6.c Abdomen 1+2

ANATOMIE CURS ABDOMEN COMPLET
ABDOMENUL
Cavitatea abdominală și conținutul său.
Desfasurarea peritoneului.
Delimitarea si continutul etajului supramezocolic si etajului inframezocolic.
Spatiu retroperitoneal si continutul sau.
Secțiuni axiale, coronale și sagitale prin cavitatea abdominală.
Proiectia viscerelor pe peretele toracic si abdominal. Aplicatii clinice.
REGIUNILE TOPOGRAFICE PARIETALE

Limite:
 Superior:
- linia – baza proces xifoid disc iv. T12-L1-arc costal pana la coasta X-a-varf coaste XI, XII
(bolta diafragmei)
 Inferior:
-marginea superioara simfiza pubiana de-a lungul plicei inghinale – creasta iliaca discul iv. L5-
S1 (stramtoarea superioara pelvis)
REGIUNILE CLINICO-TOPOGRAFICE:
H, H' hipocondrul drept şi stâng
Ep- epigastru
F, F' flancul drept şi stâng
O - regiunea ombilicală
I, I' fosa iliacă dreaptă şi stângă
Hp- hipogastru
ETAJ SUPERIOR
 EPIGASTRU: LSH, o parte stomac, duoden, pancreas
 HIPOCONDRU DREPT: LDH, cai biliare
 HIPOCONDRU STANG: o portiune stomac, splina
ETAJ MIJLOCIU
 ZONA OMBILICALA: ansele intestinului subtire, colon transvers
 FLANC DREPT: colon ascendent
 FLANC STANG: colon descendent
ETAJ INFERIOR
 HIPOGASTRU: ansele ileale, colonul sigmoidian, vezica urinara (in plenitudine)
 FOSA ILIACA DREAPTA: cecul, apendicul vermicular
 FOSA ILIACA STANGA: primei portiunei a colonului sigmoidian
1
CAVITATEA PERITONEALA ABDOMINALA

CAVITATEA PERITONEALA MARE
o spatiul previsceral;
o etajul supramezocolic;
o etajul inframezocolic.
CAVITATEA PERITONEALA MICA = BURSA OMENTALA

o orificiul epiploic= hiatusul Winslow;
o vestibulul bursei omentale;
o bursa omentala propriu-zisa.
→un mare diverticul(prelungire in deget de manusa ) cavitatii peritoneale
→delimitata : inainte - stomacul,
- ligamentul gastro-colic
in jos - mezocolonul transvers

inapoi - pancreasul
→bursa omentală este impartita in 2 zone:
o VESTIBULUL BURSEI OMENTALE posterior de omentul mic,
o BURSA OMENTALĂ PROPRIU-ZISĂ posterior de stomac.
COMUNICAREA CU CAVITATEA PERITONEALA

→prin orificiul epiploic (HIATUSUL WINSLOW)
→delimitat :
 anterior - marginea liberă a omentului mic (= lig.duodeno-hepatic)

- pediculul hepatic conţinut în marginea liberă a omentului mic; dintre
elementele pediculului vena porta - elementul posterior, participă direct la
delimitarea hiatusului epiploic
 posterior - vena cavă inferioară acoperită de peritoneul parietal posterior
 superior - lobul caudat al feţei viscerale a ficatului, acoperit de peritoneu visceral
hepatic
 inferior - duodenul I
VESTIBULUL BURSEI OMENTALE

 anterior – omentul mic
 posterior – peritoneul parietal acopera la acest nivel:
o aorta
o trunchiul celiac
o stâlpul drept al diafragmei
o plexul celiac
 superior – lobul caudal al ficatului
 inferior - curbura mica a stomacului
2
BURSA OMENTALA PROPRIU –ZISA

Raporturi
 anterior - peretele posterior al stomacului
- ligamentul gastro-colic
 superior - ligamentul gastro-frenic acopera la acest nivel:
o corpul pancreasului
o rinichiul stâng
o glanda suprarenală stângă
o stâlpul stâng al diafragmei
o ganglionul celiac stâng
 inferior - mezocolonul transvers
 posterior - corpul pancreasului
- o parte a diafragmului
RECESUL SPLENIC delimitari :

- anterior – ligamentul gastro-splenic
- posterior – ligamentul splenico-renal
RECESUL OMENTAL SUPERIOR delimitari :

-dreapta – vena cava inferioara
-stanga – esofagul abdominal
-superior – foita inferioara a ligamentului coronar
RECESUL OMENTAL INFERIOR

- situat posterior de omentul mare
- delimitari : între – stomac, colon transvers, ligamentul gastro-colic
ORIFICIUL BURSEI OMENTALE

-face comunicarea intre - vestibulul
- bursa omentala propriu-zisa
- delimitare:
 anterior – curbura mica a stomacului
 posterior – plicile gastropancreatice :
- gastropancreatică superioară - plică peritoneală determinată de a.
gastrică stângă
- gastropancreatică inferioară - determinată de a.hepatică comună
REGIUNEA STERNO-COSTO-PUBIANA
LIMITE:
 superior: proces xifoidian, arcurile costale
 inferior: marginea superioara a oaselor pubiene intre cei doi tuberculi
 lateral: marginea laterala a mm.drepti
3
 profund: pana la peritoneu inclusiv

STRATIGRAFIC:
1. Pielea – subtire, fina, mobila, inf cu par
2. Plan subcutanat:
– strat de țesut conjunctiv – grăsime
- inferior fibrele conjunctive condenseaza formeaza ligamentul fundiform al penisului
- vene anastomoze retea venoasa toraco-abdominala cavo-cave, porto-cave
- limfatice superficiale supraombilicale tributare celor axilare, iar cele subombilicale
celor inghinale superficiale
- nervii: rr. cut. Ultimii 4-5 intercostali, n. subcostal, iliohipogastric, ilioinghinal
3. Planul aponevrotic superficial –
- lamele anterioare ale tecilor muşchilor drepţi ai abdomenului.
- in cele 2/3 superioare de aponevrozele muşchilor oblici externi, de care aderă şi
foitele anterioare de dedublare ale aponevrozelor anterioare ale muşchilor oblici
interni;
- in 1/3 inferioară, lamele anterioare ale tecilor toate trei aponevrozele anterioare
ale mm laterali (oblici externi, oblici interni, transverşi)
-Pe linia mediană, intre cele două teci, planul aponevrotic constituie linia albă
-in cele 2/3 superioare, mai largă; o laparotomie mediană - intâlneşte doar planuri
aponevrotice;
-in 1/3 inferioară, linia ingusta, o laparotomie mediană - va deschide de obicei una
dintre tecile muşchilor drepţi (drept sau stâng).
Inelului ombilical (situat in regiune, linia albă are o serie de mici orificii pentru trecerea unor
elemente vasculonervoase) - orificii comunicaţia intre ţesutul celular subcutanat şi ţesutul
celular preperitoneal, se pot produce herniile liniei albe, mai frecvente in porţiunea
superioară (hernii epigastrice).
• tranziția între peretele posterior aponevrotic care acoperă cele 3/4 superioare ale
mușchilor, și fascia transversalis care acoperă 1/4 inferioară.
• aponevroza oblicului extern de o parte va fi continuă cu fibrele aponevrotice ale oblicului
intern și/sau ale aponevrozei transversului abdominal
4. Planul muscular
- muşchii drepti ai abdomenului, inseraţi pe elementele osteo-cartilaginoase ce alcătuiesc
limitele superioară şi inferioară ale regiunii. - primesc rr. din ultimii 5-6 nervi intercostali,
precum şi din nervii iliohipogastric
-are loc anastomoza dintre arterele epigastrică superioară ramură a toracicei interne - şi
epigastrică inferioară - ramură a iliacei externe. Arterele sunt "insoţite de venele
comitante şi de limfatice profunde.
4
-muşchiul drept abdominal este inconjurat de un strat subţire de ţesut celular lax, care se
ingroaşă in partea posterioară şi inferioară, unde muşchiul se indepărtează de fascia
transversalis (spaţiul suprapubian).
• Epigastricele superioare
– A. toracică internă.
• Epigastricele inferioare
– A. iliacă externă.
• Iliacele circumflexe superficiale
– A. femurală.
• Epigastricele superficiale
– A. femurală.
• Iliacele circumflexe profunde
– A. iliacă externă.
• Artera musculo-frenică
– A. toracică internă.
• Vasele intercostale posterioare
Peritoneu parietal
 Infraombilical
• 5 plici peritoneale: – median: uraca
– două mediale: artere ombilicale fetale colabate
– două lateral: vasele epigastrice inferioare.
• depresiuni: fosele peritoneale – fosele supravezicale: hernii supravezicale
externe – fosele inghinale mediale: hernii inghinale directe – fose inghinale
laterale: hernii inghinale indirecte
 Supraombilical
• ligament falciform
• ligamentul rotund
5. Planul aponevrotie profund – lamele posterioare ale tecilor muşchilor drepţi.

-in cele 2/3 superioare foiţelor posterioare ale apo-nevrozelor anterioare ale muşchilor
oblici interni cu foitele anterioare ale muşchilor transverşi;
-în 1/3 inferioară, planul aponevrotic doar de fascia transversalis.
-Limita dintre porţiunea aponevrotică şi cea fascială a pereţilor posteriori ai tecilor, este
indicată prin linia arcuată (arcada Douglas), cu concavitatea inferioară.
-Faţa profundă a muşchiului drept nu aderă de lama posterioară a tecii, aşa că o colecţie
purulentă poate descinde din partea superioară spre simfiza pubiană. Cele două lame,
anterioară şi posterioară, ale tecilor muşchilor drepţi abdominaţi, se unesc pe linia
mediană, contribuind la formarea liniei albe.
6. Fascia transversalis - acoperă feţele posterioare ale tecilor, se continuă şi in regiunile
invecinate.
7. Planul preperitoneal - două componente:
-Ţesutul celular preperitoneal face parte din fascia extraperitoneală.
5
-Lama subţire de ţesut celular, care se continuă în intreg spaţiu extraperitoneal al

cavităţii abdomino-pelvine
-Fascia ombilicoprevezicală - condensarea ţesutuţui celulo-fibros al spatiului

pelvisubperitoneal în jurul arterelor ombilicale, de-a lungul cărora urcă până la
ombilic.
- pe linia mediană uracul, care formează ligamentul ombilical median.
-de o parte şi de cealaltă, fascia se prinde pe cele două cordoane ale arterelor
ombilicale obturate şi fibrozate, ce formează ligamentele ombilicale mediale
8. Planul peritoneal – - peritoneul parietal anterior, ridicat de cele trei ligamente

ombilicale - plicele ombilicale (mediana şi mediale); mai lateral de acestea trec vasele
epigastrice inferioare (drepte şi stângi), care ridică peritoneul formând plicele
ombilicale laterale.
Drenaj limfatic:
• limfaticele superficiale însoțesc vasele venoase superficiale
– deasupra ombilicului - limfonoduli axilari
– foarte puțini - ganglionii parasternali.
• limfaticele profunde însoțesc vasele venose profunde - iliace externe, iliace comune, și
drenează în limfonodulii latero-aortici.
REGIUNEA OMBILICALA
-regiune mediană, nepereche
-conţine ombilicul, locul prin care trec in decursul vieţii intrauterine, elementele care
constituie. cordonul ombilical
-sediul herniilor ombilicale.
Limitele
-superior si inferior - două linii convenţionale duse la câte. 2 cm deasupra şi respectiv
dedesubtul ombilicului
-lateral marginile mediale ale celor doi muşchi drepţi ai. abdomenului
-regiunea prezintă in centrul său ombilicul.
-depresiune circulara, circumscrisă de un cadru cutanat; in fundul depresiunii proemină o
eminenţă numită mamelon sau papilă; pe care se găseşte cicatricea ombilicală separata de
cadrul cutanat prin şantul ombilical.
Sarcina, ascita şi herniile ombilicale modifică aspectul.
STRATIGRAFIA:
1. Pielea. - fină şi stibţire, destul de mobilă la nivelul cadrului circular, aderentă la
nivelul şanţului şi cicatricei ombilicale.
6
2. Planul subcutanat - determină formarea cadrului proeminent; dispare la nivelul

