-200 90-94 <20
gaze/incalzitoare)
NOx (cazane cu
40-70 150-300 90-94 55-150
combustibil lichid)
NOx (din productia
– – 80-97 1 74-100 3
de acid nitric )
NH3 <5 2 <5 2
1
Valori mai mici din Olanda, valori mai mari în final [cww/tm/137]
2
Măsurători în Austria, valori pentru catalizatori noi, dar au loc emisii mai mari de NH3
3
Informaţie: valori inferioare în Olanda, valori superioare [cww/tm/157a]
Efecte inter-media
Consumabilele sunt:
Cantiatea
Consumabile
SNCR SCR
Amoniac
570 1 370–450 1,2
[kg/tonă NOx redus]
Abur penrtu evaporarea
amoniacului
(din soluţii apoase)
Energie [kwh/1000Nm3]
Variatie de presiune [kPa] - 0.1-1 1
1
[cww/tm/70]
2
valoarea superioara – informatie din Italia
Catalizatorul are o durată de funcţionare de la 5 la 10 ani, sau mai mare de 10 ani când gazul
poluat curăţat este implicat ex. gaz rezidual din fabricile de acid azotic. După această durată
viaţă nu mai poate fi regenerat dar poate fi reciclat.
Monitorizarea
Situatia economica
Costuri
Tipul de costuri
SNCR SCR
Costuri capitale Cădere de presiune [
EUR 2300–3900 1 EUR 7500–32000 1
pe 1000 Nm3/h]
Costuri operaţionale
Cădere de presiune [pe tonă NOx EUR 700–1200 EUR 500–5000 1,2
redus]
1
[cww/tm/70]
2
[comentariut]
Costul efectiv în cazul SNCR constă în consumul de amoniac sau uree; în cazul SCR este
catalizatorul consumat. Retehnologizarea SNCR este relativ mai uşoară pentru că nu se
instalează un alt echipament decât sistemul de injectare şi rezervor pentru agent.
Retehnologizarea SCR are modificări radicale ale instalaţiei existente şi acesta necesită costuri
ridicate.
4.1 Introducere
Pentru înţelegerea acestui capitol şi a conţinutului lui, atenţia cititorului este atrasă de prefaţa
documentului, mai ales de secţiunea a cincea a prefaţei: “Cum să înţelegem şi si utilizăm acest
document”. Tehnicile şi emisiile asociate acestora şi/sau nivelurile de consum sau şirul de
nivele, prezentate în acest capitol au fost estimate printr-un proces iterativ, incluzând următorii
paşi:
• identificarea factorilor-cheie de mediu caracteristice sectorului
• examinarea celor mai relevante tehnici adresate acestor factori-cheie
• identificarea celor mai înalte nivele de performanţă ecologică pe baza datelor accesibile în
UE şi în lume
• examinarea condiţiilor în care aceste nivele de performanţă au fost atinse, cum ar fi: costul,
efectele asupra mediului, principalele forţe propulsoare implicate în implementarea
tehnicilor
• selecţia tehnologiilor BAT şi emisiilor şi/sau nivelelor de consum asociate acestora în acest
sector, toate în acord cu Art 2(11) şi Anexei IV al Directivei
Juriile de experţi ai Biroului European IPPC şi Grupul de Lucru Tehnic au jucat un rol-cheie în
fiecare dintre paşii enumeraţi şi în modul în care informaţiile sunt prezentate aici.
In baza acestei evaluari, tehnici şi, pe cât posibil nivelurile de emisii şi de consum asociate cu
tehnologiile BAT sunt prezentate în acest capitol propriu sectorului şi unele instalaţii din sector.
Prezentarea nivelurilor de emisii şi de consum asociate celor mai bune tehnici disponibile, că
acele nivele reprezintă performanţa ecologică ce poate fi anticipată ca rezultat al aplicaţiei în
acest sector al tehnicilor descrise, schiţând în minte balanţa costurilor şi avantajelor incluse în
BAT. Oricum, acestea nu sunt valori-limită de emisii şi consum şi nu trebuie înţelese in acest
mod. În unele cazuri ar putea fi posibil dpdv tehnic atingerea unor nivele de consum sau emisii
mai bun, dar, datorată costurilor implicate sau consideraţiilor asupra mediului acestea nu sunt
considerate a fi potrivite ca tehnologii BAT pentru întreg sectorul. În orice caz, asemenea nivele
pot fi considerate justificate în cazuri specifice când există stimulenti.
Nivelurile de emisii sau de consum asociate tehnologiilor BAT au fost privite în ansamblu cu
condiţii de referinţă specifice (ex. Perioade de calculare a mediei).
Conceptul de “niveluri aferente BAT”descris mai sus este diferit faţă de “nivel realizabil”,
folosit în alte secţiuni ale documentului. Acest nivel realizabil poate fi atins utilizând o
combinaţie de tehnici într-o perioadă de timp îndelungată şi operând cu instalaţii şi procese ca
utilizează tehnica respectivă.
Unde e posibil, au fost date şi informaţii privind costurile împreună cu prezentarea tehnicilor
descrie în capitolul anterior. Astfel primim o indicaţie vagă asupra mărimii costurilor implicate.
În orice caz, costurile de aplicare a tehnicilor vor depinde foarte mult de situaţia specifică
privind de exemplu taxele, impozitele şi caracteristicile tehnice ale instalaţiilor în cauză. Nu este
posibilă evaluarea factorilor specifici locului. În absenţa datelor privind costurile, concluziile
asupra viabilităţii economice a tehnicilor sunt trase utilizând observaţiile efectuate pe instalaţiile
existente.
Se intenţionează, ca tehnologiile BAT generale din acest capitolsă fie punctul de referinţă faţă
de care se judecă performanţa curentă a unei instalaţii existente sau propunerile pentru o
instalaţie nouă. Astfel, ele vor fi prezente în determinarea condiţiilor pentru instalaţiile bazate
pe tehnologii BAT sau în stabilirea regululor generale obligatorii din Art. 9(8). Se prevede că
noile instalaţii pot fi proiectate pentru a atinge performanţa tehnologiilor BAT general, sau chiar
de a o depăşi. Se consideră că instalaţiile existente se pot apropia de nivelurilor BAT generale
sau chiar să le depăşească, această presupunere fiind subiectul aplicabilităţii tehnice şi
economice a tehnicilor în fiecare caz.
În timp ce documentele de referinţă privind BAT nu stabilesc standarde prevăzute legal, ele sunt
făcute să dea informaţii pentru ghidarea industriei, Statelor Membre şi publicului asupra
nivelelor de emisii şi de consum, ce pot fi atinse utilizând tehnicile specificate. Valorile limită
proprii fiecărui caz specific trebuie determinate luând în considerare obiectivele Directivei IPPC
şi consideraţiile locale.
Sectorul chimic
Sectorul industriei chimice acoperă o mare varietate de întreprinder: pe de o parte
întreprinderile “un proces-câteva produse” cu una sau puţine surse de ape uzate-gaze şi, pe de
altă parte întreprinderile cu o mare varietate de produse şi un flux complex de ape uzate/gaze.
Deşi probabil nu există două amplasamente chimice comparabile în nivelul de producţie şi
varietatea produselor, situaţia ecologică şi cantitatea şi calitatea emisiilor lor, este posibil să se
descrie BAT pentru tratarea apelor uzate/gazelor pentru sectorul chimic văzut ca întreg.
Implementarea BAT
Implementarea BAT în noi locaţii este o problemă în mod normal. În cele mai multe cazuri dă
un sens economic planurilor proceselor productive şi duce la minimalizarea emisiilor de ape
uzate-gaze şi consumului material.
Cu existenţa amplasamentelor, implemenatarea BAT nu este un scop uşor de atins, din cauza
existenţei infrastructurii şi circumstanţelor locale (vezi Secţ. 3.2.2.). În nici un caz acest
document nu face diferenţa între BAT pentru instalaţiile noi şi cele existente. O astfel de
diferenţiere nu ar încuraja operatorii amplasamentelor industriale de a se apropia de BAT şi nu
ar reflecta obligaţiunea industriei chimice pentru a îmbunătăţi în mod continuu condiţiile toxice.
Pe de altă parte, evident nu este probabilă şi viabilă implementarea tuturor tehnicilor identificate
ca BAT deodată. Ceea ce e probabil este integrarea BAT în instalaţiile existente, când sunt
planificate schimbări majore sau implementarea BAT ce influenţează întreg situl într-un
program de construcţie “step-by-step” într-o perioadă de timp. Astfel de programe provoacă
- editarea şi publicarea unui raport anual de performanţă ecologică (ca parte a EMAS sau ISO
9001 / 14001) capabil de diseminarea îmbunătăţirii performanţelor spre public, ce poate servi de
asemenea ca mijloc al schimbului de informaţii în acord cu Art. 16 / 2 al Directivei;
- stabilirea unor scopuri ecologice interne (specifice sitului sau companiei), revizuindu-le
regulat, cum a fost detaliat în Secţiunea 2.2.2.2. şi publicându-le într-un raport anual
- practicând evaluarea riscului pe o bază regulată pentru a identifica riscurile, cum a fost detaliat
în Secţiunea 2.2.3.1.
- urmărind sistematic fluxurile interne de material aplicând EMFA (v. sectiunea 2.2.1.3)-
adecvat complexităţii sistemului de ape uzate/gaze emanate- pentru a schiţa concluziile necesare
pentru optimizare, pentru amplasamente cu una sau puţine emisii punctul de pornire pentru
aplicaţii ale EMFA poate fi învechit sau foarte simplu
- controlul şi identificarea principalelor surse de emisie pentru fiecare fază şi listarea lor în
funcţie de încărcătura cu poluanţi. Încadrarea surselor de emisie rezultat este baza pentru
îmbunătăţirea programelor ce dau prioritate acelor surse, care dau cel mai bun potenţial de
reducere a eficienţei
- controlul mediului receptor (apă şi aer) şi toleranţa lor faţă de emisii utilizând rezultatele de a
determina spaţiul în care sunt necesare tratamente mai putenice sau dacă emisiile pot fi
acceptate
Parere divergenta
evaluând cele mai eficiente opţiuni prin compararea eficienţelor globale înlăturate,
balanţa globală a efectelor cross-madia, fezebilitate tehnică, organizatorică şi
economică, etc, detaliate în Secţiunea 2.1
Evaluarea emisiilor de ape uzate/gaze emanate este baza tuturor deciziilor asupra separarii
fluxului, strategiilor de reducere, eficientizarea proceselor (v. BREF-uri verticale în sectorul
chimic şi sectoarele înrudite ce respectă procesele tehnologice mai curate, materii prime pure,
echipament performant, controlul pierderilor, etc) şi controlul tehnicilor. Un exemplu al
eficienţei managementului apelor uzate - raportat din Germania - care urmează o strategie bine
definită pentru amplasamente chimice cu încărcătură organică de la producţia chimicalelor
organice are ca scop rezonabil performanţa înlăturării globale a COD cu cel puţin 90%
(incluzând pretratarea). În Secţiunea 4.3. sunt tratate BAT privind măsurile care trebuie
adoptate în lumina rezultatelor evaluărilor de emisii de ape uzate/gaze emanate.
• evaluează impactul asupra mediului şi efectele asupra facilităţilor de tratare în planificarea
unor noi activităţi sau schimbarea activităţilor existente, comparând situaţia viitoare a
mediului cu cea existentă şi indicarea apariţiilor unor schimbări majore
• practicarea reducerii emisiilor la sursă prin segregarea fluxului, instalarea unui sistem
adecvat de colectare şi măsuri de constrângere (v. Secţiunea 4.3.)
• legarea datei de rpoducţie cu data încărcăturilor de emisii pentru a contola emisiile actuale
cu cele estimate. Dacă datele obţinute nu se potrivesc, procesele responsabile pentru emisiile
neaşteptate trebuie identificate
• tratarea la sursă a fluxurilor de ape uzate şi gaze emanate contaminate, în locul dispersiei şi
tratarea subsecventă centrală, cu excepţia cazurilor când avem motive obiective împotriva
acesteia. Majoritatea tehnicilor de tratare sunt mai eficiente dacă conţinutul de poluant este
mai ridicat. Este mai economică tratarea fluxurilor tributare relativ mici cu utilaje mici şi cu
eficienţă ridicată, dacât să avem facilităţi mari, centarlizate cu o mare încărcătură hidraulică
• utilizarea metodelor de control al calităţii, descrise în Secţiunea 2.2.2.6., pentru a evalua
tratarea şi/sau procesele de producţie şi/sau prevenirea scăpării de sub control
• aplicarea practicilor eficiente de fabricare (GMP) pentru curăţirea echipamentelor pentru
reducere a emisiilor în apă şi aer
• implementarea facilităţilor/procedurilor de detectare în timp a deviaţiilor ce ar putea afecta
instalatiile de tratare dupa proces, pentru a evita supraîncărcarea acestora, a face posibilă
identificarea surselor de deviaţie şi eliminarea cauzei lor; în acelaşi timp apele uzate formate
să fie deturnate spre instalatiile sigure adecvate, de ex catre o facla
• instalarea unui sistem de avertizare eficient, care va da informaţii asupra defecţiunilor şi
disturbarilor, când accidentul ar putea avea un efect major asupra mediului şi/sau vecinătăţii,
autorităţile competente trebuie să fie incluse în lanţul de informaţii
• implementarea unui program de monitorizare în toate instalatiile de tratare pentru a controla,
dacă ele lucrează curat, pentru a face posibilă detectarea neregulilor sau erorilor de operare,
care ar putea influenţa mediul recipient şi să dea informaţii asupra emisiilor curente de
poluanţi
Această secţiune este dedicată determinării tehnologiei BAT pentru tratarea apelor uzate într-un
sit de industrie chimică, incluzând tehnicile de prevenire şi de reducere necesare în plus faţă de
tehnicile de control end-of-pipe.
Cum am menţionat în Secţiunea 1.3.1. şi 3.3.1., măsurile proces-integrate sunt preferate pentru
prevenirea şi reducerea cantităţii de ape uzate şi/sau poluanţi. Ele sunt în general specifice
producţiei sau procesului şi aplicarea lor necesită pregătire specială, care este inclus în scopurile
BREF-urilor verticale în sectorul chimic şi cele înrudite. Astfel, concluziile asupra tehnologiilor
de vţrf pentru măsuri proces-integrate în acest document se referă la nevoia generală de a
implementa aceste măsuri într-o linie de producţie şi ia în considerare numai măsuri pentru
procese cum ar fi: spălarea produsului, curăţirea echipamentului, generarea de vacuum şi
răcirea, care sunt aplicate în mai toate liniile de producţie.
- reducerea Sox în coşuri prin măsuri secundare altele decât prin sistem ce include scrubbingul
ud
Un sistem de colectare de ape uzate adecvat joacă un rol esenţial în reducerea şi/sau tratarea
efectivă a apelor uzate. El conduce fluxul de apă uzată spre locul de tratare cel mai potrivit şi
previne amestecarea apelor uzate contaminate cu cele nepoluate
BAT pt
tratarea BAT tratarea
metalelor metalelor grele
grele Metale grele? Metale grele?
E necesar un alt
tratament biologic?
EVACUARE
Figura 4.37: Calea de decizie a tratamentului apei uzate pe un amplasament industrial chimic: Baza concluziilor BAT
Tratarea apelor uzate în sectorul chimic urmează cel puţin patru strategii dferite
• tratare finală centrală într-un WWTP biologic
• tratare finală centrală într-un WWTP municipal
• tratare finală centrală a apelor uzate anorganice într-un WWTP chimic-mecanic
• tratare descentralizată
Acest document nu favorizează nici una dintre ele. Toate patru sunt considerate tehnologii
BAT, când sunt corect aplicate în conformitare cu situaţia apelor uzate, altfel nici una nu este
tehnologie BAT.
Concluziile tehnologiilor BAT urmează calea prin care sunt controlaţi poluanţii, cum arată
Figura 4.1. Se presuspune în acest stadiu că deciziile privind managementul potrivit efluentului
au luate, impactul asupra corpului de apă primitor a fost stbilit, toate opţiunile pentru prevenirea
şi reducerea apelor uzate au fost exploatate şi toate măsurile de siguranţă au fost luate în
considerare, astfel, de acum înainte sunt luate în considerare doar soluţiile end-of-pipe.
Trebuie menţionat faptul că problemele specifice unei regiuni poate necesita tehnici de tratare
special dezvoltate pentru un anumit sit, sau ele pot anula tehnici binecunoscute sau comune
pentru acest caz special. Următoarea abordare de luare a deciziilor în tehnologiile BATpentru
tratarea apelor uzate este un îndrumar pentru găsirea şi instalarea tehnicilor potrivite, incluzând
şi modul de a se confrunta cu particularităţile tratării apelor uzate. Abordarea urmează o cale
decizională spre concluziile tehnologiilor BAT pentru tratarea corespunzătoare a apelor uzate
din amplasamentele chimice, ilustrat în Figura 4.37.
• General
BAT is to:
- a separa fluxurile de ape uzate contaminate în funcţie de încărcarea lor cu poluanţi.
Apele uzate anorganice fără componente organice relevante sunt separate de apele uzate
organice şi conduse spre locuri de tratare specifice (vezi secţiunile pentru metele grele,
săruri anorganice, discutate mai târziu în acest capitol). Apele uzate organice cu o
proporţie semnificativă de componente anorganice şi organice stabile sau toxice sunt
direcţionate către locuri de pretratare speciale (vezi secţiunile pentru metele grele,
săruri anorganice şi poluanţi nepotriviţi tratării biologice mai târziu în acest capitol).
• Apa pluviala
BAT consa in:
- conducerea apei necontaminate direct în apa receptoare, trecand prin by-pass-ul
sistemului de canalizare al apelor uzate
În unele cazuri utilizarea apei pluviale ca şi apă de producţie poate reduce consumul de apă
brută, fapt benefic din punct de vedere ecologic.
Tehnicile listate în Tabelul 4.1. sunt considerate tehnologii BAT când sunt aplicate în situaţia
respectivă. Tabelul conţine restricţiile pentru diferitele tehnici
Tabelul 4.13: Tehnici de tratare a apei pluviale cum sunt descrise în Capitolul 3
- eliminarea uleiului / hidrocarburilor când ele apar ca pete mari şi când acestea sunt
incompatibile cu alte sisteme cu scopul maximizării recuperării, prin aplicarea unei combinaţii
potrivite a următoarelor:
separatori de apă / ulei prin ciclon, MF sau API, când pete mari de ulei liber sau de
hidrocarburi sunt prognozate, altfel PPI sau CPI sunt alternativele, detaliile sunt descrise în
Secţiunea 3.3.4.1.6.
MF, filtrare prin medii granulare sau flotaţie de gaz, tehnici descrise în Secţiunile 3.3.4.1.5.,
3.3.4.1.4. şi 3.3.4.1.3.
Parametru Concentraţie a 1
[mg/l]
conţinut total de
0.05-1.5
hidrocarburi
BOD5 2-20
COD 30-125
a
medie lunară
b
există o neconcordanţă între metodele analitice de evaluare a
hidrocarburilor care nu pot fi rezplvate în Grupul de Lucru
Tehnic
1
luat din materialul BREF pentru Uleiuri Minerale şi
Rafinării de gaze-oct. 2001
Tabelul 4.14: Niveluri de emisie pentru uleiuri libere / hidrocarburi evacuate într-o apă receptoare
• Emulsii
Tehnologii BAT există pentru:
- separarea emulsiilor la sursă şi recuperarea constituenţilor separaţi. Adiţia substanţelor
floculante şi/sau coagulante poate fi necesară pentru a asigura separarea, tratarea la
sursă face posibilă recuperarea şi previne efectele adverse în sistemele de conducte
dupa proces; sau
- eliminarea emulsiilor la sursă când ele nu pot fi separate şi pot produce efecte adverse
la instalatiile aflate dupa proces. Tehnici de tratare potrivite sunt: oxidarea cu aer,
evaporarea, incinerarea (când valoarea termică a emulsiilor permite funcţionarea
autotermală) sau degradarea biologică. Deseori nu se permite evacuarea emulsiilor în
sistemele de canalizare publice.
iradierea cu raze UV sau WWTP centrale sau municipale. Tehnicile sunt listate în Tabel 4.3.
Enumerarea tehnicilor de tratare este următoarea :
primul pas: sedimentarea / flotaţia cu aer pentru adunarea încărcăturii principale de TSS şi
pentru protecţia sistemelor de filtre subsecvente faţă de obstrucţionare sau frecvenţa
crescută a respălării. Sedimentarea sau flotaţia de aer sunt în cazuri normale suficiente
pentru prevenirea abraziunii şi a obstrucţionării în pompe şi ţevi (emulsiile şi fazele solide
au fost tratate cu succes)
al doilea pas: filtrarea mecanică - ca opţiune, dacă conţinutul solid nu a fost îndeajuns redus
pentru a preveni obstrucţionarea în instalatiile de tratare subsecvente - , cum ar fi:
membranele filtrante, adsorpţia, oxidarea chimică utilizând raze UV
al treilea pas: MF sau UF ca opţiune, dacă fluxul de ape uzate necesită să fie eliberată de
faza solidă pentru a preveni obstrucţionarea, de exemplu în facilităţi NF sau RO sau de alte
particule, care nu pot fi eliminate prin alte tehnici de filtrare
eliminarea TSS din fluxul de ape uzate înainte de evacuarea lor într-un receptor de apă.
Dacă nu există substanţe periculoase în TSS, tehnicile obişnuite sunt:
sedimentarea / flotaţia cu aer
filtrarea, numai dacă tehnica precedentă nu a avut rezultate bune
- eliminarea TSS din fluxurile de ape uzate utilizând o tehnică ce permite recuperarea,
preferată tehnicilor de scădere oricând este posibilă şi viabilă reutilizarea fazei solide
- aplicarea agenţilor floculanţi şi/sau coagulanţi, când este prezentă o substanţă fin
dispersată sau altfel inseparabilă pentru a produce agregate suficient de mari, care pot fi
sedimentate
- acoperirea sau închiderea locurilor de tratare când mirosul sau zgomotul crează
probleme, aerul care iese trebuie condus la tratare ulterioară (dacă este necesar) şi
luarea măsurilor de securitate în cazul în care există riscul unei explozii în camera
închisă de tratare
- depozitarea potrivită a nămolului prin predarea lui la un depozit autorizat sau prin
tratarea acestuia la sit (vezi secţiunea despre tratarea sedimentelor)
Tehnicile cosiderate tehnologii BAT depind de aplicarea lor şi sunt descrise în secţiunile
3.3.4.1.2.- 3.3.4.1.5. şi listate în Tabelul 4.3.
