DETERMINAREA ENERGIEI DE ACTIVARE A CURGERII VÂSCOASE

1.1.1 OBIECTIVUL LUCRĂRII

Măsurarea vâscozităţii glicerinei la mai multe temperaturi prin metoda bilei căzătoare şi
determinarea energiei de activare a curgerii vâscoase
1.1.2 PARTEA TEORETICĂ
Vâscozitatea este proprietatea fluidelor ce caracterizează rezistenţa acestora la curgere; ea
depinde de comportarea lor la curgere (lichide newtoniene sau nenewtoniene) şi de structura lor.
Vâscozitatea lichidelor scade cu creşterea temperaturii, dependenţa fiind exponenţială:
E vâsc
 B  e R T 2.20

 J 
unde Evâsc reprezintă energia de activare a procesului de curgere vâscoasă   , B este factorul
 mol 

 J 
preexponenţial, T este temperatura (K) iar R constanta universală a gazelor  .
 mol  K 
Pe cale experimentală s-a găsit că energia de activare a curgerii vâscoase a unui fluid este
dependentă de căldura de vaporizare H vap a acestuia conform relaţiei:
H vap
E vâsc  2.21
n
unde n este o constantă dependentă de structura lichidelor şi are valori cuprinse între 1 şi 4.
Energia de activare a curgerii vâscoase poate fi evaluată grafic din panta dreptei obţinute
prin logaritmarea relaţiei:

ln   f 1  T  ln B  ER vâsc

1
T
2.22

În cazul lichidelor foarte vâscoase, determinarea vâscozităţii se face prin metoda corpului
căzător, în care se determină timpul de cădere a unui corp solid rigid într-un mediu format din
lichidul considerat.
În timp ce căderea corpurilor în vid este o mişcare uniform accelerată, într-un mediu vâscos
mişcarea este încetinită de apariţia unei forţe de frecare ce duce la stabilirea unui regim de mişcare
uniformă, în care există un echilibru între greutatea aparentă Gap a corpului şi forţa de frecare Ff
între corp şi mediu:
G ap  Ff 2.23
Gap este diferenţa între greutatea reală a corpului G  V  g   s ( s este densitatea solidului)
şi forţa arhimedică (greutatea volumului dislocuit) Fa  V  g   l ( l este densitatea lichidului):
G ap  V  g   s  l  2.24
 Ff , în cazul curgerii laminare, este proporţională cu viteza de cădere a corpului şi cu
vâscozitatea lichidului:
Ff  k  v   2.25
unde k este o constantă dependentă de geometria solidului.
Pentru un corp sferic (bilă), se obţine:
4r 3
 g  (s  l )  6  r  v   2.26
3
de unde rezultă:
2    
   g  r2  s l 2.27
9 v
s
Datorită faptului că mişcarea bilei este uniformă, v  , unde s este distanţa pe care o
t
parcurge bila între două repere şi t este timpul, se obţine următoarea expresie pentru vâscozitatea
lichidului:
η  K   ρs  ρl   t 2.28
1.1.3 PARTEA EXPERIMENTALĂ
1.1.3.1 APARATURĂ ŞI REACTIVI
- Vâscozimetru Hoppler ce constă dintr-un tub de sticlă termostatat umplut cu lichidul de
studiat (glicerină) şi prevăzut cu două repere între care se cronometrează timpul de cădere a unei
bile de oţel.
- Termostat; cronometru.
1.1.3.2 MOD DE LUCRU
Pentru determinarea energiei de activare a curgerii vâscoase a glicerinei, se determină
vâscozitatea acesteia la diferite temperaturi cuprinse în intervalul 20÷60oC, fiind necesare minim 5
temperaturi.
Pentru fiecare temperatură de lucru, se efectuează 3 determinări ale timpului de cădere a
bilei.
Rezultatele experimentale se trec în tabelul 2.2.
1.1.4 PRELUCRAREA REZULTATELOR
Se calculează un timp mediu care va fi folosit în continuare la calculul vâscozităţii pe baza
ecuaţiei 2.28.
Se calculează densitatea glicerinei, ştiind că aceasta variază cu temperatura (oC) conform
relaţiei:
glicerina 1,282 1,51 103  t  2,71 105  t 2  1,85 107  t 3

2.29
  sg  g
Se calculează vâscozitatea conform ecuaţiei 2.28., ştiind K  1,65 P  3  ;  s  8,11
 cm  cm 3

Se trasează graficul ln   f 1 T ; din panta dreptei se evaluează energia de activare a curgerii

vâscoase, conform ecuaţiei 2.22.
1.1.5 PREZENTAREA REZULTATELOR
Tabelul 2.2 Prezentarea Rezultatelor
Nr. glicerina /
T/K Timp/s t /s η P lnη 1
Crt. g  cm 3 T