Sunteți pe pagina 1din 508

MINISTERUL MEDIULUI SI GOSPODARIRII APELOR

DIN ROMANIA
AGENTIA NATIONALA DE PROTECTIA
MEDIULUI
Bucuresti, Aleea Lacul Morii nr. 151, sector 6, cod 060841
Tel: +40-21-493 4350; +40-746-22 66 55; fax: +40-21-493 4350
e-mail: office@anpm.ro; www.anpm.ro

Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii

Documentul de Referinta al Celor mai Bune


Tehnici Aplicate in Tratarea Apei Reziduale si a
Gazului Rezidual/ Sistemele de Management in
Sectorul Chimic

Februarie 2003

Edificio Expo, Inca Garcilaso s/n, E-41092 Seville - Spain


Telephone: direct line (+34-95) 4488-284, switchboard 4488-318. Fax: 4488-426.
Internet: http://eippcb.jrc.es, e-mail: JRC-IPTS-EIPPCB@ cec.eu.int
Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor a convenit un proiect bilateral impreuna cu
Ministerul Federal al Germaniei pentru Mediu, Protectia Naturii si Siguranta Nucleara pentru a
organiza si finanta impreuna o traducere in romana a documentelor BAT selectate (Cele Mai
Bune Tehnici Disponibile din Documentele de Referinta), elaborate in cadrul schimbului de
informatii conform articolului 16 alin. 2 Directiva 1996/61/CE asupra prevenirii si reducerii
integrate a poluarii mediului (Directiva IPPC) (Procesul de la Sevilia). In acest fel se va
imbunatati utilitatea informatiilor publice ale Comisiei Europene atat pentru autoritatile romane
de reglementare si operatorii instalatiilor cat si pentru publicul interesat.

Agentia Nationala Romana de Protectia Mediului (National Environmental Protection Agency-


NEPA) si Agentia Federala de Mediu din Germania (UBA) ca organe nationale de coordonare
pentru lucrarile BAT precum si GTZ au fost implicate de catre ambele ministere in
implementarea conventiei bilaterale.
In total au fost traduse sapte documente BAT. Suplimentar s-au desfasurat in Romania in
perioada octombrie 2006 – martie 2007 de catre GZT impreuna cu specialisti din cadrul
Agentiei Federale de Mediu si din landurile federale sapte seminarii speciale pentru prezentarea
si discutarea acestor documente BAT, fiecare dintre acestea fiind corelate cu vizite la instalatiile
corespunzatoare din Romania.
Traducerile acestor documente auf fost elaborate cu grija si au fost verificate de catre experti
din cadrul MMGA si ANPM. Cu toate acestea traducerile romanesti nu reprezinta traduceri
oficiale ale textelor originale din engleza. De aceea in cazuri contradictorii trebuie sa se
utilizeze versiunea in engleza publicata de Comisia Europeana.

Aceste documente se pot accesa de pe website-ul Agentiei Nationale de Mediu din Romania
(ANPM) (www.anpm.ro) (cuvant de ordine „Cele mai bune tehnici disponibile “).

Realizarea traducerii in limba romana:


S.C. ANCARMA S.R.L.
Departament Traduceri
Coordonator-traducator Anca Armasescu
Ursani Str. No. 54, Horezu; Valcea, Romania
Tel.: 0744.64.23.18
e-mail: ancarma@yohoo.com

Edificio Expo, Inca Garcilaso s/n, E-41092 Seville - Spain


Telephone: direct line (+34-95) 4488-284, switchboard 4488-318. Fax: 4488-426.
Internet: http://eippcb.jrc.es, e-mail: JRC-IPTS-EIPPCB@ cec.eu.int
Rezumat

REZUMAT

INTRODUCERE

BREF-ul (Best Available Techniques reference document – documentul de referinta asupra


celor mai bune tehnici disponibile) pentru tratarea apei reziduale si a gazului rezidual si pentru
managementul in sectorul chimic reflecta un schimb de informatii desfasurat sub incidenta
articolului articolului 16(2) al Directivei Consiliului 96/61/EC. Rezumatul – conceput a fi citit
in legatura cu explicatiile prefatei BREF-ului asupra obiectivului, utilizarii si termenilor legali –
descrie principalele constatari, concluzii BAT si nivelurile de emisie aferente. Poate fi citit si
inteles ca un document de sine statator insa, fiind un rezumat, nu prezinta toate complexitatile
intregului BREF. De aceea nu este conceput ca un substituent pentru intregul text al BREF-ului
ca un instrument in luarea deciziei BAT.

Manipularea apei uzate si a gazului rezidual a fost identificata ca fiind o problematica orizontala
pentru sectorul chimic asa cum este descrisa in anexa I, 4 a Directivei. Inseamna ca termenul
“cele mai bune tehnici disponibile (BAT)” este evaluat in acest document pentru intregul sector
chimic, independent de procesele particulare de productie si de modul si marimea uzinei
chimice implicata.

De asemenea inseamna ca termenul de BAT necesita includerea in afara tehnologiilor de tratare,


o strategie de management pentru a realiza prevenirea sau controlul optim al deseurilor.

Astfel scopul documentului se compune din:

• aplicarea sistemelor de management al mediului si instrumente


• aplicarea tehnologiei de tratare a apei reziduale si a gazului rezidual asa cum este utilizata in
mod uzual sau aplicata in sectorul chimic, incluzand tehnologiea de tratare a namolului din
apa uzata, daca este operat pe amplasamentul al unei uzine chimice
• identificarea concluziei asupra celor mai bune tehnici disponibile bazata pe doua aspecte
mentionate anterior, constand intr-o strategie de reducere optima a poluarii si in nivelurile
de emisie aferente BAT- in conditii adecvate - la momentul evacuarii in mediu inconjurator.

Doar tehnicile aplicate sau aplicabile in mod obisnuit pentru industria chimica sunt abordate in
acest document, lasund-se ca tehnicile specifice procesului sau tehnicile integrate in proces (de
ex. tehnicile neutilizate la tratare) sa fie dezbatute in BREF-urile verticale. Desi restrictionate
doar la industria chimica, este recunoscut faptul ca acest document poate contine de asemenea
informatii valoroase si pentru alte sectoare (de ex. sectorul rafinariilor).

TEMATICI GENERALE (CAPITOLUL 1)

Evacuarile in aer si apa sunt principalele impacturi asupra mediului cauzate de evacuarile din
instalatiile chimice.

Principalele surse de apa uzata din sectorul industrial chimic sunt:

• sintezele chimice
• sistemele de tratare a gazelor reziduale
• prepararea apei de proces
• scurgerile din sistemele de alimentare cu apa a cazanelor
• scurgerile de slam din ciclurile de racire
• spalarea in contracurent a filtrelor si schimburile de ioni

Waste Water and Waste Gas Treatment i


Rezumat

• apa infiltrata in depozitele permanente de deseuri


• apa pluviala din zonele contaminate, etc.,

principalul lor impact fiind caracterizat prin:

• incarcare hidraulica
• continutul substantelor poluante (exprimat in cantitate sau concentratie)
• pontentialele efecte sau periclitari asupra apei receptoare, exprimate in parametrii principali
se de insumare)
• efectele asupra organismelor din apa receptoare, exprimata in date de toxicitate.

Emisiile gazului rezidual apar ca:

• emisii captate, acestea fiind si singurele emisii ce pot fi tratate


• emisiile difuze
• emisiile fugitive (volatile).

Principalii poluatori atmosferici sunt:

• COV
• Compusii sulfului (SO2, SO3, H2S, CS2, COS)
• Compusii azotului (NOx, N2O, NH3, HCN)
• Compusii halogentati (Cl2, Br2, HF, HCl, HBr)
• Compusii rezultati in urma arderii incomplete (CO, CxHy)
• Pulberile.

SISTEMELE DE MANAGEMENT SI INSTRUMENTELE (CAPITOLUL 2)

Managementul de mediu este o strategie pentru manipularea evacuarilor (sau a prevenirii lor)
din activitatile industriale (chimice), luand in considerare conditiile locale, imbunatatindu-se
asfel performanta integrata a amplasamentului chimic. Acesta ii ofera operatorului:
• o vedere in mecanismul de generare al poluarii din procesele de productie
• sa faca decizii echilibrate referitor la masurile de mediu
• sa evite solutiile temporare si investitiile neprofitabile
• sa actioneze adecvat si proactiv referitor la evolutiile noi din domeniul mediu.

Un sistem de management al mediului (sectiunea 2.1) urmareste in mod normal un ciclu de


proces continuu, etapele variate fiind sustinute de o serie de instrumente de management si
industrie (sectiunea 2.2), fiind clasificate in ansamblu ca:

• instrumente de inventariere oferind ca punct de plecare informatii detaliate si transparente


pentru deciziile necesare prevenirii, reducerii si controlului deseurilor. Acestea includ:
inventarul amplasamentului, dand informatii detaliate asupra locatiei, proceselor de
productie si instalatiilor respective, sistemului de canalizare existent etc.
inventarul fluxurilor (apa reziduala si gazul rezidual), dand informatii detaliate despre
fluxurile de deseuri (cantitate, continut de poluanti, variabilitatea lor, etc.), sursele lor,
cuantificarea, evaluarea si validarea cauzelor emisiilor, terminandu-se intr-o gama de
fluxuri variate pentru a identifica o lista de optiuni si prioritati pentru viitoarele
imbunatatiri.
O evaluare a tuturor efluentilor si o evaluare a reducerii utilizarii apei si a evacuarilor de
apa uzata fac parte de asemenea din inventar
Analiza energetica si a fluxului de material, care tinde sa imbunatateasca eficienta de
operare a proceselor (in ceea ce priveste consumul de energie, de materii prime si
eliberarile nocive)

ii Waste Water and Waste Gas Treatment


Rezumat

• Instrumentele operationale pentru a transforma deciziile managementului de mediu in


actiuni. Acestea includ:
Monitorizarea si intretinerea regulata
Stabilirea si revizuirea periodica a obiectivelor interne sau a programelor pentru
imbunatatirea contiua a mediului
Metodele de control al calitatii, utilizarea in rezolvarea problemelor ‘trouble shooters’
cand un proces de tratare existent iese de sub control sau nu poate indeplini cerintele
stabilite. Astfel de metode sunt de ex. diagrama efectelor si cauzelor, analiza Pareto,
diagrama de flux sau controlul statistic al procesului
• Instrumentele strategice, cuprind organizarea si operarea deseurilor pe intreg
amplasamentul chimic intr-un mod integrat, evaluand optiunile de mediu si economice.
Acestea includ:
Evaluarea riscului ca o metoda comuna de calcul al riscului uman si ecologic ca un
rezultat al activitatilor proceselor de productie
Benchmarking ca un proces de comparatie al realizarilor unei instalatii sau ale unui
amplasament cu altele
Evaluarea ciclului de viata ca un proces de comparatie al efectelor de mediu potentiale
ale diferitelor modalitati de operare
• Instrumente de siguranta si pentru cazuri de urgenta, necesare in cazul evenimentelor
neplanificate precum accidentele, incendiile sau pierderile prin scurgeri.

TEHNICILE DE TRATARE (CAPITOLUL 3)

Tehnicile identificate de Grupul Tehnic de Lucru si descrise in acest document sunt acelea
utilizate in intreg sectorul chimic. Acestea sunt introduse in ordine logica, urmand calea
poluantilor.

Tehnicile de tratare descrise pentru APA REZIDUALA sunt:

• Tehnici de separare sau limpezire, utilizate in principal in combinatie cu alte operatii, fie
ca prima etapa (pentru a proteja alte instalatii de tratare impotriva deteriorarii, colmatarii
sau ancrasarii datorate corpurilor solide) sau etapa de limpezire finala (pentru a indeparta
substantele solide sau uleiul format in operatia de tratare precedenta) :
Separarea nisipului fin
Sedimentare
Flotatia aerului
Filtrarea
Microfiltrarea / ultrafiltrarea
Separarea uleiului de apa

• Tehnicile de tratare fizico-chimice pentru apa uzata nebiodegradabila, utilizate in


principal pentru contaminatorii anorganici sau organici greu biodegradabili (sau inhibitori),
deseori utilizate ca o etapa de pretratare a unei instalatii biologice (centrale) de tratare a apei
uzate:
precipitarea/sedimentarea/filtrarea
cristalizarea
oxidarea chimica
oxidarea aerului umed
oxidarea apei supra-critice
reducerea chimica
hidroliza
nanofiltrarea / osmoza inversa
adsorptia
schimbul de ioni
extractia
distillarea / rectificarea
evaporarea

Waste Water and Waste Gas Treatment iii


Rezumat

striparea
incinerarea

• tehnici de tratare biologice pentru apa uzata biodegradabila:


procedee de descompunere anaerobe, precum procedeele de contact anaerobe,
procedeul UASB, procedeul cu pat fix, procedeul cu pat extins, indepartarea biologica a
compusilor de sulf si a metalelor grele
procedee de descompunere aerobe, precum procedeul complet cu amestec de namol
activ, procedeul cu biorecatorul cu membrana, procedeul de filtrare prin picurare,
procedeu cu pat fix si biofiltru
nitrificarea / denitrificarea
tratarea biologica centrala a apei uzate.

Tehnicile descrise de tratare a NAMOLULUI DIN APA REZIDUALA pot fi vazute ca optiuni singulare sau
ca o combinatie a optiunilor singulare. Urmatoarea lista nu indica o ordine. Disponibilitatea (sau
indisponibilitatea) unei cai de evacuare poate fi un factor decisiv, cel putin la nivel local, in
alegerea unei tehnici adecvate de control a apei reziduale. Tehnicile de tratare a namolului
provenit din apa reziduala sunt:

• operatii preliminare
• operatii de ingrosare a slamului
• stabilisarea slamului
• conditionarea slamului
• tehnici de deshidratare a slamului
• operatii de uscare
• oxidarea termica a namolului
• depozitarea permanenta a slamului pe amplasament.

Tehnicile descrise de tratare a GAZULUI REZIDUAL nu pot fi clasificate pur si simplu ca fiind tehnici
de recuperare sau epurare. Depinde de aplicarea etapelor de separare aditionale pentru ca
substantele contaminatoare sa fie recuperate. Unele tehnici pot fi utilizate ca tehnici de control
individuale, altele doar ca etapa de pretratare sau finisare finala. Cele mai multe tehnici de
control al gazului rezidual solicita tratare in continuare dupa procesul principal atat pentru apa
reziduala cat si pentru gazul rezidual generate in timpul procesului de tratare. Tehnicile sunt:

• pentru COV si compusi anorganici:


separare cu membrana
condensare
adsorptie
spalare la umed
biofiltrare
bio-spalare
bio-percolare
oxidare termica
oxidare catalitica
ardere la facla

• pentru pulberi:
separator
ciclon
electrofiltru
desprafuitor la umed
filtru textil
filtru catalitic
filtru de pulbere in doua trepte

iv Waste Water and Waste Gas Treatment


Rezumat

filtru absolut (filtru HEPA)


filtru de aer cu randament ridicat (HEAF)
filtru de vapori

• pentru poluantii gazosi din gazele de ardere:


injectarea uscata a sorbentului
injectarea semi-uscata a sorbentului
injectarea la umed a sorbentului
epurarea non-catalitica a NOx (SNCR)
epurarea selctiva catalitica a NOx (SCR).

CONCLUZIILE REFERITOARE LA CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE (CAPITOLUL 4)

Industria chimica acopera o gama larga de intreprinderi: la un capat sunt intreprinderile mici cu
cateva produse intr-un proces si cu una sau cateva surse de deseuri iar la celalalt capat sunt
intreprinderile cu productie multi-mixta cu multe fluxuri complexe de deseuri. Desi nu exista
probabil doua amplasamente chimice comparabile total prin gama de productie, situatia de
mediu si cantitatea si calitatea emisiilor de deseuri, este posibil sa se descrie BAT pentru
tratarea apei uzate si a gazului rezidual din intreg sectorul chimic. Implementarea BAT in
instalatiile noi nu reprezinta in mod normal o problema. In cele mai multe cazuri are sens din
punct de vedere economic planificarea proceselor de productie si evacuarile lor de deseuri
pentru a reduce emisiile si consumul de materiale. Oricum, avand amplasamentele existente,
implementarea BAT nu este in general o activitate usoara datorita infrastructurii existente si a
circumstantelor locale. Acest document nu face distinctie intre BAT pentru instalatii noi si
existente. O astfel de deosebire nu ar ajuta la imbunatatirea situatiei de mediu pe
amplasamentele industriale prin adoptarea BAT si nu ar reflecta angajamentul industriei
chimice de continuare a imbunatatirii conditiilor de mediu.

 Management

Asa cum indica descrierea detaliata a managementului de mediu in capitolul 2, conditia unei
performante de mediu bune este un Sistem de Management de Mediu (EMS). In analiza finala
realizarea adecvata si consistenta a unui EMS recunoscut va conduce la o performanta optima
de mediu a amplasamentului industrial chimic, astfel realizand BAT.

Pornind de la aceasta premiza, BAT este implementarea si adoptarea unui EMS ce include:

• Implementarea unei anarchii transparente a responsabilitatii personale, persoana


responsabila raportand direct la nivelul managementului de top
• Pregatirea si publicarea unui raport annual al performantei de mediu
• Stabilirea obiectivelor de mediu interne (specifice amplasamentului sau companiei),
revizuirea cu regularitate si publicarea lor in raportul anual
• Realizarea unui audit regulat pentru a asigura conformarea la principiile EMS
• Monitorizarea regulata a performantei si a progresului cu privire la realizarea politicii EMS
• Practicarea continua a evaluarii de risc pentru identificare a pericolelor
• Practicarea continua a comparatiei tip benchmarking a proceselor (productia si tratarea
deseurilor) dpdv al consumului apei si energiei, al generarii deseurilor si al efectelor inter-
media
• Implementarea unui program de training adecvat pentru personal si instructiuni pentru cei
care lucreaza la contractarile din domeniul Sanatatii, Sigurantei si Mediului (HSE) si al
urgentelor
• Aplicarea unor practici bune de intretinere.

Waste Water and Waste Gas Treatment v


Rezumat

BAT reprezinta si implementarea sistemului de management al apei uzate / gazului rezidual (sau
al evaluarii apei reziduale / gazului residual), ca un subsistem al EMS, utilizand o combinatie
adecvata a:

• inventarului pe amplasament si inventarului fluxului


• verificarii si identificarii celor mai relevante surse de emisie pentru fiecare mediu si listarea
lor in functie de cantitatea de poluant
• verificarii mediului receptor (apa si aer) si a tolerantei emisiilor utilizand rezultatele pentru
a determina daca este necesara o tratare mai puternica sau daca emisiile pot fi acceptate
• realizarea evaluarii toxicitatii, persistentei si potentialului de bioacumulare a apei uzate
pentru a fi descarcata in apa receptoare si a trimiterea rezultatelor la autoritatile competente
• verificarea si identificarea proceselor relevante pentru consumul de apa si listarea lor in
functie de consumul de apa
• cautarea optiunilor de imbunatatire, concentrarea asupra fluxurilor cu concentratii rididcate
si in cantitati mai mari, potentialul lor de periculozitate si impactul asupra apei receptoare 1
• evaluarea celor mai efective optiuni prin compararea randamentelor totale de eliminare, a
efectelor totale inter-media, a fezabilitatii tehnice, economice si organizationale etc.

BAT este si :

• evaluarea impactului asupra mediului si a efectelor asupra instalatiilor de tratare cand se


planifica activitati noi sau se modifica activitatile existente
• practicara reducerii emisiei la sursa
• datele de productie cu datele asupra cantitatii emisiilor pentru a compara evacuarile actuale
si calculate
• tratarea fluxurilor contaminate de poluatori la sursa in locul diluarii si in final a tratarii lor
centrale, daca nu exista argumente rezonabile impotriva acesteia
• utilizarea metodelor de control a calitatii pentru a evalua tratarea si / sau procesele de
productie si / sau de prevenire a defectarii lor
• utilizarea unor practici bune de proces (GMP) pentru curatarea echipamentelor pentru a
reduce emisiile din apa si aer
• amenajarea utilajelor / procedurilor pentru a permite detectarea la timp a abaterilor ce ar
putea afecta utilajele de tratare conectate dupa proces, pentru a evita o defectare a
instalatiilor de tratare
• instalarea unui sistem central eficient de alarmare ce va anunta toate defectarile si
disfunctiunile
• implementarea unui program de monitorizare in toate utilajele de tratare a deseurilor pentru
a verifica functionarea lor corespunzatoare
• stabilirea strategiilor de tratare a apei utilizate la stingerea incendiilor si a scurgerilor
• stabilirea unui plan de actionare in cazul poluarilor accidentale
• alocarea costurilor pentru tratarea apei reziduale si a gazului rezidual aferent productiei.

Masurile de process integrate nu fac scopul acestui document, insa sunt de o importanta desebita
pentru optimizarea performantei de mediu in procesele de productie. Astfel, BAT inseamna:
• utilizarea masurilor integrate in proces in locul tehnicilor la final de proces, acolo unde este
posibil
• evaluarea instalatiilor existente de productie cu privire la optiunile de luare masurilor de
retehnologizare integrate in proces si implementarea lor daca este fezabil, cel tarziu cand
instalatia se supune modificarilor majore

 Apa reziduala

1
Un Stat Membru doreste o definitie mai precisa a “fluxurilor cu concentratii ridicate” care sa include valorile de incarcare si /
sau ale concentratiilor. O parere divergenta a fost raporatata. Alte detalii sunt date in capitolul 4.

vi Waste Water and Waste Gas Treatment


Rezumat

Un SISTEM DE COLECTARE A APELOR REZIDUALE adecvat joaca un rol esential in


reducerea efectiva a apei reziduale si / sau a tratarii ei. Acesta conduce fluxurile de apa uzata
catre echipamentul de tratare adecvat lor si previne amestecul apei contaminate cu apa
necontaminata. Asfel BAT este si:

• Separarea apei de rpoces de apa pluviala necontaminata si de alte eliberari de apa


necontaminata. Daca amplasamentele existente nu realizeaza inca separarea apei, se poate
instala – cel putin partial - daca sunt realizate modificari majore pe amplasament
• Separarea apei de process in functie de cantitatea contaminanta
• Instalarea unui acoperis deasupra ariilor posibil contaminate, daca este fezabil
• Instalarea sistemelor de drenare separate pentru arii cu risc de contaminare, incluzand
pompe de captare a pierderilor prin scurgere sau prin deversare
• Utilizarea canalelor de suprafata pentru apa de proces in interiorul amplasamentului
industrial intre utilajele de generare a apei reziduale si cele de tratare finala. Daca conditiile
climatice nu permit sistemele de canale de suprafata (temperaturi semnificante sub 0 °C),
atunci in conducte subterane accesibile sunt adecvate pentru a le substitui. Multe
amplasamente industriale sunt in continuare dotate cu canale subterane iar construirea
imediata a sistemelor noi de canalizare nu este fiabila de obicei, insa masurile se pot efectua
in etapele cand sunt planificate modificari majore la instalatiile de productie sau la sistemul
de canalizare
• Instalarea capacitatii de retentie pentru cazurile defectelor in functionare si pentru apa de la
stingerea incendiilor corespunzator rezultatelor evaluarii riscului.

TRATAREA APEI REZIDUALE in sectorul chimic urmareste cel putin patru strategii diferite:

• Tratarea centrala finala intr-un WWTP biologic pe amplasament


• Tratarea finala centrala intr-un WWTP municipal
• Tratarea centrala finala a apei anorganice reziduale intr-un WWTP mecano-chimic
• Tratamente descentralizate.

Nici una nu este mai preferata decat cealalta, daca nivelul de emisie echivalent este garantat
pentru protectia mediului, in totalitate, si nu conduce la niveluri de poluare mai mari in mediu
[Articolul 2(6) al Directivei]. Se presupune ca la acest nivel s-au luat deciziile de management
adecvate pentru efluent, a fost evaluat impactul asupra apei receptoare, au fost epuizate toate
optiunile practice de prevenire si reducere a apei uzate si au fost luate in considerare toate
masurile de siguranta, adica de la acest punct se vor considera doar solutiile de la finalul
procesului.

Pentru apa pluviala, BAT este:

• Trimiterea apei pluviale necontaminate direct in apa receptoare, traversand prin by-pass
sistemul de apa reziduala din sistemul de canalizare
• Tratarea apei pluviale din ariile contaminate inainte de a fi eliberata in apa receptoare.

In unele cazuri utilizarea apei pluviale ca apa de proces pentru a reduce consumul de apa
proaspata poate fi benefic pentru mediu.

Instalatiile adecvate de tratare sunt:

• Captarea pietrisului fin


• Bazine de retentie
• Rezervoare de sedimentare
• Filter de nisip.

Waste Water and Waste Gas Treatment vii


Rezumat

BAT reprezinta indepartarea uleiului si/sau hidrocarburilor cand apar in forma de aglomerari
sau cand sunt incompatibili cu alte sisteme, cu scopul de a maximiza recuperarea prin aplicarea
unei combinatii adecvate de:

• Separarea uleiului/ apei printr-un ciclon, microfiltrare sau separator API (American
Petroleum Institute), cand sunt preconizate aglomerari mari de hidrocarburi si uleiuri; altfel
utilizarea separatoarelor cu placi paralele si placi ondulate reprezinta alternative
• microfiltrarea, filtrarea medie a granulatului sau flotatie cu gaz
• tratare biologica.

Nivelurile de emisie aferente BAT


Concentratie a
Parametru
[mg/l]
Continutul total de
0.05-1.5
hidrocarburib
BOD5 2-20
COD 30-125
a
media lunara
b
Exista o neconcordanta a metodelor analitice de evaluare a
hidrocarburilor ce nu a putut fi rezolvata in cadrul TWG.

BAT reprezinta indepartarea si/sau descompunerea emulsiilor la sursa.

Pentru substantele solide suspendate (TSS) (TSS, ce contin compusi de metale grele sau
namol activ, necesita alte masuratori), BAT inseamna indepartarea lor din fluxul de apa
reziduala daca acestea pot cauza defectiuni sau deteriorari ale utilajelor de dupa proces sau
inainte de a fi eliberate in apa receptoare. Tehnicile obisnuite sunt:

• sedimentarea / flotatia aerului pentru prinderea cantitatii principale de TSS


• filtrarea mecanica pentru reducerea in continuare a substantelor solide
• microfiltrarea sau ultrafiltrarea cand este necesara apa reziduala fara componente solide.

Sunt preferate technicile ce permit recuperarea substantelor.

BAT este si

• controlul mirosului si al zgomotului prin inchiderea instalatiei si conducerea aerului uzat


catre o alta tratare a gazului rezidual, daca este necesar
• depozitarea finala a namolului, fie prin cedarea acestuia unui contractor licentiat fie prin
tratarea ei pe amplasament (vezi sectiunea asupra tratarii namolului).

Deoarece metalele grele sunt elemente chimice ce nu pot fi distruse, recuperarea si reutilizarea
sunt singurele moduri de a preveni ca acestea sa fie emise in mediu. Orice alte optiuni determina
transferul acestora intre diferite medii: apa uzata, aer uzat si deseuri.

Astfel, pentru metalele grele, BAT inseamna a realiza toate cele ce urmeaza:

• separarea apei uzate ce contine compusi de metale grele, cat de mult este posibil si
• tratarea fluxurilor de apa uzata separate la sursa inainte de amestecarea lor cu alte fluxuri
• utilizarea tehnicilor ce permit o recuperare cat mai mare posibila si
• facilitarea altei eliminari a metalelor grele intr-un WWTP final ca etapa de post-spalare, cu
tratare finala a namolului, daca este necesara.

Tehnicile adecvate sunt:

viii Waste Water and Waste Gas Treatment


Rezumat

• precipitarea / sedimentarea (sau flotia aerului alternativ) / filtrarea (sau microfiltrarea sau
ultrafiltrarea alternativ)
• cristalizarea
• schimbul de ioni
• nanofiltrarea (sau alternative osmoza inversa).

Deoarece nivelurile de emisie, ce pot fi realizate prin aceste tehnici de control, depind foarte
mult de procesul-sursa de la care provin metalele grele, TWG n-au putut sa identifice niveluri
de emisie aferente BAT ce pot fi valide pentru intreg sectorul chimic. A fost recomandat ca
acest subiect sa fie abordat in BREF-urile aferente proceselor.

Continutul de sare anorganica (si/sau de acid) din apa reziduala poate influenta atat biosfera
apei receptoare, de ex. raurile mici cand sunt confruntate cu cantitati mari de sare, si sistemele
de canalizare utilizate de ex. corodarea conductelor, valvelor si pompelor sau defectarea tratarii
biologice de dupa proces. In cazul uneia sau ambelor acestor posibilitati, BAT este controlul
continutului de sale anorganic, de preferat la sursa si de preferat cu tehnici de control ce permit
recuperarea. Tehnicile adecvate de tratare (neincluzand tehnicile de tratare a metalelor grele sau
a sarurilor de amoniu) sunt:

• evaporarea
• schimbul de ioni
• osmoza inversa
• indepartarea sulfatului biologic (utilizat doar pentru sulfat, insa cand sunt prezente si metale
grele, si acesta este indepartat).

Poluantii nepotriviti pentru tratarea biologica sunt, de ex. TOC greu de descompus si/sau
substatele toxice ce inhiba procesul biologic. Astfel devarsarea lor intr-o instalatie de tratare
biologica trebuie sa fie prevenita. Nu este posibila o prognozare a contaminatorilor inhibitori
pentru procesele biologice intr-o WWTP deoarece aceasta depinde de adaptarea micro-
organismelor, ce actioneaza intr-o anumita instalatie, la contaminatori speciali. Asftel BAT este
evitarea introducerii apei reziduale in sisteme de tratare biologica cand acestea pot cauza
disfunctia acestor sisteme si tratarea fluxurilor secundare de apa uzata, ce contin parti
nebiodegradabile, cu tehnici adecvate.2

• alternativa 1: tehnici ce permit recuperarea substantelor:


nanofiltrarea sau osmoza inversa
adsorptia
extractia
distilarea / rectificarea
evaporarea
striparea
• alternativa 2: tehnici de reducere fara necesar de combustibil suplimentar, atunci cand
recuperarea nu este fezabila:
oxidarea chimica, insa trebuie sa se acorde atentie agentilor ce contin cloruri
epurarea chimica
hidroliza chimica
• alternativa 3: tehnici de reducere ce determina un consum considerabil de energie, daca
nu exista alte alternative de reducere a toxicitatii sau efectelor de inhibare sau daca sistemul
se poate auto-sustine:
oxidarea aerului la umed (presiune joasa sau presiune ridicata)
incinerarea apei reziduale

2
Un Stat Membru insista asupra unei definitii mult mai exacte al criteriului ‘parte relevanta nebiodegradabila’. S-a inergistrat o
parare divergenta in capitolul 4.

Waste Water and Waste Gas Treatment ix


Rezumat

• in cazurile in care alimentarea si consumul de apa reprezinta o problema de mediu, tehnicile


ce necesita cantitati considerabile de apa de racire sau sistemele de spalare la umed pentru
tratarea aerului uzat, trebuie sa fie evaluate. Acestea sunt de ex:
extractia
distilarea / rectificarea
evaporarea
striparea.

Apa uzata biodegradabila poate fi tratata in sisteme de control biologice, fie ca fluxuri
secundare in cadrul sistemelor de (pre)tratare special construite de ex. sistemele puternic
incarcate anaerobe si aerobe, sau ca apa reziduala mixta in instalatia de tratare biologica centrala
a apei uzate, sau ca etapa de post-tratare dupa instalatia centrala de tratare a apei uzate. Astfel
BAT este reprezentat de indepartarea substantelor biodegradabile prin utilizarea unui sistem
biologic adecvat de tratare (sau o combinatie adecvata a lor) precum:

• pretratarea biologica pentru reducerea solicitarii produse de cantitatea ridicata


biodegradabila in instalatia centrala biologica pentru tratarea apei uzate (sau ca etapa finala
de spalare finala). Tehnicile adecvate sunt:
procesul de contact anaerob
procesul anaerob de contact cu namol
procesul anaerob si aerob cu pat fix
procesul anaerob cu pat expandat
process complet de amestecare cu carbune active
bioreactor cu membrana
filtru cu picurare (percolare)
proces cu pat fix si biofiltru
• nitrificarea / denitrificarea cand apa reziduala contine o cantitate relevanta de azot
• tratarea biologica centrala, evitandu-se introducerea poluantilor non-biodegradabili ai apei
uzate, daca acestia pot cauza disfunctia sistemului de tratare si cand instalatia nu este
adecvata pentru ai trata. In general nivelul de emisie aferent BAT pentru BOD dupa tratarea
centrala biologica este < 20 mg/l. In cazul namolului activ, utilizarea tipica consta dintr-o
etapa biologica putin incarcata cu o cantitate zilnica de COD de ≤ 0.25 kg/kg namol.

Nivelurile de emisie aferente BAT pentru devarsarea finala in apa


receptoare3:
Niveluri de
Randament
Parametru a emisie
[%]
[mg/l] b
TSS 10-20 c
COD 76-96 d 30–250
N e total anorganic 5-25
P total 0.5-1.5 f
AOX
a
pentru BOD vezi sectiunea anterioara despre tratarea biologica centrala
b
media zilnica, exceptia TSS
c
media lunara
d
randamente joase pentru concentratii mici de poluanti
e
suma NH4-N, NO2-N si NO3-N (un parmetru si mai recomandat ar fi N total.
Datorita lipsei de informatie despre N total, este utilizat aici N total anorganic)
f
valorile scazute sunt de la alimentarea cu agenti nutritive in WWTP biologica,
valorile superioare din procesele de productie

 Namolul provenit din apa reziduala

3
Un Stat Membru insista asupra nivelurilor de emisie aferente BAT pentru AOX si metale grele la punctual final de devarsare.
O parere divergenta este raportata. Detalii asupra stadiului discutiilor sunt date in capitolul 4.

x Waste Water and Waste Gas Treatment


Rezumat

Cand se manipuleaza namol provenit din apa uzata de pe amplasamentul chimic industrial, BAT
inseamna utilizarea uneia sau mai multor alternative (fara preferinte) dintr urmatoarele:

• Procese de pretratare
• Procese de ingrosare a namolului
• Stabilizarea namolului
• Conditionarea namolului
• Tehnici de deshidratare a namolului
• Procese de uscare
• Oxidarea termica a namolului
• Depozitarea permanenta a namolului pe amplasament.

Tratarea in afara amplasamentului nu a fost luata in considerare deoarece nu face scopul acestui
document. Acest fapt in nici un caz nu reprezinta o concluzie BAT impotriva tratarii externe de
catre contractori terti.

 Gazul rezidual

SISTEMELE DE COLECTARE A GAZELOR REZIDUALE sunt instalate pentru a directiona emisiile gazoase
catre sistemele de tratare. Acestea constau din capsularea sursei de emisie, supape pentru gazul
evacuate si condcute. BAT inseamna:

• Reducerea fluxului de gaz la unitatea de control prin inchiderea surselor de emisie daca
aceasta este fezabil
• Prevenirea riscului de explozie prin:

Instalarea unui detector de flacari in interiorul sistemului de colectare cand riscul


aparitiei unui amestec inflamabil este semnificant
Mentinerea in siguranta a amestecului de gaz sub limita de explozie inferioara sau
deasupra limitei de explozie superioara
• Instalarea adecvata a echipamentului pentru prevenirea aprinderii amestecurilor inflamabile
de gaz-oxigen sau pentru a reduce efectele acesteia.

Sursele gazelor reziduale se disting in acest document ca:

• Surse cu temperatura redusa, precum procesele de productie, manipularea chimicalelor,


pregatirea produselor
• Surse cu temperaturi inalte, precum procesele de ardere, care include instalatii precum
cazanele, instalatiile electrice, incineratoarele include facilities such as boilers, power
plants, process incinerators and thermal and catalytic oxidisers.

Surse cu temperaturi reduse

Poluantii ce trebuiesc controlati in gazele reziduale evacuate de la surse cu temperature joase


(gazele din procesul de produtie) sunt pulberile (particulele fine), COV-urile si compusii
anorganici (HCl, SO2, NOx etc.).

BAT este indepartarea pulberilor/particulelor sedimentabile din fluxurile gazelor uzate, fie ca
tratare finala fie ca pretratare pentru a proteja instalatiile de dupa process, utilizandu-se
recuperarea materialelor de cate ori este fezabil. Consumul de energie si apa a tehnicilor de
tratare necesita sa fie luat in considerare. Tehnici adecvate de control sunt:

• Tehnici de pretratare cu potential de reucuperare:


separator
ciclon
Waste Water and Waste Gas Treatment xi
Rezumat

filtru de vapori (de asemenea ca filtru pentru spalarea finala pentru aerosoli si picaturi)
• Tehnici finale de tratare
spalare la umed
filtru electrostatic
filtru textil
filter variate cu randamente ridicate, in functie de felul particulelor sedimentabile.

BAT reprezinta indepartarea COV din fluxurile de gaz uzat. Tehnicile de control al aplicarii
depind foarte mult de procesul din care sunt eliberate si de gradul pericolului pe care il
reprezinta.

• alternativa 1: tehnicile de recuperare a materialelor prime si/ sau a solventilor, deseori


aplicate ca pretratare pentru a recupera principalii COV inainte de instalatiile de reducere
situate dupa proces sau pentru a proteja instalatiile situate dupa proces ca aspect al
sigurantei. Tehnicile adecvate sunt:
spalarea la umed
condensarea
separarea cu membrana
adsorptia

sau combinatii ale acestora:


condensarea / adsorptia
separarea cu membrane / condensarea

• alternativa 2: tehnicile de reducere atunci cand recuperarea este fezabila, fiind de preferat
tehnicile cu consum energetic redus

• alternativa 3: tehnicile de ardere (oxidarea termica sau catalitica), daca nu sunt


disponibile alte tehnici echivalente eficiente.

Daca sunt aplicate tehnici de ardere, BAT reprezinta implementarea gazului rezidual de la
ardere atunci cand sunt preconizate cantitati considerabile de poluanti. Utilizarea flamei este
considerata BAT doar pentru indepartarea de siguranta a surplusului inflamabil de gaz de ex. de
la lucrari de mentenanta, sisteme defecte sau supape neconectate la sistemele de reducere.

Pentru alti compusi decat COV, BAT inseamna indepartarea acestor poluanti prin aplicarea de
tehnici adecvate:

• spalarea la umed (apa, solutia acida sau alcalina) pentru hidrogen halogenat, Cl2, SO2, H2S,
NH3
• spalarea cu solvent insolubil pentru CS2, COS
• adsorptia pentru CS2, COS, Hg
• tratarea gazului biologic pentru NH3, H2S, CS2
• incinerarea pentru H2S, CS2, COS, HCN, CO
• SNCR sau SCR pentru NOx.

Daca este fezabil, tehnicile de recuperare sunt preferate fata de tehnicile de reducere, de ex.:

• Recuperarea hidrogenului clorurat cand se utilizeaza apa ca mediu de spalare in prima etapa
de spalare pentru a produce o solutie de acid clorhidric
• recuperarea NH3.

TWG n-a putut ajunge la o concluzie referitor la nivelurile de emisie aferente BAT pentru
gazele reziduale din procesele de productie, ce s-ar putea aplica intregii industrii chimice.
Nivelurile de emisie aferente BAT pentru gazele de proces depind foarte mult de procesul actual

xii Waste Water and Waste Gas Treatment


Rezumat

de productie si s-a recomandat sa se abordeze acest subiect in BREF-urile aferente proceselor


respective.

Sursele cu temperaturi ridicate

Poluantii ce trebuiesc controlati in gazele reziduale din procesele cu temperaturi ridicate (gazele
de ardere evacuate) sunt pulberile (particulele sedimentabile), compusii halogenati, monoxidul
de carbon, oxidul de sulf, NOx si posibilele dioxine.

BAT reprezinta indepartarea pulberilor / particulelor sedimentabile prin implementarea unuia


dintre urmatoarele:

• electro-filtru
• filtru sac (dupa schimbatorul de caldura la 120-150 °C)
• filtru catalitic (conditii comparabile cu ale filtrului sac)
• spalarea la umed.

BAT inseamna recuperarea HCl, HF si SO2 prin utilizarea a doua etape de spalare la umed sau
indepartarea prin injectare uscata, semi-uscata sau umeda a agentului de absorbiere. Cu toate
acestea spalarea la umed este de obicei cea mai eficienta tehnica de reducere si de recuperare.

Pentru NOx, BAT reprezinta implementarea SCR in locul SNCR (cel putin pentru instalatiile
mari) deoarece are randamente de indepartare si de mediu mai bune. Pentru instalatiile existente
ce opereaza dispozitive SNCR, timpul luat in considerare pentru modificare poate fi acela cand
sunt planificate modificari majore pentru instalatia de incinerare. Cu toate acestea, SCR este
BAT in sensul general, pentru ca exista cazuri individuale (instalatii tipice mai mici) unde
SNCR reprezinta cea mai buna tehnica din punct de vedere economic si tehnic. Alte masuri
necesita sa fie evaluate pentru abilitatea lor de a furniza o imbunatatire generala mult mai buna
decat o retehnologizarea unei tehnici SNCR.

Niveluri de emisie aferente BAT pentru tratarea gazului de ardere


evacuat
Niveluri de emisie
Parametru
[mg/Nm3] 1

Waste Water and Waste Gas Treatment xiii


Rezumat

pulberi <5-15
HCl <10
HF <1
SO2 <40-150 2
NOx (cazane pe gaz/arzatoare) 20-150 3
NOx (cazane pe lichid/arzatoare) 55-300 3
NH3 4 <5 5
dioxine 0.1 ng/Nm3 TEQ
1
½ media orara, oxigenul de referinta cu continut de 3 %
2
valorile inferioara pentru combustibilul gazos, valorile superioare pentru combustibilul
lichid
3
valori ridicate pentru instalatiile mici ce utilizeaza SNCR
4
scurgere de NH3 cu SCR
5
valoarea pentru noi catalizatori, insa apar emisii ridicate pentru NH 3 atunci cand
catalizatorul se uzeaza

OBSERVATII FINALE SI RECOMANDARI (CAPITOLUL 6)

Au existat patru pareri divergente exprimate de catre un Stat Membru urmand o a doua intalnire
TWG.

1. opinia exprimata de acestia a fost asupra faptului ca datele BAT pentru managementul apei
reziduale si al gazului rezidual sunt partial prea generale referindu-se la exemplele pentru
fluxurile cu concentratii si cantitati ridicate de poluant (asa cum s-a mentionat in sectiunea
2.2.2.3.1).
2. o opinie exprimata era referitoare la faptul ca acel criteriu ‘partea relevanta non-
biodegradabila’ trebuie sa fie definit mai exact prin stabilirea valorilor de referinta pentru
TOC greu de descompus in fluxurile de apa reziduala.
3. ei au insistat asupra numirii nivelurilor de emisie aferente BAT petru metalele grele bazate
pe exemplele date in anexa 7.6.4. Dupa parerea lor, cand se urmareste strategia prevenirii,
pretratarii si tratarii centrale asa cum s-a evidentiat mai sus (vezi sectiunea metalelor grele),
este posibil sa se numeasca valorile de emisie aferente BAT pentru metalele grele valabile
pentru multe amplasamente chimice. Ei sustin in continuare ca valorile sunt influentate de
partea de productie relevanta pentru metalele grele si astfel depind de amestecul din
productie ce poate cauza valori mai mari in special in productia de chimicale fine.
Considerand deversarile in sistemele de canalizare publice, va trebui sa fie luat in
considerare efectele WWTP astfel incat sa se asigure faptul ca metalele grele nu sunt
transferate la alte medii.
TWG n-a dat curs acestei cerinte, sustinand ca nu ar fi util sa se numeasca nivelurile de
emisie aferente BAT influentate de combinatii deosebite ale fluxurilor de apa reziduala
asupra amplasamentelor individuale de productie, rezultand valori ce pot fi valabile sau nu
pot fi valabile in cazurile reale. Astfel a fost inregistrata o parere divergenta.
4. ei au insistat in numirea nivelurilor de emisie aferente BAT pentru AOX bazate pe exemple
date in anexa 7.6.2. Ei sustin ca nivelurile de emisie aferente BAT pot fi date chiar daca
daca valorile de emisie pentru AOX sunt influentate puternic felul sintezelor clor-organice a
amplasamentelor chimice, daca tratarea apei uzate este realizata conform concluziilor BAT
de mai sus (vezi sectiunea poluantilor neadecvati pentru tratarea biologica).
TWG n-a dat curs acestei cerinte. In exemplele prezentate (vezi anexa 7.6.2) este vorba de
date statistice diferite care nu permit stabilirea unor valor BAT. S-a mentionat chiar si faptul
ca unul dintre nivelurile de emisie cele mai reduse de AOX prezentate ca exemplu a fost
inregistrat pe amplasamente cu performante reduse de mediu, iar nivelul de emisie superior
a fost raportat de pe un amplasament cu performante ridicate de mediu. In aceste conditii
TWG considera neadecvata stabilirea nivelurilor de emisie aferente BAT pentru AOX. De
aceea a fost inregistrata ca opinie divergenta.

Schimbul de informatie nu a fost complet. Este dificil sa se inteleaga considerand eforturile


anterioare din industria chimica in domeniul apei uzate si a gazelor reziduale. De asemenea a
fost dificil schimbul de informatii cu un anumit numar de State Membre.

xiv Waste Water and Waste Gas Treatment


Rezumat

Se recomanda ca lacunele existente sa fie indepartate la revizuirea BREF-ului. Revizuirea va


avea loc cand toate BREF-urile verticale din sectorul chimic vor fi finalizate. Pentru ca
revizuirea sa aiba sens, va fi necesar totusi sa se concentreze mai mult asupra informatiei utile
autoritatilor de reglementare. Alte detalii pot fi gasite in capitolul 6.

CE lanseaza si sustine prin programele sale RTD o serie de proiecte ce abordeaza tehnologiile
curate, tratarea efluentilor aparuti si tehnologiile de reciclare si strategiile de management.
Aceste proiecte ar putea oferi o contributie utila la revizuireile BREF viitoare. Cititorii sunt
invitati astfel sa informeze EIPPCB asupra oricarei cercetari rezultate relevante pentru scopul
acestui document (vezi de asemenea si prefata acestui document).

Waste Water and Waste Gas Treatment xv


Prefata

PREFATA
1. Statutul acestui document

Daca nu s-a specificat altfel, referirile la “Directiva” din acest document inseamna Directiva
Consiliului 96/61/CE asupra prevenirii si controlului integrat al poluarii. Asa cum se aplica
Directiva fara a prejudicia prevederile Comunitatii referitoare la sanatatea si siguranta la locul
de munca, la fel procedeaza si acest document.

Acest document formeaza parti de serii ce prezinta rezultatele unui schimb de informatii intre
Statele Membre UE si industriile implicate referitoare la cea mai buna tehnica disponibila
(BAT), aferenta monitoringului si evolutiilor. Este publicata de Comisia Europeana conform
articolului 16 (2) din Directiva, si de aceea trebuie luat in considerare in concordanta cu
articolul IV din Directiva cand se determina “cele mai bune tehnici disponibile”.

2. Obligatiile legale relevante ale Directivei IPPC si definitia BAT

Pentru ca cititorul sa inteleaga contextual legal in care acest document a fost elaborat, unele
dintre cele mai relevante prevederi ale Directivei IPPC inclusive definitia termenului de “cele
mai bune tehnici disponibile” sunt descrise in aceasta prefata. Aceasta descriere este inevitabil
incompleta si este data doar pentru informare. Nu are valoare legala si nu prejudiciaza sau
anuleaza prevederile actuale ale Directivei.

Scopul Directivei este de a realiza un control si o prevenire integrata a poluarii rezultate in


activitatile anexei I, conducand la un nivel de protectie ridicat a mediului, in intregul sau. Baza
legala a Directivei se raporteaza la protectia mediului. Implementarea sa ar trebui sa ia in
considerare de asemenea obiectivele Comunitatii precum competitivitatea industriei din
Comunitate astfel contribuind la dezvoltarea durabila.

Mai specific este prevazut pentru un sistem de reglemantare a anumitor categorii de instalatii
industriale solicitandu-se ambilor, atat operatorilor cat si autoritatilor, sa priveasca in ansamblu
potentialul de poluare si consum al instalatiei. Obiectivul general al unei asemenea abordari
trebuie sa fie acela de a imbunatati managementul si controlul proceselor industriale pentru a
asigura un nivel ridicat de protectie pentru mediu, in intregul sau. In centrul acestei abordari se
afla principiul general dat in articolul 3, asupra faptului ca operatorul ar trebui sa ia in
considerare toate masurile adecvate de prevenire a poluarii, in special prin aplicarea celor mai
bune tehnici disponibile permitandu-se sa-si imbunatateasca performanta de mediu.

Termenul de “cele mai bune tehnici disponibile” este definit in articolul 2(11) al Directivei ca
fiind “nivelul cel mai efectiv si avansat in evolutia activitatilor si a metodelor de operare ce
indica potrivirea practica a tehnicilor speciale, oferind in principiu baza valorilor limita de
emisie dezvoltate pentru a preveni si, unde nu este practicabil, in general pentru a reduce
emisiile si impactul asupra mediului in intregul sau.” Articolul 2 (11) clarifica in continuare
aceasta definitie, dupa cum urmeaza:

“tehnicile” includ atat tehnologia utilizata cat si modul in care instalatia este proiectata,
construita, intretinuta, operata si scoasa din uz;

“disponibile” sunt acele tehnici dezvoltate la o scare care permite implementarea in sectorul
industrial relevant, in conditii economice si tehnice viabile, luand in considerare costurile si
avantajele, daca tehnicile sunt sau nu utilizate sau produse in Statul Membru respeciv, atata
timp cat acestea sunt rezonabile si accesibile operatorului;

“cele mai bune” inseamna cele mai efective in atingerea unui nivel inalt de protectie a mediului
in intregul sau.

xvi Waste Water and Waste Gas Treatment


Prefata

Si mai mult, Anexa IV a Directivei contine o lista de “consideratii de avut in vedere in general
sau in cazuri specifice, cand se determina cele mai bune tehnici…..tinand cont de costurile
aprobximative si de beneficiile unei masuratori si de principiile precautiei si prevenirii”. Aceste
consideratii includ informatia publicata de catre Comisie conform articolului 16(2).

Autoritatile competente responsabile pentru emiterea autorizatiilor sunt solicitate sa ia in


considerare principiile generale stabilite in articolul 3 atunci cand se determina conditiile
autorizatiei. Aceste conditii trebuie sa includa valorile limita de emisie, suplimentare sau sa le
inlocuiasca acolo unde este adecvat prin parametrii echivalenti sau masurile tehnice. Conform
articolului 9(4) din Directiva, valorile limita de emisie, parametrii echivalenti si masurile
tehnice trebuie, fara sa prejudicieze, sa se conformeze la standardele de calitate a mediuui, sa se
bazeze pe cele mai bune tehnici disponibile fara sa prescrie utilizarea unei tehnici sau a unei
tehnologii specifice, insa luand in considerare caracteristicile tehnice ale instalatiei respective,
locatia geografica si conditiile de mediu. In toate circumstantele, conditiile autorizatiei trebuie
sa includa prevederile referitoare la reducerea poluarii pe distante mari sau a poluarii
transfrontaliere si trebuie sa asigure un nivel inalte de protectie pentru mediu in intregul sau.

Statele Membre au obligatia, conform articolului 11 din Directiva, sa asigure faptul ca


autoritatile competente urmaresc sau sunt informate asupra evolutiilor din cele mai bune tehnici
aplicate.

3. Obiectivul acestui Document

Articolul 16(2) din Directiva se refera la Comisie care sa organizeze “un schimb de informatii
intre Statele Membre si industriile interesate de cele mai bune tehnici disponibile, monitoringul
aferent si evolutiile in acestea” si publicarea rezultatelor schimbului de informatii.

Scopul schimbului de informatie este dat in aliniatul 25 al Directivei , care specifica ca


“dezvoltarea si schimbul de informatie la nivel de Comunitate referitoare la cele mai bune
tehnici disponibile va ajuta la redresarea inechilibrului tehnologic din Comunitate, va promova
diseminarea la nivel global a valorilor limita si tehnicile utilizate in Comunitate si va ajuta
Statele Membre in implementarea eficienta a acestei Directive”. Comisia (DG Mediu) a infiintat
un forum pentru schimbul de informatie (IEF) pentru a sprijini activitatile ce intra sub incidenta
articolului 16(2) si cateva grupuri tehnice de lucru au fost infiintate in subordonarea IEF.
Ambele, IEF si grupurile tehnice de lucru, includ reprezentanti ai Statelor Membre si ai
industriei, asa cum se solicita in articolul 16(2).

Scopul acestor serii de documente este de a reflecta exact schimbul de informatii avut loc asa
cum se solicita in articolul 16(2) si sa ofere informatii de referinta pentru a fi luate in
considerare la determinarea conditiilor de autorizare de catre autoritatile de reglementare. Prin
furnizarea informatiilor relevante referitoare la cele mai bune tehnici disponibile, aceste
documente ar trebuie sa actioneze ca instrumente valoroase ce conduc la performanta de mediu.

4. Sursele de informare

Acest document reprezinta un rezumat al informatiei colectate de la mai multe surse, incluzand
in special expertiza realizata de grupurile infiintate pentru a sprijini Comisia in activitatea sa, si
verificate de serviciile Comisiei. Tuturor celor care au contribuit li se multumeste.

5. Cum sa se inteleaga si utiliza acest document

Informatia oferita in acest document este gandita sa fie utilizata ca un input in determinarea
BAT in cazuri specifice. Cand se determina BAT si se stabilesc conditii de autorizare bazate pe
BAT, trebuie sa se ia in considerare scopul general de realizare al unui nivel inalt de protectie
pentru mediu, in intregul sau.

Waste Water and Waste Gas Treatment xvii


Prefata

Restul acestei sectiuni descrie tipul de informatie oferita in fiecare sectiune a documentului.

Capitolul 1 ofera o descriere generala a apei uzate si a gazului rezidual, inclusiv informatiile
generale asupra sistemelor de management si tratare.

Capitolul 2 descrie managementul de mediu si al efluentilor si instrumentele adecvate de


implementare.

Capitolul 3 ofera descrierea tehnicilor de tratare pentru apa uzata si gazul residual commune in
sectorul chimic. Tehnicile include procesele de recuperare si reducere.

Capitolele 2 si 3 sunt principalele din acest Document de Referinta ce furnizeaza informatia


necesara de determinare a concluziilor BAT din capitolul 4.

Capitolul 4 prezinta tehnicile si nivelurile de emisie aferente ce se considera a fi compatibile cu


BAT in sensul general. In gasirea celor mai potrivite tehnici de tratare pentru situatii specifice,
termenul “tehnici” din acest context al documentului orizontal include mai mult decat doar
tehnologia; include de asemenea si strategii de management. Scopul este acela de a furniza
indicatii generale referitoare la nivelurile de emisie si consum ce pot fi considerate ca un punct
de referinta pentru a spriini in determinarea conditiilor de autorizare bazate pe BAT sau pentru a
stabili reguli obligatorii generale sub incidenta articolului 9(8). Cu toate acestea trebuie
accentuat faptul ca acest document nu propune valori limita de emisie. Determinarea conditiilor
de autorizare adecvate vor implica considerarea factorilor locali, specifici amplasamentului si
conditiile locale de mediu. In cazul instalatiilor existente, se va lua de asemenea in considerare
viabilitatea tehnica si economica a retehnologizarii lor. Chiar si singurul obiectiv de asigurare a
unui nivel inalt de protectie a mediului, in intregul sau, va implica deseori rationamente
alternative intre diferite tipuri de impacturi de mediu, iar aceste rationamente vor fi influentate
deseori de consideratiile locale.

Desi s-a facut o incercare de abordare a unora dintre aceste problematici, nu este posibil ca
acestea sa fie luate in considerare complet. Tehnicile si nivelurile prezentate in capitolul 4 nu
vor fi in mod necesar adecvate pentru toate instalatiile. Pe de alta parte, obligatia de asigurare a
unui nivel ridicat de protectie a mediului inclusiv minimizarea pe distanta lunga sau poluarea
transfrontaliera arat faptul ca cerintele de autorizare nu pot fi stabilite doar in baza
consideratiilor locale. De aceea este foarte important ca aceste informatii continute in acest
document sa fie complet luate in considerare de catre autoritatile de reglementare.

Deoarece cele mai bune tehnici disponibile se modifica de-alungul timpului, acest document va
fi revizuit si actualizat in mod adecvat. Toate comentariile si sugestiile vor fi inaintate Biroului
European IPPC la Institutul pentru Studii Tehnologice de Perspectiva, la urmatoarele adrese:

Edificio Expo, Inca Garcilaso s/n, E-41092 Seville, Spain


Telefon: +34 95 4488 284
Fax: +34 95 4488 426
e-mail: eippcb@jrc.es
Internet: http://eippcb.jrc.es

xviii Waste Water and Waste Gas Treatment


Documentul de Referinta al Celor mai bune Tehnici Aplicate in
Tratarea Apei Reziduale si a Gazului Rezidual/ Sistemele de
Management in Sectorul Chimic

REZUMAT.................................................................................................................................................. I
PREFATA.............................................................................................................................................. XVI
SCOPUL.............................................................................................................................................. XXVI
1 DESCRIERE GENERALĂ .................................................................................................................... 1
1.1 Apele reziduale şi gazele reziduale în Industria Chimică ................................................................. 1
1.1.1 Apele reziduale............................................................................................................................ 1
1.1.2 Gaze reziduale .............................................................................................................................3
1.2 Managementul mediului privitor la apele reziduale şi la gazele reziduale ........................................ 4
1.3 Tehnologia de tratare...........................................................................................................................6
1.3.1 Măsuri integrate in proces............................................................................................................7
1.3.2 Tehnicile la final de proces ......................................................................................................... 8
1.3.2.1 Tratarea Apei Reziduale....................................................................................................... 8
1.3.2.2 Tratarea gazelor reziduale ................................................................................................. 11
1.4 Impactul avut asupra Mediului de Tratarea apei reziduale şi a gazelor reziduale şi Interdependenţa
lor 13
2 MANAGEMENTUL APEI REZIDUALE/GAZELOR REZIDUALE............................................. 16
2.1 Sistemul De Management Al Mediului (EMS).................................................................................16
POLITICĂ.................................................................................................................................................17
REVIZUIRI...............................................................................................................................................17
AUDITE.....................................................................................................................................................17
STANDARDE........................................................................................................................................... 17
MONITORIZARE....................................................................................................................................17
PROGRAME.............................................................................................................................................17
2.2 Instrumente manageriale................................................................................................................... 20
2.2.1 Instrumente manageriale pentru inventariere.............................................................................20
2.2.1.1 Inventarierea amplasamentului...........................................................................................20
2.2.1.2 Înregistrarea sau Inventarierea Fluxului............................................................................. 21
2.2.1.2.1 Evaluarea întregului efluent (WEA)........................................................................... 22
2.2.1.2.2 Reducerea Consumului de apă şi a Deversării de apă reziduală................................. 27
2.2.1.2.3 Cuantificarea Emisiilor De Gaze Reziduale............................................................... 28
2.2.1.3 Analiza Fluxului de Materiale şi Energie (EMFA)............................................................ 30
2.2.2 Instrumente de Management Operaţional.................................................................................. 31
2.2.2.1 Monitorizarea......................................................................................................................31
2.2.2.2 Stabilirea şi Revizuirea regulată a Scopurilor sau a Programelor Interne..........................31
2.2.2.3 Alegerea Opţiunilor de Tratare...........................................................................................33
2.2.2.3.1 Selectarea Sistemului de Control al Apei Reziduale...................................................34
2.2.2.3.2 Selectarea sistemului de control al gazului rezidual................................................... 38
2.2.2.4 Alegerea Sistemului de colectare....................................................................................... 40
2.2.2.4.1 Selecţia Sistemului de colectare a apei reziduale şi a Sistemului de Separare........... 40
2.2.2.4.2 Alegerea Sistemelor de colectare a gazelor reziduale.................................................41
2.2.2.5 Implementarea opţiunilor pentru controlul emisiilor selectate...........................................42
2.2.2.6 Metodele de control al calităţii........................................................................................... 42
2.2.3 Instrumente de Management Strategic.......................................................................................44
2.2.3.1 Evaluarea riscului............................................................................................................... 45
2.2.3.2 Benchmarking.....................................................................................................................45
2.2.3.3 Evaluarea ciclului vieţii (LCA).......................................................................................... 46
2.2.4 Instrumente pentru Siguranţă şi pentru Situaţiile de Urgenţă.................................................... 47
2.2.4.1 Coordonarea apei pentru stingerea incendiilor şi a deversărilor importante...................... 47
2.2.4.2 Planificarea Intervenţiei în Incidentele poluatoare.............................................................49

Waste Water and Waste Gas Treatment xix


3 TEHNOLOGIA DE TRATARE APLICATĂ......................................................................................50
3.1 Informaţiile din acest capitol.............................................................................................................50
3.2 Informaţii în privinţa costurilor, conţinute în acest Document Orizontal......................................... 51
3.2.1 Costurile de instalare totale vs. Costurile echipamentului furnizorului.....................................51
Costuri indirecte........................................................................................................................ 52
3.2.2 Costuri Greenfield vs, Costuri de Înnoire.................................................................................. 53
3.2.3 Costurile de capital vs. Costurile de operare............................................................................. 54
3.2.4 Costurile pentru controlul emisiilor iniţiale vs. Costurile crescute pentru control.................... 54
3.3 Tehnicile de tratare a apei reziduale..................................................................................................54
3.3.1 Măsuri integrate de proces......................................................................................................... 54
3.3.1.1 Extracţia in contra curent ca exemplu de proces de economisire a apei............................ 55
3.3.1.2 Operaţiuni de recirculare şi de uz multiplu........................................................................ 55
3.3.1.3 Răcire indirectă cu faze de vapori...................................................................................... 55
3.3.1.4 Procese fara apa reziduala pentru generarea de vid............................................................56
3.3.1.5 Procese fara rezultarea apei uzate utilizate la curăţarea aerului evacuat............................ 56
3.3.1.6 Recuperarea substanţei sau retenţia ei din soluţia mamă sau prin procese optimizate.......57
3.3.1.7 Folosirea materiilor prime si secundare putin contaminate................................................57
3.3.2 Balanţa fluxului..........................................................................................................................58
3.3.3 Capacitatea De Depozitare Sau De Retenţie In Cazuri De Defectiuni...................................... 58
3.3.4 Tehnicile La Final De Proces.....................................................................................................61
3.3.4.1 Agenţi contaminaţi insolubili / Separare mecanică............................................................ 63
3.3.4.1.1 Separarea substantelor solide...................................................................................... 64
3.3.4.1.2 Sedimentarea substantelor solide................................................................................ 65
Aplicare 68
3.3.4.1.3 Flotatia aerului............................................................................................................ 71
3.3.4.1.4 Filtrare......................................................................................................................... 76
3.3.4.1.5 Microfiltrarea şi ultrafiltrarea......................................................................................80
3.3.4.1.6 Separare Ulei-Apă....................................................................................................... 84
3.3.4.2 Agenţi contaminatori non-biodegradabili solubili sau inhibitori / Tratare Fizico-Chimică
87
3.3.4.2.1 Precipitarea..................................................................................................................87
3.3.4.2.2 Cristalizarea.................................................................................................................90
3.3.4.2.3 Oxidarea chimică........................................................................................................ 94
3.3.4.2.4 Oxidare aerului umed.................................................................................................. 97
3.3.4.2.5 Oxidare supercritică in apă (SCWO)........................................................................ 102
3.3.4.2.6 Reducerea chimică.................................................................................................... 104
3.3.4.2.7 Hidroliză chimică...................................................................................................... 106
3.3.4.2.8 Nanofiltrarea (NF) şi Osmoza Inversă (RO)............................................................. 108
3.3.4.2.9 Adsorbţia................................................................................................................... 113
3.3.4.2.10 Schimb de ioni.........................................................................................................119
3.3.4.2.11 Extracţia.................................................................................................................. 122
3.3.4.2.12 Distilarea / Rectificarea...........................................................................................124
124
3.3.4.2.13 Evaporarea...............................................................................................................125
3.3.4.2.14 Striparea.................................................................................................................. 127
3.3.4.2.15 Incinerarea apei reziduale....................................................................................... 131
3.3.4.3 Contaminantii biodegradabili solubili / Tratarea biologica..............................................134
3.3.4.3.1 Tratarea anaeroba...................................................................................................... 135
3.3.4.3.2 Indepartarea biologica a compusilor de sulf / metalele grele ...................................139
3.3.4.3.3 Tratamentul aerob..................................................................................................... 142
3.3.4.3.4 Eliminarea biologica a azotului ................................................................................150
3.3.4.3.5 Tratarea centrala a apei uzate biologice ................................................................... 155
3.3.4.4 Controlul apei pluviale si a celei utilizate la stingerea incendiilor ..................................158
3.3.4.4.1 Bazine de retentie...................................................................................................... 158
3.3.4.4.2 Filtrele cu nisip..........................................................................................................160
3.4 Tehnicile de tratare a namolului......................................................................................................161
3.4.1 Ingrosarea si deshidratarea namolului .................................................................................... 163
3.4.2 Stabilizarea şi Condiţionarea................................................................................................... 168
3.4.3 Reducerea termică a nămolurilor............................................................................................. 170
3.5 Tehnologii de tratare la finalul proceselor a gazelor uzate evacuate.............................................. 175
3.5.1 Tehnici de recuperare pentru COV şi compuşii anorganici....................................................177
3.5.1.1 Separare prin membrane...................................................................................................177
3.5.1.2 Condensarea......................................................................................................................181

xx Waste Water and Waste Gas Treatment


3.5.1.3 Adsorptia.......................................................................................................................... 189
3.5.1.4 Scrubere umede pentru purificarea gazelor...................................................................... 195
3.5.2 Operatiuni si Procese de Reducere a VOC si a Compusilor Anorganici................................ 205
3.5.2.1 Filtrare biologica...............................................................................................................205
3.5.2.2 Bio-spalarea...................................................................................................................... 209
3.5.2.3 Bio-stropire.......................................................................................................................214
3.5.2.4 Oxidarea termina.............................................................................................................. 218
3.5.2.5 Oxidarea catalitica............................................................................................................ 224
3.5.2.6 Ardere cu flama................................................................................................................ 229
3.5.3 Tehnologii pentru recuperarea şi reducerea particulelor..........................................................237
3.5.3.1 Separator...........................................................................................................................237
3.5.3.2 Ciclonul............................................................................................................................ 239
3.5.3.3 Filtru electrostaic (ESP)....................................................................................................242
3.5.3.4 Scruber umed de praf .......................................................................................................248
3.5.3.5 Filtrul textil....................................................................................................................... 257
3.5.3.6 Filtrul catalitic...................................................................................................................262
3.5.3.7 Filtru de praf cu 2 trepte................................................................................................... 264
3.5.3.8 Filtru absolut (filtru HEPA)..............................................................................................267
3.5.3.9 Filtru de aer cu randament ridicat (HEAF).......................................................................269
3.5.3.10 Filtru de vapori............................................................................................................... 271
3.5.4 Tehnici de recuperare şi reducere pentru poluanţi gazoşi din gazele reziduale.......................273
3.5.4.1 Tehnici de injectare cu sorbent ca FGD .......................................................................... 273
3.5.4.2 Reducerea selectivă a NOx (SNCR si SCR).................................................................... 280
4 CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE DE TRATARE A APELOR UZATE / A
GAZELOR REZIDUALE / MANAGEMENTUL ÎN SECTORUL CHIMIC......................... 283
4.1 Introducere.......................................................................................................................................283
4.2 BAT generale.................................................................................................................................. 285
4.3 BAT specifice..................................................................................................................................288
4.3.1 Secţiunea ape uzate.................................................................................................................. 288
4.3.2 Sectiunea Gazul Rezidual........................................................................................................ 312
5 TEHNICI DEZVOLTATE.................................................................................................................. 326
6 CONCLUZII FINALE......................................................................................................................... 327
REFERINTE........................................................................................................................................... 330
7 ANEXE.................................................................................................................................................. 340
7.1 Anexa I. Exploatarea în comun a Staţiilor de tratare a apelor uzate menajere şi industriale.......... 340
7.2 Anexa II. Exemplul EFMA: Tehnologia Pinch ..............................................................................342
7.3 Anexa III. Monitorizarea unei statii de epurare WWTP centrale biologice ...................................348
7.4 Anexa IV. Standarde de monitorizare............................................................................................. 349
7.5 Anexa V. Planul de actiune in caz de poluare.................................................................................354
7.6 Anexa VI. Exemple de tratare a apei uzate şi a gazelor de ardere.................................................. 355
7.6.1 Informaţii tehnice despre staţiile de tratare a apei uzate (exemple).........................................355
7.6.2 Informaţii despre deversarea apei uzate (exemple)..................................................................361
7.6.3 Informaţii despre sistemele de tratare a apei uzate de pe intreg amplasamentul (exemple)....365
7.6.4 Exemple de deversări de metale grele..................................................................................... 370
7.6.5 Exemple de uzine pentru tratarea gazelor de ardere................................................................ 372
7.7 Anexa VII. Legislatia statelor membre privind apa reziduala si gazele de ardere provenite din
sectorul chimic...................................................................................................................................... 376
8 CLASA...................................................................................................................................................443
GLOSAR DE TERMENI SI ABREVIERI.......................................................................................... 472