• Metale grele
Cum metalele grele sunt elemente chimice, care nu pot fi distruse, recuperate şi refolosite,
singura modalitate de a preveni poluarea mediului cu ele este să nu le eliberăm/evacuăm în
mediu. Orice altă metodă duce doar la transferul lor între diferitele medii: ape uzate, gaze, sol.
Fluxurile de ape uzate cu o încărcătură semnificativă de metale grele sunt originare din
procesele de producţie la care sunt folosite materialele ce conţin metale grele la producţie (ca şi
catalizator) sau din spălarea echipamentului folosit în astfel de procese.
Scop Limpezirea apei din ploi colectate de Limpezirea apelor din procese când Stare finală de separare după Limpezirea până la o apă uzată fără
solizii suspendaţi sedimentarea nu e potrivită sedimentare sau flotaţie cu aer pentru a fază solidă pentru facilităţile aflate
Limpezirea apei din procese de faza aduna emisiile de particule mici dupa proces (ex RO)
solidă suspendată
Aplicaţie Separarea fazei solide din apele uzate Separarea solizilor nesedimentabili şi Separarea fazei solide din fluxul de ape Separarea tuturor materiilor solide,
În principiu SST recuperabil uleiului/grăsimilor uzate particulelor coloidale, bacteriilor,
Recuperarea de materii depinde de tipul virusurilor
de filtru Foarte potrivit pentru recuperarea de
material
Limitele apliacţiei Particulele să fie sedimentabile Fără detergenţi spumanţi Faza solidã fin dispersatã sau nãmoloasã Materialul membranei este
Nu există limite pentru conţinutul de SST Fără limite de concentraţii la alimentare, pentru a evita obstrucţionarea cauzată de vulnerabil faţă de chimicale
Nu avem emulsii stabile dar fără uleiuri libere încărcătura mare de SST Alimentarea cu SST trebuie să fie
scăzută din cauza obstrucţionării şi
înfundării
Consumabile Chimicale: 0.5-100 g/m3 Aer comprimat: 0.53-0,55 m3/m3 Accesorii de filtru Substanţe antiagregare şi de
Energie: 0.5-1.5 kW (diametru floculant 2.4-4.7 kg/tone TSS Variatie de presiune respălare
rezervor 25-35m) energie: 20.6 kWh/1000m3 Energie Energie relatată la rata de curgere şi
nivel de presiune:2-20 kWh/m3
(MF)1
1-10 kWh/m3 (UF)1
Nivel de presiune:0,02-0,5 MPa
(MF)
0,2-1 MPa (UF)
Efecte inter-media Depozitarea nămolului Depozitarea nămolului Depozitarea nămolului după spalarea in Depozitarea reziduurilor
Emisii sonore de la pompe şi sistemul de Emisia de zgomote de la pompe şi jeturi contra-curent Emisie de zgomote de la pompe
eliminare a nămolului/sedimentelor de apă Filtrele închise pot necesita conectarea la
Emisii de miros (ex VOC)când Emisii de miros (ex VOC) când sisteme de minimizare a gazelor emanate
rezervorul nu e închis rezervorul nu este închis, mai intens
decât în cazul sedimentării
Cerinţe de spaţiu Depinde de plan (rezervor plat sau sistem Mai puţin, decât în cazul sedimentãrii Aranjament modular
de lamine ) Cerinţe de spaţiu scăzute în
comparaţie cu alte tehnici
Performanţă realizabila TSS: 60-90 TSS 85-98 Depinde de mediul filtrant sau de TSS apropiat de 100
Solizi sedimentabili 90-95 Sulfizi HM 95 accesoriile filtrelor
o mai mare stabilitate a tratării cu SST 55-99,99
alimantare fluctuantă
Tabelul 4.16: Tehnici de tratare asociate tehnologiilor BAT pentru metalele grele
Tabelul 4.17: Tehnici de tratare aferente tehnologiilor BAT pentru săruri anorganice (metalele grele nu sunt incluse)
Evacuarea lor într-o platformă de tratare biologică trebuie prevenită. Nu se poate efectua prognoza
despre poluanţii care inhibă procesele biologice într-un WWTP, deoarece acesta depinde de adaptarea
microorganismelor folosite la platforma de tratare la poluanţii specifici. Nu există diferenţe dacă apele
uzate sunt conduse la un WWTP central biologic în interiorul sitului sau spre un WWTP municipal.
Condiţiile pretratării poluanţilor nepotriviţi tratării biologice sunt identice în ambele cazuri.
- evitarea introducerii apelor uzate în sistemele de tratare biologică când ele pot produce
funcţionarea necorespunzătoare a acestora
tratarea fluxurilor de ape uzate tributare cu componenţi nebiodegradabili cu tehnicile adecvate,
descrise în Secţiunea 3.3.4.2. şi listate în Tabelul 4.6. înainte sau în locul tratării biologice
finale. Alegerea tehnicilor de tratare potrivite depind de situaţia dată, de compoziţia fluxului
de ape uzate , de situaţia WWTP biologic (dacă există) şi de adaptarea microorganismelor şi
cerinţele apelor recipiente. În fiecare caz este specific
Parare divergenta
Un Stat Membru şi-a exprimat punctul de vedere, că noţiunea de “parte releventă ne-
biodegradabilă” ar trebui să fie mai bine definită, dând o serie de valori indicative pentru
TOC recalcitrant al fluxurilor de ape uzate (v. Secţiunea 3.3.4.2.).
- folosirea tehnicilor ce permit recuperarea substanţelor, oricând e posibil, cum ar fi (v. Tabelul
4.6.):
NF/RO
Adsorpţie, utilizând cea mai potrivită variantă (Secţiunea 3.3.4.2.9.)
Extracţie
Distilare/rectificare
Evaporare
Stripare
- eliminarea conţinutului de NH3 din fluxurile de ape uzate la sursă, utilizând de ex stripping cu
aer sau cu vapori, descris în Secţiunea 3.3.4.2.4.
- utilizarea tehnicilor, care nu necesită combustibil, când alte tehnici de scădere nu dau rezultate
destul de bune şi când recuperarea nu este posibilă. Când funcţionează un WWTP biologic final,
acesta poate fi de ajuns pentru a transforma încărcătura stabilă organică în substanţe
biodegradabile, utilizând tehnici, ca (v Tabelul 4.6.)
oxidare chimică (făcând o evaluare amănunţită dacă sunt generaţi clorizi organici în urma folosirii
agenţilor de oxidare cu conţinut de clor)
reducere chimică
hidroliză chimică
- utilizarea oxidării cu aer şi incinerării, numai dacă nu există altă soluţie pentru scăderea toxicităţii
sau efectelor inhibitoare sau când procesul poate funcţiona pe bază de autosusţinere sau dacă e
singurul mod de a atinge prevederile de evacuare fără tratare biologică
- luarea în calcul a consumului de apă pentru tehnicile de tratare ca:
extracţia
distilarea /rectificarea
evaporarea
stripping
sau cu cerinţe mari de ape de răcire sau care necesită sisteme de scrubere ude pantru a recupera
contaminanţii din faza gazoasă, când acesta ar putea fi o problemă ecologică.
Când lipsa de apă e un factor important, a doua cea mai eficientă tehnică devine tehnologie BAT.
• Substanţe biodegradabile
- eliminarea substanţelor biodegradabile din apele uzate utilizând sisteme de tratare biologică, cum
ar fi cele descrise în Secţiunea 3.3.4.3 şi Tabelul 4.7. sau o combinaţie potrivită a lor. Când se
aplică procese anaerobe, în cele mai multe cazuri este necesară şi o treaptă de tratare aerobă.
- Utilizarea pretratării biologice când fluxurile de ape uzatetributare majore duc o încărcătură
organică biodegradabilă la WWTP, dacă aceasta este o opţiune fezabilă. Tratarea anaerobă poate fi
o alternativă pentru utilizarea metanului generat, care poate fi folosit ca combustibil. Un alt
avantaj al pretratării anaeobe este micşorarea semnificativă a cantităţii de nămol activ din WWTP
dupa proces. Când eficienţa de eliminare a COD din procesele de tratare a fluxurilor de ape uzate
este bună, dar concentraţia care urmează a fi evacuată este mai ridicată decât nivelele asociate
tehnologiilor BAT din Tabelul 4.8. este un indicator al faptului că fluxurile tributare
supraîncărcate ar necesita o pretratare biologică
- Utilizarea pretratării sau facilităţilor de curăţire,descrise în Tabelul 4.7., dacă componentele greu
biodegradabile (dar nu cele remanente sau toxice) nu sunt suficient eliminate prin tratarea centrală
biologică a fluxurilor de ape uzate. Tehnici potrivite sunt reactorii cu paturi de fixare, care fac
posibil un timp mai lung de remanenţă şi rate de degradare mai înalte
staţie (rezervor sau bazin) de aerare cu una sau două nivele cu decantor
subsecvent
filtrare sau flotaţie cu aer pentru a proteja apa receptoare de excesul de agregate
de nămol activ greu separabile, de ex nămolul agregabil
opţiune adiţională ca tratare finală un filtru biologic pentru tratarea COD stabil
dacă este cerut de reglementări
În general, nivelul de CBO asociat cu tehnologiile BAT după tratarea centrală biologică este
de <20 mg/l. în cazul nămolului activ o tratare tipică este o treaptă biologică cu o încărcătură
zilnică de COD ≤0,25 kg/kg nămol
Tabelul 4.18: Tehnici de tratare aferente tehnologiilor BAT pentru substanţe nepotrivite tratării biologice
NF / RO Adsorpţie Extracţie
Scop Separarea majorităţii contaminanţilor Transferarea poluanţilor solubili din faza Transferarea poluanţilor solubili din faza
apoasă într-un adsorbant solid apoasă într-un solvent
Aplicaţie Atingerea unui înalt grad de puritate pentru a Eliminarea substanţelor organice Eliminarea substanţelor organice nebiodegra-
recicla şi reutiliza apa nebiodegradabile, poluanţilor coloraţi şi/sau dabile şi/sau a poluanţilor toxici la
Concentraţii crescute ale contaminanţilor ce toxici concentraţii mari
necesită tratament în continuare Concentrarea pentru tratare ulterioareă (ex. Pretratarea pentru a reduce încărcătura de
Recuperarea posibilă incinerarea) alimentare
Recuperarea este posibilă Recuperarea este posibilă
Nu este potrivit ca tratare finală
Limitele apliacţiei Concentraţiile cu presiune osmoticã prea Încărcare mică cu poluant, altfel adsorbantul Apele uzate de preferinþã fãrã SST sau
mare pentru a funcţiona se umple prea repede emulsii
Rezistenţă termică şi chimică tredusă TSS limitat din cauza obstrucţionării Depinde de potrivirea solventului astfel
Eficienţa depinde de proprietăţile fizice ale aplicaþiile sunt limitate
poluantului (eficienţă scăzută la masă
m,oleculară mică, polaritate mare, solubilitate
crescută)
Consumabile Substanţe de curăţire Adsorbant Înlocuirea solventului pierdut
Cerinţe mari de energie Substanţe chimice pentru regenerare Energie pentru pompe
Energie pentru pompe ºI procesul de Energie pentru recuperarea solventului (ex
regenerare (temperaturã ridicatã) distilare/rectificare)
Efecte inter-media Concentrarea necesită tratare în continuare, Gazele emanate în cursul tratării necesită Apele uzate necesită tratare pentru a scăpa de
ex extracţie, incinerare (dacă nu se tratare solventul dizolvat, ex striparea
recuperează) Regenerarea generează deşeuri (dacă nu se Reziduurile rezultate din recuperarea
recuperează solventului dacă nu sunt recuperate să fie
incinerate
Gazele emanate din extractie sau recuperare,
necesita tratament de ex. adsorptie sau
incinerare
Cerinţe de spaţiu De obicei cel puţin două coloane pentru o
aplicare
Performanţă realizabila eficienţă crescută (vezi Secţiunea 3.3.4.2.8.) eficienţă crescută, depinzând de poluant (vezi Eficienţă crescută pentru poluanţi cu
(%poluant eliminat) Secţiunea 3.3.4.2.9.) concentraţie mare la alimentare
Emisii realizabile (mg/l)
Retehnologizare
Efecte inter-media Tratare ulterioară necesară Condensatul poate necesita tratare Fluxurile de gaz necesită tratare Consum mare de energie la conţinut
Emisiile de gaze trebuie să fie ulterioară (scrubare, adsorpţie, oxidare crescut de TOC
transportate la tratare, ex ardere Emisii de zgomot catalitică, ardere) Emisii de gaze
Cerinţe de spaţiu Relativ mic
Performanţă realizabila Performanţă crescută pentru Eliminare aproape completă a Eficienţă crescută (v. secţ. Aproape 100% eficienţă de
(%poluant eliminat) poluanţi specifici în condiţii poluantului, 3.3.4.2.9) eliminare a compuşilor organici
speciale dacă nu sunt prezente substanţe
volatile
Emisii retehnologizare (mg/l)
Retehnologizare
1
stripare pentru ape acide, 30-32 m3/h
Biologe aeroba
Biologie anaerobă Nămol activ (amestec) / Infiltrare / filtru percolant Pat expandat Filtru biologic cu pat fixat
bioreactor membranos
Scop Conversia conţinutului organic Conversia conţinutului organic prin microorganismeîn prezenţa oxigenului dizolvat, injectat ca aer sau ca oxigen pur (pentru detalii vezi secţ.
prin micro-organisme şi exclu- 3.3.4.3.3.)
derea de aer (oxigen)
Aplicaţie Pretratarea încărcării organice Pretratarea încărcării organice Ca perte a WWTP central Pretratarea încărcării organice Treaptă directă de pretratare sau
crescute şi fluxurilor cu calitate (prima treaptă sau pretratarea)
constantă crescute pentru a reduce cel mai uşor crescute curăţire după procesele cu nămol
Tratare finală în fluxuri tributare degradabili contaminanţi şi a Tratare finală sau fluxuri mai activ în WWTP
Utilizat ca WWTP central creşte calitatea nămolului mici Condiţii bune pentru
microorganisme care se dezvoltă
lent
Limitele apliacţiei Prevenirea substanţelor toxice, Concentraţiile mari, chiar şi la substanţele non-toxice trebuiesc evitate
deoarece procesul este foarte Inhibitorii trebuie evitate, chiar dacă microorganismele bine adaptate se descurcă şi la concentraţii scăzute de inhibitori
sensibil Temperatura maximă: 30-35 oC
Concentraţia sărurilor trabuie să fie sub 30 g/l
Consumabile Chimicale neutralizante Aer sau oxigen Aer Aer Aer
Energie Chimicale neutralizante Chimicale neutralizante Chimicale neutralizante Chimicale neutralizante
Floculanţi: 300-550kg/t COD Energie Energie (dacă există pretratare)
Nutrienţi: 23-42 kg/t COD Energie
Energie: 9,5 kWh/m3
Efecte inter-media Biogazul cu 70% CH4 poate fi Nămolul în exces de 10 ori Nămol în exces Nămol în exces Nămol în exces
folosit ca combustibil. Numai 10% cantitatea de nămol din procesele Fără emisii de miros
surplus de nămol în exces în anaerobe, necesită tratare
comparaţie cu procesele aerobe Mare investiţie de energie din
cauza aeraţiei
Emisii de miros şi zgomot
Cerinţe de spaţiu Mai puţin decât tratarea aerobă Mari pentru WWTP centrale Relativ mic Relativ mic Relativ mic
Performanţă realizabila COD: 75-90 CBO: 97-99.5 BOD:40-90 (prima treaptă) BOD: >98 COD stabil: 26-68
(%poluant eliminat) În combinaţie cu aerobi: COD: 76-96 (membrană) 85-95 (a doua treaptă) COD: 90 index fenolic 75-98
COD: 95-97 index fenolic: >99 AOX 55-98
CBO: 99-99,8 N total anorg: 82 (membrana) N total anorg 4-50
NH4-N 96 (membrana)
Emisii realizabile (mg/l) TSS: 10 (WWTP central)
Retehnologizare Necesită vase sau rachete pentru Depinde de mărime uşor uşor uşor
gaze pentru a controla metanul
Tabelul 4.19: Tehnici de tratare aferente tehnologiilor BAT pentru tehnici de tratare biologică
-evitarea unei evacuări cu o mare încărcătură hidraulică sau a apelor uzate toxice, care
pot cauza prejudicii albiei râului, patului albiei sau biocenozei apei receptoare
- alegând, când e posibil un punct de evacuare în apele de suprafaţă astfel încât apa
uzată să fie cât mai bine dispersată. Astfel se minimizează impactul asupra biocenozei acvatice.
Acestă măsură nu poate înlocui tehnicile de tratare.
- ţinerea în echilibru a apelor uzate care nu vin de la un WWTP central pentru a reduce
impactul asupra corpului de apă receptor şi ajungerea la standardele de evacuare înainte de
evacuarea lor
Randament Niveluri de
Parametrua [%] emisie
[mg/l]b
TSS 10-20 c
COD 76-96 d 30–250
total anorganic N e 5-25
total P 0.5-1.5 f
AOX
a
pentru CBO vezi secţiunea precedentă
b
medie zilnică, exceptând TSS
c
medie lunară
d
rate scăzute de performanţă pentru concentraţii scăzute de
contaminanţi
e
suma NH4-N, NO2-N şi NO3-N (un parametru mai recomandat
ar fi N total. Din cauza lipsei de informaţii asupra n total se
foloseşte N anorganic total)
f
nivel mai scăzut din îngrăşăminte în WWTP biologic, nivel mai
ridicat din procesele de producţie
Tabelul 4.20: Niveluri de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru evacuarea de ape uzate
în apele receptoare
N-au putut fi identificate niveluri de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru metalele
grele, care să fie reprezentative pentru întregul sector chimic. Motivaţia acestei situaţii include:
nivelurile de emisie ce pot fi atinse pentru metalele grele după tratarea la sursă
depinde în mare măsură de procesele din care iau naştere
Parere divergenta
Un Stat Membru insistă pentru propunerea de nivele de emisie asociate tehnologiilor BAT
pe baza exemplelor date în Anexa 7.6.4. din punctul lor de vedere, când sunt urmate
strategii de prevenire, pretratare şi tratare centrală cum a fost subliniat aici (vezi secţiunea
privind metalele grele), este posibil să definim valori de emisie asociate tehnologiilor BAT
pentru metalele grele valabile pentru multe amplasamente chimice. Următoarele valori
medii pe termen lung (anuale, din mostre luate din 24 în 24 ore) pot fi atinse în unele
exemple de amplasamente chimice la punctele de evacuare / ultima treaptă de tratare a
apelor uzate (fără diluţia cu apă de precipitaţii sau de răcire): Cd 0,02-0,833 µg/l; Hg
0,01-0,84 µg/l; Pb 10-100 µg/l; Cr 10-30 µg/l; Cu 20-60 µg/l; Ni 10-80 µg/l; Zn 4-174
µg/l. Ei afirmă în continuare că valorile sunt influenţate de amestecul de producţiue, care
poate cauza valori ridicate în cazuri speciale, mai ales în producţia chimicalelor fine. Cu
privire la efectele evacuării în sistemul public de canalizare, WWTP ar trebui să ia în
calcul asigurarea ca metalele grele să nu scape în alte medii.
Grupul de Lucru Tehnic nu a urmat această recomandare, afirmând că nu ar fi folositor
utilizarea denumirii de nivel de emisie asociate tehnologiilor BAT , nivel care este
influenţat de combinaţia specifică a fluxurilor de ape uzate la amplasamentele individuale
de producţie, care rezultă valori care pot sau nu fi valabile în cazuri reale. Punctul de
vedere a fost înregistrat..
Situaţia nivelelor de emisie asociate tehnologiilor BAT a AOX este comparabil cu cea a
metalelor grele. Amestecul specific de produse al unui sit influenţează în foarte mare
măsură cantitatea de AOX evacuată, astfel nu putem obţine nivele valabile pentru sectorul
chimic privit ca întreg. Mai mult, AOX nu este încă un parametru reglementat în cele mai
multe State Membre. Acesta poate fi motivul pentru faptul că numai un Stat Membru a
raportat date despre AOX în apele uzate evacuate. AOX trebuie raportat regulat la EPER,
începând din anul 2003. Astfel, datoria unei monitorizări regulate ar trebui să fie o
motivaţie pentru a stabili nivele de emisie până la acea dată. Până atunci Grupul Tehnic de
Lucru nu poate avea concluzii asupra nivelelor de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru
AOX. Cu toate acestea necesitatea acestui parametru este accentuată.
Parere divergenta
Un Stat Membru insistă pentru propunerea de nivele de emisie asociate tehnologiilor BAT
pe baza exemplelor date în Anexa 7.6.2. Ei afirmă, că în acest Stat Membru în câteva
amplasamente chimice, care produc chimicale cloro-organice şi au platforme de tratare
centrale a apelor uzate, sunt atinse nivele de emisie a AOX de 0,16-1,7 mg/l.
Grupul de Lucru Tehnic nu a urmat această recomandare. Exemplele prezentate (Anexa
7.6.2.) au fost interpretate ca şi conţinând statistici diferite care nu permit propunerea de
nivele de emisie asociate tehnologiilor BAT. Se menţionează chiar, că una dintre cele mai
mici exemple de valori de AOX emise a reprezentat o performanţă slabă, pe când valorile
mari provin dintr-un sit foarte performant. În aceste condiţii Grupul de Lucru Tehnica
declarat ca fiind nepotrivit a da nivele de emisie asociate tehnologiilor BAT pentru AOX.
Punctul de vedere a fost înregistrat.
Nivelurile de emisie asociate tehnologiilor BAT şi prezentateîn Tabelul 4.8. reflectă nivele
de emisie după o tratare biologică centrală. Când apele uzate sunt duse le un WWTP
municipal, este necesar să se demonstreze de exemplu de un laborator învecinat prin teste,
că pot fi atinse rezultate echivalente. Strategiile de tratare descentralizate sunt echivalente
cu o tratare biologică finală, când rezultatele atinse sunt comparabile.
- utilizarea energiei pierdute în procesele de producţie chimice pe cât posibil când este
folosită o tehnică de tratare termală, ex uscare(vezi Secţiunea 3.4.3)
- folosirea tratării cu gaze emanate potrivite când se foloseşte incinerarea, cum a fost
descris în Secţiunea 3.4.3.
Tratările din afara amplasamentului nu sunt luate în calcul, deoarece nu se includ printre
scopurile acestui document. Din acest motiv nu prezentăm concluzii ale tehnologiilor BAT
pentru tratarea din afara amplasamentelor prin alţi operatori.