aderenţei pielii de straturile subiacente.
-Conţine elemente venoase ale reţelei subcutanate abdominale regiunea ombilicală -
comunicări ale venelor cu porta, prin venele paraombilicale. (HT-portala -
anastomoze se dilată "cap de meduză")
3. Planul aponevrotic - este reprezentat de linia albă, prezintă
-un orificiu inelul ombilical aderent, in cele 2/3 inferioare, de cicatricea in timp ce
porţiunea sa superioară este liberă (sediul herniilor şi al fistulelor ombilicale).
-la periferia inelului se fixează cordoanele fibroase rezuItate prin obliterarea
elementelor care treceau, la făt
-pe marginea superioară - ligamentul rotund al ficatului (rest al venei ombilicale),
-pe cea inferioară - median uracul, iar lateral cordoanele fibroase ale arterelor
ombilicale
4. Planul preperitoneal
-ţesutul celular preperitoneal, se reduce foarte mult la nivelul inelului ombilical.
-in grosimea lui se află (la circa 66% dintre subiecţi) fascia ombilicală, dependinţă a
fasciei transversalis, în jurul inelului ombilical, exceptie marginea inferioară rămâne
liberă. Impreună cu faţa profundă a liniei albe determină formarea unui tunel numit
canal ombilical (hernii ombilicale).
-in cazurile cand uracul rămâne permeabil - malformaţie congenitală prin ombilic se
pot scurge picături de urină (fistule ombilico-vezicale).
5. Peritoneul parietal ultimul plan, prezintă depresiune in dreptul inelului ombilical.
Regiunea costo-iliacă
-regiunea laterală, pereche, formă neregulat patrulateră, ocupă cea mai mare parte a
pereţilor abdomenului.
LIMITE
 in sus - arcul costal şi marginea inferioară a coastei XII;
 in jos - orizontala care nneşte cele două spine iliace anterosuperioare, continuată,
inapoi cu creasta;
 inainte - marginea laterală a muşchiului drept al abdomenului;
 inapoi - marginea laterală a muşchilor proprii ai coloanei vertebrale
Din considerente clinice dar şi topografice in două porţiuni:
-regiunea antero-laterală
-regiunea postero-laterală
Paracenteza peritoneală, punctie prin care se face evacuarea colecţiilor peritoneale. Locul
de elecţie Ia unirea 1/3 laterale cu cele 2/3 mediale ale liniei ce uneşte ombilicul cu spina
iliacă anterosuperioară din partea stângă.
Regiunea costo-iliacă antero-laterala

STRATIGRAFIE
1. Pielea subţire şi fină, este mobilă pe planurile subiacente.
7
2. Plan subcutanat
-strat variabil de tesut adipos,
-Ramuri: arterele intercostale şi din circumflexa iliacă superficială (ramură a
femuralei). Venele mai numeroase, voluminoase - reţea ce se intinde şi in regiunile
vecine, venele toraco-epigastrice situate in părţile laterale ale regiunilor, afluenţi ai
venelor axilare, anastomoze cu epigastricele superficiale, care sunt tributare venelor
femurale. Se realizează comunicări cu venele profunde, cu vena portă prin vene
paraombilicale (anastomoză cavo-cavă şi porto-cavă).
-Limfaticele superficiale sunt drenate cele inferioare spre nodurile inghinale

superficiale supero-laterale, cele superioare spre limfonodurile axilare pectorale.
-Nervii sunt ramuri perforante laterale ale ultimilor 5 nervi intercostali, subcostalul,
ramuri din iliohipogastric şi ilioinghinal
3. Planul fascial superficial
-fascia subţire ce acoperă muşchiul oblic extern
4. Pianul profund mai multe straturi.
Stratul musculo-aponevrotic - muşchii laţi
-oblicul extern, desprins de pe ultimele 7-8 coaste, direcţie oblică in jos şi
medial; o parte din fibre se termină pe creasta iliacă, iar restul se continuă
spre linia albă
-oblicul intern de pe fascia toracolombară, creasta iliacă, traiect oblic in sus şi
medial, spre ultimele trei coaste şi pe aponevroza anterioara a muşchiului.
-Lama profundă muşchiul transvers abdorninal de pe ultimele 6 coaste,
aponevroza sa, creasta iliacă, traiect transversal, fibrele musculare se continuă
cu aponevroza anterioară.
-Limita dintre porţiunea musculară şi aponevroza anterioară linia semiunară a
lui Spiegel
Stratul fascial profund fascia transversalis
Stratul ţesutului celular extraperitoneal slab reprezentat.
Peritoneul parietal alcătuieşte ultimul strat al planului profund.
Regiunea costo-iliacă – postero-laterala

- regiune lombară - confuzii cu portiunea lombară a regiunii retrorahidiene
STRATIGRAFIA
1. Pielea este mai groasă decât regiunea antero-laterală, dar mobilă şi suplă.
2. PlanuI subcutanat
-ţesut conjunctiv lax la nivelul crestei iliace planui aderă de os, astfel incât (colecţiile
purulente nu pot migra spre regiunea gluteală)
-Arterele, calibru redus, provin din rr perforante laterale ale aa. lombare şi din
circumflexa iliacă superficială.
-Venele comitante arterelor, se anastomozează cu reţeaua superficială a peretelui
toraco-abdominal.
-Limfaticele superficiale tributare nodurilor axilare pectorale.
8
-Nervii provin din rr .perforante laterale ale ultimilor intercostali, din iliohipogastric şi
din nervii cluneali superiori.
3. Planul fascial lamă formată din fasciile muşchilor oblic extern şi dorsal mare.
4. Planul profund.
- Stratul musculo-fascial superficial
- porţiunea laterală a fasciei toracolombare, de pe care pornesc fascicule
muschiului dorsal mare, cele mai laterale fascicule ale acestui muşchi se
desprind de pe creasta iliacă.
- intre marginea laterală a dorsalului mare (situat medial) marginea
posterioară a oblicului extern ( lateral) şi creasta (inferior), se delimitează
triunghiul lombar (Petit zona slaba- hernii lombare, pot să bombeze
colecţiiie purulente perinefritice).
- Stratul musculo-aponevrotic mijlociu

- fasciculele posterioare oblicului intern şi aponevroza posterioară in partea
medială se termină pe fascia toracolombară.
-in partea superioară - ultimele fascicule ale dinţatului posterior şi inferior -
formează tetragonul lombar (spaţiul Grynfelt - punct slab herniile lombare)
delimitat:
-medial de muşchiul erector spinal
- infero-lateral, de marginea posterioară a oblicului intern
-superomedial de dinţatul posterior şi inferior
-supero-lateral, de coasta: XII-a.
- Stratul aponevrotic
-lama mijlocie a aponevrozei posterioare a muschiului transvers al
abdomenului, se continuă in regiunea rahidiană lombară cu lama aponevrotică
este intărită de ligamentul lombocostal (de la primele două procese costale Ia
coasta XII-a).
-Stratul muscular al pătratului lombelor intins intre coasta XII-a şi creasta iliacă, cu
fascicule de origine şi pe procesele costale.
- Stratul fascial profund

- lama anterioară a aponevrozei posterioare a muşchiului transvers (fascia
pătratului lombelor), se termină la baza proceselor costale. In partea
superioară intărită de un sistem de fibre transversale intinse intre primul
proces costal şi ultima coastă - ligamentul arcuat lateral - arcada pătratului
lombelor.
- conţine: ramuri din arterele lombare şi din circumflexa iliacă profundă;
venele omonime; limfatice profunde, ramuri nervoase provenite din nervul
subcostal şi din ramurile anterioare ale primilor patru nervi lombari.
5. Planul premuscular - două straturi:

-Fascia transversalis subţire şi celuloasă
-Stratul retroperitoneal tesut celulo-adipos, în dreptul rinichiului formează grăsimea
pararenală (Gerota) - importantă chirurgia renală. Prin ea trec nervii subcostal,
9
iliohipogastric şi ilioinghinal, care vor pătrunde apoi în regiunea costo-iliacă

anterioară. Ţesutul fibro-areolar din vecinătatea rinichiului se condensează - fascia
renală ce delimitează, prin cele două, foiţe ale sale, loja renala, care conţine rinichiul,
pediculul renal şi glanda suprarenală.
6. Peritoneul parietal –
-la nivelul colonului ascendent (in partea dreaptă) şi a celui descendent (in partea
stângă) pe-ritoneul inlocuit de fascia de coalescenţă retrocolică (Toldt).
Regiunea postero-laterală a peretelui abdominal este importantă:

-herniile lombare care pot avea loc la acest nivel
-accesul chirurgical asupra rinichiului, a pelvisului renal şi a porţiunii abdominale a
ureterului.
Calea de acces este posterioară, prin lombotomie, incizia străbate toate planurile regiunii
pâna la loja renală.
Regiunea inghinală
- prezenta canalului inghinal
- trece, la bărbat - funiculul spermatic
- la femeie - ligamentul rotund al uterului
Limitele
 superior orizontala ce uneşte spinele iliace antero-superioare
 infero-lateral - plica inghinală
 medial marginea laterală a muşchiului drept al abdomenului.
STRATIGRAFIA
1. Pielea
-prevăzută, in porţiunea infero-medială, cu peri, la ambele sexe.
-elastică, şi mobilă, cu excepţia plicei inghinale, unde aderă de ligamentul
2. Planul subcutanat
-ţesut celulo-adipos, conţine: vasele epigastrice superficiale; rr. din ruşinoasele
externe, limfaticele superficiale tributare nodurilor inghinale superficiale supero-
laterale, ramuri nervoase din iliohipogastric şi ilioinghinal.
3. Fascia superficială este continuarea celei din regiunile parietale invecinate, de fapt
fascia de invelis a muşchiului oblic extern.
4. Planul profund - aceeaşi structură ea şi in regiunea costo-iliacă anterioară.
-Stratul musculo-aponevrotic trei lame:
-superficial este aponevroza anterioară a muşchiului oblic extern infero-lateral se
ingroaşă constituind ligamentul inghinal.
-fibrele formează stâlpii lateral, medial (legaţi Intre ei prin fibrele intercrurale) şi
posterior (ligamentul reflex provine din partea opusa), care delimitează inelul inghinal
superficial.
10
-M. oblic intern fasciculele inferioare au o direcţie oblică in jos şi medial se alătură
funiculului spermatic - muşchiul cremaster se unesc cu fibrele aponevrotice ale
muşchiului transvers - tendonul conjunct, celelalte fibre se continuă cu aponevroza
anterioară a muşchiului.
-M. transvers fasculele inferioare se comportă asemănător cu cele ale m.oblic intern
Fascia transversalis prezintă fibrele de intărire alcătuiesc ligamentele Henle in partea
medială şi interfoveolar (Hesselbach) lateral- delimitarea inelului inghinal profund.
 Peretele anterior
-aponevroza oblicului extern
-uneori fasciculele cele mai inferioare ale muşchilor oblic intern şi transvers.
 Peretele posterior
-fascia transversalis intărită de tendonul conjunct, de lig reflectat, de lig Henle şi de
lig interfoveolar
-Ligamentul reflectat (Colles) din aponevroza oblicului extern din partea opusă.
-Ligamentele Henle şi interfoveolar separate printr-un spaţiu, la nivelul căruia fascia
transversalis nu este intărită – fosa inghinala mediala - punct slab al peretelui -
hernii.
 Peretele superior
-marginea inferioară a muşchilor oblic intern şi transvers, marginile lor, formează
tendonul conjunct.
 Peretele inferior
-jgheabul - ligamentul inghinal
 Inelul inghinal superficial
-delimitat de fibre ale aponevrozei oblicului extern stâlpul medial, stâlpul lateral uniţi
prin fibrele intercrurale (arciforme), iar posterior fibrele lig. reflectat.
 Inelul inghinal profund
-forma unei fante verticale prin care se angajează fascia transversalis (devine fascie
spermatică internă)
 Stratul preperitoneal (fascia extraperitoneală)
-conţine - medial de inelul inghinal profund - vasele epigastrice inferioare; formează
un arc, imbrăţişează funiculul spermatic sau lig. rotund al uterului; incrucişează
peretele posterior al canalului inghinal şi se indreaptă medial, pătrunde în regiunea
sterno-costo-pubiană.
 Peritoneul parietal
-ridicat pe linia mediană de urac, de cordonul fibros al arterei ombilicale obliterate si,
mai lateral de artera epigastrică inferioară - se constituie trei plice peritoneale
mediană, medială, lateraIă delimiteaza fosele
-supravezicală corespunde inelului inghinal superficial – hernie inghinala
spravezicala
-inghinală medială corespunde peretelui posterior canal inghinal- hernie
inghinala mediala
11
-inghinală laterală corespunde inelului inghinal profund- hernie inghinala