Waste Water and Waste Gas Treatment xxi


Lista imaginilor

FIGURA 1.1: TEHNICILE DE MANEVRARE A APELOR REZIDUALE........................................ 6


FIGURA 1.2: TEHNICI DE MANEVRARE A GAZELOR REZIDUALE.......................................... 7
FIGURA 2.3: CICLUL SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL MEDIULUI (EMS) .................... 17
FIGURA 2.4: STRATEGIA UNUI EMS ORIENTAT SPRE AMPLASAMENT.............................. 18
FIGURA 2.5: COMPLEXITATEA UNUI EMS ORIENTAT ASUPRA AMPLASAMENTULUI.. 19
FIGURA 2.6: PROCEDURA GENERALĂ PENTRU REDUCERE CONSUMULUI DE APĂ ŞI A
APARITIEI APEI REZIDUALE.................................................................................................... 28
FIGURA 2.7: DIAGRAMA LUĂRII DECIZIEI ÎN PRIVINŢA SISTEMULUI DE CONTROL AL
APEI REZIDUALE...........................................................................................................................35
FIGURA 2.8: DIAGRAMA CAUZĂ EFECT A CALITĂŢII SLABE A EFLUENTULUI...............44
FIGURA 3.9: CIRCUIT-TAMPON INDEPENDENT CU UMPLERE ALTERNATIVĂ................ 59
FIGURA 3.10: CIRCUIT-TAMPON CONECTAT, INUNDAT DISCONTINUU............................. 60
FIGURA 3.11: CIRCUIT TAMPON CONECTAT, INUNDAT CONTINUU.................................... 60
FIGURA 3.12: SISTEMUL DE LIMITAREA A SCURGERII............................................................ 61
FIGURA 3.13: ORDINEA TEHNICILOR DE TRATARE A APEI UZATE RAPORTATE LA
TIPUL DE CONTAMINANTI ....................................................................................................... 62
FIGURA 3.14: CAMERA DE CAPTARE A NISIPULUI CU FLUX ORIZONTAL PROFILAT
DUPA FORMA CANALULUI ....................................................................................................... 64
FIGURA 3.15: CAMERA NISIPULUI CIRCULARĂ.......................................................................... 64
FIGURA 3.16: CAMERA DE SEPARARE A NISIPULUI AERATA.................................................65
FIGURA 3.17: REZERVOR DE SEDIMENTARE SAU DE DECANTARE..................................... 67
FIGURA 3.18: REZERVOR CU DEPUNERE PE FUND.....................................................................67
FIGURA 3.19: BAZIN DE DECANTARE DIN TABLĂ SAU TUBULAR......................................... 68
FIGURA 3.20: SISTEM DAF: .................................................................................................................72
FIGURA 3.21: COMPARAREA EFICIENŢEI SEPARĂRII METODELOR DAF ŞI
SEDIMENTAREA ........................................................................................................................... 73
FIGURA 3.22: FILTRU MULTI-MEDIU PENTRU FLUXUL DESCENDENT CONVENŢIONAL
.............................................................................................................................................................77
FIGURA 3.23: FILTRU SUB PRESIUNE.............................................................................................. 77
FIGURA 3.24: FILTRU ROTATIV SUB VID....................................................................................... 78
FIGURA 3.25: SEPARATORUL INSTITUTULUI AMERICAN AL PETROLULUI
(SEPARATOR API)..........................................................................................................................84
FIGURA 3.26: INTERCEPTOR CU PLĂCI PARALELE (PPI).........................................................85
FIGURA 3.27: INTERCEPTOR PLACI ONDULATE (CPI).............................................................. 85
FIGURA 3.28: PRINCIPIUL PROCESULUI DE CRISTALIZARE.................................................. 90
FIGURA 3.29: APLICATIA MULTI-FUNCITONALA A CRISTALIZARII INTR-O
PRODUCTIE CHIMICA ................................................................................................................ 91
FIGURA 3.30: DIAGRAMA DE FLUX A INSTALATIEI LOPROX ................................................99
FIGURA 3.31: DIAGRAMA SIMPLIFICATA A PROCESULUI SCWO ...................................... 102
FIGURA 3.32: ARANJAMENT RO......................................................................................................110
FIGURA 3.33: FUNCŢIONAREA A DOUĂ COLOANE DE ADSORBŢIE CONECTATE ÎN
SERIE...............................................................................................................................................114

xxii Waste Water and Waste Gas Treatment


FIGURA 3.347: BILANTUL DE CARBON IN COMPUSII ORGANICI DE DEGRADARE
MICROBIOLOGICA AEROBICA (A) SI SI ANAEROBICA (B) ...........................................135
FIGURA 3.35: EXEMPLU UNUI WWTP CENTRAL (MECHANICO-BIOLOGICO-CHIMIC)156
FIGURA 3.36: PRESA CU FILTRARE PRIN CUREA......................................................................164
FIGURA 4.37: CALEA DE DECIZIE A TRATAMENTULUI APEI UZATE PE UN
AMPLASAMENT INDUSTRIAL CHIMIC: BAZA CONCLUZIILOR BAT ........................291
FIGURA 7.38: COPERAREA INTRE WWTP INDUSTRIALA SI MUNICIPALA: SITUATIA
INAINTE..........................................................................................................................................343
FIGURA 7.39: COPERAREA INTRE WWTP INDUSTRIALA SI MUNICIPALA: SITUATIA
NOUA............................................................................................................................................... 344
FIGURA 7.40: TEHNOLOGIA PINCH-ANALIZA, SURSA SI CURBE DE ADANCIME........... 346
FIGURA 7.41: EXEMPLU DE STRATEGIE DE CONSERVARE APA INAINTE SI DUPA
ANALIZA PINCH...........................................................................................................................347
FIGURA 7.42: SITUAŢIA PRODUCŢIEI CHIMICE ÎN AMPLASAMENTE COMPLEXE
(EXEMPLUL XXI)......................................................................................................................... 367
FIGURA 7.43: TRATAMENT CENTRAL PENTRU APA UZATA PENTRU PRODUSELE
FARMACEUTICE SI PESTICIDE PRODUSE PE AMPLASAMENT .................................. 369

Waste Water and Waste Gas Treatment xxiii


Lista tabelelor

TABELUL 1.1: AGENTI MAJORI DE CONTAMINARE A APEI REZIDUALE SI TEHNICILE


LOR DE TRATARE........................................................................................................................... 9
TABELUL 1.2: SELECŢIA UNOR TEHNICI PENTRU REDUCEREA EMISIILOR DE GAZE
REZIDUALE ÎN RELAŢIE CU POLUANTUL CE TREBUIE ÎNDEPĂRTAT.......................12
TABELUL 1.3: SELECŢIA UNOR TEHNICI PENTRU REDUCEREA EMISIILOR DE GAZE
REZIDUALE ÎN RELAŢIE CU RATA DE CURGERE A FLUXULUI DE GAZ REZIDUAL
.............................................................................................................................................................13
TABELUL 1.4: POTENTIALUL IMPACT AL INSTALATIILOR DE TRATARE AL APEI
REZIDUALE..................................................................................................................................... 14
TABELUL 1.5: IMPACTUL POTENŢIAL AL INSTALATIILOR DE TRATARE A GAZELOR
REZIDUALE..................................................................................................................................... 15
TABELUL 3.6: EXEMPLE DE COSTURI ALE UNUI PROIECT REAL.........................................52
TABELUL 3.7: ÎNDEPĂRTAREA CONTAMINANŢILOR APEI REZIDUALE PRIN
COAGULARE...................................................................................................................................66
TABELUL 3.8: CARACTERISTICILE MICROFILTRĂRII (MF) ŞI ULTRAFILTRARĂRII (UF)
.............................................................................................................................................................80
TABELUL 3.9: ELIMINAREACOD DIN DIVERSE SUBSTANTE CA O FUNCTIE IN
UTILIZAREA H2O2 [CWW/TM/132]........................................................................................... 96
TABLE 3.10: CARACTERISTICI ALE NANOFILTRĂRII (NF) ŞI A OSMOZEI INVERSE.....109
TABELUL 3.11: RANDAMENTE, CONSUMABILE ŞI COSTURI ALE DIFERITELOR
VARIANTE DE ABSORBERE UMEDE PENTRU PRAF........................................................ 255
TABELUL 3.12: TEXTILE UTILIZATE UZUAL.............................................................................. 257
TABELUL 4.13: TEHNICI DE TRATARE A APEI PLUVIALE CUM SUNT DESCRISE ÎN
CAPITOLUL 3................................................................................................................................ 293
TABELUL 4.14: NIVELURI DE EMISIE PENTRU ULEIURI LIBERE / HIDROCARBURI
EVACUATE ÎNTR-O APĂ RECEPTOARE............................................................................... 294
TABELUL 4.15: TEHNICI DE TRATARE A FAZEI SOLIDE SUSPENDATE, AFERENTE BAT
...........................................................................................................................................................298
TABELUL 4.16: TEHNICI DE TRATARE ASOCIATE TEHNOLOGIILOR BAT PENTRU
METALELE GRELE..................................................................................................................... 301
TABELUL 4.17: TEHNICI DE TRATARE AFERENTE TEHNOLOGIILOR BAT PENTRU
SĂRURI ANORGANICE (METALELE GRELE NU SUNT INCLUSE)................................ 302
TABELUL 4.18: TEHNICI DE TRATARE AFERENTE TEHNOLOGIILOR BAT PENTRU
SUBSTANŢE NEPOTRIVITE TRATĂRII BIOLOGICE.........................................................306
TABELUL 4.19: TEHNICI DE TRATARE AFERENTE TEHNOLOGIILOR BAT PENTRU
TEHNICI DE TRATARE BIOLOGICĂ......................................................................................309
TABELUL 4.20: NIVELURI DE EMISIE ASOCIATE TEHNOLOGIILOR BAT PENTRU
EVACUAREA DE APE UZATE ÎN APELE RECEPTOARE.................................................. 310
TABELUL 4.21: TEHNICI DE TRATAMENT AFERENTE BAT PENTRU TRATAMENTUL
SPECIAL AL FLUXURILOR NORMALE ALE GAZELOR REZIDUALE.......................... 318
TABELUL 4.22: TEHNICI DE TRATAMENT ASSOCIATE CU BAT PENTRU
TRATAMENTUL VOC SI COMPONENTE ANORGANICE DIN VOLUMUL NORMAL AL
GAZULUI REZIDUA.....................................................................................................................322
TABELUL 4.23: NIVELURI DE EMISIE AFERENTE BAT SI RANDAMENTE PENTRU
TRATAREA GAZULUI EVACUATE DIN COMBUSTIE DIN SECTORUL CHIMIC....... 325
TABELUL 7.24: MONITORIZAREA WWTP.................................................................................... 348

xxiv Waste Water and Waste Gas Treatment


TABLUL 7.25: DEBITE DE APĂ UZATĂ ŞI DETALIILE TRATĂRII ÎN AMPLASAMENTE
CHIMICE COMPLEXE (EXEMPLUL XXI)..............................................................................366
TABELUL 7.26: NIVELURI DE EMISIE PENTRU METALE GRELE IN PUNCTUL FINAL DE
DESCARCARE .............................................................................................................................. 372

Waste Water and Waste Gas Treatment xxv


Scopul

SCOPUL
Documentul de Referinta orizontal BAT (BREF), intitulat “Tratarea apei reziduale si tratarea
gazului uzat /Sistemele de Management in Sectorul chimic” (CWW), acopera intregul sector
chimic si este conceput ca support si ghid pentru autoritatea de reglementare ce trebuie sa ia o
decizie de autorizare referitoare la eliberarile apoase si/sau gazoase rezultate din instalatiile
chimice. Este una din seriile BREF-urilor referitoare la industria chimica, tot ce este conceput
sa fie citit impreuna. Acestea sunt:

• Producerea clor-alcalilor
• Chimicalele organice voluminoase (LVOC)
• Chimicalele anorganice voluminoase (LVIC)
• Polimeri
• Chimicale organice fine (OFC)
• Chimicale anorganice speciale (SIC)

Si BREF-urile orizontale

• Sistemele industriale de racire


• Emisiile din depozitarea materialelor voluminoase si periculoase
• Sisteme de monitorizare
• Aspecte economice si inter-media.

Industria de rafinare considera acest BREF ca relevant pentru sectorul de rafinare. Deoarece
exista numeroase optiuni pentru tratarea apei uzate si/sau gazul rezidual in industria chimica,
acest document trebuie sa se auto-restrictioneze la acele tehnici utilizate “de obicei” sau
aplicabile in sector. Aceasta inseamna ca metodele de tratare aplicate pe un singur amplasament
si/sau proiectate dar pentru un proces special de productie nu sunt acoperite de acest document.
Acestea sunt abordate in documente verticale adecvate. Pe de cealalata parte, tehnicile de tratare
ce nu au fost inca exploatate in industria chimica, insa care sunt de succes in alte sectoare, sunt
abordate cand sunt considerate a fi aplicate in mod util.

Tehnicile de process integrate sunt abordate in acest document cand pot fi utilizate in mai multe
procese, sau daca aplicatia lor este recunoscuta in general. Aspectele tipice specifice
amplasamentului sau cele specifice procesului referitoare la tratarea apei uzate/ a gazului
rezidual nu sunt acoperite aici insa sunt considerate intr-o abordare generala explicand cum sa
se lucreze cu conditiile specifice.

Un alt punct principal in acest Document de Referinta este managementul apei uzate si al
gazelor reziduale ca parte a managementului operational. Management inseamna adaptarea
conditiilor locale (precum specificitatea productiei, legislatie, situatia de mediu locala,
disponibilitatea si calitatea materialelor brute si/sau auxiliare si aspectele climatice) la derularea
proceselor economica si ecologica a amplasamentului industrial, in intregul sau. Sarcina acestui
document este descrierea abordarii unei decizii de management pentru a minimiza impactul
total de mediu al emisiilor apelor uzate si gazelor reziduale.

Termenul de ‘impact asupra mediului’ asa cum este utilizat in intreg BREF-ul, include de ex.:

• Consumul resurselor precum apa din ape naturale, energia, materii prime, substante
chimice, etc.; aceasta are o semnificatie mare cand resursele limitate sunt implicate de ex.
apa in conditii climatice nefavorabile sau energia neregenerabila
• Emisii in apa si/ sau in aer, incluzand zgomotul si mirosul
• Generarea deseurilor
• Emisiile rezultate din evenimente precum pornirea / oprirea.

xxvi Waste Water and Waste Gas Treatment


Scopul

Organizarea depozitarii permanente a namolului sau reziduurilor solide din tratarea apei
reziduale si a gazului rezidual face parte din decizia operatorului asupra amplasamentului
chimic. Deoarece exista amplasamente echipate cu instalatii de tratare adecvate pentru namolul
din apa reziduala, tratarea acestuia este abordata in acest document. Tratarea deseurilor separata
de namolul rezidual face parte din obiectivul documentelor verticale pentru alte sectoare ale
anexei 1 din Directiva. Oricum acest BREF nu anticipeaza BREF-ul pentru incinerarea
deseurilor, ce urmeaza sa se elaboreze.

Pentru evitarea pe cat posibil a muncii duble si a suprapunerii tematicilor cu BREF-urile


relevante orizontale si verticale, au trebuit sa se traseze limite. Ca de exemplu, limita intre
BREF-urile chimice verticale si acest document orizontal este explicata pentru apa reziduala si
o situatie comparabila pentru gazul rezidual in figura I.

P
Reactia R
chimica O
Amestecul P D
Chemical
Reaction
din reactie R
U
O
Reaction D C
U
Preparare Mixture
C T
T I
Work-up I
O E
Produsul Izolarea N
Product Product
produsului
Isolation
Auxiliare,
Auxiliaries, Reziduu
Aqueous
solventi,
Solvents,
Residue
apos
apa Water
Recovery C
Recuperare O
N
T
Waste Water R
Tributary O
Stream Apa uzata L
Tratarea
Treatment
suplimentara
Central
a fluxului
Treatment
Systems
Sisteme
vertical centrale de
horizontal recuperare

orizontal

Figura I: Limita intre Relevanta productiei si controlului, sau intre BREF-ul orizontal si vertical

Waste Water and Waste Gas Treatment xxvii


Scopul

Astfel, scopul acestui Document de Referinta orizontal cuprinde:

• Prezentarea managementului de mediu cu privire la apa reziduala si gazul rezidual si la


aplicarea lui pe amplasament in cel mai avantajos mod posibil pentru mediu
• Descrierea masurilor integrate de proces aplicabile in general (de ex. aplicabil cu un scop
identic in procese de productie distincte)
• Descrierea tehnicilor de tratare aplicate apei uzate si gazului rezidual cu privire la impactul
lor asupra mediului, randamentul/eficienta tratarii, limitarile si avantajele, si costurile lor
• Descrierea tehnicilor de tratare pentru namolul din apa uzata, daca sunt exploatate pe
amplasamente chimice
• bazandu-se pe informatia data mai sus, descrierea schemelor cu optiuni pentru a asigura ca
tehnicile si/sau combinatiile acestora pentru tratarea apei uzate si a gazului reziduale
contribuie la aplicarea BAT la exploatarea amplasamentului chimic, in ansamblu.

Exemplele ilustrate ce arata performanta realizabila exemplificand concluziile BAT nu sunt


concepute pentru a arata ca valorile date pot fi atinse cu fiecare aplicatie individuala in toate
conditiile de lucru, ci pentru a arata ca recomandarile si propunerile sunt valabile in general.

Documentul este valabil in special pentru sectorul chimic. Oricum este recunoscut de catre
TWG ca aspectele descrise – sistemele de management si instrumentele, tehnicile de tratare a
apei uzate si a gazului residual – contin informatii utile si pentru alte sectoare. Insa aplicatia
acestei informatii in cadrul altor sectoare necesita o evaluare cu grija a fiecarui caz.

xxviii Waste Water and Waste Gas Treatment


Chapter 1

1 DESCRIERE GENERALĂ
Legile ştiinţifice generale cum ar fi echilibrul fizic şi/sau chimic fac să fie inevitabilă apariţia
reziduurilor în timpul proceselor chimice (sinteză), astfel încât produsele secundare nedorite să
fie îndepărtate. Caracterul şi scala acestor emisii sunt extrem de variabile şi depind de
compoziţia materiilor prime, a produşilor principali, a produşilor intermediari, auxiliari, a
condiţiilor de desfăşurare a procesului tehnologic, etc.

Reziduurile care apar în timpul acestor procese pot fi împărţite în:

•Ape reziduale
•Gaze reziduale
•Reziduuri solide sau lichide

Reziduurile solide şi cele lichide (non-apoase) care rezultă din producţia de produse chimice şi
manevrarea produselor chimice vor fi discutate separat – de obicei în BREF-ul vertical, ele
nefiind subiectul acestui document.

Capitolul 1 oferă un rezumat al aspectelor generale ale:

•Apelor reziduale şi gazelor reziduale


•Managementului mediului
•Tehnologiei de tratare
•Impactului asupra mediului al tratării apelor reziduale şi a gazelor reziduale,

fără a intra în detalii.

1.1 Apele reziduale şi gazele reziduale în Industria Chimică


1.1.1 Apele reziduale

Din punct de vedere calitativ, majoritatea apelor reziduale din industria chimică, de obicei, nu
rezultă direct din etapele de reacţie chimică. Deşi apele reziduale pot apărea direct din reacţii,
de exemplu ca apă de reacţie sau apă condensată, deversările de ape din procesele fizico-
chimice secundare ale mixturii de sinteză sunt de obicei mai mari. Produşii şi/sau intermediarii
din fiecare sinteză sau din fiecare etapă de sinteză sunt izolaţi şi purificaţi prin operaţiuni cum
ar fi filtrarea şi centrifugarea din soluţiile apoase din reacţie sau prin spălări ale produşilor de
reacţie prin, de exemplu, extracţie sau prin distilare.

Asemenea fluxuri de ape reziduale care apar în asociere directă cu sinteza chimică – „apa de
proces” – sunt, de exemplu:

•Soluţii-mamă
•Apă de spălare rezultată din curatarea produşilor
•Condensări ale vaporilor
•Apă de răcire
•Ape reziduale rezultate din aerul evacuat / epurarea gazului de ardere
•Ape reziduale rezultate ca urmare a curatirii echipamentelor
•Ape reziduale rezultate din generarea de vid

Fluxurile de ape reziduale secundare din alte surse de pe amplasament, precum:

•Spălarea gazelor evacuate din incinerare şi din combustie


•Condiţionarea apei menajere

Waste Water and Waste Gas Treatment 1


Chapter 1

•Scurgeri din sistemele de alimentare cu apă a cazanului (probabil conţinând inhibitori corozivi,
biocide, depuneri)
•Deversări din cicloanele de răcire
•Spălarea în contracurent a filtrelor
•Instalatiile pilot sau laboratoare
•Ateliere
•Colectarea apelor reziduale pentru canalizare
•Colectarea apei pluviale din zonele contaminate
•Extragerea materialului de umplutură,

contribuie, de asemenea, la poluarea generală a apei. Aşadar, apa conţine în general, drept
contaminatori aproape fiecare compus prezent sau care apare în timpul reacţiei, cum ar fi:

•Materialul iniţial ce nu reacţionează


•Reziduuri de producţie
•Produşi auxiliari, în cazul în care ei nu sunt recuperaţi din evacuarile de ape
•Compuşi intermediari
•Produse secundare nedorite

Dacă sinteza este realizata prin utilizarea solvenţilor organici sau a altor produşi auxiliari, de
obicei aceştia produc majoritatea poluanţilor organici emişi catre instalatiile de tratare a apelor
reziduale. Pe de altă parte, produsele secundare şi compuşii iniţiali adeseori pot fi responsabili
de biodegradarea slabă a cantitatii totale de ape reziduale.

Majoritatea apelor reziduale de proces (70-90%) este alcătuită din fluxuri secundare cu un nivel
scăzut de poluare [cww/tm/82], exemplu:

•Apă de curăţire
•Ape reziduale rezultate din generarea de vid
•Apă de spălare rezultată din epurarea aerului uzat
•Ape reziduale rezultate de la echipamente cum ar fi pompele din producţie.

Fluxurile secundare, cum ar fi soluţiile de baza, evacuarile iniţiale de apa, evacuările din
cicloanele de curăţare şi condensările vaporilor realizeaza restul de 10-30% [cww/tm/82].

Dacă luăm în considerare cantitatile poluante, raportul se inversează. Fluxurile secundare de ape
reziduale mult mai concentrate (10-30% din totalul apelor reziduale), conţin în general până la
90% din canitatile poluante relevante [cww/tm/82].

Consecinţele avute de agenţii contaminatori din fluxurile de ape reziduale complexe nu sunt
suficient de bine reprezentate de cantitatile sau de concentraţiile acestora. Impactul agenţilor
contaminanţi toxici sau periculoşi, aflaţi în concentraţii apropiate de limita de detecţie, poate fi
semnificant fata de cel al concentraţiilor ridicate de substanţe non-toxice. Astfel, apele reziduale
din industria chimică ar putea avea efecte toxice. Alternativ, efectele sinergetice a diferitor
fluxuri individuale, care nu au un efect toxic, pot fi observate atunci când sunt amestecate fie în
sistemul de canalizare sau în apa receptoare.

Apele reziduale şi impactul lor asupra mediului sunt caracterizate în mod normal prin:

•Conţinutul şi emisia de poluanţi, exprimate prin masa şi/sau concentraţia unei singure
substanţe, cum ar fi ionii NH4 +, NO3 -, NO2 -, PO4 3-, fiecare metal greu, acizii anorganici şi
sărurile, uleiul.
•Efectul şi/sau potenţialul de periculozitate al apei receptoare, exprimat de un surogat sau de
parametrii însumaţi, cum ar fi TSS, BOD, COD, AOX/EOX, VOX, pH, conductibilitate şi
temperatură.

2 Waste Water and Waste Gas Treatment


Chapter 1

•Efectul avut asupra organismelor din apa receptoare, exprimat prin datele referitoare la
toxicitate, cum ar fi: toxicitatea acută, toxicitatea cronică sau efectele mutagene.
• Proprietăţi cum ar fi masa hidraulică.

1.1.2 Gaze reziduale

Fluxurile de gaze reziduale pot fi, cu aproximaţie, împărţite în emisii canalizate sau necanalizate
(difuze, fugitive). Doar emisiile captate pot fi tratate. În ceea ce priveşte emisia fugitivă,
obiectivul managementului gazelor reziduale este prevenirea şi/sau minimalizarea (ex. prin
captarea lor într-un sistem de captare).

Gazele reziduale şi emisiile de aer evacuat din industria chimică sunt:

•Emisii captate, cum ar fi:


-Emisii de proces evacuate printr-o conductă de aerisire de către utilajele
procesului, fiind inerente funcţionării instalatiei;
-Fluxuri de gaz provenite din unităţile furnizoare de energie, cum ar fi arderile de
proces, cazanele cu aburi, unităţi combinate pentru furnizarea energiei şi a căldurii,
turbine ce funcţionează cu gaz, motoare ce funcţionează cu gaz
-Gazele reziduale rezultate din echipamentul de control al emisiilor, cum ar fi
filtrele, incineratoarele sau adsorbantele, predispuse să conţină poluanţi nedistrusi
sau poluanţi generaţi în sistemul de epurare
-Gaze reziduale rezultate din recipientele de reacţie şi din condensatori
-Gazele reziduale rezultate din regenerarea catalitică
-Gazele reziduale rezultate din regenerarea solventilor
-Gazele reziduale rezultate din sistemul de ventilaţie de la depozitare si manevrare
(transferuri, încărcări şi descărcări) a produselor, a materiilor prime şi produşilor
intermediari
-Gazele reziduale rezultate din gurile de evacuare sau din utilajele de pre-încălzire
care sunt utilizate doar la iniţierea sau la încheierea operaţiunilor
-Descărcări din dispozitivele de siguranţă (ex. supape de siguranţă, valve de
siguranţă)
-Evacuări din sistemul de ventilaţie general
-Evacuări din deschideri ale surselor difuze şi/sau fugitive captate, ex sursele difuze
instalate într-o clădire sau încăpere.

•Emisii difuze (vezi Glosarul), ce rezultă din surse volumetrice, de suprafata, liniare sau
punctiforme în condiţii de operare normale [cww/tm/158]:
-Emisii de proces rezultate din utilajele implicate în proces şi inerente funcţionării
uzinei, eliberate de pe o suprafaţă mare sau prin deschizături, etc.
-Emisii ne-captate (ex pierderi in timpul procesulului şi prin aerisire, atunci când nu
sunt capturate şi canalizate) rezultate de la echipamentele de depozitare sau apărute
în timpul operaţiunilor de manipulare (ex umplerea recipientelor, încărcarea
camioanelor sau a containerelor)
-Emisii neobişnuite rezultate din operaţiuni altele decât operaţiunile de rutină din
cadrul uzinei, incluzând emisii apărute în timpul operaţiunilor de pornire, de oprire,
sau în timpul operaţiunilor de întreţinere
-Emisii rezultate din flăcări
-Emisii secundare rezultate din manevrarea sau depozitarea deşeurilor (ex materiale
volatile provenite de la canale, de la utilajele de manevrare a apelor reziduale sau a
apei de răcire).

•Emisii fugitive (vezi Glosar), cum ar fi:


-Scurgeri provenite de la utilajele prevăzute cu pompe de la garniturile de etansare a
compresoarelor, de la valve, flanşe, conectori sau alte sisteme de conducte sau alte
echipamente, cum ar fi inchideri sau etanseizari ale drenajelor si supapelor.

Waste Water and Waste Gas Treatment 3


Chapter 1

Principalii agenţi poluanţi ai aerului rezultaţi din procesele chimice şi din furnizarea de energie
sunt:

•Bioxidul de carbon
•Oxizii de sulf (SO2, SO3) şi alţi compuşi ai sulfului (H2S, CS2, COS)
•Oxizii de azot (NOx, N2O) şi alţi compuşi ai azotului (NH3, HCN)
•Halogenii şi compuşii lor (Cl2, Br2, HF, HCl, HBr)
•Compuşi rezultaţi din combustia incompletă, cum ar fi CO şi CxHy
•Compuşii organici volatili (VOC) sau compuşii organic-siliconici care ar putea îngloba
compuşi cu potenţial carcinogenic
• Materii sub formă de particule (cum ar fi: praf, funingine, alcali (baze), metale grele) cu
posibile proprietăţi criogenice.

1.2 Managementul mediului privitor la apele reziduale şi la


gazele reziduale
Managementul mediului, ca parte a sistemului general de management, devine din ce în ce mai
important. Acesta conţine structura organizaţională, responsabilităţi, practici, proceduri, procese
şi resurse necesare dezvoltării, implementării, realizarii, revizuirii şi monitorizării politicii de
mediu a companiei industriale. În privinţa apelor reziduale şi a gazelor reziduale acesta
stabileşte reguli pentru implicarea în gasirea conceptului, planificarea, evaluarea, proiectarea,
construirea, funcţionarea şi întreţinerea unui amplasament chimic, adică, se dezvoltă o strategie
care să întrunească toate obiectivele legate de apele reziduale si /sau de gazele reziduale. De
exemplu, acorda un sprijin în următoarele domenii:

•Luarea în considerare a efectelor posibile asupra mediului în momentul planificării noilor linii
de producţie sau în planificarea extinderii actualelor linii
•Deciziile în privinţa procesului de producţie planificat
•Deciziile în privinţa implementării măsurilor integrate in proces
•Deciziile în privinţa etapelor din producţie
•Deciziile în privinţa alegerii căii de deversare
•Deciziile în privinţa implementării tratarii centralizate sau descentralizate sau în privinţa
controlului
•Deciziile în privinţa metodei ce trebuie aplicate pentru minimalizarea contaminării
•Deciziile în privinţa creării unei infrastructuri corespunzătoare, sau alterarea celei existente,
pentru a îmbunătăţi calitatea apelor reziduale şi/sau a gazelor reziduale
•Evaluarea efectelor inter-media in urma diferitelor strategii de tratare
•Deciziile în privinţa prevenirii emisiilor fugitive prin modificarea sau înlocuirea utilajelor
vechi care au tendinţa de a avea o rată a scurgerilor ridicată
•Deciziile în privinţa implementării unui Program pentru Detectarea Scurgerilor şi pentru
Reparaţii (LDAR)

După cum se poate observa din cele câteva exemple de mai sus, rationamentul managementului
de mediu are legătură strânsă cu luarea de decizii, prin alegerea între mai multe opţiuni, avand
la baza situaţii particulare. Şi, bineînţeles, are legătură cu situaţia economică şi cu
competitivitatea. Principala întrebare la care managementul mediului ajută să se răspundă, este:
Cum poate cineva să opereze într-un amplasament complex şi să-i gestioneze cererea de resurse
şi nevoia de depozitare a deşeurilor având cel mai mic posibil impact asupra mediului, in
intregul sau, şi în acelaşi timp cu cea mai mare eficienţă economică şi fără pierderi în ceea ce
priveşte calitatea produsului final? Raspunsul la aceasta intrebare este unul dintre punctele
dezbatute in Capitolul 4, din concluziile BAT.

4 Waste Water and Waste Gas Treatment


Chapter 1

Pentru a menţine la un nivel minim efectul asupra mediului cauzat de apele reziduale şi/sau de
gazele reziduale, operatorii ar trebui să-şi dezvolte o strategie de mediu integrată şi generală.
Este important ca această strategie să reflecte următoarele aspecte:

•Apa devine din ce în ce mai mult o resursă valoraoasa, iar o importanţă deosebită o are
reciclarea apei reziduale tratate, atunci când aceasta este posibila şi când este necesară în
situaţiile speciale. Astfel, scopul tratării efluenţilor este reciclarea şi recuperarea de apă, precum
şi îmbunătăţirea calităţii apei deversate. Rezultatul unei asemenea strategii generale în privinţa
apelor reziduale ar putea fi, în analiza finală, specific amplasamentului, aplicabil doar în această
situaţie particulară. Totusi abordarea prin care se ajunge la acest rezultat, urmează în mod
normal traseul descris în Capitolele 2 şi 4.
•Deşi aerul nu este o sursă de diminuare, puritatea sa este esenţială pentru viaţă (cu aspecte
importante ca de ex schimbarea climatica şi epuizarea stratului de ozon), astfel că mai multe
eforturi trebuie depuse pentru a evita eliberarea poluanţilor în atmosferă şi pentru reciclarea lor
în procesul de producţie sau utilizarea lor altundeva în cadrul amplasamentului.

•În contrast cu apele reziduale, există componenţi ai gazelor reziduale substanţiali – a gazelor
reziduale necaptate – ce nu mai pot fi trataţi. Ei trebuie abordaţi de tehnicile de prevenire.
Managementul emisiilor fugitive este legat de metodele de detectare, de cuantificare, de selecţia
de utilaje, de gospodărire şi de măsurile preventive de întreţinere.

•Când un proces de producţie se planifică şi se proiectează, primul obiectiv ar trebui să fie


prevenirea evacuarilor de deşeuri în mediu. Alegerea de tehnologii „curate” şi materii prime
„curate” ajută la îndeplinirea acestui obiectiv.

•Când un sistem de tratare a gazelor reziduale este planificat şi proiectat, aspectul cel mai
important este decizia asupra folosirii tehnicilor cu sau fără consum de apă (ex curăţare umedă,
biofiltrare, refrigerare prin răcire cu apă), mai ales în regiunile unde apa este o problemă.

•Dacă – după cum se întâmplă de obicei – prevenirea completă a deşeurilor nu este practicabilă,
pasul următor este minimalizarea, nu numai a volumului de deşeuri, ci şi a efectelor cauzate de
substanţele periculoase ce pot fi înlocuite în procesul de producţie.

•Dacă toate măsurile de minimalizare sunt luate, pasul următor este controlarea deversărilor
inevitabile prin implementarea celui mai eficient sistem de tratare posibil, pentru ca impactul
total asupra mediului să fie redus. Alegerea unui asemenea sistem de tratare se bazează pe o
evaluare a:
-eficienţei sale în privinţa controlului
-nevoii sale de energie
-necesităţilor sale de spaţiu
-a posibilei generari de ape reziduale sau a gazelor reziduale, de deşeuri obişnuite
sau de zgomot
-a consumului său de resurse
-a costurilor sale
-a interferenţei sale cu alte unităţi şi cu problemele de siguranţă
-a necesităţilor sale în privinţa întreţinerii.

•Calitatea mediului receptor, în care amplasamentul industrial îşi va deversa deşeurile, ar putea
fi în aşa fel încât să necesite cerinţe speciale şi mai stringente asupra calităţii apelor reziduale
şi/sau a gazelor reziduale.

Planificarea acţionării este doar o parte a managementului de mediu. Următorul şi cel mai
important pas este un proces de continuă îmbunătăţire a situaţiei date, adică toate stadiile şi
etapele diferite trebuie făcute şi refăcute de mai multe ori de-a lungul timpului. Acest fapt este,
de obicei, prevăzut de politica companiei în privinţa problemelor de mediu pentru toate
amplasamentele sale şi de legislaţia statului membru.

Waste Water and Waste Gas Treatment 5


Chapter 1

Baza managementului de mediu – sau managementul apelor reziduale şi a gazelor reziduale –


aplicat în controlul deşeurilor este evitarea sau cel puţin minimalizarea introducerii de agenţi
poluatori în sistemele de tratare finale, agenţi ce nu mai pot fi îndepărtaţi.

Oportunităţile pentru introducerea sau pentru aplicarea managementului de mediu sunt diferite
pentru uzinele noi şi pentru cele existente. În noile uzine, măsurile preventive de control,
măsurile integrate de proces şi/sau de tratare a fluxului de deşeuri din uzină pot fi luate în
considerare eficient în etapa de proiectare a instalatiei. Pentru instalatiile existente,
retehnologizarea în instalaţiile şi în infrastructura existentă poate implica constrângeri de ordin
tehnic şi organizaţional şi la modul general este mult mai scumpă. Însă, abordarea şi principiul –
însă nu şi rezultatul – managementului de mediu după cum sunt ele propuse în acest document
sunt în esenţă aceleaşi atât pentru instalatiile noi, cât şi pentru cele existente.

O descriere detaliată a sistemelor de management al mediului şi instrumentele necesare


implementării lor sunt oferite în Capitolul 2.

1.3 Tehnologia de tratare


Sursele diferite de emisie (apoase şi/sau gazoase) şi varietatea de agenţi contaminatori şi
cantitatea lor fac din implementare să fie un sistem mai mult sau mai puţin complex – în
conformitate cu complexitatea producţiei – de tehnici de manevrare (prevenire şi/sau control),
bazat pe decizii manageriale, inevitabile pentru operarea unui amplasament de industrie
chimică. Un asemenea sistem de manevrare este alcătuit din:

•Măsuri integrate de proces, cum ar fi: re-folosirea apei, economisirea apei şi prevenirea
poluării
•Tratare la finalul proceselor (echipamente individuale şi/sau centrale)

Modul de integrare a tipurilor de tehnici de manevrare în domeniul ce este tratat în acest


document este ilustrat în Figura 1.1 în ceea ce priveşte apele reziduale şi în Figura 1.2 în ceea ce
priveşte gazele reziduale. Barele verticale semnifică limitele acestui BREF orizontal.

Tehnicile pentru apele


reziduale

Masuri Tratare la finalul


integra proceselor
te de
proces
Individual Central

Tratar Pr
finala tratare

Receptor

Figura 1.1: Tehnicile de manevrare a apelor reziduale

Săgeţile din Figura 1.1 simbolizează fluxul de apă reziduală. Această ilustrare, însă, nu
sugerează că trebuie sa existe intotdeauna instalatii de pretratare dacă se utilizeaza o instalatie
de tratare centrală.

6 Waste Water and Waste Gas Treatment


Chapter 1

Tehnicile
Waste gasgazului rezidual
techniques

Pentru emisiile for fugitive for Pentru


ducted emisiile
fugitive si difuze and diffuse emissions
captate
emissions

End-of-pipe Process-
Tratare la final de
treatment integrated Masuri de
proces measures proces
integrate
Capture
Captate
Individual Group Central
Treatment Treatment
Tratare Treatment
(with
Tratare pe
(with or Tratare
(with or centrala
individuala (cu or grupuri (cu sau (cu sau fara
without without without
sau fara fara pretratare) pretreatm.)
pretratare)
pretreatm.) pretreatm.)
pretratare)

STACK

COS

Figura 1.2: Tehnici de manevrare a gazelor reziduale


Figura 1.2 prezintă faptul că emisiile difuze şi cele fugitive sunt în afara domeniului prezentat în
acest document. Când aceste emisii pot fi capturate ele intră în sfera tehnicilor de tratare pentru
emisiile captate.

1.3.1 Măsuri integrate in proces

Deşi, spunând lucrurilor pe nume, măsurile de proces integrate pentru prevenirea şi diminuarea
evacuarilor de poluanti prin intermediul apelor şi gazelor reziduale, fac obiectul de lucru al
BREF-ului vertical, însă sunt menţionate în acest document orizontal atâta vreme cât sunt
aplicabile în procesele de producţie chimice. Oricum sunt aspecte ale unei practici manageriale
bune şi de luat în considerare atunci când se implementează un sistem de management al apelor
şi gazelor reziduale în cadrul unui amplasament.

Protecţia de mediu avansată trece din ce în ce mai mult de la metodele de tratare la final de
proces la masurile de proces integrate – sau de producţie integrate. Masurile integrate de proces
sunt sursa îmbunătăţirii semnificante a mediului atât în instalatiile noi, cât şi în cele existente.
Intenţia lor este de a reduce – sau chiar de a evita – producerea de reziduuri direct la sursă
înainte ca ele sa fie evacuate. Adeseori aceste „îmbunătăţiri de proces” ajută la scăderea
costurilor adiţionale în privinţa măsurilor de tratare, precum şi la creşterea eficienţei economice
prin creşterea eficienţei producţiei şi/sau prin scăderea consumului de materii prime. Costurile
depozitării deseurilor şi limitările tratării la final de proces pot influenţa acest schimb in directia
măsurilor de proces integrate. Deşi prevenirea în domeniul deşeurilor, şi astfel şi implementarea
măsurilor de proces integrate, devin din ce în ce mai importante, tehnicile de tratare a deşeurilor
vor rămâne factori de contribuţie esenţiali în procesul de controlare a emisiilor eliberate în
mediu, (în principal atunci când măsurile integrate in proces nu sunt fezabile pentru producţia
existenta).
O protecţie de mediu integrata in proces, corectă, foloseşte toate tehnicile fizice, chimice,
biologice şi inginereşti posibile pentru prevenirea, diminuarea şi reciclarea reziduurilor.
Exemple ar fi:

•Noi modalităţi de sinteză


•Folosirea agenţilor de proces sau de alimentare mai puri sau chiar diferiţi
•Folosirea de combustibili mai puri sau de tip diferit
•Optimizarea etapelor din cadrul procesului
•Îmbunătăţirea tehnologiei instalatiei, a controlului procesului şi etapei de reacţie
•Adaptări tehnice la proces
•Folosirea îmbunătăţită a catalizatorilor şi/sau a solvenţilor

Waste Water and Waste Gas Treatment 7


Chapter 1

•Reciclarea produselor auxiliare (ex apa de spălare, gaze inerte, solvenţi, catalizatori)
•Reciclarea imediata a reziduurilor în timpul procesului
•Folosirea reziduurilor ca materii prime pentru alte procese de producţie (integrarea produsului
în cadrul şi/sau în afara amplasamentului)
•Folosirea reziduurilor pentru generarea de energie

Evident că dezvoltarea unor metode complet noi pentru sinteza aplicată în instalatiile existente
va rămâne o excepţie – în principal din motive economice – şi se va limita la produse en-gros
sau la produse cu valoare economică mare. În practica curentă, protecţia de mediu integrata in
producţie va progresa continuu ca o sumă a mai multor îmbunătăţiri individuale rezultate de-a
lungul timpului.

1.3.2 Tehnicile la final de proces

Tehnicile de la finalul proceselor sunt acele tehnici care tratează fluxul ce apare dintr-o unitate
de depozitare sau dintr-o unitate de proces sau dintr-o anumită zonă – sau parte a acestei zone –
pentru a-i reduce conţinutul poluant (vezi Fig 1.1 şi Fig 1.2).

1.3.2.1 Tratarea Apei Reziduale

De vreme ce măsurile integrate in proces sunt preferate pentru a fi implementate în instalatiile


noi construite sau în procesele de producţie datorita limitărilor de ordin economic ca urmare a
costurilor ridicate sau a limitărilor de retehnologizare (ex lipsa spaţiului) in cadrul celor
existente, industria chimică şi majoritatea altor sectoare industriale apelează la tehnicile de
tratare de la finalul procesului pentru a reduce apele reziduale şi poluanţii pe care acestea le
transportă. Ele presupun pretratarea sau tratarea finală a apelor reziduale separate, precum şi
tratarea centrală a apelor reziduale colectate înainte de a fi evacuate în apa receptoare. Diferitele
tehnici de tratare la final de proces şi aplicabilitatea lor în controlul principalilor agenţi
contaminanţi din industria chimică sunt prezentate în Tabelul 1.1.

COD
BOD
Refrac- AOX N- NH4-N Metale Feno Ule
Tehnica TSS COD PO4-P
tar EOX total (NH3) grele li i
TOC

Sedimentare X (X) a (X) j


Flotaţie cu ajutorul X Xb (X) j X
aerului
Filtrare X (X) a (X) j
c a
MF/UF (X) (X)
Separare petrolieră X X
Precipitare X X
Cristalizare X X
Oxidare chimică X X X
Oxidare umedă prin X X X X
aer
SCWO X X X X
Reducere chimică
Hidroliză chimică
NF/RO X X X X
Adsorbţie X X X X
Schimb de ion (X) d X

8 Waste Water and Waste Gas Treatment


Chapter 1

COD
BOD
Refrac- AOX N- NH4-N Metale Feno Ule
Tehnica TSS COD PO4-P
tar EOX total (NH3) grele li i
TOC

Extracţie X X X
Distilare/Rectificare X X X
e
Evaporare (X) X
Decopertare (X) f X X
Incinerare X X (X) g X (X) k X X
Anaerobare biologică X (X) h (X) h Xl
h
Aerobare biologică X (X) X X
Nitrare/Denitrificare X X
a
doar solid
b
conţinut organic nedizolvat
c
dispersat final şi concentrare scăzută
d
specii organice ionice
e
conţinut organic ne-volatil
f
conţinut organic volatil
g
sunt necesare utilaje de incinerare speciale
h
doar partea biodegradabilă
j
compuşi ai metalelor grele nedizolvaţi
k
transferat în cenuşă sau în apă reziduală ce provine din incinerator
l
în combinare cu precipitat de sulfat sub formă de sulfură

Tabelul 1.1: Agenti majori de contaminare a apei reziduale si tehnicile lor de tratare

Amplasamentele de producţie a produselor chimice complexe au in mod normal un sistem


extins pentru colectarea şi tratarea apei de proces. Există mai multe abordări în domeniul tratării
apei reziduale, fiecare având avantajele şi dezavantajele sale, în funcţie de situaţie:

•Instalatiile de tratare a apei reziduale descentralizate, tratând efluenţii de apă direct la sursă şi
deversându-se într-o apă receptoare (adică, nu există o instalatie centrală de tratare a apei
reziduale pe amplasament)
•Tratare centralizată a apei reziduale, în mod normal folosindu-se o instalatie de tratare a apei
reziduale (WWTP), centrală (principală)
•WWTP-ul central, având pretratare în aval a fluxului secundar direct la sursă
•Deversare a apei reziduale direct într-un WWTP municipal
•Deversare a apei reziduale direct într-un WWTP municipal cu pretratare direct la sursă pe
amplasament,
ultimele două sub-puncte fiind situaţii speciale ale sub-punctelor precedente (două).

Avantajele tratării descentralizate a apei reziduale sau tratării la sursă (sau dezavantajele tratării
centralizate a apei reziduale) sunt:
•Operatorii multor instalaţii de producţie au o atitudine mai responsabilă faţă de efluenţi în
momentul în care sunt făcuţi direct răspunzători pentru calitatea deversărilor proprii de apă
reziduală
•Mai multă flexibilitate pentru lărgirea domeniului muncii sau în reacţionarea la condiţiile
schimbătoare
•Instalatiile pentru tratarea direct la sursă sunt executate dupa fiecare caz in parte şi astfel au in
mod normal o mai bună performanţă
•În contrast cu tratarea centrală biologică, nu exista (sau în cantităţi foarte mici) şlamuri active,
în exces, de care să ne debarasăm.
•Performanţa tratării realizata de tehnicile non-biologice este independentă de biodegrabilitatea
fluxurilor de ape reziduale
•Evitarea diluării prin amestecarea diferitelor fluxuri de ape reziduale, în mod normal rezultând
într-o eficienţă mai ridicată a tratării, etc.

Waste Water and Waste Gas Treatment 9


Chapter 1

•Raportul costuri/beneficii poate fi mai mult bun la tratarea fluxurilor secundare decât la
tratarea centrală.

Tratarea descentralizată a apei reziduale este opţiunea preferată în momentul în care se aşteaptă
să apară fluxurile secundare de apă reziduală ce au proprietăţi complet diferite.

Principalele avantaje ale utilizării WWTP centralizată (sau dezavantajele instalatiilor de tratare
descentralizate) sunt:

•Folosirea efectelor sinergice de apele reziduale biodegradabile amestecate, adică efectele care
activează degradarea microbiologică a agenţilor contaminanţi speciali în amestec cu alţii (sau
chiar diluându-se în alte fluxuri de apă reziduală) dat fiind faptul că fluxul secundar singur are o
slabă biodegradabilitate
•Folosirea efectelor datorate amestecării, cum ar fi reglarea pH-ului sau a temperaturii
•Folosirea mai eficientă a compuşilor chimici (ex agentii nutritivii) şi a utilajelor, astfel
reducându-se costurile de operare relative.

Apa reziduală ce provine din amplasamentele industriale chimice este de asemenea tratată
împreună cu apa reziduală menajera, fie împreună în WWTP-UL menajer sau în instalatii
construite special pentru tratarea combinată a apei menajere şi industriale. Tratarea în comun
este în mod frecvent organizată astfel încât, din cauza încărcării biologice organice iniţiale şi a
tendinţei de a diminua ratele de degradare din apa reziduală diluată, apa reziduală industrială
trece printr-o etapă de performanţă ridicată (încărcare ridicată), iar apoi este amestecată cu apa
reziduală menajera în a doua etapă biologică (încărcare scăzută).

Experienţa a arătat că tratarea în comun a apei reziduale menajere şi a celei provenită din
industria chimică nu are – cel puţin la prima aproximare – nici efecte sinergetice, nici
antagonistice asupra apei receptoare [cww/tm/82] (un exemplu opus al operării coordonate a
unei WWTP menajere şi chimice este descris în Anexa 7.1). Poluantii depozitati sunt, în
general, adăugati.

Avantajele [cww/tm/82] a unei tratări în comun a apelor reziduale pot fi:

•Stabilitatea operaţională a tratării biologice în comun pot fi influenţate favorabil de:


-Îmbunătăţirea condiţiilor nutritive
-Optimizarea temperaturii apei reziduale şi prin aceasta a cineticii degradării
-Egalizarea încărcării de alimentare, atâta vreme cât liniile de progres zilnice ale
celor două fluxuri sunt structurate corespunzător sau se potrivesc una cu alta
-Anularea efectelor toxice sau inhibitoare ale constituienţilor apelor reziduale prin
scăderea concentraţiilor sub limita critică
•Tratarea în comun a apei reziduale şi exces de şlam activ pot, în situaţii individuale, să
realizeze economii în costurile de operare.

Dezavantajele pot fi:

•Sistemele cu scurgere în comun şi fără recipiente tampon corespunzătoare pentru ploile în


exces pot avea de suferit din cauza greutatii hidraulice în cazul apariţiei unei ploi torenţiale care
ar putea conduce la o deversare crescută de poluant însoţită de pierderi de bacterii din
compartimentul şlamului activ al WWTP-ului central [cww/tm/82]
•Performanţă în curăţare scăzută datorată deranjamentelor produse în operaţiunile de producţie
care la rândul lor conduc la poluare crescută a apei din cauza tratării insuficiente atât a apei
reziduale menajere cât şi industriale [cww/tm/82]
•Un număr important de compuşi chimici pot, chiar şi la concentraţii scăzute, se diminueze
nitrificarea. Dacă etapa de nitrificare eşuează, ar putea fi nevoie de câteva săptămâni pentru
recuperare şi pentru a asigura iar suficientă eliminare a azotului. Astfel, pentru minimalizarea
riscului tratării în comun a apelor reziduale este importantă studierea şi monitorizarea cu grijă a

10 Waste Water and Waste Gas Treatment


Chapter 1

fluxurilor de apă reziduală ce provin din cadrul industriei pentru orice factor inhibitor sau
disturbator. [cww/tm/82]
•Tratarea combinată a fluxurilor de apă reziduală provenite din origini diferite prezintă riscul
evitării controlării (câteodată chiar şi a detectării) de catre agenţii contaminatori persistenţi,
precum metalele grele si compusi non-biodegradabili, din cauza diluţiei. Aceştia se vor deversa
fără a fi degradaţi într-o apă receptoare, se vor adsorbi in şlamul activ sau vor fi stripati în
cadrul aerării în atmosferă. Aceasta se va opune obligaţiei de a preveni sau controla aceste
substanţe direct la sursă. Acest dezavantaj afectează toate acţiunile de tratare combinată a
fluxurilor de ape reziduale.
•Tratarea combinată poate avea ca rezultat un şlam prea contaminat pentru a mai putea fi
utilizat sau tratat prin, spre exemplu, descompunerea anaerobă.

Un alt aspect important al sistemului apelor reziduale este manipularea apei de ploaie şi a apelor
de la spalare. In cateva complexe industriale chimice europene este prezent doar un sistem de
canalizare, iar apa pluviala, de la spalare, de răcire şi cea de proces sunt colectate la un loc în
acest sistem şi direcţionate spre instalatiile de tratare a apelor reziduale. În special în timpul
perioadelor de ploi puternice, acest fapt ar putea conduce la deteriorări ale WWTP-ului şi la
deversări ridicate. Amplasamentele chimice avansate din punct de vedere tehnic de obicei au un
sistem de canalizare separat pentru colectarea apelor pluviale necontaminate şi a apelor de
răcire. Detalii sunt oferite în Secţiunea 3.3.4.4.

1.3.2.2 Tratarea gazelor reziduale

Tehnicile de tratare a gazelor reziduale se ocupă, în general, cu reducerea:

•Materiilor sub formă de particule


•Vaporilor substanţelor volatile lichide
•Agenţi contaminanţi gazoşi

Tratarea gazelor reziduale are loc în mod normal direct la sursă. Foarte rar se pot trata simultan
fluxurile diferite de gaze reziduale într-o singură unitate centrală de tratare. Un motiv principal
pentru care se întâmplă acest lucru este faptul că unităţile de tratare sunt în mod normal special
proiectate pentru un anumit tip de compoziţie de gaz rezidual. Un alt motiv important este
atenţia specială ce trebuie acordată eliberării de compuşi toxici şi periculoşi şi a efectului lor
asupra peisajului înconjurător precum şi în privinţa siguranţei instalatiei. În industria chimică,
datorită caracteristicilor toxice şi/sau periculoase a multor compuşi şi a volumelor mari de
substanţe ce trebuie manevrate şi procesate, siguranţa este un element crucial.

O selecţie a tehnicilor selectate pe agentul poluant este prezentată în Tabelul 1.2 şi pe rata
curgerii fluxului gazului rezidual în Tabelul 1.3 [ambele cww/tm/70].

Miros
Componenti organici gazosi sau vaporosi
Componenti anorganici gazosi sau sub forma de vapori
Particule organice
Particule anorganice
Materie umeda
Materie uscata
Technica
Recuperarea si reducerea prafului
Separator (pre) x x x x
Ciclonare (pre) x x x x
Epurare a prafului umedă (FT) x x x x
Precipitare electrostatică (FT) x x x x (x) (x)
Filtre textile (incl. Filtru ceramic) x x x
(FT)
Filtrare catalitică (FT) x x x x x

Waste Water and Waste Gas Treatment 11


Chapter 1

Miros
Componenti organici gazosi sau vaporosi
Componenti anorganici gazosi sau sub forma de vapori
Particule organice
Particule anorganice
Materie umeda
Materie uscata
Technica
Recuperarea si reducerea prafului
Separator (pre) x x x x
Ciclonare (pre) x x x x
Epurare a prafului umedă (FT) x x x x
Precipitare electrostatică (FT) x x x x (x) (x)
Filtre textile (incl. Filtru ceramic) x x x
(FT)
Filtru de praf în două etape (pol) x x x
Filtru absolut (HEAP) (pol) x x x
HEAF (pol) x
Filtru de nor (pre, pol) x (x)
Recuperarea gazului
Separare de membrană (pre) x
Condensare (pre) (x) x
Crio-condensare (pre, FT) (x) x (x)
Adsorbţie (FT) x x x
Spalare la umed a gazului (apă) (x) (x) (x) (x) x x x
(FT)
Epurare la umed a gazului (x) (x) (x) (x) x x x
(oxidare alcalină) (FT)
Epurare la umed a gazului (acidă) (x) (x) (x) (x) x
(FT)
Separare de membrană (pre) (x) (x) (x) (x) x x x
Epurarea gazului
Biofiltrare(FT) x x x
Bioepurare(FT) x x x
Filtru precolator (Biofiltru) (FT) x x x
Oxidare termică(FT) x x x
Oxidare catalitică(FT) x x
Evazare (flaring) (FT) x x
Tratarea gazului de combustie
Injectare la uscat alcalină (FT) x
Injectare semi-uscată alcalină (FT) x
Injectare udă cu apă de var (FT) x
SNCR (FT) x
SCR (FT) x (x)
X = utilizare principală
(X) = utilizare secundară
(pre): în principal ca uzină de pretratare
(FT): tehnică de tratare folosită ca tehnică de tratare finală
(pol): în principal ca tehnică de finisare după ce au fost utilizate tehnicile standard

Tabelul 1.2: Selecţia unor tehnici pentru Reducerea emisiilor de gaze reziduale în relaţie cu
Poluantul ce trebuie îndepărtat

100 1000 10000 100000


Technica
[Nm3/h] [Nm3/h] [Nm3/h] [Nm3/h]
Recuperarea şi reducerea prafului
Separator x x xx xx

12 Waste Water and Waste Gas Treatment


Chapter 1

100 1000 10000 100000


Technica
[Nm3/h] [Nm3/h] [Nm3/h] [Nm3/h]
Filtru ciclon x xx xx x
Spalare a prafului la umed x xx xx
Electro-Filtru x x
Filtru textil x x xx xx
Filtru ceramic xx x x
Filtrare catalitică x x x
Filtru de praf în două etape x x
Filtru absolut (HEAP) x x
HEAF xx xx x
Filtru de vapori x xx xx
Recuperarea gazului
Filtrare prin membrană
Condensare x x xx x
Crio-condensare x x
Adsorbţie x xx xx x
Spalarea gazului la umed (apă) x x xx xx
Spalarea gazului la umed (alcalină) x x xx xx
Spalarea gazului la umed (oxidare alcalină) x x xx x
Spalarea gazului la umed (acidă) x x xx xx
Epurarea gazului
Biofiltrare x xx xx xx
Bio-spalare x x x x
Filtru precolator (Biofiltru) x x x x
Oxidare termică x xx
Oxidare catalitică x xx
Tratarea gazului de ardere
Injectare la uscat alcalină xx x
Injectare semi-uscată alcalină x xx
Injectare udă cu apă de var x x x
SNCR x x x x
SCR x xx xx
X = utilizare
XX = cele mai întâlnite utilizări

Tabelul 1.3: Selecţia unor tehnici pentru Reducerea emisiilor de gaze reziduale în relaţie cu Rata de
curgere a Fluxului de gaz rezidual

1.4 Impactul avut asupra Mediului de Tratarea apei reziduale şi


a gazelor reziduale şi Interdependenţa lor
Deşi, în general, sistemele de tratare a apei reziduale reduc emisiile cedate in apă, operarea
acestor sisteme are propriul efect asupra mediului. Deosebit de relevante în privinţa emisiilor de
aer din tratarea apei reziduale sunt acele fluxuri de apă care sunt poluate cu compuşi organici
volatili (VOC) sau compuşi anorganici volatili (de exemplu: amoniac, hidrogen sulfurat sau
acid clorhidric). În momentul în care aceste fluxuri de apă se află în conexiune cu atmosfera,
emisiile (mirositoare) ale acestora pot apărea. O atenţie specială trebuie acordată aerării
bazinelor de tratare biologică a apei reziduale, operaţiunilor de agitare, rezervoarelor tampon
deschise, rezervoarelor de decantare şi unităţilor de absorbţie a apei reziduale. În toate aceste
cazuri, emisiile de poluanţi pot fi trecute din compartimentul ce conţine apă în aer. Astfel că
este nevoie de un tratament adiţional al gazelor reziduale. Emisiile în aer pot şi ele să evolueze
din amestecarea fluxurilor de apă ce au diferite temperaturi sau din adăugarea de acizi sau de
alcali pentru reglarea pH-ului.

Waste Water and Waste Gas Treatment 13


Chapter 1

Impactul potenţial al instalatiilor de tratare a apei reziduale asupra sectoarelor de mediu este
rezumată pe scurt în Tabelul 1.4 [cww/tm/84].

Sectorul de mediu Emisia/efectul potenţial


Aer •Evaporare / Formare de miros (exemplu: H2S, NH3, mercaptani, etc.)
•Formare de aerosoli
•Curent de aer purtător de micro-organisme provenind de la instalatia
de tratare
•Emisii VOC (evaporate sau prelevate din apă)
•Dacă este generat biogaz şi nu este folosit drept combustibil pentru
furnizare de energie, este în mod normal ars, având ca rezultat apariţia
de emisii în aer
Apă •În principiu, reducere semnificativă de emisii de apă
•Când este tratată apa pluviala odată cu apa de proces, sistemul de
tratare ar putea să fie supra-incarcat în cazul unei ploi torenţiale care la
rândul său poate provoca emisii poluatoare adiţionale din cauza faptului
că sistemul de tratare nu poate funcţiona corect
Deşeuri •Şlamul din tratarea apei reziduale şi soluţiile de epurare
Altele • WWTP-ul central consumă energie. În unele cazuri, biogazul este
generat şi poate fi utilizat ca sursă de energie.

Tabelul 1.4: Potentialul impact al instalatiilor de tratare al apei reziduale

Alte puncte relevente de interes sunt consumul de energie şi generarea de şlam în timpul
aplicării tehnicilor de tratarea a apei reziduale. Generarea şi manevrarea şlamului (de exemplu:
deshidratarea, incinerarea) consumă o mare parte din necesarul de energie şi sunt responsabile
de o parte importantă din impactul asupra mediului avut de WWTP. Pe de altă parte, există
sisteme de tratare care să aibă o balanţă a energiei benefică. De exemplu, în unităţile de tratare a
apei reziduale biologice, gazul generat de tratare (biogazul) poate fi utilizat drept combustibil.
Altfel, el ar trebui ars cauzând emisii netratate în aer.

Ceea ce s-a spus despre sistemele de tratare a apei reziduale în paragrafele precedente este de
asemenea valid şi pentru tehnologiile de tratare a gazelor reziduale. Impacturile lor relevante
asupra mediului sunt emisii în aer şi apă. Procedurile de spalare la umed, de exemplu, implică
tratarea apei reziduale într-o etapă de tratare ulterioară. Oxidarea gazelor reziduale produce un
flux de gaz ce conţine agenţi contaminanţi gazoşi ce nu sunt prezenţi initial, care ar putea să
necesite o tratare ulterioară. La fel ca şi în tratarea apelor reziduale, şi în tratarea gazelor
reziduale se consumă apă şi energie, apa fiind o problemă esenţială în conditii climatice
speciale. Acest fapt este rezumat pe scurt în Tabelul 1.5.

Sectorul de mediu Emisia/efectul potenţial


Aer •În principiu (şi în principal), reducere semnificanta a emisiilor
contaminante
•Înlocuirea VOC (compuşi organici volatili) cu agenţi contaminanţi sub
formă de gaze, cum ar fi: oxizi de carbon, derivaţi halogenaţi, bioxid de
sulf, oxizi de azot, dioxini, în cazul oxidării termice/catalitice
•Emisii rezultate din arderi
Apă •Procese de adsorbţie/epurare transferă agenţii contaminanţi din
sectorul aer în sectorul apă
•Unele procese de tratare necesită apă în exces (ex epurare,
condensarea apei)
Deşeu •Şlam provenit din tratarea secundară a apei reziduale rezultate din

14 Waste Water and Waste Gas Treatment


Chapter 1

Sectorul de mediu Emisia/efectul potenţial


tratarea gazelor reziduale
•Reziduuri provenite din instalatiile de tratare a gazelor reziduale (ex
solide separate, lichid condensat nereciclat, adsorbant consumat,
catalizator consumat)
Altele •Instalatiile de tratare a gazelor reziduale consumă în mod normal
energie.

Tabelul 1.5: Impactul potenţial al instalatiilor de tratare a gazelor reziduale

În plus faţă de oxidările prin ardere şi cea termică/catalitică, un număr mare de unităţi pentru
siguranţă şi pentru mediu se pot regăsi în industria chimică. Scopul principal al acestor unitati
este reducerea impactului asupra mediului sau creşterea siguranţei operării instalatiilor.
Instalatiile variază în mărime de la unităţi ce iau simple măsuri la unităţi de tratare complexe.

În general, efectele generale ale instalatiilor de mediu şi de siguranţă ar trebui să fie benefice
(pozitive). Acesta fiind motivul principal al înfiinţării lor. Oricum, din cauza legilor
fundamentale conservatoare , majoritatea tehnologiilor de tratare pot avea, în plus faţă de
posibilităţile lor de epurare, impacturi negative asupra mediului. Exemple ale acestor efecte ar
putea fi: deşeurile generate de filtre, apele reziduale generate de spalatoare şi consumul ridicat
de energie al sistemelor de tratare. Este greu să se indice punctul în care efectele pozitive
depăşesc pe cele negative ale măsurilor de tratare luate, de vreme ce acestea sunt puternic
influenţate de condiţiile locale. În mod empiric se poate spune că siguranţa şi calitatea mediului
locale trebuie să aibă prioritate. Mai mult, în general se consideră că este de preferat ca
poluatorii să fie în starea cea mai concentrată şi mai controlabilă. Acest fapt oferind cele mai
bune oportunităţi de reciclare, tratare ulterioară şi depozitarea controlată.

Pentru a rezuma, tratarea apelor reziduale şi a gazelor reziduale, în plus faţă de impacturile lor
individuale asupra mediului, se afectează reciproc una pe alta în mai multe moduri:

•multe tehnici de tratare a apei reziduale au ca rezultat emisii de gaze care trebuie canalizate
spre instalatiile de tratare, adeseori presupunând etape de construcţie complexe
•tehnologiile de tratare a gazelor reziduale au ca rezultat eliberări gazoase şi/sau apoase care
necesită tratare ulterioară a apelor reziduale şi/sau gazelor reziduale rezultate.

Fiecare aspect (eliberările gazoase de la instalatiile de tratare a gazelor reziduale sau cele apoase
de la instalatiile de tratare a apelor reziduale) poate influenţa în mod normal instalatiile
existente situate in continuare, deşi în majoritatea cazurilor ele conduc spre o mica încărcare.
Exemple contrare ar fi spalarea la umed a gazelor de ardere sau striparea materialului volatil în
cadrul WWTP.

Waste Water and Waste Gas Treatment 15


Capitolul 2

2 MANAGEMENTUL APEI REZIDUALE/GAZELOR REZIDUALE


Capitolul 2 adaugă mai multe detalii descrierii generale făcute în Capitulul 1 şi descrie
managementul apelor reziduale şi a gazelor reziduale în contextul IPPC-ului. Se subliniază
semnificaţia managementului în atingerea unui nivel ridicat de protecţie a mediului, luat ca un
întreg, cand se exploateaza un amplasament sau o instalatie chimică. Unde este posibil,
abordarea comună în privinţa emisiilor de gaze şi apa este menţinută; referinţe de mediu apar
doar atunci când sunt implicate strategiile si instrumentele specifice mediilor.

Acest capitol descrie managementul de mediu ca fiind inter-relaţionarea dintre sistemul


managerial şi instrumentele de management şi nu se rezumă doar la problemele privind apele şi
gazele reziduale, ci şi la cerinţele IPPC-ului. Altfel nu ar indeplini obiectivul referitor la o
abordare integrata.

Implementarea unui sistem de management al mediului într-un anumit amplasament depinde de


impactul avut asupra mediului de către activităţile desfăşurate acolo şi trebuie să ia în
considerare situaţia specifică de mediu de la amplasamentul respectiv şi din jurul său. Acest
capitol prezintă programul general şi instrumentele relevante pentru implementarea unui sistem
de management al mediului valid pentru amplasamentele chimice.

2.1 Sistemul De Management Al Mediului (EMS)


După cum s-a menţionat pe scurt în Capitolul 1, importanţa managementului mediului, deseori
referindu-se la acesta ca managementul „Sănătăţii, Siguranţei şi a Mediului” (HSE), nu poate fi
supraestimat. Acesta are multe avantaje ca:
•Înţelegere îmbunătăţită în privinţa aspectelor de mediu ale companiei
•Bazele luării deciziilor se îmbunătăţesc
•Motivarea personalului îmbunătăţită
•Oportunităţi adiţionale pentru reducerea costurilor de operare şi îmbunătăţirea calităţii
produsului
•Îmbunătăţirea performanţei de mediu
•Îmbunătăţirea imaginii companiei
•Reduce responsabilitatea, costurile cu asigurările, ne-conformitatea
•Creşte gradul de atractivitate pentru angajaţi, clienţi şi investitori
•Îmbunătăţeşte relaţia cu autorităţile şi cu grupările de mediu

În general un EMS este alcătuit dintr-o repetare de aspecte strategice, după cum este prezentat
în Figura 2.1 [cww/tm/132]. Aceste aspecte sunt [cww/tm/132]:

•Politica de mediu, care semnifică o declaraţie publică – aprobată şi avizată de poziţiile cele
mai înalte din management – în care se enunţă intenţiile, principiile de acţiune şi obiectivele
care guvernează managementul companiei în privinaţ mediului
•Organizare şi structură pentru implementarea politicii de mediu a companiei
•Registru cuprinzator al legislaţiei aplicabile şi a standardelor companiei
•Prelevare de probe regulată şi program de monitorizare pentru strangerea datelor în registre
•Stabilirea unui program de mediu individual al amplasamentului, pe baza obiectivelor globale
şi pe termen lung stabilite la cel mai mare nivel abordabil, alături de datele preluate din
registrele de evidenţă a efectelor asupra mediului
•Auditul de mediu
• Revizuirea şi evaluarea regulată a eficienţei şi corectitudinii unui EMS, rezultatul având
influenţă asupra politicii de mediu, astfel încheindu-se ciclul şi reluându-se ia.