Aceasta sectiune este dedicate determinarii BAT pentru tratarea gazului residual pe un
amplasament chimic.
• Reducţia contaminărilor sursei reduce emisia pentru a fi tratată. O cantitate mare de emisie
inutilă înseamnă instalarea unui echipament necesar cu un cost efectiv mare;
• Considerarea pe cât posibilă, ale altor opţiuni , pentru reducţia sursei atunci când se
planifică o instalaţie nouă sau schimbări majore.
Evacuarile ambelor grupuri au agenti contaminatori speciali. Primul grup poate consta din:
• pulberi, adica materie solida bruta sau produse dispersate in final in aer
• VOC din compusi utilizati in productie sau evaporate din rezervoare, cu sau fara continut de
pulberi
• Compusi volatili anorganici din productie sau prelucrari, cu sau fara continut de pulberi
• Amestecul de COV si compusi anorganici, cu sau fara continut de pulberi
• Vapori.
BAT pentru tratarea gazelor reziduale din procesele de productie, manipulare si prelucrare a
materialelor
• Pulberile
BAT este o combinatie adecvata de:
Inlaturare a pulberilor si aerosolilor / picaturilor din fluxurile de gaz uzat, utilizand
tehnicile si combinatiile de tehnici descrise in sectiunea 3.5.3 si tabelul 4.9 conform
situatiei date
Utilizarea pretratarii pentru a prevenii instalatiile finale de deterioari si supraincarcari.
Deterioararea este data de ex. de particulele mari sau tari sau de particulele ce
colmateaza filtrele, de coloanele de adsorptie, suprafetele de spalare, suprafetele cu
membrane, catalizatorii
Utilizarea tehnicilor foarte eficiente pentru indepartarea cantitatilor corespunzatoare de
pulberi submicron
Implementarea in aval a filtrelor pentru vapori cand se utilizeaza scrubere umede ca
dispozitive de tratare finala (cu HEAF utilizarea unui filtru in aval este deja inclusa)
Tehnici de exploatare in gama lor adecvata de presiune (raport a/c, raportul
flux/suprafata) pentru a preveni deteriorarea canalului sau scurgerea din canale a
emisiilor de pulberi
Utilizarea materialelor de recuperare cand este fezabil
Consideraera consumului de energie prin evaluarea critica a utilizarii tehnicilor
energoface si compararea rezultatelor cu tehnici ce nu necesita energie sau doar putina
energie
Considerarea consumului apei, cele mai mult in regiuni unde lipsa apei este o problema.
Utilizarea spalarii la umed trebuie sa fie evaluata si rezultatele sa fie comparte cu
tehnicile ce nu utilizeaza apa
Utilizarea apei de spalare intr-un mod de reciclare cu un numar maxim de reciclari cand
este fezabil si nu conduce la abraziune sau coroziune in vasul scruber.
• VOC
BAT este o combinatie adecvata de:
Indepartare VOC din fluxurile de gaz uzat, utilizand tehnnicile (sau o combinatie din
acestea) descrise in sectiunile 3.5.1 si 3.5.2 si listate in Tabelul 4.22.
Utilizare a tehnicilor de recuperare precum condensarea, separarea cu membrana sau
adsorptia daca sunt fezabile pentru a obtine materie prima si solventi. Fluxurile de gaz
uzat cu concentratii ridicate de COV sunt pre-tratate cel mai bine de tehnici precum
condensarea sau separarea cu membrana / condensarea de recuperare principala
cantitate inainte de a fi trimise la adsorptie, spalare la umed sau combustie. In cazul
adsorptiei si combustiei, aceasta poate fi de asemenea un aspect al sigurantei, pastrand
concentratia de COV sub 25 % LEL.
Luand in considerare consumul de apa (apa de proces si racire) cu tehnici precum
spalarea la umed, condensarea (cand apa este utilizata ca mediu de racire), adsorptia
(cand apa este utilizata ca proces de regenerare sau sa raceasca gazul uzat inainte de
intrarea acestuia in coloana de adsorptie) sau tratare biologica (cand apa este utilizata ca
mediu de reactie). Utilizarea acestor tehnici necesita sa fie evaluata si comparata cu
rezultatele tehnicilor ce nu utilizeaza apa. Cand lipsa apei reprezinta un aspect
important , aceste tehnici pot deveni nepracticabile considerand conditiile speciale
locale
Utilizand tehnicile de reducere doar atunci cand recuperarea nu este fezabila, de ex.
datorita concentratiilor prea reduse de COV, cauzand consum energetic sau material
disproportional fata de beneficiul ecologic derivat
Evaluarea gazului rezidual existent daca recuperarea materialului este fezabil si
implementarea tehnicii adecvate, daca rezultatul este pozitiv
Utilizarea tratamentului biologic al fluxurilor de gaz residual cu concentratii reduse in
locul proceselor de incinerare, daca este aplicabil (de ex. cand continutul si compozitia
gazului rezidual precum si caracteristicile climatice sunt adecvate, vezi sectiunea
3.5.2.1) si daca resursele de apa permit aceasta. Consumul de combustibil de sustinere
pentru incinerarea concentratiilor COV reduse reprezinta un dezavantaj care oricum
poate fi contra-echilibrat daca nici un alt tratament nu este fezabil pentru realizarea
obiectivelor de mediu stabilite, de ex, prin restrictii legale.
Utilizarea fluxurilor de gaz reziduale, in special cand este posibila operatia autoterma,
cand compusii periculosi trebuie sa fie redusei, sau daca alte tehnici eficiente
asemanatoare nu sunt disponibile
Utilizarea oxidarii catalitice, daca este fezabila si favorabil din punct de vedre ecologic,
in locul oxidarii termice. Cu cat continutul de NOx este mai redus in fluxul de gaz emis
cuat atat mai redusa este temperatura de functionare si cerintele energetice pot fi cu
mult mai avantajoase decat oxidarea termica
Utilizarea tehnicilor de ardere cu recuperare de energie (motor pe gaz, incinerator
regenerative sau recuperativ) daca este fezabil
Utilizarea incinerarii termice cand nu se aplica incinerarea catalitica, de ex. datorita
efectelor otravitoare asupra continutului de gaz residual, sau cand eficienta scazuta de
distrugere a oxidarii catalitice nu este suficienta pentru a reduce COVurile respective in
mod adecvat
Implementarea tratarii gazului de ardere evacuat dupa incinerare cand sunt preconizate
cantitati considerabile de gaz evacuat datorita contaminantilor din gazul rezidual expusi
la incinerare, precum such as SO2, HCl, NOx, ,dioxinele fiind in mod normal un aspect
al combustiei gazului rezidual
Utilizarea faclei doar pentru evacuarea in siguranta a surplusului de gaze de ardere, de
ex. in timpul mentenantei, opririi sau inlocuirii ventilelor fara conectare la sistemele de
reducere
Utilizarea faclelor de sol doar cand nu sunt preconizate substante periculoase in gazul
de evacuare. Daca sunt necesare facle, in ciuda concluziei precedente, trebuie analizate
optiunile de recuperare a caldurii si de ardere cu NOx redus, si daca rezultatul este
pozitiv, respectivul echipament va trebui implementat.
TWG nu a ajuns la concluzia asupra nivelurilor de emisie aferente BAT pentru gazele reziduale
din procesele de productie. S-a recomandat sa se lase aceasta sarcina in seama unui BREF
vertical adecvat, deoarece acele niveluri au fost identificate ca fiind specifice procesului si deci
nu a fost putut fi mentionat nici un nivel ce se refera la intreg sectorul chimic.
Tabelul 4.21: Tehnici de tratament aferente BAT pentru tratamentul special al fluxurilor normale ale gazelor reziduale
Filtru de pulberi in
Filtru textil Filtru hepa Heaf Filtre pentru vapori
doua etape
Scop Tehnici de filtrare si turta de Tehnici de filtrare cu tifon Tehnici de filtrare cu hartie sau Tehnici de filtrare, filtru Tehnici de filtrare cu filtre din
filtrare pentru a imbunatati metalizat si plasa de metal fibra de sticla mata cu densitate plat captuseala de plasa metalica
eficienta mare de tasare sau sintetica cu monofilament
Aplicatii Indepartarea PM-ului <PM2.5 ca Indepartarea PM ca Indepartarea PM submicroni Indepartarea aerosolilor Indepartarea de aerosoli si
tratament final tratament final intre PM0.12 si PM0.3 precum uleiuri, plastifianti, picaturi
Colectarea PM-ului nepotrivit Cu sisteme de injectie (gaz) Impotriva curgerii dupa ESP VOC condensabil Protectia echipamentului
cu ESP Potrivit pentru fluxuri de sau filtrele de tesatura ca Filtru fin pentru sensului de pentru sensul de curgere pentru
Cu sisteme de injectie (flux de gaze tratament final cand este curgere si separator picaturi a preveni uzarea si frictiunea
gaz) Recuperarea este in necesara o eficienta mare de sunt necesare Instrumentul de colectare
Potrivit pentru fluxuri de gaze principiu posibila colectare primara sa lase particule mai
Recuperarea este in principiu Recuperarea este in principiu mici pentru alte tehnici de
posibila posibila tratament
Dupa spalarea umeda
Limitele aplicarii Particulele mari sa fie colectate Rata de curgere pana la Rata de curgere: pana la Rata de curgere Rata de curgere pana la
in amonte 75000 Nm3/h per module 3600Nm3/h per modul 25000Nm3/h 150000Nm3/h
Rata de curgere pana la Temperatura pana la 400C Temperatura <2000C Temperatura <1700C
1800000 Nm3/h Continut de praf: nu exista <5300C (ceramic) Continutul de praf:
Temperatura depinde de restrictii deasupra temperaturii de <1mg/Nm3
fabrica(vezi tabela 3.18), formare a aburilor, continutul
deasupra punctului de formare a de praf 1-30gr/Nm3
aburilor A se evita umezeala
Praful lipicios trebuie evitat
Consumabile Aer comprimat Aer comprimat Energie<0.1kWh/1000Nm3 Energie <0.1kWh/1000Nm3 Energie
Energie 0.2 – 2kWh/1000Nm3 Energie 1.5kWh/1000Nm3 Scaderea presiunii: 0.05-0.25 Scaderea presiunii: 8kPa Scaderea presiunii 2.5-9kPa
Scaderea presiune: 0.5-2.5 kPa Scaderea presiunii: 0.5- kPa
5- 2.5kPa
50Kpa(ceramic)
Efecte inter-media Inlaturarea prafului Inlaturarea prafului Inlaturarea modulelor de Inlaturarea rolelor de Inlaturarea lichidului de
filtrare incarcate filtrare incarcate clatire-spalare si a
filtrelor de material
incarcat
Spatiul necesar
Performanta de atins Impuritati: 99-99.99 PM0.01 >99.99 Picaturi 99 Pulberi 99
Limetele aplicatiei Rata de curgere: Vezi Rata de curgere: pana la Rata de curgere: pana la Rata de curgere: depinde de
sectiunea 3.5.1.4 100000 Nm3/h 100000 Nm3/h suprafata membranei
Temperatura indicat sub Temperatura: < 800C (GAC) < 5000 Temperatura si presiunea
400C pentru frecarea < 250 0C Nm3/h pentru versiunea depind de materialul
(spalarea) gazului cu apa (zeolites) cryogenic (temperaturi ultra membranei
fara reactie chimica Continut VOC: <25% LEL joase) Incarcatura prafului: nivel
Incarcatura de praf: depinde Incarcatura de praf: nivel mic Temperatura: < 800C foarte scazut
de varianta, vezi sectiunea Limitari din cauza inghetului Incarcatura VOC: nici o
3.5.1.4 si ulterior a blocarii limita
Incarcatura de praf: nivel mic
(<50mg/Nm3)
Consumabile Frecarea apei, racirea apei Abur ori nitrogen (desorptie) Racirea mediului (aer, apa, Energie: 250 kWh/1000 Nm3
chimicale (acid, baza, Racirea apei (condensare) apa sarata, apa cu saruri, apa Variatia presiunii: 0.1-1 MPa
oxidanti) Energie: 35-260 kWh/tona amoniacala, nitrogen lichid)
Energie: 0.2-1 solventi Energie: 70kWh/1000Nm3
kWh/1000Nm3 Variatia presiunii: 2-5 kPa (crogenic)
Abur pentru Variatia presiunii: 0.1-0.2
stripare(desorbtie) kPa
Tabelul 4.22: Tehnici de tratament associate cu BAT pentru tratamentul VOC si componente anorganice din volumul normal al gazului rezidua
Consumabile Apa (spalare, scurgerea apei) In timpul pornirii combustibil si In timpul pornirii combustibil si conditii Cuplat cu un boiler cu abur pentru a
Chimicale (nutritive, reglarea pH) conditii non-termale non-termale crea aburi
Energie: <1kWh/1000Nm3 Energie: 3-8 kWh/1000Nm3 Energie: 1-2 kWh/1000Nm3
Scaderea presiunii: 0.2-2 kPa Scaderea presiunii: 1.5 kPa Scaderea presiunii: 1.5 kPa
Efecte peste medie Inlaturarea filtrului din material CO si NOx in cosurile de gaze Continutul scazut de NOx in cosul de gaz Temperatura de combustie este
(cross-media effects) Rezidurile de apa din spalare si Continutul de Cl si S neceita tratare (aproximativ 15mg/Nm3) scazuta cu continut scazut de NOx
scurgere in cosurile de gaz Continutul de Cl si S necesita tratament in CO in cosul de gaze este rerdus de
Emisiile de miros din spalare si Dioxinele nu creaza de obicei cosurile de gas catalizator
scurgere probleme in conditii optime Dioxinele de obicei nu sunt o problema
Performanta de atins VOC 75-99 VOC 95-99 VOC 90-99
[% indepartare de compusi anorganici 80-95 (toate) CO>98
impuritati] mirosuri 70-95 Mirosuri 80-95
Detalii vedeti in sectiunea 3.5.2.1
pana la 3.5.2.3
Nivele de emisie realizabile TOC 1-4
(mg/Nm3)
Exista multe tehnici FGD, in principal utilizate pentru instalatiile electrice, care fac scopul
BREF-ului pentru instalatiile mari de ardere.
Exista mai multe procese DeNOx in exploatare, de ex. mai multe tehnici de reducere simultana
a SO2 si NOx,, acestea reprezentand de asemenea BAT, daca ating o performanta similara.
Tehnicile care realizeaza rezultate comparabile (vezi Tabelul 4.23) sunt de asemenea
considerate BAT.
Niveluri de emisie
Parametru
[mg/Nm3] 1
Praf <5-15
HCl <10
HF <1
SO2 <40-150 2
NOx (cazane pe gaz/ incalziri) 20-150 3
NOx (cazane pe lichid / incalziri) 55-300 3
NH3 4 <5 5
dioxine 0.1 ng/Nm3 TEQ
Tabelul 4.23: Niveluri de emisie aferente BAT si randamente pentru tratarea gazului evacuate din
combustie din sectorul chimic
5 TEHNICI DEZVOLTATE
Printr-o tehnica dezvoltata se intelege in acest document o tehnica ce nu a fost inca utilizata
comercial sau in afara unei instalatii pilot, insa se preconizeaza ca aceasta sa se utilizeze in
viitor in operatii de masa in sectorul chimic.
Tehnicile aratate mai jos deja functioneaza intr-un anumit grad in conditii specifice in alte
sectoare. Nu exista o evidenta inca asupra implementarii lor de succes in sectorul chimic in
conditiile de lucru existente, insa se preconizeaza sa fie asa in viitor.
Sistemul de indepartare biologica a dioxidului de sulf este o combinatie intre scruberul pentru
gaz rezidual (absorber) si instalatia de tratare a apei reziduale. In absorber, dioxidul de sulf
continut in gazul residual a fost adus in contact cu apa de spalare. Se formeaza un amestec de
sulfit si sulfat. Intr-un process secudnar anaerob biologic, acest amestec se transforma pe cale
biologica in sulfit. Procesul aerob transforma sulfitul intr-un sulf elementar, care este separate,
si intr-o apa reciclata pentru scruber.
Datorita prezentei ionilor de sulf, metalele grele sunt precipitate ca sulfiti si pot fi de asemenea
indepartate.
Oxidarea NOx la temperatura scazuta este o combinatie a unui process de oxidare (ozonul ca
agent oxidant) si spalarea de gaz (cu apa sau alcali pentru lichidul de spalare). Ozonul (generat
la fata locului intr-un sistem cu voltaj ridicat) reactioneaza cu NO si NO2 intr-un reactor pentru
a obtine N2O5 cu solubilitate ridicata, acesta fiind inlaturat ulterior intr-un scruber de gaz la
umed prin formarea acidului nitric. Se preconizeaza nivelurifoarte mici de emisie pentru NOx,
SOx si HCl (5, 5-10 si respective 5-10 ppm).
Aspectele de mediu cele mai importante sunt energia necesara pentru generarea de ozon si, daca
este necesar, pentru generarea si / sau depozitarea oxigenului pur, uscat, si necesitatea unei
cantitati esentiale de apa ca lichid de spalare.
6 CONCLUZII FINALE
Acest capitol acoperă:
• Programul de lucru
• Sursele şi disponibilitatea informaţiilor
• Existenţa unui consens în Grupul Tehnic de Lucru
• Recomandări pentru activităţi viitoare.
PROGRAMUL LUCRARII
Lucrul la acest BREF a luat aproape trei ani, principalii paşii fiind:
• 12-14 aprilie 1999; prima întâlnire a Grupului Tehnic de Lucru la Sevilla.
• Mai 2000: un prim material a fost trimis către TWG pentru analiză, acoprind capitolele 1-3.
Acesta a inclus:
- informaţii generale privind apele uzate şi gazele reziduale
- informaţii privind managementul apei uzate şi a gazului rezidual
- informaţii privind tehnologiile obişnuite de tratare, cuprinz7ând date despre performanţele
de tratare
Membrii TWG au furnizat informaţii suplimentare în timpul consultărilor.
• Martie 2001: un al doilea material a fost trimis membrilor TWG pentru analiză, acoperind
capitolele 1-5 inclusiv anexele. Ca urmare a informaţiilor primite ca şi comentariu din
partea TWG la primul material şi a unor surse de suplimentare, capitolele privind
informaţiile generale şi managementul au fost complet refăcute şi date suplimentare au fost
adăugate la capitolul de tehnologii de tratare. Un capitol de concluzii la Cele Mai Bune
Tehnici Disponibile a fost inclus în baza informaţiilor din precedentele trei capitole.
• 27-29 iunie 2001: a dfoua întîlnire a membrilor TWG la sevilla,
O serie de probleme, în principal cele referitoare la capitolul 4, Concluzii la Cele Mai Bune
Tehnici Disponibile a fost analizat în detaliu. Patru rapoarte separate au fost înregistrate, parţial
deoarece un Stat Membru a avut impresia că Concluziile la Cele Mai Bune Tehnici Disponibile
în management sunt prea generale şi trebuie susţinute cu figuri (desene) şi în parte deoarece ei
doreau ca Cele Mai Bune Tehnici Disponibile asociate nivelelor de emisie pentru metale grele
şi AOX din apele uzate la punctul de descărcare să se bazeze pe informaţiile pe care ei le-au
furnizat.
• August 2001: un exemplar al materialului refăcut ca urmare a celei de-a doua întîlniri a
TWG a fost trimis la membrii TWG pentru analiza finală.
• 15-16 noiembrie 2001: documentul final a fost prezentat la DG Mediu la a zecea întîlnire a
Forumului pentru schimb de informaţii în domeniul IPPC şi Cele Mai Bune Tehnici
Disponibile (IEF) din Brussels.
Au fost utilizate mai multe surse decât în cazul redactării BREF. Principalele surse au fost
manualele, Enciclopedia de Chimie Industrială ULLMANN şi publicaţii de tehnici speciale.
Informaţii suplimentare au fost obţinute prin internet de la Agenţia de Protecţia Mediului a
Statelor Unite (EPA), furnizând date tehnice referitoare la tehnici de tratare a gazelor reziduale,
inclusiv informaţii referitoare la costuri şi Programul Cele Mai Bune Practici în domeniul
tehnologiei de mediu furnizând informaţii în mai multe tehnici de control a apelor uzate şi a
gazelor reziduale.
STABILIREA CONSENSULUI
Acest BREF a avut susţinerea din partea majorităţii membrilor TWG, doar la patru din
concluziile la Cele mai Bune Tehnici Disponibile au fost consemnate puncte de vedere diferite.
Un Stat Membru şi-a exprimat opinia referitoare la lipsa unor definiţii precise pentru concluziile
la Cele mai Bune Tehnici Disponibile în managementul de mediu şi a Cele mai Bune Tehnici
Disponibile asociate nivelelor de emisie pentru metale grele şi AOX la punctul final de
descărcare. Detalii pot fi găsite în capitolul 4.
RECOMANDĂRI PENTRU ACTIVITĂŢILE VIITOARE
Principalul piedică în schimbul de informaţii a fost lipsa de informaţii referitoare la datele de
performanţă în combinaţie cu datele de operare (cum ar fi consumul de energie, utilizarea
substanţelor auxiliare, echipamente suplimentare). De exemplu,
Când grupul de experţi a ajuns la concluzia că nivelurile de emisie pentru tehnicile de control a
metalelor grele, acoperind întregul sector chimic, nu există, deoarece aceste nivele sunt puternic
dependente de procesul sursă, nu au fost date disponibile care să susţină punctul lor de vedere.
Astfel BREF nu poate prezenta niveluri de emisie ce realizabile - sau niveluri de emisie
aferente BAT - pentru tehnici de control a metalelor grele.
Există o lipsă notabilă de informaţii în date asupra costurilor. Întrucât industria chimică
(exceptând CONCAWE) nu au trimis nici o informaţie, BREF s-a raportat la datele existente, în
principal informaţii de la Agenţia de Protecţia Mediului a Statelor Unite (EPA), informaţiile
furnizate de rapoartele Olandei referitoare la Cele mai Bune Tehnici Disponibilepentru tratarea
gazelor reziduale şi baza de date VITO referitoare la tehnici de tratare a apelor uzate, totuşi
conţinând mari lipsuri. Datele costurilor au fost făcute totuşi disponibile, deşi sunt insuficient
calificate, nu prezintă destulă încredere şi nu sunt comparabile. Nu a fost cunoscut exact ce
anume compune costul şi cum a fost acesta stabilit. Datele relative ale costurilor (pe mc apă
uzată, pe 1000 Nmc gaz rezidual sau pe unitate de masă poluant) cuprinse în BREF, trebuie
văzute de aceea ca indicatori ai magnitudinii şi nu ca valori exacte. Câteva date referitoare la
costurile relative au fost furnizate în forma în care au fost primite (la curs naţional şi nu în
euro). Acoperirea şi corectarea acestor goluri va fi o responsabilitate pentru activitatea viitoare.
