Măsurări fiziologice – An III – Sem II

LUCRAREA PRACTICĂ NR. 4.

MĂSURAREA PRESIUNII SÂNGELUI (I).
ECHIPAMENTE PENTRU MĂSURAREA PRESIUNII SÂNGELUI

Lucrarea practică îşi propune următoarele obiective:

- cunoaşterea metodelor de măsura şi a dispozitivelor de măsurare indirectă a presiunii
sângelui;
- sfigmomanometrul: elemente componente, funcţionare;
- verificarea, calibrarea şi mentenanţa dispozitivelor de măsurare indirecta a presiunii sângelui.

1. Presiunile fiziologice
Presiunea sângelui este o mărime fiziologică importantă a sistemului cardiovascular al unui
pacient. Succesiunea ritmică a contracţiei şi relaxării muşchilor inimii dezvoltă o curgere oscilantă a
sângelui prin corpul uman. Presiunea sângelui este măsurată atât în momentul contracţiei inimii
(sistola), cât şi în momentul relaxării (diastola). Măsurarea presiunii sângelui este deosebit de
importantă pentru monitorizarea pacienţilor în timpul anesteziei şi terapiei intensive, precum şi în
cazul disfuncţiilor sistemului cardiovascular.
În general, presiunea sângelui este presiunea exercitată de către sânge asupra pereţilor
vaselor de sânge. Astfel, se pot determina presiunile arterială, venoasă, intrapulmonară,
intraoculară, etc. Dintre presiunile menţionate, cel mai des măsurată este presiunea arterială,
respectiv presiunea în arterele mari (artera brahială – în braţ). Presiunea sângelui în celelalte vase
de sânge este mai mică decât presiunea arterială.
Mărimile caracteristice presiunii arteriale sunt:
- PA sistolică este valoarea maximă a presiunii în cadrul unui ciclu cardiac, corespunzând
sistolei ventriculare, depinzând de forţa de contracţie şi volumul corespunzător bătăii vetriculului
stâng. Valoarea normală este în intervalul 100 -140 mm Hg.
- PA diastolică este valoarea minimă în cadrul unui ciclu cardiac, corespunzând sfârşitului
diastolei ventriculare, depinzând de rezistenţa periferică opusă de sistemul arterial. Valoarea
normală este în intervalul 60-90 mm Hg.
- PA medie (efectivă) înlocuieşte valorile instantanee (sistolică şi diastolică) cu o valoare
unică, la care s-ar realiza acelaşi debit circulator în condiţiile în care curgerea ar fi continuă şi nu
PAs − PAd
pulsatilă. Presiunea medie poate fi aproximată cu relaţia: PAm = PAd +
3
- PA diferenţială (presiunea pulsului) este dată de diferenţa dintre PA sistolică şi PA
diastolică.
Hipertensiunea arterială (HTA) este definită de creşterea persistentă a valorilor
presionale, peste 160 mm Hg pentru PA sistolică şi 95 mm Hg pentru PA diastolică, indiferent de
vârstă. Valorile persistente între 140-160 mm Hg PA sistolică şi 90-95 mm Hg PA diastolică
caracterizează "hipertensiunea de graniţă".

2. Metode de măsurare a presiunii sângelui

Măsurarea presiunii sângelui se poate realiza prin metode directe sau indirecte. Metodele
directe sunt mai exacte decât cele indirecte, dar sunt invazive, lezând vasele de sânge. Metodele
directe presupun introducerea unui cateter în interiorul vasului de sânge şi conectarea acestuia cu
un traductor de presiune. Tehnicile directe sunt utilizate de obicei în anestezie sau terapie intensivă,
fiind asociate cu diferite complicaţii precum tromboză, infecţii, sângerări. Metodele indirecte se
bazează pe comprimarea din exterior a vaselor de sânge. Deşi aceste metode sunt mai puţin exacte,
totuşi ele predomină în controlul de rutină al presiunii sângelui.