16 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

EMS

Polit
ică
Revizuir Organizaţie
i

Audit Standar
e

Program Monitoriz
e are

Figura 2.3: Ciclul Sistemului de Management al Mediului (EMS)

Acest „ciclu” semnifică faptul că EMS-ul nu este un proces într-un singur ciclu ci o modalitate
iterativă (repetabilă) de optimizare a situaţiei de mediu sau a atitudinii unei companii sau a unui
amplasament în care se desfăşoară activităţi industriale.

Standardele acceptate pentru un EMS sunt:

•ISO 9001 / 14001 (Organizaţia Internaţională pentru Standardizare)


•EMAS (Comisia Europeană, Hotărârea Consiliului 761/2001 – Eco-Management şi Schema de
Audit), care au asimilat cerinţele ISO 14001
•Îngrijire Responsabilă (Responsible Care®) – Industria Chimică
•Carta Afacerilor ICC pentru Dezvoltare durabilă (Camera de Comerţ Internaţională-ICC)
•Ghidurile pentru protecţia Mediului CEFIC (Consiliul European de Industrie Chimică)

Nu face parte din domeniul prezentat în acest document să ofere o prezentare detaliată a
întregului EMS pentru un amplasament chimic, iar de aceea, termenul „EMS” se limitează la
implicarea sa în managementul apelor şi gazelor reziduale în contextul problemelor ridicate de
IPPC.

EMS-ul este un aspect excelent de îmbunătăţire a performanţei de mediu integrate a unui


amplasament industrial. El oferă managementului unei companii posibilitatea:

•să câştige înţelegere în privinţa mecanismelor de generare a poluării din procesele de producţie
•să adopte hotărâri echilibrate în ceea ce priveşte măsurile de mediu
•să evite adoptarea de soluţii temporare şi de inverstiţii ne-returnabile
•să se comporte în mod corespunzător şi pro-activ în ceea ce priveşte noutăţile apărute în
domeniul mediului

În mod normal EMS-ul urmează o startegie a unui proces ciclic:

Waste Water and Waste Gas Treatment 17


Capitolul 2

•Analizarea sau caracterizrea / evaluarea poluării proceselor de fabricaţie pentru a înţelege


modul în care poluarea este generată, folosind instrumente ce sunt detaliate în Secţiunea 2.2.1.
•Identificarea posibilităţii de reducere a poluării prin adoptarea următoarelor măsuri:
-Luarea în considerare a impactului asupra mediului în momentul planificării deschiderii
unor noi linii de producţie sau a măririi capacităţii liniilor existente de producţie
-Re-gândirea şi re-proiectarea technologiei de prelucrare, ex: adoptarea unei tehnologii de
prelucrare mai curate, materii prime mai curate şi/sau utilaje de producţie îmbunătăţite
-Măsuri de prevenţie integrate in proces
-Posibilităţi de reciclare şi de recuperare a conţinutului de deşeuri
-Opţiuni pentru îmbunătăţirea captarii şi controlului emisiilor, ex: optimizarea eliberărilor
prin pretratare
-Măsuri la finalul proceselor
-Evaluări în privinaţa tratărilor la final de proces centralizate sau descentralizate
•Evaluarea celor mai eficiente opţiuni, luând în considerare:
-Beneficiile şi impactele de mediu, cum ar fi: eficienţa generală în ceea ce priveşte
eliminarea generala, echilibrul general al efectelor inter-media
-Fezabilitate tehnică, organizaţională sau financiară
-Constrângeri si optiuni specifice amplasamentului (cum ar fi cerinţele de spaţiu vs.
limitările de spaţiu existente, calitatea mediului receptor)
-Problemele ce privesc siguranţa
-Resursele necesare şi utilităţile
•Atingerea scopului şi monitorizarea realizarii acestuia în conformitate cu un plan de acţiune,
care conţine aspecte de tipul:
-Programul acţiunilor
-Responsabilitatea acţiunii
-Datele ce trebuie evaluate
-Metoda de monitorizare şi frecvenţa
-Ghidurile pe care se bazează procesul de monitorizare şi de evaluare şi care este urmat de
evaluarea rezultatelor.

Ciclul este ilustrat în figura 2.2. Evaluarea re-incepe întregul ciclu de vreme ce, după cum a fost
menţionat mai sus, EMS-ul este un proces iterativ.

Caracterizarea şi
evaluarea poluării

Identificarea
Execuţie, opţiunilor de
monitorizare şi îmbunătăţire
evaluare

Evaluarea celor
mai eficiente
opţiuni

Figura 2.4: Strategia unui EMS orientat spre amplasament

18 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

Parte din EMS este evaluarea impactului de mediu în etapele primare ale proiectării dezvoltării
procesului de producţie şi/sau a noilor activităţi. Trebuie decis în privinţa (folosind ciclul din
figura 2.2):
•Care este – sau ar putea fi – impactul lor?
•Ce se va întâmpla cu deşeurile?
•Pot fi ele tratate în instalatiile existente?
•Sunt toxice (acut toxice) ele în ceea ce priveşte mediul receptor sau instalatiile de tratare
existente?
•Pot fi – sau trebui să fie – evitate?

Aplicarea unui EMS este o procedură complexă din cauză că ciclul din figura 2.2 trebuie urmat
pentru fiecare dintre unităţile de preparare individuale de toate aspectele de mediu relevante în
conformitate cu rezultatele obţinute în cadrul amplasamentului. Figura 2.3 prezintă o impresie a
acestei prezentări complexe, nimic altceva decât unele dintre aspectele de mediu principale, o
strategie de tratare a poluării orientată pe uzină, şi două unităţi individuale sunt incluse. Etapele
1 şi 4 corespund celor din Figura 2.2.

Unitatea individuală de Unitatea individuală de


procesare numărul 1 procesare numărul 2
Individual process
unit 1
Individual process
unit 2
etc.
Pasul 1

First step
Caracterizarea Caracterizarea Caracterizarea Caracterizarea Caracterizarea Caracterizarea
apei reziduale Characterisation
gazului Characterisation
deşeurilor Characterisation Characterisation
apei reziduale gazuluiCharacterisation
rezidual Characterisation
deşeurilor l
of WW of off-gas of waste of WW of off-gas of Waste

Pasul 2
Second step

Preventive Preventive Preventive


Abordare Abordare Abordare Abordare Preventive Preventive
Abordare
Preventive
Abordare
approach & approach & approach & approach & approach & approach &
preventivă şi preventivă preventivă şi preventivă şi preventivă şi preventivă şi
identify şi
options identify options identify options identify options identify options identify options
identificarea identificarea identificarea identificarea identificarea identificarea
opţiunilor opţiunilor opţiunilor opţiunilor opţiunilor opţiunilor

Identify WW Identify off-gas Identify waste Identify WW Identify off-gas Identify waste
treatment treatment treatment treatment treatment treatment
Identificarea Identificarea Identificarea Identificarea Identificarea Identificarea
opportunities opportunities opportunities opportunities opportunities opportunities
oportunităţilor de oportunităţilor de oportunităţilor de oportunităţilor de oportunităţilor de oportunităţilor de
tratare a apei tratare a gazului tratare a tratare a apei tratare a gazului tratare a
reziduale rezidual deseurilor reziduale rezidual deseurilor

Third step

Assessment of WW Assessment of off- Assessment of


treatment scenarios gas treatment waste treatment
Pasul 3 scenarios scenarios
Evaluarea scenariilor Evaluarea scenariilor Evaluarea scenariilor
elaborate în privinţa elaborate pt.tratarea elaborate în privinţa
tratării apei reziduale gazelor evacuate tratării deseurilor

Step 1 Evaluation

Fourth step

Pasul 1 Evaluare

Pasul 4

Figura 2.5: Complexitatea unui EMS orientat asupra amplasamentului

Waste Water and Waste Gas Treatment 19


Capitolul 2

EMS-ul este dus la îndeplinire cu ajutorul rationamentului expertilor sprijinit de instrumentariul


managerial. Tipuri diferite de instrumente sunt explicate în Secţiunea 2.2.

2.2 Instrumente manageriale


Pentru a aplica un EMS în jurul ciclului de aspecte strategice (vezi Figura 2.1) sunt
utilizate mai multe tipuri de instrumente (manageriale şi tehnice). Ele pot fi categorizate cu
aproximaţie după cum urmează:

• Instrumente de inventariere, ce oferă informaţii în privinţa locaţiei, producţiei,


circumstanţelor de mediu, emisiilor, etc. care aparţin de amplasament şi astfel
ajutând la detectarea emisiilor ce pot fi prevenite sau pot fi reduse
• Instrumente operaţionale, care ajută în deciderea în privinţa planificării,
proiectării, instalării, operării şi îmbunătăţirii prevenirii poluării uzinelor de
tratare
• Instrumente strategice, ce se ocupă de organizarea şi operarea manevrărilor
emisiilor din întregul amplasament de industrie chimică într-o manieră integrată
• Instrumente de siguranţă şi pentru situaţiile de urgenţă, necesare pentru
adaptarea la cazurile neaşteptate.

2.2.1 Instrumente manageriale pentru inventariere

Pentru operarea unui amplasament industrial în conformitate cu un EMS bun este


esenţial să deţinem informaţie detaliată şi transparentă în privinţa:

 Amplasamentul şi circumstanţele sale de mediu


 Procesele de producţie
 Caracteristicile poluanţilor ce ţin de procesele de producţie individuale
 Caracteristicile fluxurilor emise
 Situaţia la nivel local

Fără aceste informaţii nu este posibil să se dezvolte o strategie coerentă, eficientă şi


profitabilă. Deşi, adeseori este imposibil să cuantificăm emisiile fiecărui agent
contaminant prezent în fiecare flux emis, o cale de reducere a parametrilor necesari
poate fi în mod normal descoperită (ex numărul de măsurători) fără o pierdere relevantă
de informaţie.

2.2.1.1 Inventarierea amplasamentului

Un inventar al amplasamentului este alcătuit din:

• Localizarea (hartă, schiţă)


• Climat, caracteristici geografice, calitatea solului şi a apelor subterane, vecinătatea, apa
receptoare
• Mărimea amplasamentului (suprafaţa totală, zona construită, zona drenată, zona
acoperită)
• Număr de angajaţi
• Unităţi de producţie
• Lista uzinelor de producţie cuprinzând, pentru fiecare, date în privinţa:

20 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

-Clasificarea instalatiilor de producţie conform Directivei, Anexei I,4. Industrie


Chimică, 4.1 – 4.6
-Datele tipice pentru producţia instalatiei
●Informaţie în privinţa proceselor de producţie, pentru fiecare proces oferindu-se:
-O scurtă descriere
-O schemă(e) simplificată care să cuprindă sursele de fluxuri de reziduuri
-Detalii în privinţa reacţiilor chimice (reacţii principale şi secundare) şi în privinţa
operaţiunilor de ajutorare a acestora
-Informaţii în privinţa materiilor de operare, produselor intermediare şi finale
-Modul de operare (funcţionare) (procese de producţie continue sau grupate sau
operaţiuni de tip campanie)
-Situaţii potenţiale de urgenţă (deversări, scurgeri)
• Sistemul de canalizare (canale, WWTP, drenajul apei pluviale).

2.2.1.2 Înregistrarea sau Inventarierea Fluxului

Compilarea datelor de bază relevante în privinţa compoziţiei şi cantităţii de apă reziduală şi de


gaze reziduale – fiecare individual – este făcută în cadrul unui registru sau inventar al fluxului
respectiv (registru al apei reziduale, registru al gazelor reziduale). Fluxurile emise sunt listate în
funcţie de sursa lor, adică procesele de producţie din care apar. Acest fapt este un element-cheie
în ceea ce înseamnă evaluarea gradului de contaminare şi a naturii agenţilor contaminanţi,
precum şi posibilităţile existente de reducere direct la sursă. Sursele de apă reziduală sunt listate
în Secţiunea 1.1.1., cele de gaze reziduale în Secţiunea 1.1.2.

Un registru de flux este alcătuit din:

●Informaţii în privinţa procesului de producţie chimică, cum ar fi:


- Formula reacţiei chimice, incluzând compuşii iniţiali, produşii şi produşii
secundari
- Schema simplificată a fluxului tehnologic ale unităţii de producţie
corespunzătoare, prezentând: reactorul, izolarea produsului şi al
activitatii şi prezentând originea exactă a aporturilor avute de diferitele
emisii
●Informaţii în privinţa fluxurilor emise, cum ar fi în privinţa:
- Componentelor şi a variabilităţii lor
- Datelor relevante în privinţa concentraţiei şi încărcării componentelor
semnificative şi a valabilităţii lor (incluzând metoda de monitorizare şi
frecvenţa)
- Rata fluxului şi variabilitatea ei (ex doza de impulsuri, fluxul continuu
sau discontinuu)
- Temperatura
- pH-ul (apei reziduale)
- Conductivitatea (apei reziduale)
- Inflamabilitatea (gazului rezidual)
- Limitele explozibile (limita inferioară a exploziei LEL, şi limita
superioară a exploziei HEL)
- Reactivitatea (gazului rezidual)
- Agenţii contaminanţi relevanţi şi/sau parametrii relevanţi, de tipul:
COD/TOC, NH4+, NO3- şi NO2-N, fosfor, metale grele, hidrocarburi
halogenate, poluanţi organici persistenţi (POP) –când este aşteptată apariţia
lor – şi toxicitatea din apa reziduală
Clor, brom, fluor, acid clorhidric, oxizi de sulf (SO x), hidrogen sulfurat,
mercaptani, monoxid de carbon, oxizii de azot (NOx), materii sub formă de

Waste Water and Waste Gas Treatment 21


Capitolul 2

particule, metale grele şi compuşii lor, compuşi organici volatili (VOC) din
gazele reziduale
- Date în privinţa biodegradabilităţii (pentru apa reziduală), cum ar fi:

Concentraţii – BOD
Rezultatele obţinute din Testul Zahn-Wellens modificat
Încărcările refractare COD/TOC
Potentialul inhibator de denitrificare
- Prezenţa altor substanţe (pentru gazele reziduale) care ar putea avea un
impact asupra sistemului de tratare sau ar putea fi subiecte de discuţie în
privinţa siguranţei, cum ar fi: oxigen, azot, vapori de apă, praf.

Scopul unui inventar al fluxului este identificarea celor mai relevante (importante) surse
de emisii (pentru fiecare tip de mediu, apă reziduală sau gaz rezidual) şi pentru permite
o prioritizare a etapelor de reducere a emisiilor. În general, această operaţiune are patru
etape:

• Listarea surselor
• Evaluarea cauzelor emisiilor provenite de la fiecare sursă
• Cuantificarea cantităţii de emisii provenite de la fiecare sursă
• Validarea rezultatelor cu ajutorul unui bilanţ al materialelor

O clasificare corectă a fluxurilor distincte secundare (adică, individual pentru apele reziduale şi
pentru gazele reziduale), corespunzător cu caracteristicile şi încărcarea agenţilor contaminanţi,
este o parte hotărâtoare în ceea ce priveşte inventarul şi o bază atractivă pentru identificarea
potenţialului ulterior de reducere a eliberărilor (vezi Secţiunea 2.2.1.3.), fluxurile respective
care se situează în fruntea clasificării respective devenind principalii candidaţi pentru metoda de
reducere a emisiilor cea mai eficientă.
În cadrul amplasamentelor chimice, măsurile aplicate pentru reducerea emisiilor sunt cel mai
bine înţelese pentru acele procese chimice unde un raport optim al beneficiilor faţă de costurile
de mediu ar putea fi atins. Pentru instalaţiile existente, ar putea fi tolerate rate de eliminare non-
optime în privinţa fluxurilor emise minore ce nu conţin o încărcare semnificativă, atunci când
eforturile se concentrează pe fluxurile cu încărcare semnificativă şi, astfel, reducând emisiile
generale şi impactul asupra mediului.

2.2.1.2.1 Evaluarea întregului efluent (WEA)

Deversările efluenţilor au fost foarte mult evaluate şi reglementate pe baza


proprietăţilor fizice şi chimice, cum ar fi COD, BOD, TSS pH-ul şi concentraţiile
specifice ale substanţelor periculoase. Aceste proprietăţi furnizează o bază
corespunzătoare în ceea ce înseamnă controlarea efluenţilor ce conţin agenţi
contaminaţi relativi puţini şi bine conturaţi ce au proprietăţi toxicologice bine definite şi
înţelese. Însă, oricum, este dificil câteodată de evaluat semnificaţia de mediu a
efluenţilor variabili şi complecşi, evaluare făcută pe baza compoziţiei şi proprietăţilor
fizico-chimice.
Evaluarea întregului efluent reprezintă o metodologie elaborată pentru a evalua
fluxurile complexe de apă reziduală şi este adiţională faţă de folosirea parametrilor surogat sau
sumă de tipul COD, AOX şi EOX. Scopul este evaluarea caracterului posibil periculos al
efluenţilor ce ar fi insuficient controlat atunci când se bazează doar pe indicaţiile chimice
furnizate de acei parametri sumă sau de limitele elaborate pe compuşi chimici individuali.
Evaluarea întregului efluent furnizează o modalitate de evaluare adiţională sau poate chiar mult
mai directă a impactului potenţial al efluenţilor asupra mediului acvatic şi este probabil că va
juca un rol important în regularea deversărilor, suplimentând sau poate înlocuind măsurile
tradiţionale luate în privinţa calităţii efluenţilor în cadrul monitorizării mediului şi evaluării

22 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

riscurilor. Cooperarea şi înţelegerea reciprocă între regulatorul şi deversorul respectiv va fi


esenţială pentru asigurarea controlului corespunzător şi potrivit al deversărilor efluenţilor
complecşi.
Metodele de testare biologică, metodele de bioevaluare, sunt folosite pentru
evaluarea toxicităţii întregului efluent, ex bioevaluarea la peşti, alge, bacterii şi
crustacee. Avantajul lor faţă de analizele chimice efectuate asupra unei singure
substanţe este acela că proprietăţile toxice ale probelor de apă sunt determinate într-o
manieră integrată şi efectele interactive, ce pot apărea în prezenţa câtorva poluanţi, sunt
datorate integral acestora. Cu ajutorul metodelor de testare biologice se poate determina
semnificaţia de mediu a efluenţilor complecşi. Aceste metode sunt de obicei mai rapide
şi mai ieftine decât caracterizarea chimică vastă şi, astfel, simplificând regulile. Ele
acoperă o gamă de substanţe şi produc rezultate ce pot fi interpretate destul de uşor. În
plus, permit obţinerea unor concluzii ce trebuie trase în privinţa eficienţei uzinelor de
tratare a apelor reziduale în eliminarea substanţelor toxice.
Alegerea făcută pentru metodele de bioevaluare şi alegerea designului experimental
depind de aplicaţie, adică dacă rezultatele trebuie folosite pentru evaluarea pericolelor,
monitorizare sau pentru concordanţă. Metodele de bioevaluare pentru diferite metode vor avea
cerinţe diferite.
Există foarte multă experienţă în ceea ce priveşte măsurarea toxicităţii acute şi sunt
două proceduri utilizate în mod bişnuit pentru evaluarea datelor toxicităţii:
•Abordarea ECx/LCx ce foloseşte date statistice analizează acolo unde sunt necesare cel puţin
cinci perechi de date ale concentraţiei/răspunsului, între 0% şi 100% procent de răspuns.
•Abordarea LID (Diluţia ineficientă inferioară) care are ca rezultat diluarea fluxului de apă
reziduală original până în momentul în care nu mai sunt observate efecte, adică echivalentul a
1/NOEC. Nu are nevoie de o relaţionare concentraţie/răspuns şi astfel procedura de testare a
întregului este simplă, însă nu sunt disponibile evaluări statistice şi limite ale siguranţei.
Evaluarea întregului efluent (WEA) furnizează informaţii asupra efluenţilor prin utilizarea unei
game de metode chimice, fizice şi/sau biologice prin care le examinează potenţialul de
producere a efectelor biologice. Metodologia WEA este concentrată pe determinarea posibilelor
efecte adverse ale efluenţilor şi se ocupă în principal de aceeaşi parametrii de efect care sunt
utilizaţi într-o abordare orientată pe substanţă:
• Toxicitatea acută
• Mutagenitatea sau (preferabil) genotoxicitatea
• Toxicitatea cronică
• Bioacumularea
• Persistenţa sau (bio)degradabilitatea
Compuşii chimici care sunt persistenţi (P), toxici (T) şi/sau predispuşi la
bioacumulare (B) sunt de interes special în ceea ce priveşte mediul acvatic. Abordarea
orientată pe compuşii chimici se concentrează pe măsurarea substanţelor periculoase
care au fost selectate şi li s-a determinat prioritabilitatea folosind criteriul P-T-B. Un
program WEA bine alcătuit poate furniza management de mediu care să conţină măsuri
integrate în privinţa efluenţilor complecşi. Avantajele folosirii parametrilor cu efect
biologic sunt:
• WEA ia în considerare toţi compuşii apelor reziduale fără a ţine seama de
provenienţa lor şi detectabilitatea lor prin analiză chimică. Compuşii nu trebuie
identificaţi neapărat. Produsele secundare şi metaboliţii sunt de asemenea
evaluaţi.
• Efectele toxice asupra organismelor acvatice sunt afişate direct; efectele
combinate sunt luate de asemenea în considerare.
• Sursele de efluenţi periculoşi (etapele de producţie şi punctele „fierbinţi”) din
interiorul zonelor industriale pot fi identificate în multe cazuri (reurmărire)
efortul necesar aplicării de teste în cadrul WEA este comparabil cu aplicarea
unei analize asupra unei singure substanţe dintr-un efluent complex.
Avantajele menţionate mai sus sunt avantaje mai mult sau mai puţin ştiinţifice, însă
WEA poate să aplice şi practici de producţie curente:
Waste Water and Waste Gas Treatment 23
Capitolul 2


O combinare de măsurători directe şi indirecte a unei game de efecte
potenţiale poate fi utilizată de către managementul mediului, în special
când efluenţii conţinând substanţe ce sunt slab cunoscute faţă de
persistenţa lor în acei efluenţi, bioacumularea şi toxicitatea lor.
• Având în vedere că rezultatele toxicităţii pot fi aplicate uşor, ex în
calculele diluţiei, în bioacumulare şi în persistenţa din cadrul unui
efluent, ele însele nu sunt elocvente pentru efectele produse, ci mai
degrabă sunt legate de o evaluare a expunerii cronice.
• Furnizează informaţii în privinţa riscurilor potenţiale ale mediului,
aducând informaţii anticipate operatorilor şi reglementatorilor.
• Folosind tehnici specifice, poate fi utilizată pentru identificarea
componentelor periculoase din efluenţi şi ajutarea operaţiunilor pentru a
reduce deversarea acestor tipuri de componente
Aplicarea WEA înfruntă greutăţi provocate de comunitatea ştiinţifică.
Incluzând:
• concentrare continuă pe componenta toxicitate a P-T-B – ului în combinare cu
o lipsă a unui acord în ceea ce priveşte testele standardizate pentru
bioacumulări şi pe persistenţă.
• WEA însuşi, în general, nu ia în considerare protecţia sedimentelor şi căile de
expunere a lanţului trofic, care, oricum, pot fi examinate într-un proces vast de
evaluare a riscului.
• Este importantă comunicarea rezultatelor testării WEA în contextul prelevării
de probe spaţiale şi temporale din efluent, aplicarea de metode, elaborarea
presupunerilor şi aplicarea analizei statistice la datele deţinute. Este necesară
aplicarea de standarde internaţionale şi acorduri ulterioare asupra unor
asemenea probleme.
În general, WEA poate fi utilizat ca un instrument în cadrul unui EMS pentru a
oferi informaţii în privinţa caracteristicilor unui efluent. După cum a fost notat în
Secţiunea 2.2.1, este aproape imposibil să cuantifici emisiile fiecărui agent
contaminator prezent în fluxul efluentului. Oricum, un program WEA bine alcătuit
poate furniza operatorilor măsurări integrate a calităţii efluentului. WEA poate fi una
din măsurătorile utilizate într-un registru al fluxului efluentului după cum a fost descris în
Secţiunea 2.2.1.2.
Aplicaţii posibile ale WEA includ:
• Reglementări sau ghidări în privinţa toxicităţii efluenţilor.
• Unele jurisdicţii specifică criteriul numeric al toxicităţii în permisele pentru
deversare, în timp ce altele folosesc datele toxicităţii ca un instrument de
evaluare sau de planificare. Stabilirea criteriului de toxicitate asigură o evaluare
completă a efluenţilor: acţiuni de constrângere sau de management sunt aplicate
doar când efluentul „pică” în mod repetat criteriul toxicităţii. Alternativ,
abordări mai puţin formale pentru utilizarea datelor toxicităţii pot reduce
incertitudinile în privinţa riscurilor deversărilor efluenţilor cu ajutorul
completării datelor convenţionale chimice ale efluenţilor. În plus faţă de datele
toxicităţii, evaluări ale persistenţei şi a bioacumulării pot fi utilizate în acelaşi
fel.4
• Clasificarea (poziţionarea) riscului de mediu al deversărilor într-un sistem
acvatic
• WEA poate fi utilizat pentru a evalua riscul relativ alcătuit de deversările
multiple, cu obiectivul de a canaliza atenţia acolo unde este nevoie de ea
• Identificarea Toxicităţii / Evaluările Reducerii (TIE / TRE)
• TIE/TRE este utilizată pentru a detrmina de ce un efluent este toxic şi ce poate
fi făcut pentru a reduce acea toxicitate la un nivel acceptabil (vezi:
4
Abordările sunt descrise în: de Maagd, R.G.-J.2000. Testul Bioacumulării aplicat în testarea întregului efluent.
Env. Toxicol. & Chem. 19 (1): 25-35

24 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

http://www.setac.org/wettre.html). TRE poate fi definit ca fiind un studiu


specific amplasamentului aplicat cu ajutorul unei proceduri în trepte5, alcătuit
pentru a:
Identifica agentul care produce toxicitatea efluentului
Izola sursa toxicităţii
Evalua eficienţa opţiunilor de controlare a toxicităţii, şi
Confirma reducerea toxicităţii efluentului.
TIE este definită ca un set de proceduri care identifică agentul specific
responsabil de toxicitatea efluentului (şi aceasta poate fi un subset de instrumente
utilizate în TRE). Reducerea toxicităţii până la un nivel acceptabil poate fi îndeplinită
prin identificarea şi controlul sursei toxicităţii sau identificarea şi implementarea unei
strategii de tratare care reduce toxicitatea la un grad acceptabil. TIE/TRE poate varia de
la foarte simple la foarte complexe şi furnizează un proces logic pentru operatori pentru
ca aceştia să poată rezolva o problemă semnificativă de toxicitate. TRE poate ghida
eforturile de tratare pentru a se concentra pe minimalizarea costurilor îmbunătăţirii
efluenţilor. Acest tip de studiu, însă, trebuie să fie făcut de personal experimentat cu
ajutorul unui bun laborator (cu facilităţi pentru analize chimice şi de toxicitate). Prin
convenţie, TIE/TRE evaluează „toxicitatea”, însă elemente atât ale persistenţei cât şi a
bioacumulării pot fi o adăugare în cadrul procesului (ex PIE/PRE sau BIE/BRE).
•Prioritatea măsurilor de tratare a reziduurilor.
•Evaluările de identificare/reducere (după cum au fost ele descrise mai sus) pot fi utilizate
pentru a prezice eficienţa diferitelor măsuri de tratare a reziduurilor şi pentru a poziţiona
contribuţia lor la o reducere a pericolelor implicate de efluenţi. De exemplu, datele
provenite din testele toxicităţii pot oferi o măsurare integrată a îmbunătăţirilor aduse
tratării reziduurilor (ex. Testarea toxicităţii efluenţilor din uzinele la scală pilot). Acest
tip de informare ajută pe cei desemnaţi să ia decizii astfel încât să obţină cel mai bun preţ
pentru investiţia lor în tratarea (apei reziduale) reziduurilor.
•Judecarea eficienţei îmbunătăţirilor tratării
•Odată ce o companie şi-a îmbunătăţit sistemul de tratare a reziduurilor (a apei reziduale),
testarea toxicităţii şi alte tipuri de testare a efluentului de-a lungul unei perioade de
funcţionare pot fi utilizate pentru a evalua îmbunătăţirile aduse tratării reziduurilor de-a
lungul timpului. Un studiu comparativ asupra toxicităţii diferiţilor efluenţi a prezentat
faptul că îmbunătăţirile aduse tratării prin folosirea abordărilor convenţionale nu
garantează absenţa toxicităţii acute6.
•Urmărirea efectelor observate în mediile receptoare
•Dacă condiţiile de mediu din mediul receptor prezintă impacturi negative, WEA
(adeseori într-o gamă de concentraţii care să corespundă diluţiei din mediul receptor)
poate fi utilizată pentru a încerca stabilirea unei cauze şi a unui efect. De exemplu,
ipoteza prin care se presupune că flora şi fauna marină comunitară, mai bine zis calitatea
lor ar fi influenţată de o deversare a unui efluent, se poate testa folosind un WEA alcătuit
cu grijă. În plus, metode pentru evaluarea efluentului pot fi utilizate pentru a evalua
calitatea mediului receptor, permiţând o comparare directă între cele două.
•Evaluarea riscurilor/pericolelor specifice amplasamentului
Riscul de mediu al unui efluent poate fi prezis sau evaluat folosind o metodă de
evaluare a riscului, unde una dintre metodele ce probabil vor evalua efectele biologice va fi
WEA7. Ar fi importantă o aşa-numită validare a terenului de orice efect biologic printr-o legare
a datelor provenite dintr-o WEA de efectele biologice măsurate din comunităţile acvatice8.
5
USEPA. 1991. Document tehnic pentru calitatea apei bazat pe controlul toxicităţii. Washington DC: Biroul
Apelor EPA / 505 / 2-90-001.
6
Tonkes, M., P.J. F. De Graaf şi J. Graansma 1999. Evaluarea efluenţilor industriali complecşi în Olanda prin
folosirea unei metode (abordări) de evaluare toxicităţii întregului efluent (sau umedă). Water Science and
Technology 39 (19-11):55.
7
Chapman, P.M. 2000. Testarea toxicităţii întregului efluent – utilitate, nivelul protecţiei şi evaluarea riscului.
Env. Toxicol. & Chem. 19(1):3-13
8
Grothe, D.R., K.L. Dickson şi D.K. Reed-Judkins (eds.) 1996. Testarea toxicităţii întregului efluent: o evaluare a
metodelor şi a predicţiilor impacturilor asupra sistemului receptor. Societatea de Chimie şi Toxicologie de Mediu.

Waste Water and Waste Gas Treatment 25


Capitolul 2

După cum a fost demonstrat în exemplele de mai sus, WEA poate fi utilizat pentru a ajuta
deciziile luate în privinţa BAT, în mai multe moduri practice. Fiecare jurisdicţie poate opta
pentru o combinaţie de aplicaţii care să se poată potrivi politicilor şi practicilor proprii de
control a efluenţilor. WEA susţine majoritatea metodelor (abordărilor) din managementul
deversării efluenţilor, indiferent dacă se concentrează strict pe emisii sau combinată cu o
metodă care se ocupă de calitatea apei.
WEA este foarte utilizată, atât în interiorul sau în exteriorul Uniunii Europene. Una dintre
diferenţele principale dintre metodele utilizate de fiecare ţară este combinaţia şi tipurile de teste
care sunt utilizate (toxicitate/genotoxicitate, persistenţa şi/sau bioacumularea). În cadrul Uniunii
Europene, implementarea WEA-ului în contextul reglementărilor existente se află doar la
stadiul cercetării şi dezvoltării, însă exemplele de mai jos prezintă o gamă de utilizări ale
metodelor respective în cadrul WEA:
• Germania foloseşte în mod regulat toxicitatea acută şi genotoxicitatea drept
standarde ecotoxicologice în privinţa efluenţilor din cadrul câtorva sectoare
industriale [cww/tm/130] şi, de asemenea, există un program de dezvoltare şi
cercetare WEA (ex. Dezvoltarea testelor în privinţa icrelor (ouă) de peşte).
• În ultimii 6 ani, Irlanda a avut limite obligatorii ale emisiilor în termeni de Unităţi
Toxicologice (TU) pentru efluenţii deversaţi în apele din Industriile de Control
Integrat al Poluării. Limitele TU variază de la 5 la 10 şi sunt prevăzute în
documentele – ghid ale BATNEEC publicate [cww/tm/95] elaborate pentru
diferite sectoare de activitate. În plus, industriilor ce deversează în WWTP (Uzina
de Tratare a Apei Reziduale) municipal li se va cere, de asemenea, să aplice o
combinaţie de teste respirometrice şi asupra toxicităţii.
• În Suedia, caracterizarea efluentului (incluzând WEA) este utilizată pentru a
evalua dacă tratarea efluentului pentru o anumită operaţiune este adecvată. Acest
fapt se întâmplă sub forma unei verificări a unităţilor noi de producţie (instalaţii
în-proces şi capăt-de-conductă) care a fost în vigoare o perioadă de timp ca parte a
procesului de obţinere a aprobărilor. Această abordare, însă, poate fi utilizată în
orice moment pentru a evalua nevoia înfiinţării unor instalaţii ulterioare.
• În Regatul Unit al Marii Britanii se trece spre Evaluarea Directă a Toxicităţii
(DTA) pentru deversările de efluenţi9, aplicându-se cercetări şi dezvoltări
laborioase, cât şi un program de demonstrare.
• Olanda se află în stadiul final al cercetării WEA şi în faza de dezvoltare în care se
vor cântări în mod egal (geno)toxicitatea, persistenţa şi bioacumularea. WEA va fi
aplicat conform legilor în vigoare până în anul 2005.
Pe o scară mai largă, de nivel european, OSPAR (Convenţia de la Oslo şi de la Paris
pentru Protecţia Mediului Marin din Atlanticul de Nord) a abordat problema evaluării
ecotoxicologice a apei reziduale ca bază a evaluării calităţii efluenţilor prin Grupul
Surselor Difuze sau de tip Punct (PDS) în anul 1994. în Noiembrie 1999, Agenţia de
Mediu a Germaniei Federale a emis un document de fond în privinţa folosirii WEA-ului
în evaluarea apei reziduale [cww/tm/130]. Un Grup de experţi Intersesionali (IEG) a
fost format în anul 1999 în mod special pentru a dezvolta un WEA în contextul
Strategiei OSPAR în privinţa Substanţelor Periculoase (OSPAR, 2000,
http://www.ospar.org). Grupul a examinat posibilitatea de folosire a WEA pentru
diferite ramuri ale industriei (până în prezent, industria fabricării celulozei şi hârtiei şi
cea farmaceutică). În plus, grupul a elaborat o revizuire a metodelor persistenţei şi
bioacumulării şi, de asemenea, pentru distrugerea endocrină şi genotoxică (amândouă în
preparare).
În concluzie, WEA este un instrument util pentru prevenţia şi controlul poluării integrate, însă
mai degrabă va completa metodele tradiţionale de control bazate pe compuşi chimici, decât să le

Pensacola. Florida USA


9
Boumphrey, R., Tinsley, D., Forrow, D. Şi R. Moxon, 1999. Evaluarea Întregului Efluent în UK. Workshopul
OSPAR cu tema Evaluarea Întregului Efluent, Lelystad, Olanda, 28-29 Oct. 1999

26 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

înlocuiască. Din experienţă se ştie că atunci când sunt implementate într-un program WEA bine
alcătuit măsurări ale P-T-B – ului ele au ca rezultat reduceri ale eliberărilor de substanţe
periculoase din cadrul apelor reziduale. Elementul-cheie este ca WEA să fie astfel proiectat
încât să completeze alte măsuri de control ce se găsesc în cadrul unui sistem de management al
mediului eficient.

2.2.1.2.2 Reducerea Consumului de apă şi a Deversării de apă reziduală

Din cauza importanţei crescânde în multe zone din Uniunea Europeană, este
normal să acordăm un paragraf în plus conservării apei (adică, reducerea consumului de
apă şi al aparitiei apei reziduale) şi/sau re-utilizării ei, ca un instrument de management
al apei. Conservarea apei, de exemplu, adeseori ajută la reducerea impacturilor negative
ale transferului poluant din mediul gazos în cel apos. Probabil nu este o exagerare
afirmaţia că extinderea re-utilizării şi reciclării apei este limitată de creativitatea şi
dorinţa oamenilor implicaţi în acest proces şi nu de barierele impuse de tehnică. Acest
fapt depinde, însă, de circumstanţele locale. Aspectele ce trebuie considerate sunt, de
exemplu:
• Dezvoltarea de strategii care să minimalizeze consumul de apă (proaspătă) şi
aparitia apei reziduale din cadrul proceselor de producţie [cww/tm/67d], cum ar
fi:
- Alterare in timpul procesului care ar putea conduce spre o reducere a apei
necesare, ex. substituirea apei de răcire cu aerul de răcire
- Reciclare directă a apei de răcire, adică re-utilizarea apei reziduale uşor
contaminate în cadrul altor procese ce nu sunt influenţate de aceşti agenţi
contaminatori care va avea ca rezultat reducerea apei proaspete şi a apei
reziduale fără a schimba încărcarea contaminantă.
- Pretratarea apei reziduale şi reutilizarea ei ulterioară (în acelaşi sau în alt
proces) care are ca rezultat reducerea apei proaspete, a apei reziduale şi a
încărcării cu agenţi contaminanţi
• Reducerea consumului de apă folosite la răcirea aparaturii folosită în cadrul
tehnicilor de diminuare a gazelor reziduale (ex. filtre, biofiltre, frigidere cu racire
pe apa, cicloane umede, separatoare electrostatice la umed)

Procedura de reducere a consumului de apă şi a apei reziduale, în general, urmează


modalitatea ilustrată în figura 2.4. [cww/tm/67d].

Ca un prim pas, este alcătuit un bilanţ al apei şi al principalilor agenţi contaminanţi care
ar putea preveni reutilizarea sa directă. Când colectarea de date pentru registrul apei reziduale
nu aduce date consistente, este necesară revizuirea datelor împreună cu măsurători adiţionale.

Bazându-se pe echilibrul staţionar in masa, diferitele opţiuni pentru minimalizarea


consumului de apă pot fi dezvoltate şi evaluate pentru operabilitate. Pentru a minimaliza
cantitatea de apă (reziduală) ar fi utilă colectarea şi amestecarea unor fluxuri din câteva procese
de producţie diferite şi reciclarea completă a amestecului, crescând astfel potenţialul de
precipitare şi corodare. Instrumentele care administrează aceste realizari de proces sunt descrise
în Secţiunea 2.2.1.3.

Însă, nu trebuie trecut cu vederea faptul că îmbogăţirea poluanţilor ce nu pot fi


îndepărtaţi prin indepartare internă sau prin tehnici de epurare poate limita reutilizarea apei în
cadrul ciclurilor apei.

Waste Water and Waste Gas Treatment 27


Capitolul 2

Informaţii în
privinţa tehnicilor
de tratare a apei
reziduale

Modelare
chimica

Colectare şi
revizuirea Generarea de Dezvoltarea
Bilanţul agenţilor
datelor opţiuni soluţiei
contaminanţi
economice

Optimizarea
operatiei
Specificarea
calitatii apei

Figura 2.6: Procedura generală pentru reducere Consumului de apă şi a Aparitiei apei reziduale

2.2.1.2.3 Cuantificarea Emisiilor De Gaze Reziduale

Emisiile de gaze reziduale din unele surse pot avea cauze diferite şi astfel emisiile rezultate din
fiecare „cauză” trebuie să fie evaluate separat pentru a cuantifica emisiile totale ce apar prin
această sursă. Mai mult, reducerea surselor va insemna concentrarea asupra cauzelor producerii
emisiilor şi nu pe sursa prin care sunt ele emise.

Cuantificarea emisiilor pe fiecare sursă

Emisiile pot fi cuantificate pentru fiecare sursă în modul descris de Directiva Consiliului
Europei 1999/13/EC (Directiva VOC) [cww/tm/88].

Pentru a pregăti un inventar al gazelor reziduale, emisiile din toate sursele potenţiale trebuie
cuantificate. Acest lucru poate fi realizat fie prin estimare, calculare sau măsurare în
conformitate cu tipul de emisii şi importanţa lor relativă faţă de emisiile de gaze reziduale
totale. Unele emisii sunt cel mai bine estimate cu ajutorul unei surse a ieşirii, altele cu ajutorul
cauzelor emisiilor. În particular, emisiile necaptate sunt foarte greu de măsurat. Ele necesită
cuantificare contribuind deoarece contribuie la cauza generala.

Următoarele exemple sunt oferite prin ilustraţie:

•Emisiile produsului (în mod normal VOC) pot fi estimate atunci când conţinutul gazos al
produsului este cunoscut. Cantitatea de solvent conţinută de produs, de exemplu, este bine
definită şi cantităţile vândute sau recuperate sunt de asemenea cunoscute.

•Dacă substanţele gazoase se regăsesc în reziduuri, conţinutul lor trebuie măsurat, sau
identificat pentru a calcula cantitatea ce ar putea fi emisă. Aceasta va depinde, de asemenea, de
metoda folosită pentru îndepărtarea reziduului.

•Emisiile captate în atmosferă pot fi cuantificate prin măsurarea adecvată a ratei fluxului de aer
şi a concentraţiei de gaz rezidual (preferabil în diverse stadii ale procesului). Această măsurare
poate fi, însă, destul de scumpă şi poate fi complicată de dificultăţile de acces, de prezenţa
vaporilor de apă sau materiilor sub formă de particule sau altor cauze şi ar putea reprezenta

28 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

doar o parte a situaţiei care adeseori este variabilă în timp. O metodă de calcul este de obicei
preferată unde măsurătoarea nu este o opţiune fezabilă. Această posibilitate depinde de cauza
emisiei. De exemplu, dacă o emisie captată este produsă de evaporarea unui solvent într-o
operaţiune de uscare (emisie VOC), este normal uşoară calcularea cantităţii de solvent
evaporate prin măsurarea conţinutului de solvent din produs înainte de uscare având în vedere
faptul că poluanţii din gazele emise din combustie (NOx, SOx, etc) sau poluanţii periculoşi
necesită măsurarea în coşul respectiv.

•Cantităţile necapatate într-un sistem de diminuare pot fi calculate dacă sunt cunoscute
cantităţile trimise spre sistem şi randamentul reducerii lor

•Emisiile necaptate sunt prin natura lor dificile şi adeseori costă mult pentru a fi măsurate şi
trebuie evaluate prin luarea în considerare a cauzelor emisiilor şi a metodelor de evaluare
relaţionate ce sunt detaliate mai jos. Cu toate acestea, înainte de a abandona posibilitatea
măsurării, ar trebui făcută o evaluare a fezabilităţii sale.

Cuantificarea emisiilor in functie de cauză

O cuantificare a emisiilor bazată pe cauzele lor, ar putea fi singura soluţie practică, în special
pentru emisiile necaptate, însă adeseori şi pentru emisiile captate. Există câteva metode pentru a
executa aceste calcule. Toate metodele de calcul oferă estimări, care în anumite cazuri indică
doar ordinul de mărime.

Exemple ar putea fi:

•Cuantificarea emisiilor de proces trebuie să se bazeze pe o înţelegere detaliată a procesului


care are loc. În multe cazuri se furnizează o evaluare corectă a cantităţii emise, care uneori ar
trebui confirmată prin măsurători. În executarea acestor calcule şi măsurători, trebuie acordată o
anumită atenţie variabilităţii ce ar putea fi inerentă pe parcursul procesului. Aceasta poate fi o
variabilitate în timp – în cadrul proceselor discontinue cantitatea emisă variază tipic pe măsură
ce procesul discontinuu progresează – sau o variabilitate a clasei – diferite clase ale produselor
emit diferite cantităţi. Calculele trebuie să reflecte cele de mai sus şi în momentul în care sunt
executate măsurători condiţiile de operare din timpul executării fiecărei măsurători trebuie
înregistrate cu grijă şi, de asemenea, trebuie efectuate măsurători suficiente pentru a acoperi
întreaga gamă de variabilităţi. Un bilanţ al materialelor anual trebuie să ia în considerare
producţia anuală pentru a surprinde corect efectul clasei.

•Calculele emisiilor provenite din recipientele de depozitare se pot baza pe metodologia


alcătuită de USEPA (Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite) [cww/tm/89]. Calculele
sunt greoaie şi necesită cunoştinţe în privinţa unor date meteorologice ce pot fi obţinute de la
institutul local de meteorologie. Emisiile semnificative provenite din depozitare pot fi generate
din recipientele atmosferice de la suprafaţă. Însă scurgerile din recipientele subterane sau din
recipientele sub o presiune mai mare decât cea atmosferică sunt în mod semnificativ reduse.
Pierderile din timpul lucrului depind de numărul de transferuri pe an (adică, de câte ori volumul
recipientului a fost umplut/golit în timpul unui an) şi ele sunt scăzute pentru transferurile puţine.
Dacă bilanţul vaporilor se aplică în timpul umplerii recipientelor, pierderile din timpul lucrului
sunt eliminate. Astfel, în multe construcţii emisiile din cadrul depozitelor sunt scăzute
comparându-le cu alte emisii. Este recomandabil să fie evaluate pierderile din cadrul
depozitelor, bazându-ne pe bilanţul materialelor înainte de a trece la calcule detaliate. Dacă
calculele detaliate sunt necesare, se recomandă utilizarea instrumentului computerizat TANKS
[cww/tm/90] dezvoltat de către USEPA, o versiune computerizată a metodei de calculare
USEPA.

•Emisiile provenite din manevrare pot fi calculate presupunând un conţinut de vapori al aerului
ce este evacuat dintr-un container încărcat, corespunzător presiunii vaporilor produsului
încărcat, la temperatura de încărcare, înmulţit cu un factor de saturaţie. Factorul saturaţie
depinde de metoda de încărcare şi reprezintă gradul de saturaţie atins în medie în spaţiul ocupat

Waste Water and Waste Gas Treatment 29


Capitolul 2

de vapori în timpul încărcării. Factorii de saturaţie pentru recipientele de transport rutier ale
BLC-urilor sunt [cww/tm/72]:
-Încărcare în imersiune într-un rezervor de cargou curat: 0,5
-Încărcare în imersiune într-un rezervor de cargou umed (service specializat): 0,6
-Încărcare de stropire: 1,45 (un factor mai mare de 1 reprezintă supra-saturare cauzată
de picături de apă ce sunt evacuate alături de vapori).

•Calculele emisiilor provenite de la scurgerile echipamentelor se bazează pe metodele


dezvoltate de USEPA şi variază de la simple (bazate pe numărarea punctelor de scurgere şi pe
emisiile medii ale unui punct) la complexe (bazate pe corelaţiile dintre o concentraţie ppm
măsurată la interfaţa scurgerii şi rata specifică a scurgerii şi tipul de echipament considerat).
Descrieri adiţionale sunt furnizate în Protocolul USEPA – 453 care este detaliat în cadrul
proiectului IMPEL „Emisiile VOC Difuze” [cww/tm/154]. Aceste metode de calcul furnizează
estimări ale actualelor emisii şi de obicei o metodă de calcul mult mai sofisticată produce
rezultate mai slabe. Calculele bazate pe numărarea echipamentului sunt singurele ce nu necesită
măsurători făcute cu ajutorul unui analizator al vaporilor organici în fiecare punct potenţial de
scurgere. Dacă aceste calcule furnizează un rezultat satisfăcător în acest scop, nu mai este
necesară o analiză ulterioară. Dacă emisiile provenite de la scurgerile echipamentelor devin
importante, trebuie implementat un Program de Întreţinere şi Monitorizare (numit şi Detecţia şi
Repararea Scurgerii – LDAR), impunând măsurarea fiecărui punct potenţial de scurgere şi şansa
pentru repararea scurgerilor descoperite. Această lucrare necesită pregătire în executarea
măsurătorilor şi înregistrarea lor în baza de date, astfel că, este cel mai bine dusă la îndeplinire
de contractori specializaţi.

•Emisiile ne-obişnuite cauzate de operaţiunile de pornire, oprire şi de întreţinere trebuie luate în


considerare. Acestea depind foarte mult de metodologia de operare. Nu există metode acceptate
de toată lumea pentru estimarea acestor emisii. Ele, însă, pot să devină importante în
operaţiunile discontinue cu vase cu închidere/deschidere frecventă. În aceste cazuri cea mai
bună metodă practică este pregătirea unei campanii de măsurare pentru cuantificarea emisiilor
din fiecare etapă de operare.

• Emisiile accidentale nu ar trebui să apară. În momentul în care ele apar pierderile


relaţionate ale solventului ar trebui reflectate în bilanţul de materiale. Se recomandă ca
aceste incidente să fie urmărite şi ţinut un registru al cantităţii estimate a fi emise în timpul
fiecărui eveniment.

2.2.1.3 Analiza Fluxului de Materiale şi Energie (EMFA)

EMFA cuprinde o întreagă gamă de instrumente pentru a optimiza consumul de energie, materii
prime, apă şi deversarea efluentului prin urmărirea fluxurilor interne de energie şi materiale
folosite în procesele de producţie. Astfel, este fie parte fie o extensie a unui inventar al fluxului,
utilizând datele obţinute pentru a trage concluziile necesare. Pentru a rezolva această problemă
este disponibil un soft de calculator disponibil în diferite grade de complexitate. Procedura
normală a EMFA-ului este:

•Se începe cu o analiză a intrărilor-ieşirilor procesului


•Procedură repetată (iterativă) pentru identificarea potenţialului de îmbunătăţire prin comparare
cantitativă a datelor de intrare şi de ieşire având valori-ţintă.
•Simulare a diferitelor scenarii (proiect al procesului) cu evaluări individuale a impactului lor
asupra mediului
•Identificarea „celei mai bune” soluţii conform scopului propus (eficienţa de cost, prevenirea
reziduurilor, economisirea resurselor, etc.)

Scopul implementării unui instrument EMFA este pentru a opera procesele de producţie mai
eficient şi pentru a scădea impactul acestora asupra mediului (ex. reducere a deversării de
reziduuri şi/sau a consumului de apă) şi eventual scăderea costurilor.

30 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

Un exemplu de abordare EMFA este detaliată în Anexa 7.2.

2.2.2 Instrumente de Management Operaţional

Cu toate că instrumentele de management ale inventarierii furnizează toate informaţiile necesare


fără de care nici o decizie asupra prevenirii eficiente a deseurilor, asupra minimalizării şi/sau a
tratării reziduurilor, nu se poate lua, instrumentele de management operaţional furnizează baza
aplicării acestor decizii.

2.2.2.1 Monitorizarea

Monitorizarea formează un pod între instrumentele de inventariere şi cele operaţionale, însă


este, de asemenea, legată de instrumentele strategice şi de siguranţă. Cantitatea de informaţie
furnizată de instrumentele de inventariere, de ex. registrul (registrele) fluxului, este colectată cu
ajutorul sistemelor şi programelor de monitorizare. Probabil cel mai important aspect este
controlarea operării corecte a proceselor de producţie şi de tratare, pentru a vedea dacă scopurile
de mediu stabilite sunt atinse şi pentru a identifica şi pentru a ajuta la urmărirea accidentelor
(incidentelor).

„Nu poti tine sub control ceea ce nu poţi măsura”. Astfel, pentru a măsura eficienţa unui EMS,
sunt necesare date reale în privinţa efectelor precise ale activităţilor din cadrul unui
amplasament industrial asupra mediului şi asupra oamenilor. Astfel, este necesară aplicarea
unui program regulat şi planificat de monitorizare şi prelevare de probe.

Parametrii ce trebuie monitorizaţi ar trebui să includă [cww/tm/132]:

•Surse punctiforme, emisii fugitive şi difuze eliberate în atmosferă, apă sau canalizare
•Reziduuri, în special reziduuri periculoase
•Contaminarea terenului, apei şi aerului
•Folosirea apei, combustibilului, energiei, oxigenului, azotului sau a altor gaze (de ex. argon)
•Eliberari de energie termică, zgomot, miros sau praf
•Efecte asupra părţilor specifice din cadrul mediului şi a ecosistemului (vezi exemple în
Secţiunea 2.2.1.2.1.)
•Accidente sau incidente abia evitate din cadrul amplasamentului
•Răniri ale personalului
•Accidente din timpul transportului
•Plângeri din partea locuitorilor din cadrul comunităţii

Monitorizarea, însă, nu se rezumă la măsurarea analitică. Include de asemenea întreţinere


regulată, verificări vizuale şi pentru siguranţă.

În paralel cu acest document este produs un BREF în privinţa Monitorizării la care cititorul
poate apela pentru alte informaţii mai amănunţite. Monitorizarea în contextul apei reziduale şi
gazului rezidual este detaliată în Capitolul 3; standarde ale parametrilor analitici sunt listate în
Anexa 7.4.

2.2.2.2 Stabilirea şi Revizuirea regulată a Scopurilor sau a Programelor Interne

EMS-ul trebuie să stabilească un program de mediu acolo unde sunt stabilite scopuri specifice
amplasamentului, stabilite pe termen lung şi sunt interne. Scopurile globale şi pe termen lung
fac parte din politica companiei, astfel că nu sunt incluse în acest BREF, însă se afirmă că o
asemenea politică este un item necesar.

Waste Water and Waste Gas Treatment 31


Capitolul 2

Parametrii pentru care scopurile interne sunt stabilite trebuie selectaţi în conformitate cu
relevanţa lor. Pentru a limita numărul acestor parametrii, finalitatea stabilirii scopurilor trebuie
reţinută, adică, o funcţionare optimă a procesului de producţie şi a operaţiunilor de diminuare
trebuie asigurată, astfel minimalizând impactul asupra mediului luat ca întreg. De obicei, nu
este necesară stabilirea nivelului scopului pentru fiecare parametru implicat, însă se folosesc
aşa-numiţii parametrii-surogat pentru a descrie emisiile.

Nivelurile scopurilor măsurabile trebuie stabilite astfel încât să poate fi realizate specificatiile
autorizatiei şi să fie întrunite condiţiile specifice locale.

Există mai multe clase de scopuri, una dintre ele fiind standardul general, alta standarde
specifice amplasamentului. Exemple de standarde-generale:

•Cerinţele cuprinse în Obiectivele Calităţii Mediului (EQO) sau în Standardele Calităţii


Mediului (EQS) precum şi standarde tehnologice şi „Practica pentru o Bună Producţie” (GMP)
•Cerinţele generale pentru Calitatea Bazinului Râului (Directiva Cadrul de lucru al Apei sau
reglementările în privinţa calităţii apei)
•Cerinţele generale în ceea ce priveşte aerul, programe naţionale şi internţionale
•Cerinţele impuse de standardele interne ale companiei pentru toate amplasamentele ce-i
aparţin, independent de cererile locale în privinţa emiterii de aprobări
Exemple de standarde specifice amplasamentului:
•Cerinţe în privinţa atingerii condiţiilor de obţinere a aprobărilor (ex. asigurarea unei
conformităţi continue cu valorile limită ale emisiilor)
•Limitări specifice în privinţa conţinutului ecotoxic al oricărei scurgeri finale în conformitate cu
limitele stabilite pentru mediul receptor (apă subterane, aer), de exemplu în Germania valorile
care pot fi atinse în ceea ce priveşte deversarea finală într-un corp de apă sunt10:
-TF = 2 (teste pe peşti)
-TD = 4 (teste pe dafnia)
-TA = 8 (teste pe alge)
-TL = 16 (teste pe bacterii luminescente)
-TM = 1,5 (mutagenitatea)

Ca un scop pe termen lung, pentru viitor, industria chimică Germană (conform declaraţiei VCI
din mai 2000 [cww/tm/166]) doreşte să-şi reducă mai mult impactul toxic al deversărilor de ape
reziduale proprii, luând în considerare:
-Toxicitatea acută la peşti, dafniii şi bacterii
-Toxicitatea cronică la alge
-Mutagenitatea

În final ei vor dori ca efluenţii lor deversaţi în apa receptoare să nu depăşească factorii de diluţie
Tx = 2 (TM = 1,5); toxicităţile cauzate de concentraţiile de săruri nu sunt incluse.

În momentul stabilirii scopurilor, trebuie alcătuit şi un plan pentru luarea de acţiuni în


momentul în care un nivel dorit pentru un scop ale unuia sau a mai multor fluxuri afluente sau a
deversării finale, este depăşit pentru un anumit interval de timp. Aceste acţiuni trebuie definite
clar şi desemnate responsabilităţile şi competenţa pentru aceste acţiuni.

Exemple de scopuri interne:

•Reducere continuă a încărcărilor poluante


•Conformitate cu cerinţele autorizatiei
•Reducerea efectelor eco-toxice (vezi Secţiunea 2.2.1.2.1.)

Rolul avut de monitorizare în stabilirea scopurilor este menţionat în Secţiunea 2.2.2.1.


10
Unităţile toxice (Valorile-T şi câteodată Valorile-G) sunt exprimate sub forma „factorilor de diluţie”, Tx = 2 ceea
ce înseamnă că fluxul de apă reziduală trebuie diluat la jumătate din concentraţia sa originală pentru
organismele testate să supravieţuiască. De asemenea, vezi Secţiunea 2.2.1.2.1.

32 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

Procesele dinamice implicate de stabilirea scopurilor, menţinând că industria chimică şi


condiţiile în care ea operează (funcţionează) sunt în continuă dezvoltare şi schimbare, presupun
o revizuire regulată, fără a ţine cont dacă au fost sau nu introduse noi cerinţe legale în acest
sens. Astfel, alcătuirea unui plan care să rezolve aceste schimbări trebuie stabilită. Scopul
revizuirii regulate este îmbunătăţirea continuă în ceea ce înseamnă performanţa de mediu a unui
amplasament de industrie chimică luat ca întreg. Pentru a atinge acest scop, un program de
reducere trebuie stabilit care să conţină următoarele elemente:
•O evaluare periodică a practicilor manageriale de mediu asociate cu funcţionarea şi utilarea,
considerând:
-Impacturile de mediu
-Legislaţia în continuă schimbare
-Preocupările publicului
-Implementarea îmbunătăţirilor continue
•Stimularea implementării acţiunilor de eficientizare a costurilor şi recunoaşterea contribuţiilor
semnificative în scopurile de reducere a emisiilor, ca de exemplu:
-Stabilirea costurilor tratării apelor şi gazelor reziduale prin introducerea unui
sistem de stabilire a preţurilor, de exemplu introducerea unui „Principiu –
Poluatorul Plăteşte” intern pentru deversările din unităţile individuale de producţie,
care vor fi taxate intern cu costurile impuse de unităţile de tratare conform părţii lor
din totalul poluant; această măsură este un bun stimulent pentru minimalizarea
emisiilor şi astfel, reducând costurile de tratare comune ale unităţii de producţie
-Premii interne (bonusuri) pentru propunerile de îmbunătăţire operaţională făcute de
personal
•Includerea unor obiective necesare pentru prevenţia eliberărilor, în cadrul proiectului procese
şi construcţii noi sau îmbunătăţiri aduse lor, ca de exemplu:
-Introducerea reciclării produşilor sau compuşilor iniţiali în momentul în care sunt
planificate modificări ale instalaţiilor
-Introducerea măsurilor de conservare a apei, în aceleaşi condiţii menţionate mai
sus.
•Întreţinere preventivă şi tehnologie corectă de control pentru minimalizarea emisiilor şi a
pierderilor
•Implementarea procedurilor şi controlului operaţional şi tehnic ţinând cont de criteriul de
operare pentru îmbunătăţirea prevenţiei, detecţiei timpurii şi reţinerea deversărilor/eliberărilor
fie prin
-Supraveghere monitorizată, fie prin
-Măsuri organizatorice, folosind puterea personalului, de tipul: serii de controale
regulate sau instalarea de sisteme de retenţie cu volum de colectare suficient
•Investigarea şi evaluarea deversărilor/eliberărilor ce au apărut, pentru a identifica acţiunile
corectoare pentru prevenirea recurenţei
•Comunicarea cu angajaţii şi cu membrii ai publicului în ceea ce priveşte informaţiile legate de
emisii, progresul făcut în atingerea reducerilor propuse şi planurile de viitor care ar trebui să
includă un dialog structurat în ceea ce priveşte preocupările şi ideile atât a angajaţilor, cât şi a
membrilor publicului larg.
Această revizuire ar putea conduce la luarea unor decizii care să modifice sau să adapteze
obiectivele, programele sau politicile de mediu.

2.2.2.3 Alegerea Opţiunilor de Tratare

Trecând de etapa în care s-au obţinut informaţiile necesare în privinţa emisiilor ce apar dintr-un
amplasament chimic şi în care scopurile şi cerinţele de mediu au fost definite, următoarea etapă
este selectarea opţiunilor corecte de control. De obicei scopul este descoperirea unei metode de
tratare eficientă din punct de vedere al costurilor oferind în acelaşi timp o performanţă de mediu
optimă. O alegere corectă necesită în mod normal studii în privinţa tratabilităţii şi/sau studii
pilot.
Opţiuni de control disponibile sunt în general evaluate şi selectate în conformitate cu:
•Caracteristicile fluxului emis, ca de exemplu:

Waste Water and Waste Gas Treatment 33


Capitolul 2

-Rata fluxului
-Concentraţiile şi proprietăţile agenţilor contaminanţi
-Prezenţa impurităţilor
-Temperatura
-Presiunea
•Cantitatea din partea ce necesită tratare
•Scopurile şi finalităţile ce trebuie îndeplinite, recuperarea poluantului fiind prima alegere
•Cerinţele legale
•Opţiunile de control ce există pentru fiecare caz dat
Procesul de selecţie şi evaluare – datele necesare obţinute cu ajutorul inventarului fluxului (vezi
Secţiunea 2.2.1) – întotdeauna are ca rezultat concluzii adiţionale în privinţa specificităţii
amplasamentului ce trebuie luate în considerare, factori cheie ce variază de la amplasament la
amplasament, etc.:
•Localizarea uzinei
•Mărimea şi instalarea amplasamentului
•Performanţa economică şi de mediu actuală ale instalaţiilor în discuţie, vârsta lor, proiectul lor
şi durata de viaţă anticipată
•Integrarea in proces potenţială şi gradul ei în interiorul unei instalaţii sau între mai multe
instalaţii
•Tipul şi calitatea mediului receptor
•Impactul asupra mediului rezultat ca urmare a unei emisii reale sau prevăzute
•Durata de viaţă rămasă şi performanţa echipamentului pentru diminuarea poluării
• Disponibilitatea resurselor
•siguranţa
•limitările şi constrângerile unei instalaţii impuse de altă legislaţie
•rezultatele obţinute în urma analizării de-a lungul mediului (consumul de apă, producţia de
reziduuri, consumul de energie)
•capitalul şi costurile de operare
când sunt implicate uzinele de tratare centrale sau finale, opţiunile de reducere la sursă trebuie
luate în considerare. Ca urmare a consideraţiilor menţionate mai sus, selectarea sistemului de
tratare corespunzător se va face prin considerarea opţiunilor pentru:
•reducerea la sursă
•sistemul de colectare (drenaj)
•metodele de tratare
Problemele speciale în privinţa apelor şi gazelor reziduale sunt tratate în Secţiunile 2.2.2.3.1. şi
respectiv în 2.2.23.2.

2.2.2.3.1 Selectarea Sistemului de Control al Apei Reziduale

Figura 2.5. ilustrează o cale de luare a deciziei pentru descoperirea sistemului de tratare a apei
reziduale cel mai potrivit pentru fluxul de apă reziduală individual [cww/tm/132]. Liniile
punctate simbolizează opţiuni alternative.
Următoarelor întrebări, care conţin principalele obiective ale Directivei – prevenţie,
minimalizare şi control – ar trebui să li se răspundă individual pentru fiecare tip de apă
reziduală.
•Poate fi redusă cantitatea şi nivelul contaminării sau chiar eliminatăprin mijloace integrate in
proces sau de alt tip?
•Are nevoie fluxul de apă reziduală în totalitatea lui de tratare sau un sistem segregativ arn fi
mai de ajutor?
• Fluxul de apă reziduală se poate trata biologic sau trebuie să fie pretratat descentralizat?

34 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

Procesul de
producţie

Nu Da
Da Minimalizare
Apa
uzata? sau evitare?

Nu

Nu
Contamin
at?

Da

Nu
Contaminan
Pretratare ti organici?

Da

Nedegradabil Da
biologic? Contine Pretratare
POPs?

Nu

WWWTP centrala
sau municipala

APA RECEPTOARE

Figura 2.7: Diagrama luării deciziei în privinţa Sistemului de Control al Apei Reziduale

Drept exemplu de criteriu pentru priotizarea unei examinări mult mai amănunţite a fluxurilor
afluente de apă reziduală a fost utilizată în unele zone ale Germaniei prezenţa unei încărcări
TOC recalcitrante de nivelul a 20 – 50 Kg/d. Alţi parametri relevanţi în acest context sunt
metalele grele, compuşii organici halogenaţi şi toxicitatea.
Selectarea procedurii urmează paşii menţionaţi în Secţiunea 2.2.2.3.:
•Reducerea la sursă
Opţiunile pentru reducerea apei reziduale la sursă trebuie luate în considerare primele. De multe
ori acestea vor rezulta din consideraţiile privind procesul de producţie descrise în documentul
omonim BREF vertical. Sugestii în privinţa cauzelor contaminării ce apar în mod frecvent sunt:

Apa de proces. Consumul de apă reziduală depinde de procesul de fabricaţie. Concentraţia ei


de agenţi contaminanţi depinde în principal de solubilitatea fluxului de proces în apă.
Următoarele sugestii ar trebui luate în considerare:
-Separarea apei de proces de apa de ploaie sau din alţi efluenţi de apă, pentru a
permite re-utilizarea sau reciclarea, precum şi minimalizarea cantităţii de apă ce
necesită tratament, instalarea unui acoperiş peste anumite zone ce adăpostesc etape

Waste Water and Waste Gas Treatment 35


Capitolul 2

de proces, magazii în care se încarcă sau se descarcă diferite materiale, etc., este de
asemenea o opţiune ce poate fi luată în considerare
-Folosirea apei de proces recilabila, de câte ori este fezabil din punct de vedere
economic, folosind un număr maxim de reciclări înainte de deversare
-Evitarea unui contact direct la sistemele de răcire ori de câte ori este fezabil
-O revizuire importantă în ceea ce priveşte nevoia de apă în cadrul sistemelor de
purificare sau, atunci când sunt folosite, investigarea potenţialului pentru
regenerarea şi re-utilizarea apei (vezi Secţiunea 2.2.1.2.2.)
-Minimalizarea fluxului de apă pentru spălare şi pentru sistemele de etanşeizare ce
sunt necesare în mod frecvent pentru motive de siguranţă, însă trebuie să nu fie
lăsate să curgă fără un anumit control sau un anumit grad de restricţie
-Îndepărtarea petrolului liber spre un sistem de spălare al reziduurilor petroliere
înainte de a fi deversat în canalizare
-O separare eficientă apă/hidrocarbon cât se poate de practică efectuată în cadrul
echipamentelor din dotarea procesului înainte de a deversa apa în canalizare
-Dacă este fezabil, folosirea unui fluid de proces în locul unui flux în cadrul
aparatelor cu jet Venturi sau în cadrul unei pompe cu inel lichid, este de asemenea
preferabil să utilizăm un fluid de proces ca lichid de etanşeizare, sau în cadrul unei
pompe de vid uscat pentru a minimaliza contaminarea generată de aparatele de vid
-După cum este posibil captarea deversărilor provenite de la valvele de siguranţă,
valvele de eliberare termice, scurgerile provenite din izolaţia palanului dublu sau
valvelor de etanşeizare duble, pentru că nu este recomandabilă deversarea lor în
zone unde apa de ploaie curată este colectată.
-Colectarea efluentului provenit din laborator într-un recipient de spălare

Eliberări neintenţionate operaţionale Acesta se pot evita în general (deversarea lor în


canalizare) printr-o atenţie sporită a operatorului. Instrumentar adiţional sau colector de
reziduuri petroliere vor fi elemente de ajutor care să activeze operatorii în efectuarea sarcinilor
lor în mod eficient. De asemenea, unităţile de colectare a reziduurilor petroliere sunt
recomandabile unde apare în mod frecvent eliberare de hidrocarbon lichid. Pentru a reduce
eliberările neintenţionate operaţionale, trebuie luate în considerare următoarele sugestii:
-Astuparea sau acoperirea căilor de ventilare sau de scurgere atunci când nu sunt
folosite
-Permiterea colectării apei de spălare într-un sistem de colectare a reziduurilor
petroliere decât să fie trimisă direct în canalizare, aici fiind de preferat utilizarea
unor sisteme probă cu circuit închis sau valve probă care nu necesită spălare (ex.
Valve probă de tip piston), recipiente probă în mărime corespunzătoare astfel încât
supraîncărcarea să fie evitată şi frecvenţa colectării de probe şi chiar probele
menţinute în limita minimă.
-Pentru a evita supraplinul vaselor sau recipientelor, cauzat de instalarea unui nivel
adecvat al instrumentarelor sau al procedurilor corespunzătoare.
-Minimalizarea folosirii furtunurilor
-Luarea în considerare a folosirii unor amenajări pentru colectarea scurgerilor
provenite de la furtunuri
-Amenajarea unor acoperişuri peste rampele de încărcare
-Instalarea unor borduri pentru a asigura retenţia deversărilor
-Instalarea unui instrumentar corespunzător pentru protecţia împotriva supraplinului
recipientelor pentru transport rutier
-Evitarea apariţiei pierderilor în timpul scurgerii apei de pe fundul recipientelor
-Instalarea unor instrumente bune pentru detectarea nivelului de separaţie
-Turnarea în lingotiere a liniilor, în loc de spălare şi drenare, ori de câte ori este
posibil.
-Curăţarea prin vacuum a deversărilor ori de câte ori este posibil, decât folosirea
unui jet de apă sau tratarea lor cu aburi direcţionându-i spre canalizare.
-Lăsarea în funcţionare a furtunurilor de apă doar când este nevoie de ele, aceasta
fiind o practică bună de management/de fabricare

36 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

Economisirea apei prin măsuri integrate in proces sau alte tipuri de măsuri conduce la fluxuri de
apă mult mai concentrate care ar putea să fie reciclate şi exploatate în mod profitabil pentru o
producţie mai ridicată sau pentru tratarea lor cu o mai mare eficienţă. Aşadar, orice mijloace
pentru diminuarea consumului de apă poate conduce spre o reducere a cantităţii de contaminanţi
evacuaţi prin canalizare

Activităţi de întreţinere. Adeseori activităţile de întreţinere au ca rezultat contaminare


semnificativă a apei. Pentru a minimaliza aceste activităţi de întreţinere este nevoie de
planificare atentă anterioară, de tipul:
-Identificare amplasamentului pentru curăţarea echipamentului corespunzător, dotat
cu amenajări corespunzătoare pentru recuperarea hidrocarburilor şi a reziduurilor
solide, făcând din acest amplasament, pe cât posibil, locaţia obligatorie a curăţării
echipamentului (ex. Curăţarea grupului de schimb)
-Planificarea atentă a echipamentului de drenaj pentru a evita eliberările nedorite în
canalizare
-Evaluarea atentă a necesităţilor de curăţare a echipamentelor şi metodelor folosite
în acest scop.
-Identificarea unui traseu de depozitare al efluentului de curăţare

Eliberările rezultate din defecţiuni ale echipamentului. Acestea sunt, prin natura lor,
imprevizibile. Întreţinerea preventivă a echipamentului şi implementarea unui program de
monitorizare sunt modalităţi de asigurare a minimalizării acestora. Ca de exemplu:
-Evitarea pe cât posibil a defectării etanşeităţii pompelor
-Instalarea unor pompe fără etanşeitate, a monitorizării vibraţiilor sau a unor alarme
împotriva scurgerilor etanşeizărilor
-Detectarea scurgerilor apei de răcire rezultate din defecţiunile apărute la
schimbătorul de căldură prin verificarea periodică a conţinutului de hidrocarbură, a
nivelului pH-ului şi a conductivităţii electrice a apei de răcire din retur
-Repararea scurgerilor detectate în cel mai scurt timp
-Analizarea frecventă a sistemelor de scurgere pentru a identifica cel mai bun tip de
echipament, mod de ambalare, tip de etanşeizare, etc.