Corectarea si acoperirea lacunelor va fi o sarcina de viitor.
Evident, recomandarea pentru activitatea viitoare este de a acoperi şi lipsurile ce încă există în
prezentul BREF. Problemele ce merită în continuare atenţie la revizuirea acestui document sunt:
• concentrarea pe performanţele tehnice, nu doar pe randamente şi nivele de emisie, dând o
mai mare atenţie echipamentelor suplimentare şi problemelor energetice şi furnizând datele
necesare
• exemplele de sisteme de tratare reale în contextul exploatării în comun a variate tehnici pe
amplasamentele chimice, furnizând datele necesare şi raţionale pentru deciziile de operare,
nu doar o listă a unităţilor de tratare existente sau rapoarte folosind “imagini bune” ca
exemplu pentru managementul deciziilor fără o corespunzătoare, explicită explicaţie
• selectarea exemplelor a bunelor practice inginereşti ar trebui dată ca o demonstraţie a ceea
ce este în spatele termenilor ca “bune practici de producţie”, “echipamente de siguranţă
adecvate” sau “evaluarea riscului” .
• concentrarea pe principalele oibiective ale BREF ex: pentru susţinerea şi îndrumarea
autorităţii de reglementare în procesul de decizie privind emiterea autorizaţiilor şi nu
furnizarea către aceasta a unei liste de tehnici “listă de cumpărături” sau încercarea de a
deturna pe aceasta către o anumită decizie.
• o mai consistentă abordare a măsurării azotului total trebuie să asiste concluziile în acest
domeniu. În această lucrare au fost disponibile date pentru total azot anorganic care nu este
un parametru universal acceptat.
CE lanseaza si sprijina prin programele RTD o serie de proiecte ce abordeaza tehnologiile
curate, tratarea efluentilor dezvoltati si tehnologiile de reciclare si strategiile de management.
Potential, aceste proecte ar putea oferi o contributie utila la viitoare revizuiri ale BREF-urilor.
De aceea cititorii sunt invitati sa informeze EIPPCB asupra oricarui rezultat relevant pentru
acest document (vezi de asemenea prefata acestui document).
Pentru revizuirea BREF-ului, se recomandă să aşteptăm pâna când toate BREF verticale în
sectorul chimic vor fi finalizate. Ne putem asigura astfel, că toate informaţile necesare pentru
BREF orizontal vor fi fost colectate înainte de a începe procesul de revizuire. Aceasta nu
înseamnă că va fi suficient să transmitem aceleaşi date referitoare la apele uzate si gazele
reziduale ca la BREF vertical şi să repetăm rezultatele. Făcând aşa s-ar ridica un serios semn de
întrebare asupra necesităţii unui BREF orizontal apă uzată/gaze reziduale.
REFERINTE
[cww/tm/4]
Metcalf & Eddy, Inc.,
Waste Water Engineering – Treatment, Disposal, and Reuse,
3rd edition, revised by Tchobanoglous, Burton,
McGraw-Hill, New York, 1991
[cww/tm/26]
Betz Handbook of Industrial Water Conditioning
Manual pentru conditionarea apei industriale
9th edition, Betz Laboratories, Inc., Trevose, 1991
[cww/tm/27]
Environment Agency (UK), HMSO, 1997
Technical Guidance Note A4,
Tehnici de tratare a efluentului
Effluent Treatment Techniques
[cww/tm/46]
Bundesministerium für Umwelt, Jugend und Familie, Wien 1994
Braun et al.
Epurarea biologica a aerului uzat in Austria
Stadiul si viitorul proceselor biologice in epurarea aerului uzat
Biologische Abluftreinigung in Österreich
Stand und Zukunft biologischer Verfahren in der Abluftreinigung
[cww/tm/48]
CONCAWE, May 1999
Document No. 99/01,
Cele mai bune tehnici disponibile pentru reducerea emisiilor din rafinarii
Best Available Techniques to reduce Emissions from Refineries
[cww/tm/50]
Fonds der Chemischen Industrie, Frankfurt/M. 1995
Domeniul protectiei mediului AERUL
Umweltbereich Luft
Textheft 22
[cww/tm/51]
RIZA (NL), 1990
Inventarul tehnicilor de tratare pentru apa uzata industriala
Inventory of Treatment Techniques for Industrial Waste Water
[cww/tm/53]
VDI, Düsseldorf 1996
VDI 3478
Purificarea biologica a gazului rezidual
Biological Waste Gas Purification
Bioscrubbers and Trickle Bed Reactors
[cww/tm/64]
BASF, July 1999
Tehnicile procedurale ale tratarii gazului/aerului rezidual
Verfahrenstechniken der Abgas-/Abluftbehandlung
[cww/tm/67]
[cww/tm/71]
ENTEC UK Ltd., 1996
Environmental Technology Best Practice Programme, Guide GG12,
Solvent Capture for Recovery and Re-use from Solvent-laden Gas Streams / Captarea
solventilor pentru recuperarea si reutilizarea solventilor din fluxurile de gaz
[cww/tm/72]
CEFIC, Dec 1999
IPPC BAT Reference Document. Waste Water/Waste Gas Treatment. Chemical Industry
Contribution Paper on Waste Water/Waste Gas Management /IPPC BAT Tratarea Apei
uzate si a gazului rezidual
[cww/tm/74]
Environmental Processes ’98, Hydrocarbon Processing 71-118,
Aug 1998
[cww/tm/75]
Paques Bio Systems B.V., Apr 1997,
Jansen, Buisman,
Biological SO2 Removal from Flue Gas / Indepartarea biologica a SO2 din fluxul de gaz
[cww/tm/76]
European Lime Association, 1999
Lime and Dolomite Products for the Treatment of Drinking Water, Waste Water and
Sewage Sludge / Produsele de var si dolomite pentru tratarea apei potabile, apei uzate si a
namolului de canalizare
[cww/tm/77]
Naval Facilities Engineering Service Center (USA), June 1998
Joint Service Pollution Prevention Technical Library,
http://enviro.nfesc.navy.mil/p2library
[cww/tm/78]
Verfahrenstechnik, Mar 1999
Kaiser, Lehner,
Dampf- und Luftstrippung zur Rückgewinnung von Ammoniak aus Abwasser / Striparea
aburului si aerului cu recuperarea amoniacului din apa uzata
[cww/tm/79]
Environment Agency (UK), Apr 1994
Technical Guidance Note A3,
Pollution Abatement Technology for Particulate and Trace Gas Removal / Tehnologia de
reducere a poluarii pentru indepartarea particulelor si a microparticulelor din gaz
[cww/tm/80]
Environment Agency (UK), Febr 1994
Technical Guidance Note A2,
Pollution Abatement Technology for the Reduction of Solvent Vapour Emissions /
Tehnologia de reducere poluarii pentru reducerea soloventilor din emisiile de vapori
[cww/tm/81]
P. Kunz,
Behandlung von Abwasser, / Tratarea apei uzate
Vogel Verlag, Würzburg, 2nd Edition 1990
[cww/tm/82]
Bundesministerium für Umwelt, Naturschutz und Reaktorsicherheit / LAWA, Germany 2000
Hinweise und Erläuterungen zu Anhang 22 der Abwasserverordnung / Indicatii si explicatii
la Anexa 22 din Ordonanta pentru apa uzata
[cww/tm/83]
European Water Pollution Control, Vol 7, 1, 1997
Meyer, Hanke,
Reduction of Nitrogen and Phosphorous Discharges from Bayer’s Dormagen Production
Site / Reducerea evacuarilor de azot si de fosfor de pe amplasamentul Bayser Dormagen
[cww/tm/84]
InfoMil, Feb 2000
Dutch Notes on BAT for the Large Volume Organic Chemicals Industry / Observatii
daneze asupra BAT pentru Industria chimicalelor organice cu un volum mare
[cww/tm/85]
W.L. GORE & Ass., 1999
Plinke et al.,
Catalytic Filtration – Dioxin Destruction in a Filter Bag, / Filtrarea catalitica – distrugerea
dioxinei intr-un filtru sac
unpublished
[cww/tm/86]
Linnhoff et al., Aug 1998
Intelligent Networking of Process Waste Water Streams in the Chemical Industry
http://www.linnhoffmarch.com/Resources/Pinch.html
[cww/tm/87]
DVWK Regeln 134/1997,
Technische Regel wassergefährdender Stoffe (TRwS) Abwasseranlagen als Auffangvor-
richtungen / Reglementari tehnice pentru substantele ce pericliteaza apa; Instalatii pentru
apa uzata ca dispozitive de captare
[cww/tm/88]
Council Directive 1999/13/EC,
11.3.1999
[cww/tm/89]
US-EPA, 1995
AP-42 Emission Estimating Handbook, section 7.1 Storage of Organic Liquids
http://www.epa.gov./ttn/chief/ap42.html
[cww/tm/90]
[cww/tm/91]
Nalco Chemical Company,
The NALCO Water Handbook,
2nd Edition, McGraw-Hill, New York, 1988
[cww/tm/92]
ENTEC UK Ltd., 1996
Environmental Technology Best Practice Programme, Guide GG37,
Cost-effective Separation Technologies for Minimising Wastes and Effluents
[cww/tm/93]
ENTEC UK Ltd., 1997
Environmental Technology Best Practice Programme, Guide GG54,
Cost-effective Membrane Technologies for Minimising Wastes and Effluents /Tehnologii
cu membrana eficiente prin costuri pentru minimizarea deseurilor si efluentilor
[cww/tm/94]
Environment Agency (UK), Nov 1993
Technical Guidance Note A1,
Guidance on Effective Flaring in the Gas, Petroleum, Petrochemical and Associated
Industries / Ghidul pentru arderea cu facla efectiva in industriile petrochimice, petroliere,
de prelucrare a gazului si aferente acestor industrii
[cww/tm/95]
Environmental Protection Agency (Ireland), May 1996
Integrated Pollution Control Licensing
BATNEEC Guidance Note for the Chemical Sector
[cww/tm/96]
North Ostrobothnia Regional Environment Centre, June 2000
Examples of Waste Water and Waste Gas Treatment in the Chemical Industry in Finland
/ exemple tratamente de apa uzata si gaz uzat in industria chimica din Finlanda
[cww/tm/97]
DHV Water BV, Febr 1996
Giesen, van der Molen,
The Crystalactor®: Waste Water Treatment by Crystallisation without Waste Production
[cww/tm/100]
Biothane Systems International, 2000
Biological Waste Water Treatment: KoSa Netherlands BV
[cww/tm/101]
Paques BV, Netherlands, Oct 1991
Buisman, Biological Zinc and Sulphate Removal from Waste Water
[cww/tm/102]
1996 EPD Proceedings, 1996
de Vegt, Buisman
Sulphur Compounds and Heavy Metal Removal Using Bioprocess Technology
[cww/tm/105]
BAYER AG, April 2000
Waste Water Treatment Plants of BAYER / Instalatii de tratare a apei uzate ale BAYER
[cww/tm/106]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
High Efficiency Particle Air (HEPA) Filter, Ultra Low Penetration Air (ULPA) Filter
[cww/tm/107]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA Dec 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Cyclones
[cww/tm/108]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA Dec 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Settling Chambers / Camere de sedimentare
[cww/tm/110]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA July 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Fibre Bed Scrubber / Scrubere cu pat fibros
[cww/tm/111]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Impingement-Plate / Tray-Tower Scrubber / Scruber cu talere de ciocnire
[cww/tm/112]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA July 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Orifice Scrubber
[cww/tm/113]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Packed-Bed / Packed-Tower Wet Scrubber / Scruber cu pat compact
[cww/tm/114]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Spray-Chamber / Spray-Tower Wet Scrubber / Camera de pulverizare
[cww/tm/115]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA July 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Venturi Scrubber
[cww/tm/116]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Catalytic Incinerator / Incinerator catalitic
[cww/tm/117]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Flare / Facle
[cww/tm/118]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Incinerator – Recuperative Type
[cww/tm/119]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Regenerative Incinerator
[cww/tm/120]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA June 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Thermal Incinerator
[cww/tm/121]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Fabric Filter – Mechanical Shaker Cleaned Type, Mechanical Shaker Cleaned Type with
Sonic Horn Enhancement
[cww/tm/122]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet / Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Fabric Filter – Pulse-Jet Cleaned Type / Filtru textile – in puls
[cww/tm/123]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA April 2000
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Fabric Filter – Reverse-Air Cleaned Type, Reverse-Air Cleaned Type with Sonic Horn
Enhancement, Reverse-Jet Cleaned Type
[cww/tm/124]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA May 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Dry Electrostatic Precipitator (ESP) – Wire-Pipe Type
[cww/tm/125]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA May 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Dry Electrostatic Precipitator (ESP) – Wire-Plate Type / precipitator uscat electrostatic
[cww/tm/126]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA May 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Wet Electrostatic Precipitator (ESP) – Wire-Pipe Type / electro-filtru umed
[cww/tm/127]
EPA-CICA Fact Sheet, US-EPA May 1999
Air Pollution Technology Fact Sheet/ Fise asupra tehnologiei combaterii poluarii aerului
Wet Electrostatic Precipitator (ESP) – Wire-Plate Type
[cww/tm/128]
VITO (Belgium), Aug 2000
SLSS Techniekbladen
[cww/tm/129]
BetzDearborn, Jan 1993
Hartung,
Applying Quality Methods to Waste Water Treatment / Aplicarea metodelor de calitate
pentru tratarea apei uzate
TAPPI Journal, 1993
[cww/tm/130]
UBA (Berlin), Mai 2000
Draft OSPAR Background Document Concerning the Elaboration of Programmes and
Measures Relating to Whole Effluent Assessment
[cww/tm/131]
Ministry of Housing, Spatial Planning and the Environment, the Netherlands, Sept 1999
Dutch Notes on BAT for Mineral Oil Refineries / Observatii daneze asupra BAT pentru
rafinariile petroliere
[cww/tm/132]
Ullmann’s Encyclopedia of Industrial Chemistry
6th edition, Electronic Release
Wiley-VCH Verlag, Weinheim, Germany 2000
[cww/tm/133]
UBA (Wien)
Formaldehyde / Formaldehida
[cww/tm/135]
US-EPA, Clean Air Technology Center, May 1999
Choosing an Adsorption System for VOC: Carbon, Zeolite or Polymers / Alegerea unui
sistem de adsorptie pentru COV
[cww/tm/137]
US-EPA, Clean Air Technology Center, Nov. 1999
Technical Bulletin: Nitrogen Oxides (NOx), Why and How they are Controlled
[cww/tm/138]
US-EPA, Control Technology Center, April 1995
Control and Pollution Prevention Options for Ammonia Emissions / Optiuni de prevenire
a poluarii si control pentru emisiile de amoniu
[cww/tm/143]
US-EPA
AP-42, 5th edition, Volume I, 1995
Chapter 13.5 Industrial Flares / Capitolul 13.5 Facle industriale
[cww/tm/146]
Sackewitz, Umwelt 29 (1999) Nr. 4, pp 16 - 18
Luftstrippverfahren zur Teilstrombehandlung / Procedura de stripare a aerului pentru
tratarea curentului partial
Betriebserfahrungen auf den Kläranlagen Göttingen und Cuxhaven
[cww/tm/147]
SEPA (Scotland), Environment Agency (England, Wales)
Pollution Prevention Guidelines 18
[cww/tm/148]
SEPA (Scotland), Environment Agency (England, Wales)
Pollution Prevention Guidelines 21
Pollution Incident Response Planning / planificarea de combatere a poluarilor accidentale
[cww/tm/149]
UBA (WIEN), 2000
Ecker, Winter
Stand der Technik bei Raffinerien im Hinblick auf die IPPC Richtlinie / Stadiul tehnicii la
rafinarii raportat la Directiva IPPC
Monographien Band 119
[cww/tm/150]
US-EPA, ICAC,
Control Technology Information
Brief Descriptions of Air Pollution Control Technologies
http://www.epa.gov/earth1r6/6pd/air/pd-1/noxcont.htm
[cww/tm/151]
UmweltMagazin, Mai 2000, pp 48
Karl,
Neue Festbettbiologie reinigt schwierige Abwässer / Biologia noua cu pat fix epureaza
apele uzate dificile
[cww/tm/152]
US-EPA
Protocol for Equipment Leak Emission Estimates / Protocolul pentru estimarile emisiilor
prin scurgeri
http://www.epa.gov/ncepihom/Catalog/EPA453R95017.html
[cww/tm/153]
World Oil Magazine August 2000, Vol. 221, No. 8
Successful Field Trials Lead to Enclosed Burner Application
http://www.worldoil.com/magazine/MAGAZINE_DETAIL.asp?ART_ID=1255&MONTH_YE
AR=Aug-00
[cww/tm/154]
IMPEL Network, December 2000
Diffuse VOC Emissions /Emisii fugitive de COV
http://europa.eu.int/comm/environment/impel/vocemissions.htm
[cww/tm/155]
The European Parliament and the Council, 4th December 2000
Directive 2000/76/EC on the Incineration of Waste /Directiva 2000/76/EC pentru
incinerarea deseurilor
[cww/tm/156]
Infomil, December 1999
Dutch Notes on BAT for the Production of Nitric Acid / Observatii daneze asupra BAT
pentru productia de acid nitric
[cww/tm/157]
Infomil/ADEME, March 2001
NOXCONF 2001
International Conference: Industrial Atmospheric Pollution
[cww/tm/158]
CEFIC, November 2000
IPPC BAT Reference Document
Monitoring of Emissions
Chemical Industry Contribution Paper
Definitions
[cww/tm/159]
Berlin 1999
ATV Handbuch Industrieabwasser / Manual apa reziduala industriala
4th edition
[cww/tm/160]
German Information / informatii germane
[cww/tm/161]
Kluwer Academic Publishers 1994
Mulder, M.
Energy Requirements in Membrane Separation Processes / cerinte energetice in procesele
de separare cu membrana
in: Crespo, Böddeker (ed.): Membrane Processes in Separation and Purification
[cww/tm/162]
UBA Berlin, 20.10.2000
Classification of Toxicity, Whole Effluent Assessment (WEA) and Toxicity Test /
Clasificarea toxicitatii, evaluarea completa a efluentilor si testul toxicitatii
[cww/tm/163]
INERIS, 2001
The Membrane Bioreactor / Bioreactorul cu membrana
[cww/tm/164]
INERIS, 2001
The Biofilter for Industrial Waste Water Treatment / Biofiltru pentru tratarea apei uzate
industriale
[cww/tm/165]
UBA Berlin, 1999
K. Diehl, U. Hagendorf, J. Hahn
Compilation of Biotest Data (English Summary)
[cww/tm/166]
Verband der Chemischen Industrie e.V., May 2000
Erklärung des Verbandes der Chemischen Industrie
“Handlungsziele für die Abwässer der chemischen Industrie”
[cww/tm/167]
CEN as Member of TWG on Monitoring, version July 1999
List of CEN Standards Available for the Monitoring of the Emissions of Industrial Plants
under the IPPC Directive / Lista standardaleor CEN disponibile pentru monitorizarea
emisiilor din instalatiile industriale din Directiva IPPC
[cww/tm/168]
Parftec Limited, Wolverhampton (UK) 1999
The KN-Filter – An All-metal Cake Filtration System for the More Arduous Gaseous
Emission Control Application / Filtru KN – Sistemul de filtrare a crustei cu metale pentru
controlul emisiilor gazoase
7 ANEXE
Anexele completează informaţiile furnizate în document. Acestea sunt:
În Franţa efluenţii din industria chimicăp sunt trataţi pe amplasament, la locul de producere.
Tratarea în comun a apelor uzate municipale şi industriale are uneori dificultati, ex în procesele
biochimice (ca vitamine sau antibiotice prin sinteze biochimice), şi în procesele de în formulare
şi condiţionare, pentru care debitul şi încărcare efluentului face ca apele uzate să fi tratabile într-
o staţie de epurare ape uzate municipale. În acest caz, un studiu al impactului efluentului
industrial asupra staţiei de epurare ape uzate municipale (impact în exploatare şi depozitare
nămol) este făcut şi un “aviz industrial de evacuare” este semnat între industrie şi autoritatea
locală de management a staţiei de epurare ape uzate municipale.
Se emite o Hotărâre Municipală care curpinde următoarele principale puncte ale înţelegerii:
• pH-ul efluentului trebuie să fie cuprins între 5,5 şi 8,5 (eventual 9,5);
Convenţia pentru evacuare descrie în continuare condiţiile tehnice ale avizului de evacuare
stabilite de Hotărârea Municipală. Acestea cuprind în general următoarele:
- evacuările mari, în cazuri excepţionale (în caz de întreţinere) trebuie să fie uniformizate
peste 24 ore
- plan de acţiune pentru urgenţe (ex: înfundarea racordului între canalizarea municipală şi
canalizarea industrială)
Exemple ale cooperării între Staţii de epurare a apelor uzate municipale şi industriale cu
efecte sinergice pozitive (Germania)
În secţiunea 1.3.2.1 a fost menţionat că în mod normal nu există nici avantaje şi nici dezavantaje
în tratarea în comun a apelor uzate menajere şi industriale. Un exemplu care vine să contrazică
această afirmaţie este descris pe scurt în continuare.
În trecut două Staţii de tratare a apelor uzate – una municipală şi o alta a unei fabrici de produse
chimice – fiecare exploatând un centru biologic de tratament, aveau puncte diferite de evacuare
a efluentului într-un mic emisar. Acum cele două unităţi funcţionează în comun în următoarea
formulă:
• filtratul bogat în azot şi slab degadabiil din echipamentele de tratare a nămolului de la Staţia
de tratare a apelor uzate municipale este tratat în Staţia de tratare a apelor uzate industriale,
care are microorganisme adaptate să facă faţă la acest tip de apă uzată;
• în schimb Staţia de tratare a apelor uzate industriale trimite o cantitate egală de apă uzată
către în Staţia de tratare a apelor uzate municipale.
Figura 7.1 şi Figura 7.2 arată procesele respective, înainte şi după stabilirea colaborării.
Cooperarea are avantaje economice şi de mediu. Folosirea echipamentelor pe un singur
amplasament economiseşte capital şi evacuarea în comun reduce încărcarea în azot (suma
amoniului, nitritului şi nitratului) în emisar cu 1000 Kg pe zi, comparativ cu evacuările separate
anterioare.