1
 Măsurări fiziologice – An III – Sem II

Metodele de măsurare a presiunii sângelui pot fi grupate astfel:

- Metode directe (invazive) realizate prin introducerea unui cateter în arteră şi conectarea
lui la un sistem de măsurare şi în registrare a presiunii.
- Metode indirecte (neinvazive), bazate pe principiul comprimării unei artere mari cu
ajutorul unei manşete pneumatice în care se realizează o presiune măsurabilă. Valorile presiunii
intraarteriale se apreciază prin diverse metode, comparativ cu presiunea cunoscută din manşetă.
Metoda palpatorie (Riva Rocci) măsoară numai presiunea sistolică, prin perceperea
primei pulsaţii a arterei radiale la decomprimarea progresivă a manşetei aplicate în jurul
antebraţului. Apariţia primei pulsaţii este percepută prin palparea arterei în aval de maşetă.
Metoda palpatorie foloseşte un sfigmomanometru.
Metoda ascultatorie (Korotkoff) măsoară presiunile prin perceperea cu stetoscopul
plasat în plica cotului a zgomotelor care apar la decomprimarea lentă a manşetei, datorită
circulaţiei turbulente. Metoda palpatorie foloseşte un sfigmomanometru şi un stetoscop.

(a) (b)
Fig. 5.1. Măsurarea presiunii arteriale prin metoda palpatorie (a) şi ascultatorie (b)

Metoda oscilometrică apreciază PA prin înregistrarea vibraţiilor pereţilor unei artere

comprimate de un manşon pneumatic, la trecerea sângelui. Se utilizează oscilometrul Pachon.
Oscilometrul este un dispozitiv care permite măsurarea presiunilor sistolică şi diastolică fără
stetoscop.

3. Dispozitive pentru măsurarea indirectă a presiunii sângelui

Echipamentele utilizate pentru măsurarea indirectă a presiunii arteriale sunt cunoscute sub
denumirea de sfigmomanometre. Un sfigmomanometru este format dintr-o manşetă de presiune,
o pompă de mână din cauciuc, prevăzută cu o supapă de reglare, un manometru mecanic (cu
mercur sau aneroid) şi conducte flexibile de legătură.
Un astfel de sfigmomanometru, combinat cu un stetoscop, măsoară presiunea arterială prin
metoda ascultatorie. Această metodă este simplă şi frecvent utilizată în clinici, dar nu este precisă,
are o inerţie mare, nu indică presiunile sistolică şi diastolică în decursul aceluiaşi ciclu cardiac şi nu
permite indicarea continuă a presiunii.
Tehnica de măsurare este următoarea:
- persoana trebuie să nu stea în picioare, braţul trebuie flectat şi poziţionat pe o masă, la
nivelul inimii.
- se aplică manşeta aparatului (lăţimea manşetei trebuie să fie de cel puţin 12 cm) în jurul
antebraţului, astfel încât marginea ei inferioară să fie situată la aproximativ 2-3 cm deasupra plicii
cotului, direct pe piele şi nu peste lenjerie; dimensiunile maşetei trebuie să fie adecvate
dimensiunilor mainii pacientului;
- se reperează prin palpare artera humerală în plica cotului şi se aplică stetoscopul în
apropierea tensiometrului, şi nu sub acesta;

2
 Măsurări fiziologice – An III – Sem II

- se ridică presiunea din manşeta fixată pe antebraţ, prin pompare cu pompa de cauciuc, cu
30-40 mmHg (valoare superioară presiunii sistolice din artera brahială) peste cea la care dispare
pulsul radial;
- se decomprimă progresiv manşeta aparatului, prin deschiderea supapei de evacuare şi se
ascultă cu un stetoscop. Momentul în care se aude în stetoscop primul zgomot marchează presiunea
sistolică, iar momentul în care zgomotele nu se mai aud marchează presiunea diastolică.
Pentru valorile presiunii din manşetă superioare presiunii sistolice, artera brahială este
obturată şi nu se aud zgomote. Când presiunea din manşetă scade puţin sub presiunea sistolică,
sângele ţâşneşte prin segmentul de arteră comprimat, peretele arterei începe să vibreze datorită
curgerii turbulente a sângelui, iar la stetoscop se aude un zgomot discret. Valoarea presiunii
corespunzătoare acestui zgomot este presiunea sistolică. La scăderea în continuare a presiunii din
manşetă, zgomotele cresc în intensitate, apoi se transformă în sufluri din ce în ce mai puternice. La
un moment dat, zgomotele devin surde, apoi dispar. Valoarea presiunii corespunzătoare disparăţiei
zgomotelor este presiunea diastolică. Zgomotele (sunetele) înregistrate cu ajutorul stetoscopului
sunt numite zgomote Korotkoff.
Măsurarea PA se face atât în clino- cât şi în ortostatism, la ambele braţe, repetat de 2-3 ori,
pentru înlăturarea erorilor date de reactivitatea vasomotorie datorată anxietăţii.
Aparatele pentru măsurarea indirectă a presiunii sângelui au diferite variante
constructive, de la cele mecanice, clasice, la cele electronice sau pentru monitorizarea presiunii
arteriale. Unitatea de măsură acceptată pentru măsurarea tensiunii arteriale – milimetri ai coloanei
de mercur (mm col Hg).
Sfigmomanometrul (tensiometrul) cu mercur– sunt considerate ”standardul de aur” la
măsurarea tensiunii. Un astfel de tensiometru măsoară tensiunea cu ajutorul renumitei ”coloane de
mercur”. Erorile de calibrare sunt excluse (în cazul în care scara gradată nu este defectată și nu a
fost supusă unor influențe mecanice). Datorită preciziei lor, tensiometrele cu mercur sunt utilizate
în studiile clinice (unde este importantă precizia înaltă a rezultatelor, urmărirea dinamicii etc.),
precum și pentru pacienții din grupurile de risc sporit, inclusiv pentru femeile însărcinate.