Contaminarea de fond cauzată de sistemele de canalizare poate fi minimalizată, de exemplu,


prin:
-Verificare periodică a camerelor de inspectare din sistemele de canalizare pentru a
verifica existenţa, de exemplu. a hidrocarburilor libere, pentru a le pompa prin
vacuum, dacă este nevoie, în fluxul deversor.
-Curăţarea canalelor murdare care ar putea cauza o contaminare semnificativă a
fondului

•Selectarea Sistemelor de Drenaj (vezi Secţiunea 2.2.2.4.1.)

•Instalarea Capacităţii Tampon


Instalarea acestei capacităţi este benefică pentru anumite fluxuri de apă reziduală din cadrul
uzinelor de producţie, precum şi pentru fluxurile de apă reziduală colectate înainte de intrarea
WWTP-ului central, în cazul apariţiei unei defecţiuni de funcţionare. Mai multe detalii sunt
oferite în Secţiunea 3.3.3.

•Metode de tratare
Opţiunile în ceea ce priveşte tratarea sunt:

-Pretratarea unui flux de apă reziduală individual prin tratare biologică centrală
amplasata spre sfarsitul fluxului tehnologic; de exemplu: un flux ce conţine metale
grele sau COD refractar. Pentru a reduce agenţii contaminanţi la sursă ceea ce ar
preveni diluarea şi dispersia nedorită a agenţilor contaminanţi care altfel ar scăpa
nedetectaţi şi netrataţi în apa receptoare.

Waste Water and Waste Gas Treatment 37


Capitolul 2

-Tratarea finală în cazul unui flux de apă reziduală şi apoi deversare directă în apa
receptoare
-Tratarea apei reziduale distribuite, sub forma pretratării sau tratării finale
-Tratarea centrală pentru un amplasament (întreg), de exemplu: uzină de tratare
mecanico/biologică (WWTP central biologic), uzină în care au loc
precipitarea/flocularea/sedimentarea sau a uzinei de tratare a apei de ploaie
contaminate
-Nu se tratează fluxurile de apă reziduală individual contaminat la un nivel scăzut
sau a apei de ploaie necontaminate
Diversele tehnici de tratare sunt descrise în Capitolul 3.

2.2.2.3.2 Selectarea sistemului de control al gazului rezidual

Procedura de selecţie urmează secvenţa menţionată în Secţiunea 2.2.2.3. În momentul în care se


planifică modificări fie ale reducerii la sursă, fie a tratării la final de proces, trebuie reţinut
faptul că toate schimbările pot avea implicaţii de siguranţă importante, în special atunci când
avem de-a face cu substanţe inflamabile. Astfel este importantă evaluarea amănunţită a efectului
avut de orice schimbare din sistemul de siguranţă a instalaţiei.

•Reducerea la sursă
Controlarea emisiilor la un nivel eficient din punct de vedere al costurilor necesită, în primul
rând, investigarea posibilităţilor de reducere la nivelul sursei. Planificarea atentă este necesară
pentru a optimiza recuperarea poluantului şi, în consecinţă, optimizarea capitalului aferent şi a
costurilor de operare.
Investigaţia poate dezvălui posibilităţi ulterioare pentru reducerea la sursă a emisiilor. În
majoritatea cazurilor investiţia corespunzătoare este mai scăzută decât pentru tratarea la final de
proces. O investigaţie amănunţită a posibilităţilor de reducere la sursă este, astfel, recomandată
cu tărie. Ar trebui să se bazeze pe cauzele emisiilor. Astfel, o bună cunoaşterea a importanţei
relative a fiecăreia dintre cauze va fi esenţială pentru stabilirea priorităţii. După ce toate
posibilităţile fezabile de reducere la sursă au fost epuizate, ar putea fi încă nevoie de un
tratament la final de proces.

•Colectarea emisiilor (vezi Secţiunea 2.2.2.4.2)

•Selectarea tehnologiei de tratare


Când măsurile de reducere nu conduc spre dorita reducere a emisiilor, este necesar un tratament
la final de proces. Toate echipamentele de tratare pot prelucra doar emisii captate. Astfel, dacă
emisiile necaptate trebuie tratate prin alte procedee afară de reducerea la sursă, cu ajutorul
dispozitive de colectare şi cu ajutorul unui sistem de ventilare (inclusiv amenajările necesare în
privinţa siguranţei), trebuie tratate în aval de sistemul de tratare la final de proces. Costurile
instalaţiei pot fi semnificative pentru aceste sisteme de ventilare. De aceea aceste sisteme
trebuie proiectate ţinând cont de eficienţa economică. Investiţia necesară pentru tratarea la final
de proces va fi făcută, în general, ţinând cont de rata fluxului total de gaz ce va fi tratat, astfel că
eforturile depuse pentru minimalizarea acestei rate a fluxului îşi vor arăta roadele. În sfârşit,
alegerea unei tehnologii bune va avea un impact semnificativ în ceea ce priveşte impactul
asupra capitalului necesar şi în privinţa costurilor de operare.
Problemele-cheie ale proiectului sistemelor de tratare a gazelor reziduale sunt: rata de curgere a
fluxului de gaz, concentraţiile sale contaminante şi, în plus faţă de valorile maxime, gradul lor
de variabilitate. Natura – sau „chimia” – contaminanţilor are o importanţă ridicată de vreme ce
toate sistemele de tratare sunt limitate în acest domeniu, de exemplu:
-Doar vaporii inflamabili se pot incinera
-Agenţii contaminanţi ce conţin halogen şi/sau sulf necesită tratare cu gaze de
ardere situata dupa oxidarea catalitică şi termică
-Eficienţa condensării depinde de presiunea vaporilor contaminanţilor aflaţi la
temperatura de condensare, astfel că substanţele cu presiune mai ridicată a vaporilor
sunt mai puţin potriviţi în procedeul condensării.

38 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

-Doar compuşii de mărime moleculară mică pot fi absorbiţi şi desorbiţi eficient


-Biofiltrarea compuşilor non-biodegradabili nu va fi eficientă
-Membranele lucrează mai bine asupra unor compuşi specifici
-Eficienţa filtrării umede depinde de solubilitatea şi presiunea vaporilor
contaminatorilor.
Valoarea produsului emis va determina necesitatea recuperării ei din gazul rezidual, astfel că, cu
cât mai valoros produsul cu atât mai mult folosirea tehnicilor ce permit recuperarea (de
exemplu: adsorbţia, condensarea, membranele) vor fi preferate tehnicilor de distrugere (de
diminuare), (de exemplu: oxidarea termică şi catalitică, biofiltrarea).
Prezenţa impurităţilor în gazul rezidual afectează proiectul sistemului. Câteodată impurităţile
trebuie să fie îndepărtate într-o etapă de pretratare, de exemplu:
-Vapori de apă care afectează eficienţa adsorbţiei, sistemele de condensare, în
special sistemele criogenice sau de refrigerare sau sistemele de filtrare
-Praful care cauzează probleme adsorbării, absorbării sau oxidării catalitice în care
particulele de praf acoperă ambalarea sau stratul adsorbant.
-Otrăvuri catalitice care distrug eficienţa incineratorului catalitic sau a filtrului
catalitic
-Acizii care afectează activitatea de biofiltrare/bioepurare
Trebuie luată în considerare concentraţia emisiilor. Majoritatea tehnologiilor sunt limitate în
ceea ce priveşte eficienţa îndepărtării şi, în special, condensarea, absorbţia şi biofiltrarea nu
ating 100% din eficienţa îndepărtării. Acesta este unul dintre avantajele sistemelor de oxidare
termică şi catalitică care ating nivele de eficienţă a distrugerii ridicate, de până la 99%, însă pe
de altă parte, consumul adiţional de energie şi combustibil şi deversarea gazului de ardere
trebuie avute în vedere. Sistemele de adsorbţie sunt, de asemenea, foarte eficiente, atâta timp cât
se are în vedere evitarea saturării adsorbantului.
Problemele în privinţa siguranţei au o importanţă specială pentru sistemele de oxidare termică şi
catalitică. Majoritatea amestecurilor VOC/aer sunt inflamabile dacă concentraţia VOC-urilor
depăşeşte 40 g/m3 la o temperatură de 20 C0 şi la presiune atmosferică. Pentru a evita returul
flăcării, de exemplu: propagarea flăcării în conductele de intrare ale unui incinerator, trebuie să
ne asigurăm că acea concentraţie de admisie este întotdeauna mult sub LEL. Opţiunea opusă –
concentrarea VOC mult peste HEL – trebuie să se asigure faptul că această concentraţie nu va
scădea sub nici o formă sub acea limită ridicată. Un dispozitiv de decuplare a detonării sau un
tambur de etanşeizare pot fi furnizate pentru a preveni riscul apariţiei returului flăcării în cazul
concentraţiilor neaşteptat de mari. Pe lângă aceasta, incineratorul trebuie instalat într-un loc în
care nu există riscul prezenţei vaporilor inflamabili, iar o analiză detaliată este necesară pentru a
asigura siguranţa instalaţiei. De asemenea, sistemele ce folosesc alte tehnologii trebuie şi ele să
facă obiectul unei revizuiri detaliate în ceea ce priveşte siguranţa. Multe sisteme (ex: adsorbţia,
membranele) vor avea ca rezultat fluxuri mult mai concentrate, probabil producătoare de
concentraţii din intervalul inflamabil. Pentru sistemele de adsorbţie, riscurile supraîncălzirii
învelişului trebuie evaluate. Majoritatea sistemelor includ compresoare şi ventilatoare care pot
avea implicaţii în siguranţă. În general, o revizuire detaliată în privinţa siguranţei fiecărei
instalaţii este necesară şi ar putea avea un impact semnificativ asupra selecţiei sistemului.
Astfel, problemele de siguranţă sunt importante pentru precipitoarele electrostatice
(desprăfuirea gazelor inflamabile trebuie evitată) şi pentru filtrele sintetice (aprinderea fiind
posibilă datorită gazelor fierbinţi, prafurilor piroforice şi scânteilor).
Investiţia necesară sistemului este, evident, de importanţă majoră. Când se evaluează investiţia
necesară, trebuie avut grijă pentru includerea costurilor implicate de toate amenajările. În
special furnizarea de utilităţi, captarea gazelor în unitatea de diminuare şi necesităţile de
echipament auxiliar (ex: un tambur de etanşeizare pentru un incinerator, unitate de tratare
pentru o condensare) ar putea avea un impact semnificativ asupra costului.
Deşi investiţia iniţială este importantă, s-ar putea să fie mai importante costurile de operare.
Aici incluzând consumul de utilităţi, înlocuirea catalizatorului, mediul adsorbant sau
membranele adsorbant, costurile produselor chimice, a operaţiunilor şi a întreţinerii, depozitarea
produselor secundare, pre- şi post- tratare, etc. Când sunt evaluate, trebuie avut grijă la
cuantificarea costurilor asociate fiecărei etape de operare (operare normală, regenerare,
funcţionarea în gol). De exemplu, oxidatorii termici în mod normal se potrivesc cu liniile
refractare. Refractarea este sensibilă la umiditate, astfel că trebuie ţinută călduţă tot timpul.

Waste Water and Waste Gas Treatment 39


Capitolul 2

Cantitatea de combustibil necesară menţinerii temperaturii în timpul funcţionării în gol trebuie


avută în vedere pentru sistemele ce nu funcţionează 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână.
Menţinerea unui sistem regenerativ sau fără flacără la o anumită temperatură necesită o
fracţiune (o parte) din combustibilul folosit într-un oxidator termic simplu.
Constrângerile impuse de planul general pot juca un rol important. Sistemele de incinerare
trebuie poziţionate în afara locaţiei în care pot apărea vapori inflamabili. Instalarea unui sistem
într-o zonă ce prezintă pericole presupune proiectare în conformitate cu aceasta a sistemelor
instrumentale şi electrice care ar putea afecta în mod semnificativ costurile unităţii. Necesităţile
de acces în unitate trebuie luate, de asemenea, în considerare.
Un alt aspect important (cheie) ar fi disponibilitatea utilităţilor în selectarea celei mai bune
tehnologii de diminuare. Disponibilitatea unui combustibil potrivit este necesar de determinat
pentru un sistem de incinerare, iar costurile implicate de acesta ar putea avea un impact
important asupra costurilor de operare. Sistemele de adsorbţie cu înveliş fixat folosesc pentru
desorbţie aburul; însă, dacă acest abur nu este disponibil în cantitate suficientă, trebuie adaptat
proiectul. Pentru sistemele de condensare trebuie să existe furnizare suficientă de energie şi de
apă pentru sistemele de epurare a apei.

Sistemele de tratare sunt descrise în Capitolul 3.

2.2.2.4 Alegerea Sistemului de colectare

Alegerea unui sistem de colectare bun este influenţată de alegerea sistemelor de tratare şi, astfel,
depinzând de sarcinile şi scopurile tratării apei şi gazului rezidual. Metodologia de selectare este
descrisă în următoarele secţiuni care se ocupă de drenajul apei reziduale şi de captarea gazului
rezidual.

2.2.2.4.1 Selecţia Sistemului de colectare a apei reziduale şi a Sistemului de Separare

Având în vedere rezultatele din registrul apei reziduale, alegerea unui sistem de colectare a apei
reziduale potrivit asigură deversarea optimă de apă reziduală cu cel mai mic posibil impact
asupra mediului. În funcţiile de necesităţile de tratare dupa proces, trebuie instalat un sistem de
drenaj care să întrunească necesităţile de :
•Scurgere a apei de ploaie
•Scurgere a apei de răcire, în conformitate cu nivelul de poluare
•Scurgere a apei reziduale pentru a putea fi deversată direct fără tratare
•Scurgere pentru apa reziduală folosită
•Scurgere pentru apa reziduală, ţinând cont de originea ei
•Scurgere pentru uzinele de tratare descentralizate sau centralizate (din amplasament sau din
afara lui)
•Scurgere separată pentru apa reziduală organică şi apa reziduală anorganică fără încărcare
organică relevantă, evitându-se astfel diluarea ambelor ce ar presupune o scădere a eficienţei
tratării.
Aceste pre-rechizite, precum şi factorii economici, necesită implementarea şi întreţinerea
sistemelor de separare/segregare a apei reziduale. Apa reziduală ce nu necesită tratare – ex: apă
de ploaie sau apă de răcire necontaminată – este segregată din apa reziduală ce trebuie supusă
tratării, astfel reducând încărcarea hidraulică a drenării şi a sistemului de tratare.
Fluxurile de apă reziduală care nu întrunesc standardul calităţii tratării centrale vor fi tratate în
operaţiuni speciale de pretratare. Astfel, pentru fiecare flux de apă reziduală, procesul
decizional ilustrat în Figura 2.5 trebuie urmat şi sistemul corespunzător de canalizare proiectat
corespunzător.
Apa reziduală poate fi colectată fie prin canale şi drenaje subterane sau de suprafaţă. Uzinele
existente adeseori utilate cu sisteme subterane pentru că acestea pot fi utilizate drept canalizări
gravitaţionale, economisând energia necesară pompării, iar conductele nu sunt în calea
instalaţiilor de proces. Colectoarele subterane au avantajul că scurgerile şi breşele pot fi
detectate mult mai uşor înainte ca să fie afectat foarte tare rezervorul subteran. Dacă nivelul
apei subterane dintr-un amplasament industrial este aproape de zero, cum se întâmplă cu

40 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

amplasamentele care se găsesc în vecinătatea construcţiilor de retenţie, estuarelor sau a zonelor


de coastă, nu există de obicei altă soluţie decât aceea de captare a canalizării la suprafaţă.
Tehnologia avansată foloseşte canale subterane din motive de întreţinere, înnoire şi reparaţii ce
sunt mult mai uşor de făcut şi astfel, operarea lor este economică. Un dezavantaj este
necesitatea captoarelor presurizate şi riscul formării unor emulsii cauzate de pompare. Pot fi,
însă, o problemă situaţiile climaterice, pentru canalizările subterane (ex: zone cu perioade lungi
de îngheţ).

2.2.2.4.2 Alegerea Sistemelor de colectare a gazelor reziduale

Sistemele de colectare a gazelor reziduale sunt adeseori mult mai puţin lungi comparativ cu
sistemele de colectare a apei reziduale. Ele sunt instalate în principal:
•Sub formă de sisteme de colectare ventilatie, legând câteva ventilatoare la un sistem de tratare
obişnuit
•Pentru captarea emisiilor difuze şi/sau fugitive prin protejări ale extracţiei şi captarea lor într-o
unitate de tratare
•Sub formă de sisteme de evazare care sunt instalate în principal pentru a permite depozitarea în
condiţii de siguranţă a gazului rezidual în timpul situaţiilor de urgenţă
Pentru a minimaliza rata fluxului de aer în unitatea de control, este recomandabilă închiderea
surselor de emisii pe cât de mult posibil prin partiţionări ce separă sursele de mediul lor
înconjurător. Însă, acest procedeu prezintă probleme ce ţin de operabilitate (acces la
echipament), siguranţă (evitarea concentraţiilor apropiate de LEL) şi igienă (locul unde oamenii
au acces trebuie să fie înăuntrul închiderii). Închiderea trebuie să fie astfel proiectată încât să fie
prevenită eliberarea vaporilor, acest fapt fiind asigurat printr-o suficientă velocitate a aerului ce
trece prin deschizături (este recomandat un nivel minim de 0,5 m/s). Rata totală a fluxului ar
trebui să fie suficientă pentru a asigura diluţia vaporilor până la o valoare mult sub LEL. Acolo
unde această concentraţie va fi cel mai probabil depăşită, instalarea unui detector LEL înăuntrul
închiderii este necesară, inclusiv a unui echipament de control corespunzător. În majoritatea
cazurilor, sistemul de tratare a emisiilor va fi instalat în punctele existente de captare a emisiilor
sau în cadrul sistemelor de colectare ventilate. O revizuire importantă a acestor sisteme
existente trebuie făcută înainte de determinarea ratei totale a fluxului din sistemele de tratare.
Această revizuire este necesară din două motive principale:

•Ratele reale ale fluxului furnizate de către ventilatoare pot fi destul de mult diferite faţă de cele
din proiect din cauza căderilor de presiune dupa proces şi din amonte. Cele reale regăsite la mai
puţin de 50% din capacitatea proiectată a ventilatorului, sunt des întâlnite. Astfel, bazând rata
fluxului din sistemul de tratare pe suma ratelor fluxului ventilatoarelor care suflă spre unitatea
de control, acest fapt poate conduce la tratare la final de proces supradimensionată. Măsurarea
ratelor reale ale fluxului este astfel recomandată. Trebuie alocaţi bani în proiectul sistemului
final, anticipat pentru schimbările în cadrul ratelor fluxului (creşteri sau scăderi) care pot apărea
datorită instalării unităţii de tratare. În cazul unei scăderi a ratei fluxului trebuie verificate, de
asemenea, implicaţiile de siguranţă.

•Sistemele existente de extragere a fumului sau gurile de aerisire s-ar putea să nu fi fost
proiectate ţinând cont de minimalizarea ratei fluxului. Ajustări mici ale proiectului pot conduce
la reduceri semnificative în rata fluxului şi în consecinţă la economii în costurile de tratare la
final de proces.
Pentru sistemele de colectare a VOC aspectele cele mai importante sunt siguranţa personalului
şi igiena. Aparatele care pot fi instalate pentru a preveni aprinderea amestecurilor inflamabile
gaz-oxigen sau să le minimalizeze efectul prin prevenirea exploziilor sunt:

•Opritor al detonării
•Tambur de etanşeizare
•Etanşeizări ale apei

Waste Water and Waste Gas Treatment 41


Capitolul 2

Concentraţia din sistemele de colectare a VOC trebuie menţinute mult sub sau peste intervalul
exploziv, ceea ce înseamnă că amestecul corect de gaze reziduale este foarte important.

2.2.2.5 Implementarea opţiunilor pentru controlul emisiilor selectate

Odată ce măsurile pentru controlul emisiilor au fost selectate, implementarea lor trebuie
planificată în detaliu, fără a lua în considerare dacă sunt de natură organizaţională sau ţin de
echipare. În momentul în care sunt identificate problemele neprevăzute, în timpul planificării
detaliate şi/sau în timpul revizuirii, selectarea opţiunilor de control al emisiilor trebuie
regândite. Se cunoaşte foarte bine că o implementare de succes a tehnicilor de control necesită o
etapă a proiectării bună. Dacă nu performanţa opţiunii de control va prezenta un standard scăzut
de mediu şi un raport slab costuri-benefcii al investiţiei de mediu.
Timpul necesar implementării măsurilor de control al emisiilor depinde foarte mult de natura
măsurilor şi de tipul de amenajare în care ele trebuie implementate:
•Măsurile organizaţionale (ex: revizuirea procedurilor de operare sau practicile de programare)
pot, de obicei, să fie implementate relativ rapid
•Măsurile de control (ex: programele de optimizare controlate de calculator) pot avea nevoie de
câteva luni, sau chiar mai mult, pentru a dezvolta şi testa mediul în care se operează.
• Măsurile privitoare la echipare (ex: implementarea aparaturii de control sau modificări de
proces canalizate spre reducerea la sursă) pot avea nevoie de câteva luni până la câţiva ani,
depinzând de proiectele existente şi de abilitatea implementării lor într-un mediu în care se
desfăşoară activitatea unei uzine. Această perioadă include proiectarea amenajărilor,
obţinerea avizelor, proiectare tehnică detaliată, procurarea echipamentelor, instalarea şi
pornirea. În multe cazuri o oprire completă a unei uzine este necesară pentru a elabora
modificări ale uzinei, iar în operaţiuni petro-chimice sau chimice aceasta se poate întâmpla
o dată la câţiva ani.

2.2.2.6 Metodele de control al calităţii

Aceste metode sunt instrumente ce sunt utilizate „pentru a rezolva problemele” atunci când
procesul nu mai poate controla sau împlini cerinţele pentru obţinerea avizelor. Eliberările
provenite din instalatia de tratare depind de caracteristicile sale influente şi de eficienţa
operaţiunii de tratare. Pentru a verifica dacă procesele de tratare funcţionează corect, calitatea
produsului este judecat în comparaţie cu un anumit set de standarde. Dacă aceste standarde nu
sunt îndeplinite, este nevoie să se restabilească performanţa conform standardelor prin
[cww/tm/129]:
•Detectarea schimbării
•Identificarea cauzei schimbării
•Aplicarea de acţiuni corectoare pentru restabilirea sistemului la status quo
Rezolvarea problemei şi îmbunătăţirea sistemului necesită oprirea întregii uzine sau a întregului
amplasament, iar acţiunile corectoare necesită cooperare din partea mai multor departamente. În
cele ce urmează sunt ilustrate aceste metode de tratare a apei reziduale, metoda de control a
tratării gazului rezidual fiind corectă.

Exercitarea controlului. [cww/tm/129]


Unele variabile pot fi controlate de către un operator al unei WWTP, variabile ca: supapa de
descărcare a agentului de limpezire, alimentarea cu oxigen dizolvat şi cu produse chimice care
se pot ajusta în momentul în care se impune din cauza circumstanţelor existente. Altele sunt în
afara controlului ei/lui, spre exemplu: rata fluxului de apă reziduală şi caracteristicile ei. Aceste
variabile pot influenţa în mod sever funcţionarea WWTP-ului şi pot, în ultimă instanţă, avea un
impact asupra calităţii apei deversate.
Aspectele controlabile sunt toate ajustate în conformitate cu schimbarea din sistem. Ajustarea
condiţiilor de operare este o activitate de feedback ce doreşte să producă rezultate constante
chiar dacă intrările sunt inconstante. Variabilele ce nu pot fi controlate sunt manevrate în mod

42 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

predictiv sau anticipând nevoia de alimentare. Testarea şi monitorizarea on-line va da un


avertisment în avans WWTP-ului în ceea ce privesc schimbările apărute la intrare.

Control/Îmbunătăţire. [cww/tm/129]
Modul obişnuit în care funcţionează o WWTP este acela a controlării procesului. Se vor face
doar acele operaţiuni ce trebuie să întrunească anumite standarde şi să rămână controlabile în
ceea ce priveşte calitatea efluentului, pierzându-se astfel o parte a controlului sistemului. Paşii
ce trebuie urmaţi pentru a recâştiga controlul în momentul în care acesta s-a pierdut sunt bine-
cunoscuţi ca fiind: de detectare, identificare şi acţiune corectoare (vezi mai sus). Opţiunea cea
mai uşoară şi anume aceea a nu face nimic este de neaacceptat în majoritatea cazurilor.
În termeni calitativi „a fi în control” înseamnă că sistemul manevrează variaţiile cât poate de
bine, însă sistemul s-ar putea să nu fie capabil să fie conform, din punct de vedere statistic cu
standardele în vigoare pentru efluenţi, pentru că fie există noi standarde sau fluxul de intrare s-a
schimbat. Un nou set de standarde necesită aducerea unor îmbunătăţiri, care vor rezulta după
parcurgerea unei etape de remediere care să atingă noua zonă de control ce este impusă de noile
standarde.

Instrumente de îmbunătăţire a calităţii. [cww/tm/129]


Scopul îmbunătăţirii calităţii este respingerea standardelor obişnuite şi atingerea unor nivele de
performanţă niciodată atinse, extinzând obiectivele rezolvării problemelor dincolo de corectarea
problemelor evidente. În timp ce este important ca să se facă ca sistemul să funcţioneze, s-ar
putea ca să fie mult mai importantă revizuirea şi identificarea zonelor de îmbunătăţire
potenţială. Calea de îndeplinire este printr-un proces în trei etape:
•Identificarea cauzelor problemelor potenţiale
•Obţinerea datelor şi analiză
•Controlul statistic al procesului
Prima etapă în rezolvarea problemei şi în îmbunătăţirea calităţii este concentrarea pe un număr
limitat de probleme potenţiale şi încercarea de a identifica cauzele lor principale. O diagramă
cauză efect, prezentată sub forma unei Diagrame Fishbone ISHIKAWA, după cum este
prezentată în Figura 2.6, furnizează un mod eficient de organizare şi afişare a diferitelor idei
avute asupra a ceea ce ar putea fi acele cauze principale.
Un alt instrument este Analiza Pareto care este o comparaţie organizată a factorilor legaţi de o
anumită problemă. Este un mod grafic de identificare şi concentrare pe cei câţiva factori şi
probleme vitale.
O diagramă a fluxului furnizează etapele necesare pentru obţinerea unui rezltat dorit şi ar
putea fi utilizate pentru clarificarea procedurilor utilizate şi pentru a oferi o înţelegere uzuală a
procesului general.
A doua etapă a rezolvării problemei şi a îmbunătăţirii calităţii este achiziţia de date corecte şi de
încredere, cât şi analiza lor cu ajutorul obţinerii informaţiilor necesare şi pregătirii datelor
pentru o utilizare mai bună, ex: sub formă de histograme şi/sau grafice ale tendinţei. Acest fapt
va permite vizualizarea gradului de variaţie a procesului şi identificarea problemelor speciale.
A treia etapă din cadrul procesului de îmbunătăţire a performanţei unui WWTP este folosirea
unui control statistic al procesului (SPC). SPC utilizează metode pentru studiul, analiza şi
controlul variaţiei în cadrul unui proces. Este un adevărat vehicul prin care cel interesat poate
extrage informaţia utilă în privinţa unui proces astfel încât acţiunea corectoare, acolo unde este
nevoie, poate fi implementată. SPC este utilizat pentru a cuantifica variaţia datelor şi pentru a
determina matematic dacă un proces este stabil sau nu, predictibil sau imprevizibil. Un grafic
SPC este un instrument ce poate răspunde următoarelor întrebări:
•WWTP-ul are aceleaşi rezultate pe care le-a avut întotdeauna?
•Se află cumva într-o stare de controlare statistică sau există anumite cauze de neconformitate
evidente?
•Funcţionează (operează) exact cum ar fi de aşteptat, având în vedere constrângerile fizice la
care este supus?
•Când sunt certe exact acţiunile corectoare şi când ar trebui lăsat sistemul în pace?
• Trebuie aplicate măsuri corectoare care să cuprindă schimbarea procesului sau schimbarea
procedurilor?

Waste Water and Waste Gas Treatment 43


Capitolul 2

OAMENI MATERIALE METODE

Programări greşite a
Întreţinere slabă Produsul este greşit utilajelor

Rata de alimentare greşită Fabricare incorectă


Lipsă a atenţiei a produsului

Lipsa pregătirii Punct de alimentare Proceduri incorecte


greşit
Efect
Personal insuficient Influent slab Citiri greşite ale
echipamentelor Calitate slabă
a efluentului
(încălcări ale
autorizaţiilor)
Amestec insuficient
Control slab

Oxigen insuficient dizolvat

Reziduu/reciclare insuficientă
SVI slab

Încărcare hidraulică
excesivă

Nutritivi insuficienţi

MAŞINI MĂSURĂTORI

SVI: Index volum namol

Figura 2.8: Diagrama Cauză Efect a Calităţii Slabe a Efluentului

În construirea unui grafic SPC sunt calculate cu ajutorul datelor limitele statistice superioare şi
inferioare. Aceste limite sunt impuse de către proces şi se bazează pe performanţa anterioară.
Ele nu trebuie confundate cu limitele controlului operaţional, adică cu limitele utilizate pentru a
opera un WWTP sau pentru a îndeplini limitele impuse de emiterea avizelor. Limitele de
control operaţional trebuie să fie cuprinse în limitele statistice (superioare şi inferioare).
Atenţie şi acţiune imediată este necesară atunci când:
•datele sunt în afara limitelor statistice şi astfel sunt considerate a fi un motiv special de
variaţie, ex: o procedură de colectare a probelor, o vărsare a unui lichid sau un instrument ce
necesită calibrare
•limitele statistice sunt prea mari şi valorile reale într-un final se vor poziţiona în afara
intervalului de control sau în afara limitelor impuse de avize.
Când limitele statistice definite de către proces sunt în afara standardelor şi cerinţelor de
operare, operatorul reacţionează probabil corect la schimbările pe care le observă în proces. El
se luptă cu un sistem care se presupune că funcţionează într-un interval care nu este, din punct
de vedere statistic, capabil să funcţioneze bine. Datele indică faptul că există prea mare variaţie
în operarea corectă unei WWTP şi că schimbările sistemului trebuie să fie implementate pentru
a câştiga controlul.

2.2.3 Instrumente de Management Strategic

Aceste instrumente sunt descrise în momentul în care ele se aplică organizării şi operării
manevrării eliberărilor. Aplicarea lor în managementul de proces ar putea aparţine de
obiectivele de lucru ale respectivului BREF vertical sau BREF-ului alcătuit pe probleme

44 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

economice sau care apar de-a lungul mediului de lucru. Asemenea instrumente care să evalueze
opţiunile avute în privinţa mediului sau opţiunile de ordin economic, sunt:
•evaluarea riscului
•benchmarking
• evaluarea ciclului vieţii (LCA),

2.2.3.1 Evaluarea riscului

Evaluarea riscului este o metodă obişnuită de lucru pentru calcularea riscurilor ecologice şi
umane apărute ca rezultat al activităţilor desfăşurate în cadrul proceselor de producţie. Ar putea
lua în considerare emisiile continue şi discontinue, pierderile datorate scurgerilor, emisiile
accidentale. Este un proces repetabil şi în trepte, cuprinzând cel puţin următorii 5 paşi
[cww/tm/132]:
•identificarea pericolului, adică identificarea capacităţii substanţei de a cauza efecte adverse
•evaluarea relaţiei concentraţie-efect, adică estimarea relaţiei dintre nivelul de expunere la o
anumită substanţă şi incidenţa şi severitatea efectelor ei
•evaluarea expunerii, adică estimările concentraţiilor sau dozelor la care ar putea fi expuse
părţile componente ale mediului (inclusiv populaţia umană)
•caracterizarea riscului, adică estimarea incidenţei şi a severităţii efectelor adverse care pot
apărea
•estimarea riscului, adică cuantificarea probabilităţii estimate într-o caracterizare a riscului.
În momentul în care în primul pas nu se identifică nici un pericol în cadrul fluxului de
deversare, aplicarea unui proces repetabil (iterativ) nu este o metodă învechită.
Acel proces repetabil menţionat mai sus caracterizează riscul, identifică cine sau ce este în
pericol, precum şi nivelele, sursele şi căile de propagare a expunerii. Următoarea etapă este – ca
rezultat al procesului de evaluare – reducerea riscului şi diminuarea consecinţelor avute de un
efect advers [cww/tm/132]. Astfel, evaluarea riscului poate oferi recomandări valoroase în
privinţa cerinţelor impuse de uzinele de tratare, precum şi pentru dezvoltarea măsurilor de
minimalizare şi prevenţie.
În cadrul unei evaluări de mediu s-ar putea descoperi că:
•un flux emis are proprietăţi toxice ce nu permit expunerea sa în mediu deloc, ceea ce
presupune că este necesară o reciclare sau o diminuare aproape completă a sa
•instalarea unui anume proces s-ar pute să nu fie posibilă din cauză că mediul receptor este deja
pre-contaminat într-un asemenea grad încât o contaminare adiţională ar avea ca rezultat
expuneri periculoase
•un alt tip de tratare ar putea fi avantajos când este comparat cu unul mai comun, mai des
întâlnit
•ar putea fi necesară o schimbare în cadrul procesului de producţie pentru a satisface
standardele calităţii mediului.
Procesul luării deciziei în privinţa aplicării măsurilor corespunzătoare nu se află în cadrul
obiectivelor evaluării riscului. Consideraţii de ordin socio-economic sau politic pot influenţa
aceste decizii. De aceea este importantă separarea evaluării riscului bazându-ne doar pe datele
tehnice provenite din acest proces politic [cww/tm/132] care în mod normal include consideraţii
în privinţa riscului-beneficiului incluzând alocarea costurilor şi adeseori impune o judecată
subiectivă. Aceste gânduri vor fi luate în considerare în BREF-ul pe probleme economice şi în
privinţa mediului de lucru.
Programele de calculator există pentru aplicarea proceselor de evaluare a riscului [cww/tm/84].

2.2.3.2 Benchmarking

Benchmarking este un proces în care se compară realizările unui anume amplasament sau
instalatie cu realizările altora. Este un instrument al operatorului pentru evaluarea modului
propriu de executare, de exemplu modul propriu de manageriere (administrare) sau tratare a
apei şi gazului rezidual, prin referire la activităţi similare de altundeva. Elementele principale
sunt: metoda de calcul a clasării şi verificarea performanţelor obţinute. Benchmarking poate fi
un instrument folosit pentru îmbunătăţirea situaţiei de mediu dintr-un amplasament.

Waste Water and Waste Gas Treatment 45


Capitolul 2

2.2.3.3 Evaluarea ciclului vieţii (LCA)

LCA implică compararea efectelor de mediu potenţiale avute de diferite moduri de operare.
Principalele obiecte de investigare sunt produsele şi serviciile, însă pot fi, de asemenea,
transferate în rute de depozitare sau alte amenajări şi astfel sprijinindu-se pe subiectul acestui
document. LCA are următoarele faze [cww/tm/132]:
•identificarea scopurilor şi stabilirea obiectivelor
•analiza inventarului, inclusiv fluxul de energie şi de materiale atât de intrare cât şi de ieşire de-
a lungul întregului ciclu de viaţă
•evaluarea impactului, implicând o determinare a impacturilor potenţiale asupra mediului
•interpretarea rezultatelor, este folosită pentru a selecta variantele cele mai favorabile din punct
de vedere ecologic.
LCA se află încă în stadiul de dezvoltare având ca cea mai avansată parte analiza inventarului şi
cea mai puţin avansată fiind interpretarea. În ciuda metodei de evaluare, parţial subiectivă, LCA
este un foarte bun instrument de luare de decizie, pentru că relaţiile complexe pot fi sistematic
reduse spre câteva seturi de date comparabile. LCA este aplicat conform unor reguli unanim
recunoscute, ca de exemplu [cww/tm/132]:
•ISO 14040: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii – principii şi linii directoare
(ghiduri)
•ISO 14041: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii – analiza inventarului ciclului
de viaţă
•ISO 14042: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii – evaluarea impactului ciclului
de viaţă
•ISO 14043: Managementul de mediu – evaluarea ciclului vieţii –evaluarea îmbunătăţirii
ciclului de viaţă
LCA are în vedere doar aspectele de mediu, un singur element în ceea ce priveşte luarea de
decizii, în timp ce aspectele socio-economice sunt elemente adiţionale şi nu integrale, construite
pe rezultatele obţinute de LCA. Cu ajutorul LCA, relevanţa din punct de vedere al mediului al
obiectelor investigaţiei, ca de exemplu: linii de producţie şi serviciile de tratare, poate fi
determinată într-un mod clar şi reproductibil ce va fi baza pentru optimizarea ecologică, adică
selecţia unor alternative „mai bune” din punct de vedere ecologic. LCA poate fi utilizat pentru a
determina următorii itemi:
•Rutele de depozitare optime din punct de vedere ecologic
•Punctul de performanţă ecologică pentru reciclare şi alte practici de protecţie a mediului
•Punctele slabe din ciclul de viaţă al obiectului investigaţiei
•Priorităţile acţiunilor necesare [cww/tm/132]
Datorită metodologiei implicate în LCA există nişte limitări, cum ar fi[cww/tm/132]:
•Încărcările mediului datorate unui obiect al investigaţiei nu pot fi determinate în termeni
absoluţi, ci doar relativ, pentru că nu este accesibil adevăratul impact asupra mediului
•Nu se pot face inferenţe în ceea ce priveşte compatibilitatea cu mediul a materialelor,
auxiliarelor şi a mediului de lucru, pentru că nici utilizarea intenţionată a lor şi nici beneficiul
lor anticipat nu sunt cunoscute
•Afirmaţiile generale în privinţa rutelor de depozitare pot fi derivate numai în momentul în care
valorile referinţă pentru reziduul în creştere sunt cunoscute (ceea ce nu este în mod normal
cazul).
LCA nu poate dicta deciziile, abia dacă poate ajuta în luarea acestora. Astfel, este insuficient să
bazăm luarea unei decizii în ceea ce priveşte mediul doar pe rezultatul LCA-ului, dacă modul în
care rezultatul este obţinut nu a fost luat în considerare.

46 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

2.2.4 Instrumente pentru Siguranţă şi pentru Situaţiile de Urgenţă


De vreme ce toate amplasamentele industriale au potenţialul de a provoca pagube semnificative
mediului şi să ameninţe rezervele de apă şi sănătatea publică, trebuie luate anumite măsuri
pentru a evita pe cât se poate riscurile sau pentru a reacţiona la accidente în aşa fel încât să le fie
minimalizate efectele. Deşi cade în sarcina inginerilor să construiască echipamente şi să
conducă o uzină astfel încât să nu apară nici un accident, rezultă din experienţa avută că acest
fapt nu este un succes în toate cazurile.

Deversările de produse chimice şi de petrol sunt ameninţări evidente în cadrul amplasamentelor


chimice. Însă, materialele care nu sunt periculoase pentru oameni pot provoca probleme de
mediu serioase, după cum scurgerile apărute în cazul unui incendiu. Pagubele provocate
mediului pot fi pe termen lung, iar în cazul apei subterane poate persista pentru câteva decade
sau chiar mai mult. Râurile, canalizările, canalele de scurgere, tuburile de scurgere, sistemele de
distribuţie a apei şi alte servicii, toate pot transporta poluanţi în afara amplasamentului şi
efectele unei deversări pot fi vizibile pe distanţe mai mari. În majoritatea cazurilor, incidentele
poluatoare importante pot fi prevenite dacă sunt instaurate măsuri de prevenţie a poluării
corespunzătoare sau sunt disponibile imediat. Planificarea retenţiei este cheia succesului şi atât
măsurile preventive cât şi strategiile de intervenţie într-un incident, folosite ca instrumente de
management, trebuie să fie alcătuite cu grijă [cww/tm/147].

Eliberările gazoase accidentale trebuie, în mod normal, să fie prevenite prin folosirea
echipamentelor corespunzătoare din punct de vedere al siguranţei şi prin operarea corectă a
instalaţiilor, pentru că în majoritatea cazurilor eliberările nu pot fi „prinse”. Excepţie fac gazele
ce pot fi amestecate cu apă, cum ar fi acizii sau amoniacul, ce pot fi filtrate printr-o diagramă de
apă, devenind astfel un item în tratarea apei reziduale.
Poluanţii ar putea scăpa din perimetrul amplasamentului în mediul apos printr-o varietate de căi,
cum ar fi [cww/tm/147]:

•Sistemul de drenaj al apei subterane aparţinând amplasamentului, fie direct, fie prin canalele
apei subterane din afara amplasamentului
•Scurgerea directă în afara amplasamentului, în apropierea cursului de apă sau pe suprafaţa
terenului, având un risc potenţial asupra apei subterane
•Prin sistemul de drenaj al impurităţilor, având poluanţi care au trecut fie neafectaţi prin lucrări
de tratare, fie au afectat performanţa lucrărilor, rezultând în afectări ale mediului ulterioare
• Prin eliberări atmosferice, cum ar fi penele de vapori.

2.2.4.1 Coordonarea apei pentru stingerea incendiilor şi a deversărilor


importante

Concentrarea principală în cadrul acestui tip de management este pe strategiile elaborate în


privinţa retenţiei şi echipamentul ce trebuie folosit pentru a manevra aceste deversări. Însă, alte
instrumente de management, cum ar fi instrumentele operaţionale şi strategice, trebuie, de
asemenea, luate în considerare şi prevăzute în planurile de intervenţie în incidentele ce implică
poluanţii sau în planurile elaborate pentru sistemele de retenţie (vezi Secţiunea 2.2.4.2.) pentru a
reduce impactul oricărui eveniment neplanificat care într-adevăr apare [cww/tm/147].

Primul pas în acest sens este luarea în considerare a strategiilor de stingere a incendiilor şi a
metodelor posibile pentru reducerea cantităţii de apă consumată şi deversată de lupta cu focul,
ex: folosirea mai degrabă a sprayurilor şi nu a jeturilor, arderii controlate şi exploatarea
posibilităţii de reciclare a apei utilizate în stingerea incendiilor, acolo unde este sigură practică
folosirea lor [cww/tm/147].

Sistemele de Retenţie
Probabil vor exista unul sau mai multe nivele de contaminare în cadrul unui amplasament
chimic. În deciderea în ceea ce priveşte nivelul corespunzător de contaminare este utilă o

Waste Water and Waste Gas Treatment 47


Capitolul 2

evaluare a riscului (vezi Secţiunea 2.2.3.1.). operatorul ar trebui să ia în considerare materialele


periculoase ce se găsesc în cadrul amplasamentului, riscul implicat de către accidente, foc,
inundaţii şi de actele de vandalism, posibilitatea ruperii primului sistem de retenţie (adică,
recipientul sau vasul în care este depozitat materialul), sensibilitatea mediului receptor şi
importanţa prevenirii oricărei deversări rezultate în el.

În multe cazuri, sistemul de retenţie principal şi cel local vor preveni ca orice incident să
cauzeze poluare. Însă, acolo unde nu este un sistem de retenţie local sau nu există o evaluare a
riscului, este un semn că este nevoie de mai multă siguranţă, de exemplu: pentru a reţine
scurgerile de apă de la stingerea incendiilor, care ar putea ajunge la mii de metri cubi, apoi ar
putea fi necesare sisteme de retenţie aflate la distanţă mare. Ele pot fi utilizate singular sau în
combinaţie cu sistemul de retenţie local acoperind totul de la o mică zonă până la un număr de
instalaţii mari. S-ar putea să trebuiască să protejeze atât sistemul de drenaj al apei subterane cât
şi cel al apei infestate [cww/tm/147].

Pentru calcula capacitatea necesară a sistemelor de retenţie îndepărtate, trebuie ţinut cont de:
•Paguba potenţială provocată de către apa folosită la stingerea incendiilor (metode de evaluare
bazate pe frazele-R pot di utilizate drept sisteme ca şi conceptul VCI German elaborat în
privinţa capacităţii de retenţie a apei pentru stingerea incendiilor, acolo unde sunt definite
clasele de periculozitate).
•Capacitatea primară (adică, capacitatea vasului în care materialul este depozitat sau manevrat).
•Cantitatea potenţială de ploaie care ar putea apărea în timpul unei situaţii de urgenţă.
•Apa pentru stingerea incendiilor şi cea de răcire.
•Spumă (cea folosită ca mediu de stingere a incendiilor)
•Efecte dinamice, cum ar fi valul de lichid şi de vânt iniţial.
Sistemele de retenţie îndepărtate pot conţine:
•Lagune de retenţie (sau bazine de retenţie îndiguite cu pământ), dacă topografia
amplasamentului şi condiţiile terenului şi solului sunt corespunzătoare, lagunele fiind destul de
impermeabile
•Rezervoare (recipiente), construite pentru acest scop, iar mărimea lor reală, standardele de
proiectare şi finisările de protecţie sunt influenţate de ratingul de risc al amplasamentului, de
timpul necesar pentru retenţie, de cantitatea şi natura materialelor depozitate.
•Valve de presiune şi stăvilare, operate manual sau declanşate cu ajutorul senzorilor automaţi,
folosite pentru a izola o parte sau întregul amplasament.
•Separatoare de petrol.

Deşi amenajările permanente de retenţie ar trebui să existe la multe amplasamente, ar putea


exista circumstanţe în care o deversare nu poate fi administrată cu ajutorul lor, de exemplu:
dacă apare în afara zonei de retenţie. În alte cazuri, în special la amplasamentele de mici
dimensiuni, amenajările pentru retenţia apei folosite la stingerea incendiilor ar putea să nu poată
fi utilizate, să nu fie practice, din cauza costurilor şi a spaţiului. În asemenea cazuri, sistemele
de retenţie temporare sau materialele pentru controlul poluării ar trebui luate în considerare
[cww/tm/147].
Exemple de măsuri pentru retenţia în situaţiile de urgenţă includ [cww/tm/147]:

•Ariile de sacrificiu, proiectate pentru a permite infiltrarea şi pentru a preveni deversările,


prevăzute cu un sistem de consolidare impermeabil pentru prevenirea dispersiei în alte straturi
sau în ape subterane.
•Un parc de vehicule de diferite tipuri şi alte mijloace fixe
•Cariere şi canale, prevăzute cu un sistem de consolidare, în special în zone care au o
vulnerabilitate ridicată a apei subterane
•Rezervoare portabile, butoaie pentru supraîncărcare şi cisterne

Materiale şi Echipamente pentru Situaţiile de Urgenţă.


Sunt disponibile o gamă variată de produse pentru a face faţă deversărilor sau pentru a reţine
deversare în zonele speciale de retenţie pentru situaţiile de urgenţă. Orice material sau

48 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 2

echipament care este folosit trebuie foarte bine întreţinut şi plasat strategic în locaţii accesibile
care să fie foarte bine marcate cu avertismente prin care să se explice clar utilizarea lor. Planul
pentru intervenţia într-un incident poluator (vezi Secţiunea 2.2.4.2.) ar trebui să identifice
materialele şi echipamentele pentru prevenirea poluării şi locaţia lor. Asemenea materiale şi
echipamente sunt [cww/tm/147]:

•Nisip şi pământ pentru a absorbi deversările de petrol şi de substanţe chimice şi pentru a fi


folosiţi în saci pentru balast
•Absorbanţi brevetaţi
•Aparate pentru sigilat şi substanţe folosite pentru containerele avariate
•Etanşeizări pentru scurgeri
•Şcondri de rezervă.

Trebuie instaurate anumite măsuri pentru a scăpa, cât de curând posibil, de orice deversare, de
orice material contaminat şi de orice apă provenită de la stingerea incendiilor. Acolo unde este
posibilă re-folosirea, materialul deversat trebuie returnat pentru a fi depozitat în cadrul
amplasamentului. Dacă este necesar să se scape de acele materiale în afara amplasamentului,
aceasta se poate face prin [cww/tm/147]:

•În orice amenajare de depozitare a reziduurilor, a gunoiului


•Deversare într-un canal de scurgere a resturilor (a murdăriilor) cu aprobarea operatorului
acelui sistem de canalizare
• Tratarea apei contaminate cu hidrocarburi cu ajutorul separatoarelor de petrol.

2.2.4.2 Planificarea Intervenţiei în Incidentele poluatoare

Un plan de intervenţie în incidente poluatoare, după cum am mai menţionat de câteva ori în
Secţiunea 2.2.4.1., este în principal o strategie elaborată pentru a propaga toate informaţiile
necesare, într-un mod cât mai eficient către toţi cei interesaţi. Modalitatea generală de
implementare a unui asemenea plan este [cww/tm/148]:

•Furnizarea de detalii ale amplasamentului către cei cărora le este important să cunoască detalii
despre uzină.
•Alcătuirea unei liste care să cuprindă numere de telefon ale persoanelor şi serviciilor de
contact importante (cheie), cum ar fi: serviciile de urgenţă, instituţii reglementatoare de mediu,
operatorii locali ai sistemului de canalizare şi de furnizare a apei, HSE executiv, etc.,
proprietarul principal şi personalul de contact, consultanţi de specialitate.

•Trebuie avut gata pregătit un plan de drenare a amplasamentului care să conţină o diagramă
clară a acestuia, prezentând schema amplasamentului şi detalii în privinţa căilor de acces,
punctele de deversare în afara amplasamentului pentru apa de suprafaţă şi efluentul în discuţie,
etc.
•Furnizarea unui inventar al amplasamentului în privinţa petrolului, produselor chimice şi a
altor tip de produse
•Detalierea procedurilor instaurate pentru situaţiile de urgenţă, identificând obiectivele
activităţii respective, responsabilităţile personalului şi procedurile instaurate în cazul apariţiei
unor evenimente de tipul: deversări şi scurgeri din containere.
•Instaurarea unor reguli în privinţa pregătirii personalului şi efectuarea periodic a unor exerciţii

Tot personalul şi toţi contractorii care lucrează în cadrul amplasamentului trebuie conştientizaţi
în privinţa planului şi ar trebui să-şi cunoască rolul propriu dacă apare un incident. Un exemplu
elocvent de plan de intervenţie într-un incident poluator este prezentat în Anexa 7.5.

Waste Water and Waste Gas Treatment 49


Capitolul 3

3 TEHNOLOGIA DE TRATARE APLICATĂ


Acest capitol oferă mai multe detalii în privinţa consideraţiilor introduse în cadrul Secţiunilor
1.3 şi 2.2.2.3 şi descrie tehnicile de tratare pentru apa reziduală şi pentru gazul rezidual în
conformitate cu performanţa lor de mediu şi impactul lor, precum şi viabilitatea lor economică.
Însă, variantele tehnologiilor bine-cunoscute, cu mici diferenţe în ceea ce priveşte procesul
general, nu sunt menţionate separat.

Cadrul fizic şi chimic al tehnicilor de tratare poate fi descoperit foarte uşor în cărţile de
specialitate şi de aceea nu este repetat în acest BREF. Operaţiunile şi procesele care sunt tratate
în acest capitol sunt tehnicile la final de proces care sunt folosite în mod obişnuit în industria
chimică; astfel că sunt incluse tehnicile de tratare folosite în mod normal pentru eliberările
provenite de la centralele electrice şi de la procesarea reziduurilor, de vreme ce amplasamentele
chimice de mari dimensiuni sunt adeseori dotate cu propria unitate de producţie a energiei
(energie, abur) şi propria unitate de incinerare a reziduurilor. Însă, pentru mai multe detalii,
trebuie să fie consultate BREF-urile relevante ce au fost elaborate pentru uzinele de combustie
de mari dimensiuni şi pentru incinerarea reziduurilor. Măsurile integrate in proces sunt descrise
în momentul în care sunt în uz şi nu sunt legate de procese de producţie speciale.

Prezentarea sistematică din acest capitol urmează calea poluantului şi prezintă tehnicile de
aplicare a lor într-un amplasament chimic. Detalii ulterioare pot fi găsite în Secţiunile 3.3.4. şi
3.5.

3.1 Informaţiile din acest capitol


Descrierea tehnicilor de tratare urmează o ordine precisă pentru furnizarea informaţiilor utile
pentru ajutarea celui care elaborează avizul în implementarea BAT-ului unei instalaţii în
sectorul chimic. Informaţiile sunt oferite pentru a ajuta operatorul să îndeplinească cerinţele
BAT şi să elaboreze o cerere de obţinere a avizului corespunzătoare. Această structură a fost
aleasă pentru a ne asigura că pentru toate operaţiunile şi procesele de tratare este colectată şi
prezentată acelaşi tip de informaţie şi o comparaţie dintre diferitele opţiuni de tratare este
fezabilă. Descrierea operaţiunilor şi proceselor de tratare este divizată în următoarele paragrafe:

•Descriere
•Aplicare
•Avantaje/Dezavantaje
•Nivelurile de emisii/Ratele de performanţă
•Efectele de-a lungul mediului
•Monitorizare
•Economie

Primul paragraf descriere subliniază elementele fundamentale a tehnicii de tratare fără a intra în
detalii. Cadrul teoretic fizic şi chimic este lăsat deoparte intenţionat. Informaţii în această
privinţă se pot găsi într-un număr mare de cărţi de specialitate bune. Folosirea formulelor şi
ecuaţiilor matematice şi chimice este evitată acolo unde este posibil fără a pierde informaţie.
Acest paragraf oferă, de asemenea, un rezumat al tipurilor de echipamente folosite în cadrul
aplicării acestei tehnici şi modalitatea de operare a ei. Când este disponibilă informaţie pe
suport grafic, fie ca o schiţă, fie ca o diagramă a fluxului, ea va fi utilizată pentru a înlocui
explicaţiile verbale, cu condiţia ca să nu existe nici o pierdere de informaţie utilă.

Al doilea paragraf, numit aplicare, descrie cum şi unde tehnica în discuţie ar putea fi, în
general, aplicată, considerând, de asemenea, folosirea sa în sectoarele conexe, atunci când se
aşteaptă să fie utilă în sectorul chimic. Include, de asemenea, poluatorii conecşi ce trebuie
trataţi. O parte din acest paragraf este alcătuirea unei liste care să cuprindă limitele de aplicare
posibile şi restricţiile.

50 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Al treilea paragraf, denumit avantaje/dezavantaje, încearcă să sublinieze unele beneficii şi


probleme asociate cu fiecare tehnică, ţinând cont că unele legi fundamentale ale economiei
energiei şi materialelor ne împiedică să controlăm şi să diminuăm efectele oricărui produs fără a
lăsa vreo urmă în mediu.

Al patrulea paragraf, denumit nivelurile de emisii atinse/randamentele, prezintă performanţa


tehnicii. Enumeră nivelurile de emisii atinse şi/sau ranamentul îndepărtării. Valorile prezentate
sunt cele care pot apărea în condiţii de funcţionare bune şi regulate. Aceste valori, însă, nu pot
sugera că ele pot fi atinse în orice condiţii şi cu ajutorul tuturor aplicaţiilor. Explicarea
termenului „niveluri de emisii atinse” este prezentat în Secţiunea 4.1. Randamentele sunt citate
în conformitate cu încărcarea de alimentare; rezultatul fiind următorul: alimentarea slabă
prezintă randamente scăzute, în timp ce alimentare ridicată prezintă randamente ridicate, deşi
concentraţia reziduală ar putea fi încă destul de ridicată.

Al cincilea paragraf, denumit efectele de-a lungul mediului, prezintă impactul asupra
mediului, impact provenit de la acţiunea acestei tehnici, de exemplu: generarea şlamului,
încălzirea reziduului, eliberările gazoase, zgomotul, mirosul, etc., precum şi consumabilele
intrate, cum ar fi: apa, energia şi substanţe auxiliare.

Al şaselea paragraf, denumit monitorizare, descrie fluxul de intrare şi cel de ieşire, cât şi
funcţionarea normală a aparaturii tehnice în conformitate cu cea mai bună practică de
monitorizare.

Al şaptelea paragraf se ocupă de economie. Încearcă să furnizeze informaţii în privinţa


costurilor tehnicii respective, după cum aceasta a fost făcută să fie disponibilă. Pentru a clarifica
ceea ce înseamnă costuri în cadrul acestui document, Secţiunea 3.2 prezintă unele explicaţii fără
a avea pretenţia prezentării unor probleme economice speciale, probleme pentru care referirea la
BREF-ul pe probleme economice şi efecte de-a lungul mediului este recomandată.

3.2 Informaţii în privinţa costurilor, conţinute în acest


Document Orizontal
Costurile instalării unei tehnologii de control a emisiilor noi, readaptarea tehnologiilor existente
sau implementarea măsurilor integrate in proces sunt dependente extrem de mult de problemele
specifice amplasamentului şi de cele specifice producţiei. Astfel, costurile absolute ale
construirii sau instalării tehnologiei de tratare nu au nici o valoare reală de informare pentru
abordarea orizontală, pentru că nu se pot compara cu nimic. Costurile implementării
infrastructurii necesare şi corespunzătoare nu sunt, de asemenea, incluse. Un alt factor
important în selecţia unei tehnici de tratare potrivite este perioada de rambursare a măsurii
integrate in proces. De vreme ce costurile implicate vor fi întotdeauna specifice procesului
tehnologic şi/sau uzinei, acest document orizontal nu poate lua în considerare aceasta în mod
adecvat. Însă, subliniază costurile echipamentelor furnizorului în relaţie cu o capacitate de
producţie, cu fluxul de gaz / apă reziduală sau cu cantitatea de material poluant (adică, costurile
pe tona de produs, m3 de apă reziduală sau 1000 Nm3 de gaz rezidual sau Kg de material
poluant). Itemii ce trebuie luaţi în considerare când se evaluează datele în privinţa costurilor, şo
care nu sunt incluşi în acest document din cauză că sunt explicate caracteristicile lor specifice
amplasamentului şi procesului tehnologic în următoarele paragrafe [cww/tm/48].

3.2.1 Costurile de instalare totale vs. Costurile echipamentului


furnizorului

In momentul în care se încearcă determinarea costurilor tehnicilor de control a emisiilor, se


crede a fi mai uşoară selectarea unei tehnici care pare să se potrivească necesităţilor imediate şi

Waste Water and Waste Gas Treatment 51


Capitolul 3

solicitarea unei estimări a costurilor de la furnizor. În timp ce această abordare este rapidă şi
convenabilă, ea poate conduce la estimări greşite ale costurilor reale ale tehnicii de controlare a
emisiilor. Aceasta apare pe bază absolută, cum ar fi costurile pe tona de emisii diminuate, iar pe
bază relativă atunci când se compară opţiunile în privinţa tehnologiei. Tehnici diferite pot avea
adeseori distribuţii foarte diferite ale elementelor de cost individuale între diferite tipuri de
costuri care sunt cuprinse în costul de instalare total. În mod obişnuit, 20 – 30% din costurile de
instalare totale sunt alocate cumpărării de echipamente importante, însă poate fi şi doar în
proporţie de 10%.

Costurile de operare trebuie luate în considerare atunci când se efectuează comparaţii în privinţa
costurilor relative şi/sau absolute ale diferitelor tehnici de control. Acestea pot fi trecute cu
vederea atunci când se au în vedere echipamentele folosite în cadrul tehnologiei de control,
după cum se face adeseori când se implementează tehnicile. Este important să luăm în
considerare faptul că aceste costuri de operare pot varia foarte mult între aceste tehnologii,
depinzând de folosirea utilităţilor, de consumul de produse chimice auxiliare, de cerinţele de
muncă, de potenţialul de generare a deşeurilor şi costurile depozitării acestuia, etc.

Costurile furnizorului vor include doar costul echipamentului specific furnizat. Adeseori aceste
costuri sunt doar o mică parte din costul total al proiectului. În plus, costurile tehnice asociate
cu designul proiectului şi cu supervizarea sunt adeseori ignorate, însă pot foarte uşor să egaleze
costurilor echipamentului furnizorului. Alte cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când
se estimează costul proiectului includ itemi cum ar fi necesitatea:

•Relocării construcţiilor existente


•Opririi producţiei în timpul readaptării
•Măririi şi/sau mutării conductelor existente ale canalizării
•Executării de investigaţii asupra solului
•Dezvoltării de diagrame instrumentare şi de proces noi drept schiţe de construcţie
•Modificării conductelor şi construcţiilor existente cum ar fi ventilatoare, pompe, etc.

Un exemplu este prezentat în Tabelul 3.1 [cww/tm/48] pentru o unitate de purificare a gazului
rezidual prezentându-se costurile de instalare totale, preţurile din 1997 sunt prezentate în euro.
Costurile directe ale echipamentelor – sau costurile furnizorului – sunt în valoare de 7,9
milioane EUR, în comparaţie cu costurile totale în valoare de 29,4 milioane EUR, adică doar
27% din costurile de instalare totale.

Descriere Milioane EUR


Costurile echipamentelor (costuri la vâzător)
Materiale 7.3
0.6
Catalizatori şi produse chimice
Subtotal 7.9
Costuri indirecte
Proiect tehnic detaliat 8.0
1.6
Supraveghere la faţa locului
2.4
Proprietar
Subtotal 12.0
Costuri directe – nu echipamente
Subcontracte 8.6
Construcţii temporare şi consumabile 0.4
Subtotal 9.0
Capital total 28.9
Cheltuieli
Taxa de licenţă 0.5
Subtotal 0.5
Total Final 29.4

Tabelul 3.6: Exemple de costuri ale unui Proiect real

52 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

3.2.2 Costuri Greenfield vs, Costuri de Înnoire

Instalaţiile Greenfield şi exploatările existente şi unităţile individuale necesită în mod esenţial


aceeaşi tehnologie pentru îmbunătăţirea performanţei de mediu (de exemplu: controlul
poluanţilor specificaţi şi atingerea valorilor limită ale emisiilor specificate). Diferenţele între
aceste două tipuri de instalaţii sunt conduse esenţialmente de faptul că în cadrul unui
amplasament greenfield este posibil ca să se asigure faptul că toate cerinţele esenţiale sunt luate
în considerare explicit atunci când este proiectată clădirea. În cazul unei re-utilări (sau
modernizări), alegerile făcute în proiectul iniţial pot avea ca rezultat în tehnici de control altfel
disponibile sau chiar preferate ce au aplicabilitate limitată sau chiar nefezabile.

Evaluarea specifică a convenabilităţii unei tehnici pentru înnoire este necesară, însă multe din
tehnicile menţionate în secţiunile următoare ale acestui capitol au fost re-utilizate cu succes în
cadrul instalaţiilor chimice şi au rezultat performanţe de mediu echivalente cu ceea ce se
aşteaptă a fi în cadrul noilor uzine. Proiecte de modernizare aplicate instalaţiilor sau
amplasamentelor existente se lovesc de o varietate de probleme manageriale şi tehnice, cele mai
întâlnite fiind subliniate mai jos. Aceste probleme nu sunt „scuze” utilizate pentru a evita
adoptarea de tehnici de îmbunătăţire a mediului, însă sunt unii dintre factorii pertinenţi pentru o
modernizare:

•O fază de definire a proiectului mai complexă şi care necesită mai mult timp
•Probe de funcţionare sau studii pilot pentru a evalua impactul avut de o schimbare asupra
întregului proces
•Consideraţii, în stadiul de proiectare, făcute asupra efectelor directe avute asupra tuturor
construcţiilor existente
•Studii făcute asupra construcţiilor existente în stadiul de elaborare a proiectului tehnic detaliat
pentru a defini exact amplasarea tuturor legăturilor. Disponibilitatea spaţiului poate implica
constrângeri (de exemplu: echipament amplasat între-o structură mai înaltă, traseul conductelor,
necesitatea relocării unor construcţii existente, construirea unor construcţii temporare)
•Precauţii speciale luate pentru ca lucrările să fie duse la îndeplinire în siguranţă şi fără a
produce pagube, chiar şi atunci când instalatia continuă să funcţioneze
•Profitarea de pe urma unei opriri planificate pentru a îndeplini unele lucrări de construcţie care
nu pot fi făcute în timpul operaţiunilor normale. Aceste evenimente multi-anuale pot implica
programări pentru modernizare
•O oprire mai lungă sau mai timpurie ce a planificat (cu implicaţii financiare sau comerciale)
decomisionarea şi dezafectarea echipamentului vechi, redundant.
•Pregătirea personalului pentru operarea noului echipament
•Documentaţia revizuită a uzinei (de exemplu: instrucţiuni de operare, revizuirea permiselor,
manuale pentru întreţinere, inspecţie şi siguranţă).

Pe lângă scopul principal, acela de performanţă de mediu îmbunătăţită, înnoirea instalaţiilor


chimice poate aduce alte beneficii semnificative. Unele tehnici (de exemplu: tehnici de
pretratare ce au potenţial de recuperare, măsuri de proces integrate) pot aduce rezultate
economice importante sub forma, de exemplu, a unei eficienţe crescute şi a unor rezultate
ridicate sau a unor reduceri în privinţa costurilorasociate cu economia de energie şi apă (sau
reducerea încărcărilor din deversări, unde se aplică un asemenea regim), care pot decala
investiţia şi costurile de operare a re-utilării. Înnoirea poate aduce, de asemenea, avantaje
competitive prin prezentarea către cumpărătorii produsului şi persoanelor interesate (ce de
exemplu: acţionari, comunităţi locale, agenţii regulatorii sau grupuri de mediu) faptul că
compania a adoptat tehnologie de ultimă oră.

Consideraţiile în privinţa faptului dacă o tehnologie este o tehnică corespunzătoare pentru o


aplicaţie de re-utilizare, se ocupă în principal de capacitatea instalaţiilor existente de a întruni
cerinţele de proces, fizice şi structurale ale unităţilor de control. Distincţia dintre tehnologia
disponibilă ce poate fi aplicată construcţiilor existente sau celor noi este importantă pentru a fi

Waste Water and Waste Gas Treatment 53


Capitolul 3

inclusă în orice determinare a tehnicilor. Acolo unde este disponibilă informaţia, acest capitol
oferă informaţii în privinţa potenţialului de re-utilizare a unei tehnici.