laterala
Conținutul canalului inghinal

(bărbat) (femei)
• cordon spermatic • ligament rotund al uterului
• vase de sânge • vase de sânge
• vase limfatice • vase limfatice
• nerv ilioinghinal • nerv ilioinghinal
CORDONUL SPERMATIC
Conținut:
• duct deferent
• artera testiculară
• artera ductului deferent (artera vezicală inferioară)
• artera cremasterică (artera epigastrică inferioară)
• plex pampiniform
• fibre nervoase simpatice și parasimpatice
• ramura genitală a nervului genitofemural (mușchi cremaster)
• vase limfatice
Orificii:
–inel inghinal profund (intern)
–inel inghinal superficial (extern)
REGIUNEA LOMBO-ILIACA
-regiune profundă, pereche, la nivelul peretelui posterior al abdomenului, de o parte şi de
cealaltă a coloanei vertebrale lombare.
- corespunde muşchilor psoas şi iliac.
Limitele:
 superior ligamentul arcuat medial, o separă de reg. diafragmatică
 inferior planul conventional - plica inghinală marginea anterioară a coxalului
 medial fata laterală a coloanei vertebrale lombare şi apoi linia terminală a coxalului,
care o delimitează de regiunea rahidiană şi pelvis
 lateral marginea laterală a muschiului psoas mare, continuată apoi cu creasta iliacă,
ce o separă de regiunea costo-iliacă posterioară.
STRATIGRAFIE:
Dinapoi-inainte:
12
1. Planul muscular
-muşchii iliopsoas şi micul psoas, psoasul mare ( medial, porneşte de pe vertebrele T12 –
L4, din dreptul articulatiei sacroiliace, se adaugă, pe partea laterală m. iliac pornit din
fosa iliacă, trece prin lacuna musculară, ajungând in regiunea anterioară a coapsei.
-Arterele şi venele lombare ( 5) Venele lombare sunt legate printr-o anastomoză verticală
numită vena lombară ascendentă - in jos se deschide in vena iliacă comună, iar in sus se
continuă in torace cu vena azigos in partea dreaptă, şi vena hemiazigos in partea stângă -
anastomoză cavo-cavă.
-Artera iliolombară (ramură a iliacei interne) cât şi vena comitantă, urcă pe faţa profundă
a iliopsoasului.
-Artera circumflexă iliacă profundă (ramură a iliacei exteme) ia parte la irigarea planului
muscular.
-Vasele limfatice insoţesc venele şi sunt drenate de nodurile iliace şi lombare
Plexul nervos lombar.

-Pe marginea laterala a m.psoas nervii iliohipogastricul, ilioinghinal, cutanat femural
lateral, n. femural trece prin lacuna neuromusculara spre reg. anterioara a coapsei
-Pe fata anterioara a m.psoas – nervul genitofemural ajunge in regiunea inghinală şi la
coapsă.
-Pe fata mediala a m.psoas – nervul obturator descinde in pelvis
Vasele iliace comune şi cele externe descind oblic in jos şi lateral de-a lungul marginii
mediale a m. psoas, la limita dintre regiunea lombo-iliacă şi pelvis.
2. Planul fascial fascia iliaca fuzionată cu fascia transversalis.

- Incepe superior printr-o ingroşare - ligamentul arcuat medial (arcada psoasului).
- Dedesubtul ligamentului arcuat fascia este subţire, celuloasă, pe măsură ce coboară se
ingroaşă.
- Ajunsă la nivelul ligamentului inghinal, aderă intim de acesta, se inseră pe eminenţa
iliopubică formeaza arcada iliopectinee.
-Fascia impreună cu coloana vertebrală lombară şi cu fosa iliacă, delimitează loja
muşchiului iliopsoas, care se continuă la coapsă pe sub ligamentul inghinal până la
inserţia acestui muşchi ( Colecţiile pot migra astfel spre coapsă)
3. Planul retroperitoneal (fascia extraperitoneală)

-lamă de ţesut celular, subţire in porţiunea superioarăi, mai groasă şi bogată in grăsime
în partea inferioară.
-Nervul genitofemuralul coboară in partea inferioară a regiunii
-ţesutul celular nu se continuă la nivelul coapsei din cauza aderenţei fasciei iliace la lig.
inghinal; doar la nivelul lacunei vasculare, de-a lungul vaselor iliace externe, se realizează
această comunicare. (abcesele subperitoneale se opresc de obicei la ligamentul
inghinal; uneori ele coboara in regiunea anterioară a coapsei de-a lungul vaselor
femurale)
13
4. Peritoneul parietal – - in fosa stângă inlocuit cu fascia de coalescenţă retrocolică

(Toldt), care separă fascia iliacă de faţa posterioară a ansei iliace a colonului
sigmoidian.
FICATUL
Loja hepatica
 in jos de colonul şi mezocolonul transvers
 inainte, lateral şi posterior - de pereţii corespunzători ai abdomenului şi de baza
toracelui
 in sus - de bolta diafragmei
 medial - comunică larg cu loja gastrică.
Proiecţia lojii hepatice pe peretele toracoabdominal

 în sus planul care trece prin spaţiu V intercostal drept
 în jos planul orizontal dus prin vertebra T12
 lateral - planul sagital tangent la peretele toracic
 medial planul sagital ce trece Ia 5-6 cm la stanga liniei mediane.
Prenatal: • duce sânge bogat oxigenat de la placentă la făt

Postnatal: • patentă câtva timp postnatal: cateterizare (boli hemolitice)
• ocluzia venei ombilicale formează ligamentul rotund al ficatului
Faţa diafragmatică
 Porţiunea superioară prin intermediul diafragmei. Raport cu pleura şi baza
plămânului drept, inima şi pericardul, iar la extremitatea stângă, cu pleura şi baza
plămânului stâng (abces sau a unui chist hepatic, prin diafragmă, in cavitatea
pleurală şi in plămânul drept, precum şi evacuarea conţinutului lor prin bronhii).
 Porţiunea dreaptă răspunde coastelor. Raport cu: baza plămânului (in dreptul coastei
a VII-a, pe linia axilară mijlocie); cu recesul costodiafragmatic (între coastele a VII-a şi
a X-a pe aceeaşi linie); cu diafragma dedesubtul coastei a X-a.
 Porţiunea posterioară, - area nuda, dreaptă cu glanda suprarenală dreaptă; imediat la
stânga, cu vena cavă inferioară; şi mai la stânga, lobul caudat urcă de pe faţa
viscerală, acoperit de peritoneul visceral; el răspunde vertebrelor T10 şi T12 de care
este separat prin stâlpul drept al diafragmei; inapoia lobului caudat se insinuează
recesul omental superior al bursei omentale.
 Porţiunea anterioară trei câmpuri
-Câmpul mijlociu are o formă triunghiulară şi vine in raport cu peretele abdominal
anterior (porţiunea parieto-abdominală)
-laturile dreaptă şi stângă ale triunghiului - arcurile costale
14
- latura inferioară este formată de linia ascendentă spre stânga, care uneşte
extremităţile anterioare ale cartilajelor costale X din dreapta şi VIII stânga (proiecţie
margine inferioara a ficatului)
- Câmpurile laterale, drept şi stâng - raport cu peretele toracic.

- lobul drept vine în raport cu coastele VIII-X, fără interpunerea pleurei, deoarece
recesul pleural nu coboară până la acest nivel (acces chirurgical mai larg şi direct
asupra ficatului prin rezecarea coastelor, fără deschiderea cavităţii pleurale)
Deasupra coastei a VIII-a se interpune recesul costodiafragmatic.
- lobul stâng raporturi reduse cu peretele toracic, la nivelul cartilajelor costale VII şi
VIII din stânga.
- intre faţa inferioară a diafragmei si faţa diafragmatică a ficatului recesurile
subfrenice, drept stâng, separate prin ligamentul falciform. (abcesele subfrenice
evoluţie uneori gravă)
Trei şanţuri în forma literei H impart această faţă in patru lobi:

o drept,
o stâng,
o pătrat
o caudat (Spiegel).
Cele două şanţuri sagitale delimitează trei zone.
 Zona marginală dr.
 Zona mijlocie
 Zona marginală stg.
Zona marginală dreaptă

- flexura colică dreaptă
- rinichiul drept
- mai la stânga flexura duodenală superioară
- glanda suprarenală
Şantul sagital drept

-partea anterioară fosa vezicii biliare;
- posterior vena cavă inferioară;
- separate de procesul caudat care formează peretele superior al orificiului omental.
Zona mijlocie şanţul transvers hilul hepatic

-vena portă - posterior; artera hepatică inainte stânga, ductele hepatice drept şi stâng
anterior dreapta
- împarte in lobii pătrat (anterior) şi caudat (posterior).
15
Lobul pătrat raport cu porţiunea pilorică a stomacului şi cu prima porţiune a duodenului, iar
inaintea cu colonul transvers.
Lobul caudat tavanul vestibulului bursei omentale; raport cu trunchiul celiac, plexul celiac,
marginea superioara a pancreasului,curbura mică a stomacului, iar la stânga cu esofagul.
Şantul sagital stang

-anterior conţine ligamentul rotund;
-porţiunea posterioară conţine ligamentul venos (Arantius). Pe buzele şanţului transvers şi al
fisurii ligamentul venos se prind foiţele omentului mic.
Zona marginală stângă acoperă parte a feţei anterioare a stomacului; în partea

posterioară, la stânga fisurii ligamentului venos, raport cu esofagul.
Structural, ficatul prezintă

 tunică fibroasa capsula Glisson trimite prelungiri fibroase ce insoţesc ramificaţiile
elementelor pediculului
 parenchim alcătuit din lobuli hepatici.
Ficatul, ca şi plămânul,
 dublă irigaţie sangvină, nutritivă şi functională, complet separate până la nivelul
lobulului hepatic, punct contact sângele - capilarul sinusoid;
Sistemul vascular al ficatului eşte format din doi pediculi:
-aferent artera hepatică şi vena portă (se adaugă ductele biliare extrahepatice, vasele
limfatice şi nervii – pediculul hepatic).
- eferent, al circulaţiei de intoarcere - venele hepatice.
 segmente hepatice.
Segmentarea după pediculul portal ramificaţiile venei porte - trei planuri separatoare
sagitale, numite scizuri paucivasculare, numai din punct de vedere portal, deoarece pe o
parte din lungimea lor se găsesc cele trei vene hepatice principale.
 Scizura principală (mijlocie) imparte ficatul in doi lobi reali unul drept şi altul stâng
 Scizura dreaptă separă în cadrul lobului drept două segmente, unul anterior şi celălalt
posterior
 Scizura stângă imparte lobul stâng intr-un segment medial şi unul lateral
Fiecare ram din pediculul segmentar se divide in ram superior şi unul inferior, permite
subimapartierea segmentului in subsegmente superior si inferior.
Segmentarea după pediculul eferent planuri paucivasculare, dar din punctul de vedere al
afluentilor venelor hepatice.
Aceste planuri impart ficatul în trei sectoare, drept, mijlociu şi stâng, fiecare tributar ca
circulatie eferentă câte unei vene hepatice.
16
Limfaticele ficatului
 superficiale se divid in trei grupe:
-un grup trece prin ligamentul falcifonn şi prin diafragmă spre nodurile limfatice
parasternale, pericardice laterale şi cervicale laterale profunde inferioare
-al-doilea grup traversează pars affixa şi diafragma spre nodurile frenice superioare şi
mediastinale posterioare
-ultimul grup conduce limfa feţei viscerale spre nodurile hepatice (din hil) şi apoi spre
cele celiace.
 profunde urmăresc două curente:
- ascendent, ce insoteşte venele hepatice şi apoi vena cavă inferioară, spre
limfonodurile frenice superioare
- descendent insoţeşte elementele portale cu destinaţia nodurilor hepatice şi apoi
celiace.
Nervii ficatului din vag şi plexul celiac - plexul hepatic -

-la nivelul pediculului hepatic: plexul hepatic anterior şi respectiv posterior.
Căile biliare extrahepatice

Regiunea căilor biliare
o sus - un plan care trece prin extremitătile anterioare ale coastelor IX
o jos- un plan paralel cu precedentul, dus prin discul intervertebral L3 - L4
o medial planul mediosagital
o lateral planul sagital tangent la marginea laterală a m. drept abdorninal drept
Un obstacol pe ductul hepatic (de obicei calcul) nu va permite bilei să ajungă în vezica
biliară, da retenţie de bilă cu vezică de dimensiuni reduse, atrofică. Obstacolul pe ductul
coledoc, se produce o destindere impresionantă a vezicii (semnul Courvoisier-Terrier).
Ductul coledoc trei porţiuni.

