Vascozitatea suspensiilor diluate ( sub 10% volum faza solida ) se

determina aproximativ cu relatia :

ηs = ηL(1+ 2,5 xvs),

unde: ηL este vascozitatea lichidului pur

xvs - concentratia volumica a fazei solide in suspensie.
dFx dA 1
vx+dvx
dy
vx
dA 2

Pentru a intelege mai bine ansamblul de fenomene ce au loc la curgerea

laminara a fluidelor - se considera doua elemente de fluid de suprafata dA in
miscare plan-paralela situate la distanta dy unul fata de altul, ce se deplaseaza
in directia x cu vitezele absolute vx si vx+dvx.
Datorita gradientului de viteza normal dintre cele doua suprafete, pe
directia de curgere are loc un transfer de impuls, tot normal pe directia de
curgere de la stratul 1 la stratul 2.
Fluidul Vâscozitatea dinamică
η, kg/m·s
Hidrogen, 0oC 0,0000088
Aer (la 1 atm) 0,000018
Amoniac 0,00015 In concluzie,
Apa proprietatea fluidelor de a
0,018
0 oC opune rezistenta la curgere
20 oC 0,010
100 oC (lichid) 0,00028 este o manifestare a
100 oC (vapori) 0,000012 vascozitatii lor.
Alcool etilic 0,0012
Benzină 0,00029
Ulei de motor
SAE 10W 0,10
SAE 10W30 0,17
SAE 30 0,29
SAE 50 0,86
Glicerină
-20oC 134,0
0 oC 10,5
20 oC 1,52
40 oC 0.31
Mercur 0.0015
Sânge, 37 oC 0,0004
Mâsurarea vâscozităţii fluidelor newtoniene

1. Metoda tubului capilar

Valoarea vâscozităţii determinate prin această metodă este funcţie de
timpul de curgere a unei cantităţi de lichid între două repere marcate pe peretii
tubului capilar la o anumită temperatură şi la presiune constantă.
Vascozitatea fluidului studiat poate fi determinată cu ajutorul ecuaţiei lui
Hagen-Poiseuille:

P  (32 Lw) / d 2

unde ΔP este pierderea de presiune la curgerea

fluidului prin tubul capilar, în Pa, L – lungimea
tubului între cele două repere, în m, η –
vâscozitatea dinamică a fluidului studiat, în Kg/ms,
w – viteza medie de curgere a fluidului, în m/s şi d
– diametrul interior al tubului capilar, în m.

Un exemplu de astfel de aparat este

vâscozimetrul Ubbelohde cu ajutorul căruia se
poate determina vâscozitatea cinematică a
lichidelor newtoniene.
Tipuri de capilare Ubbelohde
 2. Metoda bilei căzătoare( vasc. Hoppler)
Prin această metodă se poate determina vâscozitatea dinamică a unui
fluid prin măsurarea timpului de cădere a unei bile de oţel de dimensiuni standard
între două repere trasate pe pereţii unui tub de sticlă calibrat umplut cu fluidul
analizat. În aceste condiţii, forţa de gravitaţie va egala forţa de frecare a bilei cu
lichidul de analizat. Viteza se va măsura prin raportarea distanţei stăbătută de bilă
între cele două repere la timpul de cădere între aceleaşi repere. De asemenea se
va nota şi temperatura la care s-a realizat determinarea. Vâscozitatea lichidului se
va determina prin calcul utilizând ecuaţia lui Stokes:

  2r 2 g 1   2  / 9w
unde η este vâscozitatea
dinamică a lichidului, în Poise
(1 Poise = 0,1 Ns/m2),

r – raza bilei, în m, w – viteza

de cădere a bilei, în m/s,

ρ1 şi ρ2 – densităţile bilei şi
respectiv a lichidului, în Kg/m3.
3. Metoda curgerii prin orificii
Vascozitatea conventionala se poate determina cu ajutorul vascozimetrelor
Engler, Saybolt sau Redwood. Cu ajutorul acestor aparate, vâscozitatea se
determină în funcţie de timpul de curgere a unei cantităţi fixe de fluid conţinut într-un
recipient de dimensiuni standard, la o anumită temperatură, rezultatul fiind exprimat
în grade Engler (oE), secunde Saybolt (“S) Saybolt sau respectiv secunde Redwood
(“R). Rezultatul poate fi transformat în Poise utilizând tabele de conversie sau
ecuaţii empirice.

Vascozimetrul Engler Vascozimetrul Saybolt

2. Măsurarea vâscozităţii fluidelor nenewtoniene (comportarea reologică)
Pentru studiul comportării reologice a fluidelor nenewtoniene este necesară utilizarea
unor vâscozimetre de construcţie specială, pentru determinarea variaţiei tensiunii
tangenţiale τ cu gradientul de viteză dvx/dy sau reopanta ˙. Ulterior aceasta variaţie
a tensiunii tangenţiale cu reopanta este reprezentată grafic printr-o curba de
curgere ce descrie comportarea reologică a fluidului studiat.

Ecuaţia ce
rezultă din
reprezentarea
curbei de
curgere se
numeşte
reogramă şi
încadreaza
fluidul într-un
model reologic
sau altul în
funcţie de
forma
acesteia.
Aparatele cu
ajutorul cărora se
poate determina
variaţia tensiunii
tangenţiale funcţie
de gradientul de
viteză (reopanta)
poartă denumirea
de
reovâscozimetre
sau vâscozimetre
de rotaţie.

Reovâscozimetre cu cilindri coaxiali(a); cu con si placǎ(b); cu plǎci paralele(c) şi cu

con în suport conic (d).