3.2.3 Costurile de capital vs. Costurile de operare

Tehnicile de control diferite (tehnici procedurale şi de control asupra echipamentelor) pot diferi
foarte mult în termeni de distribuire a costurilor între cheltuielile de operare şi de capital. Un
anumit tip de echipament care este scump ar putea să aibă cheltuieli de exploatare scăzute, în
timp ce echipamentul ieftin implică creşteri destul de ridicate în ceea ce se numeşte cost de
operare cum ar fi: forţa de muncă, utilităţile sau produsele chimice consumabile. În general, este
mult mai uşor să se cuantifice costurile echipamentului decât să se cuantifice toate implicaţiile
avute de cheltuielile probabile apărute odată cu instalarea unei tehnici. De asemenea, părţi ale
echipamentelor vor deveni de-a lungul timpului mai scumpi datorită inflaţiei, etc.

Costurile cu forţa de muncă sunt unul din elementele importante din cadrul costurilor de operare
şi poate avea diferite consecinţe în privinţa luării deciziei în favoarea sau împotriva unei
anumite tehnici, depinzând de diferitele rate ale salariilor din cadrul Statelor Membre. Astfel,
dacă costurile cu forţa de muncă vor fi discutate în acest document, vor fi oferite, de asemenea
(sau în locul acestora), orele de lucru atunci când aceasta este posibil.

3.2.4 Costurile pentru controlul emisiilor iniţiale vs. Costurile crescute


pentru control

O mare parte din costul aplicării unei tehnici este legat eficienţa schimbătoare a costurilor a unei
tehnologii date ce depinde de punctul de control de la care se pleacă în calcularea eficienţei
costului. De obicei costurile şi eficienţa – prezentată ca o reducere a emisiilor procentuală sau
tonele de emisii reduse – unei instalări sau implementări ale unei tehnici sunt prezentate în
opoziţie cu o operaţiune de bază necontrolată. Într-un asemenea caz calcularea eficienţei
costului este făcută uşor prin împărţirea costurilor la reducerea emisiilor atinsă.

Există multe situaţii în care anumite nivele ale controlului există deja în cadrul anumitor
amplasamente industriale specifice. În aceste cazuri costurile necesare realizării unei anumite
reduceri de emisii cresc în mod semnificativ peste valorile iniţiale ale eficienţei costului pentru
o operaţie de bază necontrolată. De acest lucru trebuie ţinut cont în determinarea eficienţei
costurilor unei tehnologii sau tehnici.
Astfel, în ceea ce priveşte costurile reglajului diferenţial, eficienţa costurilor Keff (Kg reducere /
unitate etalon) se poate calcula astfel:
Keff = (B – A)/C
B: reducerea emisiilor pentru tehnica considerată (Kg)
A: reducerea emisiilor pentru tehnica deja instalată (Kg)
C: costurile pentru tehnica considerată

3.3 Tehnicile de tratare a apei reziduale


3.3.1 Măsuri integrate de proces

Unele măsuri integrate in proces importante – şi în mod normal uşor de înnoit – relevante
pentru apa reziduală sunt descrise mai jos. Unele exemple elocvente sunt menţionate în
Secţiunea 3.3.1.3. Introducerea lor, de exemplu: sub formă de măsuri pentru economisire a apei,
însă, trebuie evaluată cu mare grijă. Deşi influenţa lor este în mod normal benefică mediului, s-
ar putea ca în anumite circumstanţe specifice să conducă spre efecte negative în alte
compartimente de mediu, efecte care are putea să umbrească beneficiile economisirii apei sau
diminuarea agentului poluator.

54 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

3.3.1.1 Extracţia in contra curent ca exemplu de proces de economisire a apei

Procesele de spălare ale produsului convenţionale sunt extracţii multiple lucrând discontinuu
prin tratarea fazei produsului cu apă pentru a îndepărta sărurile sau alte componente minore
solubile. Cantitatea de apă folosită este în general de câteva ori mai mult decât cantitatea de
produs ce trebuie spălat. În fiecare etapă de extracţie individuală există pierderi ce nu pot fi
evitate ale produsului, cauzate de solubilitatea, emulsificarea sa şi formarea straturilor solide în
faza de separaţie, etc.

Optimizând procesul de extracţie, şi/sau introducând procese de extracţie avansate, cum ar fi


extracţia contra curentului, se poate obţine o considerabilă reducere a apei reziduale (şi a
reziduurilor). O creştere simultană a concentraţiei agentului poluator ar putea permite o tratare
mai uşoară şi/sau mai eficientă sau, în circumstanţe speciale, o reciclare a materialului. Gradul
şi metoda de optimizare depinde de capacitatea de producţie şi dacă avem sesiuni de producţie
frecvente. Extracţia contra curentului este specifică din punct de vedere economic uzinelor de
dimensiuni mari. Ea poate fi croită pe un proces de producţie particular. Pentru uzinele ce se
ocupă cu produse finale mici, producţii la scară pilot sau campanii de producţie de uz scăzut,
pentru acestea alte procese vor fi mai potrivite.

3.3.1.2 Operaţiuni de recirculare şi de uz multiplu

Trebuie făcută aici o distincţie între:

•Apa reziduală ce îşi are originea direct din procesul de producţie (de exemplu: apă de reacţie,
produşi de distilare, apă de spălat, produşi rezultaţi din filtrare)
•Apa reziduală rezultată din curăţarea echipamentului (de exemplu: în timpul lucrărilor de
întreţinere, spălarea blocajelor, dopurilor sau aglutinarea produsului, curăţarea echipamentului
cu funcţionări multiple din cauza schimbării produsului sau a campaniei)

Etapele de tratare specifice pentru îndepărtarea constituenţilor interferatori pot îmbunătăţi


eficienţa unei operaţii de recirculare. Astfel, de exemplu, neutralizarea, îndepărtarea sau
filtrarea fluxurilor de apă de proces poate determina refolosirea apei, de exemplu: sub formă de
apă brută sau furnizare de apă utilitară. Refolosirea apei de proces (apă de recuperare, soluţii-
mamă) este posibilă atunci când constituienţii, cum ar fi produşii secundari sau sărurile nu vor
afecta în mod negativ calitatea producţiilor de dupa proces. În realitate pentru spălarea
produsului în stagii multiple, fluxurile de apă pentru spălat pot fi utilizate în mod frecvent ca
apă de recuperare sau drept apă de intrare în cadrul unui stagiu de spălare antecedent.

Reutilizarea apei provenită din spălare, clătire şi din curăţarea echipamentului, are, în plus pe
lângă reducerea încărcării apei reziduale, avantajul recuperării produsului şi creşterii
productivităţii, cu condiţia ca apa să fie recirculată în cadrul procesului. Aceasta are nevoie de
construcţii pentru colectare, diminuarea sau depozitarea apei reziduale, ceea ce ar putea fi un
factor de limitare.

3.3.1.3 Răcire indirectă cu faze de vapori

Injectarea apei într-o fază gazoasă se foloseşte pentru răcirea sau condensarea
vaporilor.contactul direct al apei în faze de vapori, însă, generează cantităţi mari de apă
reziduală poluată de agenţi contaminanţi sub formă de vapori. Introducerea schimbătorilor de
căldură de suprafaţă în locul condensatorilor injectori / ventilatoarelor de răcire evită generarea
de fluxuri de apă de răcire poluate, poluanţii rămânând în cadrul condensării. Astfel,
răcirea/condensarea indirectă conduce la economisirea apei. Pentru a oferi o imagine în ceea ce
priveşte potenţialul de economisire, este necesară pentru răcirea unei tone de abur până la 35 0C
(temperatura general acceptată ca limita superioară pentru deversare), de 27m3 de apă. Prin

Waste Water and Waste Gas Treatment 55


Capitolul 3

răcire indirectă această cantitate este trecută printr-un ciclu de răcire [cww/tm/82] înlocuind
doar pierderea de apă datorată evaporării.

Efectele avute de economisirea apei sunt diminuate atunci când particulele antrenate, materialul
sublimat, cristalele sau materialul ars îmbracă suprafeţele cu schimb de căldură sau închid
spaţiile dintre suprafeţele de schimb, astfel că este nevoie de întreţinere regulată.

Însă, există procese unde o transformare în răcire indirectă nu ar fi potrivită [cww/tm82]:

•Va fi necesar pentru cristalizare agitarea unui lichid organic alături de apă călduţă sau
fierbinte, iar apoi se aduce rapid temperatura sub temperatura de solidificare prin adăugare de
gheaţă sau de apă rece (şoc termic). Scopul acestei proceduri este obţinerea unei suspensii fără
cocoloaşe şi excrescenţe.
•Un alt exemplu ar fi diazotizarea aminelor. În cadrul acestui proces temperatura se menţine la
un nivel constant scăzut prin adăugare de gheaţă pentru a preveni descompunerea termică a
compusului diazoniu, precum şi depunerea pe echipament, care altfel ar reprezenta un adevărat
risc de explozie.
• Un alt exemplu este răcirea fluxurilor gazoase, unde este injectată apa rece în acel flux
gazos pentru ai scădea temperatura atât de eficient şi de rapid încât reacţia componentelor
prezente în cadrul fluxului gazos este prevenită (de exemplu: reacţii de recombinare din
gazele de ardere rezultate din procesele de ardere şi având ca rezultat generarea de PCDD şi
PCDF) şi simultan se diminuează efectul unuia dintre agenţii poluanţi (de exemplu: HC1).

3.3.1.4 Procese fara apa reziduala pentru generarea de vid

Generarea de vid fara apa reziduala poate fi obţinută prin folosirea unei proceduri în circuit
închis a sistemelor de pompare mecanice, deversând doar o mică cantitate ca purjare sau cu
ajutorul pompelor cu funcţionare uscată. Aceste cantităţi de deversare nu depăşesc 5% din ceea
ce a trecut dată prin sistem [cww/tm/82]. În unele cazuri generarea prin vid a apei reziduale-
libere poate fi obţinută prin folosirea produsului ca lichid barieră într-o pompă cu vid mecanică
sau prin folosirea unui flux gazos din afara procesului de producţie.

Dacă este sau nu posibilă realizarea generării de vacuum fara apa reziduala, aceasta trebuie
determinată în fiecare caz particular. Pentru a selecta procesul corespunzător, trebuie ţinut cont
de fiecare dintre posibilele probleme, în special cele legate de coroziune, tendinţa de coacere,
riscul exploziv, siguranţa uzinei şi siguranţa în funcţionare. Limitări corespunzătoare trebuie
luate în considerare, în special în cazul pompelor cu vid mecanice cu circuit închis, de tipul
pompelor cu inel lichid, pompelor rotative cu palete sau pompelor cu vid prevăzute cu
membrană (diafragmă). Aici, de exemplu, vaporii pot să diminueze vascozitatea uleiului.

Dacă se previne condensarea gazului în pompă prin, de exemplu: temperatură de ieşire ridicată
a gazului, pompele cu funcţionare uscată sunt o opţiune atractivă când trebuie recuperaţi
solvenţii sau atunci când este necesar un vid înaintat. Aceste pompe nu vor putea fi folosite dacă
fluxul gazos conţine cantităţi mari de material condensabil, formator de praf sau de acoperire.

3.3.1.5 Procese fara rezultarea apei uzate utilizate la curăţarea aerului evacuat

Aproximativ o treime din sistemele de curăţare (purificare) a aerului evacuat din cadrul
industriei chimice funcţionează pe baza unui proces de epurare cu apă sau alcalin (caustic).
Acestea în special captează compuşii anorganici de genul: acid clorhidric gazos, bioxidul de
sulf şi substanţe organice solubile în apă.
Tehnologiile fara apa reziduala pentru epurarea aerului evacuat sunt folosite, în special, atunci
când substanţele periculoase sau cele organice non-biodegradabile ar pătrunde în cadrul uzinei
de tratare a apei reziduale, iar acolo ele ar putea cauza probleme sau ar putea fi deversate în apa
receptoare.

56 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Exemple de tehnici fara apa reziduala pentru epurarea aerului ar fi:


•Colectare şi oxidare implicită termică sau catalitică a fluxurilor gazelor calorice, de preferat cu
recuperare a energiei
•Instalarea unui echipament de desprăfuire uscată corespunzător (de exemplu: separator de
picături, cicloane, precipitatoare electrostatice, filtre cu ţesături) pentru a separa particulele de
aerosoli
•Folosirea de tratări ale gazului uscate sau semi-uscate (de exemplu: adsorbţie a carbonului
activ, injecţie de var/bicarbonat de sodiu) pentru fluxurile gazoase încărcate cu contaminanţi
gazoşi organici sau anorganici
• Folosirea solvenţilor organici regeneratori (sau a uleiurilor) în locul apei drept lichide de
epurare pentru agenţi contaminanţi gazoşi specifici.

3.3.1.6 Recuperarea substanţei sau retenţia ei din soluţia mamă sau prin
procese optimizate

Recuperarea substanţei constituenţilor apei reziduale cu un consum rezonabil este, în mod


normal, fezabil pentru fluxurile de apă reziduală concentrate. Deci este de obicei limitată la
soluţiile mamă. În funcţie de metoda de sinteză, soluţiile mamă sunt în general soluţii apoase
menţinute după separarea produsului sau a apei de spălare. Recuperarea ar putea cuprinde, de
exemplu:
•Îndepărtarea compuşilor individuali utilizabili, de tipul materiilor prime, produselor,
solvenţilor sau catalizatorilor
•Conversia materialului cu recuperarea subsecventă de substanţă, de exemplu: oxidare termală
sau catalitică cu recuperarea clorului (din clorurile organice) sub formă de acid clorhidric
Recuperarea substanţei este viabilă pentru concentraţii ridicate de apă reziduală (de exemplu: 10
g/l sau mai mult). Dacă compuşii ce se pot îndepărta uşor sunt şi ei implicaţi, de exemplu:
compuşi volatili, solizi, precipitabili sau extractibili, procesele de recuperare ar putea fi viabile
chiar şi la concentraţii mai scăzute.
Retenţia substanţei cu ajutorul proceselor optimizate conţine modificarea etapelor procesului,
precum şi măsuri adiţionale, cum ar fi îmbunătăţirea finisării soluţiei mamă.
Retenţia substanţei – pe lângă prevenţia poluării prin modificarea formulaţiei sau îmbunătăţirea
productivităţii – se poate obţine prin îndepărtarea agentului poluator, exemplu: adsorbţie sau
extracţie, sau prin conversie, exemplu: oxidare sau incinerare.

3.3.1.7 Folosirea materiilor prime si secundare putin contaminate

Materialele prime şi/sau auxiliare pot aduce poluanţi în lanţul de producţie şi astfel ajungând în
sistemul apei reziduale. Exemple:

•Metale din grăsimile vegetale crude


•Compuşi cloro-organici (AOX/EOX) şi alte impurităţi provenite din acidul clorhidric de nivel
tehnic
•Mercurul sub formă de agent contaminator în hidroxidul de sodiu în cadrul electrolizei clor-
alcali folosind procesul amalgam
•Contaminanţi, în special, ai intermediarilor şi a precursorilor achiziţionaţi din afară

Abilitatea operatorului de a influenţa această situaţie este limitată de:

•Informaţii insuficiente de la furnizori


•Creşterea importului de agenţi contaminanţi din cauza materialelor reciclate
•Transferarea problemelor legate de emisii în alte locaţii prin finisarea materialului brut
Purificarea materiei prime poate fi implementata de către producători care deţin construcţii
tehnice pentru reducerea şi depozitarea corectă a agenţilor contaminanţi îndepărtaţi, cum ar fi:

Waste Water and Waste Gas Treatment 57


Capitolul 3

schimb de răşină pentru acidul clorhidric sau pentru filtrare/adsorbţie pentru hidroxidul de sodiu
crud.

3.3.2 Balanţa fluxului

În general, uzinele de tratare a apei reziduale operează cel mai bine (eficient) în condiţii cât mai
constante de încărcare hidraulică (sau rata fluxului) şi de încărcare cu agenţi contaminanţi. În
practică, însă, atât rata fluxului, cât şi încărcarea cu agenţi contaminanţi pot fluctua evident
datorită unor factori de tipul:
•Condiţiilor de desfăşurare a procesului
•Folosirea apei pentru spălare
•Tratarea apei de balast
•Momentele de întreţinere
•Ploaia
Pentru a proteja producţia împotriva variaţiilor pe termen scurt (zilnice) sau pe termen lung
(săptămânale), egalizarea construcţiilor ar trebui avută în vedere, fie descentralizată în anumite
amplasamente de producţie fie centralizat în sau aproape de WWTP. Uneori pot fi instalate şi
dupa WWTP. Capacitatea corespunzătoare a sistemului de retenţie tampon depinde de fluctuaţii
[cww/tm/132]. Sistemul de retenţie tampon poate fi instalat fie în linie sau ca flux lateral spre
care fluxul poate fi deviat în perioadele de vârf sau în cazul apariţiei problemelor de producţie şi
poate fi scurs la o rată controlată când fluxul este moderat. Pentru apele de proces care pot
emite în mediu, recipientele sunt folosite pentru acest scop, în timp ce pentru drenajul apei de
suprafaţă se folosesc lagune deschise sau iazuri de retenţie (vezi Secţiunea 3.3.4.4.1.)
[cww/tm/48].

Rezultatul tamponului şi egalizării este:

•Egalizarea încărcării, cum ar fi:


-Încărcarea organică
-Concentraţiile sărurilor
-Încărcarea cu azot, de exemplu: drept pre-rechizit, alături de o încărcare TOC
pentru o denitrificare optimă
•Ajustarea raportului C:N:P necesar
•Neutralizarea fluxurilor de apă reziduală alcaline şi acide
•Egalizarea ratei fluxului de apă reziduală
•Realizarea cerinţelor legale prin diminuarea deversării apei reziduale

Echilibrarea sau limitarea fluxului ar putea fi de asemenea folosite ca modalităţi de control a


afluxurilor neobişnuite apărute la WWTP şi, astfel, capacitatea sistemului tampon de retenţie ar
putea să nu fie determinat numai de fluctuaţii, după cum a fost menţionat mai sus, ci şi de
mărimea potenţialului de apariţie a pericolelor. Detalii sunt prezentate în Secţiunea 3.3.3.

3.3.3 Capacitatea De Depozitare Sau De Retenţie In Cazuri De Defectiuni

Ruperile apărute în timpul funcţionării, scurgerile echipamentelor, contaminarea neintenţionată


a apei de răcire sau alte probleme apărute în producţie sau în unităţile de depozitare pot conduce
fie la o creştere a deversării poluanţilor în apa receptoare prin WWTP sau pot conduce la
funcţionarea sa incorectă. Riscul unor asemenea evenimente poate crea necesitatea înfiinţării
unor amenajări receptoare (sau tampon) centralizate sau descentralizate. Pentru operarea unui
sistem de tip tampon sau de tip barieră, este foarte importantă detectarea din timp a ruperii.
Această detecţie se poate face atât prin mijloace analitice cât şi prin mijloace organizaţionale
[cww/tm/132].
Se folosesc în acest sens câteva mecanisme tampon. Capacitatea lor trebuie să fie suficientă
pentru a depozita toată apa reziduală, incluzând probabil şi apa de ploaie, care apare în timpul

58 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

unei ruperi în cadrul procesului de producţie. Ele pot fi combinate cu recipiente (rezervoare)
pentru echilibrarea fluxului.

Unul din aceste mecanisme (vezi Figura 3.1), circuit-tampon independent, conţine două
rezervoare tampon care pot să recepteze fluxul de apă reziduală alternativ. În timp ce unul din
recipiente este umplut, celălalt este verificat, iar apoi eliberat în apa reziduală deversată sau
dupa WWTP sau este depozitată ca reziduu, totul depinzând de rezultatul verificării.

Capacitatea receptoare a fiecăruia dintre recipiente trebuie să fie suficient de mare pentru a
recepţiona întreaga cantitate de apă reziduală care apare în timpul perioadei de analiză sau al
golirii recipientului. În cazul amplasamentelor chimice mari şi complexe care generează
cantităţi mari de apă reziduală aceasta reprezintă una dintre opţiunile în selectarea fluxurilor de
apă reziduală, pentru că altfel necesarul de volum al recipientului ar fi imens. Cu cât este mai
mare recipientul cu atât este mai mare timpul de golire şi invers, care ar putea rezulta într-un
cerc vicios fără ieşire.

Un alt mecanism este circuitul tampon conectat, inundat fie discontinuu (vezi Figura 3.2), fie
continuu (vezi Figura 3.3). circuitul tampon discontinuu este deconectat atunci când nu
funcţionează, adică atunci când nu este raportată nici o rupere de către sistemul de alarmă şi
control. În timpul funcţionării normale apa reziduală înşeală sistemul tampon şi numai atunci
când sistemul de control detectează un eveniment neobişnuit se umple recipientul-tampon.

Capacitatea necesară a recipientului este cantitatea de apă reziduală care apare în timpul unei
defecţiuni. Acest mecanism este folosit la instalaţiile de producţie unice, la colectarea apelor
reziduale selectate şi la cantitatea totală de apă reziduală. Volumul necesar este, în mod normal,
mult mai mic decât la circuitul-tampon independent menţionat mai sus.

Apă de proces Process water

Sewer system Disposal pathway

Sistemul de canalizare
no segregation
Alternate filling
Calea de depozitare
Discharge
Fără separare after Check
Umplere alternativă

Waste water pathway


Deversare după
verificare

Calea urmată de apa


reziduală

Figura 3.9: Circuit-tampon independent cu umplere alternativă

Waste Water and Waste Gas Treatment 59


Capitolul 3

Apă de proces
Process water

Sewer system Disposal pathway

Sistemul de canalizare Calea de depozitare

Discharge
after check

Waste water pathway Deversare după


verificare

Calea urmată de apa


reziduală

Figura 3.10: Circuit-tampon conectat, inundat discontinuu

Circuitul tampon conectat, inundat continuu poate fi, de asemenea, folosit ca un egalizator sau
ca un recipient de echilibrare a fluxului. Un sistem de control şi alarmă trebuie să se asigure că
supapa de golire a WWTP-ului este imediat închisă în cazul apariţiei unui eveniment
neobişnuit. Capacitatea recipientului trebuie să fie corespunzătoare, pentru a primi apa reziduală
care continuă să curgă, până când ruperea este remediată astfel că acest sistem este
recomandabil doar pentru fluxurile secundare. Înainte de reluarea activităţii cu fluxul de intrare
obişnuit de apă reziduală, recipientul trebuie golit.

Apă de proces
Process water

Disposal pathway
Sewer system
Calea de depozitare

Sistemul de canalizare

Waste water pathway

Calea urmată de apa


reziduală

Figura 3.11: Circuit tampon conectat, inundat continuu

Un sistem ulterior (vezi Figura 3.4) este potrivit pentru receptarea şi protejarea pierderilor prin
scurgere atunci când aceste scurgeri sunt colectate în canalizări separate. O astfel de canalizare
este folosită drept sistem de drenaj pentru zonele externe posibil poluate prevăzute, de exemplu,
cu instalaţii de producţie şi linii de recipiente. Capacitatea recipientului se potriveşte cu cea mai
mare pierdere posibilă prin scurgere plus cantitatea de apă de ploaie aşteptată. Acest sistem de
atenuare este aplicabil instalaţiilor ce au scurgeri separate pentru apa de proces şi drenaj al
zonelor de risc. Evenimente ce ar putea influenţa fluxul de apă reziduală nu pot fi controlate.

60 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Avantajul ei este posibilitatea de colectare a pierderilor provenite din scurgeri în stare


concentrată pentru a activa reciclarea.

Apă de proces
Process water

Sistemul de canalizare
Sewer system Disposal pathway
Calea de depozitare

Discharge
after check

Sewer system (only process water) Waste water pathway


Deversare după
verificare

Sistemul de canalizare (doar apa de proces) Calea urmată de apa


reziduală

Figura 3.12: Sistemul de limitarea a scurgerii

3.3.4 Tehnicile La Final De Proces

Pentru a introduce o ordine logică în descrierea tehnicilor de tratare, relaţia dintre agentul
poluator şi tehnologia de tratare tipică respectivă este privită ca punct de raportare, după cum a
fost subliniat în Secţiunea 1.3.2.1 şi ilustrată Figura 3.5.

Prima etapă de tratare pentru apa reziduală şi cea de ploaie – şi adeseori este şi ultima etapă –
este separarea solidelor suspendate şi a lichidelor nemiscibile (referitor la apă) din fluxul de apă
principal. Tehnicile de separare sau decantare sunt:

•Separare Gravitaţională [Separare a nisipului (vezi secţiunea 3.3.4.1.1.), Sedimentarea (vezi


Secţiunea 3.3.4.2.) Separarea Apă-Ulei (vezi Secţiunea 3.3.4.1.6.)]
•Flotaţia prin aer (vezi Secţiunea 3.3.4.1.3.)
•Filtrarea [Filtrarea (vezi Secţiunea 3.3.4.1.4.), Filtrare prin membrană (vezi Secţiunea
3.3.4.1.5.)].

Sunt folosite în principal în combinaţie cu alte operaţiuni, fie ca etapă de decantare iniţială, fie
finală. Ca etapă de decantare iniţială, ele protejează alte amenajări destinate tratării de alte
pagube, colmatări sau alte deteriorări provocate de solide. Ca etapă finală ele îndepărtează
solidele formate într-o etapă sau proces de tratare precedent sau îndepărtează uleiul înainte de o
tratare biologică ulterioară. Adeseori urmează tehnici de tratare aplicate agenţilor poluanţi
solubili atunci când aceştia sunt transformaţi în solide. Exemple sunt oferite mai încolo în acest
capitol.

Waste Water and Waste Gas Treatment 61


Capitolul 3

Eliberare de apă
Waste water
reziduală
release

Tratarea şlamului
Sludge treatment
Îngroşare
Thickening
Dewatering
Deshidratare
Stabilisation
Stabilizare
Conditioning
Condiţionare
Thermal reduction
Reducere termică
Suspended solids and
insoluble
Solide liquids şi
suspendate
Grit separation
lichide insolubile
Sedimentation (incl. coa-
Separarea pietrişului
gulation/flocculation)
Sedimentare
Air flotation(incl.
Filtration
Coagulare/floculare)
Membrane filtration (MF, UF)
Flotarea prin aer
Oil-water separation
Filtrare
Filtrare prin membrană (MF,
UF)
Inorganic / non-biode- Separare Apă-Ulei Biodegradable soluble content
gradable / poorly de- Anaerobic treatment
gradable soluble content - Anaerobic contact process
Precipitation - UASB process
Crystallisation - Fixed bed (or filter) process
Conţinut solubil
Chemical oxidation Conţinut solubil
- Expanded biodegradabil
bed process
anorganic/non-
Wet air oxidation Tratare ofanaerobă
Biological removal sulphur and heavy
metals
- Proces de contactare anaerobă
biodegradabil/slab
Supercritical water oxidation
Aerobic treatment
Chemical reduction - Proces UASB
degradabil
Chemical hydrolysis - Complete-mix activated sludge process
Precipitare osmosis
Nanofiltration/reverse - Proces
- Trickling strat (filtru)
(percolating) fix
filter process
Cristalizare
Adsorption - -Expanded
Proces strat extins
bed process
Ion exchange - Biofilter biologică
Îndepărtarea fixed-bed process
a sulfului şi a
Oxidare chimică Biological nitrogen elimination
Extraction metalelor grele
Oxidare prin
Distillation aer umed
/ rectification
Oxidare prin apă supercritică
Evaporation Tratare aerobă
Reducere chimică
Stripping - Proces amestec şlam activat
Incineration
Hidroliză chimică complet
Nanofiltrare/Osmoză inversă - Proces filtrare prin scurgere
Adsorpţie RECIPIENT(extragere prin dizolvare)
Schimb de Ion - Proces strat extins
Extracţie - Proces strat (biofiltru) fix
Distilare/rectificare Eliminare a azotului biologică
Evaporare
Îndepărtare
Incinerare

Receptor

Figura 3.13: Ordinea tehnicilor de tratare a apei uzate raportate la tipul de contaminanti

Apa reziduală fără solide poate fi fie separată în părţi biodegradabile şi non-biodegradabile sau
agenţii contaminanţi responsabili de non-biodegradabilitate ar putea fi separaţi înainte de
tratarea următoare. Tehnicile de tratare pentru părţile non-biodegradabile din apa reziduală se
bazează pe operaţiuni fizice şi/sau chimice, de tipul:

•Precipitare/sedimentare/filtrare (vezi Secţiunea 3.3.4.2.1.)


•Cristalizarea (vezi Secţiunea 3.3.4.2.2.)
•Reacţii chimice [Oxidarea chimică (vezi Secţiunea 3.3.4.2.3.), Oxidarea în aer umed (vezi
Secţiunea 3.3.4.2.4.) Oxidarea cu apă supercritică (vezi Secţiunea 3.3.4.2.5.), Reducţia chimică
(vezi Secţiunea 3.3.4.2.6.) şi Hidroliza chimică (vezi Secţiunea 3.3.4.2.7)]
•„Filtrarea” prin membrană (Nanofiltrare şi Osmoză inversată) (vezi Secţiunea 3.3.4.2.8)
•Adsorbţia (vezi Secţiunea 3.3.4.2.9)
•Schimb de ion (vezi Secţiunea 3.3.4.2.10)

62 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

•Extracţia (vezi Secţiunea 3.3.4.2.11)


•Distilarea/Rectificarea (vezi Secţiunea 0)
•Evaporare (vezi secţiunea 3.3.4.2.13)
•Îndepărtarea (vezi Secţiunea 3.3.4.2.14)
•Incinerarea (vezi Secţiunea 3.3.4.2.15).

După o tratare adecvată, fluxul de apă reziduală poate fi fie deversat în apa receptoare, într-o
WWTP biologică centrală susbsecventă sau într-o WWTP municipală.
Apă reziduală biodegradabilă – sau partea din apa reziduală care rămâne după eliminarea cauzei
non-biodegradibilităţii – în mod normal îi sunt aplicate tehnici de tratare, fie centralizate, fie
descentralizate, care se bazează pe procesele biologice de tipul:

•Descompunerea anaerobă [Proces de contact anaerobic (ACP), Proces UASB, Proces strat fix,
Proces strat extins (vezi Secţiunea 3.3.4.3.1) şi Îndepărtarea biologică a compuşilor sulfului şi a
metalelor grele (vezi Secţiunea 3.3.4.3.2)].
•Descompunerea aerobă [Proces amestec şlam activat complet, Proces de bioreacţie prin
membrană, Proces filtrare prin scurgere, Proces strat extins, Proces strat (biofiltru) fix (vezi
Secţiunea 3.3.4.3.3)].
•Nitrificare/denitrificare (vezi Secţiunea 3.3.4.3.4)
•Tratare biologică centrală a apei reziduale (vezi Secţiunea 3.3.4.3.5).

Apa reziduală degradată părăseşte instalatia de tratare biologică şi este canalizată spre un stadiu
de decantare.

Multe din tehnicile de tratare a apei reziduale necesită – sau utilizare opţională – ajutor în
tratare, ajutor care în majoritatea cazurilor constă din folosirea de produse chimice sau
mediul/echipamentul de tratare are nevoie de reîntreţinere ceea ce ar putea cauza eliberarea
produselor chimice. Aceste ajutorări sau etape di cadrul procesului ar putea genera, în general
aceasta depinzând de condiţiile la nivel local, o poluare ce trebuie luată în considerare când se
are în vedere utilizarea unei tehnici de tratare. Astfel, o evaluare a „ajutoarelor” implicate în
procesul de tratare şi a produselor chimice eliberate din cadrul amenajărilor de reîntreţinere şi a
„destinului” lor în timpul întregului proces, ar putea fi necesară în situaţii specifice.
Aproape toate tehnicile de tratare a apei reziduale au un lucru în comun: producerea de solide în
timpul procesului ceea ce permite agentului poluator să fie separat de mediul apos, sub formă de
şlam activat în exces sau filtrat sau depus, provenit din filtrare sau din sedimentare. Dacă şlamul
nu este reciclat, trebuie depozitat – tratare externă şi depozitare – sau tratat la faţa locului.

Tehnicile de tratare a şlamului sunt de exemplu:


•Îngroşare (vezi Secţiunea 3.4.1)
•Deshidratare (vezi Secţiunea 3.4.1)
•Stabilizare (vezi Secţiunea 3.4.2)
•Condiţionare (vezi Secţiunea 3.4.2)
• Reducere termică a şlamului (vezi Secţiunea 3.4.3).

3.3.4.1 Agenţi contaminaţi insolubili / Separare mecanică

Conţinutul insolubil din apa reziduală din industria chimică ar putea fi alcătuit din substanţe
inerte cum ar fi praful din drenarea apei de ploaie sau nisipul (sb formă de balast din materiile
prime ca varul). Însă ar putea fi alcătuit şi din materiale periculoase de tipul metalelor grele şi
compuşii acestora, care apar din procesul de precipitare al operaţiunilor de tratare anterioare sau
procesele de producţie ce folosesc catalizatori. Chiar şi bioxizii pot fi adsorbiţi pe conţinuturile
de solide (de exemplu: catalizatorul producţiei clorurii de vinil prin oxiclorinare). Pe de altă
parte, agenţii contaminanţi insolubili nu trebuie neapărat să fie particule solide. Lichidele
nemiscibile (care nu se pot amesteca) cu apa, cum ar fi uleiul, substanţele cu consistenţă
uleioasă, lubrifianţii şi coloizii ce aparţin de asemenea de aceeaşi categorie. Apa reziduală care

Waste Water and Waste Gas Treatment 63


Capitolul 3

conţine agenţi contaminanţi insolubili trebuie să fie curăţată de aceştia prin procese de separare
aşa cum sunt ele descrise mai jos.

3.3.4.1.1 Separarea substantelor solide

Descriere

Camerele de separarea nisipului înseamnă îndepărtarea nisipului din apa de pluviala. Camerele
pentru nisip sunt folosite pentru acest scop din cauză că nisipul ar putea fi altfel depozitat în
locuri neconvenabile, deranjând procesul de tratare şi conducând la abraziunea (roaderea)
rapidă a interiorului pompelor [cww/tm/132].

Camerele de separare a nisipului fac parte din WWTP şi de obicei sunt situate imediat dupa
plasa instalate drept protecţie împotriva materialului fibros sau macrogranular. Sunt proiectate
astfel încât să poată face faţă ratei orizontale a fluxului (aproximativ 0,3 m/s), adică doar nisipul
este separat în timp ce solidele mai uşoare sunt transportate mai departe cu fluxul de apă
reziduală.

Există 3 tipuri diferite de camere de captare a nisipului [cww/tm/132]:

• Cameră pentru flux orizontal de forma unui canal, cameră care menţine rata fluxului
necesară în combinaţie cu un canal difuzor de aer potrivit fluctuaţiilor fluxurilor de apă
reziduală (Figura 3.6) [cww/tm/132]

Figura 3.14: Camera de captare a nisipului cu flux orizontal profilat dupa forma canalului

• Cameră circulară, unde este introdusă apa tangenţial provocând circularea conţinutului şi
spălarea nisipului înspre centru astfel ca să poată fi îndepărtat prin ridicare cu ajutorul unui
jet de aer; acest tip de cameră este mai puţin potrivită ratelor de flux extrem de fluctuante
(Figura 3.7.) [cww/tm/132]

Aer
comprimat

Aer
comprimat

Figura 3.15: Camera nisipului circulară


• Cameră aerată în care circulaţia conţinutului este cauzată de injecţia aerului astfel încât să
se atingă rata fluxului necesară la fundul camerei; acest tip de cameră nu cauzează probleme
atunci când apar rate fluctuante ale fluxului (Figura 3.8) [cww/tm/132].

64 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Aer
comprimat

Nisip

Figura 3.16: Camera de separare a nisipului aerata

Instalatii de depozitare pentru nisipul separat sunt necesare până când este deversat.

Aplicare

Camerele sunt utilizate atunci când WWTP-ul trebuie să facă faţă apei de ploaie care în mod
normal antrenează o cantitate considerabilă de nisip [cww/tm/132].

Limitele şi restricţiile aplicării:

Limite/restricţii
Rata fluxului Rata fluxului de aproximativ 0,3 m/s este necesară pentru a se
asigura faptul că doar nisipul este separat.
Fluctuaţia ratei Restricţiile ratelor fluxului, dependente de tipul camerei folosite
fluxului

Avantaje şi Dezavantaje
Nu este relevant – echipament esenţial.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Ratele performanţei


Camerele nu sunt instalate pentru protecţia mediului însă ca măsură de protecţie pentru
echipamentul poziţionat dupa proces.

Efecte de-a lungul mediului


Nisipul separat trebuie deversat sau re-utilizat în alt mod, depinzând de contaminarea
sa.
Consumabile pentru pompele apei reziduale sunt energia electrică şi jetul de aer.
Camera, făcând parte din WWTP, contribuie la emisiile de zgomot şi miros ale uzinei
principale, în funcţie de tipul de apă uzată ce trebuie tratată. Împrejmuirea echipamentului ar
putea fi necesară.

Monitorizarea
Rata necesară a fluxului de apă reziduală de 0,3 m/s trebuie să fie controlată.

3.3.4.1.2 Sedimentarea substantelor solide

Descriere

Sedimentarea – sau decantarea – înseamnă separarea particulelor suspendate şi a materialului ce


pluteşte, prin depunere gravitaţională. Solidele depuse sunt îndepărtate sub formă de şlam de pe
fund, în timp ce materialul ce pluteşte este îndepărtat de pe suprafaţa apei. Atunci când

Waste Water and Waste Gas Treatment 65


Capitolul 3

particulele nu pot fi îndepărtate prin intermediul gravitaţiei, de exemplu: atunci când sunt prea
mici, densitatea lor sete prea apropiată de cea a apei sau ele formează coloizi, se adaugă produşi
chimici speciali pentru a determina solidele să se depună, de exemplu:
•Sulfat de aluminiu
•Sulfat feric
•Clorură ferică
•Var (oxid de calciu)
•Poli-clorură de aluminiu
•Poli-sulfat de aluminiu
•Polimeri organici cationici
Aceste produse chimice cauzează destabilizarea particulelor coloidale şi a celor mici suspendate
(de exemplu: argilă, bioxid de siliciu, fier, metale grele, solide organice, uleiul din apa
reziduală) şi emulsiile care asimilează solidele (coagularea) şi/sau aglomerarea acestor particule
în floculanţi suficient de mari ca să se depună (floculare). În cazul floculării sunt utilizaţi, de
asemenea, polimeri anionici şi non-ionici.
Influenţa avută de coagulare este prezentată ca exemplu în Tabelul 3.2 [cww/tm/27]. Nivelele
îndepărtate prezentate în acest tabel nu trebuie confundate cu randamentele ce pot fi atinse de o
tehnică de tratare.

Substanţa Îndepărtarea [%]


Mercur anorganic 70
Cadmiu şi compuşi 98
DDT [1,1,1 -tricloro-2. 2-di (p-clor-fenil)
75-80
etan]
HCB (hexaclorbenzen) 59
Aldrin 100
Dieldrin 50
Endrin 43
PCB (bifenili policlorinaţi) 30–40
Compuşi tributilici >90
Tetracloretan 36
Percloretan 30

Tabelul 3.7: Îndepărtarea Contaminanţilor apei reziduale prin coagulare

Sedimentările (sau decantările) cele mai întâlnite sunt:


• Rezervoare întinse sau de sedimentare, fie rectangulare, fie circulare, ambele echipate cu un
screper corespunzător şi de o asemenea dimensiune astfel încât să furnizeze timpul necesar
de reţinere de aproximativ 1½ la 2½ ore (vezi Figura 3.9 pentru un exemplu de rezervor
circular [cww/tm/4])

66 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Alunecare Pod Unitate de


spuma balustrada Suporturi actionare Masa rotativa Racleta plutitoare
Racleta de
suprafata Taler decantare
Suprafata Varful
maxima a apei rezervorului Dig efluent

Capac coloana
Taler afluent
Conducta cu guri de iesire
Groapa decantare Conducta centrala si Suporturi Jgheab
depune spuma
re conducta de ridicare a Coloana de racleta efluent
afluentului antrenare

Conducta evacuare Lame Racla


namol razuire ajustabila
Conducta
influent

Figura 3.17: Rezervor de sedimentare sau de decantare

• Rezervor cu depunere pe fund, care are flux vertical, de obicei ne-echipat cu sistem de
îndepărtare mecanic al şlamului (vezi Figura 3.10 [cww/tm/132])

efluent

afluent namol

Figura 3.18: Rezervor cu depunere pe fund

• Bazin de decantare de tablă sau tubular în care se folosesc table pentru mărirea suprafeţei de
sedimentare (vezi Figura 3.11 [cww/tm/91]).

Echipamentul pentru coagulare şi/sau floculare este instalat ca parte a rezervorului. Nevoia de
amestecare rapidă în cazul coagulării este îndeplinită prin:
•Dozajul simultan al coagulanţilor prin puncte multiple de injecţie
•Alegerea preferenţială a sistemelor de curgere în blocuri (în buşoane), acolo unde este posibil
aşa ceva
•Mixer sau amestecare rapidă, în care coagulantul se adaugă la sau înainte de mixerul respectiv,
mixerul static sau alte orificii.
Pentru floculare este adăugată o cameră pentru amestecare. Un gard de ţăruşi sau mixere cu
viteză scăzută sunt folosite, cauzând amestecarea hidraulică în cadrul fluidului pe măsură ce
acesta se scurge prin rezervor. Reciclarea parţială a agentului floculant în floculator poate avea
ca rezultat o structură mai bună a agentului floculant şi o exploatare optimă a floculantului.
Pentru a asigura o decantare optimă este instituită, în mod normal o etapă de descompunere a
emulsiei sau o separare a uleiului în amonte pentru a îndepărta substanţele interferatoare.
Echipamentul din dotarea amenajărilor instituite pentru sedimentare trebuie să fie în aşa fel
încât să nu existe transferare a apei reziduale în pământ, măcar atunci când rezervorul ar putea

Waste Water and Waste Gas Treatment 67


Capitolul 3

conţine substanţe periculoase pentru apa din pânza freatică. Construcţiile pentru depozitarea
produselor chimice coagulante/floculatoare, iar şlamul sedimentat trebuie îmbunătăţit pentru a
corespunde caracteristicilor şlamului.

Orificii de distributie a fluxului Canale evacuare

Cutie alimentare
Cutie de supraplin
Rezervor pentru cuagulare

Rezervor amestec
scanteie
Supraplin
(efluent)

Sustinere
cuagulare

Alimentare
(influent)

Placute
lamelare

Sistem
vibrare
Palnie colectare
namol (detasabila)

Scurgere
(namol)

Figura 3.19: Bazin de decantare din tablă sau tubular

Aplicare

Sedimentarea este o tehnică de separare utilizată destul de mult în diferite scopuri şi de obicei
nu este utilizată doar ea. Exemplele relevante ar fi:

•Decantarea apei de ploaie colectată din conţinutul de solid, solid de tipul nisipului sau prafului
dintr-un rezervor de sedimentare
•Decantarea apei reziduale de proces din conţinuturile inerte de tipul nisipului sau a particulelor
comparabile
•Decantarea apei reziduale de proces provenite din materialul de reacţie de tipul compuşilor
metalici emulgători, polimerii şi monomerii lor, ajutată de adăugarea unor produse chimice
corespunzătoare
•Separarea metalelor grele sau a altor componente dizolvate după precipitarea anterioară (vezi
Secţiunea 3.3.4.2.1.), adeseori cu ajutorul produselor chimice, urmată la final de procese de
filtrare (vezi Secţiunea 3.3.4.1.4 şi 3.3.4.1.5)
•Îndepărtarea şlamului activat într-o etapă primară sau secundară de decantare din cadrul unei
WWTP biologică (vezi Secţiunea 3.3.4.3.5), adeseori cu ajutorul produselor chimice.

68 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite/Restricţii
Mărimea particulei Particulele trebuie să fie suficient de mari pentru a se decanta,
altfel produsele chimice de coagulare şi/sau floculare trebuie
să fie adăugate
Prezenţa Substanţele volatile trebuie să fie evitate din cauza duratei
substanţelor volatile lungi în care sunt prezente în rezervor (precum şi în acţiunea
de amestecare când sunt utilizate coagularea şi/sau flocularea)
cerând astfel potenţialul de eliberare a VOC-urilor
Concentrarea Fără limite, cu condiţia ca etapa apoasă să fie în continuare
solidelor separabilă
pH-ul (în cazul Variaţia controlată a pH-ului este esenţială în timpul
coagulării / funcţionării, altfel performanţa în cazul decantării este slabă
floculării)
Emulsii Emulsiile stabile nu pot fi separate şi descompuse cu ajutorul
coagulării/floculării; descompunere anterioară a emulsiei este
necesară

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Simplitatea instalării, rezultând astfel ne- •Nu este potrivită pentru material fin şi pentru
existenţa eşecului emulsii stabile, chir şi cu ajutorul coagulanţilor
•Eficienţa îndepărtării poate fi crescută prin şi a floculanţilor
adăugarea produselor chimice de coagulare •Agentul floculant poate încorpora alţi agenţi
şi/sau de floculare contaminanţi care pot cauza probleme în
depozitarea şlamului

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Când sedimentarea este utilizată în amonte de etapele de tratare subsecvente, scopul ei principal
este protejarea amenajărilor de dupa proces, deci eficienţa sa de îndepărtare trebuie să fie
suficient de mare pentru a-şi îndeplini scopul. Atunci când este utilizată ca metodă de tratare
finală, performanţa sa depinde de proprietăţile particulelor ce trebuie îndepărtate.

Nivelurile posibil de atins ale emisiilor, niveluri raportate, sunt:

Randamentul Nivelul
[%] emisiei
Parametru Observaţii
[mg/l]
60–90
TSS <10 1 După decantarea finală a WWTP-
ului central
Solide decantabile 90–95
Metale grele Într-o formă particulară, vezi
Secţiunea 3.3.4.2.1
1
[cww/tm/67c]

TSS-ul include, de asemenea, materii organice sub formă de particule, adică sedimentarea va
reduce de asemenea TOC/COD, câtă vreme este prezent sub formă de material solid insolubil.
Eficienţa sa de îndepărtare, însă, depinde de proporţia TOC-ului solid în TOC-ul total.

Waste Water and Waste Gas Treatment 69


Capitolul 3

Efecte inter-media

Şlamul sedimentat şi spuma îndepărtată, dacă nu mai pot fi recilate sau utilizate în alt mod,
trebuie depozitate drept deşeuri. În funcţie de originea apei reziduale, acest reziduu ar putea
conţine compuşi periculoşi ce trebuie trataţi corespunzători. Aceşti compuşi pot fi carbonaţi,
floruri, sulfide sau hidroxide (oxide) ale metalelor grele, spumă uleioasă, etc. şi în anumite
situaţii chir şi dioxine.

Surse de zgomot sunt pompele ce pot fi capsulate (închise) şi sistemele de îndepărtare a


şlamului/spumei.

Când apa reziduală conţine substanţe odorizante ar pute fi nevoie să se acopere rezervorul de
sedimentare – sau cel puţin unitatea de coagulare sau de floculare – şi să se capteze gazul
rezidual, dacă este nevoie, spre un sistem de tratare. Echipamentul necesar – conducte şi
ventilatoare – trebuie, probabil, să fie prevăzute cu sisteme de siguranţă corespunzătoare, de
exemplu un sistem de scurgere cu azot gazos presurizat, pentru a evita riscul apariţiei exploziei.

Consumabile pot fi:

Consumabile Cantitate
Produse chimice (coagulante/floculante)a 53 – 93 [Kg/t ulei, solid]1
0,5 – 100 [g/m3 apă reziduală]2
Energie electrică [kW]b 0,5 – 1,5
Azot pentru atmosfera inertă
a
polimer organic
b
pentru un diametru al rezervorului de 25 – 35 m
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/128]

Monitorizare

Efluentul (fluxul de ieşire) trebuie monitorizat regulat din cauza conţinutului de solid, adică
solidele suspendate, a solidelor ce se pot decanta sau a turbidităţii. Când produsele chimice (de
exemplu coagulanţii şi floculanţii) sunt folosite pentru a îmbunătăţi procesul de decantare, pH-
ul trebuie controlat el fiind parametrul operaţional principal.

Situaţia economică

Costuri de Costuri de
capital operare
[milioane]
Rezervor de sedimentare EUR 1.2 a
BEF 4.8 b 1
Decantor de tablă sau BEF 4 c BEF 20–100 per m3
tubular1
a
pe un volum al rezervorului de 1000m3
b
capacitate de 100 m3/h
c
capacitate de 25 m3/h
1
[cww/tm/128]

70 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

3.3.4.1.3 Flotatia aerului

Descriere
Flotaţia este un proces prin care particulele sau granulele solide sau lichide sunt separate de apa
reziduală prin ataşare pe unele bule de aer. Particulele flotabile se acumulează la suprafaţa apei
şi sunt colectate cu ajutorul spumei [cww/tm/4].
Aditivii floculanţi, cum ar fi sărurile ferice sau de aluminiu, silice activate şi diferiţi polimeri
organici, sunt utilizaţi în mod obişnuit pentru a ajuta procesul de flotaţie. Întrebuinţarea lor, pe
lângă coagulare şi floculare, este crearea unei suprafeţe sau a unei structuri capabile să absoarbă
sau să reţină bulele de aer.
Există trei metode de flotaţie, deosebite de modul în care este adăugat aerul:
•Flotaţia prin vid, în care aerul este dizolvat la presiune atmosferică, etapă urmată de o cădere a
presiunii pentru a permite formarea bulelor
•Flotaţia prin aer indusă (IAF), în care bulele delicate sunt atrase în apa reziduală printr-un
dispozitiv de inducţie cum ar fi placă cu perete separator venturi sau cu orificiu
•Flotaţia prin aer dizolvat (DAF), în care aerul comprimat (0,4 – 0,8 Mpa sau 1,0 – 1,2 Mpa
pentru compuşii de aluminiu) este dizolvat în apa reziduală – sau într-o parte a apei reziduale
totale – şi apoi eliberată pentru a forma mici bule.

Un dispozitiv DAF tipic este prezentat în Figura 3.12 [cww/tm/4].


În funcţie de conţinutul apei reziduale, s-ar putea să fie nevoie de acoperirea bazinului de
flotaţie şi de captarea aerului expulzat spre un dispozitiv de epurare a gazului. Sunt necesare
amenajări pentru depozitarea produselor chimice de floculare/coagulare şi a materialului
îndepărtat prin colectarea spumei de pe suprafaţă.

Waste Water and Waste Gas Treatment 71


Capitolul 3

Linie de alimentare
afluent
Mecanism racleta Ecran
Supraplin
chimicale ingrosat Efluent
subnatant
Rezervor flotatie

Amestecare
Rezervor Pompa de Colector de namol la partea inferioara
de amestec alimentare Evacuare
al solide
chimicalel depuse
or
Valva de control
Pompe de a presiunii
presurizare

Rezervor sub
presiune

Supraplin Mecanism racleta Ecran


ingrosat
Linie alimentare Efluent
afluent subnatant
Rezervor flotatie

Amestecare Subnatant
Colector de namol la partea inferioara reciclat
Chimicale
Aer
Valva de Conectare suplimentara
control a Evacuare auxiliara (rezervor primar
presiunii solide sau efluntul instalatiei)
depuse
Rezervor Pompa de
de amestec alimentare
al Rezervor sub Pompe de
chimicalel presiune presurizare
or

Figura 3.20: Sistem DAF:


a) cu reciclare, b) fara reciclare

Aplicatia

Flotaţia este aplicată când sedimentarea nu este corespunzătoare, de exemplu atunci când:
•Particulele au caracteristici de decantare slabe (în cazul unui index volumetric al şlamului slab
(SVI), însă, nu există nici un avantaj faţă de sedimentare)
•Diferenţa de densitate dintre particulele suspendate şi de între apa reziduală este prea mică
•Există o constrângere datorată spaţiului de la amplasamentul real
•Uleiul şi grăsimea trebuie îndepărtate

Exemple ar fi:
•În cadrul rafinăriilor sau a amplasamentelor petrochimice ca o tratare subsecventă dupa
separarea uleiului şi înainte de WWTP-ul biologic
•La îndepărtarea coloranţilor şi pigmenţilor din apa reziduală din producţie respectivă

72 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

•La recuperarea produsului sau a materiei prime, de exemplu: toluenul din emulsiile toluen/apă
[cww/tm/132], halogenura de argint din producţia de produse chimice utilizate în tehnica
fotografiei, butiltionul sau polisilanii din fluxurile de apă reziduală
•Separarea metalelor grele din apa reziduală
•Separarea şlamului activat din tratarea apei reziduale biologice, fie după decantarea finală
[cww/tm/67b], fie înlocuirea sa.
•Îngroşarea şlamului activat din WWTP-ul biologic.

Restricţii şi limite de aplicare:

Limite/Restricţii
Prezenţa substanţelor Detergenţii spumanţi trebuie excluşi
Ulei Deşi extrem de eficient în îndepărtarea uleiului liber din apa
reziduală, uleiul brut deshidratat nu poate fi manipulat

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Volum mai mic şi astfel costuri de capital •Este posibilă obturarea valvelor
mai reduse decât în cazul sedimentării •Potenţial ridicat pentru eliberare de mirosuri,
•Eficienţa procesului de îndepărtare nu este deci este necesară în mod normal o acoperire
afectată de schimbările ratei fluxului fiind, • Costuri operaţionale ridicate decât pentru
stfel, superioară sedimentării, vezi Figura 3.13 sedimentare.
[cww/tm/132]
•Recuperarea materialului este posibilă
• Cu cât eficienţa separării este mai ridicată,
cu atât este mai mare conţinutul de
materie-uscată.
Randamentul de indepartare a solidelor (%)

flotatie

sedimentare

Rata de incarcare hidraulica a apei reziduale (m/h)

Figura 3.21: Compararea Eficienţei separării metodelor DAF şi Sedimentarea 11

11
Insolubles content 90 – 450 mg/l, pressurised water addition for flotation 20 %

Waste Water and Waste Gas Treatment 73


Capitolul 3

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randament Nivel al emisiei Observaţii


[%] [mg/l]
90–98 Vezi Figura 3.13

TSS
Şlam activat după decantarea
85–96 1 10–20 1
finală, intrare 20-250 mg/l
Ulei 10–20 ppm 2 Rafinărie, tratare DAF şi IAF
Producţia chimică, după câteva
2–10 3
API-uri
Sulfide metalice Rafinărie, tratare DAF şi IAF
95 2
1
[cww/tm/67b]
2
[cww/tm/131]
3
[cww/tm/93]

COD/TOC sunt îndepărtate cu condiţia ca ele să fie prezente ca solide sau ca suspensii ale
picăturilor.

Efecte inter-media

Materialul separat, dacă nu este reciclabil, este depozitat sub formă de deşeu. Cantitatea depinde
de materialul ce trebuie îndepărtat şi cantitatea de produse chimice coagulante sau floculante.
Acestea pot fi destul de diferite, în conformitate cu aplicarea respectivă a flotaţiei prin ae.

Consumabile ar fi:

Consumabil Tratarea DAF a Flotaţia prin aer


şlamului activat1 pentru apa
reziduală a
rafinăriei2
Aer comprimata 0.53–0.55
Doza floculantului 3.7
0.6–1.2 53-93
Mg/lb
2.4–4.7
Kg/tc
Energie [kWh/1000m3] 20.6
a
exprimat ca aer comprimat relativ la apa sub presiune [m3/m3]
b
concentraţia floculantului în apa reziduală
c
cantitatea de floculante relativ la greutatea solidului suspendat din apa reziduală
1
[cww/tm/67b]
2
[cww/tm/96]

Sursele de zgomot sunt: pompele, mixerul şi compresorul la care trebuie luate măsuri adecvate
pentru reţinerea zgomotului.
Eliberarea unor mirosuri sau a altor substanţe volatile – dacă se crede că pot apărea – pot fi
prevenite prin acoperirea vasului (recipientului) sau prin operarea în cadrul unui rezervor închis
şi prin captarea aerului expulzat într-un sistem de epurare a gazului.

Monitorizare
Pentru a se asigura o operare corespunzătoare turbiditatea efluentului trebuie monitorizată
pentru a observa perturbaţiile. Orice spumă care apare trebuie detectată la momentul oportun.
Detectarea în efluent a COD/TOC-ului şi a TSS-ului este obligatorie.

Situaţia economică
Costul unei unităţi de flotaţie variază mult, în funcţie de scop:

74 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Rata Costuri de capital Costurile anuale


fluxului [milioane] de funcţionare
[m3/h] (operare)
[mii]
DAF / şlam activat1 1200 DEM 5.0 DEM 800
2
DAF / rafinărie 300–800 EUR 1.6–1.8 EUR 20–130
2
IAF / rafinărie 400–820 EUR 0.5–2.1 EUR 55–130
DAF / drept tratare
50 DEM 4500
finală descentralizată3
100 m3/h BEF 40
DAF 4
100 m3/day BEF 4
1
[cww/tm/67b] incl. Costuri de capital, proiect tehnic, lucrări tehnice civile, pregătirea amplasamentului,
etc.
2
[cww/tm/48]
3
[cww/tm/132] costuri de funcţionare totale, incl. Produsele chimice pentru neutralizare, precipitare şi
floculare, deshidratarea flotatului, incinerarea şlamului
4
[cww/tm/128]

Capitalul elocvent şi costurile de operare pentru o uzină DAF sunt prezentate relativ la rata
fluxului. Deşi aceste valori nu sunt apropiate de cifrele reale, ele estimează gradul de creştere a
costurilor odată cu dezvoltarea uzinei [cww/tm/92]:

Rata fluxului Costuri de capital Costuri anuale de


[m3/h] [GBP, milioane] funcţionare
[GBP, mii]
10 0.1 10
100 0.1 20–30
1000 0.5 50–80
10000 1.0 500-800

Costurile flotaţiei, ea fiind cea mai întâlnită abordare în separarea lichid-solid din cadrul tratării
apei reziduale descentralizate, sunt mai scăzute decât în cazul evaporării sau incinerării (cu un
factor egal cu aproximativ 10). Însă beneficiile evaporării şi incinerării sunt mai mari, de vreme
ce ele au ca rezultat îndepărtarea completă a efluentului super-contaminat, în timp ce
precipitarea şi flotaţia pot trata doar parţial un flux contaminat moderat. De vreme ce valoarea
acestui tratament parţial este obiectul unei anumite dispute, nu s-a găsit încă răspunsul la
întrebarea dacă este înţelept să se cheltuiască 10 DEM pe metrul cub de apă reziduală (sau 4,5
milioane DEM pe an pentru un flux de apă reziduală de 50 m 3/h), costuri de operare pentru
pretratarea unui flux care cuprinde doar o parte mică din cantitatea totală de apă reziduală a unei
uzine chimice de mari dimensiuni [cww/tm/132].

În comparaţie cu sedimentarea, flotaţia prezintă avantaje destul de mari în multe situaţii, nu


numai în tratarea apei şi recuperarea materialelor valoroase, însă şi în separarea şi îngroşarea
şlamului. De regulă, conduce la un conţinut de materie uscată ridicat al concentratului rezultat.
Din cauza ratelor ridicate de încărcare hidraulică şi timpilor de staţionare mai mici, aparate de
mici dimensiuni (volume) sunt, de asemenea, necesare. Aceasta, în schimb, presupune costuri
de capital mai scăzute, deşi cu preţul unor costuri de operare mai ridicate. O comparaţie poate
conduce spre un necesar de spaţiu pentru sedimentare de 50 de ori mai mare decât pentru
flotaţie. Pe de altă parte, costurile cu energia pentru floculare/flotaţie pot fi cu aproximativ 50
de ori mai ridicate faţă de cele necesare floculării/sedimentării. Opţiuni mai bune avem în cazul
flotaţiei decât în cazul sedimentării pentru controlarea şi adaptarea la condiţii fluctuante de
operare, în ciuda faptului că exploatarea acestor oportunităţi necesită disponibilitatea de
personal cu pregătire foarte bună (studii superioare) [cww/tm/132].

Waste Water and Waste Gas Treatment 75


Capitolul 3

3.3.4.1.4 Filtrare

Descriere
Filtrarea descrie separarea solidelor din efluenţii apei reziduale ce trec printr-un mediu poros.
Filtrele necesită de obicei operaţiuni de curăţire – spălare în contracurent – cu u curent invers de
apă proaspătă şi cu materialul acumulat reîntors în rezervorul pentru sedimentare (Secţiunea
3.3.4.1.2).
Tipurile de sisteme de filtrare des utilizate sunt:
•Filtru pentru granule medii, sau filtrul de nisip, ce se foloseşte foarte mult ca aparat de tratare a
apei reziduale (mediul de lucru al filtrelor de nisip nu trebuie să fie literalmente nisip), este
utilizat în principal pentru conţinuturi scăzute de solide.
•Filtru cilindric/rotativ gravitaţional, folosit pentru tratarea apelor de canalizare şi îndepărtarea
şlamului activat, eficienţa sa depinzând de structura sitei.
•Filtru vid rotativ, corespunzător filtrării stratului de acoperire, este folosit pentru deshidratarea
şlamului uleios şi de-emulsificarea scursurilor petroliere.
•Filtru cu membrană (vezi Secţiunea 3.3.4.1.5.)
•Presă cu filtru cu bandă care este utilizat foarte mult pentru deshidratarea şlamului, însă şi
pentru operaţiuni de separare lichid/solid.
•Prese cu filtre care sunt de obicei folosite pentru deshidratarea şlamului, însă şi pentru
operaţiunile lichid/solid, potrivite pentru conţinuturi ridicate de solid.
Filtrele de nisip sunt alcătuite dintr-un strat filtrant al granulelor medii cu flux descendent sau
ascendent. Stratul filtrant poate fi mono- sau multi-mediu. Operaţia poate fi semi-continuă –
filtrarea şi spălarea în contracurent apărând secvenţial – sau continuă – filtrarea şi spălarea
funcţionând simultan. Diferenţa principală între cele două moduri de operare este:
•Filtrele de nisip cu funcţionare semi-continuă sunt pornite până la pragul de turbiditate,
moment în care conţinutul de solid din efluent începe să crească, sau până la pierderea de
sarcină limitatoare.
•Filtre de nisip cu funcţionare continuă nu au prag de turbiditate sau pierdere de sarcină
terminală.
Filtrele de nisip funcţionează fie cu ajutorul forţei gravitaţionale sau cu ajutorul unei forţe de
presiune aplicată. Sunt prezentate unele exemple în Figura 3.14 [cww/tm/4] pentru un curent
descendent multi-mediu convenţional, pentru filtru cu flux gravitaţional şi în Figura 3.15
[cww/tm/4] pentru filtru presurizat.
Filtrele cilindrice sunt alcătuite dintr-un cilindru pe care suprafaţa de filtrare este izolată. Ele
sunt folosite fie ca filtre cilindrice gravitaţionale ce pot fi încărcate pe dinăuntru sau pe din afară
sau ca filtru cu vid rotativ cu interiorul sau cu exteriorul cilindrului închis şi conectat la o
pompă de vid. Stratul de colmatare este îndepărtat de pe cilindru prin diferite metode. Un
exemplu este prezentat în Figura 3.16 [cww/tm/132].
Presele cu filtre cu benzi şi presele doar cu filtre, considerate drept construcţii tipice de
deshidratare a şlamului, sunt descrise în Secţiunea 3.4.1.
Mediul filtrului poate fi caracterizat după anumite criterii de tipul [cww/tm/132]:
•Dimensiunea secţiunii, adică mărimea particulei ce poate să treacă prin mediul de filtrare
•Permeabilitatea, o permeabilitate crescută este caracterizată de o cădere de presiune scăzută
•Stabilitatea chimică, privitor la produsul filtrat
•Tendinţa de blocare, în special pentru produsele textile din filtrarea materialului aglomerat
•Tăria mecanică în relaţie cu încărcările impuse în aerul insuflat invers sau în mişcarea pânzei
pentru filtru
• Suprafaţă lucioasă pentru facilitarea îndepărtării materialului aglomeratl.

76 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Nivelul efluentului
in timpul filtrarii

Nivelul apei in
timpull spalarii in
contra curent

Rigola pentru apa


de spalare

Afluent
Nisip
Aer

Efluentul
de drenare
Pietris

Apa de spalare in
Sistem de contra curent (de
control obicei efluent
Scurgere secundar filtrat si
Sistem sub drenaj
clorinat)

Figura 3.22: Filtru multi-mediu pentru fluxul descendent convenţional

Taler

Suprafata de filtrare
Afluent
Mediu de filtrare
Distribuitor
si laterale

Efluent Pietris

Robinet
pentru
Umplutura de ciment
prelevare

Figura 3.23: Filtru sub presiune

Waste Water and Waste Gas Treatment 77


Capitolul 3

Evacuare depunere
Filtrat

Slam

Figura 3.24: Filtru rotativ sub vid


a Zona deshidratare, b Valva rotativa, c Zona sedimenatre, d Zona extragere

Suspensiile alcătuite din solide relativ fine, moi sau compresibile, adeseori blochează mediul de
filtrare dacă această blocare nu este prevenită prin ajutoare de filtrare, adică material uşor
granular filtrabil. Aceste ajutoare formează un strat permeabil peste produsul filtrat şi în acelaşi
timp duce la îndeplinire funcţiile unui material aglomerat nedens al filtrului. Particulele reţinute
sunt depozitate pe acest „ajutor” de filtrare. Exemple de „ajutoare” de filtrare sunt
[cww/tm/132]:
•Diatomit
•Perlite (rocă vulcanică)
•Rocă Fuller
•Sticlă pisată
•Preparări ale cărbunilor
•Fibre de celuloză
•Celuloză de lemn
•Pastă de hârtie
•Celuloză din trestie de zahăr
•Talc
•Plasticuri

Ajutoarele de filtrare sunt utilizate în pre-depunere, adică un strat din acest ajutor de filtrare este
depus pe mediul de filtrare înainte de a începe filtrarea. În timpul filtrării este adăugat în mod
continuu la şlam pentru a menţine raportul necesar pentru o filtrare eficientă şi corectă.

Aplicare
În tratarea apelor reziduale filtrarea este frecvent utilizată ca etapă de separare finală după
procesul de sedimentare (vezi Secţiunea 3.3.4.1.2) sau după flotaţie (vezi Secţiunea 3.3.4.1.3),
dacă se doreşte apariţia emisiilor de particule, de exemplu:
•Separarea floculatorului, a hidroxizilor metalelor grele, etc., după sedimentare pentru a se
conforma cerinţelor impuse în privinţa deversărilor
•Îndepărtarea şlamului activat după WWTP-ul central, pe lângă sedimentare, pentru
îmbunătăţirea calităţii efluentului apei reziduale tratate biologic
•Deshidratarea şlamului, flotantului, etc.
•Recuperarea uleiului liber cu ajutorul filtrelor cilindrice rotative şi a adaosurilor de polimeri

Limite şi restricţii în aplicare:

78 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Limite şi restricţii
Coloizi, emulsii Nu pot fi separate fără tratare chimică adiţională
Produs final dispersat, sau Pot bloca mediul de filtrare, dacă nu se utilizează ajutoare
solide de şlam pentru filtrat

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Eficienţă a separării ridicată •Procesele de colmatare şi depunere sunt
•Poluanţii, alţii decât solidele suspendate, cum posibile cu ajutorul filtrelor de nisip semi-
ar fi uleiul, pot fi îndepărtaţi în anumite continue
condiţii •Spărturile pot cauza poluări adiţionale ale
•Funcţionare într-o varietate de condiţii efluentului

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Randament Nivel de emisie


Parametrii Observatii
[%] [mg/l]
Floculantul şlamului
<10 mg/l
activat
TSS Filtru de nisip, ce depinde
50–99.99 1 de ajutoarele aduse
filtrării
Ulei <5 mg/l
După precipitare, vezi
Metale grele
Secţiunea 3.3.4.2.1.
1
[cww/tm/128]

Efecte inter-media

Când filtrul granular, de exemplu filtru de nisip, este utilizat, materialul spălat în contracurent
este în mod normal recirculat spre procesul de la care provine, de exemplu spre rezervorul
pentru sedimentare sau bazinul pentru şlamul activat din cadrul WWTP-ului biologic. Reziduul
provenit de la alte tipuri de filtre (filtru cilindric, filtrul cu bandă, etc.) poate fi fie reciclat sau
trebuie deversat sub formă de deşeu sau este supus unei tratări ulterioare.

Filtrarea nisipului, luată ca exemplu de filtrare a stratului în profunzime necesită spălarea în


contracurent mai puţin decât filtrarea pojghiţei depuse (filtre cilindrice, cu bandă) şi astfel este o
necesitate mai redusă de apă pentru spălare în contracurent. Din această cauză, ultimul tip de
filtrare se aplică în tratarea apei reziduale doar în cazuri excepţionale (exemple sunt oferite mai
sus în acest capitol) [cww/tm/132].

Sunt consumabile:

Consumabile Filtru de nisip Filtru cilindric


Apă pentru spălare în –
contracurent
Apă pentru generare de vid –
Ajutoare ale filtrului
Energie [kWh/1000 m3]
Variatia presiunii

Echipamentul pentru funcţionare poate fi o sursă relevantă de zgomot care poate fi controlată
prin împrejmuirea (capsularea) surselor principale.

Waste Water and Waste Gas Treatment 79


Capitolul 3

Dacă substanţele mirositoare se eliberează, s-ar putea să fie necesare dispozitive închise. Filtre
sub presiune şi presele cu filtre sunt amplasate în vase (recipiente) închise, iar aerul expulzat
este canalizat spre un sistem de epurare a gazului.

