Hidrostatica.

Hidrodinamica
Biofizica circulației sângelui
O2

CO2

- circulația pulmonară - circulația sistemică

Sângele are un sens unic de mișcare

 Fazele ciclului cardiac
D=Vbataie νcardiaca=70ml 70batai/min=4900 ml/min ≈5 l/min (repaus)

• sistola atrială : contracţia atriilor→ influxul sanguin în ventricule

(inchiderea valvulelor a-v)
• sistola ventriculară: contracţia ventriculelor → ejecţia sângelui în
sistemul circulator.
• diastola: relaxarea atriilor şi ventriculelor, urmată de reumplerea
atriilor

80 mmHg 120 mmHg

0,53 s 0,27 s
 Lucrul mecanic al inimii

• Fazele VS: umplerea (diastol v.), contractia atriala, contractia izometrica, ejectia,
relaxarea
• În ciclul cardiac au loc modificări de presiune ce nu merg în paralel cu modificările
de volum
• În fazele în care variația de volum este nulă (izometrică), nu se efectuează L, spre
deosebire de etapa de ejecție (1,6J/ciclu)
• L se va regasi in Ec si Ep (presiune asupra peretilor vaselor) a sangelui
 Hidrostatica
m
• densitatea :  ρsânge=(1,057 – 1,066) g/cm3
V
• presiunea hidrostatică :

F
p
S

1Pa = 1N/m2, 1 atm ~ 105N/m2, 1 torr = 1 mmHg, 1atm=760mmHg (Torriceli)

G mg Vg hSg
p     gh
S S S S
 Hidrostatica sângelui
Orice modificare a factorilor g si h determina o variatie a presiunii
totale a sângelui:

• în poziție orizontală - presiunea medie 100 mmHg

• în ortostatism – 60 mmHg (cap), 200 mmHg (picioare)

• în looping aviatic –Fcf (3-4)g, 20s, accelerație negativă, presiunea la

nivelul creierului scade (-12mmHg) – ischemie cerebrală – vălul
negru ocular

• în cădere în picaj – accelerație pozitivă – vălul roșu ocular

• imponderabilitatea (g=0) nu afectează prea mult circulația sângelui,

organismul se adaptează prin reflexe de reglare cardiovasculară

• adaptarea scafandrilor (1 atm la 10m)

 Hidrostatica

• Legea lui Pascal: Presiunea exterioară exercitată asupra

unui lichid se transmite integral în toată masa lichidului și
în toate direcțiile. (contractia ventriculara)

F1 F2 A
p   F2  2 F1
A1 A2 A1

-presa hidraulica: scaune in cabinete dentare, frane hidraulice…

 Hidrostatica

• Legea lui Arhimede: Un corp scufundat într-un lichid este

împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea
volumului de lichid dezlocuit de acel corp.
Fa=ρlVdezlocuitg

Plutirea corpurilor

Aplicatii: med legala, densitatea sg – picaturii, urodensimetre (1.015- 1.025g/cm3)

 Hidrodinamica

Ecuaţia de continuitate
 Într-un fluid care curge, fiecare moleculă descrie o anumită
traiectorie numită linie de curent.
 Un fascicul de linii de curent luate împreună formează un tub de
curent.
 Cantitatea de fluid care trece printr-o secţiune transversală a
tubului în unitatea de timp, se numeşte debit. (Q=V/t=S Δl/t=S v)

Q  Sv
 Ecuaţia de continuitate
 Sv=constant, deoarece toate secţiunile transversale ale unui
tub de curent, cu suprafeţele S1, S2, S3,… , vor fi străbătute în
timpuri egale de cantităţi egale de fluid.

 ecuaţia de continuitate: în regim staţionar, debitul este acelaşi

în toate secţiunile unui tub de curent, iar viteza de curgere este
invers proporţională cu aria secţiunii considerate.

- daca viteza intr-un punct nu se modifica in timp si nici forma liniilor de

curent (inghetate)
- linia de curent coincide cu linia de curgere
- pentru un fluid ideal (incompresibil si fara vascozitate)
Ecuaţia de continuitate
S1v1  S2v2  S3v3  ...
Viteza de curgere si sectiunea transversala a tubului
sunt invers proportionale l

S2
S1

Q1=Q2 , V1/t=V2/t
 Circulatia sângelui
Vasul de Diametrul Lungimea Numarul de ST (cm2) V (cm/s)
sange (cm) (cm) ramificatii

aorta 2,4 40 1 4,5 23

artere 0,4 15 160 20 5
capilare 0,0007 0,07 1,2.1010 4600 0,022
vene 0,5 15 200 40 2,5
vena cava 3,4 40 2 18 6

- peretii vaselor de sange nu sunt rigizi si curgerea nu e staționară,

dar se aplica ecuatia de continuitate
-ST secțiunea transversală totală (4615 cm2 pentru capilare )
Circulația sângelui
Legea lui Bernoulli
F  ( p  gh) S L  Fl V  Sl L  Ep

1 2
EP  ( p  gh) V EC  v V
2
1 2
p  gh  v  const.
2
Suma dintre presiunea inițială, hidrostatică și cea
hidrodinamică este constantă (pentru fluide ideale, aflate
în curgere staționară)
1 2
p  v  const. dacă tubul este orizontal
2
 Efectul Bernoulli

Daca la o anumita adancime presiunea in fluid scade, atunci

viteza de curgere creste.