Recirculare
Namol
recirculare Namol
Namol de
recirculare
Namol in
WWTP industrial exces
WWWTP municipal
Namol de recirculare
Namol in exces
Namol pre-decantare Tratamen
t namol
Apa de proces 1
Recirculare
Namol
recirculare Namol
Namol de
recirculare
Namol in
exces
WWTP industrial
WWWTP municipal
Namol de recirculare
Namol in exces
Namol pre-decantare Tratamen
t namol
Apa de proces 1
Apa de proces 2
Pasul 1:
Conturarea unui tabel al intregului sistem de fluxuri (provenienta, descarcare) care arata toate
locurile unde apele sunt folosite, precum si toate punctele unde ape reziduale sunt generate.
Dezvoltarea unei balante a apei pure de pana la 10% din cantitatea raurilor mari.
Definirea datelor potrivite pentru analize prin determinarea surselor de apa si a puturilor de apa.
APA PROASPATA
Puritatea
Surse de apa
NIVEL EXTRAGERE
Puturile de apa
APA UZATA
Pasul 2:
• Selectarea contaminantilor cheie sau a proprietatilor care previn directa reutilizare a
fluxurilor respective de apa uzata
• Alegerea concentratiilor – maximul permis pentru puturi, si minimul practicabil pentru
surse.
Pasul 3:
• Dezvoltarea unei analize multi-dimensionale care sa determine optimul potrivirii intre surse
si puturi. In acest scop se folosesc soft-uri adecvate.Procedura include identificarea forajelor
si considerarea procesului de modificari si a optiunilor de regenerare rezultate in “tintele
reduse”.
Pasul 4:
• Repetarea pasului 3 pana cand designul practic evolueaza.
Aplicarea tehnologiei Pinch a reusit sa economiseasca pana la 60% din apele reziduale
[cww/tm/86]. Exemplele performante pentru reducerea fluxurilor apelor reziduale sunt:
• chimicale si fibre 25 %
• chimicale 40 %
• petrol 20–30 %
• carbuni 50 %
• polimeri 60 %
Depozit
Efluent catre
tratarea apei
uzate
Efluent catre
tratarea apei
uzate
Figura 7.41: Exemplu de Strategie de Conservare Apa inainte si dupa Analiza Pinch
Monitorizarea parametrilor relevanti poate fi asigurata prin masuratori on –line care faciliteaza
interventia directa si controlul, sau rezultatele analitice rezultate din mostrele de ape rezidulae,
care reflecta tendintele pe termen lung si sunt deasemenea esentiale pentru monitorizarea
scopurilor documentatiei. Impreuna nevoile respectand masuratorile on – line si analizele
aplicabile diferitelor etepe ale proceselor asociate cu Statia de epurare sunt aratate in tabelul 7.1
. Cerintele specifice pot varia in cazuri individuale[cww/tm/132].
Influent
Pre- tampon
Neutraliz Etapa Epurarea
Parametru Ifluent decantar catre Efluent
are biologica namolului
e etapa
biologica
Analizele din masuratori on-line
Flux de apa uzata c c
pH c c c c c c c
Temperatura c c
Toxicitate
c
bacteorologica
TOC c c c
azot c c c
fosfor c c c
Total solide [g/l] c
Oxygen dizolvat c c
Analize din prelevari aleatorii
Total solide [g/l] i i i
Volum precipitat i i i
Analize din prelevari medii
TOC i i i
COD i i i
BOD i i i
AOX / EOX i i i
total azot i i i
NH4-N i i i
NO3-N i i i
total fosfor i i i
PO4-P i i i
Substante individuale i i i
c:online continuu
i: prelevari pentru inhalari
Listele altele decat standardele ratificate de CEN(numarul si data ratificarii EN) sau alegerea
prin referendum sau vot (ISO sau nr.pr EN). Cand niciunul nu este dat, aceasta inseamna ca
inca se lucreaza.
Clostridia Sulfit
EN 26461: 1993
reducatoare apa
Biodegrabilitatea apa
finala
EN 29439: 1993
( CO 2 eliminat)
Biodegrabilitatea apa
finala EN 29888: 1993
(Zohn Welles)
Biodegrabilitatea apa
finala EN 29408: 1993
(respirometru)
Biodegrabilitate apa
finala EN ISO 7827: 1995
(masuratori DOC)
Biodegrabilitate apa
finala EN ISO 10634: 1995
(substante usor
NATURA AFACERII
Aprobat Data
Autoritatea de mediu
Pompierii
COPII CATRE Politia
Adm. apelor de canalizare
Furnizorul de apa
Autoritatea locala
Altele
NUMERE DE
Servicii de urgenta
Politia locala
TELEFON IN Serviciul medical
TIMPUL Linia telefonica pentru mediu
ORELOR DE Reglementari mediu
Autoritatea locala
SERVICIU SI IN Adm. canalizare
AFARA ORELOR Furnizor apa
DE SERVICIU Furnizor gaze
Furnizor electricitate
Contractor deseuri
Consultant specialist
Contractori specialisti epurare
CONTACT
COMPANIE Director coordonator
Directorul amplasamentului
(IN AFARA Director de mediu
ORELOR) Conducere
Contact Birou Conducere
[cww/tm/105]
Exemplu I Exemplu II
amestec de producţie, în amestec de producţie
principal organic
Producţie 1988 1978
Anul de construcţie staţie biologică turn cu staţie biologică turn cu decantare
decantare finală separată finală
pentru tratare chimică a apei
uzate
Funcţia neutralizare stabilizare
tratare biologică neutralizare
decantare finală tratare biologică
sedimentare
Etapele procesului
- rezervor tampon: V = 1500 m 3 - două rezervoare tampon: V
tehnologic - rezervor de neutralizare: V = 3 m = 1500 m
3
/d]
Debit de COD [tone/d] 4.2 3
Debit NH4-N 0.2 0.3
BOD5 [tone/d] 1.75 1
N organic [tone/d] 0.15
NO3-N [tone/d] 0.5
PO4-P [tone/d] 0.005
Consumabile
Intrare oxigen [tone/d] 12.0 6.8
Agenţi de floculare 6 1.57
[tone/an]
Substanţe nutritive 1.18
[tone/an]
Energie electrică pentru 885 2581
staţia de tratare a apei
/d]
Consumabile
Intrare oxigen [tone/d] 180 (staţie biologică turn) / 30 20
(rezervor)
Agenţi de floculare [tone/an] 50 360
Substanţe nutritive [tone/an] 10.6
Energie electrică pentru staţia
de tratare a apei uzate 39558 4320
[MWh/an]
Energie electrică pentru
3644 145
tratarea nămolului [MWh/an]
Energie electrică pentru
tratarea aerului uzat
2812
[MWh/an] a
/d]
Eliminare COD [%] 87 91
Examplul V Examplull VI
/d]
Debit de COD [tone/d] 17.5 60
Debit NH4-N 0.96
BOD5 [tone/d] 9.55
N organic [tone/d] 0.45
NO3-N [tone/d] 1.9
PO4-P [tone/d]
Consumabile
Intrare oxigen [tone/d] 16 15-20
Agenţi de floculare 196.2 17
[tone/an]
Substanţe nutritive 7.71 91
[tone/an]
Energie electrică pentru
staţia de tratare a apei 4204 1163
uzate [MWh/an]
Energie electrică pentru
tratarea nămolului 625 3882
[MWh/an]
Abur pentru staţia de 36 641
tratare a apei uzate
[tone/an]
Abur pentru tratarea 2380 120
nămolului [tone/an]
Aer comprimat pentru
staţia de tratare a apei 356 337
uzate [1000Nm 3 /an]
Aer comprimat pentru
tratarea nămolului [Nm 3 39.5 166
/an]
Efecte inter-media
Nămol [tone nămol 1.83 103
uscat/d]
Nămol [kg nămol uscat pe 150 2000
tonă COD eliminat]
Indicatori de performanta a
Cantitate de apă uzată [m 3 8616 61359
/d]
Eliminare COD [%] 84 87
Emisie COD [mg/l] 255 120
a
media zilnica
Efecte inter-media
Nămol [tone nămol uscat/d] 3.75 3.08
Nămol [kg nămol uscat pe tonă
340 300
COD eliminat]
Date de performanta b
Cantitate de apă uzată [m 3 /d] 5344 3549
Examplul IX
Producţie amestec de producţie: organic şi anorganic
Anul de construcţie 1974/75, extindere 1980/81
Funcţia tratarea apei uzate pentru staţiile de
producţie chimice
Etapele procesului tehnologic raclare
neutralizare
stocare, stabilizare
pre-decantare
etapa biologică 1
decantare intermediară
etapa biologică 2
decantare finală
Efecte inter-media
Nămol [tone nămol uscat/d] 4.73
Nămol [kg nămol uscat pe tonă
250
COD eliminat]
Indicatori de performanţă b
Cantitate de apă uzată [m 3 /d] 22700
[cww/tm/160]
Exemplul X Exemplul XI
Producţie ingrediente farmaceutice active şi produse chimice, farmaceutice
intermediare anorganice fine
Etapele procesului raclare apă uzată cu încărcătură în principal
tehnologic neutralizare anorganică:
stocare, stabilizare - neutralizare
denitrificare - precipitare, floculare, sedimentare
tratare biologică, două etape apă uzată cu încărcătură organică
microsortare relevantă tratată în afara terenului
Facilităţi de pretratare oxidare umedă (H2O2/sare de fier)
pentru afluent (reducerea COD)
Facilităţi pentru facilitate de tratare biologică adiţională facilităţi de tratare şi retenţie
situaţii de urgenţă adiţională
V = 3800 m 3 şi V = 1800 m 3
Tratarea aerului uzat facilităţi închise, cu excepţia etapelor
biologice
Cantitatea de apă 3800 3500
uzată [m 3 /d]
Indicatori de performanta input output randament input output randament
a
[mg/l] [mg/l] [%] [mg/l] [mg/l] [%]
COD 1600 100 94 150 40
BOD5 1100 7 >99 49 20
NH4-N 30 2 93
total N anorganic 20
total N 40 25 37.5 15 15
total P 4.2 0.5 88 3,8 0.3
TF 2
TD 1
TA 1-8
TL 1-8
TM 1.5
a
media zilnica
Facilităţi pentru rezervor (uri) de retenţie V = 9500 m 3 două rezervoare tampon V = 250 m 3
situaţii de urgenţă
Tratarea aerului uzat combustia gazului uzat din biofiltre şi biofiltru
îngroşarea nămolului combustia gazului uzat
îngroşare
Cantitatea de apă 14700 1300
uzată [m 3 /d]
Indicatori de performanta input output randament input output randament
a
[mg/l] [mg/l] [%] [mg/l] [mg/l] [%]
COD 2300 350 85 4750 220 95.4
BOD5 920 18 98 2430 18 99.3
NH4-N
total anorganic N 65 7 89 88 14.7 83.3
total N
total P 4.4 0.5 88.4 16 1.5 90.6
AOX 0.4 0.16 60 1.5 0.25 83.3
TF 2 3
TD 2 5
TA 8 12
TL 2 8
TM
a
media zilnica
Exemplu XX
Producţie vitamine, intermediari
Etapele procesului neutralizare
tehnologic decantare primară, cărbune activ
esenţial
biofiltre
staţie pentru nămol activ, nitrificare,
denitrificare
decantare finală
Facilităţi de pretratare oxidare umedă la presiune joasă
pentru afluenţi conţinând TOC
recalcitrant
evaporarea apelor uzate cu încărcătură
organică mare şi incinerarea ulterioară
Examplul XXI
Exemplul XXI descrie un amplasament de industrie chimică în Finlanda care este folosit în
comun de cinci companii de industrie chimică (A-E), caracteristicile producţiei lor fiind:
Toate companiile au stabilit sau stabilesc sisteme de management de mediu standardizat ISO
14001.
Informaţiile privind debitele de apă uzată şi tehnicile de tratare şi eficienţă sunt detaliate în
tabelul 7.2.
Tablul 7.25: Debite de apă uzată şi detaliile tratării în amplasamente chimice complexe (exemplul
XXI)
Compania
A Rafinarea
Compania
Compania E
petrolului
A Rafinarea
WW-1, A WWTP V
petrolului
hidrocarburi, A
COD, fenoli Tratament C
CAG U
A
Tratare
R
biochimica
WW-2, E
hidrocarburi,
COD, fenoli
Compania C Compania C
Polistiren / PVC
agenti de
plastifiere stiren
Tratament
biochimic
Incinerare Tratament VCM
catalitica ww biologic stripare
EVACUARE
Exemplul XXII
Tratarea centrală a apei uzate de la un amplasament chimic producând chimicale fine organice
şi anorganice, cum ar fi produse farmaceutice, pesticide şi acid fluorhidric.
Emisii:
Apa pluviala si de
racire
Rezervor sedimentare
Filtru GAC 20 000 m3
Rezervor
sedimentare
Recircularea Recircularea
Apa de proces
namolului 1 namolului 2
Neutralizare Biologia
Rezervor de intrare Ingrosare Decantor 1 Decantor 2 puratorului
Aerare 1 Aerare 2
/ pre-neutralizare Etapa 1 Etapa 2 biocarb
Namol in exces 1 Namol in exces 2
Compresor aer
Deshidratare namol
Figura 7.43: Tratament central pentru apa uzata pentru produsele farmaceutice si pesticide produse pe amplasament
[cww/tm/160]
Următorul tabel 7.3 conţine concentraţiile de metale grele din 23 deversări de apă uzată.
Valorile date sunt medii anuale ale unor eşantioane amestecate de 24 de ore; cele în paranteze
drepte sunt cele mai mari valori găsite. Concentraţiile sunt obţinute la punctul final de
deversare, după tratarea la sursă, fără diluare cu apă de ploaie sau apă de răcire. Ele depind de
partea de metale grele din totalul amestecului de apă uzată.
(Instalatia nr.) Hg Cr Ni Zn Cu Cd Pb As
Caracterizare [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l]
[maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum]
(1)fara unitate 0.32 - 4 0.057 - -
[1.96] - [20] [27] - [0.4] [7] [1]
biologica centrala
(2)fara unitate 1.01 - 30 54 50 0.395 - 4
biologica centrala [2.82] [10] [180] [230] [100] [1.2] [32] [28]
(3)fara unitate 0.23 - 60 145 20 0.276
[0.7] [40] [180] [470] [180] [3.8] - -
biologica centrala
(4)fara unitate 0.50 - 158 100
[3.6] [60] - [540] - - [100] -
biologica centrala
(5)fara unitate 0.84 - 10
[2.95] [20] [20] - - - - -
biologica centrala
(6)fara unitate 0.10 40 0.2 -
[0.3] - [60] - - [0.6] [6] -
biologica centrala
(7)fara unitate - 74 30 0.083 10
- - [20] [380] [180] [1.0] [36] -
biologica centrala
(8)fara unitate 30 80 174 60 0.833 10
- [120] [190] [490] [280] [8.2] [16] -
biologica centrala
(9)cu unitate 0.01 5 -
[0.2] - - [70] - - [7] -
biologica centrala
(10)cu unitate - - 10 61 20 0.023 -
[0.2] [20] [40] [190] [50] [1.0] [12] -
biologica centrala
(11)cu unitate - - 30 - -
- [20] [10] [70] [20] - [38] -
biologica centrala
(12)fara unitate 0.02 10 10 111 20 0.031 20
[0.35] [60] [90] [230] [90] [0.8] [110] -
biologica centrala
(13)cu unitate 0.11 - 20 18 10 0.042 - 3
biologica centrala [2.3] [10] [95] [40] [20] [0.3] [18] [9]
(14)cu unitate - - 4 - 0.012 -
[0.1] - [8] [20] [50] [0.1] [10] -
biologica centrala
(15)cu unitate 0.01 20 50 117 30 0.212 -
[0.1] [50] [85] [360] [70] [1.3] [16] -
biologica centrala
(Instalatia nr.) Hg Cr Ni Zn Cu Cd Pb As
Caracterizare [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l] [µg/l]
[maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum] [maximum]
(16)cu unitate - - - 13 - 0.006 - -
biologica centrala [0.1] [5] [13] [390] [30] [0.1] [10] [1]
(17)cu unitate 0.09 - 20 0.018 -
[1.3] - [13] - [70] [0.3] [7] -
biologica centrala
(18)cu unitate 0.01 0.16
[0.1] - - - - [0.8] - -
biologica centrala
(19)cu unitate 0.45 64
[1.2] - - [150] - - - -
biologica centrala
(20)cu unitate 0.49 4 0.064 -
[1.6] - - [29] - [1.61] [7] -
biologica centrala
(21)cu unitate 0.05 50 23 - 0.017
[0.3] - [130] [60] [20] [0.4] - -
biologica centrala
(22)cu unitate 10 613 - 0.106 10
- - [30] [1350] [50] [0.6] [34] -
biologica centrala
(23)cu unitate <0.17 2.7 34 39 38 <0.3 <2.6
biologica centrala
Tabelul 7.26: Niveluri de emisie pentru metale grele in punctul final de descarcare
[cww/tm/160]
Examplul 1
Pentru procesarea gazelor de ardere din industria chimica, câteva companii au dotari comune.
Productia:
Examplul 2
Exemplul 3
un pat catalitic din granule . In final , gazele reziduale sunt din nou
diluate cu aer cu un factor > 10 (reducerea concentratiei de NO x de la
200 mg/Nm3 la 20 mg/Nm3) pentru a elimina orice urma de culoare din
gazele de ardere .
Indicatorii de performanta
Temperatura catalizator in amonte 215-225 °C
Concentratie NOx in aval 1240-1450 ppm
Concentratie NOx dupa diluare 50-100 ppm
Raport NH3/NOx(mol/mol) 1.17-1.24
PierderNH3 Pana la 15 mg/Nm3
Conversie NOx 93.1-96.2 %
Costuri
Cheltuieli cu investitia 2.4 milioane FFR
Echipament si proces tehnologic 1.755 milioane FFR
proiectare 0.645 milioane FFR]
Cheltuieli anuale pentru functionare 2176 FFR/t de NOx transformat
Cheltuieli totale 5182 FFR/t de NOx redus
1. AUSTRIA
Emisiile in aer
Standardele privind emisiile pentru furnalele care folosesc huila sau cocs
Pollutants
Capacitate a [MW]
≤0.35 >0.35-1 >1–2 >2–10 >10-50 >50
Pulberi [mg/m³] 150 150 150 50 50 50
SO2 [mg/m³] - - - - 400 200
CO [mg/m³] 1000 1000 150 150 150 150
NOx [mg/m³] - 400 400 400 350 100
Standardele privind emisiile de praf [mg/Nm3] atunci cînd se foloseste pacura drept
combustibil
Capacitatea a [MW]
Combustibil
>2–30 MW >30–50 MW >50 MW
Pacura extra usoara 30 30 30
Pacura usoare 50 35 35
Pacura medium 60 50 35
Pacura grea 60 50 35
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata
valorii calorice a combustibilului.
Standardele privind emisiile se refera la gaze reziduale (arse) uscate la 00 C , la presiunea
de 101,3 kPa si un continut de oxigen de 3 % în gazul ars.
Standardele privind emisiile de SO2 (mg/ Nm3) atunci cînd se foloseste pacura drept
combustibil
Capacitate a [MW]
Poluant >50–300 MW >300 MW
SO2 350 200
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata
valorii calorice a combustibilului.
Standardele privind emisiile se refera la gaze reziduale (arse) uscate la 0 0 C , la presiunea
de 101,3 kPa si un continut de oxigen de 3 % în gazul ars.
Pentru NOx, standardele de emisie sunt diferite pentru diferitele tipuri de pacura de
încalzire.
Randamentul termic este criteriul principal in standardul de emisie.Urmatorul tabel
indica diferitele standardele privind emisiile de NOx.
Standardele privind emisiile de NOx [mg/Nm3] atunci cînd se foloseste pacura drept
combustibil
Capacitatea a [MW]
Combustibil ≤3 MW >3–10 MW >10–50 MW >50 MW
Pacura extra usoara 150 150 150 100
Pacura usoara 450 400 350 100
Pacura medie 450 450 350 100
Pacura grea 450 450 350 100
a
Capacitatea se defineste ca media cantitatii care se adauga pe ora din caldura datorata valorii calorice a
combustibilului
Standardele privind emisiile se refera la gaze reziduale (arse) uscate la 0 0 C , la presiunea de 101,3 kPa si un
continut de oxigen de 3 % în gazul ars.
Pentru uzinele care folosesc combustibili gazosi ( gaz natural sau gaz de sonda
lichefiat ) , standardele privind emisiile de NOx si CO sunt furnizate numai de
" Feuerungsanlagenverordnung ".
Deversari in apa
Deversarile de apa reziduala in apa de suprafata sau in sistemul public de
canalizare sunt reglementate in Austria prin ordonanta " Allgemeine
Abwasseremissionsverordnung " (Ordin privind emisiile din apele reziduale
generale) (BGBI, 1996/186 ) si ordonante specifice pentru diferitele sectoare
industriale. Aceste ordonante au la baza decizia "Legea apelor"
“Wasserrechtsgesetz” (Water Right Act) (BGBl. I 155/1999). Ordonantele speciale
care prezinta interes pentru instalatiile producatoare de chimicale organice sunt
urmatoarele:
Ordonanta pentru limitarea emisiilor de ape reziduale rezultate din
producerea hidrocarburilor si a chimicalelor organice bazice . (BGBI. II
1999 /7).
Ordonanta pentru limitarea emisiilor de ape reziduale rezultate de la
rafinarii (BGBI. II 1997 /344).
Ordonanta pentru limitarea emisiilor de ape reziduale rezultate de la
producerea gazelor industriale . (BGBI. 1996 /670).
Ordonanta pentru limitarea emisiilor de ape reziduale rezultate de la
producerea ingrasamintelor anorganice sau de acid fosforic si sarurile sale
. (BGBI. 1996 /669).
Standarde privind emisiile in cazul producerii de acetilena din carbura de calciu (carbid)
Parametri generali Standarde pentru Standarde pentru deversari
deversari in apele de in sistemul public de
suprafata canalizare
Temperatura 35 °C 40 °C
Nu afecteaza instalatia de tratat
TL 4
apele reziduale publice
Nu afecteaza instalatia de tratat
TF 2
apele reziduale publice
Nu afecteaza functionarea
TSS 50 mg/l sistemul public de canalizare sau
instalatia de tratat apele reziduale
pH 6.5 – 9 6.5 – 10
Parametri anorganici Standarde pentru deversari Standarde pentru deversari
in apele curgatoare in sistemul public de canalizare
Fier (calculat ca Fe) Limitat de standardul pentru
2 mg/l
TSS
Amoniu (calculat ca azot N) 10 mg/l -
Cianide (calculat ca CN) 0.1 mg/l 0.1 mg/l
Posfor total (calculat ca P) 1 mg/l -
Sulfat (calculat ca SO4) - 200 mg/l
Sulfura (pe baza de sulf S) 0.1 mg/l 1 mg/l
Sulfit ( pe baza de SO3) 1 mg/l 10 mg/l
Parametri organici Standarde pentru deversari Standarde pentru deversari
in apele curgatoare in sistemul public de canalizare
COD (in functie de O2) 50 mg/l -
Total hidrocarburi 10 mg/l 20 mg/l
Fenolindex (drept fenol) 0.1 mg/l 10 mg/l
Pentru a evidentia limitele de emisie, patru sau cinci valori determinate succesiv trebuie sa fie mai mici decit valoarea
limita de emisie si numai o valoare detreminata poate depasi limita de emisie (max. 50% din limita de emisie).