Monitorizare
Pentru a asigura o funcţionare corectă trebuie monitorizată turbiditatea efluentului filtrului
pentru a identifica problemele sau executarea unei spărturi în filtrul de nisip semi-continuu.
Căderea de presiune trebuie să fie înregistrată pentru a indica colmatarea sau pornirea.

Situaţia economică

Rata Costuri de Costuri de


fluxului capital funcţionare
[m3/h] [milioane] (operare)
Filtru de nisip 1 100 BEF 4 BEF 2/m3
1
[cmm/tm/128]

3.3.4.1.5 Microfiltrarea şi ultrafiltrarea

Descriere

Microfiltrarea (MF) şi Ultrafiltrarea (UF) sunt procese tehnologice bazate pe utilizarea


membranei, procese care segreghează un lichid, ce trece printr-o membrană, în permeant, care
trece de membrană, şi în concentrat, care este reţinut. Forţa conducătoare a procesului este
diferenţa de presiune de-a lungul membranei. Ambele sunt tehnici de filtrare complexe şi
speciale, fiind deja menţionate în capitolul precedent.

Membranele folosite pentru MF şi pentru UF sunt membrane „tip por” ce funcţionează ca nişte
site. Solventul şi particulele de mărime moleculară pot trece prin pori, în timp ce particulele
suspendate, particulele coloidale, bacteriile, viruşii şi chiar şi macromoleculele mari sunt
reţinute.

Caracteristicile tipice sunt prezentate în Tabelul 3.3.

Parametru Microfiltrare Ultrafiltrare


Diametrul porului [μm]1 0.1-1 0.001–0.1

Presiune de funcţionare
0.02–0.5 0.2–1
[Mpa]2
Mărime prag 10-100, include macromolecule,
>100, include şi bacteriile viruşi, particule colodiale
1000–100000 g/mol pentru solutii
Flux permeabil
50–1000 <100
[l m-2 h-1]
Viteza fluxului de întretăiere
2-6 1-6
[m/s]
Tipul de membrană3 Ceramică sau polimerică
simetrică, 10 – 150 μm în Ceramic sau polimeric asimetric
grosime
Configuraţia membranei3 Bobinat în spirale Bobinat în spirale
Fibre tubulare Fibre tubulare
Tubular Tubular
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/132]
3
[cww/tm/93]
Tabelul 3.8: Caracteristicile Microfiltrării (MF) şi Ultrafiltrarării (UF)

80 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Membranele pentru MF şi pentru UF sunt disponibile în game diferite de materiale şi de


configuraţii. Modificarea optimă pentru o aplicaţie specială va depinde de natura apei reziduale,
de vreme ce diferite materiale au rezistenţe variabile la substanţele dizolvate.

Materialele din care sunt alcătuite membranele pentru MF sunt, de exemplu:


•Fibră de sticlă
•Policarbonaţi
•PVDF (poli florură de viniliden)
•Acetat de celuloză
•Poliamide

Materialele potrivite pentru UF sunt de obicei polimerii organici, de exemplu:


•Acetat de celuloză
•Poliamide
•Poliimide
•Policarbonaţi
•Policlorură de vinil
•Polisulfoni
•Polietersulfon
•Poliacetat
•Copolimeri ai acrilonitrilului şi a clorurii de vinil
•Complecşi polielectrolitici
•Alcool polivinilic legat între catene sau poliacrilaţi.
Membranele PVDF au avantajul că pot fi curăţate cu acizi puternici, sodă caustică şi înălbitori.
Procesul de filtrare prin membrană este de obicei aplicat cu ajutorul unui flux tangenţial, adică
fluxul permeabil este direcţionat perpendicular spre fluxul de alimentare. Impurităţile rămân în
alimentare care, reducându-se în volum, părăseşte sistemul membranei sub formă de flux de
reziduu concentrat.
Ar trebui să fie disponibile pentru concentrat amenajări pentru depozitare.

Aplicare
Filtrarea prin membrană (MF şi UF) este aplicată când se doreşte o apă reziduală fără solide în
instalatiile de dupa proces, de exemplu osmoza inversă sau îndepărtarea completă a agenţilor
contaminanţi de tipul metalelor grele. Alegerea ntre MF şi UF depinde de mărimea particulei.
Aplicaţiile MF obişnuite includ [cww/tm/93, cww/tm/67a]:
•Procese de degresare
•Recuperarea particulelor metalice
•Metalizarea în tratarea apei reziduale
•Separarea şamului după etapa prelucrării şlamului activat din WWTP-ul central biologic,
înlocuind un proces de decantare secundar (proces ce foloseşte membrană activată), deşi UF
poate fi de asemenea utilizată.

Aplicaţiile UF obişnuite includ:


•Îndepărtarea poluanţilor degradabili non-toxici cum ar fi proteinele şi alţi compuşi
macromoleculari şi componente nedegradabile toxice, de exemplu coloranţii şi vopselele, care
au mase moleculare mai mari de 1000.
•Segregarea emulsiilor ulei/apă
•Separarea metalelor grele după complexare sau precipiatre
•Separarea componentelor nedegradabile uşor din efluenţii de tratare din canalizare care mai
apoi vor fi reciclate în stadiul biologic
•Etapă de pretratare înainte de osmoza inversă sau de schimbul de ion

Waste Water and Waste Gas Treatment 81


Capitolul 3

Restricţii şi limite aplicative:

Limitari / restrictii
Materialul Vulnerabil la atacuri chimice, depinzând de conţinutul apei
membranei reziduale

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Eficienţa separării ridicată •Procesele de colmatare, depunere şi cimentare
•Sisteme modulare, adică sunt flexibile în sunt posibile.
exploatare •Compactarea are loc în prezenţa emolienţilor
•Presiune ridicată a funcţionării, rezultând
astfel nevoie de energie ridicată pentru
pompare
•Nu există stabilitate mecanică

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Performanţă Nivelul Observaţii


[%] emisiei
[mg/l]
TSS aprox 100 Aroape de 0
COD
Metale grele Vezi sectiunea 3.3.4.2.1

Efecte inter-media

Efecte de-a lungul mediului


Tratarea cu ajutorul membranelor produce un reziduu (concentrat) în procent de aproximativ
10% din volumul original de alimentare, în care substanţele ţintă sunt prezente în concentraţii
de aproximativ 10 mai mari decât concentraţia lor din fluxul de alimentare iniţial. O evaluare
trebuie făcută pentru a se şti dacă acest reziduu poate fi îndepărtat.

În cazul substanţelor organice suspendate creşterea concentraţiei ar putea să îmbunătăţească


condiţiile necesare procesului oxidant subsecvent de distrugere. În cazul substanţelor
anorganice suspendate, etapa concentrării poate fi utilizată ca parte a procesului de recuperare.
În ambele cazuri, apa permeabilă dintr-un proces ce foloseşte o membrană are potenţialul de a fi
re-utilizată sau reciclată în cadrul procesului tehnologic industrial, reducându-se astfel
alimentarea cu apă şi deversarea.
Consumabile ar fi:

Consumabile MF UF
Material pentru membrană -
Produse chimice (antidepunere,
antistratificare, spălare în -
contracurent, etc.)
Energie [kWh/m3] 2-20 1 1-10 1
Variatie de presiune vezi Tabelul 3.8 vezi Tabelul 3.8
1
Pare surprinzător faptul că MF, procesul cu cea mai mică cădere de
presiune, consumă mai mult energie decât procesele cu cădere de presiune
ridicată. În cadrul MF, şi în mai mică măsură UF, acest fenomen este
extrem de sever şi rezultă într-un declin drastic al fluxului [cww/tm/161].

82 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Consumul de energie este direct legat de rata fluxului tangenţial şi de necesarul de presiune. În
general este asociat cu menţinerea unei dinamici minime de aproximativ 2 m/s de-a lungul
suprafeţei membranei.
O sursă de zgomot este echipamentul de pompare ce poate fi izolat (inchis).

Monitorizare
Pentru a asigura funcţionare corespunzătoare, diferenţa de presiune de-a lungul membranei
trebuie monitorizată continuu.

Situaţia economică

Rata Costuri de capital Costuri de Costuri de


fluxului operare înlocuire
[m3/h]
GBP 400–1500 1 GBP 80–350 1 per
per m2 de m2 de membrană a
membrană a
MF
BEF 40000 2 BEF 2-200 2 per
per m2 de m3 de apă
membrană reziduală
GBP 400–1500 1 GBP 80–350 1 per
per m2 de m2 de membrană a
membrană a
UF
BEF 60000-200000 2
per m2 de
membrană b
a
pentru fibre cilindrice, membrane ceramice sau spiralate
b
membrane organice cu coeficient scăzut, membrane anorganice cu coeficient ridicat
1
[cww/tm/93]
2
[cww/tm/128]

Costurile de capital, inclusiv amenajările pentru curăţire automată, pot fi împărţite aproximativ
după cum urmează [cww/tm/93]:
Pompe 30%
Componente ale membranei ce pot fi 20%
înlocuite
Module ale membranei (carcase) 10%
Sisteme de conducte, valve, cadre 20%
Sistemul de control 15%
Altele 5%
Costurile de funcţionare [cww/tm/93] sunt derivate din:
•Costul energiei folosite la menţinerea presiunii hidrostatice şi a ratei fluxului sistemelor
•Durata de viaţi aşteptată a membranei
•Regimul necesar pentru curăţare
•Factori specifici amplasamentului, cum ar fi, de exemplu, necesarul de forţă de muncă.
O clasificare ar putea arăta aproximativ aşa [cww/tm/93]:
Componente ce pot fi înlocuite ale 35 – 50%
membranei
Curăţire 12 – 35%
Energie 15 – 20%
Forţă de muncă 15 – 18%

Waste Water and Waste Gas Treatment 83


Capitolul 3

3.3.4.1.6 Separare Ulei-Apă

Descriere
Separarea uleiului şi a apei şi îndepărtarea subsecventă a uleiului poate fi divizată în:
•Separare gravitaţională a uleiului liber, folosind echipamente speciale de separare
•Dezemulsionare, folosind produse chimice pentru dezemulsionare, cum ar fi:
-Săruri metalice polivalente, cum ar fi: alaunul, triclorură de aluminiu, clorură
feroasă, sulfat de fier
-Acizi mineralieri de tipul: acidului sulfuric, clorhidric, azotic
-Adsorbanţi, de tipul: argilei pulverizate, apei de var
-Polimeri organici, de tipul: poliaminelor, poliacrilaţilor, şi o etapă subsecventă de
dezemulsificare a uleiului prin coagulare/floculare şi flotaţie prin aer (vezi
secţiunea 3.3.4.1.3).
Separatorii ulei-apă cei mai întâlniţi sunt:
•Separatorul Institutului American al Petrolului (API) este cel mai simplu tip de separator,
fiind alcătuit dintr-un bazin rectangular deschis şi un transportor cu raclete, ultimul ducând
şlamul la fosa de colectare şi uleiul la dispozitivul de îndepărtare a spumei („de separare”) care
este capabil să preia cantităţi mari de şlam petrolier (vezi Figura 3.17 [cww/tm/91])
•Interceptor cu plăci paralele (PPI) – după cum spune şi denumirea sa este echipat cu plăci
paralele faţă de curent care măresc aria active foarte mult şi cu un dispozitiv de îndepărtare a
spumei care nu poate intercepta cantităţi mari de şlam (vezi Figura 3.18 [cww/tm/91])
• Interceptor cu plăci ondulate (CPI) – echipat cu pachete de plăci ondulate plasate în
contracurent şi cu un dispozitiv de îndepărtare a spumei pentru ulei care nu poate intercepta
cantităţi mari de şlam, dar având o eficienţă a separării bune (vezi Figura 3.19
[cww/tm/91]).

Dig
reglabil Racleta rotativa Unitate de
efluent actionare afluent
pentru crusta
Nivelul apei

deflector
Adancime variabila a
apei
Colector mobil

sina Conducta de namol


Palnie namol

Figura 3.25: Separatorul Institutului American al Petrolului (Separator API)

Pentru a colecta uleiul şi pentru al îndepărta fie prin recuperare, fie prin tratare ulterioară, se
utilizează câteva tipuri de echipamente de separare:
•Separatoare cu conducte fixe
•Separatoare cu canale rotative
•Separatoare cu tambur sau disc rotativ.
Sunt necesare depozite pentru uleiul separat şi pentru şlam dacă nu se poate recicla imediat
uleiul.

84 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Racleta de ulei Ulei separat Opritor ulei

Amestec Clapeta de
de afluent iesire
apa - ulei
Efluent de
apa curata

Drenaj
Drenaj
Clapeta intrare Ansamblu de placi de
fuzionare

Figura 3.26: Interceptor cu plăci paralele (PPI)

Clapeta Intrare reglabila a


reglabila de Racleta de ulei Strat ulei apei
iesire Globule ulei

Intrare

Ciment

Iesire

Canal de iesire a Sediment Captare sedimente


apei curate

Ansamblu de placi ce contine 24


Ciment sau 48 placi paralele, ondulate
Namol

Groapa de
namol

Figura 3.27: Interceptor placi ondulate (CPI)

Aplicare
Separarea ulei-apă se aplică pentru îndepărtarea uleiului şi a altor lichide insolubile mai uşoare
decât mediul apos al apei reziduale, în principal în cadrul amplasamentelor petrochimice şi a
rafinăriilor. În mod normal nu este un proces singular, el fiind urmat de flotaţie (IAF sau DAF),
ajutat de coagulare/floculare (vezi Secţiunea 3.3.4.1.3.). API este folosit de asemenea ca un
dispozitiv de control pentru a proteja utilajele situate dupa proces împotriva resturilor uleioase
(petroliere), care pot apărea, spre exemplu, dintr-o defecţiune în funcţionare, în timp ce PPI şi
CPI prezintă o mai mare eficienţă în ceea ce înseamnă îndepărtarea picăturilor mici de ulei.

Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
•Uleiul poate fi recuperat şi reciclat în cadrul •Numai API-ul poate intercepta cantităţi mari de
unităţilor de proces şlam alcătuit din ulei liber şi solide (cum este cazul
• Creştere a eficienţei în ordinea API – PPI – CPI situaţiilor de urgenţă)
în privinţa îndepărtării picăturilor mici de ulei şi •În situaţia PPI-ului şi a CPI-ului plăcile se pot
a raportului suprafeţelor active de suprafaţă / murdări crescând astfel cerinţele în ceea ce
subteran înseamnă întreţinerea
• Nu se pot separa substanţele solubile

Waste Water and Waste Gas Treatment 85


Capitolul 3

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Performanţă Nivelul emisiei Observaţii


[%] [mg/l]
90–95
Oil 6-90 mg/l 1 API, rafinărie
40–70 mg/l 2 API, industria chimică
Solid 90–95
1
[informaţii particulare]
2
[cww/tm/93]

Efecte inter-media

Uleiul separat este de obicei trimis înapoi la unităţile de preparare, unde este re-utilizat după
aplicarea unor operaţiuni minore de epurare. Dacă nu atunci el este considerat reziduu chimic şi
trebuie îndepărtat în mod corespunzător alături de solidele separate.

Separatoarele ulei-apă, când nu sunt acoperite, sunt principalii factori determinanţi ai


eliberărilor VOC-urilor din cadrul sistemelor de tratare ale apei reziduale din care fac parte şi
astfel fiind principala sursă de miros şi riscuri asupra sănătăţii. Acoperirea suprafeţei implică o
reducere a eliberărilor VOC-urilor în valoare de 95% [cww/tm/48]. Pe de altă parte, acoperirea
poate cauza probleme în cadrul procesului de separare, iar funcţionarea echipamentului nu poate
fi verificată uşor. Situaţia de la faţa locului va determina aplicarea uneia dintre opţiuni. Dacă
separatorul este acoperit, gazul rezidual trebuie captat spre un sistem de epurare (diminuare)
care să dispună de un sistem adecvat de siguranţă, cum ar fi azot sub presiune pentru a evita
riscul apariţiei exploziei.

Pompele sunt surse de zgomot, ele fiind în mod norma capsulate (închise) şi dispozitivele de
separare sunt şi ele surse de zgomot. Unde este cazul, măsuri de control trebuie aplicate.

Consumabile ar fi:
Consumabil API PPI CPI
Nitrogenul din sistemul aflat
sub presiune ce este folosit
0.05 m/h
drept dispozitiv de
siguranţă a
Energie [kWh/m3]
a
fluxul de azot sub formă de gaz este relativ la arie [m3/(m2 h)]

Monitorizare
Gura de evacuare trebuie monitorizată vizual în mod regulat pentru a se asigura funcţionarea
corectă, de exemplu verificarea acumulărilor uleioase. Dispozitivul de separare şi îndiguirea
uleiului trebuie supuse întreţinerii permanente.

Situaţia economică

Rata fluxului Costuri de capital Costuri de operare Observaţii


[m3/h] [milioane]
API 1200 EUR 2.0 1
PPI
BEF 2–4 / m3 2
CPI 100 BEF 2–10 2
a
a
costuri forţă de muncă 3 h/zi
1
[cww/tm/48]
2
[cww/tm/128]

86 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

3.3.4.2 Agenţi contaminatori non-biodegradabili solubili sau inhibitori / Tratare Fizico-


Chimică

Agenţii contaminatori ai apei reziduale ce sunt solubili non-biodegradbili sau inhibitori pot fi
împărţiţi în trei clase de compuşi:

•Compuşi anorganici: săruri sau compuşi ai metalelor grele


•Compuşi organici ca sursă pentru TOC refractar
•Compuşi inhibitori organici sau anorganici care dereglează procesul biologic din cadrul unei
WWTP biologică.

Compuşii anorganici nu sunt afectaţi de tratarea biologică şi au, ca şi TOC refractar, tendinţa să
deregleze procesul biologic din cadrul WWTP-ului biologic. Ambele au de obicei nevoie de
pretratare specială în amonte de WWTP-ul central. Operaţiunile de pretratare sunt:

•Transformări chimice pentru formarea produselor solide care sunt separate într-un proces
ulterior, după cum a fost descris în Secţiunea 3.3.4.1 (vezi Secţiunea 3.3.4.2.1 şi 3.3.4.2.2)
•Procese de degradare chimică pentru formarea agenţilor contaminanţi biodegradabili (vezi
Secţiunile de la 3.3.4.2.3 la 3.3.4.2.7)
•Procese de eliminare fizică (vezi Secţiunile de la 3.3.4.2.9 la 3.3.4.2.14)
•Procese de incinerare pentru formarea reziduurilor gazoase şi solide care pot fi separate de
fluxul de apă reziduală (vezi Secţiunea 3.3.4.2.15)

În Germania în cadrul noilor amplasament chimice este o practică obişnuită utilizarea


operaţiunilor de pretratare (sau în locul lor se aplică măsuri integrate in proces) asupra
fluxurilor secundare ce au o încărcare relevantă non-biodegradabilă (de exemplu ratele de
eliminare TOC sub 80% şi încărcarea TOC refractară de aproximativ 20 Kg/d, 300 Kg/yard şi 1
Kg/tonă de produs, independent de situaţia de la faţa locului). Asupra celor existente sunt
aplicate acele măsuri care pot atinge o performanţă optimă, luând în considerare raportul dintre
beneficiile şi costurile implicate de mediu; pentru detalii vezi Secţiunea 2.2.1.2.

3.3.4.2.1 Precipitarea

Descriere

Precipitarea este o modalitate de formare chimică a particulelor ce pot fi separate printr-un


proces adiţional, cum ar fi sedimentarea (Secţiunea 3.3.4.1.2), flotaţia prin aer (Secţiunea
3.3.4.1.3), filtrarea (Secţiunea 3.3.4.1.4) şi, dacă este nevoie, urmată de MF sau Uf (Secţiunea
3.3.4.1.5). Separarea fină prin tehnici de separare cu ajutorul membranei ar putea fi necesare
pentru a proteja instalatiile situate dupa proces sau pentru a preveni deversarea de particule
periculoase ‚. De asemenea, ar putea fi o tehnică utilă pentru îndepărtarea precipitatelor
coloidale (de exemplu sulfuri ale metalelor grele).

O amenajare pentru precipitare este alcătuită în mod normal din unul sau două recipiente de
amestecare prevăzute cu agitatoare, unde este adăugat agentul sau sunt adăugate alte produse
chimice posibile, apoi un recipient (un rezervor) pentru sedimentare şi recipiente pentru
depozitarea agenţilor chimici. Dacă este nevoie – după cum s-a menţionat mai sus – sunt aduse
utilaje pentru tratare ulterioară. Recipientul pentru sedimentare ar putea fi înlocuit dupa proces
prin alte sisteme de colectare a şlamului.

Produse chimice tipice sedimentării sunt:

•Var (cu apă de var dispozitivele de preparare fac parte din unitatea de tratare) (pentru metale
grele)
•Dolomit (magnezit) (pentru metale grele)
•Hidroxid de sodiu (pentru metale grele)

Waste Water and Waste Gas Treatment 87


Capitolul 3

•Sodă calcinată (carbonat de sodiu) (pentru metale grele9


•Săruri de calciu (altele decât varul) (pentru sulfaţi şi fluoruri)
•Sulfură de sodiu (pentru mercur)
•Sulfuri poliorganice (pentru mercur).

Aceste produse chimice sunt adeseori însoţite de floculanţi pentru a ajuta separarea ulterioară,
floculanţi de tipul:
•Săruri feroase şi ferice
•Sulfat de aluminiu
•Polimeri
•Sulfuri poliorganice

Aplicare
Precipitarea se poate aplica în diferite etape de evoluţie ale fluxului rezidual, de exemplu:
•Direct la sursă pentru îndepărtarea mai eficientă a metalelor grele pentru a evita diluţia
datorată fluxurilor neîncărcate.
•Ca tehnică de tratare centrală pentru îndepărtarea fosfaţilor, sulfurilor şi fluorurilor, cu condiţia
ca să nu fie de aşteptat apariţia diluţiei inadecvate
•Pentru îndepărtarea fosfatului după etapa biologică din cadrul WWTP-ului central, în care
şlamul este colectat în bazinul de decantare final.
Performanţa avută de separările lichid/solid ulterioare depind de factori ca pH-ul, calitatea
amestecului, de temperatura sau timpul staţionării în cadrul etapei de precipitare, de condiţiile
reale ce se pot descoperi printr-un studiu făcut de la caz la caz.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
Ajustarea pH-ului Intervalul optim al pH-ului pentru metale grele, fosfaţi, fluoruri:
pH 9-12,
când sunt utilizate sulfurile, hidrogenul sulfurat apare în condiţii acide
Substanţe ce formează Pot preveni precipitarea metalelor grele, ca nichelul, cuprul
complecşi

Avantaje şi Dezavantaje
Avantaje Dezavantaje
Cu varul drept agent Cu varul drept agent
•Prevenţia creşterii conţinutului de sare din apa •Probleme de funcţionare asociate cu manevrarea,
reziduală depozitarea şi alimentarea cu var [cww/tm/4]
•Creşterea capacităţii tampon a WWTP-ului •Creşterea cantităţii de şlam datorită excesului de
biologic central hidroxid de calciu
•Îmbunătăţirea sedimentării şlamului • Probleme de întreţinere [cww/tm/4].
•Îngroşarea şlamului
•Îmbunătăţirea capacităţii de deshidratare
mecanică a şlamului
•Reducerea timpului ciclului deshidratării
• Costuri scăzute.
Pentru sulfura de sodiu Pentru sulfura de sodiu
•Scăderea cantităţii de şlam (aproximativ 30% în •Generarea de hidrogen sulfurat în momentul în
volum, comparat cu tratarea cu var) care doza devine acidică din cauza unei defecţiuni.
•Scăderea cantităţii de produse chimice utilizate • Probleme cu mirosurile asociate cu sulfura de
(aproximativ 40%, comparat cu tratarea cu var) sodiu..
•Produce nivele ale metalelor mai scăzute în cadrul
efluentului tratat
•Nu sunt necesare pre- sau post- tratări
• Foarte eficientă în îndepărtarea metalelor
dizolvate sau suspendate din fluxul de apă
reziduală

88 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Nivelul emisiei Agent Observaţii


[mg/l]
Mercur
Cadmiu
Cupru
Nichel
Plumb
Crom (III)
Crom (VI)
Zinc
Staniu
Aluminiu
Fier (III)
Fier (II)
Sulfură
Fosfat
Fluorură

Nivelele ce pot fi atinse pentru metale grele variază foarte mult, în funcţie de o situaţie particulară, cum ar
fi:
•Îndepărtarea unei singure specii de metal greu din matricea apei reziduale anorganice
•Îndepărtarea mixturii de metale grele din matricea apei reziduale anorganice
•Îndepărtarea metalelor grele din matricea apei reziduale organice cu tendinţă spre formarea de complecşi
metalici, de exemplu agenţi coloranţi.
În momentul elaborării acestei lucrări, informaţia necesară pentru completarea tabelului de mai sus nu era
disponibilă.

Efecte de-a lungul mediului


Precipitanţii de obicei trebuie să fie îndepărtaţi sub formă de şlam. Adeseori acest şlam este reziduu
chimic, cel puţin dacă sunt implicate metalele grele. Acest reziduu ar putea conţine carbonaţi, fluoruri,
hidroxizi (oxizi), fosfaţi, sulfaţi, sulfuri ale metalelor grele.
Sunt surse de zgomot: pompele şi amenajările instituite pentru îndepărtarea şlamului. Măsuri
corespunzătoare pentru controlul zgomotului trebuie luate.
Dacă este de aşteptat apariţia substanţelor volatile şi mirositoare, precipitarea trebuie aplicată în
recipiente închise sau în bazine acoperite prevăzute cu conducte care duc la amenajările pentru epurarea
gazului.

Consumabile ar fi:

Consumabile Cantitate
Agent pentru precipitare (var, magnezit, Depinde de încărcarea
săruri ferice sau feroase, sulfat feros / cu agent contaminant
sulfură de sodiu, sulfat de aluminiu,
polimeri, sulfuri poliorganice)
Energie [kWh/m3]

Monitorizare
În timpul procesului de precipitare valoarea pH-ului şi dozajul agenţilor, floculanţilor şi/sau a
coagulanţilor trebuie ajustate cu grijă.

Situaţia economică
Tip de cost Costuri Rata fluxului Observaţii
[m3/h]
Costuri de capital
Costuri de operare (funcţionare)

Waste Water and Waste Gas Treatment 89


Capitolul 3

3.3.4.2.2 Cristalizarea

Descriere

Cristalizarea este strâns legată de precipitare. În opoziţie cu aceasta, precipitatul nu se formează prin
reacţie chimică în cadrul apei reziduale, însă apare pe material mărunt (granular) ca nisipul sau
mineralele, acţionând într-un proces tip strat-fluidizat – regim de reacţie cu granule. Granulele cresc şi se
mişcă spre fundul reactorului. Forţa conducătoare a procesului este dozajul reactivului şi ajustarea pH. Nu
apare şlam rezidual. Principiul care stă la baza dispozitivului de cristalizare este ilustrat în Figura 3.20
[cww/tm/97].

diametru

efluent

Granule pat fluidizat


inaltime

Injectarea periodica a
granulelor (0.2-0.6 mm)
Eliberarea periodica a
peletilor (1-2 mm)

chimicale
Duze
injectie afluent

Figura 3.28: Principiul Procesului de Cristalizare

Dispozitivul de cristalizare este alcătuit în principal din:


•Reactor cilindric prevăzut cu influent (flux de intrare) în partea de jos şi cu efluentul (flux de
ieşire) în partea de sus
•Material mărunt (granular), adică granule care pot fi nisip sau minerale din filtre, menţinând
fluidizarea stratului
•Sistemul de circulare prevăzut cu pompă pentru recirculare.
Viteza influentului de apă reziduală (40 – 120 m/h) menţine stratul de granule într-o stare
fluidizată [cww/tm/97]. Condiţiile de desfăşurare ale procesului în partea de jos a reactorului
sunt alese astfel încât să apară o suprasaturaţie a sărurilor dorite. Stratul fluidizat oferă o
suprafaţă foarte mare de cristalizare (5000 – 10000 m2/m3), astfel că, în cadrul unei reacţii
rapide şi controlate, aproape toţi anionii şi tot conţinutul metalic cristalizează pe granule.
Periodic o parte dintre granule este deversată şi înlocuită de un nou material mărunt. De obicei
această înlocuire are loc odată pe zi.
Principiul de funcţionare a sistemului de circulare este amestecarea fluxului de intrare a apei
reziduale cu fluxul de circulare îmbogăţit cu metale şi cu anioni în concentraţie scăzută. Din
cauza sistemului de circulaţie reactorul poate lucra mult mai flexibil, de exemplu:
•Fluctuaţiile din cadrul fluxului de intrare şi a compoziţiei sunt eliminate uşor
•Toate tipurile de apă reziduală având concentraţii în intervalul 10 – 100000 ppm pot fi tratate
doar prin simpla adaptare a coeficientului circulaţiei (apă reziduală mai concentrată necesită un
coeficient de circulare mai mare)

90 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

•Fluidizarea granulelor este, de asemenea, menţinută dacă nu este alimentat reactorul cu apă
reziduală.
Dacă trebuie îndeplinite standarde foarte stricte, efluentul poate fi cizelat prin filtrare prin
membrană sau cu filtru de nisip convenţională sau continuă. Etapa filtrării poate fi situată fie în
bucla de circulare, fie aproape de fluxul efluent. Efluentul ete utilizat pentru spălarea în
contracurent a filtrelor de nisip convenţionale. Materialul adus şi care este îndepărtat cu ajutorul
filtrelor este re-dizolvat prin amestecarea cu acid adăugat şi reîntors în reactor. Un exemplu de
proces de cristalizare în producţia de produse chimice este prezentat în Figura 3.21
[cww/tm/97].

Aditivi cauciucati
Pesticide

Apa reziduala

Continut Doar zinc


Doar nichel
Doar teleriu

Utilaj
cristalizare

Bunker peleti

Figura 3.29: Aplicatia multi-funcitonala a cristalizarii intr-o productie chimica

Aplicatia

În majoritatea cazurilor cristalizarea este aplicată pentru îndepărtarea metalelor grele din
fluxurile de apă reziduală şi pentru a fi recuperate ulterior pentru a fi utilizate în continuare, însă
fluorurile, fosfaţii şi sulfaţii pot fi de asemenea trataţi. Exemple de utilizare în cadrul industriei
chimice sunt [cww/tm/97]:

Waste Water and Waste Gas Treatment 91


Capitolul 3

•Recuperarea zincului, nichelului şi/sau a telurului în producţia de aditivi ai cauciucului, având


concentraţii la alimentare între 50 şi 250 ppm.
•Recuperarea nichelului şi a aluminiului în producţia elastomerilor, dispozitivul pentru
cristalizare este amplasat înaintea WWTP-ului biologic central, având concentraţii la alimentare
între 50 şi 400 ppm pentru nichel şi respectiv pentru aluminiu.

În principiu, aproape toate metalele grele, metaloizii şi anionii pot fi îndepărtaţi din toate
tipurile de ape reziduale prin cristalizare. Formarea de granule de săruri este fezabilă atunci
când solubilitatea sării generate este scăzută şi metalul sau anionii se cristalizează rapid într-o
reţea cristalină stabilă. În timp ce metalele sunt în mod normal extrase drept carbonaţi, hidroxi
carbonaţi, hidroxide, sulfuri, fosfaţi, sulfaţi, fluoruri, etc., anionii sunt în general îndepărtaţi sub
formă de săruri de calciu [cww/tm/97].

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / restrictii
Rata fluxului 0.1–10000 m3/h
Conţinutul poluant 10 mg/l–100 g/l
Capacitatea de Până la 100 Kg metal/anion pe oră pe unitate
îndepărtare

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Unităţi compacte şi flexibile, astfel că este •Se poate aplica doar componentelor ionice
activată setarea modulară şi selecţia materialelor formând săruri insolubile sau greu solubile
foarte bune •Reactivii sunt limitaţi la substanţele nepericuloase
•Nu se produce şlam •Conţinutul total de sare al apei reziduale nu este
•Granule fără apă cu puritate ridicată ce activează micşorat
reciclarea sau re-utilizarea conţinutului de metal în
alte sectoare
•Recuperarea / Reciclarea materiilor prime
•Proces aproape fără reziduuri

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

The main purpose of crystallisation is the abatement or recovery of heavy metals. Achievable
effluent emissions are:

Parametru Nivel emisie Agent Observaţii


[mg/l]
Zinc Sodă Alimentare 50-250 mg/l, pH 10
11 calcinată, sodă
caustică
Nichel Sodă Alimentare 50-250 mg/l sau 1000
11 calcinată, sodă mg/l, pH 10
caustică
Telur Sulfat de pH 9, după filtrare
11 magneziu,
sodă caustiă
Aluminiu Sulfat, sodă Alimentare 50-400 mg/l
20 1
caustică
1
[cww/tm/97]

92 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Efecte inter-media

Pentru a atinge rezultate satisfăcătoare în privinţa îndepărtării, reactivii necesari formării


precipitaţilor sunt în mod normal adăugaţi în supra-doză. Aceasta înseamnă că îndepărtarea unei
substanţe are drept consecinţă adăugarea unui alt compus care nu era prezent în fluxul de apă
reziduală iniţial.
În mod normal, nu apare nici deşeu şi nici şlam, de vreve ce sărurile precipitate sunt ataşate
granulelor. Ele sunt aproape fără impurităţi şi conţinutul lor de apă atinge doar până la 5-10%
după uscarea în atmosferă [cww/tm/97]. Astfel că granulele pot fi utilizate pentru a recupera
substanţele poluante epurate.
Sunt surse de zgomot: pompele, ce ar putea necesita îngrădire pentru diminuarea zgomotului.
Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Produse chimice necesare cristalizării
Energie [kWh/m3]

Monitorizare

Parametrii importanţi ce trebuie controlaţi sunt:

•Fluxul de apă, pentru ca să menţină funcţional stratul fluidizat


•Concentraţia / încărcarea de metale sau de anioni în discuţie din influent
•Dozajul reactivului, pentru menţinerea condiţiilor optime cristalizării
•pH, din acelaşi motiv
•Concentraţia de metal sau de anioni din efluent

Situaţia economică

Situaţia economică este [cww/tm/97]:

Tipuri de costuri Costuria Observaţii


[USD/Kg]
Costuri de capital
Costuri de operare:
Depreciere 3–25 În funcţie de capacitate
Produse chimice 0.50–2.50 În funcţie de concentraţie
Energie 0.25
Personal O oră pe zi
Întreţinere 3-5% din investiţie
Beneficii:
Re-utilizare 0–14.50 În funcţie de anion sau de metal
Reducerea deşeului chimic 2–8 În funcţie de concentraţia din şlam
Reducerea costurilor de În cazul pretratării
0.50–3
operare pentru precipitare
Economii în ceea ce priveşte În cazul tratării finale
investiţia făcută pentru 3–12
instalatia de precipitare
Reducerea taxei de deversare 30-40 În cazul tratării finale
a
per kg anion sau metal recuperat

Waste Water and Waste Gas Treatment 93


Capitolul 3

3.3.4.2.3 Oxidarea chimică

Descriere

Oxidarea chimică este procesul de transformare a poluanţilor cu ajutorul agenţilor de oxidare


chimică, alţii decât oxigenul/aerul sau bacteriile, însă mult mai puţin vătămători sau cu ajutorul
compuşilor periculoşi şi/sau prin componente organice uşor biodegradabile şi legate cu catene
scurte. Agenţii oxidării chimice sunt, de exemplu:

•Clorul
•Hipocloritul de calciu sau de sodiu
•Bioxidul de clor
•Ozonul (cu sau fără iradiere prin UV)
•Apă oxigenată / iradiere UV
•Apă oxigenată / săruri feroase (agentul lui Fenton).

Operaţiuni frecvente legate de oxidarea chimică sunt:


•Oxidare prin ozon
•Oxidare prin apă oxigenată
•Oxidare prin ozon / iradiere UV
•Oxidare prin apă oxigenată / iradiere UV
•Oxidare prin ozon, apă oxigenată şi iradiere UV
•Oxidare prin clor, hipoclorit.

Proiectarea unui reactor pentru oxidare depinde de scopul său special:


•Procesele de oxidare sunt de obicei aplicate la o presiune de până la 0,5 MPa [cww/tm/82].
Dacă iradierea UV se comportă ca un accelerator, echipamentul reactorului trebuie să furnizeze
sursa de iradiere, de exemplu: lampă cu mercur la presiune mică. Într-un asemenea caz reactorul
este alcătuit din tuburi cuarţate, transparente la raze UV, reţinând apa reziduală şi cu lămpi de
UV în afară sau în interiorul tuburilor cuarţate ce vor fi acoperite de apa reziduală.

•Dacă ozonul este implicat în proces, atunci din cadrul procesului va face parte şi un generator
de ozon din cauză că ozonul ca şi compus instabil nu poate fi transportat şi trebuie fabricat la
faţa locului. Condiţiile de siguranţă în manevrarea ozonului sunt stricte.

•Folosind apa oxigenată ca agent al oxidării, un adsorbant GAC (vezi Secţiunea 3.3.4.2.9) este
necesar pentru a se elimina agentul în surplus.

•Folosirea clorului presupune echipament special, cum ar fi recipiente fabricate din titan.
Instalaţii adiţionale sunt necesare pentru eliminarea surplusului de clor sau de hipoclorit prin, de
exemplu, sulfit.

Depozitele trebuie construite pentru aceşti agenţi oxidanţi, ţinând cont de pericolul potenţial al
acestor substanţe.

Aplicare
Oxidarea chimică se aplică în mod normal atunci când apa reziduală conţine contaminanţi care
nu sunt uşor biodegradabili, sau nu sunt deloc biodegradabili (de exemplu componente
anorganice), ce pot deregla procesul fizico-chimic sau biologic în cadrul unei WWTP situata
dupa proces sau au proprietăţi prea vătămătoare pentru a le permite eliberarea în sistemul de
canalizare obişnuit. Exemple ale unor asemenea contaminatori sunt:
•Uleiuri şi lubrifianţi
•Fenoli
•Hidrocarburi policiclice aromatice (PAH)
•Haloizi organici

94 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

•Coloranţi (inclusiv agent Fenton)


•Pesticide
•Cianuri
•Sulfuri
•Sulfiţi
•Complecşi ai metalelor grele

Unii dintre aceşti contaminatori sunt biodegradabili într-o anumită măsură şi pot fi trataţi în
mod alternativ cu microorganisme special adaptate în acest sens. În aceste cazuri, depinde de
situaţiile la nivel local dacă se preferă oxidarea chimică celei biologice. Când sunt implicate
mici cantităţi de apă reziduală sau când nu există biotratare disponibilă în cadrul
amplasamentului, oxidarea chimică ar putea fi o metodă recomandată pentru tratare în locul
instalării unei WWTP biologică centrală.

Reacţiile de oxidare cu oxigen activ (ozon, apă oxigenată), adeseori însoţite de iradiere cu raze
UV, sunt utilizate, de exemplu, pentru tratarea scurgerilor de leşie de pe terenuri sau pentru
îndepărtarea COD refractar, componentelor mirositoare sau a pigmenţilor.

Oxidarea cu ajutorul clorului sau a cloritului de sodiu poate fi utilizată în anumite condiţii
pentru îndepărtarea contaminanţilor organici, chiar şi a haloidelor organice. Un exemplu în
acest sens este Procesul-SOLOX® prin care se elimină (la temperatură şi presiune ridicate)
COD/TOC şi AOX din apa reziduală rezultată din producţia epiclorhidrinei. Însă folosirea
clorului, hipocloritului, cloritului (sau a compuşilor halogenaţi respectivi) trebuie să fie
examinată cu mare grijă în fiecare caz, din cauza riscului generării haloidelor organice din
conţinutul organic al fluxului de apă reziduală.

Limitele şi restricţiile aplicării:

Limite / Restricţii
Iradiere UV •Turbiditatea ridicată are ca rezultat transmiterea slabă a razelor UV
•Conţinutul de amoniac trebuie să fie scăzut, concurând cu substanţele organice
care consumă radicalii [cww/tm/27]
•Substanţele care au tendinţa de a se depune vor scădea eficienţa
• Oxidarea incompletă sau formarea unor contaminanţi intermediari pot
împiedeca eficienţa procesului

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Poate fi tratată apa reziduală având concentraţii ale COD •Consum de energie ridicat: generarea ozonului,
refractar într-un interval de la g/l până la mai puţin de generarea razelor UV, presiune şi încălzire pentru
1μg/l [cww/tm/77] oxidarea cu clor.
•Pot fi tratate substanţe anorganice. •Necesităţi pentru alimentare de înaltă calitate.
•Pot fi administrate fluctuaţiile mari. •Generarea haloidelor organice este posibilă, atunci când
•Timpi mai mici de staţionare şi astfel volum necesar al compuşii halogeni sunt utilizaţi ca agenţi ai oxidării
recipientului mai mic (oxidarea cu H2O2 începe la presiune
atmosferică şi la temperatura camerei după 60-90 de
minute [cww/tm/132])
•Procesul poate fi combinat cu oricare altul pentru a se
ajunge la rezultate optime (adsorbţie GAC, îndepărtare,
biologia şlamului activat)

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente


În cazul apei oxigenate folosite ca agent al oxidării, eliminarea COD din diferite substanţe
organice ca efect al utilizării acesteia este ilustrat în Tabelul 3.4.

Waste Water and Waste Gas Treatment 95


Capitolul 3

Substanţă Dozaj Eliminarea Utilizarea


H2O2/COD COD H2O2
[%]a [%]b [%]
Morfolina 100 20 20
2-Aminoetanol 100 37 37
Dietilenglicol 100 45 45
Polietilenglicol 100 35 35
Hexametilentetramin 100 32 32
2,4-Difluoro-5-clor-6-metilpirimidină 100 30 30
Feniltrifluoretilcarbamidă 80 75 94
Trifluortilditiocarbamat de Amoniu 80 79 99
a
procentajul cantităţii stoichiometrice
b
procentajul valorii iniţiale

Tabelul 3.9: EliminareaCOD din diverse substante ca o functie in utilizarea H2O2 [cww/tm/132]

Performanţe ce pot fi atinse ulterior:

Parametru Randamentul Agentul oxidant Observaţii


[%]
Clor / hipoclorit Alimentare la aproximativ 1 g/l
TOC >90 1
TOC
Clor / hipoclorit Alimentare la aproximativ 40
AOX 80 1
mg/l AOX
Ulei
Fenoli
PAH
Cianură
Sulfură
Sulfit
1
[cww/tm/82], SOLOX proces

În momentul în care este tratată apă reziduală ce are componente organice refractare, sarcina
principală este desfacerea acestor componente în compuşi uşor degradabili / mai puţin
periculoşi. Ţinând cont de acest fapt, sursa cea mai importantă de informaţie în privinţa
performanţelor atinse s-ar putea să nu fie eficienţa de îndepărtare a procesului de oxidare ci, mai
degrabă, diminuarea generală a acestor contaminanţi, obţinută şi cu ajutorul proceselor de
tratare precedente şi a celor subsecvente (ulterioare).

Efecte inter-media

În timp ce oxidarea cu ajutorul ozonului şi/sau a apei oxigenate nu creează în mod normal o
problemă în transferul din apă în aer sau înspre unitatea de depozitare, folosirea clorului sau a
hipocloritului trebuie să fie validată pentru fiecare aplicaţie. După cum a mai fost menţionat,
clorul şi hipocloritul ar putea – în contrast cu exemplul procesului SOLOX – să genereze
compuşi organici clorinaţi care sunt slab degradabili şi/sau toxici. Acest lucru poate fi detectat
atunci când apa reziduală încărcată cu compuşi organici este amestecată cu alte fluxuri care
conţin hipoclorit în surplus provenit din etapele anterioare de oxidare. Apa reziduală tratată prin
oxidare cu clor trebuie să fie eliberată de clorur sau hipocloritul aflat în surplus, înainte de a fi
deversată în sistemul general de canalizare.

96 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Agent al oxidării
Agentul ce trebuie să distrugă
surplusul oxidant
Energie [kWh/m3]
Pentru producţia de ozon [kWh/Kg O3] 99-12 (1-3 wt-% ozon din oxigen; valoarea se
dublează cu ajutorul aerului uscat)

Monitorizarea

În timpul procesului de oxidare o monitorizare amănunţită a parametrilor de funcţionare este


crucială, de exemplu:
•pH
•potenţialul de oxidare şi reducere
•concentraţia de ozon (concentraţii ale ozonului de 15 – 20% din aer sunt extrem de instabile şi
au tendinţa de a se descompune [cww/tm727])
•concentraţii ale oxigenului (din motive de siguranţă)
•conţinutul de oxigen în surplus din efluent
• conţinutul AOX din efluent, dacă agenţi care se bazează pe clor sunt utilizaţi.

Situaţia economică

Oxidarea chimică nu funcţionează economic atunci când există concentraţii ale contaminanţilor
ridicate, din cauză că sunt necesare cantităţi mari de agent decontaminator. Procese avansate de
oxidare de tipul:
•UV / apă oxigenată
•UV / ozon
•UV / apă oxigenată / ozon
presupun costuri de capital şi de operare ridicate şi necesită pretratare a apei reziduale mult mai
extinsă decât procesele ce folosesc iradiere liberă.

Tipul de cost Costuri Observaţii


Costuri de capital
Costuri de operare

3.3.4.2.4 Oxidare aerului umed

Descriere

Oxidarea aerului umed este reacţia cu oxigenul în mediu umed la presiune şi temperatură
ridicată. Reacţia are loc adeseori în prezenţa catalizatorilor. Produşii de reacţie sunt (în funcţie
de conţinutul apei reziduale):

•Monoxid de carbon provenit din conţinutul de substanţe organice


•Bioxid de carbon provenit din conţinutul de substanţe organice
•Apă provenită din conţinutul de substanţe organice
•Azot provenit din hidrazină sau din amoniu/amoniac şi din substanţele organice ce conţin azot,
dacă este utilizat catalizator
•Azotat din azotit şi din substanţe organice ce conţin azot
•Amoniu, în absenţa catalizatorului
•(hidrogen) Clorura din cloruri organice

Waste Water and Waste Gas Treatment 97


Capitolul 3

•Sulf din sulfuri, sulfite din tiocianaţi


•Fosfat din compuşi cu conţinut fosforic

Pentru o mai bună evaluare a intervalului potenţial pentru aplicaţiile oxidării umede, s-a
dovedit că este avantajoasă dezvoltarea a două variante de proces pentru două condiţii diferite
de reacţie:

•Oxidarea umedă la presiune scăzută


•Oxidarea umedă la presiune ridicată.

Diferenţele corespunzătoare în temperatură şi presiune sunt de asemenea asociate cu diferenţe


importante în cadrul factorilor tehnici ai procesului, în consideraţiile luate în privinţa
materialelor folosite şi în carul cerinţelor de siguranţă ale uzinei [cww/tm/132].

Proprietăţi tipice ale celor două variante sunt:

Presiune Presiune ridicată


scăzută
Interval temperatură [°C] 30–200 150–340
Interval presiune [Mpa] 0.5–2 >2
Timp de staţionare [h] 0.5–3 0.5-3

Echipamentele şi proiectul necesar oxidării prin aer umed la presiune scăzută sunt [cww/tm/51]:

•Vas al reactorului în conformitate cu presiunea şi temperatura aplicată, de exemplu:


-O coloană verticale de bule bine amestecate fără amestecare mecanică
-Un reactor orizontal prevăzut cu compartimente agitate legate în serie
-Un reactor prevăzut cu o cameră adâncă
-Reactor cu strat închis, având catalizator
•Pompă de mare presiune pentru apa reziduală sau pentru transportul şlamului
•Compresorul necesar furnizării de aer/oxigen
•Separatorul gaz/lichid
•Valve pentru reducerea presiunii
•Sistemul pentru schimb de căldură prevăzut cu amenajări pentru pre-încălzirea apei reziduale
care intră în sistem

Necesarul de materiale pentru piesele de schimb care se încălzesc foarte mult este foarte ridicat.
Echipamentul potrivit pentru temperaturi de până la 160 °C trebuie emailat şi căptuşit cu PTFE,
piesele metalice care funcţionează la temperaturi de peste 200 °C trebuie să fie fabricate din
titan sau aliaje ale titanului şi prevăzute cu apărătoare. Necesităţile pentru varianta presiune
ridicată sunt pentru zonele încălzite, aliajele titanului speciale şi pentru cele reci oţel inoxidabil
rezistent la clor [cww/tm/132].

Un exemplu de proces de oxidare umedă la presiune scăzută este prezentat în Figura 3.22.

98 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Apa uzata bruta

Auxiliare
Catalizatori, acid

Gaz evacuat
Abur

Apa tratata spre epurarea biologica

Figura 3.30: Diagrama de flux a instalatiei Loprox


exploatata la 120 – 200 °C si 0.3 – 2.0 MPa cu un timp de stationare < 3 h [cww/tm/132]

Aplicatia

Oxidarea prin aer umed se foloseşte asupra apei reziduale ce conţin contaminanţi care fie nu
sunt biodegradabili uşor, fie ar putea deregla procesul biologic din cadrul WWTP-ului sau care
au proprietăţi mult prea vătămătoare pentru a le permite să fie eliberaţi într-un sistem obişnuit
de canalizare. Este de asemenea utilizat şi la tratarea şlamului (vezi Secţiunea 3.4). Substanţele
luate în considerare cu precădere pentru această tehnică sunt, de exemplu:

•Azotitul ce este transformat în azotat în cadrul unui proces de o singură etapă la 30 – 50 °C


•Sulfitul rezultat din producţia de coloranţi care este transformat în sulfat în cadrul unui roces în
două etape catalizat omogen la 120 – 140 °C şi la 0,6 MPa [cww/tm/132]
•Fenolul şi derivatele naftenei care sunt transformate la 120 – 150 °C
•Hidrocarburi aromatice clorinate care sunt transformate printr-un proces catalizat la 120 – 190
°C,
folosindu-se variante cu presiune scăzută, şi
•Compuşi nitro organici care sunt transformaţi în azot
•Compuşi amino organici sau hidrocarburi aromatice ce conţin atomi de azot eterogeni care
sunt transformaţi în amoniac
•Compuşi ai sulfului ce sunt transformaţi în sulfaţi
•Compuşi fosforici organici care sunt transformaţi în fosfaţi
•Compuşi organici clorinaţi care sunt transformaţi în acid clorhidric,
utilizând varianta cu presiune ridicată.

Exemple de procese de producţie în care este aplicată oxidarea prin aer umed [cww/tm/160]:
•Producţia de coloranţi şi de produse intermediare
•Oxidarea sulfonaţilor aromatici
•Producţia produselor derivate din fenol şi naftol
•Producţia de hidrocarbuir aromatice.

Oxidarea prin aer umed ar putea de asemenea să înlocuiască WWTP biologică, dacă cantitatea
de apă reziduală este atât de mică încât să garanteze în locul unei asemenea uzine dacă nu este
disponibil o tratare biologică.

Limite şi restricţii în aplicare:

Waste Water and Waste Gas Treatment 99


Capitolul 3

Limite / Restricţii
Concentraţia •Nu există nici un avantaj pentru concentraţii ale COD scăzute;
contaminantului recomandabilă pentru concentraţii COD între 5000 şi 50000 mg/l
[cww/tm/160], concentraţii între 6000 şi 8000 mg/l fiind autotermice
[cww/tm/132].
•Concentraţii peste 100000 mg/l necesită diluţie [cww/tm/27]
•În ceea ce priveşte varianta sub presiune ridicată, concentraţii COD
peste 50000 mg/l sunt necesare pentru a egala întreaga necesitate de
energie a procesului [cww/tm/132]
•Concentraţii de fluoruri conforme cu produsul solubilităţii fluorurii de
calciusunt suficiente pentru a declanşa coroziunea la un pH <5 (varianta
presiune ridicată) [cww/tm/132].
•Încărcările de săruri trebuie să fie minimalizate pe cât posibil, cel puţin
în cazul variantei presiune ridicată, din cauza coroziunii [cww/tm/82], de
exemplu [cww/tm/160]:
Sare <150g/l
Clor <50g/l
Fosfat <400mg/l
NH4-N <2,5mg/l
Ca, Fe, Al, Cu <100mg/l
Fluctuaţiile apei Necesităţile de apă reziduală ce trebuie colectate şi egalizate în amonte
reziduale de amenajările în care se desfăşoară oxidarea

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Apă reziduală cu concentraţii COD relativ ridicate •Pot fi generate dioxine [cww/tm/82]
poate fi tratată
•Contaminanţii anorganici pot fi fie eliminaţi, fie
transformaţi în substanţe mai puţin periculoase
•Poate fi combinată cu alte metode de tratare

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Când scopul principal este eliminarea conţinutului organic refractar şi/sau a inhibitorilor prin
tratare biologică subsecventă, acest lucru se realizează cu ajutorul unei abordări în două etape:

•Descompunerea componentelor refractare în compuşi uşor degradabili sau cu catenă scurtă


•Apoi această apă reziduală la WWTP biologică (centrală) situata dupa proces.

Astfel, dovada performanţei nu este evaluată doar privind eficienţa procesului de oxidare, ci şi
prin luarea în considerare a eficienţei procesului biologic subsecvent.
În cazul variantei cu presiune scăzută, au fost prezentate următoarele date:

Parametru Performanţă Observaţii


Exemplu: 85% reducere prin oxidare umedă (190°C, 2Mpa),
60–90 % 1 urmată de 90% reducere după decantarea biologică, în total 98%
reducere COD3
COD
90% după tratarea biologică
50 % 2

AOX 60–>90 1,3 Temperatură de reacţie de 190°C


Temperatură de reacţie de 190°C
Crescând de la
BOD/COD 0.1 to 0.5 3
Sulfură de sodiu <1 mg/l 4 Concentraţia iniţială de 30g/l, 160°C, 0,9Mpa
1
[cww/tm/82]
2
[cww/tm/160]
3
[cww/tm/132]
4
[cww/tm/149]

100 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

În cazul variantei cu presiune scăzută, au fost prezentate următoarele date:

Parametru Randamentul Observaţii


[%]
COD 99 1 initial concentratie 30 g/l, 250 °C, 7 MPa
TOC 95 2
280 °C, 12 MPa
AOX 80 2
280 °C, 12 MPa
Amine aromatice 76–83 3
initial TOC 14.6 g/l, pH 1.1-10, 280-300 °C
Cicluri eterogene de azot 77–92 3
initial TOC 1.1-14.3 g/l, pH 1.1-10, 280-300 °C
Compuşi azoici 97–99 3
initial TOC 13.1 g/l, pH 1.5-10, 280-300 °C
Acizi nitrosulfonici 76–84 3
initial TOC 14.0 g/l, pH 1.5-10, 280-300 °C
Cicluri eterogene de oxigen 80–87 3
initial TOC 52 g/l, pH 11.5, 280-300 °C
Acizi sulfonici ce conţin Cl 90–93 3
initial TOC 3.5 g/l, pH 1.6, 280-300 °C
Acizi aminosulfonici 80–88 3
initial TOC 20-24 g/l, pH 1.4-2.2, 280-300 °C
Acizi aminopolisulfonici 64–65 3
initial TOC 47.6 g/l, pH 0.5, 280-300 °C
Compuşi azotici 93–94 3
initial TOC 6 g/l, pH 9.3, 280-300 °C
Compuşi ai oxigenului 75–81 3
initial TOC 9.2 g/l, pH 2.2, 280-300 °C
Apă reziduală amestecată 77–81 3
initial TOC 11.4 g/l, pH 1.9, 280-300 °C
1
[cww/tm/149]
2
[cww/tm/160]
3
[cww/tm/132]

Ca exemplu al aplicării oxidării prin aer umed la presiune ridicată asupra concentraţiilor scăzute
TOC, îndepărtarea pesticidelor este prezentată sub forma [cww/tm/27]:

Contaminant Concentraţia influentului Concentraţia efluentului (fluxul Observaţii


(fluxul de intrare) de ieşire)
[μg/l] [μg/l]
Aldrin 500 <50
DDT 21000 <300
Endosulfan 18400 291
Endrin 3600 <100
2,4-diclorfenol 180 <3.1

Efecte inter-media

În condiţii grele (adverse), generarea sau regenerarea de dioxine poate apărea, astfel că
reziduurile ar putea avea nevoie de tratare ulterioară. Efluenţii proveniţi din acest proces – apoşi
şi gaze reziduale (monoxid de carbon, hidrocarburi în concentraţii scăzute – trebuie să sufere
tratare dupa proces, de exemplu: tratare biologică, adsorbţie sau îndepărtare a apei reziduale,
epurare a gazului, biofiltrare sau oxidare termică/catalitică a gazului rezidual.

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Aer, oxigen
Energie [kWh/m3]

Consumul de energie depinde de încărcarea TOC. Când conţinutul TOC depăşeşte intervalul
autotermic, căldura generată poate fi utilizată cu ajutorul dispozitivelor instalate ce folosesc
schimb de căldură.

Waste Water and Waste Gas Treatment 101


Capitolul 3

Monitorizare

De-a lungul întregului proces o monitorizare amănunţită a parametrilor operaţionali, de tipul:


presiune, temperatură şi conţinut de oxigen, este vitală pentru a se asigura o funcţionare fără
reproş

Situaţia economică

Tip de cost Costuri Observaţii


Costuri de
capital
Costuri de DEM 5/m3 1 la 100 °C
operare DEM 20–40/m3 1 la 200 °C
EUR 1.5/kg TOC 2
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/160]

3.3.4.2.5 Oxidare supercritică in apă (SCWO)

Descriere

SCWO este o aplicaţie specială a variantei cu presiune ridicată a oxidării prin aer (vezi
Capitolul 3.3.4.2.4.). reacţia de oxidare are loc în zona spercritică a apei, adică la temperaturi de
peste 374 °C şi presiuni de peste 22,1 MPa. Procesul este ilustrat în Figura 3.23.

Apa reziduală este adusă la presiunea supercritică cu ajutorul unei pompe sub presiune
ridicată înainte de a intra în economizator, unde alimentarea este preîncălzită de
efluentul reactorului. La pornire sau dacă concentraţia organică din apa reziduală este
mai mică de 4%, alimentarea trebuie încălzită în continuare pentru a ajunge la intervalul
de temperatură supercritic. Când este adăugat oxigen în alimentare, temperatura din
reactor va creşte la aproximativ 600°C.

abur

racitor
Separator
Cazan pe abur
Steam 1 MPa Reducere de gaz/lichid
presiune
CO ,O,N
2 2 2

Cooler
Gas/liquid
separator Apa pura
Apa de Steam boiler
Pressure
release

alimentare Economiser
Pure water Incalzitor
Feed water
Gas-fired alimentat cu
Pompa alimentareFeed
apa water pump heater
gaz
400 ° C Gas
Waste water
Oxygen Gaz
Apa uzata Reactor Oxygen
vaporiser
27.5MPa
Tank 600 °C

High-pressure pump Oxygen pump


Oxigen
Vaporizator
oxigen
Rezervor

Pompa presiune inalta Pompa oxigen

Figura 3.31: Diagrama simplificata a procesului SCWO

102 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Efluentul reactorului curge spre economizor, apoi trece printr-un generator de abur cu
recuperare de căldură şi printr-un dispozitiv de răcire a efluentului. La urmă o valvă de control
scade presiunea efluentului la condiţiile atmosferice, iar lichidul şi gazul sunt separate.
Conţinutul organic din apa reziduală este redus la dioxidul de carbon, apă şi azot.

Caracteristicile SCWO sunt:

•Solubilitate completă a compuşilor organici în apa supercritică.


•Precipitare completă a solidelor anorganice, cum ar fi sărurile.
•Timpii de reacţie necesari unei distrugeri complete se situează între 30 şi 60 de secunde,
depinzând foarte mult de temperatura de reacţie.
•Reacţia se desfăşoară la aproximativ 25MPa şi la 400-600°C
•Transformare completă a conţinutului organic, adică:
-Carbonul organic este transformat în bioxid de carbon
-Azotul organic şi anorganic este transformat în azot sub formă de gaz
-Halogenii organici şi anorganici sunt transformaţi în acidul corespondent
-Sulful organic şi anorganic este transformat în acid sulfuric
•Distrugere a solidelor volatile
•Oxidarea metalelor grele până la starea de oxidare a lor cea mai ridicată.
•Separarea tuturor substanţelor inerte drept cenuşă fină, ce nu mai poate fi dezalcanizată

Aplicare

SCWO se aplică asupra agenţilor contaminanţi care au o biodegradabilitate scăzută şi/sau o


toxicitate ridicată, din cadrul industriei chimice, petrochimice şi farmaceutice. Distruge de
asemenea dioxinele şi PCB (bifenili policlorinaţi), în timp ce intervalul de temperatură relativ
scăzut de 400-600 °C face ca să fie improbabilă producerea NOx (adică, oxizii de azot,
excluzând N2O).
Un alt domeniu de aplicare a SCWO este tratarea şlamului industrial şi municipal, pentru a se
distruge compuşii organici toxici, inclusiv dioxinele.

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Tot conţinutul organic, fără a conta proprietăţile sale, •Urme de gaz ilariant (N2O) şi de
este distrus acid acetic pot fi descoperite.
•Eficienţă a diatrugerii foarte ridicată la temperaturi •Solidele anorganice se
relativ mici, neavând ca rezultat emisii de oxizi ai precipitează şi pot cauza coroziune.
azotului.
•Nu sunt generate dioxine.
•Timp foarte scurt de reacţie, care are ca rezultat timpi de
staţionare mai mici şi astfel un volum al reactorului redus.
•Poate fi combinată cu alte tratări dupa proces.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randamentul Observaţii


[%]
Compuşi organici >99
1,2,4 – Triclorbenzen 99,991 495°C, 3,6min
4,4 – Diclorbifenil >99,991 500°C, 4,4min
DDT >99,991 505°C, 3,7min
PCB 1234 99,991 510°C, 3,7min
PCB 1254 99,991 505°C, 3,7min
Dioxina >99,991 574°C, 3,7min

Waste Water and Waste Gas Treatment 103


Capitolul 3
1
[cww/tm/27]

Efecte inter-media

În funcţie de influentul de apă reziduală, efluentul gazos conţine urme de gaz ilariant şi de acid
acetic generate de proces, însă şi haloizi de hidrogen sub formă de produşi ai degradării
haloizilor organici, care trebuie trataţi în amenajările de tratare a gazului rezidual dupa proces.
Solidele anorganice trebuie deversate dacă nu pot fi reciclate sau utilizate în altă parte.
Instalaţia este o sursă de zgomot, din cauza generării presiunii necesare. Pentru a diminua
zgomotul, echipamentul trebuie împrejmuit (închis).

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate

Aer, oxigen
Energie [kWh/m3]

Monitorizare

De-a lungul întregului proces, o monitorizare amănunţită a parametrilor de operare, ca


presiunea, temperatura şi conţinutul de oxigen, va putea furniza informaţii în privinţa
funcţionării corecte.

Situaţia economică

Tipul de cost Costuri Observaţii


Costuri de capital
Costuri de operare

3.3.4.2.6 Reducerea chimică

Descriere
Reducerea chimică este transformarea poluanţilor cu ajutorul agenţilor de reducere chimică în
compuşi similari, dar mai puţin vătămători sau mai puţini periculoşi. Agenţi obişnuiţi ai
reducerii sunt, de exemplu:
•Bioxid de sulf
•Sulfit/Metabisulfit acid de sodiu
•Sulfat feros
•Sulfură de sodiu şi sulfură acid de sodiu
•Ureea sau acidul amidosulfonic (la un pH scăzut).
Sunt puşi în contact cu speciile reziduale în având concentraţii şi pH corespunzătoare.
Reducerea chimică are în mod normal ca rezultat produse care pot fi tratate mai uşor în cadrul
construcţiilor amenajate pentru tratare dupa proces, prin precipitarea chimică. Proiectul unui
reactor pentru tratare depinde de scopul pentru care este utilizat. Principala componentă este un
reactor prevăzut cu un rezervor (recipient) agitat continuu (CSTR), construit anterior în
conformitate cu cerinţele de proces, de exemplu: din material rezistent la presiune şi coroziune
sau acoperit şi prevăzut cu conducte pentru emanaţiile gazoase. Instalaţii adiţionale ar trebui
furnizate pentru eliminarea agentul de reducere aflat în surplus, de exemplu hipocloritul sau apa
oxigenată pentru a transforma prin oxidare sulfitul în sulfat. Modificări ale proiectului şi a
parametrilor de operare, de exemplu prin controlul potenţialului de reducere oxidare (ORP) şi a
pH-ului, ar putea uşura rezolvarea acestei probleme. Uzinele ce folosesc reducerea chimică nu
trebuie să fie sofisticate şi scumpe în mod special. Acolo unde prepararea continuă/automatizată

104 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

se potriveşte, costurile de capital ar putea fi ridicate, însă sunt în mod normal compensate de
costurile de operare care sunt mai mici. Procesul este executat în cadrul unor unităţi complet
automatizate acţionate prin monitorizarea unui parametru de indicare-surogat, de obicei ORP-
ul.
Sunt necesare depozite pentru agenţii de reducere, ţinând cont de pericolul potenţial al acestor
substanţe.

Aplicare
Reducerea chimică se aplică asupra apei reziduale ce conţine contaminanţi care nu sunt uşor de
îndepărtat sau care au proprietăţi prea vătămătoare pentru a fi permisă eliberarea lor în sistemul
obişnuit de canalizare. Contaminanţii care sunt vizaţi sunt compuşii anorganici; este mai puţin
eficientă cu compuşii organici.
Exemple ale unor asemenea contaminanţi:
•Crom (VI), ce este redus la Crom (III)
•Clor şi hipoclorit, care sunt reduşi la clorură
•Apa oxigenată, care este redusă la apă şi oxigen
•Azotitul (nitritul), folosind ureea sau acidul amidosulfonic la un pH mic
Operaţiunea de dupa proces care se desfăşoară constant în conexiune cu reducerea chimică este
precipitarea chimică.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
Substanţe Numărul substanţelor anorganice afectate este limitat
pH, ORP Performanţa depinde foarte mult de pH sau de ORP, astfel că este necesar
(esenţial chiar) un control strict al acestor parametrii
Condiţii de Este necesară o agitare bună
reacţie

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Apa reziduală poate fi tratată, ea putând avea un •Formarea de gaze este ceva obişnuit; cu
interval al concentraţiilor mare (de la câteva g/l până sulfuri, generarea de hidrogen sulfurat
la mai puţin de 1 mg/l) este posibilă

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente


Eficienţele dobândite ale îndepărtării sunt extrem de ridicate:

Parametru Randamentul Agent al reducerii Observaţii


[%]
Crom (VI)
Clor
Hipoclorit
Apă oxigenată

Efecte inter-media

Nu există probleme speciale de mediu care să fie luate în considerare. Gazele emanate sunt
captate şi canalizate spre construcţiile în care se tratează gazul rezidual.
Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Agent de reducţie
Agent chimic necesar distrugerii agenţilor de reacţie aflaţi în
surplus

Waste Water and Waste Gas Treatment 105


Capitolul 3

Energie [kWh/m3]

Consumul de agent de reducţie depinde de încărcarea cu contaminant; consumul de produse


chimice necesare distrugerii surplusului de reactanţi depinde de calitatea procesării.

Monitorizarea
Reacţia este monitorizată şi controlată prin cicluri de control independente:
•Adăugare de acid / de caustic prin controlare a pH-ului
•Adăugare agent de reducţie prin controlul ORP-ului
Efluentul trebuie verificat pentru a se vedea conţinutul de agenţi de reducţie în surplus.

Situaţia economică
În combinaţie cu concentraţii ale contaminantului ridicate şi cu cantităţi mari de agent, ar putea
exista în această situaţie tehnici de tratare care să fie mai eficiente din punct de vedere al
costurilor.

Tipuri de costuri Costuri Observaţii


Cost de investitie
Cost de functionare

3.3.4.2.7 Hidroliză chimică

Descriere

În principal, hidroliza este o tehnologie distructivă. Este o reacţie chimică în care constituenţii
organici şi anorganici reacţionează cu apa, descompunându-se în compuşi mai mici. În unele
cazuri, reacţia continuă şi alte produse – de obicei, cu catenă scurtă şi uşor biodegradabili – sunt
formate. Tratările dupa proces ale fluxului hidrolizat chimic sunt, în general, imperative, de
exemplu într-o WWTP biologică centrală.
Proiectul unui reactor hidrolitic depinde de scopul său. În mod normal, procesele de hidroliză
sunt aplicate la temperatura şi presiunea înconjurătoare. Când este necesară temperatura
ridicată, reactorul trebuie prevăzut cu un sistem de schimb al căldurii cu amenajări pentru
preîncălzire necesare intrării de apă reziduală. În unele cazuri ar putea fi necesare autoclave,
asigurând astfel temperaturi mult peste 100°C şi presiuni peste 0,6-1MPa. Procesele au la bază
funcţionarea în serii şi necesită personal care să încarce şi să descarce vasul. Dacă compuşii de
fierbere (mai) mici sunt obţinuţi din degradarea chimică a polunaţilor, atunci instalatia poate fi,
de asemenea, prevăzută cu amenajări ce furnizează vid necesar îndepărtării lichidului şi
vaporilor contaminanţi şi se activează aplicarea mai multor temperaturi şi cicluri ale presiunii
fără a fi nevoie să se deschidă vasul.
De vreme ce acidul sau baza trebuie să fie neutralizate după operaţiunea de tratare, sunt
necesare instalaţii adiţionale. Cerinţele în privinţa siguranţei manevrării acizilor şi bazelor
puternice sunt stricte. Utilizarea lor presupune utilizarea unui echipament special rezistent la
coroziune.
Depozitele sunt necesare pentru acizi şi baze, ţinând cont de pericolul potenţial al acestor
substanţe.