Fig. 5.2. Sfigmomanometrul cu mercur

Sfigmomanometrul (tensiometrul) aneroid necesită o verificare și calibrare regulară în

comparație cu tensiometrele cu mercur, însă ele sunt mai puțin periculoase comparativ cu
tensiometrele cu mercur. Sunt utilizate peste tot, atât în condiții de casă, cât și în spitale – datorită
simplității de utilizare și a prețului accesibil. Cu toate acestea, tensiometrele aneroide nu sunt
considerate cele mai exacte din cauza modificărilor survenite în calibrare în rezultatul influențelor
mecanice, inclusiv și a loviturilor.

3
 Măsurări fiziologice – An III – Sem II

Fig. 5.3. Sfigmomanometrul aneroid

Tensiometrele digitale (electronice) - tensiometre care utilizează metoda oscilometrică

de măsurare și calculele electronice. Pot fi semiautomate și automate, adică pomparea aerului se
poate produce manual – cu ajutorul pompei tip pară; sau automat – ajutorul unui mini-compresor.
Aceste tensiometre măsoară tensiunea sistolică și diastolică cu ajutorul unor senzori piezoelectrici
de tensiune, datele acestora fiind prelucrate de un microprocesor, care afișează valorile măsurării
pe un ecran cu cristale lichide. Aceste tensiometre nu măsoară tensiunea sistolică și diastolică
direct, ci o calculează în baza tensiunii medii și a parametrilor oscilometrici empirici.
Majoritatea dispozitivelor de acest fel afișează, de asemenea, ritmul pulsului. Nu se
recomandă utilizarea tensiometrelor (digitale) automate oscilometrice pentru pacienții cu
ateroscleroză, aritmii severe și alte maladii ale sistemului cardiovascular, deoarece valorile
tensiunii în acest caz pot fi calculate cu mari erori. Tensiometrele digitale pot utiliza următoarele
manșete în ordinea preciziei de măsurare și în ordinea inversată a portabilității: tensiometre de
braț (manșeta se înfășoară pe braț), tensiometre de încheietură (manșeta se înfășoară pe
încheietură) și manșetă pe deget. Indicatorii tensiometrelor (sfingomanometrelor) automate
(digitale) oscilometrice depind în mare măsură de numeroși factori, precum tensiunea, pulsul,
rigiditatea arterelor și altele.

Fig. 5.4. Tipuri de tensiometre digitale

Aparatele pentru măsurarea presiunii arteriale pot fi semiautomate sau automate, după
cum pompa de mână este înlocuită cu una automată, electrică, manometrul este înlocuit cu un
traductor de presiune, stetoscopul este înlocuit cu un microfon, etc. Măsurarea presiunii poate fi
realizată printr-o comandă manuală sau automat, la intervale de timp prestabilite. De asemenea,
valorile înregistrate pot fi memorate şi prelucrate ulterior.
Dispozitivele semiautomate includ un monitor electronic cu un senzor de presiune, un
afişaj digital, o manşetă de presiune şi o pompă de mână, din cauciuc. Presiunea este crescută
manual cu ajutorul pompei de cauciuc. Dispozitivul decomprimă automat manşeta şi afişează
valorile presiunilor sistolică şi diastolică. De asemenea, poate fi afişat şi pulsul. Aceste dispozitive
sunt alimentate cu baterii şi utilizează tehnica oscilometrică. Sunt compacte, portabile, având
greutate mică. Sunt utilizate în special la domiciliul pacientului, dar nu sunt recomandate celor care
au aritmii. Sunt mai dificil de calibrat şi necesită atenţie la decontaminare pentru manşetă.