Majoritatea parametrilor trebuie sa fie determinati cu ajutorul unor mostre medii zilnice cu masa proportional omogena.
Parametrii de temperatura, TSS, pH, cianide, sulfura, se determina cu mostre intimplatoare (aleatoare)..
2. BELGIA
Uzinele chimice sunt subiectul unei legislatii cu domenii specifice care ar putea sa
difere de legislatia generala privind mediu specificata in VLAREM :
• VLAREM II, Hoofdstuk 5.7 “Chimicale” (clasificarea nr. 7)
(vezi Anexa 4)
• VLAREM II, Hoofdstuk 5.17 “Substante riscante/periculoase” (clasificarea nr.
17)
(vezi Anexa 5)
VLAREM II, Hoofdstuk 5.20 “Activitati industriale care pot mari poluarea
aerului” (clasificarea nr. 20) (vezi Anexa 6)
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
Art. 5.7.1.1
Art. 5.7.1.2
a) cantitate produse ;
b) cantitati comercializate ;
c) cantitati folosite pentru necesitati proprii ;
d) cantitati importate ;
e) cantitati exportate
f) cantitati indepartate
In final de asemenea, trebuiesc indicate cantitatile din stoc la 31 decembrie al
anului
calendaristic precedent.
Art. 5.7.1.4
1. propennitrile:
•in efluentul gazos al instalatiilor de ardere pentru producerea propennitrilului
indiferent de debitul masic:
0.2 mg/Nm3
•in rest la un debit masic de 25 g / h sau mai mult:
5.0 mg/Nm3
3. pulberi totale:
instalatie de producere a biocidelor sau a ingredientilor activi ai acestora cu
debit masic de 25 g / h sau mai mari:
•pentru biocide foarte toxice sau foarte bioacumulative si persistente: 5.0
mg/Nm³
•pentru bioacide foarte toxice, periculoase sau corosive: 20.0
mg/Nm³
•pentru bioacide nepericuloase: 100.0
mg/Nm³
Art. 5.7.2.1
Art. 5.7.2.2
Art. 5.7.2.3
Art. 5.7.2.4
1. Pe cit posibil sa nu fie create sau sa fie refilosite atit cit aceasta este posibil
tehnic si economic;
2. Se folosesc sau se depoziteaza fara a periclita sanatatea umana sau fara efecte
adverse asupra mediului.
Acelasi lucru se aplica si in cazul deseurilor generale in timpul reciclarii sau
purificarii deseurilor mai sus mentionate.
Art. 5.7.2.5
§ 2. Fara a neglija prevederile art.5.7.1.4. si a cap. 2.5 si 4.4 la una sau mai multe
statii de masurare locale situate linga unitate intr-o pozitie care este reprezentativa
pentru poluarea generata de la fabrica trebuie monitorizate urmatoarele:
Daca nu exista nici o statie de masurare asa cum se mentioneaza la primul paragraf,
masuratorile trebuie facute cel putin de 12 ori pe an la toata cantitatea gazoasa de
emisii de dioxid de sulf sau clor, din productie.
Art. 5.7.3.1
SO2(in) – SO2(out)
________________________
eficienta conversiei = x 100 (%)
SO2(in)
Art. 5.7.3.2
§ 1. Daca utilizarea gazelor ca materie prima tehnic este posibila din punct de
vedere al celor mai bune tehnici disponibile ,, procesul de dublu contact ’’ trebuie
sa fie utilizat pentru conversia SO2 →la SO3. Daca se dovedeste indispensabil cu
scopul de a respecta limitele de emisie corespunzatoare valorii eficientei de
conversie – prescrisa in paragraful 4 al ecestui articol – emisia de SO2 si SO3 poate
fi mai departe redusa prin utilizarea unui ( al 5 –lea) pat de contact, sau cu masuri
echivalente. Utilizarea oricarui proces alternativ este permis, asigurindu-se ca un
astfel de proces este cel putin echivalent din perspectiva controlului poluarii si in
particular dind garantia unei alceleasi rate superioare de conversie.
Art. 5.7.4.1
§ 1. Prevederile acestei sectiuni sunt aplicabile in fabricile care produc acid azotic
la care se face referire in subsectiunea 7.1 – a listei de clasificare.
1200
_________________________________
Concentratie NO2 =
deschiderea gurii cosului ( dm)
Art. 5.7.5.1
1. clor:
a) pentru fabrici ce produc clor cu lichefiere completa: 6
mg/Nm3;
b) in alte cazuri:
1 mg/Nm3;
2. mercurul si compusii sai:
a) cu debit masic de 1 g / h sau mai mare : 0.2
3
mg/Nm
b) cu electroliza cloro – alcalina conform procesului de amalgamare,
media a emisiilor de mercur in aer eliminate de la celula nu trebuie sa
depaseasca :
i. 1.5 g pentru tona de clor produsa, pentru noile fabrici
ii. 2 g pentru tona de clor produsa pentru fabricile existente
iii. Mercurul din compusi cu Hidrogen emis in atmosfera sau ars este inclus
in valori limita.
Art. 5.7.6.1
Art. 5.7.7.1
Art. 5.7.8.1
§ 3.Efluentii gazosi eliberati la pornirea sau oprirea unei instalatii trebuie pe cit
posibil sa fie transportati catre un sistem de colectare pentru efluenti gazosi sau
incinerati in instalatii de incalzire din proces. Daca aceasta nu este posibila gazele
trebuie transportate catre un arzator in care nivelul emisiei de substante orgenice de
1 % cu respectarea continutului total de carbon nu trebuie sa fie depasita.
Art. 5.7.9.1
Art. 5.7.10.1
1. ori in frigidere sau congelatoare aflate in halele de productie, caz in care fiecare
congelator sau frigider va contine o cantitate de cel mult 30 kg peroxid organic
necongelat;
2. sau in frigidere sau congelatoare aflate in cladiri separate pentru srocare caz in
care sunt stocati numai peroxizii mentionati. In acest caz fiecare frigider sau
refrigerator poate contine o cantitate de cel mult 150 kg de peroxizi organici
necongelati;
3. in camere frigorifice separate destinate numai acestui scop. In acest caz fara alte
recomandari speciale in autorizatia de mediu pentru stocare la rece se poate
pastra o cantitate de cel mult 500 kg de peroxizi organici necongelati.
Art. 5.7.11.1
nivel cit mai jos posibil. Cu aceasta valoarea medie maxima lunara nu trebuie sa
depaseasca urmatoarele valori :
• pentru masa PVC: 10 mg VC
/ kg PVC
• pentru suspensie monopolimeri: 0.10 g VC
/ kg PVC
• pentru suspensie copolimeri: 0.40 g VC
/ kg PVC
• micro-suspension-PVC and emulsion-PVC: 1.5 g VC /
kg PVC.
Art. 5.7.12.1
Art. 5.7.13.1
Art. 5.7.14.1
§ 4. Pentru fabricarea, produselor din viscoza pentru toti efluentii gazosi incluzind
aerul extras din diferite camere si din apropoerea masinilor - urmatoarele valori
limita se aplica pina la 31.12.2001:
Cea mai buna tehnologie disponibila trebuie aplicata pentru reducerea la maxim si
daca este posibil pentru prevenirea emisiilor de hidrogen sulfurat si disulfura de
carbon.
De la 1 Ianuarie 2002 si ca o derogare de la prevederile cap.4.4 urmatoarele valori
limita pentru emisii se aplica pentru efluentii gazosi:
Art. 5.7.15.1
Art. 5.7.15.2
Art. 5.7.16.1
Anexa 5
Art. 5.17.1.1
Art. 5.17.1.2
1. intr-un areal de unde se extrage apa sau intr-o zona protejata de tip I, II sau III
2. intr-un areal altul decat o zona industriala
3. la o distanta de mai putin de 100 m de la:
a) o zona rezidentiala
b) parcare
c) zone de recreere.
1. pentru intreprinderile existente sau sectii ale lor, asa cum este specificat in art
3.2.1.1
2. pentru produsele periculoase aflate intr-o stare fizico-chimica care nu are
proprietati ce pot duce la un accident major, in conditia in care acest lucru este
confirmat de un expert acreditat in siguranta exterioara si riscuri pentru
accidente majore
3. pentru produsele periculoase apartinand statiilor de epurare a apelor pentru
populatie.
Art. 5.17.1.3
1. locatia exacta
2. denumirea chimica si/sau tehnica a produselor periculoase, cu precizarea
clasificarii conform directivelor UE 67/548/EEC din 27 iunie 1967 sau
88/379/EEC din 7 iunie 1988 si a numarului UN
3. specificatia referitoare la locul depozitarii:
a) recipiente mobile
b) containere imobile aflate deasupra solului
c) containere ingropate
d) containere aflate in canale ;
4. capacitatea maxima de depozitare exprimata in tone sau m3
5. temperatura normala de stocare exprimata in oC si presiunea de depozitare in Pa.
1. cheia se pastreaza langa dulap, in spatele unui geam care poate fi spart cu un
ciocan in caz de
urgenta
2. fie dulapul are un geam de protectiecare poate fi spart cu un ciocan in caz de
urgenta.
Art. 5.17.1.4
Art. 5.17.1.5
Art. 5.17.1.6
§ 3. Distantele minime de separatie amintite mai sus pot fi modificate prin licenta
de mediu, sau, in particular, pe baza rezultatelor specificate in raportul de siguranta
sau pe baza analizelor de risc emise de un expert acreditat in disciplina sigurantei
exterioare si riscul accidentelor grave.
Art. 5.17.1.7
1. se interzice lucrul pentru care este necesar folosirea unor dispozitive ce lucreaza
cu flacara deschisa sau care pot genera scantei cu exceptia celor de intretinere si
de reparatie in conditiile in care se vor lua masurile de precautie necesare si in
conformitate cu instructiunile scrise emise si/sau initializate de Seful
Departamentului de Prevenire si Protectie sau de catre operator
§ 4. Este interzis:
Art. 5.17.1.8
Art. 5.17.1.9
Art. 5.17.1.10
Art. 5.17.1.11
Art. 5.17.1.12
Art. 5.17.1.13
Daca nu este specificat altfel in licenta de mediu, produsele solide care sunt
periculoase datorita concentratiei de substante care se pot dizolva asa cum este
specificat in anexa 2B si/sau anexa 7 din titlul I de la VLAREM se depoziteaza pe
o suprafata impermeabila echipata cu un sistem de colectare a posibilelor ape de
ploaie contaminate.
Produsele extrem de toxice, toxice, produsele susceptibile de aprindere spontana,
produsele care reactioneaza cu apa formand gaze combustibile si produsele
Art. 5.17.1.14
Art. 5.17.1.15
Art. 5.17.1.16
Art. 5.17.1.17
pozitiile si zonele de umplere mentionate mai sus este interziza existenta unor
canale, spatii de depozitare sau camere ; in cazul podurilor bascula se vor lua
masurile necesare pentru a limita raspandirea scurgerilor si pentru a
impiedica producerea exploziilor ; dispozitiile acestui paragraf nu sunt
aplicabile locurilor de depozitare destinate in exclusivitate pentru incalzirea
cladirilor.
9. este interzisa umplerea unui containar cu un alt lichid decat cel pentru care
containarul a fost proiectat ; acest les poate face doar in urma unei inspectii a
unui expert de mediu acreditat in disciplina containere pentru gaze sau
substante periculoase, sau de catre un expert autorizat, care sa dovedeasca ca
acel containar in cauza este potrivit pentru acel lichid.
Art. 5.17.1.18
Art. 5.17.1.19
§ 1. Peroxizii organici care pot exploda sau detona intr-o reactie termica violenta
trebuie sa fie mentinuti in depozit la o temperatura mai joasa decat temperatura
care din puct de vedere a sigurantei este temperatura maxim admisa conform
1. fie in frigidere sau racitoare situate in hala de productie, caz in care fiecare
frigider sau racitor poate contine o cantitate de cel mult 30 kg peroxizi organici
ne-refrigerati
2. sau in frigidere sau racitoare situate in depozite separate in care doar acesti
peroxizi se stocheaza.In acest caz fiecare frigider sau racitor poate contine o
cantitate de cel mult 150kg peroxizi organici ne-refrigerati
3. sau intr-o camera frigorifica separate destinata exclusive acestui scop. In acest
caz, in conditia in care nu este altfel specificat in licenta de mediu, se va stoca o
cantitate de maximum 500kg de peroxizi organici ne-refrigerati in fiecare
camera frigorifica.
Art. 5.17.1.20
Art. 5.17.1.21
Art. 5.17.2.1
§ 3. Distanta dintre containar si limitele parcelelor unei terte parti trebuie sa fie de
cel putin 3 metri. Distanta dintre containar si subsolul cladirilor apartinand firmei
trebuie sa fie de cel putin 3 metri. Distanta dintre containar si peretele depozitului
trebuie sa fie de cel putin de 0.75 metri. Distanta dintre containare trebuie sa fie de
cel putin 0.5 metri.
Distanta dintre containarele pentru produsele P3 si/sau P4 care nu fac parte dintro
instalatie de distributie si limitele parcelelor unei terte parti trebuie sa fie de cel
putin 1 m.
§ 4. In eventualitatea unei posibile inundatii sau cresterea nivelului apei, se vor lua
masurile necesare pentru a preveni ridicarea containarilor goale prin plutire.
Art. 5.17.2.2
1. numarul containarului ;
2. numele sau codul numeric sau alfa numeric a lichidului stocat ;
3. simbolurile de pericol;
4. capacitatea containerului.
Art. 5.17.2.3
§ 1. Conducta de golire trebuie sa fie situata in aer liber la cel putin 3 metri
deasupra solului si cel putin 3 metri de fiecare intrare intr-un spatiu sau de limitele
parcelelor unei terte parti.
Capetele conductei de golire nu pot fi situate sub parti ale constructiei cum ar fi
acoperisul.
Art. 5.17.2.4
Corozivitatea solului in locul cel mai puternic in spatiul unde containarul metalic
va fi amplasat, sau materialul de umplere va fi catolagat ca : slab coroziv, moderat
coroziv, coroziv si/sau puternic coroziv.
Determinarea corozivitatii nu se va face in conditii extreme de canicula sau inghet.
Dispozitiile prezentului paragraf pot fi ocolite daca corozivitatea solului si a
materialului de umplere au fost deja determinate in ultimii 5 ani sau cand se aplica
in prealabil o protectie catadica. Aplicatia unei protectii catotice trebuie sa aiba loc
sub supravegherea unui expert de mediu acreditat in disciplina coroziunea solului.
§ 4. Protectia catodica :
Art. 5.17.2.5
containele metalice cu peretii simpli sau dubli care au fost fabricati conform
dispozitiilor anexei 5.17.2 ;
§ 4. Se vor lua masurile necesare ca in cel mai jos punct al canalului sa fie
inregistrat si indepartat orice lichid scurs sau apa.
Art.5.17.2.6
Art. 5.17.2.7
Art. 5.17.2.8
Art. 5.17.2.9
Art. 5.17.2.10
Doar containerele pentru care conducta de umplere este prevazuta cu eticheta sau
placuta verde cum este prevazut in art 5.17.2.9 pot fi umplute, reumplute si
folosite.
Containerele pentru care conducta de umplere este prevazuta cu eticheta sau
placuta orange cum este prevazut in art 5.17.2.9 pot fi umplute si reumplute pe o
perioada de maxim 6 luni incepand cu prima zi a lunii urmatoare lunii mentionate
pe eticheta orange. In acest caz un nou control trebuie efectuat inaintea expirarii
timpului mentionat.
Containerele pentru care conducta de umplere este prevazuta cu eticheta sau
placuta rosie cum este prevazut in art 5.17.2.9 nu pot fi umplute sau reumplute.
Art. 5.17.2.11
§ 2. Containerele existente pentru depozitarea altor produse decat produsele P1, P2,
P3 sau P4 sunt containerele pentru care operarea a fost licentiata pe 1 mai 1999 sau
pentru care documentatia pentru reanoirea licentei de mediu a fost procesata la data
mentionata de catre autoritatile competente.
Aceste containere continua sa fie containere existente cu tot cu reanoirea licentei de
mediu.
§ 4. Inspectia generala asa cum este mentionat in art. 5.17.2.8, punctul 2. trebuie sa
se faca pentru prima datanu mai tarziu de datele mentionate in tabelul de mai jos in
functie de locatia, natura lichidului stocat si categoria.
Art. 5.17.2.12
§ 2. Dupa ce o reparatie a avut loc, containerul va putea fi pus din nou in uz dupa
ce va trece cu succes un test de etanseitate asa cum este specificat in art 5.17.2.8.
Art. 5.17.3.1
solului este intezisa. Este interzisa instalarea unor depozite de stocare a produselor
P1 si/sau P2 in recipiente mobile in subsoluri.
Art. 5.17.3.2
Art. 5.17.3.3
Art. 5.17.3.4.
Art. 5.17.3.5
1. Numărul containerului
Art. 5.17.3.6
§ 4. Dacă invelisul este făcută din diguri de pământ, acestea trebuie să fie dintr-un
pământ foarte argilos, dur şi puternic compactat, ale căror gradiente sunt de max.
4/4 iar grosimea la partea superioară trebuie să fie de cel puţin 50 de cm. Fundul
trebuie făcut din aceleaşi materiale. Digurile trebui semănate cu iarbă. La bază pot
fi construiţi pereţi de sprijin calculaţi cu atenţie cu înălţimea maximă de 1 m.
§ 5. Trecerea digurilor prin invelis este permisă doar dacă tavanul invelisului
rămâne sigur.
§ 6. Dacă invelisul este mai larg de 30 m, scările de evacuare sau treptele trebuie
poziţionate astfel ca persoana în cauză să nu trebuiască să parcurgă o distanţă mai
mare decât jumătatea lăţimii invelis +15 m pentru a ajunge la scările de incendiu
sau de evacuare.
Art. 5.17.3.7
fie măsurată după cum urmează ( containerele cu pereţi dubli dotate cu sistem de
detecţie permanentă a scurgerilor nu sunt incluse):
1. Pentru depozitarea P1 şi P2 ,produse extrem de toxice, toxiceşi
explozive, cele mai mari dintre valorile următoare:
Cele mai stricte reguli trebuie urmate pentru depozitarea produselor cu varii
proprietăţi principale. Trebuie să se ia în considerare şi temperatura de aprindere.
Art. 5.17.3.8
Art. 5.17.3.9
Art. 5.17.3.10
§ 2. Conţinutul unui container de scurgere trebuie imediat încărcat sau pompat într-
un alt container potrivit. Lichidele revărsate trebuie localizate imediat şi plasate
într-un clopot pentru acest scop. La stabilirea materialelor de intervenţii necesare,
cum ar fi materialul de absorbţie şi de neutralizare, clopotele supradimensionate,
resursele de protecţie etc., trebuie să fie prezente pentru ca, în eventualitatea
scurgerilor, să poată răspunde imediat ambalării defectuoase, risipelor şi altor
incidente şi să restricţioneze la maxim posibilele consecinţe dăunătoare.
Art. 5.17.3.11
Toate măsurile necesare trebuie luate, pentru a îndepărta regulat orice apă de ploaie
care poate intra in invelis.
Înainte ce apa de ploaie să fie scoasă, operatorul se va asigura că nu sete prezent în
apă nici un produs depozitat. Dacă apa conţine produse depozitate, operatorul va
lua toate măsurile necesare pentru a preveni poluarea apelor freatice şi a celor de
suprafaţă.
Art. 5.17.3.12
Art. 5.17.3.13
Art. 5.17.3.14
Art. 5.17.3.15
Art. 5.17.3.16
§ 1. At Cel puţin trei ani, fără perioada dintre două examinări consecutive care
poate depăşi 40 luni, instalaţia trebuie supusă unei inspecţii limitate.
Aceasta cuprinde:
1. Citirea raportului precedent;
2. Verificarea bunei funcţionări a măsurilor de protecţie;
3. Inspecţia pentru poluarea observabilă vizibil a suprafeţei din afară a
containerului conform anexei 5.17.4;
4. Inspecţia stării generale a instalaţiei, conţinând:
a. Detectarea scurgerilor şi indicarea acestora;
b. Inspectarea stării căptuşelii, conexiunilor şi a încheieturilor
containerului;
c. Inspectarea stării accesoriilor precum: valve, temperatură şi
mecanisme de măsurare a presiunii;
d. Inspectarea siguranţei presiunii şi a sistemului de alarmă;
e. Inspectarea stării căptuşelii din afară, a vopselei şi/sau a
izolaţiei;
f. Inspectarea fundaţiei şi/sau a blocurilor de suport, a stabilităţii
şi a drenajului;
g. Inspectarea ….
h. Inspecţia stării conductelor şi a accesoriilor dinăuntrul …
Art. 5.17.3.17
Art. 5.17.3.18
Art. 5.17.3.19
§ 4. Inspecţia generală la care s-a făcut referire în articolul 5.17.3.16 trebuie să aibă
loc prima oară nu mai târziu de data menţionată în tabelul de mai jos, depinzând de
locaţia, natura, lichidul depozitat şi de categorie.
Art. 5.17.3.20
§ 2. În container poate utilizat din nou după reparaţiile specifice, dacă a fost
eliberat de către un expert ecologist acreditat în domeniul containerelor de gaz sau
substanţelor nocive sau de către un expert autorizat sau un tehnician acreditat,
specializat în încălzirea clădirilor, pentru depozitarea produselor P3 şi/sau P4. Din
acest certificat trebuie să reiasă clar faptul că acest container şi instalaţia se supun
cerinţelor la care se referă acest statut.
§ 4. Scurgerile de lichid care au cauzat poluarea solului sau pierderi prin scurgeri în
sistemul canalelor colectoare, în apele de suprafaţă în pânza freatică sau scurgerile
pe proprietăţile adiacente, trebuie raportate imediat de către conducător la
Departamentul de Inspecţie Ecologică, la Primarul oraşului şi la Prefectul judeţului.