Aplicare

Hidroliza chimică este aplicată fluxurilor de apă reziduală ce conţin contaminanţi care nu sunt
uşor biodegradabili sau care ar putea deregla procesul biologic dintr-o WWTP biologică situată
în aval sau care au proprietăţi mult prea vătămătoare pentru a putea fi eliberate în canalizarea
obişnuită. Exemple ale unor asemenea agenţi contaminatori:
•Halogeni organici

106 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

•Pesticide
•Cianuri organice
•Sulfuri organice
•Fosfaţi organici
•Carbamaţi (săruri şi esteri ai acidului carbamic)
•Esteri
•Amide
Operaţiuni utilizate frecvent în conexiune cu hidroliza chimică:
•Neutralizarea chimică
•Oxidarea chimică
•Precipitarea
Reacţia depinde foarte mult de structura chimică, pH şi de temperatură:
•Creşterea temperaturii presupune creşterea ratei hidrolizei
•pH ridicat sau scăzut poate creşte rata de reacţie, în funcţie de reactiv, de exemplu esterii acizi
fosforici şi clorurile organice sunt hidrolizaţi, de preferinţă, în condiţii alcaline
•Catalizatorii pot creşte rata de reacţie

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
pH Fie acidic, fie alcalin
Temperatura 15-80°C, până la 120°C
Intervalul 1 mg/l-100g/l
concentraţiilor
Proprietăţile Substanţele ce necesită condiţii de funcţionare prea drastice nu se
substanţelor potrivesc
Solubilitatea apei Solubilitatea scăzută în mediu acvatic poate limita aplicabilitatea

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Apa reziduală ce are un interval larg al •Neutralizarea chimică a fluxului hidrolizat este
COD refractar, poate fi tratată necesară de obicei, presupunând astfel încărcarea
•Procesul poate fi combinat cu foarte adiţională cu săruri a receptorului şi/sau şlam
multe operaţiuni de tratare dupa proces, adiţional care trebuie îndepărtat
cum ar fi adsorbţia GAC, deburare •Gaze şi vapori ar putea fi eliberate
aer/vapor, biologia şamului activat •Presiunea ridicată şi/sau încălzirea saunt necesare
adeseori, având ca rezultat un consum considerabil
de eenrgie

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Eficienţa îndepărtării depinde de structura chimică a compusului, pH şi de temperatură.


Degradarea cantitativă poate fi obţinută, însă sunt necesar a fi efectuate studii pilot pentru a
cunoaşte condiţiile de tratare individuale.

Parametru Randamentul Condiţii de reacţie Observaţii


[%]
COD
AOX

De vreme ce scopul principal este eliminarea conţinutului organic refractar şi/sau a inhibitorilor
prin tratare biologică subsecventă, dovada performanţei nu este evaluată doar prin evaluarea
eficienţei procesului hidrolitic, ci şi prin luare în considerare a eficienţei proceselor biologice
subsecvente.

Waste Water and Waste Gas Treatment 107


Capitolul 3

Efecte inter-media

Hidroliza chimică efectuată cu alcali puternici – NaOH şi Ca(OH)2 – sau cu acizi – H2SO4 – nu
crează de obicei transfer de-a lungul mediului, de exemplu din apă în aer şi/sau în apă reziduală,
transfer care poate fi îndepărtat.
Eliberările de substanţe volatile şi/sau mirositoare – dacă se aşteaptă apariţia acestora – sunt în
mod normal prevenite prin acoperirea vasului sau funcţionarea într-un recipient acoperit şi
captarea aerului expulzat spre un sistem de epurare a gazului rezidual.

Consumabile ar fi:

Consumabile Cantitate
Produse chimice
Abur / apă fierbinte pentru
încălzire
Energie [kWh/m3]

Monitorizarea

În timpul procesului de hidroliză, o monitorizare amănunţită a parametrilor de operare este


crucială, parametrii de tipul:
•Temperatură
•pH
•Presiune
•Timp de staţionare
Efluentul trebuie să fie verificat în ceea ce priveşte compuşii specifici degradaţi şi agenţi
acid/bază aflaţi în surplus.

Situaţia economică

Costurile ar fi:
Tipul costului Costuri Observaţii
Costuri de capital
Costuri de operare

3.3.4.2.8 Nanofiltrarea (NF) şi Osmoza Inversă (RO)

Descriere

Un proces ce foloseşte o membrană înseamnă permeaţia (pătrunderea) unui lichid printr-o


membrană pentru a fi segregat într-un permeabil care trece de membrană şi concentrat pentru a
fi reţinut. Forţa conducătoare a acestui proces este diferenţa de presiune de-a lungul membranei.
Membranele din cadrul NF şi RO pot să reţină toate particulele până la mărimea unor molecule
organice sau chiar a unor ioni. Cu condiţia ca fluxul de alimentare să fie fără particule, aceste
membrane pot fi utilizate în principal atunci când se doreşte reciclarea completă a permeantului
şi/sau a concentratului.

Caracteristici tipice ale membranelor din procesele NF şi RO sunt ilustrate în Tabelul 3.5:

Parametru Nanofiltrare Osmoză inversă


Diametrul porului [μm]1 0,01 – 0,001 <0,001
Presiunea de funcţionare 0,5 – 32 2-1003
[MPa]
Mărimea de tăiere [nm]2 >1 <1000 g/moleculă

108 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Flux permeabil [lm-2h-1] <100 10-35


Viteza fluxului de 1-2 <2
intersectare [m/s]2
Tipul de membrană Asimetrică polimerică sau Asimetrică polimerică sau
material compozit material compozit
Configurarea membranei Tubulară cu bobinare spiralată Tubulară cu bobinare spiralată
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/132]
3
[cww/tm/159]
Table 3.10: Caracteristici ale Nanofiltrării (NF) şi a Osmozei Inverse

Membranele sunt disponibile în diferite variante de configurare şi de materiale. Modificarea


optimă ce trebuie efectuată pentru o aplicaţie particulară va depinde de natura apei reziduale, de
vreme ce materialele diferite au rezistenţe diferite la dizolvarea substanţelor. Materiale din care
este alcătuită membrana pentru procesul NF:
•Acetat de celuloză
•Poliamide
Materialele din care este alcătuită membrana pentru procesul RO sunt polimerii organici, de
tipul:
•Acetat de celuloză
•Poliamide
•Polimide
•Policarbonaţi
•Policlorură de vinil
•Polisulfonaţi
•Polietersulfonaţi
•Poliacetaţi
•Copolimeri de acrilonitril şi clorură de vinil
•Complecşi polielectrolitici
•Alcool polivinilici reticulaţi
•Poilacrilaţi
Membranele constituite din poliamide sunt în mod normal superioare celor constituite din
acetaţi, membrane necesare îndepărtării urmelor de molecule organice.
Procesele NF şi RO sunt aplicate prin flux în cruce, adică fluxul permeabil este direcţionat
perpendicular pe fluxul de alimentare. Impurităţile rămân în alimentare care, reducându-şi
volumul, părăseşte sistemul prevăzut cu membrană sub forma unui flux rezidual concentrat.
Chiar şi cu aplicarea celor mai bune programe şi regimuri de pretratare, membranele se vor
murdări şi se vor deteriora, scăzându-le performanţa dacă nu este asigurată curăţarea. Astfel că
sistemele prevăzute cu membrană trebuie proiectate astfel încât acele module să fie preluate din
linia de lucru şi curăţate fie mecanic, fie chimic.
O uzină ce foloseşte acest sistem cu membrană, de obicei, este alcătuită din trei secţiuni
separate:
•Secţiunea pretratare, unde alimentarea este tratată prin decantare chimică (precipitare,
coagulare/floculare sau flotaţie) şi filtrare subsecventă sau prin filtrare şi UF subsecvent.
•Secţiunea în care se foloseşte membrana, unde presiunea este aplicată ridicată şi apa reziduală
curge de-a lungul membranei.
•Secţiunea post-tratare, unde permeabilul este preparat pentru a fi re-utilizat sau pentru a fi
deversat şi amestecul de concentrat este colectat pentru finisări ulterioare sau pentru depozitare.
Un exemplu de instalaţie RO este ilustrat în Figura 3.24 [cww/tm/4].
Unităţile membranei sunt aranjate ca nişte module fie în paralel – pentru a furniza capacitatea
hidraulică necesară – sau în serie – pentru a creşte gradul de eficienţă.

Waste Water and Waste Gas Treatment 109


Capitolul 3

Evacuarea apei Turbina de


recuperare
sarate

Apa sarate

Rezervor de retentie R.O unitati


Injectare acid a apei sarate membrana

Clorinare Control pH
Pompa
filtru

Solutie Pompa
alimentare centrala
Ansamblu
filtrare Produs

Bazin alimentare Catre


depozitare

Rezervor de
retentie apa

Figura 3.32: Aranjament RO

Aplicare
NF şi RO au aplicaţii diferite din cauza proprietăţilor lor diferite manifestate în cadrul migraţiei
particulelor moleculare peste suprafaţa lor.
NF se aplică pentru a îndepărta moleculele organice mari şi ionii multivalenţi pentru a recicla şi
re-utiliza apa reziduală sau pentru a-i reduce volumul şi, în acelaşi timp, să-i crească
concentraţia de contaminanţi astfel încât procesele subsecvente de distrugere să fie fezabile.
RO este un proces prin care se separă apa şi constituienţii dizolvaţi până la specii ionice. Este
aplicată atunci când este necesar un grad ridicat de puritate. Apa segregată este reciclată şi re-
utilizată. Exemple:
•Desalinare
•Îndepărtarea finală a, de exemplu:
-Componentelor degradabile dacă tratarea biologică nu este disponibilă
-Metalelor grele
-Componentele toxice
•Segregarea poluanţilor în scopul concentrării lor sau pentru procesarea lor ulterioară.
NF şi RO sunt adeseori utilizate în combinaţie cu tehnici de post-tratare a permeabilului, de
exemplu schimb de ion sau adsorbţie GAC.

Restricţii şi limite de aplicare:

Limite / Restricţii
NF Mărimea Capacitate restrânsă necesară reţinerii particulelor suspendate cu greutate
particulei moleculară <20

110 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Concentraţia Soluţii concentrate ce au presiune osmotică atât de mare încât fie


depăşeşte presiunea disponibilă pentru funcţionare, fie nu este viabilă din
punct de vedere economic
RO Solubilitatea sării Soluţiile saline cu solubilitate scăzută au tendinţa de a se precipita şi astfel
cauzând murdărire
Monomeri ai Contaminanţii ce au tendinţa de a polimeriza cauzează murdărirea
polimerizării
Ambele Materialul Rezistenţă termică şi chimică scăzută ce limitează aplicarea lor la un
membranei anumit pH şi interval de temperatură (18 – 30 °C)

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Eficienţă a separării ridicată •Este posibilă apariţia proceselor de colmatare,
•Sisteme modulare, adică sunt flexibile în blocare şi murdărire
utilizare •Compactarea în prezenţa agenţilor de înmuiere
•Reciclarea permeabilului şi •Sunt necesare presiuni ridicate. Fluxuri slab
concentratului este posibilă permeabile.
•Temperaturi ale funcţionării scăzute
•Posibilitatea funcţionării complet
automatizate

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randamentul Observaţii


[%]
NF RO
1
Mercur anorganic >90
Mercur organic >901
Compuşi ai Cadmiului >901
Tetraclormetan 961
1,2-dicloretan 711
Triclorbenzen 961
Percloreten 90-921
Atrazină >701 84-971
y-hexaclorociclohexan 991
DDT 1001
Aldrin 1001
Dieldrin 1001
Diclorvos 981
Simazină 951
Trifluralin 991
Fenitrotion 991
Metil-azinfos 981
Malation 991
2
TOC 80-90
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/160]

Efecte inter-media
Tratarea ce foloseşte membrană produce un flux rezidual (concentrat) de aproximativ 10% din
volumul de alimentare original, în care substanţele sunt prezente la nivele de 10 ori mai mari
decât concentraţia avută în apa reziduală. O evaluare trebuie făcută pentru a vedea dacă acest
reziduu poate fi reciclat, depozitat sau are nevoie de tratare ulterioară, de exemplu: oxidare
umedă (concentrat rezultat din producerea coloranţilor [cww/tm/132]).

Waste Water and Waste Gas Treatment 111


Capitolul 3

Prin substanţe organice atunci creşterea concentraţiei ar putea îmbunătăţi condiţiile de


desfăşurare a proceselor subsecvente oxidative distructive. Prin substanţe anorganice, etapa de
creştere a concentraţiei poate fi folosită ca parte a procesului de recuperare. În ambele cazuri,
apa permeabilă provenită dintr-un asemenea proces ce foloseşte o membrană are potenţialul de
a fi reutilizată sau reciclată în cadrul procesului industrial reducând astfel fluxul de intrare a
apei şi deversarea ei.

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
NF RO
Materialul membranei
Produse chimice
Energia [kWh/m3] 1-3a1 1-3a1
a
aplicare la presiune scăzută, <2,5 MPa
1
[cww/tm/161]

Consumul de energie este direct legat de rata fluxului şi de necesităţile în privinţa presiunii.
Este în principal asociat cu menţinerea unei viteze minime de aproximativ 2 m/s de-a lungul
suprafeţei membranei.

Monitorizare
Pentru a se asigura funcţionare corespunzătoare, diferenţă de presiune şi flux de-a lungul
membranei, trebuie monitorizare continuă.

Situaţia economică

Rata Costuri de capital Costuri de Costuri de înlocuire


fluxului funcţionare
[m3/h]
NF GBP 350-110 1 per m2 de GBP 60-140 1 per m2
membranăa de membranăa
EUR 3,3/kg TOC2
1 2
RO GBP 350-110 per m de GBP 60-140 1 per m2
membranăa de membranăa
EUR 10-12 milioane pe 1000
m3/h apă reziduală
a
pentru membrane tubulare şi spiralate
1
[cww/tm/93]
2
[cww/tm160]

Costurile de capital, incluzând aici şi amenajările pentru curăţire utomată, pot fi împărţite
aproximativ după cum urmează [cww/tm/93]:
Pompe 30%
Componente ce se pot înlocui ale membranei 20%
Module ale membranei (construcţii) 10%
Lucrări pentru încadrare, asupra conductelor şi a 20%
valvelor
Sistemul de control 15%
Altele 5%

Costurile de operare [cww/tm/93] sunt derivate din:


•Costul energiei necesare menţinerii presiunii hidrostatice şi a ratei fluxului sistemelor
•Durata de viaţă probabilă a membranei
•Regimul de curăţare necesar

112 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

•Factori specifici ai amplasamentului, de exemplu necesarul de forţă de muncă


Ele pot fi împărţite aproximativ după cum urmează [cww/tm/93]:

Componente ce pot fi înlocuite ale 35-50%


membranei
Curăţare 12-35%
Energie 15-20%
Forţă de muncă 15-18%

3.3.4.2.9 Adsorbţia

Descriere

Adsorbţia înseamnă transferul substanţelor solubile (substanţe dizolvate) din apa reziduală pe
suprafaţa solidului, foarte poroase, sub formă de particule (adsorbantul). Absorbantul are o
capacitate finită pentru fiecare compus ce trebuie îndepărtat. Când este epuizată această
capacitate, adsorbantul este „cheltuit” şi trebuie înlocuit cu material nou. Adsorbantul
„cheltuit”, fie trebuie să fie regenerat, fie incinerat.

Adsorbanţii potenţiali necesari purificării apei reziduale adsorbante sunt prezentaţi în Tabelul
3.6 [cww/tm/132].

Adsorbant Formă Aria suprafeţei Volumul porului Densitatea în


specifice [cm3/g] grămadă
[m2/g] [g/l]
Carbon activ Granular 500–1000 0.3–0.8
300–550
Pudră 600–1500 0.3-1.0
Cocs de lignit Granular, pudră 200–250 <0.1 despre 500
y-oxid de Aluminiu Granular, pudră 300–350 0.4–0.5 700–800
Răşini adsorbante Granule porositate
400-1500 650-700
35–65 v-%

Tabelul 3.6: Adsorbanţi folosiţi în mod obişnuit şi proprietăţile lor

Procesele de adsorbţie se împart în [cww/tm/132]:

•Amestecare, de obicei folosită în tratarea discontinuă


•Percolare, aplicabilă tratării continue, de obicei cu un absorbant prevăzut cu strat fix încadrat
de două coloane ce sunt folosite alternativ în funcţiunea şi pentru spălarea în contracurent
•Procese ce folosesc strat-puls sau strat-mobil, ca percolare continuă, apa reziduală şi
adsorbantul fiind conduse în contracurent prin coloană

De vreme ce suprafaţa activă a adsorbantului este adeseori predispusă la colmatare şi blocaj, apa
reziduală trebuie, pe cât posibil, să nu aibă conţinut de solide care adeseori determină o etapă de
filtrare în amonte.

Un exemplu de funcţionare a unui adsorbant cu strat fix pe două coloane conectate în serie este
prezentat în figura 3.25 [cww/tm/132].

Vasele de adsorbţie sunt, de obicei, construite cu ajutorul materialelor rezistente la coroziune,


de exemplu oţel carbon turnat, oţel inoxidabil sau plastic întărit cu fibră de sticlă (FRP).

Pentru adsorbanţi sunt necesare depozite.

Waste Water and Waste Gas Treatment 113


Capitolul 3

Figura 3.33: Funcţionarea a două coloane de adsorbţie conectate în serie

A) Succesiunea I la II, la începutul procesului,


B) Succesiunea I la II, atunci când filtrul I trebuie înlocuit
C) Succesiunea II la I’, la scurt timp după înlocuirea lui I
D) Succesiunea II la I’, atunci când filtrul II trebuie înlocuit

Aplicare

Adsorbantul cel mai răspândit din cadrul industriei chimice este carbonul activ. Este folosit sub
formă de granule (GAC) în coloane sau sub formă de pudră (PAC) administrată unui recipient
sau bazin de tratare. Alţi adsorbanţi utilizaţi în mod frecvent sunt cocsul de lignit, oxidul de
aluminiu activ, răşini de adsorbţie şi zeolite.
•Adsorbţie GAC este aplicată pentru îndepărtarea contaminanţilor organici, în principal aceia
cu caracteristici refractorii, toxice, coloraţi şi/sau cu miros, şi pentru îndepărtarea cantităţilor
reziduale de contaminanţi anorganici, de tipul: compuşi ai azotului, sulfuri şi metale grele.
Filtrele cu mediu granular, de exemplu, filtrele de nisip sunt utilizate, de obiei, în amonte de
adsorbantul GAC pentru îndepărtarea solidelor suspendate prezente.
Aplicaţii reprezentative sunt [cww/tm92]:
-Textile sau materii colorante: îndepărtarea TOC-ului, culorii, colorantului
-Rafinarea petrolului şi industria petrochimică: îndepărtarea COD, BOD
-Detergenţi, răşini, produse chimice: îndepărtarea TOC, COD, xilenei, alcooli,
fenoli, produşi intermediari răşinoşi, resorcină, aromanţi azotici, polioli.
-Erbicide, Insecticide: îndepărtarea clorfenolilor, crezolului
-Produse farmaceutice: îndepărtarea fenolului
-Explozive: îndepărtarea fenolilor azotoşi

GAC-ul este în mod normal regenerat prin reactivare termică la temperaturi de aproximativ
900-1000°C

•Adsorbţie PAC – este aplicată aceluiaşi tip de agenţi contaminanţi ca GAC-ul. Este
administrată apei reziduale care este tratată ca şlam şi apoi îndepărtată prin procese de separare
de tipul: sedimentare şi filtrare. PAC-ul se poate de asemenea adăuga fluxului de apă reziduală

114 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

în acelaşi moment ca şi coagulanţii anorganici şi îndepărtat cu ajutorul dispozitivelor de filtrare


şi de sedimentare. Este preferată, de obicei, unde necesarul de îndepărtare a organicelor este
intermitent sau variabil. Poate fi administrat individual după cum şi când este nevoie. O altă
aplicaţie este utilizarea sa în cazurile de urgenţă pentru a îndepărta substanţele refractare, toxice
sau periculoase care au ajuns în recipientul de sedimentare, de şlam activat sau din alte
recipiente. PAC-ul poate fi de asemenea adăugat în bazinul de aeraţie din cadrul unui sistem al
şlamului activat, în cadrul căruia procesele microbiologice sunt mărite prin procese de
adsorbţie. Adsorbanţii PAC utilizaţi de obicei cu un decantor-mixer sau cu un adsorbant al
şlamului în combinare cu agenţi de coagulare/floculare, cu adăugare de PAC în etapa floculării,
sedimentării sau filtrării.
PAC-ul nu este în mod normal regenerat, însă devine parte a şlamului care va fi depozitat.

•Cocs de lignit – acesta este procesat şi aplicat drept GAC şi l-ar putea înlocui atunci când
efecte de curăţire mai mici sunt suficiente. Preţul său scăzut este obstrucţionat de eficienţa
adsorbţiei care este scăzută, astfel fiind nevoie de cantităţi mari de adsorbanţi sau de cicluri de
regenerare mult mai frecvente.

•Oxid de aluminiu activ – este utilizat pentru adsorbţia substanţelor hidrofilice, de exemplu
fluorura şi fosfatul. Când este contaminat cu substanţe organice, este regenerat termic la o
temperatură de aproximativ 750°C. Dacă este contaminat cu substanţe anorganice, este
regenerat pe cale chimică.

•Răşini adsorbante – se aplică în scopul îndepărtării atât a contaminanţilor organici hidrofilici,


cât şi hidrofobici, de exemplu pentru a facilita recuperarea compuşilor organici. Răşinile au
tendinţa de a se umfla de-a lungul timpului prin absorbţia compuşilor organici.
Răşinile adsorbante sunt regenerate chimic prin solvenţi de tipul metanolului sau acetonei.

•Zeoliti – sunt aplicate pentru a fi îndepărtat amoniacul sau metalele grele, de exemplu
cadmiul. Când este aplicat pentru îndepărtarea amoniacului, ele sunt eficiente doar în fluxurile
cu concentraţii slabe (până la 40 mg/l). Sunt regenerate prin eluţie cu soluţii de clorură de sodiu
(sarea de bucătărie), cu sodă caustică sau cu apă de var.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
TSS <20mg/l cu adsorbanţi cu strat fix1
<10mg/l cu absorbanţi cu strat mobil2
Concentraţia poluantului <100g/l (fără recuperarea adsorbantului)2
<500g/l (cu recuperarea adsorbantului)2
Masa moleculară Eficienţa este scăzută dacă masa moleculară este scăzută
Lungimea catenei carbonului Eficienţa este scăzută dacă se creşte lungimea catenei
Ramificaţiile catenelor Eficienţa este scăzută dacă creşte numărul ramificaţiilor
carbonului
Polaritatea Eficienţa este scăzută dacă apare polaritate ridicată
Solubilitatea în apă Eficienţa este scăzută dacă apare solubilitate ridicată
Gradul de disociere Eficienţa este scăzută dacă creşte disocierea
Macromolecule Eficienţa este scăzută dacă există structură
macromoleculară
1
[cww/tm/4]
2
[cww/tm/51]

Waste Water and Waste Gas Treatment 115


Capitolul 3

Influenţa polarităţii este demonstrată în Tabelul 3.7 [cww/tm/91]:

Substanţă Îndepărtare Capacitate


[%] [mg/g]
Benzen 95 80
Etilbenzen 84 19
Acetat butilic 84 169
Acetat etilic 51 100
Fenol 81 161
Metil etil cetonă (MEK) 47 94
Acetonă 22 43
Piridină 47 95
Amină dietanol 28 57
Amină monoetanol 7 15
Acetaldehidă 12 22
Formaldehidă 9 18
Alcool isopropilic 22 24
Alcool metilic 4 7

Tabelul 3.7: Caracteristici tipice de performanţă a adsorbţiei GAC cu concentraţii ale alimentării de
aproximativ 1000 mg/l

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•Mare eficienţă în îndepărtare (nu şi cocs de lignit) •Mixturi de compuşi organici pot cauza reducere în mod
•Activează îndepărtarea compuşilor organici refractori semnificativ a capacităţii de adsorbţie.
şi/sau toxici (GAC, PAC, cocs de lignit, răşini) •Conţinutul ridicat de compuşi macromoleculari
•De obicei cerinţe scăzute de spaţiu adiacent diminuează eficienţa şi pot cauza blocaj ireversibil al
•Sisteme automatizate amplasamentului activ.
•Recuperarea compuşilor este posibilă (de preferat cu •Efectul de eroziune din unitatea şlamului activat
zolite) cauzează probleme importante de eroziune (PAC)
•Adsorbantul consumat trebuie regenerat (consum ridicat
de energie) sau depozitat (cauzând nevoia de a incinera
deşeul).

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Eficienţa proceselor de adsorbţie variază foarte mult în funcţie de compoziţia apei reziduale şi a
concentratului de alimentare, fapt de care trebuie ţinut cont atunci când se citează anumite surse
de informare în privinţa emisiilor ce pot fi atinse sau în privinţa eficienţei îndepărtării.

Ratele performanţei ce pot fi atinse sunt:

Parametru Randamentul Observaţii


GAC PAC Lignit Al2O3 Resin Zeolit
Hg anorganic 80 1 alimentare 29
μg/l
Hg organic 80 1 alimentare
redusa
y- alimentare7.7
93 1
Hexaclorciclo μg/l
hexan alimentare10 μg/l
99 1
PAC 85 mg/l
DDT 97 1-99.9
Aldrin 88-93 1
90-99 1 PAC 5-20 mg/l

116 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Parametru Randamentul Observaţii


GAC PAC Lignit Al2O3 Resin Zeolit
Hg anorganic 80 1 alimentare 29
μg/l
Dieldrin 86-98 1
99 1 alimentare10
[0.1 μg/l] μg/l,
PAC 126 mg/l
Atrazină 84 1 Alimentare:
29μg/l
Endrină Alimentare la un
<0.1 μg/l 1
nivel scăzut
Biclorvos 99 1 Alimentare:
7,7μg/l
TCB Alimentare
70-93 1 10μg/l
PAC 85mg/l
Fenitrotion 99 1
Azinfosfometil 99 1
Amoniac 98 1 PAC 5-20mg/l
[0.5 mg/l]
COD 50 2
Alimentare
67-75 3
[<100 mg/l]
10μg/l
PAC 126mg/l
Fenoli Alimentare
75 2
0,61μg/l
60-80 3 Alimentare
[1-2 mg/l] 10μg/l
AOX >90 2
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/82]
3
[cww/tm/96]

Sistemele de tratare PAC [cww/tm/77] tratează apa reziduală ce conţine COD mai mult de
60000mg/l, inclusiv compuşi organici volatili toxici mai mari de 1000mg/l având o reducere a
produselor chimice specifice până la mai puţin de limita de detectare, adică o reducere de
aproximativ 100%.

Efecte inter-media

Când capacitatea adsorbtivă a adsorbantului a fost epuizată eal va fi înlocuit şi regenerat


subsecvent (cu excepţia PAC-ului care este depozitat alături de alte şlamuri de apă reziduală).
După cum a mai fost menţionat mai sus, adsorbanţii au propriile metode de regenerare. Ceea ce
este comun acestor metode este că ele necesită energie şi/sau substanţe chimice pentru a
funcţiona.

GAC, lignitul şi oxidul de aluminiu activat (atunci când sunt încărcate organic) se regenerează
termic la temperaturi de până la 750-1000°C. Răşini, zeolite şi oxidul de aluminiu activat care
au încărcare anorganică sunt eluţionate cu ajutorul substanţelor chimice, fie cu solvenţi
organici, fie cu soluţii anorganice.

De exemplu, procesul de regenerare a eliberărilor gazelor reziduale GAC ce conţin produse de


descompunere termică şi chimică ale compuşilor adsorbiţi. Cu fiecare regenerare o proporţie de
aproximativ 10% va fi pierdută [cww/tm/27] şi va trebui înlocuită cu GAC proaspăt. Această
reînnoire continuă trebuie să fie adecvată menţinerii calităţii generale a GAC-ului din strat.
Regenerarea GAC-ului trebuie îndeplinită, în mod normal, de către companii specializate care
au în dotare cuptoare de regenerare. Aceste companii vor transporta GAC-ul de la instalatia de
tratare consumatoare la cuptoarele pentru regenerare şi invers. Pentru că regenerarea este relativ

Waste Water and Waste Gas Treatment 117


Capitolul 3

scumpă, uzinele sunt de obicei proiectate pentru a garanta o perioadă minimă de 6 luni între
ciclurile de regenerare.

Generarea de gaze reziduale în cazul regenerării cauzează tratare subsecventă, dacă nu la


amplasamentul chimic atunci la amplasamentul companiei care se ocupă de procesul de
regenerare.

Dacă GAC-ul nu poate fi regenerat, trebuie depozitat ca deşeu chimic şi incinerat. Aceasta ar
putea fi cazul în care este contaminat GAC-ul cu PCB-uri, dioxine, metale grele sau cu
diclorbrompropan (DCBP) [cww/tm/77].
Regenerarea adsorbantului zeolit generează un flux concentrat de amoniac care este captat spre
o uzină convenţională de tratare a apei reziduale pentru a fi tratat biologic sau, alternativ, este
supus unui tratament format din epurarea a aerului pentru recuperarea amoniacului, urmată de o
adsorbţie în acid diluat pentru a forma un îngrăşământ care ulterior poate fi valorificat.

Consumabile ar fi:

Consumabile GAC PAC Lignit Al2O3 Resina Zeolit


10 % pierderi pe 0.5-1.0 kg/m3
Adsorbent
regenerare apa uzata 1
NaCl/NaOH
Chimicale
sau var
pentru
10-30
regenerare
volume 2
Energie
[kWh/m3]
1
[cww/tm/128]
2
[cww/tm/27]

Impacturi ulterioare asupra mediului sunt:


•Transportul GAC consumat la şi de la locul în care se efectuează regenerarea
•Operaţiunea de regenerare însăşi de la amplasamentul companiei specializate
•Consumul de energie pentru procesul de regenerare
•Eliberarea agenţilor contaminanţi în aer şi/sau apă în timpul acestui proces de regenerare
• Sursa de zgomot, de exemplu pompele care pot fi închise.

Monitorizarea
Trebuie monitorizate intrările şi ieşirile din dispozitivul de adsorbţie conform compuşilor în
discuţie. În mod normal, o măsurare TOC (pentru determinarea contaminanţilor organici) sau o
măsurarea a conductivităţii pentru determinarea contaminanţilor organici ar fi metodele
dezirabile pentru un avertisment în cazul apariţiei unei spărturi.

Situaţia economică

Costs GAC PAC Lignit Al2O3 Rasina Zeolit


GBP 30000 1
[14 m3/h]
GBP 75000 1
[60 m3/h]
Capital
GBP 110000 1
[120 m3/h]
FIM 20-30 million 3
[350 m3/h]
GBP 1000-2000 1
pe tona GAC a
BEF 200000 2
Exploatare
pe tone GAC b
FIM 0.7/m3 apa
uzata 3

118 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3
a
costuri de regenerare GAC
b
cost GAC inclusiv regenerare
1
[cww/tm/92]
2
[cww/tm/128]
3
[cww/tm 96]

3.3.4.2.10 Schimb de ioni

Descriere

Schimbul de ion înseamnă îndepărtarea constituienţilor ionici periculoşi sau nedoriţi din apa
reziduală şi înlocuirea lor cu ioni mai acceptabili dintr-o răşină de schimb, unde ei vor fi
temporar reţinuţi şi apoi eliberaţi într-un lichid pentru regenerare sau pentru spălare în
contracurent.

Echipamentul necesar pentru un schimbător de ion, este alcătuit de obicei din:

•Un vas cilindric vertical sub presiune, cu linii rezistente la coroziune ce conţin răşini, de obicei
sub forma unei coloane împachetate care are câteva configuraţii posibile
•Un sistem de conducte şi de valve de control care direcţionează fluxul de apă reziduală şi
soluţiile de regenerare spre locaţiile corespunzătoare.
•Un sistem pentru regenerarea răşinii, alcătuit din echipamente de dizolvare a sării şi de control
a diluţiei.

Un sistem de distribuţie prin racorduri este localizat fie sus, fie jos în cadrul vasului şi
furnizează o distribuţie egală a influentului de apă reziduală, pentru a preveni scobirea spre în
afară a canalelor fluxului în stratul de răşină. Se comportă de asemenea şi ca un colector al apei
pentru spălare în contracurent.

Pentru schimbul de ion sunt utilizate de obicei răşinile granulate macroporoase cu grupuri
funcţionale anionice sau cationice, de tipul:

•Schimbător cationic acid puternic (SAC), neutralizează bazele puternice şi transformând


sărurile neutre în acizii lor corespunzători.
•Schimbător cationic acid slab (WAC), capabil să neutralizeze bazele puternice şi folosit pentru
dezalcanizare.
•Schimbător anionic bază puternică (SBA), neutralizează acizii puternici şi transformând
sărurile neutre în bazele lor corespunzătoare.
•Schimbător anionic bază slab (WBA), neutralizează acizii puternici şi este utilizat pentru
demineralizare parţială.
Ciclul operării schimbului de ion cuprinde:
•Operaţiunea efectivă de schimbare de ion
•Etapa spălării în contracurent, incluzând îndepărtarea particulelor acumulate şi reclasificarea
stratului de răşină al schimbului de ion.
•Etapa de regenerare, folosind o soluţie de volum mic cu concentraţie mare de regenerare,
reîncărcând răşina schimbului de ion cu ionul respectiv şi eliberând speciile ionice nedorite în
soluţia de regenerare.
•Deslocuirea, sau limpezirea lentă, cu un flux de apă lent deslocuieşte soluţia de regenerare prin
strat.
•Limpezirea rapidă, îndepărtează urmele care au rămas de soluţie de regenerare, incluzând orice
particule dure reziduale, din stratul de răşină.
Sunt necesare depozite pentru substanţele chimice implicate în procesul de regenerare:

Aplicare

Schimbul de ion se aplică pentru a îndepărta speciile nedorite ionice şi ionizabile din apa
reziduală:

Waste Water and Waste Gas Treatment 119


Capitolul 3

•Ioni ai metalelor grele – cationici sau anionici, de exemplu: Cr3+ sau cadmiul şi compuşii săi,
cu concentraţii scăzute de alimentare, CrO42- cu concentraţii ridicate de alimentare
•Compuşi anorganici ionizabili, cum ar fi H3BO3
•Compuşii organici ionizabili sau ionici, solubili, cum ar fi acizii carboxilici, acizii sulfonici,
unii fenoli, amine sub formă de săruri acide, amine cuaternare, sulfat alchil şi mercur organic,
pot fi îndepărtaţi

Schimbul de ion este fezabil ca metodă e tratare la final de proces, însă importanţa sa se
regăseşte în potenţialul său de recuperare. Este utilizat în mod obişnuit ca operaţiune integrată
în tratarea apei reziduale, de exemplu pentru recuperarea apei de limpezire şi a substanţelor
chimice din procesul tehnologic. Concentraţiile tipice din influent se situează între 10 şi
1000mg/l. Particulele suspendate din fluxul de alimentare trebuie să fie mai mici de 50mg/l
pentru a se preveni colmatarea, astfel că filtrarea cu ajutorul membranei sau a gravităţii sunt
procedee corespunzătoare de pretratare.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / Restricţii
Concentraţia ionilor Duritatea ionică ridicată poate cauza înghiţirea
particulelor răşinoase
Temperatura Limitele termice ale răşinilor anionice se situează
în general în vecinătatea nivelului de 60°C
Agenţii corozivi Acidul nitric, acidul cromic, apa oxigenată, fierul,
magneziul, cuprul pot cauza deteriorări ale
răşinilor
Compuşii de Compuşii anorganici cum ar fi precipitaţii de fier
interferenţă pot cauza adsorbţia ireversibilă în răşină

Avantaje şi Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
•n principiu toate speciile ionizabile şi ionii •Este obligatorie prefiltrarea
pot fi îndepărtaţi din lichidele apoase •Dezvoltarea bacteriilor pe suprafaţa răşinii şi
•Se aplică când este nevoie, insensibil la murdărire ce este cauzată procesele de
variaţiile fluxului precipitare şi de adsorbţie
•Este posibilă eficienţă ridicată •Interferenţe cauzate de ionii din apa reziduală
•Este posibilă recuperarea speciilor valoroase •Uzura particulelor răşinoase, datorită
•Este posibilă recuperarea apei regenerării sau impacturilor mecanice
• Sunt disponibile o gamă largă de răşini • Apa şi şlamul rezultate din procesul de
specifice. regenerare trebuie tratate sau depozitate

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Concentraţiile ionice tipice din efluent care pot fi atinse se situează între 0,1-10mg/l la
concentraţii în influent de 10-1000mg/l.

Parametru Concentraţie Rata de Observaţii


[mg/l] performaţă
[%]
Ionii din efluent Concentraţii în influent de
0.1–10 80–99 1
10–1000 mg/l
Cupru
Nichel
Cobalt
Zinc
Crom (III)

120 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Crom (VI)
Fier
Sulfat
Nitrat
1
[cww/tm/128]

Efecte inter-media

Regenerarea răşinilor din procesul schimb de ion are ca rezultat un volum mic de acid
concentrat sau de soluţie de sare, conţinând ionii îndepărtaţi ce îşi au originea în răşini. Acest
lichid îmbogăţit trebuie să fie tratat separat pentru îndepărtarea acestor ioni, de exemplu
metalele grele prin precipitare. Apa de clătire provenită din procesul de regenerare conţine
aceeaşi ioni ca şi apa sărată, însă în concentraţii relativ scăzute. Dacă acestea trebuie deversate
sau trebuie supuse tratării depinde de concentraţiile reale.

Consumabile ar fi:

Consumabile Cantitate
Răşină pentru schimbul de ion
Lichid pentru regenerare (acid clorhidric, Depinde de cantitatea de răşină
acid sulfuric, clorură de sodiu, hidroxid
de sodiu, etc)
Substanţe chimice, de exemplu limitator
microbiologic a murdăririi
Apă pentru spălare în contracurent şi
pentru clătire
Energie [kWh/m3]

Pompele sunt surse de zgomot, ele putând fi închise.

Monitorizare

Influentul şi efluentul din recipientul în care are loc schimbul de ion trebuie monitorizaţi cu
mare atenţie pentru a observa apariţia vreunei crăpături. Parametrii ce trebuie controlaţi sunt:
•scăderea presiunii
•conductivitatea electrică
•pH
•concentraţia în efluent a ionilor ce trebuie controlaţi

Situaţia economică

Costurile de capital şi de funcţionare depind de natura fluxului de alimentare.

Tipuri de
Costuri Observatii
costuri
Costuri de GBP 60000 1 Înălţime de1m şi diametru de 1m pentru
capital împachetare, recipientul, valvele şi răşina
+ GBP 20000 1
fiind incluse; pentru un diametru
adiţional de 0,5m
Schimbătorul de ion cationic
BEF 80000/m3 2

Schimbătorul de ion anionic


BEF 200000/m3 2

Costuri pentru
BEF 200/m3 2
funcţionare
1
[cww/tm/92]
2
[cww/tm/128]

Waste Water and Waste Gas Treatment 121


Capitolul 3

3.3.4.2.11 Extracţia

Descriere

Extracţia înseamnă transferarea contaminanţilor solubili din apa reziduală în solvent.


Proprietăţile dezirabile ale solvenţilor potriviţi sunt:

•Solubilitate şi miscibilitate scăzută în apă; de exemplu: petrol brut uşor, toluen, pentan şi
hexan.
•Capacitate de disoluţie mai mare a contaminantului decât apa
•Separare uşoară a solventului şi a apei reziduale, de exemplu din cauza diferenţei mari de
densitate
•Separare uşoară a contaminanţilor, de exemplu: din cauza temperaturii de evaporare scăzute
când se aplică distilarea
•Toxicitate scăzută
•Stabilitate termică

Extracţia este aplicată pe coloane acolo unde apa reziduală este pusă în contact cu solventul
organic pe diferite căi, de exemplu:

•Cascade contracurent
•Contactoare mixer-decantor
•Coloane cu taler reticulare
•Coloane împachetate
•Turnuri pentru pulverizare
•Contactoare cu discuri rotative
•Contactoare centrifugale pentru diferenţele în densitatea la un nivel scăzut

Amenajările situate în aval sunt utile pentru separarea şi distilarea lichid/lichid a fracţiunii de
solvent. Apa reziduală rămasă în mod normal trebuie să scape de solventul de extracţie dizolvat,
de exemplu prin îndepărtare sau prin adsorbţie GAC.

Trebuie furnizate depozite pentru solventul de extracţie şi pentru reziduu, echipate cu sisteme
de siguranţă pentru prevenirea eliberării emisiilor în aer şi în sol.

Aplicare

Extracţia solventului este utilizată pe o gamă largă de agenţi contaminanţi organici şi complexe
metalice, atunci când este disponibil un solvent potrivit şi când concentraţia agentului
contaminant nu este prea mică. La concentraţii scăzute, extracţia nu se potriveşte cu adsorbţia
sau cu tratarea biologică. Adeseori este utilizată ca o etapă de pretratare înainte de unităţile de
adsorbţie şi/sau de tratare biologică.

Exemple [cww/tm/82]:

•Îndepărtarea fenolilor (proces fenosolvan)


•Reciclarea metalelor, cum ar fi zincul
•Reciclarea substanţelor provenite din soluţiile-mamă
•Îndepărtarea esterilor acizi fosforici
•Îndepărtarea cloro-aromaticilor
•Pretratarea concentraţiilor de acizi sulfonici

Limite şi restricţii în aplicare:

122 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Limite / restrictii
Solide suspendate Apa reziduală este de preferat a fi fără solide
suspendate şi/sau fără emulsii
Solvent Cât este de potrivit solventul (vezi mai sus)
Lipsa solventului presupune costuri şi impact
asupra mediului
Regenerarea solventului poate fi foarte complicată
şi foarte costisitoare

Avantaje si dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Activează îndepărtarea şi îndepărtarea • Reziduurile trebuie depozitate sau
compuşilor organici refractari şi/sau toxici incinerate.
şi a unor metale. • Aplicare limitată din cauza caracteristicilor
solventului.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Randament Nivelul emisie


Parametru Observatii
[%] [mg/l]
Fenoli 99 <1 alimentare 10 g/l
COD
AOX
Zinc
Esteri acizi fosforici

Efecte inter-media

Pierderea de solvent organic în timpul funcţionării cauzează emisii de agz rezidual sau de
reziduu al solventului în apa reziduală. Ultimul necesită de obicei tratare adiţională, de exemplu
îndepărtare, iar primul îndepărtare canalizată spre oxidare termică/catalitică sau adsorbţie.

După recuperarea solventului (distilare sau rectificare), reziduul de pe fund, ce conţine agenţi
contaminanţi extraşi, trebuie îndepărtat sub formă de reziduu chimic, în mod normal prin
incinerare.

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Solventul, înlocuirea pierderilor
Energia [kWh/m3]
Energia consumată cu tratarea subsecventă [kWh/m3]

Monitorizarea
Trebuie verificat fluxul de intrare în unitatea de extracţie pentru a se preveni intrarea solidelor
nedorite, care pot cauza dereglări în cadrul procesului sau distrugeri cauzate uzinei. Întreţinerea
regulată este necesară pentru a se preveni sau pentru a se detecta pierderile cauzate mediului.

Situaţia economică

Costurile sunt:

Tipurile de costuri Costurile Observaţii


Costuri de capital

Waste Water and Waste Gas Treatment 123


Capitolul 3

Costuri de funcţionare

3.3.4.2.12 Distilarea / Rectificarea

Descriere

Distilarea sau rectificarea înseamnă separarea apei reziduale de contaminanţii săi prin
transferarea lor în starea gazoasă. Starea gazoasă îmbogăţită este condensată mai târziu.
Aplicarea procesului în condiţii de vid scade temperatura de fierbere şi permite separarea
substanţelor vulnerabile.
Distilarea şi rectificarea sunt executate pe coloane, echipate cu materal dispus în plăci sau
împachetat şi un dispozitiv de condensare situat în aval. Încălzirea este adeseori executată prin
injectarea directă de abur pentru a se evita supraîncălzirea locală.
Depozitele echipate cu sistemele de siguranţă necesare sunt construite pentru reziduuri şi pentru
produsele distilării.

Aplicare

Această metodă au o aplicare limitată. Este adeseori utilizată ca o măsură procesual-integrată


pentru recuperarea materialului iniţial şi/sau a produselor provenite din soluţiile-mamă. Ca
operaţiune de tratare a apei reziduale este aplicată:
•Pentru recuperarea solventului după extracţia apei reziduale
•Pentru recuperarea solventului din apa reziduală, de exemplu separarea alcoolilor din producţia
de celuloză metilică
•Pentru tratarea emulsiilor uleioase
•Ca metodă de pretratare pentru îndepărtarea conţinutului principal de contaminant din fluxul
de apă reziduală, pentru a fi recuperate şi ulterior deversare a apei reziduale în sistemele de
tratare dupa proces.
•Pentru recuperarea substanţelor organice din soluţiile de epurare.

Limite şi restricţii ale aplicării:


Limite / Restricţii
Concentraţia Trebuie să fie suficient de mare pentru ca distilarea să devină fezabilă din
alimentării punct de vedere economic
Temperatura de Suficientă diferenţă de temperatură între temperaturile de fierbere ale
fierbere apei reziduale şi a contaminanţilor
Amestecuri azeotropice au nevoie de ajutorare sau separarea prin distilare
nu este posibilă

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Este posibilă recuperarea materialului Reziduurile trebuie îndepărtate, de obicei
Activează îndepărtarea compuşilor organici prin incinerare
refractari şi/sau toxici Consum mare de energie

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Rata de performanţă Nivelul Observaţii


[%] emisiei
[mg/l]
Fenoli 961 2000 Alimentare 50g/l
Metanol 97,51 2000 Alimentare 80g/l
Epiclorhidrină (ECH) 901 700 Alimentare 7g/l
Anilină 97,51 100 Alimentare 4g/l

124 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Clorbenzen 901 10 Alimentare 100mg/l


1
[cww/tm/82]

Efecte inter-media
Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Abur (pentru încălzire)
Energie [kWh/m3]
Energie necesară tratării subsecvente [kWh/m3]

Monitorizare
Trebuie verificat fluxul de intrare pentru a se preveni pătrunderea solidelor nedorite care ar
putea cauza dereglarea procesului sau ar produce distrugeri uzinei. Întreţinerea regulată este
necesară astfel încât pierderile de solvent în mediu să nu apară sau să poate fi detectate la timp.

Situaţia economică

Costurile sunt:
Tipul de cost Costul Observaţii
Costuri de capital
Costuri ale
funcţionării

3.3.4.2.13 Evaporarea

Descriere

Evaporarea apei reziduale înseamnă un proces de distilare în care apa este substanţa volatilă,
lăsând concentratul drept reziduu pe fundul vasului pentru a fi îndepărtat ulterior. Scopul acestei
operaţiuni este reducerea volumului de apă reziduală sau pentru concentrarea soluţiilor-mamă.
Aburul volatil este colectat într-un condensator şi apa condensată este reciclată, dacă este
nevoie după tratarea subsecventă.

Aplicată sub vid scade temperatura de fierbere şi activează reciclarea substanţelor care altfel s-
ar descompune.

Sunt multe tipuri de substanţe pentru evaporare. Conformitatea acestora depind de cerinţele
individuale. Exemple ar fi:

•Evaporator cu circulaţie naturală, potrivit pentru materialul care nu este sensibil la căldură
•Evaporator cu tub-scurt vertical, potrivit pentru lichidele ne-corozive şi ne-cristalizatoare
•Evaporator tip-coş, la fel cu evaporatorul cu tub scurt vertical
•Evaporator cu peliculă descendentă, utilizat în industria produselor de fertilizare pentru a
concentra ureea, acidul fosforic, azotatul de amoniu, etc.
•Evaporator cu peliculă subţire, folosit pentru concentrarea, fracţionarea, deodorizarea şi
îndepărtarea în cadrul procesului de producţie a produselor farmaceutice, a polimerilor, a
substanţelor chimice organice şi anorganice.

Evaporatorii sunt de obicei aplicaţi în serii, serii în care căldura de condensare din cadrul unei
etape încălzeşte substanţa ce trebuie condensată (adică, apa reziduală) în etapa precedentă.
Aplicarea sub vid minimalizează necesarul de energie. Condiţiile normale de aplicare sunt: 12-
20kPa şi 50-60°C

Reziduurile trebuie depozitate înainte de a fi reciclate (sau aruncate la gunoi).

Waste Water and Waste Gas Treatment 125


Capitolul 3

Aplicare

Evaporarea este aplicată atunci când sunt dorite fluxuri de apă reziduală concentrate sau ele sunt
recomandate, de exemplu:

•Pentru concentrarea soluţiilor-mamă şi a soluţiilor provenite din epurarea gazelor, pentru a fi


reciclate substanţele valoroase
•Pentru evaporarea şi cristalizarea solidelor, fie pentru recuperarea, fie pentru îndepărtarea lor
din efluentul de apă reziduală
•Drept pretratare pentru a concentra fluxul de apă reziduală înainte de valorificarea termică, de
incinerarea apei reziduale sau depozitarea drept reziduu periculos.
Unităţile în care se efectuează evaporarea trebuie să funcţioneze astfel încât energia termică
necesară este livrată prin valorificarea căldurii reziduale provenite din procesele de producţie
[cww/tm/82].

Când scopul principal este recuperarea materialului este necesară o operaţiune de pretratare
înainte ca evaporarea să înceapă. Exemple de pretratare sunt:

•Adăugarea de acizi, baze, etc. pentru a scădea volatilitatea compuşilor moleculari


•Separarea lichidelor libere insolubile, de exemplu: uleiul
•Operaţiuni fizico-chimice necesare separării metalelor grele şi/sau a altor solide
Este necesară tratarea ulterioară, de exemplu incinerarea, după evaporare, dacă concentratul nu
este reciclat.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / restricţii
Murdărire Schimbătorii de căldură au tendinţa să se
murdărească
Coroziunea Corpul evaporatorului şi schimbătoarele de
căldură sunt vulnerabile la substanţele corozive
Substanţele Substanţele generatoare de spumă şi de particule
suspendate şi coloidale dereglează procesul;
substanţele organice/anorganice volatile la fel.

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Este posibilă recuperarea materialului Reziduurile trebuie îndepărtate, în mod normal
Activează îndepărtarea compuşilor organici prin incinerare, dacă nu sunt potrivite pentru a
refractari şi/sau toxici din apa reziduală fi reciclate
Reduce cantitatea de apă reziduală Contaminanţii volatili poluează substanţa ce
Reducerea cantităţii şi volumului de reziduuri trebuie condensată (provocând tratare
periculoase. subsecventă) sau sunt emanaţi drept gaz
rezidual
Predispunere spre murdărire, coroziune şi
spumare
Consum mare de energie.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randamentul Observaţii


[%]

126 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Contaminanţi 99 Condensatul nu este reciclat


1
[cww/tm/128]

Efecte inter-media

Evaporarea este în mod normal un proces „fără apă reziduală”, pentru că substanţa ce trebuie
condensată va fi reciclată – cu sau fără tratare ulterioară – şi concentratul va fi reciclat sau
îndepărtat drept reziduu, de exemplu prin incinerare.

Consumabile ar fi:

Consumabil Cantitate
Substanţe chimice necesare
pretratării
Abur (pentru încălzire) 5-16 apă/kg de abur
Energie [kWh/m3]

Monitorizare

Întreţinerea corespunzătoare a schimbătorilor de căldură este extrem de importantă. Încrustarea,


murdărirea şi corodarea dereglează transferul de căldură spre lichid şi scade economisirea de
energie. Concentraţia contaminanţilor sau a parametrilor surogat (TOC, pH, conductivitatea,
etc.) aflaţi în condensat trebuie monitorizaţi continuu pentru a se preveni transferul de poluanţi.

Situaţia economică

Costurile sunt:
Tipul de cost Costuri Observaţii
Cost de capital
Cost al funcţionării BEF 100-2000 pe m3 de condensat 1
1
[cww/tm/128]

3.3.4.2.14 Striparea

Descriere

Procesul de îndepărtare aplicat apei reziduale este o operaţiune prin care apa reziduală este
adusă în contact cu un flux concentrat de gaz pentru a transfera poluanţii volatili din starea
lichidă în starea gazoasă. Poluanţii sunt îndepărtaţi din gazul folosit pentru îndepărtarea lor
pentru a putea fi reciclaţi în cadrul procesului şi re-utilizaţi. Substanţele organice şi anorganice
volatile sunt transferate din apa reziduală în gazul rezidual, crescând foarte mult suprafaţa de
expunere a apei contaminate. Evaporarea apei, însă, scade temperatura apei reziduale reducând
astfel volatilitatea contaminanţilor.
Gazele utilizate sunt aerul şi aburul:
•Îndepărtarea prin aer poate fi aplicată cu sau fără încălzirea coloanei în care se execută
îndepărtarea, încălzirea fiind utilizată pe compuşii foarte vulnerabili sau volatili. Energia
necesară încălzirii este furnizată de obicei prin valorificarea căldurii din cadrul procesului.
•Îndepărtarea prin abur este o metodă alternativă la cea prin aer aplicându-se pe compuşii care
sunt mai puţin volatili şi/sau mai puţin vulnerabili. Aburul este în mod normal furnizat cu
ajutorul echipamentelor speciale generatoare de abur existente în cadrul amplasamentului sau
prin valorificarea căldurii reziduale. Dacă nu există acest echipament, atunci această metodă ar
putea să nu fie fezabilă.
Construcţiile tipice necesare acestei metode sunt:

Waste Water and Waste Gas Treatment 127


Capitolul 3

•Un turn compact în care se efectuează îndepărtarea, prevăzut cu puncte de sprayere în partea
de sus pentru a distribui apa reziduală peste împachetare, gazul de îndepărtare fiind condus în
contracurent prin această împachetare, un bazin de decantare în partea de jos pentru a colecta
apa decontaminată, echipat adiţional cu un dispozitiv de încălzire a aerului (pentru epurarea
aerului), un sistem de control automat şi unul de control a emisiilor din aer (unitate GAC,
oxidant catalitic sau incinerator)
•Un recipient (rezervor) pentru îndepărtare în cadrul căruia compuşii volatili sunt îndepărtaţi cu
ajutorul bulelor gazoase (aer, abur) canalizate spre recipientul de colectare a apei reziduale.
Echipamentul este alcătuit din:
•Un recipient-tampon pentru apa reziduală
•Un recipient pentru pretratare pentru ajustarea pH-ului
•Coloana(ele) pentru îndepărtare, care funcţionează în contra-flux
•Preîncălzitor al alimentării, recuperând căldura ce provine de la condensator subsecvent al
aburului care a fost folosit în procesul de îndepărtare
•Condensator, răcit cu aer sau cu apă
•Amenajări situate în aval pentru tratarea gazului
Amenajările pentru îndepărtare pot fi operate continuu sau discontinuu, ultima asigurând
performanţă ridicată şi eficienţă în economia energiei decât unităţile ce sunt operate continuu.
Îndepărtarea subsecventă a poluanţilor volatili din starea gazoasă poate fi îndeplinită prin:
•Adsorbţia pe răşini GAC, zeolitice sau sintetice
•Adsorbţia prin solvenţi non-lichizi şi adsorbţie subsecventă
•Adsorbţia prin solvenţi lichizi, cum ar fi acizii puternici (pentru a adsorbi amoniacul)
•Condensarea sau condensarea parţială şi tratarea ulterioară subsecventă
•Oxidare termică sau catalitică.
Un exemplu de proces de îndepărtare, îndepărtarea prin aer/abur a amoniacului, este ilustrată în
figura 3.26 [cww/tm/78].

Incinerare
Striparea cu amoniac Concentrare
Absorptie

Coloana
stripare

Abur, aer

Flux afluent Apa


stripata

Rezervor tampon
alcalizare

Figura 3.26: Striparea amoniacului, aerului si a aburului

Aplicarea

Îndepărtarea este aplicată pentru a separa agenţii contaminanţi volatili din apă, de exemplu:
•Hidrocarburile clorinate, cum ar fi tricloretenă, percloretenă, triclormetan, dicloretan,
tricloretan
•Sulfura hidrogenată şi de amoniac, volatilitatea lor depinzând foarte mult de temperatură şi pH,
astfel controlul pH-ului este esenţial (pH>9,5 la amoniac; ph 2-3 la sulfura hidrogenată)

128 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

•Sulfura hidrogenată şi de amoniac, ambele odată într-o unitate de îndepărtare prin abur în două
etape [cww/tm/149]
•Solvenţii organici, benzina, motorina, aromaticii slabi, fenolul, mercaptanii

Dacă se aplică îndepărtarea prin aer sau prin apă depinde de:

•Vulnerabilitatea agenţilor contaminanţi


•Dacă trebuie recuperaţi contaminanţii
•Disponibilitatea fluxului
•Condiţii de siguranţă (doar o problemă legată de încărcările ridicate de VOC-uri), etc.

Limite şi restricţii în aplicare:

Limite / restricţii
Murdărire Schimbătorii de căldură au tendinţa de a murdări
Solide suspendate <5ppm

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Eficienţă ridicată de îndepărtare În anumite condiţii (fier >5mg/l, duritatea apei
Recuperarea materialului este >800mg/l) există o capacitate ridicată de murdărire (de
posibilă exemplu îndepărtarea apei sulfuroase în rafinării) şi
Cădere de presiune scăzută astfel sunt necesari agenţi anti-murdărire.
Consum scăzut de energie Gazul folosit în îndepărtare trebuie tratat.
Este necesare curăţare frecventă a coloanei

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Rata de performanţă Nivelul emisiei Observaţii


Parametru [%]
Air Steam Air Steam
Rafinării: concentraţii scăzute la
<5 1 alimentare şi condiţii optime (exemple:
îndepărtarea apei sulfuroase)
Amoniac 99 2 <50 2 Alimentare 10g/l
Produs al filtrării din tratarea şlamului
>92 4 70 4 activat, alimentare 500-1200mg/l, rata
alimentării 19-24m3/h
Rafinării: proces în două stadii,
NH4-N 53
alimentare 1372mg/l NH4-Na
Rafinării: proces în două stadii,
N total anorganic 73
alimentare 1373mg/l N total anorganic
Rata de alimentare 1m3/h, concentraţia
Volatile organics 99 1 2g/l (diclormetan, triclormetan,
benzen, toluen, xilen, ester, eteri
Rata de alimentare 3,4m3/h,
Metanol 97
concentraţia 36g/l
Rata de alimentare 6m3/h, concentraţia
Chlorometan <1 1
>200mg/l
Amoniac Rata de alimenatre 4m3/h, concentraţia
99 1
5g/l
90-98 2 Turn compact, aer/apă 5-35:1
65 2 Turn compact, aer/apă 35:1
NH4-N 69-92 2 Turn compact, aer/apă 4-30:1
N total anorganic 90 2 Aeraţie prin pulverizare

Waste Water and Waste Gas Treatment 129


Capitolul 3

Rata de performanţă Nivelul emisiei Observaţii


Parametru [%]
Air Steam Air Steam
Rafinării: concentraţii scăzute la
<5 1 alimentare şi condiţii optime (exemple:
îndepărtarea apei sulfuroase)
Amoniac 99 2 <50 2 Alimentare 10g/l
Produs al filtrării din tratarea şlamului
>92 4 70 4 activat, alimentare 500-1200mg/l, rata
alimentării 19-24m3/h
Substanţe organice 95 2 Turn compact, aer/apă 5:1
volatile Aeraţie prin pulverizare
90 2
Metanol
Clormetan Rata de alimentare 4m3/h, concentraţia
99 1
30g/l
Diclormetan Rafinării: proces în două stadii,
1.1 3
alimentare 98mg/l hidrocarburi
Tetraclormetan Alimentare 400m3/h, concentraţie 500-
>99 1
1000mg/l BTX
1,2-Dicloretan Rafinării: îndepărtarea gazului
<20
(petrolier) sulfuros
Tricloretilenă Rafinării: îndepărtarea gazului
<20
(petrolier) sulfuros
Alimentare 7-8m3/h, concentraţie 20-
99-99.6 5 50-200 5
Percloretilenă 40g/l
Rafinării: proces în două stadii,
0.1 3
alimentare 182mg/l fenoli
Rafinării: proces în două stadii,
0.5 3
alimentare 1323mg/l sulfură
Metilal Rafinării: proces în două stadii,
37 3
alimentare 14400mg/l COD
a
stripped ammonia concentrated to 10 % solution and used for de-NOx process in another plant
1
[cww/tm/82]
2
[cww/tm/27]
3
[cww/tm/149]
4
[cww/tm/146]
5
[cww/tm/96]

Efecte inter-media

Procesul de îndepărtare nu se utilizează singular. Are nevoie de cel puţin tratare în aval a
gazului. Volatilele îndepărtate sunt fie reciclate spre a fi folosite într-un proces de producţie fie
sunt tratate (epurare, adsorbţie, oxidare catalitică, termică). În general, tratarea gazului folosit la
îndepărtare este o etapă din cadrul procesului esenţială şi câteodată mai complicată decât însăşi
operaţiunea de îndepărtare (de curăţire). Pentru a obţine o tratare eficientă în total, atât etapa de
îndepărtare, cât şi tratarea gazului provenit din procesul de îndepărtare trebuie să fie ajustate cu
grijă.

Dacă nivelul atins al emisiilor în cazul apei reziduale nu este suficient (vezi nivelurile de emisii
ce pot fi atinse), tratare în aval ulterioară va fi necesară.

Consumabile ar fi:

130 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Cantitate
Consumabile
Striparea cu aer Striparea cu abur
Substanţe chimice necesare Stoichiometric Stoichiometric
ajustării pH-ului (acid, sodă
caustică, apă de var)
Agenţii anti-murdărire
Abur 0.1-0.3 tone/m3 1,2,
Energie [kWh/m3] 680 3 b
Electricitate 1.8 4 a
Gaz (pentru încălzire)
0.5 4
[m3 gaz / m3 apă]
a
echipamente ce funcţionează cu motoare cum ar fi pompele şi ventilatoarele
b
inclusiv generarea de abur
1
[cww/tm/27]
2
[cww/tm/82]
3
[cww/tm/96]
4
[cww/tm/146]

Monitorizare

Parametrii ce trebuie controlaţi sunt:


•pH, în special dacă amoniacul sau hidrogenul sulfurat sunt implicate
•alimentarea
•presiunea
•temperatura
•controlul nivelului de lichid
•raportul refluxului coloanei

Situaţia economică

Tipul de Costuri Observaţii


cost Aer Abur
1
Costuri de BEF 4milioane 100m3/h
capital BEF 80milioane 1 50m3/h
2
EUR 4,0-5,3 milioane Dispozitiv de curăţare a apei
sulfuroase din cadrul rafinăriei,
30-32m3/h
Costuri ale BEF 200/m3 1 BEF 200/m3 1
funcţionării
1
[cww/tm/128]; 2 [cww/tm/48]; 3 [cww/tm/92]

3.3.4.2.15 Incinerarea apei reziduale

Descrierea

Incinerarea apei reziduale înseamnă oxidarea prin aer a contaminanţilor organici şi anorganici ai
apei reziduale şi evaporarea simultană a părţilor lichide la presiune normală şi la o temperatură
ce variază între 730 şi 1200°C sau sub acest interval când sunt utilizaţi catalizatori. În industria
chimică incinerarea este adeseori aplicată central sau ca metodă de co-incinerare în uzinele de
ardere a reziduurilor. Produşii de reacţie sunt: bioxidul de carbon, apa, alţi compuşi anorganici
(azot, oxizi, oxizi de sulf, halide hidrogenate, fosfaţi, compuşi ai metalelor grele), în funcţie de
tipul contaminantului prezent.

Waste Water and Waste Gas Treatment 131


Capitolul 3

Incinerarea este doar auto-întreţinută dacă încărcarea organică este suficientă pentru a asigura
suport energetic adecvat pentru procesul de vaporizare şi pentru încălzirea apei (COD >50g/l).
În cazul unei încărcări organice scăzute instalatia în care se execută incinerarea trebuie să
funcţioneze cu combustibil de susţinere. Cantitatea de energie adiţională este redusă prin
scăderea conţinutului apei, de exemplu prin evaporare în aval (vezi Secţiunea 3.3.4.2.13),
folosind căldura reziduală. Instalarea unui boiler ar fi o modalitate convenabilă pentru generarea
aburului din căldura provenită din ardere care ar putea fi folosită în procesul de evaporare
[cww/tm/132].
Dispozitivele în care are loc incinerarea apei reziduale pot fi construite sub forma unor cuptoare
de ardere obişnuite sau incineratoare cu strat-fluidizat. Trebuie ca materialul din care este
confecţionată instalatia trebuie să fie foarte stabil şi să reziste la coroziune. Cuptoarele de ardere
sunt adeseori construite din material ceramic.

Incinerarea poate fi de asemenea aplicată într-o uzină obişnuită de ardere a reziduurilor folosind
apa reziduală ca flux de intrare adiţional. Pretratare ar putea fi necesară pentru a elimina
particulele ce depăşesc mărimea maximă pentru a se preveni blocajul jetului.

Aplicarea

Incinerarea este aplicată pe apa reziduală care conţine compuşi care fie nu sunt uşor
biodegradabili, fie ar putea deregla procesul biologic din cadrul WWTP-ului biologic sau care
au proprietăţi prea vătămătoare pentru a fi eliberaţi într-un sistem obişnuit de canalizare.
Asemenea compuşi sunt:
•reziduurile lichide din producţia de coloranţi
•reziduuri lichide din producţia de cauciuc ce conţin cantităţi extrem de mari de sare
•extracte lichide din producţia de pesticide
•reziduuri lichide din producţia de poliesteri
Incinerarea apei reziduale este preferată altei tehnici de tratare care are acelaşi scop cu ea atunci
când se dovedesc a fi ne-economice. Se potriveşte în mod special atunci când [cww/tm/132]:
•constituenţii organici nu pot fi reutilizaţi sau atunci când sunt reciclarea lor devine
neprofitabilă
•contaminanţii constituie o mixtură (amestec) din mai mulţi compuşi în care atât concentraţia
cât şi raţia de amestecare variază continuu
•în afară de conţinutul organic, se regăseşte o considerabilă cantitate de material anorganic
•apa reziduală este slab biodegradabilă sau toxică
•conţinutul de sare este prea ridicat pentru tratarea biologică sau numai după o diluţie
considerabilă
•incinerarea permite reciclarea materialului de alimentare indestructibil, ca de exemplu:
sărurile, sau produce produse valoroase

Fluxul de apă reziduală potrivit pentru incinerare acoperă, în general un interval între 2 şi 30
m3/h, având concentraţii COD între 50000 şi 100000mg/l. Concentraţii mai scăzute au nevoie de
combustibil de ajutorarea a arderii. Apa reziduală care necesită căldură pentru ardere scăzută
poate fi injectată într-un cuptor rotativ de ardere pentru a fi arsă împreună cu deşeurile.
Limite şi restricţii în aplicare

Limite / Restricţii
Halogeni, sulf Conţinutul de halogen sau de sulf necesită gaz de tratare special
Temperatura de combustie Odată cu creşterea temperaturii de combustie creşte cantitatea de oxizi
de nitrogen
Solide, săruri Pot bloca injectoarele, astfel că este nevoie de echipament adecvat

Avantaje şi dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
Conţinut organic ridicat va fi Concentraţii organice scăzute au nevoie de combustibil

132 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

aproape complet îndepărtat de ardere de ajutorare


Eliminarea poluanţilor poate fi Reziduurile solide (cenuşă depusă sau din aer) trebuie
făcută şi cu concentraţiile ridicate de depozitate
sare Incinerarea compuşilor sulfului şi/sau a halidelor ar
Căldura reziduală poate fi utilizată putea necesita tratare prin gaz de ardere cauzând apariţia
apei reziduale şi a deşeurilor solide.

Nivelurile de emisii ce pot fi atinse / Randamente

Parametru Randamentul Nivel al emisiei Observaţii


[%] [mg/l]
TOC >991
VOC 922 302 Alimentare 375mg/l, incinerare catalitică
1
[cww/tm/82]
2
[cww/tm/96]

Nivelurile de emisie ce pot fi atinse şi ratele de performanţă cuprinse în tabel sunt legate de
fluxul de apă reziduală care este tratat prin incinerare. Emisiile eliberate în aer şi deversările în
apa reziduală provenite de la gazele arse în curăţare sunt reglementate de Directiva pentru
Incinerarea Deşeurilor 2000/76/EC [cww/tm/155], prezentată în Anexa II, IV şi V. Informaţie
ulterioară poate fi găsită în BREF-ul elaborat în privinţa incinerării reziduurilor.