Presiunea statica scade, pe masura ce presiunea dinamica

creste, respectandu-se ecuatia lui Bernoulli (conservarea
energiei fluidului ideal in curgerea stationara)
dem.
 Aplicații medicale ale legii lui
Bernoulli

 In cazul unei stenoze vasculare presiunea statica se

micsoreaza si presiunea dinamica creste (creste viteza).
Curgerea devine turbulenta (sângele nu ajunge in arterele coronariene)
 In cazul dilatarii unei artere (anevrism), presiunea
hidrostatica mare poate duce la ruperea peretelui arterial.
 Daca de-a lungul unui vas se manifestă o suită de ocluzii si
deschideri, poate aparea un zgomot numit suflu.
 Efectul Bernoulli
Fenomenul de acumulare axială a eritrocitelor

 În fluidele reale (sângele), viteza de curgere e cea mai mare la mijlocul

tubului și în acord cu legea lui Bernoulli, presiunea statica va fi cea mai
scazută în acest punct. Această diferență de presiune conduce
globulele roșii de la pereți înspre axul tubului. Prin urmare, concentrația
globulelor roșii va fi mai scăzută lângă pereții vasului (vâscozitatea
scade la marginea tubului).
 p+ρgh este presiunea sistolică/diastolică
 Curgerea lichidelor vâscoase
 În procesul de curgere printr-o conductă, se consideră că un lichid este ideal
dacă elementele de volum aflate în mişcare au aceeaşi viteză în toate liniile de
curent.
 În cazul lichidelor reale, în procesul curgerii, straturile adiacente de fluid se
deplasează cu viteze diferite, alunecând unele faţă de altele astfel încât la
suprafaţa lor de contact iau naştere forţe de frecare internă numite forţe de
vâscozitate. Vâscozitatea constă deci într-o rezistenţă internă datorată forţelor
de coeziune moleculară la alunecarea reciprocă a păturilor de lichid.

O
 Curgerea lichidelor vâscoase

 Conform unei legi stabilite de Newton, forţa de frecare F este

proporţională cu suprafaţa straturilor care se mişcă cu viteze
diferite precum şi cu gradientul de viteză transversal, printr-un
factor de proporţionalitate  numit coeficient de vâscozitate:

dv
F  S
dx
u.m.

- pentru fluide newtoniene (proportionalitatea F si dv/dx)

 fluide ideale: care nu au vâscozitate (nu există în realitate)

 fluide newtoniene: respectă legea lui Newton (F~dv/dx),

coeficientul de vascozitate este constant si nu depinde de viteza
de curgere)

 fluide nenewtoniene: vâscozitatea are valori diferite în funcție de

viteza de curgere
– sângele: lichid pseudoplastic, neomogen, o suspensie de
particule solide într-un lichid
– vâscozitatea unui sistem de dispersie depinde de concentrație
si viteza de curgere
 Coeficientul de vâscozitate
 Coeficientul de vâscozitate  este numit şi coeficient de vâscozitate absolut
sau dinamic şi se măsoară în poiseuille (1P =1Pas=1Nsm-2).
ηapa=0,01P ηsange=0,02-0,04P
 Raportul dintre vâscozitatea absolută a unui fluid  şi vâscozitatea absolută a
apei 0 la aceeaşi temperatură, se numeşte vâscozitate relativă.

r  3,8 - 5,5 pentru sange
0
 Într-un lichid care conține particule în suspensie vâscozitatea aparentă
depinde de vâscozitatea mediului de dispersie si de volumul total V al
particulelor de dispersie conform relatiei:
 a   (1  k  V )
unde k=2,5 pentru sânge și k=4-10 pentru proteinele globulare
 Vâscozitatea sângelui

 Vâscozitatea sângelui scade cu creșterea vitezei, datorită deformării elastice

a eritrocitelor si a orientarii lor paralele intre ele si cu directia de curgere
 La t = 37oC vâscozitatea sângelui este ~ 2÷4 ori mai mare decât ce a apei
 Este un sistem neomogen, o suspensie de elemente figurate (hematii,
eritocite, leucocite, trombocite...) în plasma
 Procentul volumului ocupat de elementele figurate ale sângelui (în
majoritate hematii) poartă numele de hematocrit (≈40-45% ). Hematocritul
depinde şi de regiunea unde este măsurat.
 Proprietăţile plasmei:
– densitatea: 1025-1030 g/cm3,
– vâscozitatea: 1.2÷1.6.10-3 Pa·s.
– este un lichid newtonian
Factori care influențează vâscozitatea
sângelui

 Valoarea hematocritului
(creste aproape exponential cu hematocritul)