Art. 5.17.4.1
Art. 5.17.4.2
Art. 5.17.4.3
Art. 5.17.4.4
Art. 5.17.4.5
Art. 5.17.4.6
Art. 5.17.5.1
Art. 5.17.5.2
Art. 5.17.5.3
Art. 5.17.5.4
Umplerea oricărui vehicul poate avea loc numai după ce motorul acestui vehicul a
fost oprit.
Art. 5.17.5.5
Art. 5.17.5.6
Fiecare container fix care face parte dintr-o instalaţie de distribuţie pentru
alimentarea motoarelor vehiculelor trebuie să fie echipat cu o pompă proprie de
alimentare.
Punctul de alimentare pentru produsele P1 şi/sau P2:
1. Este la o proiecţie orizontală la o distanţă de cel puţin 2 m faţă
de marginea containerului;
2. Nu se pot afla într-o clădire fie ea închisă sau deschisă.
3. Trebuie să se afle la o distanţă de cel puţin 3 m faţă de orice
pivniţă şi faţă de marginile invelisului
Art. 5.17.5.7
Anexa 6
Art. 5.20.1.1
Art. 5.20.2.2
1. De la 01.01.1994:
a. Pentru dioxid de sulf:
- până la 31.12.1997:
2000 mg/Nm3
- de la 01.01.1998:
1300 mg/Nm3
b. Pentru dioxizi de nitrogen:
- până la 31.12.1997:
900 mg/Nm3
- de la 01.01.1998: 450
mg/Nm3
c. Pentru particule în suspensii:
- până la 31.12.1997:
300 mg/Nm3
- de la 01.01.1998: 150
mg/Nm3
2. De la 01.01.1997:
Pentru CO:
- până la 31.12.1997:
250 mg/Nm3
- de la 01.01.1998: 150
mg/Nm3
3. De la 01.01.1999:
- Pentru Ni şi componentele sale: 2 mg/Nm3 exprimaţi în Ni
- Pentru V şi componentele sale: 7 mg/Nm3 exprimaţi în V.
§ 4. Fără a prejudicia prevederile §1, de fiecare dată valoarea medie a emisiei peste
24 de ore măsurată cu echipamentul specificat în secţiunea 3, valorile a mai mult de
300 ng/m3 pentru SO2 şi/sau 150 ng/m3 pentru NO2, operatorul va respecta paşii
descrişi în §1 şi va menţine aceste măsuri atât timp cât valorile medii măsurate ale
emisiei peste 24 de ore de SO2 şi de NO2, valoare a mai mult de 300 ng/m3 pentru
SO2 şi/sau 150 ng/m3 pentru NO2
.
§ 5. Pentru a garanta potrivirea cu valorile limită a emisiei pentru oxizi de nitrogen
ai art.5.20.2.2 , mult mai potrivite condiţiilor tehnice de construcţie, pot pot fi
impuse licenţei ecologice.
Dacă din măsurile controlului reiese că valoarea limită a emisiei nu se potriveşte
datorită circumstanţelor neprevăzute, conducătorul trebuie să ia toate măsurile
primare potrivite pentru a asigura potrivirea cu valorile limită a emisiei cât mai
curând posibil. Conducătorul trebuie să raporteze acestea către Departamentul
Inspecţiei Ecologice împreună cu menţionarea măsurilor luate pentru îmbunătăţirea
situaţiei. Comisia Europeană trebuie să fie imediat informată prin canalele
obişnuite ale unor astfel de evenimente, la fel ca şi munca dusă pentru îmbunătăţiri.
§ 1. Valori de referinţă
Valorile de emisie pentru gazele pierdute prin încălzire dezvoltă un nivel al
volumului de oxigen gazos de 5%.
§ 3. Oxizi de azot
Cu prima măsurare emisiile de monoxid de nitrogen şi bioxid de nitrogen în
efluente gazoase din arderea insuficientă nu pot depăşi 0,50 g/ m. c. exprimat în
bioxid de nitrogen. Trebuie aplicate cele mai bune tehnici aflate le dispoziţie
pentru a reduce creşterea emisiei datorate îmbătrânirii.
Măsurile de dirijat pentru prima oară după înfiinţare sau după modificări
semnificative, trebuie rezolvate după ce instalaţiile au ajuns la operaţiuni continue,
dar cel mai devreme după 3 luni de operare şi cel mai târziu 12 luni după ce au
fost în operare.
Emisiile cu umplerea căptuşelii deschise trebuie evitate cât mai mult timp posibil,
de exemplu prin folosirea CDU cu suprafeţe mare de sigiliu, îmbrăcarea CDU se va
zidi de fiecare dată după umplerea cuptoarelor şi după curăţirea regulată a
marginilor de umplere deschise şi CDU înainte de închiderea umplerii deschise.
Resturile de cărbune trebuie mutate regulat de pe acoperişul cuptorului.
§ 1. 1Dacă este aplicată răcirea uscată, numai dacă este specificat altfel în
autorizaţia mediului, emisia prafului în efluentul gazos nu poate depăşi 20 mg /mc.
§ 2. Dacă se aplică răcirea udă, turnul de înăbuşire folosit trebuie să fie potrivit cu
extractoarele de praf.
Ca o derogare de la valorile limită de emisie generală arătate în art.4.4.3.1., valorile
limită de emisie sunt exprimate în g /t de cocs. O valoare limită de emisie de 60 g
de particule suspendate pe tona de cocs nu poate fi depăşită, măsurată în
conformitate cu directiva VDI, VDI2303 sau altă metodă echivalentă de măsurare
aceasta este aprobată de către un expert în mediu acreditat în domeniul aerului.
Toate acestea au loc doar dacă nu este specificat altfel în autorizaţia mediului.
Art. 5.20.4.1.1
§ 1. Valoare de referinţă
Emisia valorii limită pentru cuptoarele de topire a sticlei se referă la un nivel al
volumului de 8 % şi cu cuptoare creuzet cu flacără care acoperă un nivel al
volumului de oxigen în gazul consumat de 13 %.
§ 2. Oxid de azot
Emisiile de monoxid de nitrogen şi oxid de nitrogen, exprimat în dioxid de
nitrogen, în efluentul gazos nu poate depăşi următoarele valori:
Petrol Gaz
ars(g/Nm3) ars(g/Nm3)
Cuptoare creuzet 1.2 1.2
Căptuşeală cu sistem de
1.2 1.4
recuperare a căldurii
Capac deschis 1.6 1.6
Capac U-foc cu recuperare
1.8 2.2
de căldură
Capac cu foc încrucişat cu
3.0 3.5
recuperare de căldură
§ 3. Oxizi de sulf.
Art. 5.20.4.2.1
§ 1. Valoare de referinţă
Valoarea limită a emisiei priveşte un nivel al volumului de oxigen în efluentul
gazos de 18 %.
§ 2. Oxizi de sulf
Cu un conţinut de sulfură a materialelor prime de mai puţin de 0,12 %, emisiile de
dioxid de sulfură şi trioxid de sulfură exprimate în dioxid de sulfură , în efluent
gazos la o masa de fluid de 10 Kg/h sau mai mult, nu poate depăşi 0,5 g/Nm3.
Cu un conţinut de sulfură a materialelor prime de 0,12 % sau mai mult, emisiile de
dioxid de sulfură şi trioxid de sulfură, exprimate în dioxid de sulfură în efluentul
gazos la o masă fluidă de 10 Kg/1h , două ore sau mai multe, nu pot depăşi
1,5g/Nm3.
Toate posibilităţile pentru reducerea emisiilor prin curăţirea instalaţiilor pentru
efluentul gazos trebuie să fie aplicate.
Art. 5.20.5.1
3. DANMARCA
4. FINLANDA
5. FRANTA
6. GERMANIA
Limitele de emisie impuse sunt date sub forma de masa de substante emise functie de volumul de gaz
emis in conditii standard (0◦C, 101.3 kPa)dupa indepartarea continutului de vapori de apa.
Daca exista substantele organice din citeva clase, concentratia masica in gazul emis nu trebuie sa
depaseasca un total de 0.15 mg/Nm3 cu debit masic total de 3 kg/h sau mai mult.
Cerinte generale:
B. Cerinte generale
O autorizatie pentru descarcarea apei uzate in receptori ar trebui sa fie data,
cu specificarea cerintei ca incarcarea cu poluanti la locul formarii apei uzate
sa fie mentinuta atit de mica cit permit masurile de urmat , dupa studierea
situatiei in fiecare caz individual:
- utilizarea tehnicilor de economisire a apei, cum ar fi spalarea in
contracurent;
- utilizare multipla si recircularea, de ex.: cu procese de spalare si
purificare;
- racire indirecta, de ex.: pentru a raci faza de vapori in loc de a
folosi condensatori cu jet sau racitoare cu jet
- utilizarea tehnicilor fara apa uzata pentru a genera vid si pentru
purificarea aerului uzat;
- retentia sau recuperarea substantelor prin prepararea unui lichid
mama si prin tehnici optimizate;
- folosirea materiilor prime si auxiliare cu continut scazut in
poluant.
Dovada indeplinirii cerintelor generale ar trebui sa fie furnizata sub forma unui
registru al apei uzate.
2. Azotul total, ca suma de azot din amoniu, nitrit si nitrati (Ntot): 50 mg/l intr-o
proba intimplatoare sau o proba compusa la 2 ore. O concentratie mai mare de
pina la 75 mg/l poate fi specificata in autorizatia de descarcare a apei uzate,
prevazind 75% reducere in incarcarea cu azot. O valoare stabilita trebuie
realizata de asemenea, prevazind nivelul definit ca “ azot total legat” (TNb)”.
3. Fosfor total: 2 mg/l intr-o proba intimplatoare sau o proba compusa la 2 ore.
Aceasta cerinta ar trebui de asemenea realizata, prevazind nivelul definit
“compusi de fosfor si fosfor total”.
4. Toxicitate:
Toxicitate la pesti Tf=2
Toxicitate la Daphnia TD= 8
Toxicitate la alge TA= 16
Testul bacteriilor luminiscente Tl=32
Potential mutagen (test umu) TM= 1.5
(2) daca masurile integrate de proces se aplica pentru a reduce incarcarea prin
intelegerea cu autoritatea competenta, atunci ar trebui utilizata ca baza prioritara
pentru implementare incarcarea decisiva.
(3)pentru o cerere chimica de oxigen (COD), incarcarea totala la jumatate de ora
sau 2 ore ar trebui limitata prin autorizatia de descarcare. Incarcarea totala este
suma incarcarilor individuale de la debite individuale de apa uzata. Incarcarea
totala care nu trebuie sa aiba depasiri se refera la concentratia probelor
intimplatoare sau probelor combinate la 2 ore si debitul volumetric al apei uzate la
jumatate de ora sau la 2 ore, corespunzator luarii probei.
Alte substante
Probe individuale sau compuse – la 2 ore [mg/l]
Mercur 0.05 0.001
Cadmiu 0.2 0.005
Nichel 0.5 0.1
Plumb 0.5 0.05
Crom total 0.5 0.05
Zinc 0.5 0.05
staniu 2 0.2
2 0.2
Cererile din coloana I se aplica debitelor de apa uzata de la producerea, procesarea ulterioara sau aplicatiile
acestor substante. Cerintele din coloana II se refera la debitul de ape uzate care nu provin de la producere,
procesare ulterioara sau aplicatii ale acestor substante dar care nu sunt contaminate cu astefel de substante sub
nivelurile de concentratii precizate in coloana I.
(1)pentru crom (VI), o concentratie de 0.1 mg/l trebuie considerata pentru probe
aleatorii
(2)pentru halogeni organici volatili fixati, o concentratie de 10 mg/l se cere pentru
o proba aleatorie. Aceasta cerinta trebuie sa fie indeplinita, inainte de intrarea in
sistemul de canalizare fara risc de pierderi prin scurgere si fara diluarea apei uzate.
A. Scopul aplicarii
Acest apendice trebuie aplicat apei uzate a carei incarcare in poluanti isi are
originea cu precadere in urmatoarele domenii ale productiei de hidrocarburi:
• producerea anumitor hidrocarburi, in special hidrocarburi olefinice, cu 2 pina la
4 atomi de carbon, ca si a benzenului, toluenului si xilenului din ulei mineral
prin fractionare cu ajutorul aburului ( cracare cu abur)
• producerea hidrocarburilor pure sau a unor anumite amestecuri de hidrocarburi
din ulei mineral utilizind metode de separare fizice
• conversia hidrocarburilor in alte hidrocarburi utilizind tehnici chimice de
hidrogenare, dehidrogenare, alchilare, dezalchilare, hidrodezalchilare,
izomerizare sau disproportionare.
Se include de asemenea orice apa de precipitare care vine in contact cu
hidrocarburile in spatiul de procesare a instalatiei de productie.
(2)Acest appendix nu ar trebui aplicat apei uzate de la producerea parafinelor pure,
a cerii necoezive, rafinarea petrolului, sistemele de racire indirecte sau de la
instalatiile de tratare a apei.
B. Cerinte generale:
Nu se impun cerinte suplimentare sau prin Art.3.
(2) pentru COD, o concentratie mai mare de 190 mg/l in proba aleatorie
sau in proba compusa la 2 ore poate fi permisa, prevazindu-se ca
incarcarea cu COD este redusa cu cel putin cu 80% intr-o instalatie
centrala de tratare a apei uzate. Reducerea incarcarii in COD se refera
la raportul dintre incarcarea in COD a efluentului separatorului
gravitational a fractiilor ulei-apa si a efluentului instalatiei de tratare
biologica a apei uzate pe o perioada de timp reprezentativa care nu
depaseste 24 ore.
(3) Pentru azotul total, o concentratie mai mare este permisa, prevazindu-
se ca incarcarea in azot sa fie redusa cu cel putin 75% in instalatia
centrala de tratare a apei uzate. Reducerea incarcarii in azot se refera la
raportul dintre incarcarea in azot a efluentului separatorului
gravitational a fractiilor ulei-apa si a efluentului instalatiei de tratare
biologica a apei uzate pe o perioada de timp reprezentativa care nu
depaseste 24 ore. Azotul total legat ar trebui folosit ca baza de calcul
pentru determinarea incarcarilor.
D. Cerinte pentru apa uzata inainte de amestecare
Urmatoarele cerinte ar trebui aplicate apei uzate inainte de amestecare cu
alta apa uzata:
2 ore [mg/l]
Halogenuri organice adsorbabile - 0.1
(AOX)
Indice de fenol dupa distilare sau 0.15 -
extractie coloranti
Benzen si derivati 0.05 -
Tiosulfuri si tiomercaptani 0.6 -
7. GRECIA
No information supplied.
8. IRLANDA
Evacuari in aer:
Conditiile de referinta pentru concentratii de substanta in emisii in aer de la surse
incluse:
-pulberi in suspensie 15
-amoniac 10
Producere azotat de amoniu Neutralizatori/reactoare/racitoare/
uscatoare 30
50
-pulberi in suspensie
-amoniac
Producere azotat de amoniu Evaporatoare
-pulberi in suspensie 15
50
-amoniac
Producere fosfat de amoniu -pulberi in suspensie 15
-amoniac 10
Producere alti fertilizatori -pulberi in suspensie 50
-oxizi de sulf(ca SO2) 200
200
-oxizi de azot (ca NO2) 50
-amoniac 10
-fluoruri(ca HF)
Izobutil acrilat 1 b
Metil acrilat 5 b
n-Butil acrilat 5 b
superiori
a
Pulberi ca ingredienti activi
b
Se aplica doar pentru ventile de la rezervoarele de stocare (>20tone)
Valori limita ale emisiilor pentru emisii generale din aer(mai putin emisiile de la
incineratoare) pentru materiale care nu sunt deja cuprinse in tabelul de mai sus
a
Grup constituent Clasa Prag debit masic VLE (mg/Nm3)
sau parametru pentru VLEb
Substante cancerigene T.A.Luft I >0.5 g/h 0.1
T.A.Luft II >5.0 g/h 1.0
>25.0 g/h 5.0
T.A.Luft III >0.5 kg/h 5.0
Substante(altele decit
cele de mai sus) cu
denumirea R45
Pulberi anorganice T.A.Luft I >1 g/h 0.2
T.A.Luft II >5 g/h 1.0
>25 g/h 5.0
T.A.Luft III
Note la tabel
a
Unde o substanta intra in mai mult decit o categorie se aplica ELV inferior
b
Debitul masic este calculat in kg/h pentru gazul brut si este determinat in punctul
dinaintea instalatiei de depoluare sau purificare gaz ,dar dupa orice instalatie
inerenta in proces(ex.condensatorii partiali ai reactorului sau cicloane).Debitul
masic este emisia care poate aparea la fiecare ora de operare a instalatiei,de pe
intregul site.Acolo unde debitul masic depaseste pragul masic depoluarea va fi
necesara conform unui ELV potrivit cu exceptia cazului in care concentratia
gazului brut este deja sub ELV ,caz in care nu se cere depoluarea.
c
Unde sunt prezente substante organice din citeva clase de substante, suplimentar la
limitele de ami sus, suma claselor I si II nu trebuie sa depaseasca limita clasei II si
suma claselor I, II si III nu trebuie sa depaseasca limita clasei III.
d
emisiile fugitive de solvent trebuie sa fie in acord cu cerintele Directivei
Solventilor (Directiva Consiliului 1999/13/EC [cww/tm/88]) sau trebuie autorizata
corespunzator
Descarcari in apa
ELV pentru descarcarile in apae bazeaza pe o proba compusa proportionala cu un
debit masic la 24 ore, daca nu exista alte specificatii.
Note la tabel:
a
Toate valorile referitoare la mediile zilnice, cu exceptia cazului cind se stabileste
contrar, si cu exceptia pH-ului care se refera la valori continue
1
incarcarea zilnica in apa uzata bruta pentru BOD/COD e definita ca media masica
zilnica rezultind de la tratare la fiecare trei luni. Calcularea ratei de eliminare a
BOD/COD ar trebui sa se bazeze pe diferentele dintre incarcarile de la evacuare si
descarcarilor in receptori . Cantitatile eliminate prin tratare (fizica, chimica,
biologica) trebuie incluse in calcul. Calculul apei uzate brute in BOD/COD ar
trebui sa excluda orice incarcare asociata indepartarii biomasei celulare microbiene
sau recuperarii solventului. Totusi, cantitatile reziduale care ramin dupa aceste
practici trebuie sa fie incluse in calculul incarcarii apei uzate brute.
Pentru anumiti efluenti specifici unde ratele de eliminare BOD/COD nu se pot
atinge, o concentratie limita ar putea fi mai potrivita. Acest lucru trebuie inclus in
autorizare.
2
unitate de toxicitate= 100/x ore E(L) C50 in procente de volum unde x este definit
prin procedeul test. Toxicitatea efluentului procesului ar trebui determinata pentru
cel putin doua specii acvatice corespunzatoare.
3
nici o substanta nu trebuie descarcata intr-un mod sau intr-o concentratie care,
urmind dilutiei initiale, cauzeaza pestilor sau scoicilor, interfera migratiei obisnuite
a pestilor sau se acumuleaza in sedimente sau tesuturi biologice in detrimentul
pestilor, vietii salbatice sau pradatorilor lor.
4
in termen de 6 luni de la inceperea productiei (sau asa cum este relevant pentru o
campanie), efluentul trebuie monitorizat pentru o lista de poluanti prioritari.
5
conditiile pentru acord pentru acesti parametri in cazul descarcarii in statii
municipale de tratare pot fi stabilite impreuna cu autoritatea care autorizeaza si se
pot aplica valori diferite.
6
aceste limite se aplica numai la:
- producerea substantelor chimice intr-o instalatie chimica
integrata
- producerea olefinelor si a derivatilor lor sau a monomerilor si
polimerilor incluzind stirenul si clorura de vinil
- producerea, prin procese chimice de reactie, a produselor
chimice organice sau organo-metalice
- producerea pesticidelor, substantelor farmaceutice sau
produselor veterinare si intermediarii lor
9. ITALIA
Emisii in aer
De retinut:
Doar o parte din Anexa 2 este trecuta in acest document.
Valorile limita de emisie nu au fost inca stabilite pentru instalatii noi, in Italia.