Porţiunea retroduodenală vine raport
- anterior cu segmentul superior al duodenului, de care este separat prin artera
gastroduodenală
- inapoi răspune orificiului omental
- jos, prin intermediul fasciei de coalescenţă retroduodenopanereatice, (Treitz), venei cave
inferioare. Raportul cu orificiul omental permite chirurgului să exploreze coledocul în
timpul intervenţiilor
Coledocul
Portiunea retropancreatică coboară inapoia capului pancreasului
-inapoi, prin fascia de coalescenţă raport cu cava inferioară şi cu vena renală dreaptă
17
-este incrucişat posterior sau anterior de arcada arterială duodenopancreatică posterioară.
Portiunea intraparietală a coledocului străbate peretele medial al porţiunii descendente a

duodenului şi se deschide - ampula hepatopancreatică (Vater), impreună cu ductul
pancreatic mare.
Structura celor trei ducte biliare

 tunică mucoasă.
 una fibro-musculară, cu fibrele musculare netede dispuse plexiform.
fibrele musculare circulare – sfinctere

-in porţiunea terminală a coledocului (preampular) se găseşte sfincterul ductului coledoc
(Boyden)
-în jurui ampulei hepatopancreatice se descrie sfincterul ampulet hepatopancreatice (Oddi)
-mai puţin bine conturate anatomic sunt sfincterul colului vezicii (Lutkens) dispus în colul
colecistului şi in porţiunea iniţială a ductului cistic, sfincterul ductului hepatic comun (Mirizzi)
Vezica biliară (colecistul),

-pe faţa viscerală a ficatului.
-Fundul situat anterior, se continuă cu corpul şi apoi cu colul
-Fundul vezicii depăşeşte anterior incizura cistică a marginii inferioare a ficatului, in contact
cu peretele abdorninal anterior; se proiectează în punctul de intersecţie al liniei ombilico-
axilare drepte cu arcul costal (punctul cistic).
-Faţa superioară slab aderentă de ficat printr-un ţesut conjunctiv străbătut de vene porte
accesorii; cele două organe pot fi uneori legate printr-un mezocist.
-Faţa inferioară, acoperită de peritoneu, vine in raport anterior cu colonul transvers, de care
poate fi legată printrun ligament cisto-colic care prelungeşte marginea dreaptă a omentului
mic. Inferior acoperă parţial porţiunea descendentă a duodenului.
-Colul nu aderă de ficat, este suspendat de acesta printr-o prelungire a omentului mic, prin
care trece artera cistică, raport chirurgical de mare importanţă; în sus şi la stânga, colul este
in raport cu ramura dreaptă a venei porte.
Structural de la exterior spre interior:

-de tunica seroasă, (peritoneul)
- pătura subseroasă
- tunica musculară
- tunica mucoasă.
Vascularizatia căilor biliare extrahepatice

-artera hepatică proprie - pentru ductul hepatocoledoc, artera cistică - pentru aparatul
diverticular.
18
-Venele au traiect invers, tributare portei; o parte din sângele vezicii biliare este drenat
direct in ficat prin grupul cistic al venelor porte accesorii.
-Limfa este condusă la nodurile hepatice, la nodul cistic şi la cel hiatal (foraminal), şi apoi la
cele celiace.
-Nervii provin din plexul celiac.
Patologie foarte bogată,

-procese inflamatorii (colecistite şi angiocolite) şi litiaze biliare.
Explorarea se face prin palparea regiunii, prin sondaj duodenal (pentru recoltarea bilei),
radiologic cu substanţă de contrast, şi ecografic.
Accesul chirurgical asupra căilor biliare extrahepatice se realizează prin laparotomie,

chirurgia laparoscopică.
Stomacul şi esofagul abdominal
Loja gastrică şase pereţi.

 pereţii superior, posterior şi lateral stâng sunt formaţi de bolta diafragmei
 peretele anterior de diafragmă şi de peretele abdon-tinal anterior
 peretele inferior - de colonul transvers şi de mezocolonul său; spre dreapta, loja
comunică larg cu loja hepatică.
Se proiectează intre:
o in sus - planul orizontal care tece prin spaţiul V-lea intercostal
o in jos un plan ofizontal dus prin ombilic
o la dreapta - planul mediosagital
o la stânga planul tangent la peretele stâng al toracelui.
Subdivizat
- Porţiunea verticală separată de cea orizontală printr-un plan oblic, ce trece prin incizura
unghiulară a curburii mici
-porţiunea cardică (imprecis delimitată situată in imediata vecinătatea cardiei)
- fundul (fornixul)
- corpul stomacului.
-Porţiunea orizontală sau pilorică

- antrul piloric (vestibulul)
-canalul piloric conţine sfincterul piloric (hipertrofie fibre circulare)
- Fata anterioara
- Fata posterioara
19
- Curbura mica (continua marginea dreapta a esofagului, schimba directia la nivelul incizurii
unghiulare devine orizontala se termina la nivelul sant duodeno-piloric.
- Curbura mare de la marginii stangi a esofagului cu care determina incizura cardica pana la
santul duodeno-piloric unde este vena prepilorica (limita duoden-stomac)
 Fata anterioară
-Portiunea toracică răspunde coastelor V-IX din stânga şi spaţiilor intercostale respective. in
partea medială este acoperită şi de faţa viscerală a lobului stâng al ficatului.
Spaţiu semilunar al lui Traube - o regiune cu convexitatea in sus şi spre stânga, in partea
anterioară a bazei hemitoracelui stâng, spatiu delimitat de două linii:
a) limita superioară, convexă, arc intre extremitatea anterioară a cartilajului VIII costal stâng
şi extremitatea anterioară a coastei a XI-a stânga (vf.inimii)
b) limita inferioară porţiunea arcului costal stâng intre extremităţile liniei convexe in partea
superioară (raport cu pleura şi recesul costodiafragmatic stang).
-Porţiunea abdominală două zone:

-una mediala şi superioară acoperită de ficat
-alta laterală şi inferioară care vine îti raport direct cu peretele abdominal
Triunghiul Labbe
-latura stângă - arcul costal stâng
-marginea dreaptă - marginea inferioară a ficatului
-marginea inferioară - linie convexă în jos uneşte extremităţile anterioare ale cartilajului
costal IX dreapta cu cel din stânga
 Fata posterioară
-formează peretele anterior al bursei omentale. (raport cu organe retroperitoneale:
- corpul pancreasului, margine superioara artera splenică - erodată de ulcere gastrice
posterioare penetrante - hemoragii interne mari, uneori mortale.
- deasupra pancreasului pol superior al rinichiului stâng, glanda suprarenală stângă;
la stânga şi superior se află splina.
- dedesubtul pancreasului - mezocolonul transvers, prin acesta, cu flexura
duodenojejunală şi prirnele anse jejunale - raporturi importante in chirurgie, pe aici
se realizeaza gastroenteroanastomozele transmezocolice posterioare.
Curbura mare inserţie

-ligamentul gastrosplenic (conţine vasele scurte ale stomacului şi artera gastroepiploica
stângă)
-ligamentul gastrocolic (la cca. 1cm - arcada vaselor gastroepiploice).
Curbura mică inserţie
20
- omentului mic ( arcada arteriala prin anastormozarea ramuri provenite din arterele gastrice
stângă şi dreaptă).
Prin intermediul vestibulului bursei omentale, curbura mică răspunde:

- aortei
- venei cave inferioare
- trunchiul celiac
- plexul celiac - regiunea celiacă (Luschka).
Fundul stomacului
- pe concavitatea diafragmei
- raport cu: inima, pleura diafragmatică şi baza plămânului stâng.
- ligamentul gastrofrenic,o mică porţiune a fornixului este lipsită de peritoneu, raport direct
cu stâlpul stâng al diafragmei, la care aderă.
Porţiunea cardică
- situată profund, în raport cu ficatul.
- se proiectează posterior pe vertebra T11 iar anterior la nivelul articulatiei cartilajului costal
VII stâng cu sternul.
Esofagul abdominal 2-3cm, are raporturi:

-anterior - cu trunchiul vagal anterior si cu ficatul
-posterior- cu trunchiul vagal posterior, stâlpii diafragmei si aorta abdorninală
-la dreapta cu lobul caudat
-la stânga - cu fundul stomacului.
Structură de la exterior spre interior, din patru tunici:

1) tunica seroasă - peritoneu
2) stratul subseros
3) tunica musculară trei planuri de fibre musculare netede -superficial, longitudinal,
mijlociu cu fibre circulare, profund - fibre oblice
-ingrosarea flbrelor circulare in regiunea pilorului - sfincterul piloric
4) stratul submucos
5) tunica mucoasă cu numeroase glande (cardiale, gastrice propriu-zise principale
pilorice).
Orificiul-piloric
-Se proiectează:
-când stomacul este gol, - pe linia mediană, la 2-3 cm deasupra ombilicului, iar
posterior pe vertebrele L1 sau L2.
-când stomacul este umplut moderat, orificiul spre dreapta - la 3-4 cm spre dreapta
iar in caz de umplere maximă la 7 cm la dreapta liniei mediane.
21
Irigaţia arteriala
-Artera gastrică stângă - de-a lungul curburii mici, dând ramuri ce se anastomozeaza cu
ramurile gastricei drepte ( artera hepatică)
-Gastro-omentala stângă (ramura din artera splenica), formează cu gastro-omentala dreaptă
(gastroduodenală) arcada curburii mari
-Arterele gastrice scurte (ramuri ale splenicei)
-regiunea curburii mici este mai slab vascularizată.

-pe faţa anterioară a stomacului, intre teritoriile celor două arcade se afla o zonă îngustă,
practic avasculară - este aria gastrotomiei.
Venele stomacului sunt tributare venei porte.