Efecte inter-media
Incinerarea apei reziduale are ca rezultat gaz rezidual (gazul evacuat din combustie poate
conţine HCl, SOx, NOx, etc.), gaz care, în funcţie de conţinutul său, poate avea nevoie de tratare
ulterioară care rezultă în apă reziduală şi deşeu solid adiţionale. Când procesul nu funcţionează
autotermic, este nevoie de combustibil de ajutorare a arderii. Pe de altă parte, atunci când
căldura reziduală nu poate fi recuperată sau reutilizată, cantităţi de căldură se eliberrează în
mediu.

Consumabile ar fi:

Consumabile Cantitate
Combustibil pentru ajutarea arderii (conţinut TOC scăzut)a 4,5Kg/m3 apă rerziduală
12,5Kg/Kg VOC1
Energie [kWh/m3]b 0.091
a
combustibil uşor, conţinut organic 375mg/l, incinerare catalitică
b
energie electrică pentru pompe, arzătoare, etc.
1
[cww/tm/96]

Monitorizare
De-a lungul întregului proces, monitorizarea este necesară pentru parametrii de operare, cum ar
fi: conţinutul de oxigen, temperatura, conţinutul de oxizi de sulf, de oxizi de azot, halide
hidrogenate, praf pentru a fi asigurată o funcţionare fără cusur.

Situaţia economică

Tipul de cost Costuri Observaţii


Costuri de capital
Costuri ale FIM 2.4/m3
funcţionării FIM 6.6/kg VOC1
3
8m /h, concentraţie VOC 375mg/l, incinerare catalitică
1
[cww/tm/96]

Waste Water and Waste Gas Treatment 133


Capitolul 3

3.3.4.3 Contaminantii biodegradabili solubili / Tratarea biologica

Linia principală de producţie în industria chimică este producerea şi manevrarea substanţelor


organice. Astfel că o partea importantă din apa reziduală din industria chimică este încărcată cu
contaminanţi organici care sunt mai mult sau mai puţin biodegradabili sau potriviţi pentru a fi
supuse tehnicilor de tratare biologică. Substanţele care pot deregla degradarea biologică trebuie
să fie îndepărtate din timp (vezi Secţiunea 3.3.4.2).
Tratarea biologică înseamnă degradarea substanţelor organice dizolvate cu ajutorul micro-
organismelor – bacterii – folosite drept agenţi de moxidare. Azot organic şi fosforul se
transformă în amoniac şi respectiv în fosfat. Biodegradabilitatea fluxului de apă reziduală poate
fi, în mod empiric, estimată cu ajutorul raportului BOD/COD (înaintea începerii tratării):

•BOD/COD <0,2 apă reziduală relativ nedegradbilă


•BOD/COD 0,2-0,4 degradabilă moderat
•BOD/COD >0,4 degradabilă

Există trei tipuri de procese metabolice:

•Procese aerobe, folosind oxigen dizolvat


•Procese anoxice, folosind reducerea biologică a donorilor de oxigen
•Procese anaerobe, fără furnizare de oxigen

Proprietăţile principale ale acestor procese metabolice legate de tratarea apei reziduale sunt
prezentate în Tabelul 3.8 [cww/tm/1321].

Parameteru Anaerobic Anoxic Aerobic


Oxigenul dizolvat [mg/l] 0 0 >0
Consum de energie Scăzut Scăzut Ridicat
Producere de şlam Scăzut Ridicat Ridicat
Sensibilitate la substanţe toxice Ridicat Scăzut Scăzut
Eficienţa îndepărtării COD-urilor <85%a Variabil, depinzând de >85%
denitrificare
Eficienţa îndepărtării azotului 0 45-90% (este necesară 0
nitrificarea în prima
etapă)
Potrivit pentru pretratare Da Da Da
Potrivit pentru tratare în ultima Nu Nu Da
etapă
a
valoare normală, poate fi destul de mare pentru aplicaţiile speciale (vezi secţiunea 3.3.4.3.1, nivele
ale emisiilor ce pot fi atinse / randamente)

Tabelul 3.8: Parametrii specifici ai procesului care sunt asociaţi în mod normal cu biologia aerobă,
anaerobă şi anoxică

O comparatie a balantei de carbon a proceselor aerobe si anaerobe este ilustrata in Figura 3.34
[cww/tm/132].

134 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Carbon in

Efluent brut
in carbon
organic 100% Carbon in
namol

Efluent brut
in carbon org

Carbon org. Rezidual


Carbon org. Rezidual in namol in exces
in efluentul tratat

Figura 3.347: Bilantul de carbon in compusii organici de degradare microbiologica aerobica (A) si
si anaerobica (B)

Un avantaj al tratarii biologice de apa reziduala – independent de tipul procesului metabolic –


este adaptabilitatea mai mult sau mai putin rapida a microorganismelor la o varietate larga de
medii nutritive.

Tehnicile de tratare biologice uzuale in industria chimica apar in urmatoarele sectiuni.

3.3.4.3.1 Tratarea anaeroba

Descrierea

Tratamentul anaerob al apei reziduale transforma continutul organic al apei reziduale, cu


ajutorul microorganismelor si fara input de aer, intr-o varietate de produse precum metanul,
dioxidul de carbon, sulfura etc. Biogasul consta in 70% metan, 30% dioxid de carbon si alte
gaze precum hidrogenul si hidrogenul sulfurat [cww/tm/128]. Procesul are loc in reactorul
rezervor etans la aer, microorganismele sunt retinute in rezervor ca biomasa (namol).

Exista mai multe tipuri de reactoare disponibile. Cele mai uzuale sunt:

• Reactorul anaer de contact (ACR)


• reactorul cu stratde namol anaerob cu flux ascendent(UASB)
• reactorul cu pat fix
• reactor cu pat extins.

In procesul de contact anaerob (ACP) apa uzata este amestecata cu namolul de reciclare si
amestecate intr-un reactor etans, amestecul de namol/apa uzata sunt separate extern
(sedimentare, Sectiunea 3.3.4.1.2, sau flotatia in vid 3.3.4.1.3) iar partea plutitoare (supernatant)
este devarsata catre un tratament ulterior. Namolul anaerob este reciclat in reactor. [cww/tm/4].
O imagine schematica este data in Figura 3.28.

Waste Water and Waste Gas Treatment 135


Capitolul 3

alimentare

Depunerea
namolului

Figura 3.28: Procesul de contact anaerob

In procesul UASB , apa uzata este introdusa pe la baza reactorului, de unde curge ascendant
printr-un strat de namol format din granule sau particule formate biologic. Gazele produse
determina amestecul cantitatii de apa uzata. Apa uzata trece intr-o camera de sedimentare unde
continutul solid este separat; gazele sunt colectate in domuri in varful reactorului cww/tm/4].
Principiul este ilustrat in Figura 3.29 [cww/tm/132].

Decantor

Strat namol

Pat namol

Figura 3.29: Reprezentarea schematica a procesului UASB


a) intrare namol – lichid
b) filtru de gaz
c) namolul sedimentat se intoarce spre intrare

In procesul cu pat fix sau anaerob, apa uzata curge ascendant sau descendent (in functie de
continutul de solide din influent) printr-o coloana cu tipuri variate de substante solide pe care
microorganismele anaerobe cresc si sunt retinute. [cww/tm/4].

In procesul cu pat extins, apa uzata este pompata ascendant prin stratul unui mediu adecvat
(nisip, carbune, polietena, etc.) pe care s-a dezvoltat un strat biologic in forma de biofilm.
Efluentul este reciclat pentru a dilua fluxul de apa uzata si pentru a furniza un flux adecvat
pentru a mentine stratul-pat intr-o conditie extinsa [cww/tm/4].

Excesul de biomasa este indepartat de la suprafata si tratat dupa bioreactor. Acolo nu mai este
necesara o recirculare de namol, purtatorul biofilmului asigurand o concentratie ridicata a
biomasei in interiorul reactorului. Avantajul acestei versiuni de tratament anaerob este spatiul

136 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

necesar redus avand aceeasi performanta. Sistemul este mai rezistent la momente de solicitare
maxima, care altfel ar cauza deversari toxice.

Pentru cresterea eficientei tratamentului anaerob a fost introdusa o varianta in doua etape asa
cum este aratat mai jos in Figura 3.30.

Alcool
Acid lactic
Acizi grasi Acizi grasi de
Zahar marime redusa Iesire
Amino acizi

Bacterie Bacterie acetogenica,


acidogenica metanogenica

Figura 3.30: Prezentarea schematica a procesului de tratare anaerob in doua etape

Aplicatie

Tratamentul anaerob de apa uzata este utilizat in mod esential doar la pre-tratarea apei uzate,
caracterizata de o incarcare organica ridicata (>2 g/l) si cu o cantitate mai mult sau mai putin
constanta [cww/tm/132]. Este aplicabil cel mai mult in sectoarele cu efluenti consistenti de
BOD ridicate.

Tratamentul anaerob al apei uzate industriale a devenit din ce in ce mai important in ultimii ani
ca un rezultat al consturilor mari ale energiei si problemelor cu depozitoarea excesului de namol
format in procesele de tratare aeroba. Eforturile se fac acum in indepartarea contaminantilor
organici pe cat posibil fara surse externe de energie, profitand de biogazul produs, unde este
realizat un nivel dorit de puritate cu o etapa secundara de sedimentare aeroba biologica
[cww/tm/132].

Limitele de aplicare si restrictiile sunt:

Limite / restrictii
Temperatura 20–40 °C
pH 6.5–7.5, pH >8 opriori pentru procesul de
formare a metanului
Substantele toxice Prevenirea substantelor toxice , deorece
procesul este sensibil

Avantaje si dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Consumul redus de energie, comparat cu • Sensibilitatea ridicata a substantelor toxice, c
procesul aerob. ear putea conduce la evacuarea crescuta a
• Producerea gazului energic, probabil utilizabil namolului active, atunci cand apar substante
sub forma de combustibil de calitate inferioara toxice.
pentru utilizare locala. • Producerea posibila a gazelor reziduale
• Cantitatea comparativ redusa (fata de procesul inflamabile, toxice sau mirositoare.
aerob) de namol de decantare (o zecime din • O pornire foarte inceata.

Waste Water and Waste Gas Treatment 137


Capitolul 3

procesul aerob) (vezi Figura 3.34). • Rata de performanta nu este suficienta pentru
• In prezenta sulfatului sau compusilor de sulf etapa finala a tratamentului (indepartarea COD
organic, compusii de metale grele se normal <85 %), astfel fiind necesara tratarea in
transforma in sulfati si precipita. continuare.
• Nu se formeaza aerosoli si substantele volatile
nu stripeaza (comparat cu procesul aerob).

Niveluri de emisie realizabile / Rate de performanta

Input COD Timp de Incarcare organica Indepartarea


Proces [g/l] detentie [kg/(m3 d)] COD
[h] [%]
ACP 1 1.5–5 2–10 0.48–2.40 75–90
UASB 1 5–15 4–12 4.00–12.0 75–85
Pat fix 1 10–20 24–48 0.96–4.81 75–85
Pat extins 1 5-10 5-10 4.81–9.62 80–85
1
[cww/tm/4]

Rata de performanta a indepartarii COD depinde foarte mult de biodegradabilitatea substantelor


organice responsabile de continutul COD . Astfel cerintele principale pentru tratamentul
anaerob – si pentru tratamentul biologic – este de a evita introducerea fluxurilor de apa
reziduale nedegradabile cat de mult posibil.

In combinatie cu tratamentul aerob ulterior, randamentele de performanta sunt:

Randament
Parametru
[%]
BOD 99–99.8
COD 95–97

Efecte inter-media

Procese anaerobe normale se desfasoara in etape de incarcare ridicata biologic ace necesita un
tratament ulterior biologic (aerob) suplimentar. Avantajul unui pre-tratament anaerob este
cantitatea redusa de namol activ produs in timpul procesului, aprox. 10% in comparatie cu
procesul aerob de namol active. In acest mod partea principala a cantitatii organice degradabile
(75-85 %) este indepartata cu o zecime din formarea normala (de ex. aeroba) a namolului in
exces, adica comparata cu tehnicile aerobe doar 10% din deseuri necesita sa fie depozitate
permanent.

Procesul de degradare anaerob are ca rezultat un amestec de metan si dioxid de carbon intr-un
raport de 1-3 : 1, astfel producandu-se un gaz combustibil cu un continut de energie ridicat
utilizat in mod normal pentru inlocuirea combustibilului sau pentru alte instalatii energetice.
Comparativ cu procesele aerobe consumul energetic este considerat mai putin, deoarece nu
exista necesar de energie pentru alimentarea cu oxigen sau aer pentru reactor, insa doar pentru o
activare eficienta. In ansamblu , acesta contribuie la reducerea dioxidului de carbon.

Aparitia gazelor combustibile si formarea de metaboliti precum o retea redusa de acid carboxilic
face inevitabil utilizarea uneui echipament inchis pentru a prefeni fluxul de miros. Reducerea
mirosului reprezinta un tratament esential ulterior procesului principal.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate
Auxiliare (pentru sedimentare, flotatie, etc.)
Energie [kWh/m3]

138 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Monitorizarea

Monitorizarea tratamentului biologic al apei uzate este ilustrata in anexa 7.3.

Situatia economica

Tipuri de costuri Costuri Observatii


UASB reactor, 25 m3/h, brut
BEF 120 milioane 1
COD 30 g/l
Costuri de investitie
206 m3/d, incarcare COD brut
NLG 3.5 milioane 2
7300 kg/d or 35 g/l
UASB reactor, 25 m3/h, brut
BEF 40/m3 1
COD 30 g/l
Costuri de operare
NLG 0.3/m3 2 206 m3/d, brut COD incarcare
[NLG 20000/yr] 7300 kg/d or 35 g/l
206 m3/d, brut COD incarcare
NLG 210000/yr 2
7300 kg/d or 35 g/l
Beneficii (biogas)
Comparat cu incinerarea
NLG 1.5 milioane/yr 2
excesului de namol
1
[cww/tm/128]
2
[cww/tm/100]

Reducerea efectiva a contaminantilor organici apare o data cu producerea de biogas – utilizabil


ca si combustibil – si o reducere considerabila de exces de namol active. Plecand de la idea ca
biogazul poate fi utilizat, aspectele ecologice si economice devin mutual interdependente, de ex.
o situatie de castig-castig pe o perioada lunga de timp, cand tratamentul anaerobic / tratamentul
final aerob cu incarcare redusa este comparat cu tratamentul aerob final cu incarcare ridicata si
costuri aferente (incinerarea namolului sau depozitarea permanenta).

3.3.4.3.2 Indepartarea biologica a compusilor de sulf / metalele grele

Descrierea

Indepartarea biologica a metalelor grele si a compusilor de sulf reprezinta o aplicatie speciala a


tratamentului anaerob. Acesta consta din trei etape de proces:

• Reactia biologica a sulfatului si a altor compusi de sulf oxidati in sulfuri prin intermediul
bacteriei de reducere a sulfatului
• Reactia secundara a ionilor de metale grele cu sulfati si precipitarea sulfatilor de metale
grele
• O a doua reactie biologica pentru indepartarea excesului de sulfat si transformarea in sulf

Procesul profita de solubilitatea cu mult mai redusa a sulfatilor fata de hidroxizii lor.

Un exemplu de instalatie de tratare este dat in Figura 3.31.

Waste Water and Waste Gas Treatment 139


Capitolul 3

Transfer
bio-gaz Ventilatia
aerului

Aer

Etanol+Ag Sulf
Sulfura de
enti zinc
nutritivi

Subst. solide
catre
instalatia de
zinc

UASB: Strat de namol superior anaerob


FFR: Reactor cu film fix
TPS: Decantor cu placi
SF: Filtru de nisip

Figura 3.31: Diagrama de proces a instalatiei de reducere biologica a metalului si sulfatului

Componentii principali:

• reactorul UASB, unde reducerea biologica a sulfatului se termina in sulfura


• sistemul de manipulare a biogazului pentru a utiliza sau controla gazul rezidual rezultat din
UASB
• reactorul cu film fix, unde sulfura este transformata aerob in sulf, bacteria atasandu-se de un
material purtator
• sedimentatorul cu placi pentru a separa sulful
• ultima instalatie de spalare, de ex. filtrul de nisip epurat continuu.

Procesul biologic necesita donori de electroni, determinati in mod normal de continutul de COD
in apa uzata. Daca continutul de COD nu este suficient, electronii donori trebuie sa fie adaugati.
Posibilii electroni donori sunt de ex.:

• hidrogen
• amidon
• etanol
• acid formic
• esteri de acetate sau saruri
• esteri propioni sau saruri
• lactate.

In afara acestor substante chimice, reziduurile poti fi utilizate ca donori de electroni, precum:

• praful de lemn
• melasa.

140 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Daca influentul necesita neutralizare, o parte din apa uzata de dupa sedimentatorul cu placi sau
filtru cu nisip poate fi recirculat deoarece conversia din sulfura in sulf creste alcalinitatea.

Operarea biogazului de catre reactorul UASB si din ventilatia aerului din reactorul fix al
filmului permite o operatie fara miros.

Aplicatia

Operatia de tratare biologica este aplicata pentru toate fluxurile de apa reziduala ce contine o
cantitate considerabila de sulfat. In timp ce indepartarea sulfatului este posibila fara prezenta
compusilor de metale grele, reducerea metalelor grele necesita suficient sulfat pentru a livra
cantitatea necesara de sulfura pentru reactia de precipitare. Prezenta continutului sufficient de
COD favorizeaza randamentul. O posibila aplicare este de ex. apa uzata din productia de fibre
vascoase, unde zincul si sulfurile sunt principalii poluanti.

Limitele aplicarii si restrictiile sunt:

Limitele / restrictiile
Timpul de stationare 6 h pentru reactorul UASB 1
COD/rata de sulfat 1 : 1, daca continutul de COD este prea redus,
trebuie adaugat electronul dono
Dozarea de floculant in Doza de floculant trebuie sa fie optimal
sedimentatorul cu placi reglata la sedimentator pentru a realiza o
(indepartarea sulfului) operatie stabila
1
[cww/tm/101]

Avantaje si dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Tratarea sulfatului fara adaugarea • Continutul COD deseori additional este
chimicaleleor de precipitare. necesar ca electron donor, fapt ce mareste
• Este posibila indepartarea simultana a costurile operationale.
metalelor grele si a sulfatului. • Sulfurile de metal amestecate cu namolul
• Metalele grele sunt separate din apa uzata in biologic in reactorul UASB.
forma de sulfura putand fi reutilizat. • Indepartarea metalelor grele fara sulfat nu este
• Sulfurile de metal au o solubilitate mai mica posibila.
decat hidroxizii respectivi, astfel ca se pot
indeplini conditiile pentru efluent.
• La finalul retelei exista sulful ce poate fi
utilizat ca material initial in productii (de ex.
productia de acid sulphuric) sau pentru
recuperare.
• COD si nitratul pot fi de asemenea indepartati
• Procesul stabil, precum fluctuatiile si
disturbarile din debitul de apa uzata
influenteaza cu greu eficienta.

Niveluri realizabile de emisie / Randamente

Randament Nivel de emisie


Parametru Observatii
[%] [mg/l]
Zinc 99.8 1 0.05-0.15 influent 100 mg/l
Cadmiu >99 1 <0.01 influent 1 mg/l
Sulfat 94 2
75 influent 1170 mg/l, prezenta metalelor grele
1
[cww/tm/102]
2
[cww/tm/101]

Waste Water and Waste Gas Treatment 141


Capitolul 3

Efecte inter-media

Reziduurile proceselului de tratare sunt:

• Sulfurile de metale grele, daca metalele grele sunt prezente in debitul de apa reziduala,
apestecata cu excesul de namol din reactorul UASB
• Sulfura, probabil amesteca cu particulele solide, din sedimentatorul cu placi.

Sulfurile pot in functie de tipul de material sa fie reutilizate pentru a recupera metalul.
Fractiunea de sulf atunci cand se recupereaza separate, este produsa in forma de crusta de sulf,
ce contine 60% parte solida cu o puritate de pana la 95%. Poate fi utilizata la productia de acid
sulfuric in instalatiile pentru acid sulfuric cu instalatii de ardere a “acizilor reziduali” sau a
namolurilor.

Datorita biogazului si a aerului ventilat necesar din motive de siguranta, procesul opereaza fara
emisii de mirosuri. Din punct de vedere al zgomotului, sursele obisnuite sunt pompele si
supapele inchise.

Consumabilele:

Consumabile Cantitate
Agenti de neutralizare
Electron donor
Floculant
Energie [kWh/m3]

Monitorizarea

Alcalinitatea corecta si raportul optim COD /sulfat (minimum 1:1) influenteaza eficienta
procesului de tratare, astfel ca monitorizarea influentului apei uzate pentru pH si continutul
COD reprezinta un aspect important. De asemenea este essential ca influentul sa nu contina
substante ce pot distruge bacteria de sulf activ sau sa infraneze cresterea lor. Astfel ca influentul
trebuie sa fie protejat de astfel de substante. Efluentul este monitorizat pentru poluantii tratati,
precum metalele grele, sulfatul, COD etc.

Situatia economica

Tipul de costuri Costurile Observatiile


Costurile de investitie
Costurile operationale

3.3.4.3.3 Tratamentul aerob

Descrierea

Tratamentul aerob reprezinta oxidarea biologica a substantelor organice dizolvate cu oxigen ce


utilizeaza metabolismul microorganismelor. In prezenta oxigenului dizolvat – injectat ca aer sau
oxigen pur – compusii organici sunt transformati (mineralizati) in dioxid de carbon, apa sau alti
metaboliti si biomasa, namolul active.

Continutul apei uzate toxice poate inhiba procesul biologic. Cateva astfel de substante toxice
sunt aratate in tabelul 3.9 [cww/tm/132].

142 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Concentratia inhibatoarea
Substanta
[mg/l]
Cadmiu (Cd2+ ) 2–5
Bicromat (CrO42-) 3–10
Cupru (Cu2+) 1–5
Nichel (Ni2+) 2–10
Zinc (Zn2+) 5–20
Clor (Cl2) 0.2–1
Cianura (CN-) 0.3–2
Uleiuri minerale >25
Fenoli 200–1000
Hidrogen sulfurat/sulfuros 5–30

Tabelul 3.9: Praguri de concentratie pentru substantele representative toxice pentru namolul activ

Toxicitatea potentiala a unei substante in cadrul unei WWTP biologice nu este constanta
predeterminat ci o functie a conditiilor de expunere si a organismului prezent. Termenul de
toxicitate se refera la o interactiune intre substanta si organism. Prinr-o alimentare continua a
concentratiilor scazute ale substantelor toxice, efectul inhibitor se diminueaza datorita adaptarii,
ducand la marirea microorganismului cu rezistenta marita si un potential de degradare marit
[cww/tm/132].

Tehnicile uzuale aerobe biologice sunt:

• Procesul complet cu amestec de namol activ


• Proces cu biorector cu membrana
• Proces de filtrare cu stropire si percolare
• Proces cu pat extins
• Proces cu biofiltru cu pat fix.

Astazi procesul complet cu mix de namol activ este o metoda utilizata deseori in cadrul
industriei chimice si ca majoritatea tehnicilor de tratare pentru apa reziduala biodegradabila.
Micro-organismele sunt mentinute ca suspensie in apa uzata iar intregul amestec este aerat
mechanic. Amestecul de namol active este trimis catre o instalatie de separare de la care
namolul este reciclat catre rezervorul de aerare. Separarea instalatiei poate fi:

• sedimentarea sau rezervorul de saturare


• instalatia de flotare a aerului
• membrane MF sau UF (bioreactorul cu membrana, vezi paragraful de mai jos).

Intregul proces de amestec este realizat in mai multe variante, in functie de cantitatea de apa
reziduala, disponibilitatea spatiului, cerintele pentru emisia atmosferica etc. Exemplele de
variante sunt:

• agentul oxidant: aer sau oxigen pur, ultimul avand avantajul efectelor mai putine de stripare
si a mirosurilor mai putine, deoarece mai putin gaz este pulverizat in apa reziduala si de o
reactie mai rapida si mai efectiva din punct de vedere biologic
• camera de aerare: o biologie a unui rezervor mai putin plat sau o biologie a unui turn,
ultimul luand in considerare randamentul sporit in degradare datorita bulelor de aer mici ce
urca intr-o coloana inalta de apa uzata si astfel crescand considerabil cantitatea de apa
uzata/ aer, Figura 3. [cww/tm/132]
• etapa de decantare: sedimentarea sau filtrarea cu membrana (bioreactorul cu membrane,
vezi mai jos) ultima necesitand mai putin spatiu, prima suportand probabil o etapa de
flotatie

Waste Water and Waste Gas Treatment 143


Capitolul 3
Evacuare gaz

Efluent

Post-limpezire
Namol in exces
Activare Namol reciclat
Aer
Apa uzata

Figura 3.32: Exemple de biologie a turnului

Procesul cu biorector si membrana, ca o combinatie a tratamentului cu namol activ biologic


si separare cu membrane, reprezinta un proces de tratare biologic utilizat pentru apa uzata
industriala si urbana. Diferitele variatii ale acestui proces:

• ciclul extern de recirculare intre rezervorul de namol active si modulul de membrane


• imersia modului membrana in rezervorul cu namol activ aerat, unde efluentul este filtrat
printr-o membrana fibroasa gaurita, biomasa ramanand in rezervor; aceasta varianta
consuma mai putina energie si se utilizeaza in instalatii mai compacte.

Aceste variante impreuna cu procesul de namol activ conventional sunt aratate in Figura 3..

Ancrasarea, ca problema majora pentru membrane, este diminuata de:

• aerare
• spalarea in contra-curent a membranei,

cu conditii specifice adaptate pentru fiecare instalatie de tratare.

Ca bariera fizica, membranele permit ca biomasa sa fie retinuta in rezervor, rezultand:

• concentratii ridicate de namol (TSS 10-20 g/l)


• un namol cu o vechime mare (sau timp de stationare, MCRT).

Un bioreactor cu membrana reprezinta o facilitate compacta (pana la de 5 ori mai compact decat
o instalatie conventionala cu namol activ, modulul membranei inlocuind rezervorul de
decantare) aceasta producand exces de namol semnificant mai putin. Pe de cealalta parte,
consumul de energie poate fi semnificant mai mare decat la procesele conventionale cu namol
activ, datorita pomparii.

In procesul de filtrare prin picurare sau percolare microorganismele sunt atasate de un


mediu foarte permeabil prin care apa uzata va picura – sau percola. Mediul de filtrare in mod
normal consta dintr-o roca sau diferite tipuri de plastic. O imagine schematica este data in
Figura 3. [cww/tm/132].

Lichidul este colectat intr-un sistem de drenaj subteran si trimis catre un rezervor de
sedimentare iar o parte din lichid este reciclat pentru a dilua rezistenta apei uzate.

Procesul cu pat extins functioneaza ca tratare anaeroba (vezi Sectiunea 3.3.4.3.1) cu distinctia
ca aerul sau oxigenul este introdus iar bacteria aeroba in loc de anaeroba este fixate in biofilm.

144 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Avantajul acestei versiuni a tratamentului aerob este de a reduce necesarul de spatiu cu aceeasi
performanta.

Namol activ conventional


Apa uzata
Rezervor
de aerare Decantor

Namol reciclat Namol in exces

Bioreactor cu membrana: ciclu extern


Namol reciclat
Apa uzata

Module MF sau UF
Rezervor de
aerare

Bioreactor cu membrana: membrana de imersie

Apa uzata

Exces de namol

Figura 3.33: Variante de bioreactor cu membrana, comparat cu procesul de namol active


conventional

Suprafata
de crestere
Biofilm

Filme
apoase
Aer
Namol in
exces

Figura 3.34: Imaginea schematica a filtrului picurator


Q: Apa uzata
QR: Apa reciclata

Waste Water and Waste Gas Treatment 145


Capitolul 3

In procesul cu biofiltru cu pat fix biofilmul este mentinut la suprafata purtatorului. Debitelul
de apa uzata este tratat cand trece prin acest biofilm; substantele solide suspendate sunt retinute
in filtru, din care sunt spalate in contra-curent cu regularitate. Aceasta tehnologie a fost
dezvoltata ca alternativa compacta (cu o randament ridicat pe volum si cu renuntarea la
decantorul secund) si fara miros la procesul conventional cu namol activ (vezi Figura 3.).

Proces conventional cu namol activ

Apa uzata Apa uzata tratata


Decantare Proces cu namol
primara Limpezire
activ

Proces cu biofiltru

Apa uzata Apa uzata tratata


Decantare Biofiltru
primara

Figura 3.35: Procesul cu biofiltru in comparatie cu procesul conventional cu namol activ

Cele mai scufundate biofiltre se bazeaza pe un singur mediu de filtrare. Fluxul de apa dintr-un
filtru este un flux ascendent sau descendent cu mediu de scufundare sau plutire. Biofiltrele pot
avea o structura mono sau cu multe straturi. Daca biofiltrele cu mai multe straturi sunt
alimentate cu apa bruta fara decantare primara, filtrele cu un singur strat sunt utilizate de obicei
dupa un tratament primar pentru a indeparta substantele solide suspendate.

Frecventa spalarilor in contra-curent depinde de caracteristicile efluentului. O frecventa normala


inseamna o spalare pe zi cu o cantitate mare de apa, insa aceasta trebuie adaptata la fiecare caz.
Spalarea in contra-curent functioneaza in diferite etape:

• doar cu apa
• doar cu aer
• apa si aer.

O varietate a materialului purtator este cocsul lignit datorita abilitatii lui de a adsorbi in porii sai
contaminantii organici, oxigenul si materialul bacterial, care mareste timpul de reactie mult
peste timpul de stationare. Astfel, COD rezistent este mul mai redus decat in procesul complet
cu amestec de namol active, ca rezultat al combinatiei dintre biodegradabilitatea sporita si
adsorptia materialului purtator. Cocsul lignit acopera suprafata rezervorului si serveste ca un
filtru de aer uzat, fapt ce reduce considerabil emisiile de miros.

Aplicatia

Tratamentul aerob al apei uzate reprezinta in general etapa finala biologica. Acesta ofera
avantajul unui grad inalt de inmultire al namolului care nu numai ca permite manipularea mai
multor componente de apa uzata toxica insa ofera si un grad eficient de indepartare COD ce este
superior de obicei tratamentului anaerob.

146 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

In general procesul complet cu amestec de namol este aplicabil tuturor fluxurilor de apa uzata
biodegradabila, fiind o pre-tratare a incarcarilor mari ale fluxurilor secundare sau o parte
centrala a WWTP.

Bioreactorul cu membrana este utilizat in tratarea apei uzate municipale si industriale, ultima
avandu-si originea din industria chimica, industria de fabricare a alimentelor sau din industria
de celuloza si hartie, precum si depozitarea permanenta a lesiilor. Se potriveste in principal:

• efluentilor cu incarcare rididicata de COD si/sau amoniu


• reciclarea apei uzate
• reglementari stringente ale deversarii
• apele receptoare sensibile
• namolul greu de sedimentat
• innoirea instalatiilor existente
• instalatiile compacte
• problemele neplacute (de ex. mirosul)
• desinfectia apei.

Cand se utiliezaza filterul de picurare in industria chimica, acestea functioneaza ca parte a


WWTP centrala pentru a reduce contaminantii cei mai usor de degradat si de a imbunatati
calitatea namolului intr-o etapa de aerare secundara.

Biofiltrele sunt utilizate pentru a trata apa uzata comunala si o parte din cea industriala (de ex.
efluentul foarte incarcat cu COD din industria celulozei si hartiei), insa si pentru a retehnologiza
o instalatie existenta de namol active (acesta fiind si cazul reactorilor cu pat extins). Avantajul
biofilmului fix pe material purtator consta in vulnerabilitatea redusa fata de cantitatea mare de
sare si in conditiile mai bune pentru bacteriile cu o crestere inceata datorita mentinerii de durata
in sistem. Biofiltrele sunt de asemenea utilizate ca o pre-tratare directa sau etapa finala de
spalare catre un proces cu namol activ.

Biofiltrele pot fi incarcate de 2 - 3 ori mai mult decat o instalatie de namol activ puternic
solicitata si pot inca reduce 90% din COD [cww/tm/164]. O comparatie a incarcarilor tratate de
diferite biosisteme este aratata in Tabelul 3.10 [cww/tm/164]. Biofiltrarea atinge aceeasi
performanta ca nitrificarea / denitrificarea, insa cu o solicitare mai mare.

COD BOD NH4-N NO3-N


[kg/(m3/d)] [kg/(m3/d)] [kg/(m3/d)] [kg/(m3/d)]
Namol activ 0.4-6 0.35-3 a 0.04-0.1 0.24-0.72

Namol active cu aerare imbogatita 2-5 b

Biofiltru 3-25 1.3-10 a 0.4-1.5 0.7-6


Filtru de picurare
1-5 b
(cu suport plastic)
Bioreactorul cu membrana c 2-3 d 1 0.9 e 1
a
BOD5
b
BOD7
c
concentratia de namol 11-25 g/l 1
d
varfuri intre 1.6 si 8.5 kg COD/(m3/d)
e
din lichid din tratament termic
1
[cww/tm/163]

Tabelul 3.10: Comparatia cantitatilor volumetrice tratate de o variatie a proceselor aerobe

Waste Water and Waste Gas Treatment 147


Capitolul 3

Limite de aplicatii si restrictii:

Limitele / restrictiile
Nutrienti BOD:N:P ar trebui sa fie 100:5:1;
Rapoartele critice ce nu ar trebui sa fie depasite
pentru a asigura o operatie adecvata sunt BOD:N
32:1 si BOD:P 150:1
Concentratia Concentratiile ridicate de substanta (chiar si ale
substantelor non-toxice) trebuie sa fie evitate
Inhibitori vezi Tabelul
Temperatura Temperaturile apei uzate >35 °C pot fi critice
pentru micro-organisme
Cantitatea de sare Cantitatile mari de sare (>30 g/l) pot deranja
procesul biologic prin prejudicierea
microorganismelor; tehnicile cu film fix sunt mai
putin vulnerabile

Avantaje si dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Tratamentul cu costuri effective ale • Consum ridicat de energie pentru a furniza
contaminantilor organici. oxigen in apa.
• Impactul de mediu mai redus decat cu alte • Productia unei cantitati considerabile de namol
procese de tratare. de decantare (cu exceptia bioreactorului cu
• Cantitatile mari de deseuri pot fi tratate. membrana sau a biofiltrelor cu pat fix).
• Procesul de aerare cauzeaza efecte de stripare
• Eficienta energetica relativ mare in comparatie
pentru compusii volatili ce rezulta din
cu sistemele non-biologice de tratare. Energia
eliberarile volatile, acestea fiind deseori cauza
este produsa in cea mai mare parte de metode
mirosurilor si aerosolilor.
durabile (metabolisul microorganismelor cu
aer si apa). • Procese cu amestec complet pot cauza marirea
• Degradarea consta in principal in compusi volumului, fapt c educe la evacuarea in exces a
nedaunatori. precipitatilor floconosi activi.
• Procesele biologice pot fi inhibati de
contaminanti.
• Cu bioreactorii cu membrana: murdarirea
membranelor poate fi o problema.
• Variatia puternica de presiune, echivalenta cu
cresterea consumului de energie electrica.

Niveluri realizabile de emisie / Randamente

Principalul parametru de verificare a performantei sau eficientei tratamentului biologic este


BOD, degradarea COD depinzand de gradul pre-tratamentului precedent si continutul
contaminantilor greu degradabili. Deoarece COD rezistenti (sau concentratiile de contaminant
ice actioneaza ca niste COD rezistenti) nu se potrivesc pentru tratamentul biologic, si astfel ar
trebui lasati in afara pe cat posibil din WWTP biologic, este necesar sa se listeze nivelurile
realizabile de COD.

148 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Randamente
[%]
Parametru Namol active Bioreactor
Filtru Strat Filtru cu strat
complet cu
picurator expandat fix
amestecat membrane
TSS 99 5

Turbiditate 99 5
40–90 2
BOD 97–99.5 1 97 5 >98 1
85–95 a 2
COD (TOC) 76–96 c 1 >90-96 5 90 b 1 26–68 d 3

Index fenol >99 e 4 75–98 3

AOX 55–98 3
N total
82 5 4–50 3
anorganic
NH4-N 96-98 5
a
doua etapa
b
3 bioreactoare in serie, adsorptie GAC suplimentara rezulta din reduceerea TOC de 98 %, reducerea de
COD de 99 %
c
96 % cu oxigen pur
d
degradarea COD rezistent, instalatia opereaza ca amestec pentru spalare inainte de WWTP pentru namol
activ
e
input de fenol 30 mg/l, 2200 m3/d apa uzata
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/4]
3
[cww/tm/151]
4
[cww/tm/96]
5
[cww/tm/163]

Efecte inter-media

Principalele aspecte de mediu a tratametnului biologic aerob sunt:

• Introducerea oxigenului in sistem si efectele sale


• Aparitia namolului active ca rezultat al procesului biologic.

Oxigenul este introdus prin aerare, fapt ce solicita energie multa si striparea continutului de apa
uzata volatile continuta in atmosfera, provocand mirosul. Acest impact poate fi controlat prin
mai multe feluri:

• Inlocuirea aerului cu oxigen pur sau aer imbogatit cu oxigen, injectarea de gaz redus la
aprox. 20% din injectarea necesara de aer iar la aceasta reducere, efectul de stripare precum
si necesarul energetic; avantajul acestei variante de process necesita oricum sa fie evaluate
cu grija in comparative cu impacturile productiei de oxigen, de ex. consumul energetic,
aspectele de siguranta, dificultatile de inlaturare a CO2, etc.
• Acoperirea rezervoarelor de aerare si trimiterea aerului uzat captat la un sistem de reducere
aflat in aval (precum un adsorber GAC, incinerator, biofiltru sau scruber umed)
• Utilizarea tehnicilor de tratare biologica pentru materialul suport (biofiltru cu pat fix), fie cu
echipamentul acoperit sau materialul purtator (cocs de lignit), serveste ca adsorbent.

Tratamentul biologic aerob produce o cantitate relativ mare de exces de namol activ, ce necesita
sa fie depozitat permanent. Tratarea speciala a namolului activ implica tehnicile de tratare a apei
uzate biologice aerobe, atat in afara cat si pe amplasament, aspect detaliat in Sectiunea 3.4.

Waste Water and Waste Gas Treatment 149


Capitolul 3

Consumabilele sunt

Namol active Bioreactor Filtru Biofiltru cu


Consumabile complet cu picurator Pat extins pat fix
amestecat membrana
Oxigen (aer
sau gay pur)
Chimicale de
neutralizare
300-550 kg/tone
Floculanti
COD a 1
23-42 kg/tone
Agenti nutritivi
COD b 1
Purtator
Energie 9.5 c 1
[kWh/m3] 0.1 kWh per p.e. 2
a
floculant: ferosulfate
b
acid o-fosforic
c
inclusive incinerarea namolului
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/128]

Monitorizarea

Monitorizarea unei instalatii de tratare a apei uzate biologice ilustrata in Anexa 7.3

Situatia economica

Costuri
Namolul active Bioreactor Filtru Pat extins Biofiltru
complet amestecat cu picurator cu pat fix
membrana
Costuri de
FIM 15-20 milioane a 1
investitie
aprox 2 % din DEM
Costuri costurile de capital 2 0.2/m3 3
operationale
FIM 0.60/m3 a 1
a
aprox. 90 m3/h, COD 500-900 mg/l
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/128]
3
[cww/tm/151]

Costuri de investitie si operationale sunt foarte dependente de incarcarea hidraulica si


contaminanta, instalatiile necesare implementat precum API, neutralizarea, echipamentul de
separare a namolului etc. Astfel informatiile asupra costurilor la acest nivel pot oferi doar
informatii generale si necesita o detaliere din punctual de vedere al echipamentului si solicitarii
instalatiei.

3.3.4.3.4 Eliminarea biologica a azotului

Descrierea

Azotul, sau mai précis amoniul, este indepartat printr-un tratament biologic special ce consta
din doua etape:

• Nitrificarea aeroba, unde microorganisme specilale oxideaza amoniul (NH4+) intr-un nitrit
intermediar (NO2-) transformat in nitrat (NO3-)
• Denitrificarea anoxica, unde microorganismele transforma nitratii in azot gazos.

150 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Ca toate procesele biologice, nitrificarea / denitrificarea este vulnerabila la substantele de


inhibare sau toxice. Oricum, asa cum s-a mentionat mai sus, alimentarea precauta a
concentratiilor reduse ale acestor substante toxice pot duce la adaptarea microorganismelor si
astfel la completarea pierderii efectelor inhibitoare, daca concentratia nu este crescuta
considerabil. Substantele cu efecte inhibitoare sunt listate in tabelul Tabelul 3. [cww/tm/27].
Concentratia Reducerea in
Compusi inhibitoare rate
[mg/l] dissolved [%]
Tiourea 1 50
Tiosemicarbazide 1 50
Sodium methyldithiocarbamate 1 50
Metil isocanat 1 50
Allyl isotiocianat 1 50
1,1-Dicloroetan 125 Punct initial
1,1-Dicloroetena 75
1,2-trans-Dicloroetena 75
1-Naftilamina 15 50
2,2-Bipiridine 16 / 20 50
Amonia-N 200 50
Benzen 500
Dihidroclorura de benzindina 20-100 50
Benzocaina >100 50
Benzilamina >100 50
Tetraclorometan 50
Clorobenzen 100
Triclorometan 18 75
Dimetilgloxim >100 50
Dimetilftalate 100
Dodecilamine <1 50
Etilendiamina 17 50
Hexametildiamina 85 50
Monoetanolamina >100 50
Metilamina <1 50
Sulfat de metil tiouronium 10 50
Scatole 10 50
Sodiu dimetildithiocarbamate 20 50
Sodiu ciclopentametilene-
20 50
tiocarbamate
Guanidine carbonate 20 50
Allil alcool 20 50
Clorura benzil tiouronium 20–100 50
Diguanide 20–100 50
Alliltiourea 1 50
Tioacetamide 1 50
Ditio-oxamide 1 50
Mercaptobenztiazol 1 50
N-Metilalanine 1 50
Naftalena 50
Naftiletilena diamina
23 50
dihidroclorura
Ninhidrina >100 50
p-Aminopropiophenone 43 50
p-Nitroaniline 31 50
p-Nitrobenzaldehida 87 50
p-Fenilazoaniline 72 50
Fenol 3 30
Acid tanic >100 50
Toluen 350 Punct initial
Trietilamina 127 50
Zinc 0.08–0.5
Cupru 0.005–0.5 Punct initial
Cianura 0.34 Punct initial
Cromiu(VI) 0.25 Punct initial
Plumb 0.5 Punct initial
Mercur 1 Punct initial
Benzopiridina 10 50

Waste Water and Waste Gas Treatment 151


Capitolul 3

Concentratia Reducerea in
Compusi inhibitoare rate
[mg/l] dissolved [%]
p-Benzocinone 10 50
Tetrametiltiuramtiocarbamate 20 50
Piridina 20 50
Cresols 20 50
Cetil trimetil amoniu 20 50
Tetrametilthiuram disulfid 20–100 50
Hidrazina 20–100 50
8-Hidroxi-quinoline 20–100 50
Diallil ether 20–100 50
Disulfura de carbon 20–100 50
Diciandiamide >100 50
Hidroclorura stricnina >100 50
Potasium thiocianat 300 50
EDTA (Ethylene diamine tetra
350 50
acetate)
N-Methylalanine hydro-chloride 550
Cetyl pyridinium chloride 20–100 50
Azida de sodiu 20–100 50
Diclorofen 20–100 50
Hidroclorura de trimetilamina >100 50
2,4,6-Tribromofenol >100 50
Albastru de metil 100 50
Streptomicina 400 50

Tabelul 3.11: Inhibitori substantiali de nutrificare

Atunci cand nitrificarea / denitrificarea are loc, aceasta poate fi incorporata in mod tipic intr-o
WWTP centrala. Un factor vital pentru denitrificare este raportul azot oxigenat (nitrat / nitrit) si
BOD (ca agent de reducere). Exista doua aspecte majore:

• Etapa de nitrificare ca parte a sectiei aerate; daca raportul necear de N/BOD este
imbunatatita prin adunarea TOC usor biodegradabil, de ex. metanol, la etapta de
denitrificare secundara (vezi Figura 3.)
• Denitrificarea ca prima etapa, utilizand apa uzata netratata imbogatita cu BOD pentru
alimentarea cu energie, urmata de aerarare (nitrificare), o mare parte din apa uzata nitrata sa
fie reciclata in zona de denitrificare (vezi Figura 3.).

Daca doar fluxurile secundare necesita tratament de nitrificare / denitrificare, este recomandata
sa se opereze separate de la instaltia de tratare centrala.

Nitrificarea/denitrificarea pot fi potrivite sa se retehnologizeze intr-o WWTP biologica prin


modificari in constructie, precum:

• Instalarea peretilor separati


• Instalarea conductelor de intoarcere pentru apa uzata ce contine nitrati
• Reutilizarea volumului existent in rezervor
• Utilizarea unui decantor existent sau
• Reglarea sau controlul de adaptare a procesului.

152 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

metanol
Oxigen

Bazin de nitrificare
Bazin de Aerare
denitrificare intermediara
Intrare

reciclare
Decantor
final

Exces de
namol
evacuare

Figura 3.36: Nitrificarea / Denitrificarea in serii

Oxigen

Intrare

Bazin de
Bazin de Decantor
denitrificare
nitrificare final

reciclare

evacuare

reciclare
Namol in
exces

Figura 3.37: Nitrificarea/Denitrificarea cu denitrificarea ca prima etapa

Aplicatia

Nitrificarea/denitrificarea este aplicata fluxurilor de apa uzata ce contin o cantitate considerabila


de compusi de azot, in amine speciale si compusi de amoniu. Controlul evacuarii amoniului este
o masura importanta de protectie a calitatii apei de suprafata (de ex. rauri) datorita conversiei
amoniului in amoniac, in functie de pH, rezultand intoxicarea pestilor.

Aplicatarea limitelor si restrictiilor:

Waste Water and Waste Gas Treatment 153


Capitolul 3

Limite / restrictii
>12–15 °C, temperaturile reduse restrang
Temperatura
cresterea bacteriilor in etapa de nitrificare
Anumite substante actioneaza ca inhibitori
Substante toxice
(vezi Tabelul 3.)
Raport BOD/N Intr-o ordine 12 : 1 1
Raport TOC/N Intr-o ordine 10 : 1 1
Concentratia clorurilor <5 g/l 1
1
[cww/tm/160]

Avantaje si Dezavantaje

Avantaj Dezavantaje
• Eliminarea efectiva a compusilor de azot. • Operarea este sensibila la conditii variabile,
• Procesul poate fi integrat in tratamentul pH, temperatura, inhibitori (vezi Tabelul 3.),
biologic existent, de ex. in CWTP. continut de apa uzata.
• Instalatiile existente pot fi retehnologizate • Emisii gazoase in aer
usor.

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Randament Nivel de emisie


Parametru Observatii
[%] [mg/l]

N total anorganic 70–80 1 10–20 2


1
[cww/tm/128]
2
[cww/tm/160]

Efecte inter-media

Cand etapa de nitrificare /denitrificare cace parte din WWTP centrala, se contribuie la
eliberarea de substante mirositoare si volatile. Celelalte emisii sunt cele normal preconizate de
la instalatiile de tratare biologica, ceea ce inseamna ca ar putea fi necesara acoperirea
echipamentulului, daca nu se exploateaza in vase inchise, si reducerea gazelor emanate.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate
Alimentare cu carbon
Energie [kWh/m3]

Sursele obisuite de zgomot precum pompele, jeturile si amestecatoarele ar trebui considerate si


masurate adecvat, de ex. ca echipament inchis.

Monitorizarea

Monitorizarea instalatiei de tratare a apei uzate biologice este ilustrata in anexa 7.3.

Situatia economica

Costuri
Tipuri de costuri Serii Serii Observatii
nitri/denitri denitri/nitri
Costuri de investitie
Costuri de operare

154 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

3.3.4.3.5 Tratarea centrala a apei uzate biologice

Descrierea

Partea principala a WWTP centrala este procesul aerob biologic cu namol active (vezi sectiunea
3.3.4.3.3). In jurul acestei instalatii centrale sunt grupate un complex de pregatire si operatii de
separare secundare. Instalatia centrala pentru apa uzata este echipata in mod normal cu:

• Tampon sau volum de egalizare, daca nu este deja furnizat de alte instalatii aflate inainte de
proces
• Statia de amestesc, unde se adauga si amestecate chimicaleled e neutraliazre si floculizare
(de obice lapte de var si/sau acizi minerali, sulfat de fier); inchisa sau acoperita daca este
necesar sa se previna eliberarile de substante mirositoare, aerul evacuat captat este trimis
catre un sistem de epurare
• Decantor primar, unde agentul floculant este indepartat; inchis sau acoperit daca este
necesar sa se previna substantele mirositoare iar aerul evacuat captat este trimis catre o
instaltie de reducere
• Partea de namol activ, e.g.
- Bazin de aerare cu alimentare cu nutritive la intrare, daca este necesar va fi inchis sau
acoperit iar aerul evacuate este trimis catre un sistem de epurare
- Sau rezervorul de reactie inchis (de ex. biologia turnului) cu conducta de gaz conectata
la un sistem de epurare a gazelor
- Etapa de nitri / denitrificare (optionale) si eliminarea fosfatului
• decantor intermediar optional, daca se desfasoara si o a doua etapa aeroba biologica, cu
recirculare de namol
• partea de namol activa secundara optionala, pentru o biologie cu incarcare redusa
• decantor final cu reciclarea namoluui si transferul la tratarea namolului; filtru alternativ de
nisip, echipament MF sau UF
• instalatii de tratare speciale pentru eliminarea restului de COD rezistent, de ex. biofiltrul
(vezi sectiunea3.3.4.3.3)
• optional alte instalatii de tratare dupa decantorul fina, de ex. flotatia aerului (vezi sectiunea
3.3.4.1.3)
• instalatii optionale de tratare a namolului, precum:
- fermenti (vezi sectiunea 3.4.2)
- ingrosatori de namol (vezi sectiunea 3.4.1)
- deshidratare de namol (vezi sectiunea 3.4.1)
- incineratoare de namol (vezi sectiunea 3.4.3)
• instalatii de epurare a gazului rezidual (aer evacuat) precum:
- adsorberi GAC (vezi sectiunea 3.5.1.3)
- oxidanti termici si catalitici (vezi sectiunea 3.5.2.4 si sectiunea 3.5.2.5)
- facle (vezi sectiunea 3.5.2.6).

Un exemplu este ilustrat in Figura [cww/tm/81]

Aplicatie

Tratarea centrala biologica a apei uzate este aplicata la un complex de apa uzata ce provine
dintr-o productie si procesare de chimicale organice, continutul furnizat fiind biodegradabil.
Astfel WWTP centrala sunt instalatii comune aflate la finalul proceselor (end-of-pipe) in
domeniul industrial chimic. Unele exemple ilustrate sunt date in anexa 7.6.1.

Conform descrierii date mai sus, WWTP biologic central este capabil sa indeparteze dou tipuri
de conaminanti:

Waste Water and Waste Gas Treatment 155


Capitolul 3

• susbstante solide suspendate


• compusi biodegradabili.

Apa uzata cu o cantitate considerabila de contaminanti ce nu apartin de aceste grupuri, necesita


fie o pre-tratare ininte sa fie deversati in instalatia centrala fie un tratament special (vezi
sectiunea 3.3.4.2) si traversand instalatia centrala. Apa uzata, ce contine o cantitate mare
biodegradabila, este pre-tratat de asemeneea in mod normal (vezi Sectiunea 3.3.4.4.1 –
3.3.4.4.4).

Pentru limitele aplicatiei si restrictii, vezi sectiunile Sectiunile 3.3.4.3.3 si 3.3.4.4.4:

Tratarea apei uzate


Neutralizare si Decantor primar Decantor secundar Put de detectare Apa
Pretratare in rezervor de floculare Rezervor aerare receptoare
productie

Lapte de var Sulfat de fier Agenti nutritivi

Statie Racleta de namol Racleta de namol


Canalizare Amestec Pompar
ator

Namol intors
Namol primar
Recircularea apei Namol rezidual

Tratarea namolului Auxiliare de filtrare


Camera cu presa de Var si sulfat de fier
Incinerarea filtrare Filtru rotativ in vid Ingrosator de namol

decantare
filtrat

Figura 3.35: Exemplu unui WWTP central (Mechanico-Biologico-Chimic)

Avantaje si Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• Cantitatea mare de apa uzata este tratata. • Procesele biologice pot fi inhibate de
• Efectele sinergice pot creste eficient. contaminatori sau temperaturi prea redicate
• Eficienta energetica este mare in comparative (>35 °) sau prea reduse (<12 °C).
cu procesele precum adsorptia GAC, • Cantitatea mare de exces de namol trebuie sa
incinerarea, oxidarea umeda. Energia este fie depozitata permanent.
furnizata in principal de metode durabile • Procesul de aerare cauzeaza striparea efectele
(metabolismul micro-organismelor cu aer si compusilor volatili ce au ca rezultat eliberarile
apa) de mirosuri volatile si/sau aerosoli.
• Degradarea are ca rezultat de obicei compusi
mai putin periculosi (unele exceptii cand
produsele degradarii reactioneaza la compusi
noi cunoscuti in productia farmaceutica si a
pesticidelor).

Niveluri de emisie realizabile / Randamente

Principalul parametru de verificare a randamentului sau eficientei tratamentului biologic este


BOD, unde degradarea COD depinde de gradul de pre-tratare si de continutul de contaminanti
greu de descompus. Deoarece COD refractar (sau concentratiile de contaminant ce actioneaza
ca si COD refractar) nu este potrivit pentru tratamentul biologic, de aceea trebuind sa fie lasati
pe cat posibil in afara unei WWTP biologic, are sens lista de niveluri realizabile pentru COD.

156 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Randamentul Nivelul de
Parametru [%] emisie realizabil Observatii
[mg/l]
TSS 10 4
97–99.5 1,4 7-10 4
BOD
99–99.8 Pretratamentul anaerobic
60–98 1,2,4 98 % cu gaz oxigen
COD (TOC) a
95–97 Pretratament anaerobic
AOX <1 4
N total anorganic 70–80 3
10–20 4
Rata apei uzate 2200 m3/d, input
Fenoli >99 5
30 mg/l fenoli
Masuratori in Germania c
TF 2-3 b 6
(selectari pana la 24)
Masuratori in Germania c
TD 2-4 b 6
(selectari pana la 768)
Masuratori in Germania c
TA 1-16 b 6
(selectari pana la 1024)
Masuratori in Germania c
TL 2-12 b 6
(selectari pana la 1024)
TM 1.5 b Masuratori in Germania
a
considerand faptul ca COD refractar a fost indepartat anterior
b
numere nedimensionate
c
valooarea mai ridicata de 90 procente
1
[cww/tm/132]
2
[cww/tm/105]
3
[cww/tm/128]
4
[cww/tm/160]
5
[cww/tm/96]
6
[cww/tm/162, 165]

Efecte inter-media

Asa cum s-a descris deja in Sectiunea 3.3.4.3.3, principalul impact al tratamentului biologic
aerob consta in necesarul de energie pentru aerare combinat cu amestecuri in bazinul de aerare,
aparitia unei cantitati considerabile de exces de namol ce necesita sa fie depozitat permanent si
tratat, efectul de stripare al aerarii ce cauzeaza eliberarea de aerosoli si substante volatile
mirositoare si zgomotul generat de instalatiile de tratare. Actiunile impotriva emisiilor constau
in inchiderea sau acoperirea ariilor sensibile precum statia de amestec, decantorul primar si
bazinul de aerare, captandu-se astfel aerul evacuat. O masura de control impotriva zgomotului
este inchiderea echipamentului precum pompele.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitatea
Aerul sau oxigenul
Chimicalele de neutralizare
300-550 kg/tona COD a 1
Agentii floculanti
0.5-1.9 kg/tona COD b 2
23-42 kg/tona COD c 1
Agentii nutrienti
3-5 kg/tona COD c 2
9.5 d 1
Energia [kWh/m3] 0.7–4.0 2
0.1 kWh per p.e. 3
a
ferosulfat floculant
b
doar partea de tratare a apei uzate
c
acidul o-fosforic
d
inclusive incinerarea namolului
1
[cww/tm/96]
2
[cww/tm/105]
3
[cww/tm/128]

Cantitatea de namol ce apare in timpul tratarii centrale nu este usor de cuantificat in legatura cu
cantitatea de poluant. Aceasta cuprinde un interval mare intre 34 si 2000 kg substanta solida

Waste Water and Waste Gas Treatment 157


Capitolul 3

uscata per tona de COD eliminat, avand media intre 250–720 kg de substanta solida pe tona
eliminata de COD [cww/tm/105].

Monitorizarea

Monitorizarea instalatiei de tratare biologica a apei uzate este ilustrata in anexa 7.3.

Situatia economica

Tipurile de costuri Costurile Observatii


Costurile de investitie per m3
Costurile operationale per m3

Costurile de investitie si de exploatare depind foarte mult de instalatiile din jurul partii
biologice.

3.3.4.4 Controlul apei pluviale si a celei utilizate la stingerea incendiilor

Un punct esential pentru activitatile industriale este prevenirea efluentilor necontroloati de pe


amplasament. Pentru acest scop sistemul de drenaj al amplasamentului industrial poate fi
impartit pe suprafate de productie, de ex.

• suprafata instalatiei de productie fara acoperis


• arii cu rezervoare de depozitare
• acoperisurile expuse la efluenti,

si pe parti cu suprafete de trafic normal, de ex.:

• drumuri in cadrul amplasamentului


• aria administrativa
• suprafetele de acoperis necontaminat
• ariile de parcare.

Apa pluviala din zonele de productie si apa provenita de la stingerea incendiilor sunt colectate
ori in colectoare la fata locului sau in alte instalatii centrale ce permit inspectia si apoi decizia
de luat asupra evacuarii lor directe in apa receptoare sau in instalatia de tratare a deseurilor.
Trebuie sa se ia masuri la prevenirea colectarii apei provenite de la stingerea incendiilor pentru
a nu se cauza intinderea incendiului.

Sistemul de drenaj al ariilor de trafic normal, acolo unde este adecvat, este conectat la
instalatiile de extra evacuare ce sunt de ex. instalate pentru

• protejarea apei receptoare impotriva incarcarii hidraulice cu apa de pe ariile mari pavate
cauzata de ploile puternice
• indepartarea scurgerilor de apei din precipitatii contaminate acumulate in perioadele uscate
• prevenirea evacuarii neintentionate a scurgerilor accidentale pe drumuri si zone de parcaj.

Aceste instalatii includ deseori primul compartiment de scurgere a apei si de retentie a apei
pluviale, pentru a furniza efluentul care apare ca rezultat al primei ploi dupa o perioada relativ
uscata si un alt compartiment pentru caderile ulterioare de ploaie.

3.3.4.4.1 Bazine de retentie

158 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Descriere

Un bazin de retentie retine permanent o cantitate de apa intr-un spatiu construit si se bazeaza pe
procese fizice, biologice si chimice pentru a inlatura poluantii din apa pluviala. Suplimentar,
acestea tin sub control fluxurile de apa pluviala pentru a preveni solicitarea apei receptoare
aflate in avalul proceselor. Cand bazinul este plin, apa pluviala inlocuieste continutul existent.
Marimea bazinului depinde de timpul hidraulic de stationare necesar. In functie de tipul
contaminantilor si timpul de stationare hidraulica, poate sa-si faca aparitia eutrofierea. De la un
timp la altul este necesar sa se indeparteze sedimentul.

Apa din cadrul bazinului este evacuata printr-o iesire ce consta dintr-o piesa mobila de ridicare
atasata la un cilindru orizontal ce transporta fluxul apei pluviale pe sub dig catre un recipient.
Iesirea este construita pentru a lasa apa sa treaca in timp ce se mentine un volum permanent.
Piesele mobile ce se ridica, sunt amplasate de obicei in sau pe coltul digului si sunt de obicei
prevazute cu o racleta pentru a preveni colmatarea. Pentru prevenirea poluarii difuze ca urmare
a apei pluviale sau a scurgerilor accidentale pe suprafete, bazinele de retentie sunt echipate cu
dispozitive de separare / interceptare a uleiurilor.

Aplicatie

Un bazin de retentie este utilizat pentru a evita supra-incarcarea hidraulica a dispozitivelor


aflate in aval si pentru a separa poluantii solizi din apa pluviala. Acesti poluanti pot include
sedimentele, materialele organice si , in anumite circumstante, compusi dizovolati de metal si
agenti nutritivi. Bazinul poate fi utilizat pe amplasamentele industriale cu suprafete putin
contaminate.

Nu exista limitari in aplicare sau restrictii.

Avantaje si Dezavantaje

Avantaje Dezavantaje
• La deversarile in receptori mici, bazinele de • Primele sistemele de spalare-evacuare nu
retentie reduc potentialul de inundare in aval si furnizeaza si un recipient de siguranta pentru
eroziunea malurilor. scurgeri, adica spatiul necesar pentru volume
suficiente.

Niveluri realizabile de emisie / Randamente

Indepartarea realizabila a poluantilor depinde de conditii speciale, precum timpul hidraulic de


stationare (HRT) si tipul de poluant. Astfel sedimentarea si degradarea biologica din interiorul
bazinului poate apare intr-o anumita masura.

Efecte inter-media

Namolul de sedimentare trebuie in mod normal sa fie depozitat permanent. Substantele usor
degradabile colectate in interiorul bazinului de retentie pot cauza o deversare mirositoare.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate
Energia [kWh/m3]

Monitorizarea

Waste Water and Waste Gas Treatment 159


Capitolul 3

Mentinerea adecvata va asigura functionarea adecvata continua a bazinului de retentie. Aceasta


include [cww/tm/77]:

• Indepartarea resturilor si molozului


• Inspectii de rutina a digului si caii de deversare pentru a verifica integritatea structurala si
pentru a depista semne de eroziune sau habitat al animalelor
• Reparatii periodice controlate ale digului, caii de evacuare de urgenta, intrarii si iesirii
• Indepartarea sedimentelor si a algelor
• Indepartarea vegetatiei lemnoase sau a copacilor de pe dig, care ar putea sensibiliza
potential digul
• Mentinerea zonei deversare.

Situatia economica

Type of costs Costs Remarks


Costuri de investitie
Costuri de exploatare Forta de munca costa 3 h/luna

3.3.4.4.2 Filtrele cu nisip

Descrierea

O aplicatie speciala a filtrelor cu nisip este functia lor de a trata apa pluviala si de a indeparta
poluantii nedizolvati precum substantele solide suspendate, fosfatii nedizolvati si BOD soldie.
Acestia ofera un instrument efectiv ridicat de inlaturare a poluantilor din apa pluviala in timp ce
raman flexibili in aplicatie pentru a permite modificari in structura de baza pentru acomodarea
ariei specifice amplasamentului. Din timp in timp filtrul este spalat in contra-curent pentru a
indeparta cantitatea de contaminanti.

Filtrele cu nisip pentru tratarea apei pluviale sunt formate de obicei din doua componente:

• Camera de sedimentare, pentru indepartarea sedimentelor plutitoare si a sediementelor grele


• O camera de filtrare, pentru inlaturarea poluantilor suplimentari.

Exemplele sunt:

• Bazinul cu suprafata de filtrare cu nisip


• Filtrul cu nisip subteran
• Filtrul cu nisip cu doua canale
• Filtrul cu nisip cu canal de piatra tip rezervor
• Filtru cu nisip si turba.

Aplicatia

Filtrul cu nisip se aplica deseori unde nu este mult spatiu de incorporare a unui bazin de retentie
pe un amplasament industrial. Este utilizat pentru tratarea apei pluviale de pe suprafetele usor
contaminate.

Nu exista limite de aplicare si restrictii.

Avantaje si Dezavantaje

160 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

Avantaje Dezavantaje
• Se poate realiza un randament ridicat de • Substantele dizolvate in apa nu sunt
indepartare. indepartate; doar prin adsorptie se pot
• Necesita spatiu putin. indeparta.

Niveluri realizabile de emisie / Randamente

Randamente
Parametru Observatii
[%]
TSS 80–83 1
1
[cww/tm/77]

Efecte inter-media

Namolul spalat in contra-curent trebuie sa fie depozitat permanent ca deseu.

Consumabilele sunt:

Consumabile Cantitate
Energie [kWh/m3]

Monitorizare

Performanta filtrelor cu nisip poate fi mentinuta prin inspectii frecvente si inlocuirea regulate a
mediilor de filtrare. Resturile si molozul acumulat ar trebui inlaturare din filtrul de nisip de cate
ori este necesar.

Situatia economica

Costurile de investitie sunt dependente de sistemul ales de filtrare cu nisip, existand o paleta
foarte larga.

Tipurile de costuri Costurile Observatiile


Costurile de investitie
Costurile de exploatare

3.4 Tehnicile de tratare a namolului


Majoritatea proceselor de tratare ale apei reziduale au ca rezultat namolul, insa cantitatea,
consistenta si continutul depind de continutul apei reziduale si de tehnica de tratare. Acesta este
de obicei un lichid sau un lichid semi-solid cu continut solid intre 0.25-12 wt-% [cww/tm/4] ce
contine in principal poluanti indepartati din apa reziduala. Excesul de namol activ din WWTP
biologica consta in general din produse de degradare (minerale) si fibra bacteriala precum si in
forma de poluanti cum sunt metalele grele.

Namolul netratat nu poate fi deversat sau depozitat permanent, datorita:

• continutului sau de poluanti daunatori aerului ce impiedica depunerea lui


• continutului sau de poluanti daunatori apelor ce impiedica deversarea lui in ape receptoare
• cantitatii mari de apa continuta de acesta, facand incinerarea o optiune neatractiva datorita
energiei necesare.

Namolul ce provine din apa uzata a industriei chimice nu este adecvata in general pentru
scopuri ale agriculturii, insa acest aspect depinde de legislatia Statului Membru. Un aspect critic
este continutul de metale grele, AOX/EOX si alti componenti persistenti ai namolului.

Waste Water and Waste Gas Treatment 161


Capitolul 3

Operatiile de tratare pentru namolul WWTP sunt:

• operatii preliminare (nedescrise in acest document), precum


macinarea
amestecarea
depozitarea
indepartarea pietrisului din namol

• operatii de ingrosare a namolului (vezi sectiunea 3.4.1), precum


ingrosarea gravitationala
ingrosarea centrifugala
ingrosarea prin flotatie (DAF)
ingrosarea prin banda gravitationala
ingrosarea printr-un tambur rotativ

• stabilizarea namolului (vezi sectiuenea 3.4.2), precum


stabilizarea chimica (varul)
stabilizarea termica
fermentarea anaeroba
fermentarea aeroba
stabilizarea duala a namolului

• conditionarea namolului (vezi sectiunea 3.4.2), precum


conditionarea chimica
conditionarea termica

• tehnici de deshidratare a namolului (vezi sectiunea 3.4.1), precum


deshidratarea centrifugala
prese cu filtre cu curele
prese cu filtre

• operatiuni de uscare (vezi sectiunea 3.4.3), precum


uscarea rotativa
uscarea prin pulverizare
uscarea prin spalare
evaporare
uscare multipla pe vatra.

• oxidarea termica a namolului (vezi sectiunea 3.4.3), utilizarea tehnicilor precum


incinerarea in pat fluidizat
oxidarea aerului umed
oxidarea in coloana adanca
incinerarea cu alte deseuri (de ex. solide).

• Depozitarea permanenta a namolului pe amplasament (nu este descrisa in acest document).

Operatiile de tratare si caile de depozitare permanenta pot fi vazute ca optiuni individuale sau ca
o combinatie de optiuni individuale. Lista tehnicilor arata in principal metoda de reducere si nu
este gandita ca o ordine a tehnicilor. Ea trebuie sa fie mentionata deoarece disponibilitatea (sau
indisponibilitatea) caii de depozitare permanenta poate fi un factor decisiv in alegerea tehnicii
de trataer a apei uzate cel putin la nivel local.

162 Waste Water and Waste Gas Treatment


Capitolul 3

3.4.1 Ingrosarea si deshidratarea namolului

Descrierea

Ingrosarea namolului si deshidratarea namolului sunt operatii de marire a continutului solid de


namol prin indepartarea unei fractiuni de apa. Beneficiul lor consta in reduceri multiple (aprox.
cinci sau mai multe) in volum pentru a facilita operatiile de tratare secundare precum si pentru a
reduce marimea necesara si capacitatea echipamentului de tratare. Ambele tratamente difera
doar gradul de indepartare a apei.

Tehnicile uzuale sunt:

• Ingrosarea gravitationala sau sedimentarea, utiliazand un rezervor de sedimentare


• Ingrosarea centrifugala (de asemenea ca tehnici de deshidratare), ideala pentru captarea
substantelor solide, actionata fie printr-o cupa solida centrifugala fie printr-un cos
neperforat centrifugal, ilustrat in Figura 3.9

Roata de
Cutie de viteze
antrenare

alimentare

Centrat Evacuarea
crustei

Evacuarea
crustei alimentare