1.1 Substante considerate cancerigene si/sau teratogene si/sau mutagene (tabel A1)
1.2 Substante cu toxicitate foarte mare si bioacumulabilitate (tabel A2)
2.Substante anorganice, de preferinta sub forma de pulberi (tabel B)
3.Substante anorganice, de preferinta sub forma de gaz sau vapori (tabel C)
4.Substante organice sub forma de gaz, vapori sau pulberi (tabel D)
5.Pulberi totale
Anexa 2 Limite pentru emisii specifice pentru instalatii listate mai jos:
Domeniu de aplicare
Valori de emisie
Masurutori
Alte specificatii
Cerintele pentru conformarea rafinariilor
Cuprinsul
Criterii de aplicare
1.1 Substante considerate cancerigene si/sau teratogene si/sau mutagene (tabel A1)
Tabelul A1
Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare 0.5 g/h: 0.1 mg/Nm3
- Azbest (crisotil, crocidolit, amosit, Benzo(j)fluoranten
antofilit, actinolit si tremolit) Benzo(k)fluoranten
Benzo(a)piren Dibenzo (a,h) acridin
Beriliu si compusii sai, exprimati ca Be Dibenzo(a)piren
Dibenzo(a,h)antracen Dimetilnitrosamin
2-Naphthylamine and its salts 5-Nitroacenapten
Benzo(a)antracen 2-Nitronaftalen
Benzo(b)fluoranten 1-Metil-3-Nitro-1-Nitrosoguanidin
Class II
ClasaIII
Daca debitul masic este egal sau mai mare de 25g/h: 5 mg/Nm3
-acrilonitril -clorometil metil eter
-benzen -N,N dimetil hidrazina
-1,3-butadiena -hidrazina
-1 cloro 2,3 epoxipropan (epiclorohidrina) -etilen oxid
-1,2 dibrom etan -etilen tiouree
-1,2 epoxipropan -2 nitropropan
-1,2 dicloretan -Bis Clorometileter
-VCM -3 propanolida
-1,3 dicloro 2 propanol -1,3 propan sultona
-stiren oxid
Tabelul A2
Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.02 g/h: 0.01 mg/Nm3
-PCDD -PCDF
Clasa II
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.5 g/h: 0.5 mg/Nm3
-PCB -policloronaftene
-PCT
Tabel B
Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 1 g/h: 0.2 mg/Nm3
-cadmiu si compusii sai, exprimati in Cd -taliu si compusii sai, exprimati in Tl
-mercur si compusii sai, exprimati in Hg
Clasa II
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 5 g/h: 1 mg/Nm3
-seleniu si compusii sai, exprimati in Se -telur si compusii sai, exprimati in Te
Clasa III
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 25 g/h: 5 mg/Nm3
-stibiu si compusii sai, exprimati in Sb -platina si compusii sai, exprimati in Pt
-cianuri, exprimate in CN -cuart,pulbere, daca este sub forma de
silicon cristalizat se exprima in SiO2
-crom(III) si compusii sai, exprimati in Cr -cupru si compusii sai, exprimati in Cu
-mangan si compusii sai, exprimati in mangan -rodiu si compusii sai, exprimati in Rh
Tabel C
Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 10 g/h: 1 mg/Nm3
-clorocianura -fosgen
-hidrogen fosforat
Clasa II
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 50 g/h: 5 mg/Nm3
-acid cianhidric -fluor si compusii sai, exprimati in acid
fluorhidric
-brom si compusii sai, exprimat ca acid bromhidric -hidrogen sulfurat
-clor
Clasa III
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit kg g/h: 30 mg/Nm3
-compusii anorganici cu clor gazosi sau sub forma de vapori, excluzind clorocianurile si
fosgenul se exprima sub forma de acid clorhidric
Clasa IV
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 2 kg/h: 250 mg/Nm3
-amoniac
Clasa V
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 5 kg/h: 500 mg/Nm3
-NOx (NO si NO2), exprimati in NO2 -SOx(SO2 si SO3), exprimati in SO2
Tabel D
Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 25 g/h: 5 mg/Nm3
-anisidina -diglicidil eter
-butilmercaptan -etilacrilat
-clorpicrina -etilen imina
-diazometan -etilmercaptan
-dicloroacetilena -izocianati
-dinitrobenzen -metil acrilat
-dinitrocrezol -nitroglicerina
-hexaclorobutadiena -perclorometilmercaptan
-hexaclorociclopentadiena -1,4 dioxan
-hexafluoroacetona
Clasa II
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.1 kg/h: 20 mg/Nm3
-acetaldehida -cloroacetaldehida
-acid cloroacetic -1 clor 1 nitropentan
-acid formic -crezol
-acid triglicolic -crotonaldehida
acid tricloracetic -1,2 dibutilamino etanol
anhidrida talica -dibutil fosfat
anhidrida maleica -orto diclorbenzen
-anilina -1,1 dicloroetena
-clorura de benzil -dicloroetileter
-bifenil -diclorofenol
-acrilat de butil -diclorometan
-butilamina -dietilamina
-camfor sintetic -difenilamina
-tetrabromometan -diizopropilamina
-tetraclorometan -dimetilamina
-ciclohexilamina -etilamina
-etanolamina -nitrometan
-2 etoxietanol -1 nitropropan
-2 etoxietilacetat -nitrotoluen
-fenol -piretra
-ftalati -piridina
-2-furaladehida -alchili de plumb
-furfurol -2-propenal
-triiodometan -1,1 2,2 tetracloretan
-izoforona -tetracloretena
-izopropilamina -tetranitrometan
-metilacrilonitril -m si p toluidina
-metilamina -tributil fosfat
-metilanilina -triclorfenol
-brommetan -tricloretena
-bromura de metil n-butil -triclormetan
-clormetan -trietilamina
-metil 2 cianoacrilat -trimetil fosforat
-metilstiren -bromura de vinil
-2 metoxietanol -xileni (fara 2,4 xilen)
-2 metoxi etanol acetat -formaldehida
-nitroetan
Clasa III
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 2 kg/h: 150 mg/Nm3
-acid acrilic -N,N dimetilacetamida
-acetonitril -N,N dimetil formamida
-acid propionic -dipropilcetona
-acid acetic -hexametilen diamina
-n-butanol -n-hexan
-I-butanol -etilamilcetona
-sec-butanol -etilbenzen
-tert-butanol -etilbutilcetona
-metanol -etilenglicol
-butiraldehida -izobutilglicidil eter
-p-tert-butiltoluen -izopropoxietanol
-2 butoxietanol -metilmetacrilat
-caprolactama -metilamilcetona
-disulfura de carbon -o- metil ciclohexanona
-ciclohexanona -metilcloroform
-ciclopentadiena -metil formiat
-clorbenzen -metil izobutil cetona
-2-clor 1,3 butadiena -metil izobutil carbinol
-o-clor stiren -naftalina
-o-clor toluen -propilen glicol
-p-clor toluen -propilen glicol monometileter
-cumen -propion aldehida
-diacetonalcool (4 hidroxi 4 metil 2
pentanona) -stiren
-1,4 diclobenzen -tetrahidrofuran
-1,1 dicloetan -trimetil benzen
-diclorpropan -n- veratraldehida
-dietanolamina -vinil acetat
-dietilformamida -vinil toluen
-diizobutil cetona -2,4 xilen
Clasa IV
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 3 kg/h: 300 mg/Nm3
-propanol -metilacetat
-izopropanol -metil etilcetona
-n-amilacetat -metil izopropil cetona
-metil benzoat -n-metil pirolidona
-n-butil acetat -pinen
-izobutil acetat -n-propil acetat
-dietilcetona -izopropil acetat
-difluoro dibromometan -toluen
-sec-hexilacetat -xilen
-etilformiat
Clasa V
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 4 kg/h: 600 mg/Nm3
-acetona -dimetil eter
-etanol -heptan
-butan -hexan(tehnic)
-ciclohexan -izopropil eter
-ciclohexena -etilacetat
-clorpentan -metilacetilena
-clorobromometan -metil ciclohexan
-clor difluor metan -pentan
-cloro penta fluoro etan -1,1,1,2 tetraclor 2,2 difluoretan
-dibromdifluoretan -1,1,2,2 tetraclor 1,2 difluoretan
-dibutileter -triclorfluormetan
-diclor fluormetan -1,1,2 triclor 1,2,2 trifluoretan
-diclortetrafluoretan -trifluormetan
-dietileter -trifluorbrom metan
-diizopropil eter
5. Pulberi totale
Clasa I
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.5 kg/h: 50 mg/Nm3
Clasa II
Daca debitul masic este egal sau mai mare decit 0.1 kg/h,
raminind sub valoarea de 0.5 kg/h: 150 mg/Nm3
Fluxul de gaze venit din uscator trebuie utilizat ca materie prima intr-o instalatie de ardere,
pentru reduce ulterior concentratia de clorura de vinil.
Emisii in apa
Note la tabel:
10. LUXEMBURG
11. OLANDA
Olanda are doua acte cadru principale de mediu: Act privind Managementul
de Mediu si Actul privind Poluarea Apelor de Suprafata. Aceste acte ofera impreuna
cadrul pentru emiterea autorizatiilor de mediu si pentru stabilirea conditiilor de
autorizare. Actele sunt in concordanta cu cerintele Directivei IPPC si autorizarea
integrata este garantata de autoritatile competente care coordoneaza procedura de
autorizare. Ambele acte cadru determina un numar de Decrete si Reglementari care
ofera cerinte privitoare la activitatile potential poluatoare.
Reglementarile Olandeze privind Emisiile (NeR) se ocupa cu emisiile din
proces in aer si functioneaza ca linii directoare pentru emiterea autorizatiilor si/sau
modificarea conditiilor de autorizare. NeR au fost utilizate ca ghid pentru acordarea
autorizatiilor din 1 mai 1992. In NeR sunt date standardele pentru concentratii, pentru
diferite substante, standarde care constituie limitele superioare pentru surse punctuale
distincte, in functie de debitul masic. In plus, in “reglementari speciale” se dau reguli
pornind de la “standarde generale de emisie” pentru anumite industrii sau instalatii
specifice.
Standardele pentru emisii in Olanda (NeR) nu sunt legal obligatorii si NeR
nu inlocuieste acordurile obligatorii existente. Totusi, daca autoritatea de autorizare
doreste sa porneasca de la NeR, motivele pentru a o face trebuie sa fie stabilite in
preambulul autorizarii.
Acorduri facultative
Acordurile facultative sau conventiile sunt declaratii de intentie asupra implementarii
politicii de mediu pentru anumite sectoare industriale. Declaratiile de intentie sunt acorduri
intre autoritati si industrie. Participarea intr-o conventie da autoritatilor si companiilor
avantajul unei cai mai transparente, coerente si previzibile de imbunatatire a conditiilor de
mediu si de investitii. Conventiile se aplica in doua domenii:
Plan Tinta Integral se refera la poluarea mediului cu poluanti traditionali(Sox, Nox, VOC,
metale grele, PAH, etc) cauzata de sectoare industriale relevante. IETP a fost realizat in
1994/1995 si va fi modificat in 2000 si 2010. Separat de reducerea emisiilor in aer, apa si
sol, IETP incorporeaza de asemenea politica privind conservarea energiei, conservarea apei,
depoluarea solului, riscul, disconfortul olfactiv, zgomotul si sistemele de management
intern. Totusi, in special pentru conservarea energiei si reducerea CO2, au fost realizate alte
doua conventii.
Pentru industria chimica, declaratia de intentie a fost semnata pe 2 aprilie 1993. Un factor
semnificativ este intelegerea faptului ca, din punctul de vedere al unui mare numar de
companii separate, din sectorul chimic, contributia individuala a fiecarei companii la
implementarea IETP in industrie poate fi diferita. Responsabilitatea companiilor individuale
de a contribui la implementarea IETP in industrie cere acestor companii o atitudine activa.
Contributia unei companii va fi definita in Planul de Mediu al Companiei (‘BMPs’) care
este realizat de fiecare companie. Aceste BMPs sunt reinnoite la fiecare patru ani si trebuie
acceptate de autoritatea care autorizeaza.
Substante organice
Substantele organice au fost clasificate conform ecotoxicitatii lor. Se fac distinctii intre
gaze/vapori si solide (gO si sO). Standardul se aplica unei emisii suma de substante ( asa numita
regula de insumare). Trebuie luat in considerare faptul ca clasificarea asa cum este data mai sus
nu este completa ( lista totala include citeva sute de compusi), dar citeva substante relevante au
fost incluse aici.
Categorie Substanta
O1 Multi compusi ( ex.: acetaldehida, acroleina, acid acrilic, amino benzen/etan/metan, anilina,
antracen, bisfenol A, caprolactama, 1,2 diclor benzen, diclorfenoli, formaldehida, metilamina,
compusi nitro aromatici monociclici, fenol, piridina, tetraclor metan, triclor metan, compusi
organici cu staniu
O2 Multi compunenti(ex.; 1,3/4 diclorbenzen, cumen, etil benzen, monoclorbenzen, stiren,
tetraclor etena, toluen, 1,1,1 tricloretan, xileni)
Substante anorganice
S-a facut distinctie intre substantele anorganice gazoase si solide (gI respectiv sI). Motivul este
acela ca tehnicile folosite pentru reducerea emisiilor pentru componenti gazosi si solizi sunt
diferite. Substantele au fost clasificate in conformitate cu ecotoxicitatea lor. Standardul pentru
substante anorganice solide se aplica emisiei suma de substante (asa numita regula de
insumare).
12. PORTUGALIA
Nu sunt informatii.
13. SPANIA
Nu sunt informatii.
14. SUEDIA
1. Legislatia suedeza este cuprinsa in Codul de Mediu. Fiecare problema este de sine statatoare
si cerintele cu privire la tratare apa si gaz este stabilita individual in functie de receptor, etc.
In acest Cod se formuleaza o serie de principii:
• Sarcina pricipiului dovezii- operatorii trebuie sa demonstreze ca operatiile lor sunt realizate
intr-o maniera acceptabila fata de mediu, sarcina de a dovedi este totdeauna a operatorului
• Cerinte de cunoastere- persoanele care desfasoara o activitate trebuie sa aiba cunostintele
necesare potrivit scopului si naturii activitatii. Scopul acestei prevederi este de a asigura
2. Din acestea rezulta mai mult sau mai putin ca nu exista o literatura generala de referinta cu
privire la documentele de autorizare. Personalul tehnic dintr-o autoritate de mediu trebuie sa
stapineasca bine tehnologiile folosite si disponibile sau sa aiba acces la astfel de tehnologii,
si impactul produs asupra mediului si ce trebuie facut pentru a contracara acest impact.
Personalul ofera organului de decizie declaratii privind ceea ce este influenta acceptata
asupra mediului si cum ar trebui aceasta influenta controlata.
Actual autorizarea este data de un Curte de Mediu in cazul proceselor industriale majore.
Reglementarile se bazeaza pe informatia si indrumarile primite de la autoritatile nationale,
regionale si locale si de la operator.
15. ANGLIA
Al Aluminiu
Al2O3 Oxid de aluminiu
As Arsen
Cd Cadmiu
Br- Ion brom
Br2 Brom
Ca(OH)2 Hidroxid de calciu,var
Cl- Ion clor
Cl2 Clor
OCl- Ion hipoclorit
ClO3- Ion clorat
CN- Ion cianura
CO Monoxid de carbon
CO2 Dioxid de carbon
COS Oxisulfura de carbon
Cr Crom
Cr3+ Ion crom(lll)
(CrO4)2- Ion cromat
CS2 Sulfura de carbon
Cu Cupru
F- Ion fluor
Fe Fier
HBr Acid bromhidric
HCl Acid clorhidric
HCN Acid cianhidric
HF Acid fluorhidric
Hg Mercur
H2O2 Peroxid de hidrogen
H2S Hidrogen sulfurat
H2SO4 Acid sulfuric
HNO3 Acid azotic
N2 Azot gaz
NaOH Hidroxid de sodiu
Na2CO3 Carbonat de sodiu,soda
NaHCO3 Carbonat acid de sodiu,bicarbonat
NaOCl Hipoclorit de sodiu
NaClO3 Clorat de sodiu
NaHSO3 Sulfit acid de sodiu,bisulfit
NH2CN Cianamida
(NH2)2CO Uree
NH3 Amoniac
NH4+ Ion amoniu
Ni Nichel
N2O Oxid azotos
NO Oxid de azot
NO2 Dioxid de azot
(NO2)- Ion nitrit
(NO3)- Ion nitrat
NOx Oxizi de azot(amestec de NO si NO2)
O2 Oxigen
O3 Ozon
P Fosfor
Glossary
Pb Plumb
(PO4)3- Ion fosfat
(PO4)-P Fosfat(calculat ca P)
Sn Staniu
S2- Ion de sulf
SO2 Dioxid de sulf
SO3 Trioxid de sulf
(SO3)2- Ion sulfit
(SO4)2- Ion sulfat
SOx Oxizi de sulf(amestec de SO2 si SO3)
Zn Zinc
Prefixe
12
p pico 10-
n nano 10-9
μ micro 10-6
-3
m mili 10
c centi 10-2
d deci 10-1
h hecto 102
k kilo 103
M mega 106
G giga 109
T tera 1012
P peta 1015
Prescurtari/Acronime
ACP Proces de contact anaerob
ACR Reactor de contact anaerob
AMS Sistem automat de masurare (instalat si cu operare continua in teren)
AOX Compusi organici halogenati adsorbabili
API Institutul american pentru petrol
ATS Schilling austriac (moneda)
BAT Cele mai bune tehnici disponibile ,conform definitiei din Art.2 (11) al Directivei
BEF Franc belgian (moneda)
BODx Consum biochimic de oxigen in timpul a x zile (normal 5 sau 7 ) indicind
cantitatea de materie organica biodegradabila din apa uzata
BREF Document de referinta pentru cele mai bune tehnici disponibile
BTEX Benzen,Toluen,Etilbenzen,Xilen
CEFIC Consiliul European pentru industrie chimica
COD Consumul chimic de oxigen indicind, cantitatea de materie organica oxidabila
chimic ,din apa uzata
CONCAWE Asociatia Europeana pentru rafinare,pentru mediu sanatate si securitate
CPI Separator cu discuri cu caneluri
CSTR Reactor tip rezervor cu agitare continua
CWW BREF despre tratarea gazului uzat si a apei uzate orasenesti/ sisteme de
management in sectorul chimic
DAF Flotatia aerului dizolvat
DDT 1,1,1-triclor-2,2-bis-(p-clorfenil)etan;pesticid
DEM Marca germana (moneda)
DTA Evaluarea directa a toxicitatii
EC50 Concentratia efluentului in apa de dilutie care cauzeaza un efect negativ
masurabil asupra a 50% din populatia test
EIPPCB Biroul European pentru prevenirea si controlul integrat al poluarii
ELV Valori limita de emisii
EMAS Eco-management si shema de audit (Reglementarea Cosiliului 761/2001)
EMFA Analiza fluxului de energie si materie
EMS Sistem de management de mediu
EOX Compusi organici halogenati extractibili
EQO Obiective de calitate a mediului
EQS Standarde de calitate a mediului
ESP Precipitator electrostatic
EUR Euro (moneda)
FGD Desulfurarea gazelor de ardere
FIM Marca finlandeza (moneda)
FRP Material plastic intarit cu fibre de sticla
Glossary
IR Infrarosu
ISO Organizatia internationala pentru standardizare
LC50 concentratia efluentului in apa de diluare care cauzeaza mortalitate la 50% din
populatia testata
LCA Evaluarea ciclului de viata
LDAR Detectare pierderi si reparare
LEL Limita inferioara de explozie
LID Dilutie minima ineficienta; valoare numerica data ca valoare de dilutie
reciproca(adimensionala) a apei uzate pentru care nu se observa nici un efect
LVIC BREF in macroindustria chimica anorganica
LVOC BREF in macroindustria chimica organica
MEK Metil etil cetona
MF Microfiltrare (proces cu membrana, sectiunea apa uzata)
MIBK Metil izobutil cetona
NF Nanofiltrare (proces cu membrana, sectiunea apa uzata)
NFL gulden olandez (moneda)
NH4-N amoniu (calculat ca azot)
NO2-N nitrit (calculat ca azot)
NO3-N nitrat (calculat ca azot)
OFC BREF in industria chimica organica de rafinare
ORP potential redox
OSPAR Conventia de la Oslo si Paris pentru Protejarea mediului marin al Atlanticului
de Nord-est
PAC pulbere de carbon activ
PAH Hidrocarburi aromatice policiclice
PCDDs dibenzodioxine policlorurate
PCDF dibenzofurani policlorurati
p.e populatie echivalenta
PM particule materiale in suspensie (poluant pentru aer)
PMx particule materiale in suspensie, cu diametru aerodinamic de x μm (poluant
pentru aer)
POP poluant organic persistent
PPI separator cu talere paralele
PSA adsorbtie cu variatia presiunii
PTFE politetrafluor etilena (TEFLON)
PVC clorura de polivinil
RO osmoza inversa (proces cu membrana, sectiunea apa uzata)
SAC cationit puternic acid
SBA anionit puternic bazic
SCA Suprafata specifica de colectare (ESP: proportia din suprafata de colectare a
electrodului fata de curentul de gaz)
SCR reducere catalitica selectiva (reducere Nox)
Glossary
Denitrificare proces biologic prin care nitratul este convertit la azot si alte produse
gazoase finale
Emisii difuze emisii difuze care nu sunt eliberate prin puncte de emisie specifice
(cosuri,etc)(cww/tm/154)
Factor de dilutie utilizat la determinarea toxicitatii in apa uzata; definit ca raportul dintre
cantitatea totala de proba dupa diluare si cantitatea de apa uzata
continuta in proba fara efecte detectabile asupra organismelor test;
factori mari de dilutie sunt echivalenti cu o toxicitate mare a apei uzate
Efluent fluxul uzat (apa uzata sau gaz uzat) descarcat dintr-un proces, o
instalatie sau un site
Emisii eliberare directa sau indirecta de substante, vibratii caldura sau zgomot
din surse individuale sau difuze in aer, apa sau sol, asa cum este definit
in Art. 2(5) al Directivei
Aer exhaustat curent de aer (gaz uzat) dintr-o instalatie contaminata cu componenti
gazosi, in mod obisnuit cu concentratii scazute
Instalatii existente instalatii in operare sau existente inainte de data la care aceasta
Directiva a intrat in vigoare, conform Art. 2(4) al Directivei
Gaz de cos gazelor reziduale generate in procesul de incinerare
Emisii fugitive orice emisie care nu este sub forma de gaze uzate sau compusi organici
volatili in aer, sol si apa sau de solventi continuti in orice fel de
produsi. Include emisii necaptate,eliberate in mediul exterior prin
ferestre, usi, ventilatoare sau deschideri similare (cww/tm/88)
Compusi organici un compus organic care contine cel putin un atom de brom, clor, fluor
sau iod
Halogenati in molecula
Instalatie unitate tehnica stationara in care se desfasoara una sau mai multe
activitati mentionate in Anexa I a Directivei , si orice alte activitati
direct asociate care au o conexiune tehnica cu activitatile realizate in
afara acestui site si care ar putea avea efect asupra emisiilor si poluarii
(Art 2(3) al Directivei)
Adaos de apa apa adaugata unui proces pentru a initia sau mentine o reactie, pregati o
solutie, amesteca reactantii, dilua reactantii
Lesia mama flux de apa uzata rezultat direct dintr-o reactie chimica sau o sinteza, in
general cu concentratie mare in produsi, materiale de initiere sau
produse secundare, in special in descarcari apoase initiale
Nitrificare proces biologic prin care amoniacul este convertit mai intii in nitrit si
apoi in nitrat
Operatii de pornire, perioada de operare care pune in functiune sau scoate din functiune sau
sfirseste
oprire o perioada de mers in gol a unei activitati, unui echipament sau unui
rezervor . Fazele obisnuite de variatie a acivitatii nu pot fi considerate
ca porniri sau opriri (cww/tm/88)
Substante Element chimic si compusii lui, cum este definit in Art 2(1) al
Directivei
Schimbare esentiala schimb in operare care, in opinia unei autoritati competente, poate
determina efecte negative semnificative asupra fiintelor umane si
mediului, asa cum se defineste in Art. 2(1) al Directivei
Compus organic orice compus organic avind o presiune de vapori de 0.01 kPa sau mai
mult, la
volatil 293.15 K sau cu o volatilitate corespunzatoare in conditii particulare de
utilizare (cww/tm/88)
Gaz rezidual (VOC) sau alti poluanti evacuati in aer de la cos sau de la
echipamentele de depoluare
Glossary
Apa uzata efluent apos rezultat din procesele chimice, de productie, de pregatire a
materiei prime, de curatare echipamente si din activitatile de incarcare
si depozitare. Apa pluviala sau apa de racire indirecta nu se include
datorita diferitelor definitii pentru apa uzata folosite in statele membre.
Apa pluviala si necesarul de epurare este tratata separat. Apa de racire
este tratata in BREF-ul orizontal respectiv pentru Sisteme Industriale de
Racire