- anastomoze porto-cave
-teritoriul joncţiunii esofago-gastrice intre venele esofagiene tributare cavei
superioare - şi afluentii gastricei stangi tributara portei
-La nivelul portiunii extraperitoneale a fundului gastric sistemul venelor Retzius
Drenajul limfatic patru arii:

1. Aria ce cuprinde regiunea curburii mici şi cea mai mare parte a corpului şi fundului
tributară nodurilor limfatice gastrice stângi.
2. Limfaticele părţii inferioare a corpului şi a celei mai mari părţi a porţiunii pilorice,
drenate spre nodurile gastro-omentale drepte şi spre nodurile sub pilorice sau
pilorice inferioare
3. Aria invecinată a segmentului vertical al marii curburi, spre la nodurile gastro-
omentale stângi şi la cele pancreatice superioare
4. Aria ce include zona invecinată segmentului orizontal al curburii mici şi o parte a
porţiunii pilorice, drenata spre grupurile gastric drept şi suprapiloric sau piloric
superior.
Ultimele doua grupuri sunt in relaţie cu nodurile hepatice, posibilă scurgerea limfei prin
diafragmă, spre nodurile limfatice mediastinale anterioare şi supraclaviculare. (adenopatia
supraclaviculară in cancerul gastric - semnul Virchow-Troisier).
Drenajul final al limfei spre nodurile celiace.
Inervaţia ramuri vagale şi ale plexului celiac.
Limfaticele
In drenajul limfatic se disting 4 arii care in final dreneaza spre nodurile celiace,din jurul
trunchiului celiac.
Ariile limfatice
1. Aria cea mai intinsa cuprinde regiunea micii curburi,si ce mai mare parte a corpului si
fundului stomacului- nodurile limfatice gastrice stangi+ grup – inconstant-inel in
jurul cardiei
22
2. Partea inferioara a corpului si regiunea pilorica.

Limfa→nodurile limfatice gastro-omentale drepte si nodurile pilorice inferioare,
nodurile retropilorice- inapoia pilorului
3. Partea stomacului invecinata segmentului stang (superior) al marii curburi.
Limfa→nodurile gastro-omentale stangi si cele pancreaticosplenice
4. Cea mai mica arie cuprinde o parte a stomacului invecinata segmentului drept al micii
curburi si o parte a regiunii pilorice.
Limfa→grupul gastic drept si piloric superior
Stomac-inervatie
Inervatia vegetativa:
-ramuri ale nervilor vagi (fb.parasimpatice)
-plexul celiac→plexuri parietale (fb.aferente senzitive si fb.simpatice eferente)
Parasimpatic
Nn. vagi→plexul esofagian→2 trunchiuri vagale:
Anterior→ramuri gastice si pilorice
Posterior→ramuri gastrice si celiace
Ramuri din n.vag si plexul celiac:

-tunica musculara (plexul mienteric Auerbach)
-stratul submucos (plexul submucos Meissner)
Fibrele simpatice - ajung la niv micii curburi prin:

Ramurile TC - plexurile parietale
-a.gastrice stangi si drepte
Cavitatea abdominală și conținutul său.

Desfasurarea peritoneului.
Delimitarea si continutul etajului supramezocolic si etajului
inframezocolic.
Spatiu retroperitoneal si continutul sau.
Secțiuni axiale, coronale și sagitale prin cavitatea abdominală.
Proiectia viscerelor pe peretele toracic si abdominal. Aplicatii
clinice.
Splina
-organ hemolimfatic
Loja splenică
-lateral, înapoi şi superior de diafragmă
23
-in jos - de mezocolonul transvers şi de ligamentul frenicocolic

-comunică larg
- in partea medială cu loja gastrică,
- anterior deschisă comunica cu marea cavitate peritoneală printr-un spaţiu delimitat
intre curbura mare a stornacului şi peretele lateral al abdomenului.
Se projectează
pe peretele toracic cu axul lung de 6-8 cm, oblic, corespunzător direcţiei coastei a Xa;
inălţimea ariei ajunge superior - la coasta IX-a; iar inferior - la a XI-a.
Raporturi
 Faţa diafragmatică, convexă si netedă, se mulează pe diafragmă, are raporturi cu
plămânul si pleura stângă.
 Faţa viscerală prezintă hilul splinei.
-inainte cu stomacul
-inapoia hilului in partea superioară rinichiului si glandei suprarenale stângi, iar în
partea inferioară flexura colica stânga
La nivelul hilului, peritoneul visceral se reflectă: ligamentele splenicorenal si gastrosplenic.
Când coada pancreasului este lungă, poate ajunge până in vecinătatea hilului splenic.
 Marginea superioară ascuţită, crenelată, raport cu marea curbură a stomacului.
 Marginea inferioară, rotunjită, răspunde rinichiului.
 Extremitatea posterioară raport cu diafragma.
 Extremitatea inferioară lig. frenicocolic separă de flexura stângă a colonului.
Structura
1) tunica seroasă
2) o capsulă fibrconjunctiva ce conţine fibre musculare netede
3) pulpa splenică două componente:
- pulpa rosie constituentul principal al ţesutului splenic
- pulpa albă.
Vascularizaţia arterială :
-artera splenică se imparte 5-6 ramuri ce pătrund in organ
Venele părăsesc hilul si formeaza vena splenică - afluent al portei.
Limfaticele tributare nodurilor splenice din hilul organului, de unde limfa drenată de
nodurile celiace.
lnervaţia - plexul celiac.
Accesul chirurgical : abdominal anterior

Splenectomia indicată in rupturi traumatice, torsiunea splinei, icterul hemolitic congenital,
chisturile, abcesele, tumorile splinei, unele cazuri de hipertensiune portală.
24
Duodenul
-Prima porţiune a intestinului subţire
-se intinde de la orificiul piloric la flexura duodenojejunală.
-descrie un cadru in care este cuprins capul pancreasului.
-deschiderea ductelor pancreatice in duoden
-organ secundar retroperitoneal ca si pancreasul.
-intersectat de inserţia mezocolonului transvers ca si pancreasul, deci are o portiune
supramezocolica si una inframezocolica.
Proiecţia
-in zona ombilicală - delimitari:
- sus, planul orizontal ce trece prin extremităţile anterioare ale coastelor VIII
- jos - planul orizontal care trece prin ombilic
- stanga - planul sagital dus la două laturi de deget in stânga liniei mediane
- dreapta - planul sagital ce trece 3-4 laturi de deget in dreapta liniei mediane.
→Duodenul patru porţiuni:

I. Porţiunea superioară
-oblic in sus, spre dreapta şi inapoi, din dreptul primei vertebre lombare până la colul vezicii
biliare, coteste - flexura duodenală superioară.
-jumătatea medială este intraperitoneală.
-Fata anterioară raport cu ficatul şi cu colul vezicii biliare. (aderenţe în colecistite şi
posibilitatea eliminării in duoden a unor calculi biliari, perforarea ulcer duodenal
determina peritonită gravă) .
-incrucişată de ductul coledoc, de vena portă şi de artera gastroduodenală (ulcer perforat
poate eroda vasele - hemoragii)
-Fata superioară delimitare orificiu epiploic al bursei omentale, se inseră omentul mic.
-In jos - vine in raport cu capul pancreasului.
II. Porţiunea descendentă

-coboară pe flancul drept al vertebrelor L2 şi L3 până la extremitatea inferioară a rinichiului
drept, cudura - flexura duodenală inferioară.
-este retroperitoneal, raporturile prin fascia de coalescentă retroduodenopancreatica Treitz.
-fata posterioară - rinichiul drept, pediculul renal drept, vena cavă inferioară.
-anterior incrucişată de mezocolonul transvers.
-deasupra vine în raport cu ficatul şi cu vezica biliară.
-inframezocolic acoperită de anse jejunale.
-fata stăngă capul pancreatic, ductele excretoare ale ficatului şi pancreasului, care pătrund
in peretele său.
-faţa dreaptă - ficatul, colonul ascendent.
25
III. Porţiunea orizontală

-trece peste coloana vertebrală
-incrucişează vena cavă inferioară, aorta
-ajunge pe flancul stâng al vertebrei L4
-anterior intersectată de inserţia rnezenterului şi de vasele mezenterice superioare
-in sus raport cu capul pancreasului
-în jos cu intestinul
IV. Porţiunea ascendentă

-urcă pe flancul stâng al vertebrei L2, formează flexura duodenojejunală.
Ambele segmente raport anterior prin mezocolon transvers şi bursa omentala cu faţa
posterioară a stomacului.
Structura :
-tunica seroasa
-tunica musculara
-stratul submucos
-tunica mucoasa
Submucoasa
-prezinta glandele duodenale Brunner= caracter esential al duodenului, se gasesc
in portiunea superioara + descendenta
-in duoden exista si glande intestinale Lieberkuhn
VascuIarizatia arteriala
- două artere pancreaticoduodenale superioare (gastroduodenală)
- două artere pancreaticoduodenale inferioare (mezenterica superioară)
- se anastomozează intre ele - două arcade in jurul capului pancreasului.
Venele
-pancreaticoduodenale, cu traiect asemănător arterelor, se varsă fie in vena mezenterică
superioară, fie direct in vena portă.
Vasele limfatice
-spre nodurile pancreaticoduodenale, hepatice şi celiace.
Inervaţia plex celiac.
Pancreasul
-cea de a doua mare glandă anexată tubului digestiv
-importantă glandă endocrină
26
-alungit transversal
-relaţii strânse cu duodenul
-in intregime secundar retroperitoneal.
Pancreasul
-cap
-col
-corp
-coada.
 Capul pancreasului
-cuprins in concavitatea potcoavei duodenale, aderă prin tracturi conjunctive.
-trimite in jos şi spre stânga o prelungire - procesul uncinat.
-Faţa anterioară - inserţia mezocolonului transvers. Deasupra raport, prin intermediul
vestibulului bursei omentale, cu porţiunea pilorică a stomacului; dedesubt acoperit de
colonul transvers, anse jejunale.
-Peste procesul uncinat trec vasele mezenterice superioare.
-Posterior răspunde venei cave inferioare şi pediculului renal drept. (Tumori ale capului
comprima vena cavă - edeme membrelor inferioare şi ascită).
-Cel mai important raport cu portiunea retropancreatică a ductului coledoc. (icterul in
pancreatitele cronice şi în cancerul capului de pancreas).
 Colul pancreasului delimitat intre două incizuri.

- cea superioară se găseşte prima portiune a duodenului şi cotul arterei hepatice, din care
pleacă artera gastroduodenală.
-cea inferioară trec vasele mezenterice superioare.
-Colul acoperit anterior de porţiunea pilorică a stomacului, prin intermediul vestibulului
bursei omentale.
-Pe faţa posterioară confluenţa trunchiului mezenterico-splenic cu vena mezenterică
superioară - vena portă.
 Corpul pancreasului raporturi:

-anterior- prin bursa omentala, cu faţa posterioară a stomacului. (ulcer al peretelui gastric
posterior poate deter-mina aderenţe intre cele două organe şi poate penetra în glandă,
poate eroda artera splenică).
-posterior - de la dreapta spre stânga: aorta şi originea arterei mezenterice superioare; vena
renală stângă şi rinichiul stâng; cu vena (artera) splenică se uneşte aici cu mezenterica
inferioară; cu grupul limfonoduritor pancreatice superioare.
-pancreasul trece peste coloana lombară şi stâlpul stâng al diafragmei. (pericolul abordului
chirurgical pe cale posterioară, lombară, a pancreasului)
27
-inferior - prin peritoneul parietal raport cu flexura duodenojejunală şi cu ansele jejunale

superioare.
-de-a lungul marginii anterioare trece insertia mezocolonului transvers.
-deasupra marginii superioare - trunchiul celiac şi originea celor trei ramuri + plexul celiac.
(durerile violente epigastrice care apar in pancreatita hemoragică)
 Coada pancreasului se indreaptă spre hilul splinei.

- poate ajunge pană la hil cu vasele splenice cuprinse între foiţele ligamentului splenicorenal .
(relaţii apropiate trebuie avute in vedere in splenectomii, o ligatură poate include şi coada
panereasului)
Structură.
-glandă mixtă, cu secreţie exo- şi endocrină.
Companenta endocrină (insulele Langerhans) răspândită difuz în tesutul exocrin, alcătuit din
acini glandulari ce secretă sucul pancreatic - ductul pancreatic principal (Wirsung) şi cel
accesor (Santorini) - vărsare in porţiunea descendentă a duodenului. Ductul principal se
alătură ductului coledoc şi se deschid impreună în ampula hepatopancreatică (Vater) -
orificiu situat pe papila mare a duodenului .
!!orificiu corespunde punctului pancreatic - pe linia ombilico-axilară, la 5-7 cm de ombilic.