4
 Măsurări fiziologice – An III – Sem II

Fig. 5.5 Dispozitiv de măsurat presiunea semiautomat digital

Dispozitivele automate includ un monitor electronic cu un senzor de presiune, un afişaj

digital, o manşetă de presiune. Presiunea din manşetă este crecută cu o pompă electrică. Aceste
dispozitive pot avea un sistem de ridicare a presiunii setat de pacient sau automat (presiunea este
ridicată cu 30 mmHg peste presiunea sistolică estimată). În timpul funcţionării, dispozitivul creşte
şi scade automat presiunea din maşetă şi afişează valorile sistolică şi diastolică, precum şi pulsul.
De asemenea, pot avea facilităţi de memorare a ultimei măsurări sau până la ultimele 10 citiri.
Aceste dispozitive sunt alimentate cu baterii şi utilizează tehnica oscilometrică.

Fig. 5.6. Dispozitiv de măsurat presiunea semiautomat digital

Dispozitivele pentru încheietura mâinii includ un monitor electronic cu un senzor de

presiune, o pompă electrică, o manşetă de presiune pentru mână. Dispozitivul însuşi poate fi
poziţionat pe mână. Funcţionarea este asemănătoare cu cea a dispozitivelor automate. Utilizează
tehnica oscilometrică. De preferat, aparatul să fie poziţionat pe mâna stângă cu o serie de reguli de
fixare.

Fig. 5.7. Poziţionarea dispozitivului de măsurare a presiunii

Monitoarele automate neinvazive pentru presiunea sângelui sunt variante mai

sofisticate ale dispozitivelor automate care permit suplimentar înregistrarea presiunii pacientului
în intervale de timp stabilite, în mod automat, periodic. Pot avea şi opţiunea de înregistrare a
temperaturii, precum şi semnalizare sonoră (alarmă pentru asistente) când au fost depăşite
anumite limite. Aceste dispozitive sunt alimentate cu baterii şi utilizează tehnica oscilometrică. Sunt
destinate utilizării în clinici, pentru monitorizarea pacienţilor.
5
 Măsurări fiziologice – An III – Sem II

Fig. 5.8. Monitoarele automate neinvazive pentru presiunea sângelui

Monitoarele pentru măsurarea ambulatorie a presiunii sângelui (Holter ABPM)

includ manşeta pentru braţ şi monitorul electronic cu senzorul de presiune, precum şi o pompă
electrică ataşată la centura pacientului. Dispozitivul este programat să înregistreze presiunea
sângelui pacientului timp de peste 24 ore, în condiţii de activitate normală şi să memoreze datele
pentru prelucrări ulterioare. Aceste dispozitive sunt alimentate cu baterii şi utilizează tehnica
oscilometrică şi ascultatorie.

Fig. 5.9. Dispozitive pentru măsurarea ambulatorie a presiunii sângelui (Holter ABPM). Fereastră de
vizualizate a datelor pe PC

4. Măsurarea presiunii sângelui cu sfigmomanometrul

Metoda ascultatorie este neinvazivă fiind cea mai răspândită pentru măsurarea presiunii
sângelui. Subiectul stă pe scaun şi îşi ţine braţul pe masă, astfel încât artera brahială să fie la nivelul
inimii.
Acest lucru este important pentru măsurarea presiunii sângelui deoarece presiunea este
proporţională cu înălţimea (Δp = ρgΔh). Spre exemplu, dacă se măsoară presiunea sângelui la
nivelul capului, citirile pentru presiunile sistolică/diastolică sunt mai mici cu aproximativ 35mmHg
comparativ cu citirile la nivelul inimii (la nivelul solului, presiunile sunt cu aproximativ 100mmHg
mai mari).
Manşeta sfigmomanometrului este fixată pe antebraţul pacientului, sub cot, deasupra
arterei brahiale. Presiunea din manşetă este ridicată până la o valoare de 180 mmHg, comprimând
artera brahială şi conducând la colapsul acesteia. Presiunea sistolică (valoarea maximă a presiunii
exercitate de sânge asupra peretelui arterei brahiale în timpul bătăilor inimii) este depăşită, deci nu
mai există debit de sânge prin artera brahială şi nu se aud zgomote.
Supapa de presiune se deschide uşor şi permite presiunii manşetei sfigmomanometrului să
scadă. În momentul în care este atinsă presiunea sistolică (120mmHg pentru valori normale) artera
brahială se deschide, iar sângele ţâşneşte prin segmentul de arteră comprimat. Datorită curgerii
turbulente apar vibraţii iar stetoscopul înregistrează un zgomot discret (zgomotele Korotkoff).
Aceste zgomote sunt auzite în stetoscop în timp ce presiunea exercitată asupra arterei brahiale
scade. Debitul de sânge prin artera brahială creşte regulat, în timp ce presiunea în manşeta
sfigmomanometrului scade sub presiunea diastolică (presiunea minimă, între bătăile succesive ale
inimii – aproximativ 80mmHg pentru valori normale). La scăderea presiunii în manşetă, zgomotele