 Viteza de curgere a sângelui

(vâscozitatea scade cu creșterea vitezei datorită
deformării elastice a eritrocitelor)

 Diametrul vasului de sânge (efect

sigma, scade net la diam sub 1mm)

 Temperatura organismului (crește

cu scăderea temperaturii- degerături)
 Curgerea laminară şi turbulentă
 Dacă în timp, între straturile de lichid în curgere se menţine
un paralelism vorbim de curgere laminară.
 Considerând cazul când curgerea se caracterizează prin
vârtejuri, fenomen care îngreunează mult înaintarea
fluidului de-a lungul direcţiei sale de curgere, se poate
spune că avem de-a face cu o curgere turbulentă.
 Curgerea laminară şi turbulentă
 Viteza critică la care curgerea laminară se transformă în curgere
turbulentă este:
 v  R - nr. lui Reynolds
vC  N R NR 
R  R – raza tubului
v –viteza de curgere

- în aorta, în perioada expulzivă, vcr=40 cm/s (suflu, zgomote)

 R=6rv

Legi în curgerea laminară

 Legea lui Stokes: Forța de frecare internă ce se exercită între o

particulă sferică de rază r, ce se deplasează cu o viteză constantă
v într-un fluid cu vâscozitatea η, aflat în repaus este:

Ff = 6πrηv
R=6rv
 Legi în curgerea laminară

 Legea lui Hagen: În tuburi cilindrice, repartiţia vitezelor faţă de distanţa

r de la axul tubului scade parabolic spre perete conform relației:

 r2  R
v( r )  vmax 1  2 
 R 
p R 2
v max  
x 4
 Efectul de intrare:
 Legi în curgerea laminară
 Legea lui Poiseuille: Debitul (volumul de lichid care poate curge într-
un timp dat), printr-un tub îngust, de lungime l şi rază R, este dat de
relaţia:

4
R ( p1  p2 ) R
Q
8l

-arată dependența
p, Q, R....
 Rezistența la curgere
 Conform legii lui Poiseuille, putem exprima pierderea de presiune
datorată vâscozității cu ajutorul expresiei:

8l
p  4 Q  AQ
R

A – rezistența hidraulică la curgere (RVP)

- rezistenta vasculara periferica (daca R↑2x atunci A↓16x)

Legea lui Ohm: U=RI

 Aplicatie:
Vâscozimetrul Ostwald
V0  Vx D0 to  D x t x

 p 0  r 4
D0  p0   0 gh
8 0 l
l

 x tx
 x  0
 0 t0
 Legi în curgerea laminară
 Legea lui Laplace pentru vase:

 1 1  2T
p  T    p  (pentru o sfera R1=R2)
 R1 R2  R
T
p  (pentru un perete cilindric R1=R, R2= ∞ )
R
– Datorită diferenței Δp dintre presiunea exercitată pe fața interioară
(adică presiunea sângelui) și cea exterioară unui vas de sânge cilindric,
nerigid, în peretele vasului apare o tensiune T care depinde de
diametrul vasului si de diferenta de presiune Δp.
 Presiunea sângelui

• Presiunea arterială reprezintă forţa exercitată de sângele

circulant pe unitatea de suprafaţă a peretelui vascular

ps  2 pd
pm 
3

deschiderea
valvulei aortice
Variaţia presiunii arteriale în cursul ciclului cardiac
 Presiunea sângelui
• Presiunea sângelui la nivelul arterei aorte are un nivel oscilant între 80-120
mmHg. Presiunea arterială, apoi venoasă scad progresiv până aproape de
anulare în vena cavă
• Scăderea presiunilor nefiind liniară, înseamnă că rezistenţa la curgere nu este
constantă, arteriolele opunând cea mai mare rezistenţă.

Scăderea presiunii în sistemul vascular

Curgerea prin tuburi elastice

Experimentul lui Marey referitor la curgerea

lichidelor prin vase elastice
 Curgerea prin tuburi elastice

 în timpul sistolei ventriculare, când sângele este expulzat

cu presiune mare, în artere este pompat un volum de 75
ml sânge peste cel existent
 are loc înmagazinarea unei părți a energie sistolice în
energie elastică a pereților arteriali, energie retrocedată în
timpul diastolei
 prin aceste variații pasive ale calibrului vaselor mari, se
transformă ejecția intermitentă a sângelui din inimă în
curgere continuă a acestuia prin capilare
 Pulsul

• Sângele care intră în aortă, în urma contracţiei ventriculare, izbeşte coloana de

sânge aflată în arborele arterial, şi astfel iau naştere vibraţii longitudinale.
Aceste vibraţii se propagă sub formă de unde longitudinale.
• Pulsul nu este o deplasare de sânge, ci un fenomen ondulator, un transport de
energie, de deformaţie elastică. Variaţia tensiunii sanguine, produsă de
trecerea undei pulsatile, se numeşte puls.
• Viteza sângelui este de 0,6 m/s-1
• Viteza undei pulsatile este de 5 - 9 m/s-1