(pancreatitele cronice compresiunea în acest punct este dureroasă)
Arterele mai multe surse:

-capul - ramurile arcadelor pancreaticoduodenale
-corpul şi coada primesc numeroase ramuri mici din artera splenică, şi arterele pancreatică
dorsală, pancreatică mare şi cele ale cozii pancreasului
Venele
-aceeaşi dispoziţie cu arterele, prin venele splenică şi mezenterice in vena portă.
Limfa drenată spre noduri:.

-splenice - din hilul splinei (de la coadă şi corp)
-pancreatice superioare. - de-a lungul vaselor splenice, şi pancreatice inferioare aşezate pe
marginea inferioară a pancreasului (de la corp)
-pancreaticoduodenale - dispuse intre capul pancreasului şi potcoava duodenală (de la cap)
- Următoarea staţie limfonodurile celiace.
Inervatia - plexul celiac.
Principala cale de acces chirurgical este laparotomia supraombilicală şi apoi prin bursa
omentală.
28
Jejun-ileonul
-porţiunea liberă, mobilă, mezenterială, a intestinului subţire

-cuprinsă intre flexura duodenojejunală şi valva ileocecală.
-leagă de peretele abdominal posterior prin mezenter.
-lungime de 5-6 m,
-ocupă cea mai mare parte a etajului inframezocolic, pătrunzând şi în pelvis
-cea mai mare parte a sa cuprinsă in jumătatea stângă a cavităţii abdominale.
-descrie un număr de 14-16 anse, primele fiind dispuse orizontal, următoarele aşezate
vertical, ultima ansă a ileonului este din nou orizontală.
Raporturi
-Posterior prin intermediul peritoneului parietal - cu peretele abdominal posterior (coloana
vertebrală, muşchii pătrat al lombelor şi iliopsoas) şi cu organele retroperitoneale: porţiunile
inframezocolice ale duodenului, pancreasului şi rinichilor, cu ureterele şi vasele rnari.
-acoperă cecul, colonul ascendent, colonul descendent (mai ales) şi ansa iliacă a colonului
sigmoidian
-Superior cu mezocolonul transvers.
-Lateral cu pereţii abdominali laterali.
-ansele ileale care descind in pelvis raport anterior cu vezica urinară, posterior cu rectul,
inferior cu ansa pelviană a colonului sigmoidian, iar la femeie cu faţa intestinală a uterului şi
cu anexele sale.
Structura intestin subtire, de la exterior spre interior straturi:

1) tunica seroasă, peritoneul (la duoden este prezentă ca o tunică completă doar in prima
jumătate a porţiunii superioare, in rest peritoneul acoperă numai faţa anterioară a
organului) 2) pătura subseroasa
3) tunica musculară, dispusă intr-un strat superficial, longitudinal şi unul profund, circular
4) pătura submucoasă
5) tunica mucoasă
- prezintă plicele circulare Kerkring şi vilozităţi intestinale.
- glande intestinale Lieberkuhn şi formaţiuni limfoide (foliculi limfatici agregaţi sau
plăcile Peyer).
Prezenţa anselor intestinale in fosele iliace explică posibilitatea angajării prin peretele
posterior al canalului inghinal - herniilor inghinale, sau prin inelul femural - hernii
femurale. Prezenţa anselor ileale in bazin, explică mai ales la femeie - posibilitatea formării
unor aderenţe intre ele organele pelviene (uter, anexe) consecutive unor infiamaţii sau
unor intervenţii chirurgicale.
Vascularizatia arterială
-Artera mezenterica superioara
29
- depăşeste porţiunea a treia a duodenului, pătrunde intre cele două foiţe ale
mezenterului, coboară oblic spre dreapta, descrie o curbă cu convexitatea spre
stânga din care se .desprind 12-18 artere jejunale şi ileale (anastomozări succesive -
arcade vasculare primare, secundare, terţiare şi cuaternare, ultimele arcade se
desprind arteriolele drepte (Dwight) care irigă intestinul.
Venele jejunileale, cu dispoziţie asemănătoare arterelor, afluente venei mezenterice

superioare.
Limfaticele
-pornesc de la marginea mezenterică străbat succesiv limfonoduri mezenterice din grosimea
mezenterului, precum şi limfanodurile ileocolice. De la aceste grupe colectată de nodurile
celiace şi apoi prin trunchiurile intestinale la cisterna chilului.
Inervaţia plexul celiac, prin plexul mezenteric superior.
Conţinutul intestinal este septic, perforaţiile intestinale (plăgi abdominale, traumatisme cu

peretele- abdominal inchis, produc peritonite. Ocluzia intestinală, prin sistarea circulaţiei
sangvine, poate determina apariţia de necroze şi perforaţii, cu revărsare de conţinut
intestinal in cavitatea peritoneală - peritonite grave.
Accesul chirurgical este uşor, prin peretele abdominal anterior.
Cecul
Apendicele vermiform
-in fosa iliacă dreaptă (70-80% dintre cazuri)
-uneori (20-30%) poziţie joasă, pelviană, coboara la bărbat până in excavaţia rectovezicală, la
femeie în excavaţia rectouterină
-rar poziţie inaltă (1-2%), in regiunea lombară sau chiar subhepatic.
Apendicele poate avea faţă de cec, poziţii:

-cel mai frecvent descendent, aşezat medial de cec şi coborând cu vârful până la strâmtoarea
superioară a pelvisului (42%)
- apendicele extern (26%) coboara inapoia vârfului cecului
-apendicele intern (17%) spre medial, paralel cu ultima ansă
-Retrocecal (13%) inapoia cecului şi chiar a colonului ascendent.
→punctul lui de implantare intotdeauna pe faţa postero-medială a acestuia, in punctul de

intâlnire a celor trei tenii musculare cecale, la 2- 3 cm sub deschiderea ileonului.
Raporturile cecului
-Faţa anterioară - când este plin - răspunde direct peretelui abdominal anterior când este
gol, ultimele anse ileale alunecă inaintea sa.
30
-Faţa posterioară - cu peritoneul parietal (când cecul este liber) şi, prin acesta, cu muşchiul
iliac; peste muşchi trece nervul cutanat femural lateral (dureri iradiate în partea supero-
laterală a coapsei in afecţiunile cecale), şi mai medial, nervul femural (explicând durerile
iradiate in partea supero-medială a coapsei in apendicită).
-poate fi fixat pe peretele posterior al fosei iliace prin fascia de coalescenţă retrocolică
(Toldt) prelungită până la acest nivel, sau poate prezenta un mezou posterior.
-Faţa laterală - muşchiului iliac
-Fata medială - ultimele anse ileale
-Extremitatea inferioară (fundul cecal) unghiul diedru perete anterior abdominal cu fascia
iliaca
-Extremitatea superioară - se continuă cu colonul ascendent.
Raporturile apendicelui
-aceleasi cu ale cecului
-in poziţie joasă, cele două organe descind in pelvis raport cu organele pelviene (vezică
urinară, rect, uter, anexe), apendicele repauzează pe muschiul psoas; (apendicita poate
cointeresa psoasul (psoita), flexiunea coapsei devine dureroasă (semnul lui Blumberg).
-Vârful apendicelui contact cu vasele iliace exteme si cu vasele genitale (posibilitatea unor
flebite in cazul apendicitelor)
-Apendicele legat de cec si de ultima ansă ileală prin mezoapendice, marginea liberă a
acestuia conţine artera apendiculară.
Vascularizatia arteriala
-artera ileocolica ileocolică (ram a mezentericei superioare). Emite:
-artera cecală anterioară, pe faţa anterioară a cecului
-artera cecală posterioară trece inapoia locului de vărsare a ileonului în cec la faţa
posterioară a cecului
-artera apendiculară, care coboară inapoia ileonului, apoi prin marginea liberă a
mezoapendicelui.
Venele satelite arterelor, afiuente ale venei ileocolice.
Limfaticele trei grupuri, drenează limfa de-a lungul celor trei artere, spre nodurile prececale,
retrocecale si apendiculare, de unde este colectată la limfonodurile ileocolice si apoi
mezenterice superioare.
Inervaţia plexurile periarteriale, fibre vegetative din plexul celiac.
Explorarea cecului şi apendicelui se face prin palpare şi prin examen radiologic cu pastă
baritată. Calea de acces chirurgical prin laparotomie iliacă dreaptă.
Apendicită, compresiunea in punctul Mac Bumey (la mijlocul liniei ce uneste ombilicul cu
spina iliacă anterosuperioară dreaptă) sau în punctul lui Lanz (situat la unirea 1/3 drepte
31
cu cea mijlocie ale liniei ce uneste cele două spine iliace antero-supierioare), devin
dureroase.
Colonul
Patru Segmente ale sale, ascendent, transvers, descendent si sigmoidian. Colonul ascendent,
cel descendent si prima porţiune a sigmei sunt fixate la peretele posterior al abdomenulni,
de către fascia de coalescenţă retrocolică (Toldt). Colonul transvers si cea mai mare parte a
colonului sigmoidian mobile prezentând câte un mezocolon.
Configuraţie exterioară prezenţa celor trei tenii, haustrele, separate prin sanţuri adânci, si
apendicele epiploice sau omentale (ciucuri).
 Colonul ascendent
-se intinde de la planul orizontal tangent la până la planul orizontal trecut prin intersecţia
coastei a X-a cu linia medioaxilara unde intâlneste faţa viscerală a ficatului si se formează,
flexura colică dreaptă.
-raporturi:
-înapoi, prin fascia Toldt repauzează pe fasciile muschilor iliac si pătrat al lombelor
-acoperit pe feţele sale laterală, anterioară si medială de peritoneu
-anterior ansele intestinului subtire (când este destins de conţinut raport direct cu
peretele abdominal anterior)
-lateral formează cu peretele lateral al abdomenului - sanţul paracolic drept
-medial cu intestinul mezenterial.
 Flexura colica dreaptă (hepatică)

- ascunsă sub grilajul costal.
-Faţa posterioară - rinichiului drept si porţiunii descendente a duodenului.
-Faţa anterioară - faţa viscerală a lobului hepatic drept (aderenţele pot forma un abces
hepatic se poate elimina in colon).
 Colonul transvers
-traiect arcuat cu concavitatea superioară, punctul decliv pe linia median, puţin deasupra
ombilicului, dar poate cobori chiar până la simfiza pubiană
-segmentul drept până in dreptul vaselor mezenterice redusă, datorită mezoului său foarte
scurt.
Raporturi
-Anterior - cu peretele abdominal, pe faţa sa anterioară se inseră omentul mare
32
- in sus segmentul drept in raport cu ficatul, cu vezica biliară (colecistită flegmonoasă, prin
erodarea pereţilor celor două organe, se poate evacua ca şi un calcul biliar in colonul
transvers).
-colonul transvers urnează curbura mare a stomac legat prin ligamentul gastrocolic
-segmentul drept incrucişează a doua porţiune a duodenului, se aplică peste ansele
intestinului subţire.
 Flexura colică stângă (splenică)

-situată mai sus şi mai profund decât cea dreaptă.
- inapoi - raport cu rinichiul şi glanda suprarenală stângă, mai sus cu splina.
 Colonul descendent
-coboară până in dreptul crestei iliace
-faţa posterioară ,prin intermediul fasciei de coalescenţă retrocolice, răspunde marginii
laterale a rinichiului stâng şi muşchiului pătrat al lombelor
- incrucişată de nervul şi vasele subcostale, de nervii iliohipogastric şi ilioinghinal
-feţele mediala, anterioară şi laterală, acoperite de peritoneu - raport cu ansele jejunale.
 Colonul sigmidian (sigma)

-intre creasta iliacă şi vertebra S3, se continuă cu rectul, se descriu două segmente:
o Portiunea iliacă in fosa iliacă stângă, fixa neavând mezou. Coboară pe muşchiul iliac,
incrucişează vasele iliace externe, genitale şi nervul genitofemural, până la marginea
laterară a psoasului stâng. Reprezintă locul de predilecţie pentru efectuarea
anusului contranaturii.
o Porţiunea pelviană mai lungă şi mobilă, datorită prezenţei mezocolonului sigmoidian.