6
 Măsurări fiziologice – An III – Sem II

cresc în intensitate, se transformă în sufluri, apoi, în jurul valorii presiunii diastolice zgomotele
devin surde şi dispar. La atingerea presiunii diastolice debitul de sânge prin arteră devine laminar.

Fig. 5.10. Tehnica măsurarea presiunii cu sfigmomanometrul

Sunetele Korotkoff sunt unde acustice auzite prin stetoscop când presiunea din manşetă
scade. Aceste sunete sunt auzite prima dată când presiunea din manşetă este egală cu presiunea
sistolică şi încetează să fie auzite când presiunea din manşetă scade sub presiunea diastolică
(presiunea manşetei este redusă de la o presiune superioară celei sistolice până la o presiune
inferioară presiunii diastolice).

Elementele componente ale manometrului

Cel mai simplu manometru tubular cuprinde un tub gol îndoit într-un arc, la un capăt este
atașat la tubul care vine de la manșetă, iar celălalt, care este sigilat, este legat la pârghia
mecanismului de transmisie. O modificare a presiunii provoacă o deformare a tubului, iar
deplasarea capătului său este transmis la un pointer, care indică presiunea la scară. In plus, față de
arcuri tubulare, o diafragma sau burduf pot fi utilizate în manometre elastice. Pot fi utilizate la
conversia mecanică de deformare a elementului de detectare alte elemente de transformare cum ar
fi electrice si optice de transformare, inclusiv cele care implică transmiterea rezultatelor
măsurătorilor la distanță.

Fig. 5.11. Manometru tubular: (1) tub, (2) pârghie cu mecanism de transmisie, (3) mecanism de
transmisie, (4) indicator. Manometru cu burduf

Fig. 5.12. Elementele componente ale manometrului cu burduf. Ajustare ac indicator

7
 Măsurări fiziologice – An III – Sem II

Tabel V.1. Fisă de testare dispozitiv

DISPOZITIV DE MĂSURARE TENSIUNE ARTERIALĂ -LISTA DE
VERIFICARE/ÎNTRETINERE
1. Tip de dispozitiv folosit: ⎕ manometru aneroid ⎕ manometru mercur
⎕ altele
Număr serie:______________________________
2. Poziţie dispozitiv: ⎕ de perete ⎕ portabil
Da Nu Observaţii
3. Existenţă documentaţie de la ultima
verificare QA
Data verificării:________________________
4. Integritatea manşetei
4.1. Conexiuni manşetă
4.2. Stabilitate la umflare la 50 mmHg
4.3. Stabilitate la umflare la 110 mmHg
4.4. Stabilitate la umflare la 220 mmHg
4.5. Manșete de diferite dimensiuni
disponibile:
Mici, Medii, Mari, Coapsă, Altele
5. Stare tubulatură
5.1. Fisuri, spărturi
5.2. Pierderi
5.3. Valve/supape
6. Acurateţe dispozitiv
6.1. Punct de 0
6.2. Umflare rapidă la 250 mmHg
6.3. Dezumflare spontană după 30 sec
7. Grafic de etalonare
Comentarii/recomandări:

Valori de testare:
a) 0 mmHg (ac indicator situat în interiorul marcajului de calibrare)
b) 60 mmHg
c) 80 mmHg
d) 100 mmHg
e) 120 mmHg
f) 150 mmHg
g) 180 mmHg
h) 200 mmHg
i) 220 mmHg
j) 250 mmHg
g) 300 mmHg