Descrie o buclă, mobilitate funcţie de lungimea mezocolonului. Raport,
-in jos si inainte cu vezica urinară, la bărbat, cu uterul şi cu anexele sale la
femeie
-inapoi este in contact cu ampula rectală
-in sus cu ansele ileale
-in jos - poate ajunge in excavaţia rectovezicală la bărbat, respectiv
rectouterină la femeie. (Când vezica urinară, rectul pline, sau uterul mărit
ansa impinsă in abdomen, în contact cu cecul şi apendicele; instalare fistule
ceco-sigmoidiene după apendicite).
Ultima porţiune mai ingustă, aproape verticală, mobilitate mai redusă
(segment recto-sigmoidian). (se localizează stricturile congenitale şi mai ales
cancerul)
Structura ca şi la intestinul subţire:

-peritoneul
-stratul subseros
33
-musculara (fibrele long. sunt condensate - cele trei tenii

- de la cec la nivelul colonului descendent sigmoidian se reduc la două tenii, cu
tendinţă de lărgire
- tunica submucoasă
-mucoasă (mucoasa intestinului gros este Iipsită de vilozităţi intestinale)
Irigaţia arterială
- două artere mezenterice:
- artera mezenterică superioară prin ramurile ileocolică şi colicele dreaptă şi mijlocie;
- artera mezenterică inferioară prin colica stângă şi arterele sigmoidiene.
În apropierea cadrului colic arterele se anastomozează între ele – arcade paracolice pornesc
arterele drepte, ce abordează colonul.
Venele insoţesc arterele şi se varsă în cele două vene mezenterice.
Vasele limfatice spre nodurile paracolice, spre grupurile ileocolice, prececale, retrocecale,
apendiculare, mezocolice şi sigmoidiene.
Limfa colonului ascendent şi transvers colectată apoi la limfonodurile mezenterice
superioare, cea a celorlalte segmente, la nodurile mezenterice inferioare. Staţia limfatică
următoare reprezentată de nodurile celiace.
Inervaţia
-colonului ascendent şi a celor 2/3 drepte ale colonului transvers - fibre simpatice din
ganglionii celiaci şi mezenterici superiori, fibre parasimpafice din nervii vagi.
-1/3 colon transvers, descendent, sigmoid inervaţia simpatică plexului mezenteric inferior,
parasimpatică prin nervii splanhnici pelvieni; fibrele provenite din acestia trec prin plexul
hipogastric inferior, apoi prin cel superior pe traiectui arterei mezenterice inferioare, ajung la
segmentele respective ale colonului.
Accesul chirurgical se face prin laparotomie.
Spaţiul retroperitoneal şi conţinutul său

Glandele suprarenale
medulosuprarenala
corticosuprarenala.
Suprarenala dreaptă - creastă de cocoş

Suprarenala stângă - virgulă.
Raporturi.
-Faţa anterioară - la dreapta vena cavă inferioară, de flexura duodenală superioară si de aria
nudă a ficatului; la cea stăngă de coada pancreasului, vasele splenice şi - prin intermediul
bursei omentale - de stomac.
-Faţa posterioară - diafragma, recesurilor pleurale costodiafragmatice. Intre suprarenale şi
diafragmă trec lanţul simpatic şi nervii splanhnici.
34
-Faţa renală - (baza) pe polul superior al rinichiului, dar trece parţial şi pe faţa sa anterioară,
precum şi pe marginea medială.
-Medial raport cu plexul celiac.
Structura
-corticala - Corticosuprarenala este alcătuită din trei zone celulare Ia care incepând de la
suprafaţă sunt:
-zona glomerulară,
-zona fasciculată
-zona reticulară
- medulara - Medulosuprarenala - o reţea de celule epiteliale, numeroşi neuroni vegetativi şi
fibre nervoase simpatice.
-La suprafata capsulă conjunctivă
 Glomerulară - secretă hormonii mineralocorticoizi: aldosteron, DOC

 Fasciculată - secretă in principal glucocorticoizi: cortizol
 Reticulată - secretă predominant androgeni suprarenalieni: dehidroepiandrosteron
(DHEA) si androstendion
Vascularizaţie şi invervaţie
Arterele trei surse:
-arterele suprarenale superioare (2-3) din frenica inferioară
-artera suprarenală mijlocie, din aorta abdominală
-arterele suprarenale inferioare (2-3) din artera renală.
Toate se anastomozează intre ele în capsula conjunctivă proprie, formând un plex arterial.
Venele se colectează in interior in vena centrală, părăseşte glanda pe faţa sa anterioară:

-la dreapta se varsă in cava inferioară
-la stânga in vena renală stângă.
Vasele limfatice sunt drenate de nodurile lombare, pre- şi lateroaortice - pentru glanda
stângă, pre- şi laterocave, pentru cea dreaptă.
Inervaţia suprarenalei - plexul celiac, sub forma unui pedicul medial, precum şi direct din
nervii splanhnici, sub forma unui pedicul posterior.
Rinichii
 Dimensiuni:
-Variaza in functie de varsta si starea functionala a rinichilor
-Lungime: 4-5 cm (nou-nascut), 10-12 cm (adult)
-Latime: 2-2,5 cm (nou-nascut); 5-6 cm (adult)
35
-Grosime: 2 cm (nou-nascut), 3 cm (adult)

-Greutate: 10-12 g (nou-nascut), 115-150 g (adult)
 Culoarea: rosie bruna
 Forma: bob fasole
Prezinta:
- fata anterioara, convexa
- fata posterioara, plana
- extremitate superioara, rotunjita
- extremitate inferioara deasupra rotunjita
- margine laterala, mai convexa
- margine mediala, concava; hilul renal
Hilul renal
- situat mai aproape de extremitatea superioara
- marginit: -2 buze: ant. mai mica
post. mai mare
- strabatut de elementele pedicului
- hilul excavatie sinus renal.
Situatie:
-Situati retroperitoneal,in fosa lombo-diafragmatica
-Fosa lombo-diafragmatica:
- o portiune lombara; : - in jos: creasta iliaca
- superior: coasta a 12-a
- medial: coloana vertebrala.
- o portiune diafragmatica - corespunde diafragmei.
Limitele rinichilor:
- sus: planul orizontal ce trece prin vert.T11
- jos: planul orizontal ce trece prin vert. L2-L3
- medial: linia paravertebrala
- lateral: verticala ce trece la 2 latimi inafara muschilor masei comune lombare
Loja renala:
>fascia extraperitoneala se condenseaza =
>fascia renala→2 lame
- ant. (prerenala)
- post. (retrorenala)
36
> capsula adipoasa
Lama anterioara:
-inaintea rinichiului si a pediculului renal→peste aorta si VCI→ lama anterioara din partea
opusa
Lama posterioara (fascia retrorenala Zuckerkandl) groasa

-tapeteaza m.patratul lombelor si psoas
-se prinde de col.lombara, legata prin tracturi conjunctive de capsula proprie
Lama ant+post
- Superior se uneste - lama trimite sept renosuprarenal
- Inferior nealipite se pierd in tesut extraperitoneal al fosei iliace (ptoza renală)
In interiorul lojii renale, rinichiul este cuprins in capsula adipoasă (grăsirnea perirenală), mai
abundentă pe faţa posterioară a organului. (Inflamaţia perinefrita, supurare flegmonul
perinefretic, difuzare in jos spre fosa iliaca se poate deschide în peritoneu - peritonită, sau
se poate deschide in organele vecinate (duoden, colon).
Intre fascia retrorenală şi fasciile muşchilor pătrat al lombelor şi psoas, se găseşte o altă
masă adipoasă, grăsimea pararenală (Gerota), cu mare importanţă in chirurgia rinichiului.
Raporturile rinichilor
o Faţa posterioară
-intersectată de coasta XII-a
-de lig. arcuat lateral al diafragmei.
-o porţiune toracică - cu diafragma şi cu hiatul lombocostal, prin intermediul lor, cu recesul
costodiafragmatic al pleurei şi cu plămânul (tumoră renală poate avea o simptomatologie
toracică)
-portiune lombară raport cu muşchiul pătrat al lombelor.
-in grăsimea pararenală, se găsesc nervii subcostal, iliohipogastric, ilioinghinal (iradierea
durerii renale colica renala nefrite sau tumori in regiunile inghinală, genitală şi spre
coapsă). Peretele posterior - punct slab - trigonului lombar Petit şi a tetragonului lombar
Grynfelt (herniiie lombare, bombează colecţiile purulente perinefritice)
o Faţa anterioară
-intersectată de inserţia mezocolonului transvers, răspunde etajului supra - cât şi
inframezocolic
-in partea dreaptă, prin intermediul peritoneului, raport cu faţa viscerală a ficatului, iar
medial, prin fascia retroduodenală, cu a doua porţiune a duodenului; spre polul inferior, prin
fascia retrocolică, răspunde flexurii colice drepte şi uneori anselor intestinale.
-in partea stanga vine in raport, de sus în jos, cu: faţa posterioară a stomacului (prin
intermediul bursei omentale), cu splina, ampula pancreasului, colonul transvers şi flexura
colică splenică, cu ansele intestinului subţire. O mică parte a feţei anterioare este acoperită
de glanda suprarenală, care are insă raporturile principale cu polul superior al rinichiului.
37
Structura rinichilor
 Capsula fibroasa
 Sinusul renal
 Parenchimul renal
- poseda o capsula fibroasa- la exterior
- parenchimul renal (sub capsula) formata din:
- corticala (periferic)
- medulara (profund).
Medulara rinichiului - piramidele renale Malpighi:
- baza orientata spre marginea laterala
- un varf – papila renala - da insertie unui calicul mic, 10-12 orificii aria ciuruita
- nr de 7-14
- prezinta:
- o zona papilara sau interna (se proiecteaza sub forma de papila in sinusul renal)
- o zona limitanta sau externa – restul piramidei striatiuni palide – tubii colectorialtele
rosiatice – vase sangvine
Corticala rinichiului
Corticala periferica apare:
-portiunea radiata piramidele Ferrein (medulara in corticala)
(1 piramida Malpighi – 400-500 radiatii medulare, fiecare radiatie – 50-100 tubi renali)
- portiunea convoluta intre piramidele Ferrein (corpusculi renali, tubi contorti, vase
sangvine)
Corticala se insinueaza si intre piramide – coloanele renale Bertin ajung la sinus –
proeminente interpapilare.
Nefronul 2,5mil.
-Corpuscul renal:
- glomerul,
- capsula Bowman
- arteriola aferenta (aparat juxtaglomerular – reglare flux sangvin)
-arteriola eferenta
-Tubul renal
- tubul contort proximal
- ansa Henle
- tubul contort distal
- tubul colector
- ductele papilare Bellini (in portiunea papilara)
Vascularizatia si inervatia rinichiului

Arterele - este de tip terminal
38
-arterele renale rr ale aortei abdominale

-in vecinatatea hilului, se imparte in:
→5 ramuri segmentare terminale:
- 4 ramuri prepielice
- una retropielica.
-artere segmentare
-superioara
-inferioara
-antero-superioara
-antero-inferioara
-posterioara (retropielica)
-in sinus: a.segmentara→a.interlobare→ a.arcuate→a.interlobulare →vasele aferente– se
capilarizeaza si formeaza glomerulul renal→vasul eferent
Venele renale - nu este de tip terminal

La nivelul parenchimului:
- venele arcuate
- venele interlobulare
- venule stelare- vene descendente
- venule drepte- vene ascendente
Venele renale ies prin hil si se varsa in VCI
Venele capsulei adipoase- o retea venoasa foarta bogata
Limfaticele
-Glomerulii nu au vase limfatice
-Capilarele limfatice adevarate se gasesc in jurul venelor si arterelor
-Limfaticele profunde se gasesc sub forma unor colectoare in sinusul renal
-drenate de nodurile lombare
Nervii
-Vegetativa
-Din ganglionii celiac, mezenteric superior si aorticorenal, splahnicul mic si mare, lantul
simpatic, precum si nervul vag
-Fibrele abordeaza rinichiul cu artera renala sub forma plexului renal
-ajung la nivelul glomerulilor, tubilor renali si a capsulei fibroase.
Pedicul renal format din:

- anterior: vena renala
- plan mijlociu: artera renala
- posterior: pelvis renal (bazinetul)
Se mai adauga vase limfatice si plexul nervos renal
39
Ureterele
- organe pereche
- ureterele coboară străbătând abdomenul şi apoi bazinul
- se deschide in vezica urinară
- in intregime retroperitoneal
Se descriu două porţiuni

-Abdominala cu 2 segmente:
-lombar,
-iliac.
-Pelvina incepe la strâmtoarea superioară a bazinului, are 2 segmente:
- parietal,
- visceral.
Segmentul lombar
-aderă prin tracturi fibroase de peritoneul parietal. Intre peritoneu şi ureter se interpune
portiunea descendentă a duodenului, iar mai jos este incrucişat de vasele genitale şi colice
(anterior raporturi vasculare chirurgul preferă abord pe cale posterioară)
- inapoi raport cu muşchiul psoas, cu nervii genitofemural şi cutanat femural lateral.
Segmentul iliac
-coboară inaintea vaselor iliace, sta pe muşchiul psoas
-ureterul drept incrucişat anterior de inserţia mezenterului şi uneori de apendice
-ureter stâng incrucisat de rădăcina rnezosigmei
Porţiunea pelvina - situată in spaţiul pelvisubperitoneal

- Segmentul parietal coboară pe peretele lateral al pelvisului.
- la femeie raporturi cu ovarul, contribuind la delimitarea fosei ovariene.
- Segmentul visceral la barbat trece intre vezica urinară şt rect, inapoia ductului deferent il
incruciseaza pe dinaintea bazei veziculei seminale.
- la femeie situat în parametru, este incrucişat anterior de artera uterină; trece apoi imediat
inaintea vaginei, (calcul ureteral inclavat la acest nivel, poate fi palpat prin tuseu vaginal).
Arterele provin din surse:

-pentru treimea superioară din arterele renală si lombare
-pentru cea mijlocie din genitală şi iliacă comună
-pentru treimea inferioară din vezicala inferioară, din deferenţială, iar la femeie din artera
uterină.
-Venele insoţesc arterele.
40
-Vasele limfatice drenate de nodurile lombare (din porţiunea abdominală) si de cele interne
(din porţiunea pelviană).
- Nervii plexurile renal, aortic si hipogastric.
Vasele mari şi nervii retroperitoneului

Aorta abdominală
-de la hiatul aortic al diafragmei - vertebra T12 până in dreptul vertebrei L4
-traiect usor oblic in jos şi spre stanga,
-la dreapta vena cava inferioara
-situată in intregime retroperitoneal, este inconjurată de plexul simpatic aortic si de nodurile
limfatice aortice
-se imparte în trei ramuri terminale:
-sacrata medie
-două laterale iliacele comune.
Raporturi
-posterior - coloana vertebrală
-in partea superioară acoperă cisterna chilului si porţiunea iniţiată a ductului toracic
-anterior - plexul celiac, colul pancreasului, porţiunea a treia a duodenului; prin peritoneu
parietal posterior cu vestibulului bursei omentale si anselor jejunileale.
Ramuri
-parietale
-frenice inferioare
-lombare
-viscerale
- trunchiul celiac,
- mezenterica superioară
- mezenterica inferioară
- suprarenalele mijlocii
- renale
- genitale
Vena cavă inferioară

-trunchi voluminos venos drenând sângele din segmentul subdiafragmatic al corpului
41
-de pe flancul drept al vertebrei L5 (confluenţa venelor iliace comune dreapta şi stanga)
Traiect : urcă vertical până la L1, se înclină spre dreapta , merge posterior de ficat, străbate
diafragmul prin orificiul venei cave inferioare, la T9 se inflectează anterior deschizându-se în
atriul drept. (L= aprox. 22 cm)
Raporturi:
Trei segmente :
1.subdiafragmatic
2.diafragmatic
3. toracic
Posterior:
- muşchiul psoas mare, lig. arcuat al diafragmului
- lanţul simpatic lombar drept
- arterele lombare drepte, artera renala dreaptă (L1), arterele suprarenale drepte şi artera
suprarenala dreaptă X fată post
- venele lombare se deschid pe fată post
- nodulii limfatici retrocavi
- glanda suprarenală dreaptă (trece post de VCI la nivelul T12)
Medial:
-aorta abdominală (anterior şi la stânga coloanei vertebrale (T12 – L4)) - spaţiul
interaorticocav (triunghi cu baza superioară delimitat de VCI şi Aorta)
Anterior:
- nodulii limfatici prevasculari
- este X la nivelul L2 de artera genitală dreaptă
Lateral:
- rinichiul drept (T11-L3)
- pediculul renal unit cu VCI prin vena renală dreaptă (L1)
- glanda suprarenala dreaptă (unită cu VCI prin venele suprarenale)
- ureterul drept X post de pediculul genital drept)
- superior de RD vena vine în raport cu faţă posterioară a lobului hepatic drept
- nodulii limfatici laterocavi
A. etajul subduodenopancreatic
-ultimul segment al rădăcinii mezenterului X oblic, inferior şi la dreapta VCI
-sub aceasta X -VCI se gaseşte posterior de peritoneul parietal
42
-deasupra X -VCI este acoperită de acolarea mezocolonului transvers (fascia lui Toldt
dreaptă)
B. etajul duodenopancreatic (L1-L3)

- acoperită de duoden, pancreas (complex duodenopancreatic prin intermediul fasciei Treitz
drepte şi stângi)
- flancul drept corespunde feţei post a D2
C. etajul corespunzător orificiului epiploic

-acoperită de peritoneu (formează limita posterioara)
D. Etajul hepatic
- Corespunde şanţului dintre lobul caudat şi lobul drept (venele hepatice se varsă in VCI)
- Mijloc de susţinere a ficatului
E. Etajul suprahepatic
– se pune în evidenţă prin secţionarea ligamentului falciform
2. Segmentul diafragmatic
-corespunde orificiului venos al diafragmului situat la nivelul centrului frenic (unirea foliolei
anterioare cu cea dreaptă); nerv frenic abdominal trece prin acest orificiu
3. Segmentul toracic:
a. scurt, recurbat (cuprins în pericardul fibros)
b. se deschide în partea post a peretului inferior (marginit de valvula lui Eustachio)
Afluenţi:
1.venele lombare
2.venele renale
3.vena suprenală mijlocie dreaptă (stânga -> vena renală stanga)
4.vena genitală dreaptă (v. testiculară sau ovariană dreaptă) -> se varsă la nivelul L2 ‚ vena
genitala stângă se varsa în vena renala stângă
5.venele hepatice (faţa ant a VCI sub diafragm)
6.venele frenice inferioare (imediat sub diafragm)
Plexul celiac (solar)

-regiunea celiacă a lui Luschka, inaintea aortei, in jurul trunchiului celiac şi a arterei
mezenterice superioare.
-Se intinde:
-in sus, până la diafragmă
43
-jos, până la pancreas

- in părţile laterale până la glandele suprarenale
-doi ganglioni celiaci, drept şi stâng, de o parte şi de cealaltă a trunchiului celiac
-ganglionul mezenteric superior, la originea arterei mezenterice superioare
-ganglionii aortorenali, la originea arterelor renale.
Aferenţele plexului din nervii splanhnici, trunchi vagal post şi frenici.

Eferentele insoţesc aorta si ramurile aortei - plexuri periarteriale.
Plexul aortic abdominal
-primeşte şi ramuri din simpaticul lombar.
-pe faţa anterioară a vertebrei L5 se formează o panglică plexiformă, plexul
hipogastric superior (nervul presacrat) coboară peste promontoriu, ajuns în pelvis - se
imparte in cei doi nervi hipogastrici, drept şi stâng.
Trunchiurile simpatice abdominale (lombare)
-continuă simpaticul toracic de la nivelul diafragmei până la promontoriu, unde se continuă
cu lanţul simpatic pelvian.
-format din 4-5 ganglioni
-pe feţele laterale ale coloanei lombare, medial de muşchiul psoas şi inaintea vaselor
lombare.
-pornesc ramuri comunicante pentru plexul lombar somatic, ramuri vasculare pentru aortă si
ramificaţiile acesteia, precum si nervii splanhnici lombari drept si stang, impreună cu plexul
aortic abdominal, formează plexul hipogastric superior.
44

6.c Abdomen 1+2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

6.c Abdomen 1+2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANATOMIE CURS ABDOMEN COMPLET

REGIUNILE TOPOGRAFICE PARIETALE

CAVITATEA PERITONEALA ABDOMINALA

CAVITATEA PERITONEALA MICA = BURSA OMENTALA

in jos - mezocolonul transvers

COMUNICAREA CU CAVITATEA PERITONEALA

 anterior - marginea liberă a omentului mic (= lig.duodeno-hepatic)

VESTIBULUL BURSEI OMENTALE

BURSA OMENTALA PROPRIU –ZISA

RECESUL SPLENIC delimitari :

RECESUL OMENTAL SUPERIOR delimitari :

RECESUL OMENTAL INFERIOR

ORIFICIUL BURSEI OMENTALE

 profund: pana la peritoneu inclusiv

5. Planul aponevrotie profund – lamele posterioare ale tecilor muşchilor drepţi.

-Lama subţire de ţesut celular, care se continuă în intreg spaţiu extraperitoneal al

-Fascia ombilicoprevezicală - condensarea ţesutuţui celulo-fibros al spatiului

8. Planul peritoneal – - peritoneul parietal anterior, ridicat de cele trei ligamente

2. Planul subcutanat - determină formarea cadrului proeminent; dispare la nivelul

Regiunea costo-iliacă antero-laterala

-Limfaticele superficiale sunt drenate cele inferioare spre nodurile inghinale

Regiunea costo-iliacă – postero-laterala

- Stratul musculo-aponevrotic mijlociu

- Stratul fascial profund

5. Planul premuscular - două straturi:

iliohipogastric şi ilioinghinal, care vor pătrunde apoi în regiunea costo-iliacă

Regiunea postero-laterală a peretelui abdominal este importantă:

-inghinală laterală corespunde inelului inghinal profund- hernie inghinala

Conținutul canalului inghinal

Plexul nervos lombar.

2. Planul fascial fascia iliaca fuzionată cu fascia transversalis.

3. Planul retroperitoneal (fascia extraperitoneală)

4. Peritoneul parietal – - in fosa stângă inlocuit cu fascia de coalescenţă retrocolică

Proiecţia lojii hepatice pe peretele toracoabdominal

Prenatal: • duce sânge bogat oxigenat de la placentă la făt

- Câmpurile laterale, drept şi stâng - raport cu peretele toracic.

Trei şanţuri în forma literei H impart această faţă in patru lobi:

Zona marginală dreaptă

Şantul sagital drept

Zona mijlocie şanţul transvers hilul hepatic

Şantul sagital stang

Zona marginală stângă acoperă parte a feţei anterioare a stomacului; în partea

Structural, ficatul prezintă

Nervii ficatului din vag şi plexul celiac - plexul hepatic -

Căile biliare extrahepatice

Ductul coledoc trei porţiuni.

-este incrucişat posterior sau anterior de arcada arterială duodenopancreatică posterioară.

Portiunea intraparietală a coledocului străbate peretele medial al porţiunii descendente a

Structura celor trei ducte biliare

fibrele musculare circulare – sfinctere

Vezica biliară (colecistul),

Structural de la exterior spre interior:

Vascularizatia căilor biliare extrahepatice

Patologie foarte bogată,

Accesul chirurgical asupra căilor biliare extrahepatice se realizează prin laparotomie,

Stomacul şi esofagul abdominal

Loja gastrică şase pereţi.

-Porţiunea orizontală sau pilorică

-Porţiunea abdominală două zone:

Curbura mare inserţie

Curbura mică inserţie

Prin intermediul vestibulului bursei omentale, curbura mică răspunde:

Esofagul abdominal 2-3cm, are raporturi: