VASCULARIZAŢIA MEMBRULUI SUPERIOR

ARTERELE MEMBRULUI SUPERIOR

ARTERA AXILARĂ
Artera axilară începe la nivelul mijlocului claviculei, continuând artera subclaviculară,
coboară străbătând în diagonală regiunea axilară şi se termină la nivelul marginii inferioare a
muşchiului pectoral mare, unde se continuă cu artera brahială.
Raporturi. Artera axilară străbate toată întinderea fosei axilare, fiind organul axial al
acesteia. Ea pătrunde în axilă prin vârful acesteia, având anterior clavicula şi muşchiul
subclavicular şi posterior prima coastă şi prima dinţătură a dinţatului anterior. Artera poate fi
comprimată sub mijlocul claviculei, pe faţa superioară a primei coaste. Raporturile sale cele
mai importante se stabilesc cu faţa profundă a peretelui anterior al axilei, artera fiind
acoperită pe toată lungimea sa de către acest perete, format superficial de pectoralul mare
cu fascia lui, iar profund de fascia clavi-coraco-pectoro-axilară şi muşchiul pectoral mic.
Muşchiul pectoral mic, oblic infero-medial, încrucişează în unghi drept artera axilară şi, în
raport cu acest muşchi, arterei axilare i se disting trei porţiuni: suprapectorală, retropectorală
şi infrapectorală.
Segmentul suprapectoral. Artera este flancată medial de vena axilară, pe care o
acoperă parţial pe faţa sa anterioară. Lateral de arteră se găsesc fasciculele plexului brahial:
fasciculele antero-lateral şi antero-medial sunt net latero-arteriale (fasciculul antero-lateral
fiind şi cel mai superficial), iar fasciculul posterior, cel mai voluminos, se va etala sub arteră.
Continuându-şi traiectul până la marginea superioară a micului pectoral, artera va merge pe
primele două coaste dublate de digitaţiiile corespunzătoare ale dinţatului anterior. Artera este
acoperită de către inserţia claviculară a pectoralului mare, sub care se află muşchiul
subclavicular şi fascia clavi-pectorală.
Între marginea superioară a pectoralului mic şi muşchiul subclavicular se delimitează
un triunghi cu baza pe peretele toracic, triunghiul subclavicular, a cărui suprafaţă este
formată de fascia clavi-pectorală şi în profunzimea căruia, la mijlocul claviculei descoperim
artera axilară: este triunghiul de ligatură al arterei axilare.
Segmentul retropectoral. Artera părăseşte planul costal şi are raport posterior cu
muşchiul subscapular şi apoi este ridicată de capul humeral, raport foarte important în
luxaţiile antero-mediale ale umărului. Vena axilară este situată tot medial de arteră, dar uşor
inferior acesteia. Anterior arterei se află pectoralul mic cu fascia sa şi muşchiul pectoral
mare. Fasciculul radio-circumflex rămâne posterior arterei, fasciculele antero-medial şi
antero-lateral plasându-se medial şi respectiv lateral faţă de arteră.
Segmentul infrapectoral. Se întinde de la marginea inferioară a pectoralului mic la
marginea inferioară a pectoralului mare, reprezentând porţiunea cea mai lungă şi în acelaşi
timp cea mai accesibilă a arterei. Artera are rapoarte posterior cu muşchii dorsal mare şi
rotund mare, precum şi cu nervii acestor muşchi. De asemenea, posterior se află nervii radial
şi axilar.
Anterior arterei se află tendonul pectoralului mare şi ligamentul suspensor al axilei.
Sub pectoralul mare, muşchiul coracobrahial se apropie progresiv de arteră, tinzând să
ajungă din poziţia laterală faţă de arteră, anterior acesteia, marginea medială a muşchiului
constituind un reper important pentru descoperirea arterei în segmentul său infrapectoral.
Medial, artera are raporturi cu vena axilară, cu nervii ulnar, cutanat brahial medial,
cutanat antebrahial medial şi cu muşchiul dinţat anterior. Nervul ulnar tinde să se dispună în
unghiul diedru posterior format de artera şi vena axilară. Artera poate fi palpată pe peretele
lateral al axilei, deasupra reliefului format de muşchiul coracobrahial.
Lateral artera are raporturi cu nervii median, musculocutan şi cu muşchii
coracobrahial şi capul scurt al bicepsului brahial. Nervul musculocutan părăseşte artera
pentru a perfora muşchiul coracobrahial, iar nervul median este veritabilul satelit al arterei,
coborând antero-lateral faţă de arteră, între ea şi marginea medială a coracobrahialului,
constituind un reper pentru ligatura arterei axilare.
Ramurile colaterale ale arterei axilare sunt reprezentate de ramuri subscapulare,
artera toracică supremă, artera acromio-toracică, artera toracică laterală, artera
subscapulară, artera circumflexă humerală anterioară şi artera circumflexă humerală
posterioară.
Ramurile subscapulare, variabile ca număr şi dimensiuni, sunt destinate muşchiului
subscapular, luând naştere din segmentul retropectoral al arterei axilare.
Artera toracică supremă sau artera toracică superioară, se desprinde de pe faţa
anterioară a primului segment al arterei axilare. Este un ram inconstant, putând lipsi. Când
există se distribuie primului intercostal, dinţatului anterior, porţiunii superioare a pectoralilor şi
a regiunii mamare.
Artera toraco-acromială se desprinde de pe faţa anterioară a axilarei, la nivelul
marginii superioare a muşchiului mic pectoral. De la origine se îndreaptă anterior,
traversează fascia clavi-pectorală, după care se împarte în patru ramuri:
1. ramul acromial, cel mai voluminos, se îndreaptă lateral sub muşchiul deltoid şi
vascularizează acest muşchi şi articulaţiile umărului; ramul acromial ia parte la formarea reţelei
arteriale acromiale;
2. ramul clavicular, ram subţire, destinat claviculei şi muşchiului subclavicular;
3. ramul deltoidian merge în şanţul delto-pectoral şi se distribuie muşchilor deltoid şi
pectoral mare;
4. ramul pectoral sau ramurile pectorale se află între cei doi pectorali pe care-i vascularizează,
dând ramuri şi pentru muşchiul dinţat mare.
Artera subscapulară, numită şi artera scapulară inferioară sau infrascapulară,
reprezintă ramul colateral cel mai voluminos al arterei axilare, care ia naştere la nivelul
marginii inferioare a muşchiului subscapular, căruia îi furnizează câteva ramuri vasculare. Se
îndreaptă oblic infero-lateral şi se împarte în două ramuri:
1. artera toraco-dorsală sau ramul medial (toracic), continuă traiectul arterei subscapulare,
coboară între dinţatul anterior şi dorsalul mare pe care-i vascularizează, dând ramuri şi
pentru rotundul mare şi muşchii intercostali externi;
2. artera circumflexă a scapulei sau ramul lateral (scapular) al subscapularei, se
angajează în triunghiul birondo-tricipital şi se împarte în trei ramuri: a. anterior, care se
distribuie muşchiului subscapular; b. posterior, care se ramifică pe faţa profundă a
muşchiului supraspinos pe care-l vascularizează şi se anastomozează cu ramul supraspinos
al arterei suprascapulare; c. descendent, care merge de-a lungul marginii laterale a
scapulei, până la unghiul inferior al acesteia, unde se anastomozează cu ramul terminal al
arterei scapulare posterioare.
Anastomozele arterei subscapulare cu arterele scapulară posterioară şi
suprascapulară formează reţeaua arterială periscapulară.
Artera toracică laterală, numită şi toracica inferioară sau mamara laterală, ia
naştere de pe faţa medială a arterei axilare, înapoia pectoralului mic. Oblică anterior şi
infero-medial, artera merge pe peretele lateral al toracelui, între marele pectoral şi dinţatul
anterior până la nivelul spaţiilor intercostale V - VII, unde se termină anastomozându-se cu
arterele intercostale anterioare. Dă ramuri vasculare pentru muşchii subscapular, dinţat
antrerior, pectorali mare şi mic, intercostali şi pentru ganglionii limfatici axilari. Prin ramurile
mamare laterale participă la vascularizaţia părţii laterale a glandei mamare.
Artera circumflexă humerală anterioară, aproape întotdeauna mai puţin voluminoasă
decât cea posterioară, ia naştere de pe partea laterală a axilarei, la nivelul marginii inferioare a
subscapularului. Se îndreaptă orizontal şi lateral, merge pe partea anterioară a colului chirurgical
humeral şi ajunge în şanţul intertubercular unde se împarte în două ramuri: unul ascendent şi
altul lateral. Ramul ascendent urcă în şanţul intertubercular de-a lungul tendonului capului lung
al bicepsului şi se termină la nivelul articulaţiei scapulo-humerale. Ramul lateral sau orizontal
continuă traiectul arterei, merge profund pe sub deltoid pe care-l vascularizează şi se
anastomozează cu artera circumflexă humerală posterioară.
Artera circumflexă humerală posterioară se desprinde de pe faţa posterioară a
arterei axilare, la acelaşi nivel cu precedenta. Se îndreaptă oblic postero-lateral împreună cu
nervul axilar, cu care traversează patrulaterul birondo-humero-tricipital, merge pe faţa profundă
a deltoidului pe care-l vascularizează şi se anastomozează cu circumflexa humerală
anterioară. În traiectul său artera este direct aplicată pe colul chirurgical al humerusului,
împrejurul căruia descrie aproximativ trei pătrimi dintr-un cerc. Artera dă ramuri vasculare şi
pentru muşchii mare şi mic rotund, capul lung al tricepsului, pentru articulaţia umărului şi pentru
tegumente.
O cale colaterală importantă între arterele axilară şi brahială, este reprezentată la
nivelul umărului de către reţeaua arterială pericervicală formată de cele două artere
circumflexe humerale, împreună cu ramuri din arterele brahială, brahială profundă, toraco-
acromială şi subscapulară.

ARTERA BRAHIALĂ
Traiect şi direcţie. Numită şi artera humerală, artera brahială continuă artera
axilară, întinzându-se de la marginea inferioară a marelui pectoral până în fosa cubitală (pliul
cotului), unde se bifurcă în cele două ramuri terminale: unul lateral, artera radială şi celălalt
medial, artera ulnară.
Raporturi. La nivelul braţului artera este acoperită anterior în partea sa superioară
de coracobrahial, iar sub acesta de către marginea medială a bicepsului, muşchiul său
satelit. Posterior, în partea superioară stă pe capul medial al tricepsului, de care este
despărţită prin septul intermuscular medial; în partea inferioară artera brahială stă pe
muşchiul brahial. Medial, artera are raport cu fascia brahială şi pielea. Lateral ea merge mai
întâi pe marginea medială a coracobrahialului, iar dedesubtul acestuia se află în interstiţiul
celular dintre biceps şi brahial.
Fascia brahială şi expansiunile sale din jurul muşchilor coracobrahial, biceps şi brahial,
formează pe marginea medială a braţului o teacă aponevrotică, numită canalul brahial, prin care
trec artera brahială cu venele sale satelite, nervul median şi numai pe o porţiune a canalului, nervii
ulnar şi cutanat antebrahial medial.
În fosa cubitală artera brahială se află situată în şanţul bicipital medial, fiind
acoperită anterior de către expansiunea aponevrotică a bicepsului. Posterior stă pe
muşchiul brahial. Medial are raport cu fasciculul coronoidian al rotundului pronator, care o
desparte de nervul median. Lateral are raport cu tendonul muşchiului biceps.
Pe tot parcursul său artera brahială este însoţită de două vene satelite, una medială
şi cealaltă laterală, legate prin anastomoze transversale.
Artera are raporturi cu patru nervi: nervul cutanat antebrahial medial situat antero-medial faţă
de arteră, nervul radial situat posterior arterei, nervul ulnar care merge medial faţă de artera
brahială şi nervul median situat mai întâi lateral arterei, pe care o încrucişează în X pe faţa
sa anterioară, pentru a se plasa medial de arteră.
Ramuri colaterale. În cursul traiectului său artera brahială dă următoarele ramuri
colaterale: artera brahială profundă, artera colaterală ulnară superioară, artera colaterală
ulnară inferioară, ramuri musculare şi artera nutritivă a humerusului, când aceasta din urmă
nu îşi are originea în artera brahială profundă.
Artera brahială profundă sau artera colaterală laterală ia naştere la nivelul marginii
inferioare a rotundului mare şi se îndreaptă oblic infero-lateral şi posterior, trece prin fanta
humero-tricipială împreună cu nervul radial, perforează septul intermuscular lateral şi ajunge
în şanţul nervului radial. În cursul traiectului său, artera brahială profundă dă următoarele
ramuri colaterale:
1. arterele nutritive ale humerusului;
2. ramul deltoidian, care dă ramuri vasculare pentru muşchiul deltoid şi în final se
anastomozează cu ramul descendent al arterei circumflexe humerale posterioare;
3. artera colaterală mijlocie care ia parte la formarea reţelei arteriale a cotului,
anastomozându-se cu artera recurentă radială posterioară posterior epicondilului lateral;
4. artera colaterală radială carei se anastomozează cu artera recurentă radială anterioară,
participând la formarea reţelei arteriale a cotului.
Artera colaterală ulnară superioară care traversează septul intermuscular medial
împreună cu nervul ulnar şi ajunge în regiunea posterioară a braţului şi deasupra
epicondilului medial se anastomozează cu artera recurentă ulnară posterioară, ram al arterei
ulnare.
Artera colaterală ulnară inferioară care deasupra epicondilului medial în două
ramuri: unul anterior care trece anterior de epicondil pentru a se anastomoza cu recurenta
ulnară anterioară şi un ram posterior, care merge posterior epicondilului pentru a se
anastomoza cu recurenta ulnară posterioară.
Ramurile musculare ale arterei brahiale sunt variabile ca număr şi volum şi se
distribuie muşchilor biceps, coracobrahial, brahial, deltoid şi capului medial al tricepsului.
Artera nutritivă a humerusului care se angajează în gaura nutritivă a humerusului,
foarte aproape de inserţia distală a coracobrahialului.

ARTERA RADIALĂ
Traiect şi direcţie. Ramură de bifurcaţie laterală a arterei brahiale, artera radială se
întinde din fosa cubitală până la partea profundă a feţei palmare a mâinii. La început artera
are un scurt traiect oblic infero-lateral, după care devine aproape verticală şi coboară până la
procesul stiloid al radiusului. Până la acest nivel direcţia sa este dată de o linie care uneşte
mijlocul fosei cubitale cu stiloida radială sau cu mijlocul şanţului pulsului. De la nivelul
stiloidei radiale, înconjoară procesul stiloid aproape de vârful său şi ajunge în primul spaţiu
intermetacarpian pe care-l traversează şi ajunge în regiunea palmară unde se
anastomozează cu ramul profund al arterei ulnare, formând arcul palmar profund.
Raporturi. Artera radială are următoarele raporturi:
1. La nivelul antebraţului artera se află într-un şanţ format lateral de brahioradial, iar medial
de rotund pronator şi inferior de acesta de flexorul radial al carpului. Posterior artera
corespunde feţei anterioare a radiusului, de care este despărţită supero-inferior, succesiv de
muşchii brahial şi biceps, supinator, rotund pronator, flexorul superficial al degetelor, lungul
flexor al policelui şi pătratul pronator. Anterior artera este acoperită în partea sa superioară
de brahioradial (muşchiul satelit al arterei). în partea inferioară a antebraţului brahioradialul
devenind tendinos, artera se degajează treptat de faţa profundă a muşchiului şi devine
subfascială. Ea parcurge şanţul pulsului, cuprins între tendoanele brahioradialului şi
flexorului radial al carpului, stând pe flexorul lung al policelui şi pătratul pronator. Artera este
însoţită pe tot parcursul său de două vene satelite şi numai până în treimea inferioară a
antebraţului de ramul terminal anterior al nervului radial, care este situat lateral de arteră.
2. La nivelul gâtului mâinii artera stă succesiv pe ligamentul colateral lateral al articulaţiei
pumnului şi pe faţa dorsală a scafoidului şi trapezului, trece pe sub tendoanele lungului
abductor şi scurtului extensor ai policelui şi ajunge în tabachera anatomică, traversând
partea inferioară a acesteia, nivel la care este situată pe faţa dorsală a trapezului.
Încrucişează apoi faţa profundă a tendonului muşchiului lung extensor al policelui şi străbate
extremitatea superioară a primului spaţiu intermetacarpian, ajungând pe faţa palmară a
mâinii.
Ramurile colaterale. Artera radială dă un număr mare de ramuri colaterale subţiri şi
scurte destinate radiusului, muşchilor învecinaţi şi tegumentelor regiunii laterale a
antebraţului. Ramurile sale colaterale principale sunt recurenta radială anterioară, ramul
carpian palmar, ramul palmar superficial, ramul carpian dorsal şi artera principală a policelui.
Artera recurentă radială numită şi artera recurentă radială anterioară, se
desprinde din extremitatea proximală a arterei radiale. De la origine merge prin şanţul
bicipital lateral, delimitat medial de muşchii brahial şi biceps, iar lateral de muşchii
brahioradial, lung extensor radial al carpului şi scurt extensor radial al carpului.
Ramul carpian palmar sau artera transversă anterioară a carpului se desprinde
din artera radială la nivelul marginii inferioare a pătratului pronator, îndreptându-se
transversal spre partea medială unde se anastomozează cu ramul similar al arterei ulnare.
Ramul carpian dorsal, numit şi artera radio-dorsală ia naştere din artera radială la
nivelul tabacherei anatomice. Ea se îndreaptă transversal şi medial pe faţa dorsală a mâinii
şi se anastomozează cu un ram similar din artera ulnară, formând reţeaua dorsală a
carpului sau arcada dorsală a mâinii. Din această reţea se desprind ramuri ascendente şi
descendente.
Ramurile ascendente sunt numeroase dar subţiri şi se îndreaptă superior pe faţa
posterioară a articulaţiei pumnului distribuindu-se articulaţiilor şi oaselor carpiene.
Ramurile descendente formează cele trei artere metacarpiene dorsale sau
arterele interosoase dorsale, corespunzătoare ultimelor trei spaţii intermetacarpiene.
Fiecare arteră metacarpiană dorsală ajunsă la nivelul extremităţii distale a spaţiului
intermetacarpian, se împarte în două ramuri colaterale subţiri numite artere digitale dorsale
sau colaterale dorsale, care se termină pe faţa dorsală a degetului corespunzător. Fiecare
arteră metacarpiană dorsală se anastomozează la nivelul extremităţii proximale a spaţiului
intermetacarpian printr-un ram perforant cu arcul palmar profund.
Artera principală a policelui sau artera dorsală a policelui se desprinde din artera
radială la nivelul tabacherei anatomice. Ea merge pe faţa dorsală a primului metacarpian şi
la nivelul extremităţii distale a primului spaţiu intermetacarpian se împarte în două artere
digitale, una pentru police şi alta care va merge pe marginea laterală a indexului, numită
artera radială a indexului.
Porţiunea terminală a arterei radiale formează la nivelul regiunii palmare arcul palmar
profund prin anastomoza cu ramul palmar profund al arterei ulnare.

ARTERA ULNARĂ
Traiect şi direcţie. Ramul medial de bifurcaţie al arterei brahiale, artera ulnară sau
cubitală este mai voluminoasă decât artera radială. Situată în partea medială a feţei
anterioare a antebraţului, artera se întinde de la fosa cubitală până la faţa palmară a mâinii
unde se termină anastomozându-se cu ramul palmar superficial al radialei, formând arcul
palmar superficial. De la origine, artera se îndreaptă oblic infero-medial până la unirea treimii
superioare cu cea mijlocie a feţei mediale a antebraţului. Coboară apoi vertical după o linie
care uneşte epicondilul medial cu faţa laterală a pisiformului, până la marginea inferioară a
retinaculului flexorilor, nivel la care se îndreaptă infero-lateral pentru a forma arcul palmar
superficial.
Raporturile arterei ulnare sunt:
1. La nivelul treimii superioare a antebraţului artera trece succesiv pe sub rotundul
pronator şi pe sub arcada flexorului superficial al degetelor. Posterior ea are raport cu
tendonul muşchiului brahial, iar sub acesta cu muşchiul flexor profund al degetelor. Muşchii
epicondilieni mediali şi în special rotundul pronator şi flexorul superficial, acoperă artera.
Nervul median încrucişează artera în X, trecând anterior de aceasta, aproape de arcada
flexorului superficial şi se plasează lateral de arteră.
2. În două treimi inferioare ale antebraţului, are posterior flexorul profund şi
pătratul pronator. Anterior artera este acoperită de fascia antebrahială profundă. Artera se
degajează de sub flexorul superficial şi vine în raport cu muşchiul flexor ulnar al carpului,
care este muşchiul satelit al arterei şi care o acoperă. La partea inferioară a antebraţului,
flexorul ulnar al carpului devine tendinos şi lasă liberă artera, artera plasându-se lateral de
tendon.
3. La nivelul gâtului mâinii artera ulnară trece lateral de pisiform, pe faţa anterioară
a retinaculului flexorilor. La acest nivel artera ulnară se află într-un canal osteo-fibros (canal
separat de canalul carpian), format medial de pisiform, posterior de retinaculul flexorilor, iar
anterior şi lateral de expansiunea tendonului flexorului ulnar al carpului şi de retinaculul
extensorilor.
Pe tot parcursul său, artera ulnară este însoţită de două vene satelite, iar numai în
porţiunea sa verticală de nervul ulnar, care este situat medial de arteră.
Ramurile colaterale. Printre ramurile furnizate de artera ulnară, unele în număr
variabil sunt destinate muşchilor vecini. Principalele ramuri colaterale sunt: artera recurentă
ulnară, artera interosoasă comună, ramul carpian palmar, ramul carpian dorsal, ramul palmar
profund.
Artera recurentă ulnară sau trunchiul recurentelor cubitale, ia naştere din artera
ulnară aproape de originea acesteia din brahială şi după un scurt traiect se împarte în două
ramuri anterior şi posterior.
Ramul anterior se anastomozează cu ramul anterior al arterei colaterale ulnare
inferioare, ram din artera brahială.
Ramul posterior se anastomozează cu artera colaterală superioară a brahialei şi cu
ramul posterior al colateralei inferioare, de asemenea ram colateral al arterei brahiale.
Artera interosoasă comună se desprinde de pe faţa posterioară a arterei ulnare şi în
partea superioară a spaţiului interosos se împarte în două ramuri: anterior şi posterior.
Artera interosoasă anterioară coboară vertical înaintea membranei interosoase, trece
pe faţa profundă a pătratului pronator, traversează membrana interosoasă şi se termină pe faţa
dorsală a gâtului mâinii, anastomozându-se cu interosoasa posterioară şi ramuri ascendente din
arcada dorsală a carpului. În traiectul său, artera interosoasă anterioară dă numeroase ramuri
care se distribuie muşchilor vecini, precum şi un ram subţire care pătrunde în teaca flexorului
superficial şi se alătură medial nervului median pe care-l însoţeşte până la gâtul mâinii, artera
nervului median sau artera mediană.
Artera interosoasă posterioară traversează spaţiul interosos deasupra membranei
interosoase şi merge între cele două planuri musculare ale regiunii posterioare a antebraţului.
Coboară până la nivelul gâtului mâinii, unde se anastomozează cu interosoasa anterioară şi
cu ramuri din arcada dorsală a carpului. Interosoasa posterioară dă numeroase ramuri
muşchilor vecini şi un ram mai important: artera interosoasă recurentă sau artera
recurentă radială posterioară care se anastomozează posterior epicondilului lateral cu
artera colaterală radială a brahialei profunde.
Ramul carpian dorsal numit şi artera cubito-dorsală ia naştere deasupra capului
ulnei şi ajunge pe faţa dorsală a gâtului mâinii unde se anastomozează cu artera similară din
radială, formând reţeaua dorsală a carpului.
Ramul carpian palmar sau artera transversă anterioară a carpului, se desprinde
din artera ulnară la nivelul marginii inferioare a pătratului pronator şi se anastomozează
deasupra pătratului pronator cu ramul corespunzător din artera radială.
Ramul palmar profund sau artera cubito-palmară se desprinde din artera ulnară la
nivelul extremităţii inferioare a pisiformului, pătrunde apoi în eminenţa hipotenară, se
îndreapă lateral şi se anastomozează cu terminarea arterei radiale formănd arcul palmar
profund.
Porţiunea terminală a arterei ulnare se anastomozează la nivelul feţei palmare a
mâinii cu ramul palmar superficial al radialei, pentru a forma arcul palmar superficial.

Reţeaua periarticulară a cotului

În urma descrierii arterelor brahială, radială şi ulnară cu ramurile lor colaterale, rezultă
că articulaţia cotului este înconjurată de o bogată reţea arterială, care prezintă numeroase
variante, dintre care noi o prezentăm mai jos pe cea mai frecvent întâlnită.
Cele două ramuri ale arterei brahiale profunde, artera colaterală medie şi artera
colaterală radială, se anastomozează cu artera recurentă radială anterioară, ram din artera
radială, respectiv cu artera interosoasă recurentă sau artera recurentă radială posterioară,
ram din artera interosoasă posterioară, pentru a forma reţeaua arterială periepicondiliană
laterală.
Pe faţa medială a articulaţiei, artera colaterală ulnară superioară şi cele două ramuri
ale arterei colaterale ulnare inferioare, se anastomozează cu cele două ramuri, anterior şi
posterior, ale arterei recurente ulnare, pentru a forma reţeaua arterială periepicondiliană
medială (periepitrohlean). Cele două reţele arteriale sunt unite între ele prin anastomoze
anterioare şi posterioare, constituindu-se astfel reţeua articulară a cotului. Printre
anastomozele dintre cele două cercuri arteriale, una este întotdeauna mai voluminoasă
decât celelalte, fiind constituită dintr-o ramificaţie transversală supraolecraniană, care se
desprinde din ramul posterior al colateralei ulnare inferioare.

ARCUL PALMAR SUPERFICIAL

Rezultă prin anastomoza dintre terminarea arterei ulnare cu ramul palmar superficial
al arterei radiale.
Descriere. După ce trece prin canalul osteo-fibros de la nivelul pisiformului, artera
ulnară se află situată medial de cârligul osului hamat sau chiar pe cârlig. Se inflectează apoi
lateral, traversând faţa palmară a mâinii şi se termină anastomozându-se cu ramul palmar
superficial al radialei, formând o arcadă cu concavitatea orientată superior
Raporturi. Arcul palmar superficial este situat imediat sub fascia palmară superficială
şi încrucişează faţa anterioară a tendoanelor flexorilor degetelor şi ramurile terminale ale
nervilor median şi ulnar.
Ramuri colaterale. Arcul palmar superficial nu dă nici un ram din partea sa concavă.
Din convexitate iau naştere patru ramuri numite arterele digitale palmare comune care au
un traiect radiar spre ultimele patru degete şi sunt numite prima, a doua, a treia şi a patra
arteră digitală, dinspre medial spre lateral. Ajunsă la nivelul comisurii interdigitale fiecare
arteră se bifurcă în două artere digitale palmare proprii.
Arterele digitale palmare proprii vascularizează şi faţa dorsală a ultimei falange şi
matricea unghiilor ultimelor patru degete.

ARCUL PALMAR PROFUND

Se formează prin anastomoza ramului terminal al arterei radiale cu ramul palmar
profund al arterei ulnare.
Descriere. După ce a traversat primul spaţiu interosos, artera radială trece mai întâi
între primul interosos palmar situat anterior arterei şi partea laterală a adductorului policelui
care este posterior arterei. Străbate apoi fasciculele de inserţie proximală ale adductorului
policelui, părăseşte acest muşchi şi se îndreaptă transversal şi medial pentru a se
anastomoza cu ramul palmar profund al arterei ulnare.
Raporturi. Arcul palmar profund este situat anterior extremităţii proximale a
metacarpienelor şi a spaţiilor intermetacarpiene, având anterior tendoanele flexorilor şi fascia
palmară superficială. Ca şi arcul palmar superficial, arcul palmar profund descrie o curbă cu
concavitatea în sus, dispusă la 0,5 - 1 cm deasupra celui superficial. Emite colaterale prin
concavitatea sa, prin convexitate şi prin faţa sa posterioară.
Din concavitatea sa emite ramuri ascendente sau articulare, care sunt scurte,
subţiri şi se distribuie oaselor carpiene şi articulaţiilor dintre ele.
Din convexitatea arcului iau naştere ramurile descendente, care sunt reprezentate
de arterele metacarpiene palmare sau arterele interosoase palmare. În număr de 3 - 4,
câte una pentru ultimele trei sau pentru toate cele patru spaţii intermetacarpiene, aceste
artere se anastomozează în final cu arterele digitale palmare comune ale arcului palmar
superficial.
Ramurile posterioare sau ramurile perforante sunt în număr de trei, traversează
porţiunea proximală a ultimelor trei spaţii intermetacarpiene în sens antero-posterior pentru a
se anastomoza cu arterele metacarpiene dorsale, ramuri ale reţelei dorsale a carpului.
Arterele digitale palmare proprii. Aceste artere iau naştere din arterele digitale
palmare comune ale arcului palmar superficial. Cele ale policelui şi artera digitală palmară
proprie laterală a indexului pot lua naştere uneori şi din prima arteră metacarpiană palmară a
arcului palmar profund. Arterele digitale palmare proprii merg în ţesutul subcutanat, de
fiecare parte a tecii flexorilor, posterior de nervul colateral palmar corespunzător, până la
nivelul celei de a treia falange (sau a doua falangă pentru police), unde se termină
anastomozându-se cu cea de partea opusă. Aceste artere dau numeroase ramuri părţilor
moi ale degetelor şi falangelor. Unele din aceste ramuri merg pe faţa dorsală a degetului şi
suplează arterele digitale dorsale.
 VENELE MEMBRULUI SUPERIOR
Venele membrului superior se împart în vene profunde şi vene superficiale, în
raport cu situaţia lor deasupra sau dedesubtul fasciei superficiale. Cele două categorii de
vene comunică între ele prin numeroase anastomoze.

VENELE PROFUNDE
Venele profunde însoţesc arterele. Ele sunt în număr de două pentru fiecare arteră şi
au acelaşi nume cu artera corespunzătoare. Numai artera axilară este însoţită de o singură
venă.
Cele două vene care însoţesc artera sunt unite între ele din loc în loc prin scurte
anastomoze transversale.
Venele metacarpiene palmare sau venele interosoase palmare sunt venele situate pe
faţa palmară a mâinii şi continuă venele intercapitale numite şi vene interdigitale, vene ce
realizează anastomoza dintre venele metacarpiene palmare şi venele digitale dorsale. Venele
metacarpiene palmare se varsă în arcul venos palmar profund.
Venele digitale palmare însoţesc arterele digitale palmare comune şi se varsă în
arcul venos palmar superficial.
Arcul venos palmar profund drenează sângele în venele radiale şi ulnare, care
însoţesc arterele omonime. Prin unirea venelor radiale şi ulnare la nivelul fosei cubitale se
formează venele brahiale, care însoţesc artera brahială. La nivelul marginii inferioare a
subscapularului venele brahiale se unesc şi constituie vena axilară, la formarea căreia
participă uneori şi vena bazilică, care de regulă se varsă în una din venele brahiale.
Vena axilară se află situată medial de artera axilară şi în traiectul său ascendent ea
înconjoară uşor artera, astfel încât în partea superioară vena este situată antero-medial faţă de
arteră. Colateralele sale corespund celor arteriale şi în plus primeşte vena cefalică în care se
varsă venele toraco-cromiale şi vena cefalică accesorie, atunci când ea există.

VENELE SUPERFICIALE
Venele superficiale reprezintă sistemul venos primitiv şi principal al membrului
superior. Aceste vene se pot grupa în trei sectoare: venele degetelor şi ale mâinii, venele
antebraţului şi ale fosei cubitale şi venele braţului.
1. Venele superficiale ale degetelor şi mâinii. La nivelul degetelor şi mâinii, venele
superficiale sunt foarte dezvoltate pe faţa dorsală, în timp ce pe faţa palmară sunt
reprezentate de venele digitale palmare, care vor forma arcul venos palmar superficial.
Reţeaua venoasă superficială a feţei palmare a mâinii se varsă în reţeaua venoasă dorsală a
degetelor şi mâinii
Venele dorsale. Venele feţei dorsale a degetelor încep printr-o reţea venoasă
subunghială, din care se formează vena periunghială, situată la nivelul rădăcinii unghiei.
Din venele periunghiale se formează venele digitale dorsale care urcă până la nivelul feţei
dorsale a primei falange a degetelor unde se unesc între ele şi formează aşa numita "arcadă
venoasă digitală" din care iau naştere trei vene metacarpiene dorsale sau vene
interosoase superficiale. Prin anastomoza acestor vene se formează reţeaua venoasă
dorsală a mâinii.
Reţeaua venoasă dorsală superficială a policelui numită vena cefalică a policelui
se anastomozează cu porţiunea laterală a reţelei venoase dorsale a mâinii şi formează vena
cefalică a antebraţului sau vena radială superficială.
 Reţeaua venoasă dorsală superficială a degetului mic formează vena salvatelă a
degetului mic şi se anastomozează cu porţiunea medială a reţelei venoase dorsale a mânii
formând vena bazilică a antebraţului sau vena ulnară superficială.
Din porţiunea mijlocie a reţelei venoase dorsale a mâinii se formează vena mediană
a antebraţului .
2. Venele superficiale ale antebraţului şi fosei cubitale. Din reţeaua venoasă
dorsală a mâinii iau naştere trei trunchiuri venoase principale, care vor colecta venele
antebraţului: vena mediană, vena bazilică şi vena cefalică. Uneori pe faţa posterioară a
antebraţului se află şi o venă cefalică accesorie, care se va vărsa în vena cefalică.
Vena mediană a antebraţului urcă oblic supero-medial pe faţa anterioară a
antebraţului şi la nivelul porţiunii mijlocii a fosei cubitale se împarte în două ramuri: unul
medial - vena mediană bazilică care merge în şanţul bicipital medial şi altul lateral, vena
mediană cefalică, care va merge prin şanţul bicipital lateral. La nivelul fosei cubitale,
înaintea bifurcării sale, vena mediană primeşte de la una din venele brahiale profunde un
ram anastomotic, numit vena comunicantă a cotului .
Vena bazilică urcă pe partea medială a feţei anterioare a antebraţului unde ajunge în
treimea inferioară a acestuia şi se anastomozează puţin deasupra şi lateral de epicondilul
medial cu vena mediană bazilică.
Vena cefalică vine de pe faţa posterioară a antebraţului, căruia îi încrucişează
marginea sa laterală, aproximativ la nivelul limitei inferioare a fosei cubitale şi se
anastomozează puţin deasupra şi medial de epicondilul lateral cu vena mediană cefalică.
Între vena cefalică şi vena bazilică există o anastomoză oblică supero-medial, care se
întinde de pe faţa anterioară a ante-braţului în fosa cubitală, numită vena mediană a
cubitusului.
Venele bazilică, mediană bazilică, mediană cefalică şi cefalică formează împreună la
nivelul fosei cubitale, aşa numitul "M" venos al fosei cubitale sau "M"-ul venos al lui
POIRIER. La acest nivel venele superficiale fiind uşor abordabile se practică injecţiile
intravenoase, recoltările de sânge şi perfuziile, în special la nivelul venei mediane bazilice
care este cea mai voluminoasă.
3. Venele superficiale ale braţului. Sunt reprezentate prin cele două vene
superficiale: bazilică şi cefalică, care sunt unite între ele prin multiple anastomoze subţiri şi
printr-o anastomoză transversală, sub nivelul în care vena bazilică devine profundă.
Vena bazilică urcă de-a lungul marginii mediale a bicepsului, traversează fascia brahială
la nivelul mijlocului braţului sau mai sus, devine profundă şi se varsă în una din cele două vene
brahiale. Uneori se poate vărsa în vena axilară. Vena este însoţită de nervul cutanat medial
antebrahial.
Vena cefalică urcă pe marginea laterală a bicepsului, traversează fascia brahială la
nivelul extremităţii inferioare a şanţului delto-pectoral şi urcă în acest şanţ fie subaponevrotic,
fie într-o dedublare a fasciei brahiale, până sub claviculă. La acest nivel vena cefalică se află
într-o mică depresiune triunghiulară cu baza la claviculă, determinată de îndepărtarea
deltoidului de marele pectoral, numită triunghiul clavi-pectoral sau foseta lui
MOHRENHEIM. Vena cefalică se inflectează formând crosa venei cefalice, străbate fascia
clavio-pectorală şi se varsă în vena axilară, aproape de terminarea acesteia. În crosa sa se
deschid venele toraco-acromiale. La nivelul fosei cubitale, în vena cefalică se varsă vena
cefalică accesorie, atunci când aceasta există.
Înainte de a traversa fascia clavi-pectorală, vena cefalică trimite o anastomoză
preclaviculară, pentru una din venele de la baza gâtului, de regulă pentru vena jugulară
externă.
 LIMFATICELE MEMBRULUI SUPERIOR
Membrul superior prezintă două reţele limfatice: una superficială şi alta profundă.
Fiecare reţea este formată din vase limfatice şi noduli limfatici. Nodulii limfatici primesc
vase limfatice aferente şi de la ei pleacă vase limfatice eferente.

REŢEAUA LIMFATICĂ SUPERFICIALĂ

Colectează limfa din regiunile suprafasciale ale membrului superior. Limfaticele
superficiale îşi au originea în tegumentele membrului superior, prin reţele fine situate la
nivelul mâinii, antebraţului şi braţului. Trunchiurile limfatice importante iau naştere la nivelul
tegumentului care acoperă extremităţile degetelor şi faţa palmară a mâinii. Vasele limfatice
care iau naştere din tegumentele celorlalte regiuni ale membrului superior se vor deschide în
trunchiurile principale, la diverse nivele ale traiectului lor. Reţelele limfatice ale degetelor sunt
foarte bogate pe faţa palmară. Vasele limfatice se îndreaptă spre cele două laturi ale
degetelor, formând de fiecare parte a degetului câte 2 - 3 trunchiuri limfatice care urmează
traiectul arterelor şi venelor digitale proprii. Aceste vase se îndreaptă apoi spre faţa dorsală a
mâinii unde se anastomozează şi formează reţeaua limfatică dorsală a mâinii. Din aceasta
se formează la nivelul antebraţului trei grupe colectoare formate de vasele limfatice
superficiale, care vor însoţi venele superficiale.
1. Limfaticele din grupul medial, ataşate vene bazilice, adună limfa de la ultimele
două sau trei degete şi de la partea medială a mâinii şi merg la nodulii supracondilieni
mediali.
2. Limfaticele din grupul lateral, ataşate venei cefalice, cu care merg până la nivelul
şanţului delto-pectoral şi ajung sub claviculă, perforează fascia clavi-pectorală împreună cu
vena cefalică şi merg la nodulii subclaviculari.
3. Limfaticele din grupul median, ataşate venei mediane, sunt plasate între primele
două grupe şi îşi continuă traiectul ascendent până la nivelul braţului, unde la marginea
inferioară a marelui pectoral, străbat fascia axilară şi merg la nodulii din grupul brahial.

NODULII LIMFATICI SUPERFICIALI

Sunt situaţi pe traiectul vaselor limfatice superficiale, fiind reprezentaţi de nodulii
limfatici cubitali sau nodulii supracondilieni mediali şi nodulii şanţului delto-pectoral.
Nodulii limfatici cubitali sunt în număr variabil de 1 - 3, fiind situaţi în ţesutul celular
subcutanat la 4 - 5 cm deasupra epicondilului medial, de-a lungul venei bazilice. Aceşti
noduli primesc vase aferente din grupul medial al feţei dorsale a mâinii. Vasele eferente ale
acestor noduli traversează fascia brahială la mijlocul braţului împreună cu vena bazilică, se
unesc cu vasele limfatice profunde împreună cu care merg spre nodulii axilari.
Nodulii limfatici ai şanţului delto-pectoral sunt inconstanţi. Când există, ei se
găsesc la partea superioară a şanţului delto-pectoral. Numărul lor este de 1 - 3. Ei primesc
câteva vase limfatice superficiale laterale, satelite venei cefalice, iar vasele lor eferente
perforează fascia clavi-pectorală împreună cu vena cefalică şi merg la nodulii axilari
subclaviculari
REŢEAUA LIMFATICĂ PROFUNDĂ
Colectează limfa din structurile subfasciale ale membrului superior: oase, periost,
articulaţii, muşchi şi din reţeaua limfatică superficială.
Vasele limfatice profunde sunt ataşate vaselor sanguine profunde. Ele încep la
nivelul arcurilor palmare şi urcă la antebraţ împreună cu vasele radiale, ulnare şi interosoase
anterioară şi posterioară. Aceste trunchiuri limfatice urcă până la nivelul fosei cubitale, unde
contribuie la formarea canalelor limfatice care vor însoţi vasele brahiale, iar acestea se
termină în grupul brahial al nodulilor axilari.

NODULII LIMFATICI PROFUNZI

1. Nodulii sateliţi arterelor membrului superior. Sunt inconstanţi. Când există, atât
dispoziţia cât şi numărul lor sunt variabile. Cel mai frecvent se pot întâlni 2 - 3 noduli limfatici
de-a lungul arterei brahiale şi 1 - 2 noduli limfatici de-a lungul arterelor radială şi ulnară.
Aceşti noduli primesc vase limfatice aferente satelite vaselor sanguine profunde, iar vasele
eferente merg la nodulii axilari.
2. Nodulii limfatici axilari adună limfa din cele două reţele limfatice, superficială şi
profundă, ale membrului superior. Ei sunt situaţi în ţesutul celulo-adipos al axilei. Aceşti
noduli sunt variabili ca număr (15 - 35), ca formă şi ca dimensiuni. Ei constituie un veritabil
colector spre care converg vasele limfatice ale membrului superior, ale pereţilor toracici şi ale
pereţilor abdominali supraombilicali. OELSNER (1901) le-a împărţit în 5 grupe: subscapular,
pectoral, lateral, central şi apical. Cele 5 grupe nu sunt întotdeauna bine distincte unele de
altele, iar grupele central şi apical nu sunt decât relee pe care le traversează vasele limfatice
eferente ale celorlalte grupe pentru a se termina în vena subclaviculară.
Nodulii limfatici subscapulari sunt situaţi de-a lungul vaselor scapulare inferioare.
Acest grup primeşte limfaticele superficiale ale jumătăţii inferioare a cefei şi a părţii
superioare a spatelui şi limfaticele feţei posterioare a umărului şi a muşchilor subiacenţi.
Vasele aferente ale acestor ganglioni merg la ganglionii grupului central.
Nodulii limfatici pectorali, grupul mamar lateral sau toracic lateral, sunt situaţi
de-a lungul vaselor toracice laterale şi primesc limfaticele din partea antero-laterală a
toracelui, de la porţiunea supraombilicală a peretelui abdominal, limfaticele muşchilor
subiacenţi, de la glanda mamară şi câteva vase limfatice care vin de la pleura parietală.
Vasele aferente merg la grupul nodular central. Unele vase limfatice aferente perforează
spaţiile intercostale şi merg la nodulii mamari mediali.
Nodulii limfatici laterali sau grupul brahial (humeral) sunt situaţi de-a lungul feţei
mediale a pachetului vascular, în special de-a lungul feţei mediale a venei axilare. Primesc
vasele limfatice superficiale şi profunde ale membrului superior, cu excepţia limfaticelor
satelite venei cefalice care se termină în nodulii din şanţul delto-pectoral şi mai ales în nodulii
subclaviculari. Vasele eferente ale grupului lateral se termină atât în nodulii centrali, cât şi în
cei subclaviculari. Unele vase eferente merg direct la nodulii supraclaviculari.
Nodulii limfatici centrali sau intermediari sunt situaţi în porţiunea mijlocie a axilei,
cuprinşi în curba pe care o descrie vena toracică laterală la vărsarea sa în vena axilară.
Aceşti noduli primesc limfa de la cele trei grupe nodulare descrise anterior.
Nodulii limfatici apicali sau grupul subclavicular sunt situaţi în vârful axilei, pe faţa
medială a venei axilare, corespunzând primelor două coaste, imediat sub claviculă. Aceşti
noduli primesc vase eferente de la grupul central, dar şi direct de la celelalte grupe axilare.
Vasele eferente se reunesc în 1 - 3 trunchiuri care i se varsă în marea venă limfatică la
dreapta şi în ductul toracic la stânga.
 INERVAŢIA MEMBRULUI SUPERIOR
Membrul superior este inervat de ramurile colaterale şi terminale ale plexului brahial,
la inervaţia umărului participând şi plexul cervical.

PLEXUL BRAHIAL
Constituţia plexului brahial. Plexul brahial se formează prin anastomoza ramurilor
anterioare ale ultimilor patru nervi rahidieni cervicali (C5 - C8) şi a primului nerv rahidian dorsal.
Participarea nervilor C4 şi D2 este variabilă.
Ramul anterior al celui de al cincilea nerv rahidian, care primeşte o anastomoză de la
al patrulea, se anastomozează cu al şaselea ram anterior pentru a forma trunchiul
superior.
Ramul anterior al celui de al şaptelea nerv rahidian rămâne independent şi formează
trunchiul mijlociu.
Ramul anterior al celui de al optulea nerv rahidian se anastomozează cu primul
dorsal, care poate primi o anastomoză de la al doilea ram anterior dorsal, formând trunchiul
inferior.
Fiecare trunchi se împarte în două ramuri: posterioară şi anterioară.
Ramurile posterioare ale celor trei trunchiuri se unesc şi formează fasciculul
posterior.
Ramurile anterioare a primelor două trunchiuri se unesc şi formează fasciculul
lateral sau medio-musculocutan, din care iau naştere nervul musculocutan şi rădăcina
laterală a nervului median.
Ramura anterioară a trunchiului inferior formează singură fasciculul medial sau
medio-cubito-brahiocutan, din care se formează rădăcina medială a nervului median şi nervii
ulnar, cutanat antebrahial medial şi cutanat brahial medial.
Situaţie şi raporturi. Plexul brahial are o formă triunghiulară cu baza spre ultimele
patru vertebre cervicale şi prima dorsală, iar vârful este orientat spre axilă. în cursul
traiectului său, plexul brahial traversează mai întâi partea inferioară şi laterală a gâtului şi
pătrunde apoi în regiunea axilară.
La gât plexul brahial se află în regiunea supraclaviculară, între scalenii mijlociu şi anterior,
artera subclaviculară trecând pe prima coastă anterior plexului.
La nivelul vârfului axilei, plexul este reprezentat de cele trei fascicule, care sunt
situate postero-lateral de arteră.
în fosa axilară fasciculul lateral se plasează lateral de arteră, iar fasciculul medial
încrucişează faţa posterioară a arterei, trece anterior fasciculului posterior şi se plasează
medial de acesta, între arteră şi venă. Fasciculul posterior rămâne până la terminarea sa
posterior arterei axilare.

RAMURILE COLATERALE ALE PLEXULUI BRAHIAL

Aceste ramuri sunt destinate muşchilor umărului şi ai regiunii axilare. în raport cu

direcţia lor, se împart în ramuri anterioare şi ramuri posterioare.
Ramurile anterioare se sunt în număr de trei, distribuindu-se muşchilor peretelui
anterior al axilei: pectoral mare, pectoral mic şi subclavicular.
1. Nervul pectoral lateral sau nervul pectoralului mare, trece anterior arterei
axilare şi a venei axilare, perforează porţiunea mijlocie a fasciei clavi-pectorale, împreună cu
artera toraco-acromială şi ajunge pe faţa profundă a pectoralului mare. La nivelul încrucişării
cu artera axilară, nervul pectoralului mare dă un ram anastomotic pentru nervul pectoralului
mic (care trece posterior de arteră) constituindu-se astfel pe faţa anterioară a arterei axilare
anastomoza interpectorală.
 2. Nervul pectoral medial sau nervul pectoralului mic trece posterior arterei
axilare, apoi între artera şi vena axilară şi se bifurcă într-un ram muscular pentru pectoralul
mic şi un ram anastomotic care participă la formarea ansei pectoralilor.
3. Nervul subclavicular are două ramuri: unul care se anastomozează cu frenicul şi
altul care trece anterior sau posterior venei subclaviculare şi se termină în porţiunea mijlocie
a muşchiului subclavicular.
Ramurile colaterale posterioare ale plexului brahial iau naştere din fasciculul posterior
sau deasupra acestui fascicul, de pe faţa posterioară a plexului brahial. Ele se distribuie
muşchilor posteriori ai umărului şi sunt reprezentate de următorii nervi: dorsal al scapulei, toracic
lung, suprascapular, subscapular superior, subscapular inferior, toracodorsal şi mare rotund.
1. Nervul dorsal al scapulei se distribuie muşchilor ridicător al scapulei şi
romboizilor mare şi mic.
2. Nervul toracic lung numit şi nervul dinţatului anterior se termină pe faţa
profundă a muşchiului dinţat anterior, căruia îi furnizează câte un ram pentru fiecare digitaţie.
3. Nervul suprascapular pătrunde în fosa supraspinoasă, trecând prin orificiul
coracoidian, dedesubtul ligamentului coracoidian, traversează apoi fosa supraspinoasă pe
sub muşchiul supraspinos, înconjoară marginea laterală a spinei scapulei şi se termină în
muşchiul subspinos. Acest nerv inervează muşchii supra şi subspinos şi dă ramuri pentru
articulaţia scapulo-humerală.
4. Nervul superior al subscapularului se distribuie fasciculelor superioare ale
acestui muşchi.
5. Nervul inferior al subscapularului inervează porţiunile mijlocie şi inferioară ale
subscapularului.
6. Nervul toraco-dorsal se distribuie muşchiului dorsal mare.
7. Nervul rotundului mare se termină prin mai multe ramuri care abordează
muşchiul prin faţa lui anterioară.
Ramurile colaterale ale plexului brahial se împart în raport cu nivelul de emergenţă, în
ramuri supraclaviculare şi ramuri subclaviculare.
Ramurile supraclaviculare sunt reprezentate de nervii: dorsal al scapulei, toracic
lung, subclavicular, superior al subscapularului, inferior al subscapularului, suprascapular,
toracodorsal şi rotund mare.
Ramurile subclaviculare sunt reprezentate de nervii pectoral lateral şi pectoral
medial.

RAMURILE TERMINALE ALE PLEXULUI BRAHIAL

Sunt în număr de şapte şi sunt împărţite în două grupuri: anterior şi posterior, în
raport cu originea lor din fasciculele medial şi lateral sau din fasciculul posterior.
Grupul anterior cuprinde nervii: musculocutan, median, ulnar, cutanat antebrahial
medial şi cutanat brahial medial.
Grupul posterior cuprinde numai doi nervi: axilar şi radial.
Nervii cutanat antebrahial medial şi cutanat brahial medial sunt exclusiv nervi
senzitivi, iar toţi ceilalţi sunt nervi micşti.

NERVUL MUSCULOCUTAN
Origine. Nervul îşi are originea în fasciculul lateral, lateral de artera axilară.
Traiect şi raporturi. La origine nervul se află lateral şi uşor anterior arterei axilare. În cursul
traiectului său, nervul încrucişează vasele circumflexe şi mai posterior porţiunea laterală a
subscapularului, ajungând pe marginea medială a coracobrahialului. Traversează porţiunea
mijlocie a acestui muşchi şi se plasează apoi între biceps, situat anterior şi brahial, situat
posterior. Nervul coboară între cei doi muşchi până în fosa cubitală şi la un nivel variabil al
şanţului bicipital lateral traversează fascia şi devine suprafascial împărţindu-se în ramurile
sale terminale.
 Datorită faptului că nervul traversează muşchiul coracobrahial el se mai numeşte şi
perforant al coracobrahialului sau perforantul lui CASSERIUS.
Ramuri colaterale
1. Nervul diafizar al humerusului, când nu provine din median.
2. Ramuri vasculare, pentru partea distală a arterelor axilară şi brahială.
3. Ramuri musculare destinate muşchilor coracobrahial, biceps şi brahial.
Ramuri terminale. După ce devine superficial dă câteva filete tegumentului fosei
cubitale şi apoi nervul musculocutan, ia numele de nervul cutanat antebrahial lateral, care
merge pe un scurt traiect împreună cu vena cefalică şi apoi se împarte în două ramuri:
anterior şi posterior.
Ramul anterior coboară până la nivelul gâtului mâinii, inervând tegumentul regiunii
antero-laterale a antebraţului. Se termină pe partea laterală a eminenţei tenare. Ramul
posterior ajunge pe faţa posterioară a antebraţului, inervând tegumentul regiunii postero-
laterale a acesteia.

NERVUL MEDIAN
Origine. Nervul median se formează din două rădăcini, una laterală şi cealaltă medială care
provin din fasciculele lateral şi medial ale plexului brahial. Rădăcina laterală se află lateral de
artera axilară, iar cea medială este situată medial de artera axilară, între artera şi vena
axilară. Cele două rădăcini converg una spre cealaltă, formând un "V" sau furca nervului
median şi se continuă cu un trunchi unic.

nervul cutanat antebrahial medial

nervul cutanat brahial medial

rădăcina laterală a medianului
nervul coracobrahialului
nervul ulnar
rădăcina medială a medianului
nervul axilar
nervul median

nervul musculocutan

nervul cutanat brahial lateral

superior al nervului axilar

nervul brahialului
nervul brahialului nervul bicepsului

ramul cutanat posterior al

antebraţului al nervului radial
artera brahială
nervul radial
nervul rotundului pronator
nervul brahioradialului nervul flexorului radial al carpului şi
palmarului lung
nervul lungului extensor radial al carpului

ramul terminal anterior al musculocutanului

ramul terminal anterior al musculocutanului

Traiect şi raporturi. Nervul median traversează partea inferioară a fosei axilare, coboară pe
partea medială a braţului, străbate fosa cubitală şi ajunge pe axul vertical median al
antebraţului, trece pe sub retinaculul flexorilor şi, ajuns în regiunea palmară a mâinii, se
împarte în ramurile sale terminale.
În fosa axilară nervul median este situat antero-lateral faţă de artera axilară. Lateral
are raport cu nervul musculocutan şi muşchiul coracobrahial, care este muşchiul satelit al
nervului. Medial vine în raport cu nervii ulnar, cutanat antebrahial medial şi cutanat brahial
medial. Anterior nervului median se găsesc muşchii pectorali mic şi mare, cu fasciile anexate
lor. Posterior vine în raport cu nervul radial şi muşchiul subscapular, iar mai jos de acesta, cu
dorsalul mare şi rotundul mare.

nervul median
nervul radial
nervul ulnar
n. lungului extensor radial al carpului
ramul terminal profund al n. radial
ramul terminal superficial al n. radial nervul rotundului pronator
n. scurtului extensor radial al carpului
nervul supinatorului nervul flexorului radial al carpului
nervul flexorului superficial al degetelor
nervul interosos anterior
nervul flexorului profund al degetelor

nervul flexorului ulnar al carpului

nervul flexorului profund al degetelor

din nervul ulnar
nervul flexorului lung al policelui

ramul dorsal al nervului ulnar

ram anastomotic al nervului ulnar cu
ramul palmar al nervului median nervul cutanat antebrahial medial

ramul anastomotic al medianului cu

musculocutanul
ramul terminal profund al nervului ulnar

ramul terminal superficial al nervului ulnar

ramurile terminale ale nervului median

La braţ nervul median coboară în teaca aponevrotică a pachetului vasculo-nervos al

braţului. Situat lateral faţă de artera brahială în partea superioară a braţului, încrucişează
artera brahială pe faţa sa anterioară, sub forma unui "X" alungit, situându-se, în partea
inferioară a braţului, medial faţă de arteră.
În fosa cubitală nervul este de asemenea situat medial de vasele brahiale, coborând
spre faţa anterioară a epicondilului medial, fiind acoperit de expansiunea aponevrotică a
bicepsului şi stând pe brahial. În continuare nervul trece printre cele două capete ale inserţiei
proximale ale rotundului pronator, coronoidian şi epicondilian medial, fasciculul coronoidoian
despărţindu-l de vase brahiale.
La antebraţ nervul coboară exact pe mijlocul feţei anterioare a antebraţului,
justificându-şi astfel numele. Nervul se află situat pe faţa profundă a flexorului superficial,
chiar în teaca acestuia, având posterior interstiţiul dintre muşchii flexor profund al degetelor
şi flexorul lung al policelui. Artera interosoasă anterioară îi trimite un ram colateral subţire
care-l va însoţi până la gâtul mâinii, artera nervului median.
La nivelul feţei anterioare a pumnului nervul se angajează în canalul carpian,
trecând pe sub retinaculul flexorilor, stând pe tendonul flexorului indexului, fiind situat între
cele două seroase digito-carpiene, având lateral tendonul flexorului lung al policelui, iar
medial tendonul flexorului mediusului. După ce iese din canalul carpian, nervul median se
împarte în ramurile sale terminale.

Ramurile colaterale ale nervului median

La nivelul braţului nervul median furnizează: un ram vascular pentru artera brahială,
nervul diafizar al humerusului şi un ram articular pentru articulaţia cotului. Toate celelalte
ramuri colaterale iau naştere la nivelul fosei cubitale şi la nivelul antebraţului.
Ramul vascular este destinat arterei brahiale.
Nervul diafizar al humerusului, ar proveni fie direct din nervul median, fie prin
intermediul ramului vascular al arterei brahiale.
Ramul articular se distribuie părţii antero-mediale a capsulei articulaţiei cotului.
Ramurile musculare sunt destinate muşchilor rotund pronator, flexor ulnar al
carpului, palmar lung, flexor superficial al degetelor, flexor lung al policelui, pătrat pronator şi
celor două fascicule laterale ale flexorului profund al degetelor.
Nervul interosos anterior merge împreună cu artera interosoasă anterioară pe
membrana interosoasă, în interstiţiul dintre flexorul profund al degetelor şi flexorul lung al
policelui. După ce furnizează filete pentru aceşti doi muşchi, nervul se angajează pe sub pătratul
pronator, căruia de asemenea îi furnizează filete nervoase şi se termină puţin dedesubtul acestui
muşchi prin filete pentru articulaţia pumnului şi pentru oasele carpiene.
Ramul palmar al nervului median sau nervul cutanat palmar se desprinde din
nervul median la 3 - 4 cm deasupra retinaculului flexorilor şi se distribuie tegumentului
regiunii palmare mijlocii şi regiunii tenare.
Ramul comunicant cu nervul ulnar se desprinde din nervul median în partea
superioară a antebraţului.

Ramurile terminale ale nervului median

Trunchiul nervului median, la nivelul feţei palmare a mâinii, medial de eminenţa
tenară, dă naştere la trei nervi digitali palmari comuni. De la origine, aceştia merg
împreună cu arterele omonime, fiind acoperiţi de fascia palmară superficială şi se termină
dând naştere la 7 nervi digitali palmari proprii, a căror numerotare se face dinspre partea
laterală spre cea medială.
Primul nerv digital palmar comun, cel mai voluminos, dă naştere la trei ramuri:
1. ramul tenarian, destinat muşchilor eminenţei tenare: scurtul abductor al policelui,
opozantul policelui şi fasciculul superficial al scurtului flexor al policelui. Fasciculul profund al
scurtului flexor al policelui şi adductorul policelor vor fi inervaţi de ramul terminal profund al
nervului ulnar;
2. al doilea ram formează nervul digital propriu lateral al policelui;
3. al treilea ram formează nervii digitali proprii medial al policelui şi lateral al
indexului.
Din primul nerv digital palmar comun se desprinde un filet nervos şi pentru primul
lombrical.
Al doilea nerv digital palmar comun inervează al doilea lombrical şi se îndreaptă
spre al doilea spaţiu interdigital unde se împarte în nervii digitali palmari proprii medial al
indexului şi lateral al mediusului.
Al treilea nerv digital palmar comun se îndreaptă spre al treilea spaţiu interdigital şi
se împarte în nervii digitali proprii medial al mediusului şi lateral al inelarului.
 Din nervii digitali palmari proprii ai indexului, mediusului şi inelarului, la nivelul
extremităţii distale a primei falange, se desprind ramuri pentru faţa dorsală a ultimelor două
falange ale indexului şi mediusului şi pentru jumătatea laterală a feţei dorsale a ultimelor
două falange ale inelarului. Fiecare nerv digital propriu se termină la nivelul ultimei falange,
ramificându-se pe faţa palmară şi în dermul subunghial.

NERVUL ULNAR

Origine. Nervul ulnar sau cubital se desprinde din fasciculul medial al plexului
brahial, şi se întinde din axilă până la extremităţile degetelor.
Traiect şi raporturi. La nivelul braţului nervul ulnar coboară oblic pe faţa medială a
braţului ca şi medianul, dar pe un plan posterior acestuia, iar în treimea inferioară a braţului
trece pe faţa sa posterioară. Coboară apoi posterior epicondilului medial până în treimea
superioară a ulnei, nivel la care revine pe faţa antero-medială a antebraţului şi coboară
vertical până la nivelul feţei laterale a pisiformului, unde se termină prin bifurcare.
În fosa axilară. La origine nervul este situat profund în interstiţiul dintre vena şi artera
axilară, apoi se dispune între cele două vase. Posterior are raport superior cu subscapularul,
iar sub acesta cu rotundul mare şi dorsalul mare. Anterior are raport mai întâi cu cele două
vase axilare, iar după ce se dispune între ele, are raport cu muşchii pectorali şi fasciile lor.
Lateral corespunde arterei axilare şi nervilor median şi musculocutan. Medial are raport cu
vena axilară şi nervii cutanat antebrahial medial şi cutanat brahial medial.
Nervul radial este situat postero-lateral nervului ulnar şi posterior arterei axilare.
La braţ. în partea superioară a braţului, nervul merge pe faţa postero-medială a
vaselor brahiale, lateral de care se află medianul. Spre partea mijlocie a braţului, la nivelul
încrucişării medianului cu vasele brahiale, nervul ulnar împreună cu colaterala ulnară
superioară a brahialei şi cele două vene satelite, perforează septul intermuscular medial şi
ajunge pe faţa posterioară a braţului. Nervul rămâne posterior septului, care îl separă de
muşchiul brahial, de vasele brahiale şi de nervul median, iar posterior nervului se află capul
medial al tricepsului.
La nivelul regiunii posterioare a cotului nervul ulnar trece în şanţul epitrohleo-
olecranian numit din această cauză şi şanţul nervului ulnar.
La nivelul antebraţului. Situat posterior la nivelul cotului, nervul ulnar redevine
anterior la nivelul treimii superioare a antebraţului, coborând aproape vertical până la
pisiform, paralel cu marginea anterioară (laterală) a flexorului ulnar al carpului care îl
acoperă, acesta fiind muşchiul satelit al nervului. Nervul are posterior flexorul profund al
degetelor, în teaca căruia se află. Nervul întâlneşte sub fosa cubitală, la unirea treimii
superioare cu treimea mijlocie a antebraţului vasele ulnare, faţă de care este situat medial.
La nivelul feţei anterioare a pumnului nervul ulnar, însoţit lateral de vasele
ulnare,va trece pe deasupra retinaculului flexorilor şi la nivelul marginii inferioare a
pisiformului, nervul ulnar se împarte în cele două ramuri terminale ale sale.

Ramurile colaterale ale nervului ulnar

La braţ nervul ulnar nu dă nici un ram colateral. La cot şi antebraţ nervul dă ramuri
articulare, musculare, ramul dorsal şi ramul vascular.
Ramurile articulare se distribuie părţii postero-mediale a articulaţiei cotului.
Ramurile musculare se distribuie flexorului ulnar al carpului şi celor două fascicule
mediale ale flexorului profund al degetelor.
Ramul vascular pentru artera ulnară care poate însoţi artera până la nivelul feţei
palmare a mâinii.
Ramul dorsal al nervului ulnar sau nervul cutanat dorsal al mâinii este un ram
senzitiv care inervează treimea medială a feţei dorsale a mâinii. El se desprinde din nervul
ulnar la 5 - 6 cm deasupra gâtului mâinii şi terminal se împarte în 3 nervi digitali dorsali, la
nivelul feţei dorsale a mâinii.
 Primul nerv digital dorsal (medial) merge pe faţa medială a mâinii şi formează nervul
digital dorsal propriu (colateralul dorsal) medial al degetului mic.
Al doilea nerv digital dorsal (mijlociu) coboară până la extremitatea distală a
ultimului spaţiu intermetacarpian unde se împarte în colateralul dorsal lateral al degetului mic
şi un ram colateral dorsal medial pentru prima falangă a inelarului.
Al treilea nerv digital dorsal (lateral) se îndreaptă spre extremitatea distală a celui
de al treilea spaţiu intermetacarpian unde se împarte în două ramuri colaterale dorsale,
lateral al inelarului şi medial al mediusului, numai la nivelul primei falange a acestor degete.
Deci, aceşti trei nervi digitali inervează faţa dorsală a degetului mic, jumătatea
medială a feţei dorsale a inelarului, jumătatea laterală a feţei dorsale a primei falange a
inelarului şi jumătatea medială a feţei dorsale a primei falange a mediusului.

Ramurile terminale ale nervului ulnar

Nervul ulnar se împarte infero-lateral pisiformului în două ramuri terminale: superficial
şi profund.
Ramul superficial al nervului ulnar coboară anterior de eminenţa hipotenară, fiind
acoperit de fascie. El dă un filet care străbate fascia şi se distribuie muşchiului palmar scurt,
după care ramul superficial se împarte în doi nervi digitali palmari comuni, unul medial şi
altul lateral.
Nervul digital palmar comun medial merge pe marginea medială a degetului mic şi
formează nervul digital palmar medial propriu al acestui deget.
Nervul digital palmar comun lateral se îndreaptă spre extremitatea distală a celui
de al patrulea spaţiu intermetacarpian, unde se împarte în doi nervi digitali palmari proprii:
lateral al inelarului şi medial al degetului mic.
Ramul profund al nervului ulnar însoţeşte ramul palmar profund al arterei ulnare,
cu care pătrunde în muşchii eminenţei hipotenare, inervând muşchii degetului mic, interosoşii
palmari şi dorsali, ultimii doi lombricali, adductorul policeluişi fasciculului profund al scurtului
flexor al policelui.

NERVUL CUTANAT ANTEBRAHIAL MEDIAL

Origine. Provine din fasciculul medial.

Traiect şi rapoarte. Nervul coboară medial faţă de artera axilară dispunându-se
progresiv anterior acesteia şi anterior de vena axilară. Faţă de nervul ulnar iniţial se află
anterior, apoi se dispune medial. La braţ nervul coboară anterior venei brahiale mediale sau
a venei bazilice, când aceasta urcă până în axilă. Spre mijlocul braţului sau puţin mai jos,
nervul traversează fascia brahială prin acelaşi orificiu prin care vena bazilică devine
profundă, devenind superficial, merge împreună cu vena bazilică până în fosa cubitală, unde
se împarte în cele două ramuri terminale ale sale.
Ramurile colaterale ale nervului se desprind din partea inferioară a axilei şi se vor
distribui tegumentului regiunii antero-mediale a braţului.

Ramurile terminale
Sunt în număr de două: anterior şi ulnar.
Ramul anterior inervează jumătatea medială a tegumentului feţei anterioare a
antebraţului.
Ramul ulnar sau posterior se ramifică la nivelul tegumentului treimii mediale a feţei
posterioare a antebraţului, de la nivelul fosei cubitale până la nivelul gâtului mâinii.
 NERVUL CUTANAT BRAHIAL MEDIAL
Origine. Numit şi nervul accesor al cutanatului antebrahial medial, provine din
fasciculul medial (D1), deasupra nervului cutanat antebrahial medial.
Traiect şi raporturi. La origine nervul se află medial de nervul cutanat antebrahial
medial şi de artera axilară. El se îndreaptă infero-medial, încrucişează faţa anterioară a venei
axilare (mai rar faţa ei posterioară) şi coboară medial de această venă, apoi nervul străbate
fascia brahială la partea superioară a braţului şi devine superficial, coborând pe faţa medială
a braţului până la nivelul epicondilului medial.

Ramurile colaterale şi terminale

Se distribuie părţii inferioare a axilei şi mediale a braţului, posterior de ramurile
brahiale ale cutanatului antebrahial medial.

Anastomoze
1. Cu ramul perforant al celui de al doilea nerv intercostal.
2. Cu ramul cutanat antebrahial medial.
3. Cu filete cutanate ale nervului axilar, la nivelul umărului.

NERVUL AXILAR
Origine. Numit şi nervul circumflex îşi are originea în fasciculul posterior, fiind
considerat de unii autori ca ram colateral al plexului brahial, deoarece nervul se termină la
nivelul umărului.
Traiect şi raporturi. La origine nervul se găseşte lateral de radial, posterior de artera
axilară şi anterior muşchiului subscapular. Se îndreaptă infero-lateral şi întâlneşte artera
circumflexă humerală posterioară, străbate apoi patrulaterul birondo-humero-tricipital
împreună cu această arteră, imediat sub capsula articulaţiei umărului, putând fi lezat în
luxaţiile antero-inferioare ale umărului. Înconjoară orizontal colul chirurgical al humerusului şi
ajunge pe faţa profundă a deltoidului unde se termină.

Ramuri colaterale
1. Ramuri articulare care se distribuie părţii antero-inferioare a articulaţiei umărului.
2. Ramuri musculare pentru muşchii subscapular şi rotund mic.
3. Nervul cutanat brahial lateral superior sau nervul cutanat al umărului, care
traversează fascia superficială şi se distribuie tegumentului porţiunii postero-laterale a
umărului şi supero-laterale a braţului.

Ramurile terminale
Sunt ramuri musculare care se pe faţa profundă a muşchiului deltoid pe care-l
inervează. Din ramurile terminale se pot desprinde şi ramuri pentru articulaţia umărului.

NERVUL RADIAL
Origine. Nervul radial continuă fasciculul posterior, după desprinderea din acesta a
nervului axilar.
Traiect. Nervul radial traversează vertical partea inferioară a fosei axilare, ajunge la
braţ îndreptându-se oblic infero-posterior şi lateral, trece în şanţul nervului radial al
humerusului, după care trece în şanţul bicipital lateral, până în vecinătatea interliniului
articular, nivel la care se împarte în cele două ramuri terminale ale sale.
Raporturi. În fosa axilară nervul este situat posterior pachetului vasculo-nervos,
având lateral nervul axilar. Posterior nervului se află mai întâi muşchiul subscapular, iar apoi
muşchii dorsal mare şi rotund mare.
La braţ se angajează prin fanta humero-tricipitală împreună cu vasele brahiale
profunde. Ajuns pe faţa posterioară a humerusului, nervul parcurge şanţul nervului radial, în
contact direct cu osul, fiind acoperit de capetele lung şi medial ale tricepsului. Apoi nervul se
plasează între capetele lateral şi cel medial ale tricepsului, după care perforează septul
intermuscular lateral şi ajunge din nou pe faţa anterioară la aproximativ 10 cm deasupra
epicondilului lateral. Nervul se angajează în şanţul bicipital lateral până în vecinătatea
interliniului articular unde se împarte în ramurile sale terminale.

Ramuri colaterale
1. Nervul cutanat brahial posterior sau ramul cutanat medial, perforează fascia şi
se distribuie tegumentului regiunii postero-mediale a braţului, posterior nervilor cutanaţi
brahial şi antebrahial medial.
2. Nervul cutanat brahial lateral inferior ia naştere în regiunea posterioară a
braţului şi inervează tegumentul porţiunii inferioare a feţei laterale a braţului.
3. Ramuri musculare care se distribuie muşchilor: triceps brahial, anconeu,
brahioradial, lung extensor radial al carpului şi porţiunii laterale a muşchiului brahial.
Din nervul muşchiului lung extensor radial al carpului se desprind şi câteva filete
articulare pentru partea antero-laterală a articulaţiei cotului.
4. Nervul cutanat posterior al antebraţului sau ramul cutanat lateral se desprinde
din radial la partea inferioară a şanţului nervului radial, traversează fascia brahială şi se
distribuie tegumentului din partea mijlocie a regiunii posterioare a antebraţului.
5-6. Nervul subscapular şi nervul toracodorsal, care au fost descrise la ramurile
colaterale ale plexului brahial, sunt considerate de nomenclatura anatomică ca fiind ramuri
colaterale ale nervului radial. Considerăm că această dispoziţie se întâlneşte numai în
situaţiile în care fasciculul posterior prezintă o bifurcare precoce.
nervul radial

nervul brahioradialului

nervul brahialului

nervul lungului extensor radial

al carpului

nervul supinatorului

nervul scurtului extensor

radial al carpului ramul terminal superficial al
nervului radial
ramul terminal profund al
nervul extensorului ulnar al nervului radial
carpului

nervul extensorului degetelor

nervul muşchilor profunzi ai
feţei posterioare a
antebraţului
nervul extensorului degetului mic
 Ramurile terminale ale nervului radial
Sunt în număr de două: superficial şi profund.
Ramul superficial sau ramul anterior este un ram senzitiv care coboară vertical în
cele două treimi superioare ale antebraţului sub brahioradial şi lateral de vasele radiale.
Ajuns în treimea inferioară a antebraţului, ramul anterior al radialului trece pe sub tendonul
brahioradialului şi ajunge în regiunea antebrahială posterioară. Perforează fascia, dă ramul
comunicant ulnar şi se termină cu 3 nervi digitali dorsali, din care vor lua naştere 5 nervi
digitali proprii dorsali.
Primul nerv digital dorsal comun sau lateral formează nervul digital propriu dorsal
lateral al policelui.
Al doilea nerv digital dorsal comun sau mijlociu se îndreaptă spre primul spaţiu
metacarpian unde se împarte în doi nervi digitali proprii dorsali: medial al policelui şi lateral al
indexului, acesta din urmă numai la nivelul primei falange.
Al treilea nerv digital dorsal comun sau medial la nivelul extremităţii distale a celui
de al doilea spaţiu intermetacarpian se împarte în doi nervi digitali proprii dorsali: medial al
indexului şi lateral al mediusului, ambii numai la nivelul primei falange.
Deci acest ram senzitiv al nervului radial va inerva jumătatea laterală a feţei dorsale a
mâinii, faţa dorsală a policelui, faţa dorsală a primei falange a indexului şi jumătatea laterală
a feţei dorsale a primei falange a mediusului. De asemenea, prin ramul tenarian, participă şi
la inervaţia părţii laterale a tegumentului acestei eminenţe.
Ramul profund sau ramul posterior este motor. Aproape de originea sa dă un ram
pentru scurtul extensor radial al carpului, după care pătrunde în grosimea muşchiului
supinator, traversează acest muşchi trecând printre cele două capete de inserţie ale sale,
cărora le trimite filete nervoase şi ajunge pe faţa posterioară a antebraţului luând numele de
nerv interosos antebrahial dorsal. Acesta coboară între planul muscular superficial şi cel
profund, fiind însoţit de vasele interosoase posterioare. Din nervul interosos antebrahial
dorsal se desprind ramuri musculare pentru: extensorul degetelor, extensorul degetului mic,
extensorul ulnar al carpului, lungul abductor al policelui, scurtul extensor al policelui, lungul
extensor al policelui şi extensorul indexului.
Se ramifică terminal pe faţa dorsală a pumnului şi a oaselor carpiene.
 ANEXELE MUŞCHILOR MEMBRULUI SUPERIOR
Fasciile (aponevrozele) membrului superior cuprind:
a. o fascie superficială, care acoperă muşchii pe toată lungimea membrului
superior, fiind în continuitate la nivelul rădăcinii membrului superior cu fascia superficială a
muşchilor toracelui şi gâtului;
b. lame (septuri) aponevrotice, care se desprind de pe faţa profundă a fasciei
superficiale şi pătrund în profunzime. Aceste lame acoperă faţa profundă a muşchilor
superficiali şi întecuiesc muşchii profunzi, separând între ele grupele musculare.

FASCIILE UMĂRULUI ŞI ALE REGIUNII AXILARE

În cadrul acestor fascii se descriu fasciile musculare şi fasciile bazei fosei axilare.

FASCIILE MUSCULARE
Fascia pectoralului mare se inseră pe marginea anterioară a claviculei şi pe faţa
anterioară a sternului, de unde se îndreaptă lateral acoperind faţa anterioară a acestui
muşchi. Fascia este separată de tegument printr-un ţesut celular lax, în care la femeie se
află glanda mamară. La nivelul marginii inferioare a muşchiului, fascia se împarte în două
foiţe:
a. o foiţă profundă, care acoperă faţa posterioară a muşchiului, întregind astfel
întecuirea marelui pectoral;
b. o foiţă superficială, care merge spre marginea inferioară a muşchiului dorsal
mare, cu a cărui fascie se continuă, dublând tegumentul şi ţesutul subcutanat, luând numele
de fascia axilară sau fascia bazei axilei.
Fascia muşchiului mic pectoral (clavi-coraco-pectoro-axilară). Se inseră pe
fascia muşchiului subclavicular şi pe coracoidă şi coboară până la marginea superioară a
micului pectoral. Această primă porţiune se numeşte fascia clavi-coraco-pectorală, fiind
traversată de vena cefalică, artera acromio-toracică şi vasele şi nervii pectoralului mare.
Ajunsă la marginea superioară a micului pectoral, fascia se dedublează dând o foiţă care
trece anterior pectoralului mic şi o foiţă care trece posterior acestui muşchi. Cele două foiţe
se unesc la marginea inferioară a pectoralului mic, formând astfel teaca pectoralului mic.
De la marginea inferioară a pectoralului mic, fascia coboară până la baza fosei axilare,
formând ligamentul suspensor al axilei (GERDY) sau fascia pectoro-axilară.
Alte fascii musculare sunt:
- fascia dinţatului anterior;
- fascia deltoidului:
 - fascia muşchiului supraspinos;
- fascia muşchilor subspinos, rotund mic şi rotund mare;
- fascia dorsalului mare;
- fascia subscapularului;
- fascia subclavicularului acoperă faţa inferioară a muşchiului în întregime,
întinzându-se de la o margine la alta a claviculei, formând cu faţa inferioară a
claviculei o lojă osteo-fibroasă în care se află muşchiul subclavicular.

FASCIA BAZEI FOSEI AXILARE

Baza fosei axilare, limitată de marginile inferioare ale celor patru pereţi ai axilei, este
închisă de către două lame aponevrotice, una superficială şi cealaltă profundă.
Fascia superficială este formată din tracturi aponevrotice subţiri care se întind de la
marginea inferioară a pectoralului mare la marginea inferioară a dorsalului mare şi rotundului
mare. Ea reprezintă la baza axilei, fascia superficială a membrului superior care acoperă
anterior pectoralul mare, iar posterior dorsalul mare.
Fascia profundă acoperă toată baza axilei şi ea continuă posterior foiţa profundă a
ligamentului suspensor. Este o lamă patrulateră care, după ce acoperă baza axilei, trece
anterior muşchilor rotund mare şi dorsal mare şi se inseră pe toată întinderea marginii axilare
a scapulei.
În porţiunea sa mijlocie fascia este mai subţire, nivel la care prezintă fosa ovală,
pentru vena cefalică.

FASCIA BRAHIALĂ
Această fascie înconjoară braţul ca un manşon. Superior continuă fasciile umărului şi
bazei axilei, iar distal ia inserţie pe olecran şi pe epicondili şi se continuă cu fascia
antebrahială. De pe suprafaţa profundă a fasciei se desprind două lame fibroase, rezistente,
orientate transversal: septurile intermusculare medial şi lateral.
Septul intermuscular lateral se inseră pe creasta tuberculului mare, pe ramura
anterioară a tuberozităţii deltoidiene, pe marginea laterală a humerusului şi pe epicondilul
lateral.
Septul intermuscular medial se inseră pe creasta tuberculului mic, pe marginea
medială a humerusului şi pe epicondilul medial. Cele două septuri intermusculare
formează împreună cu humerusul un sept osteo-fibros care împarte braţul în două loji
musculare: una anterioară şi alta posterioară. Cele două loje comunică una cu cealaltă prin
numeroase orificii stărbătute de vasele şi nervii care trec dintr-o lojă în alta. Cele mai
importante orificii sunt: unul pe septul intermuscular medial prin care trec nervul ulnar şi
artera colaterală ulnară superioară din artera brahială; altul pe septul intermuscular lateral,
situat în vecinătatea extremităţii inferioare a şanţului nervului radial, prin care trec nervul
radial şi artera brahială profundă.

FASCIA ANTEBRAHIALĂ
Înconjură antebraţul ca un manşon şi de pe părţile laterale ale feţei profunde a fasciei
pleacă numeroase prelungiri fibroase care acoperă muşchii antebraţului.
Foiţa profundă a tecii flexorului superficial al degetelor este mai groasă şi mai
rezistentă, fiind numită şi fascia profundă a regiunii anterioare a antebraţului.
Printre numeroasele prelungiri ale fasciei antebrahiale sunt încă două mai importante.
Ele iau naştere de pe părţile laterale ale fasciei antebrahiale şi se fixează: cea medială pe
marginea posterioară a ulnei, iar cea laterală pe marginea posterioară a radiusului. Aceste
două prelungiri formează, împreună cu scheletul şi membrana interosoasă, planul de
separare între cele două regiuni antebrahiale, anterioară şi posterioară.

RETINACULUL FLEXORILOR
Este o bandă fibroasă, transversală, patrulateră, care prin extremităţile sale laterale
se fixează pe marginea şanţului carpian: extremitatea medială se inseră pe eminenţa
carpiană medială (pisiform şi procesul uncinat al osului hamat), iar prin extremitatea laterală
pe eminenţa carpiană laterală (tubercului scafoidului şi tuberculul trapezului). În felul acesta
ia naştere canalul osteo-fibros carpian. De pe faţa profundă a retinaculului se desprinde o
lamă fibroasă care se fixează pe faţa anterioară a scafoidului, trapezului şi a osului capitat.
Această lamă fibroasă împarte canalul carpian în două culise osteo-fibroase: una medială
pentru tendoanele flexorilor şi nervul median şi alta laterală pentru tendonul flexorului radial
al carpului.

RETINACULUL EXTENSORILOR
Are o formă patrulateră, inserându-se lateral pe radius, la nivelul şanţului lungului
abductor şi scurtului extensor ai policelui. Medial se inseră pe ulnă, piramidal şi pisiform. De
la faţa profundă a retinaculului se desprind lame verticale care se inseră pe crestele osoase
care separă diferitele şanţuri ale extremităţilor distale ale radiusului şi ulnei, transformând
aceste şanţuri în culise osteo-fibroase, care sunt în număr de şase. Dinspre lateral spre
medial, aceste culise sunt: culisa abductorului lung şi extensorului scurt al policelui; culisa
lungului extensor radial al carpului şi scurtului extensor radial al carpului; culisa extensorului
lung al policelui; culisa extensorului degetelor şi a extensorului propriu al indexului; culisa
extensorului degetului mic; culisa extensorului ulnar al carpului.

FASCIILE MÂINII
Sunt dispuse atât pe faţa palmară, cât şi pe faţa dorsală a mâinii.
Fasciile palmare sunt în număr de două: una superficială şi alta profundă.
Fascia palmară superficială se compune din trei porţiuni: o porţiune mijlocie sau
fascia palmară mijlocie cu caracter net de aponevroză şi două porţiuni laterale care
acoperă eminenţele tenară şi hipotenară.
Aponevroza palmară mijlocie este o lamă fibroasă, rezistentă, triunghiulară, al cărui
vârf se continuă cu tendonul palmarului lung, iar baza sa corespunde bazei celor patru
degete. Aponevroza palmară mijlocie este situată dedesubtul tegumentului de care este
legată prin numeroase tracturi conjunctive. Ea acoperă tendoanele flexorilor, vasele şi nervii
feţei palmare a mâinii, fiind formată din fibre longitudinale şi fibre transversale.
Fibrele longitudinale. Unele continuă tendonul palmarului lung, iar altele provin din
retinaculul flexorilor. Ele se îndreaptă radiar spre ultimele patru degete, mergând anterior
tendoanelor flexorilor, formând bandeletele pretendinoase, unite între ele prin lamele
intertendinoase, care sunt mai subţiri.
Fibrele transversale sunt dispuse între benzile pretendinoase, fiind acoperite de
fibrele longitudinale, cu excepţia părţii inferioare a aponevrozei palmare, unde se grupează
sub forma unor panglici subţiri, întinse între capetele metacarpienelor II - V, formând
ligamentul metacarpian transversal superficial. Acest ligament, împreună cu bandeletele
pretendinoase, determină acele tunele aponevrotice, arcade sau teci, care sunt în număr de
şapte: patru în dreptul degetelor, pe sub care trec tendoanele flexorilor şi trei în dreptul
spaţiilor interdigitale, pe sub care trec lombricalii, vasele şi nervii digitali.
De pe marginile medială şi laterală a aponevrozei palmare mijlocii, se desprinde câte
un sept conjunctiv, care pătrunde în profunzime.
Septul palmar medial trece lateral de muşchiul opozant al degetului mic şi se inseră
pe marginea anterioară a metacarpianului V, fiind perforat de ramurile profunde ale arterei şi
nervului ulnar.
Septul palmar lateral trece medial de muşchii scurt flexor şi opozant ai policelui şi se
inseră pe marginea anterioară a celui de al treilea metacarpian.
Astfel se delimitează cele trei loji musculare ale mâinii: laterală (tenară), mijlocie şi
medială (hipotenară).
Porţiunea laterală a fasciei palmare superficiale acoperă muşchii tenarieni şi se
inseră lateral pe marginea laterală a primului metacarpian.
Porţiunea medială a fasciei palmare superficiale acoperă muşchii hipotenarieni şi se
întinde de la marginea anterioară la cea medială a celui de al cincilea metacarpian.
Fascia palmară profundă este situată sub tendoanele flexorilor şi acoperă faţa
palmară a muşchilor interosoşi. Ea se îngroaşă în porţiunea distală, anterior de capul
metacarpienelor, unde formează ligamentul metacarpian transversal profund. Acest
ligament se întinde anterior de articulaţiile metacarpo-falangiene, de la al doilea la al cincilea
metacarpian şi aderă strâns de fibrocartilajul glenoidian.
Teaca osteo-fibroasă a degetelor. Tendoanele flexorilor, superficial şi profund, sunt
situate pe toată lungimea degetelor într-o teacă osteo-fibroasă. Aceasta este formată de faţa
anterioară a falangelor, care este uşor concavă şi o lamă fibroasă semicilindrică, care se
întinde de la o margine la alta a falangelor, trecând anterior de tendoane.
Fascia dorsală a mâinii este subţire şi acoperă tendoanele extensorilor. Ea se întinde
transversal de la marginea laterală a primului metacarpian la marginea medială a celui de al
cincilea metacarpian.
Aponevroza dorsală a degetelor este un complex fibros care se formează prin lăţirea
fiecărui tendon al extensorului sub forma unei lame aponevrotice care aderă de toate falangele
degetelor. Pe marginea acestei lame aponevrotice se inseră tendoanele interosoşilor şi
lombricalilor. Aponevroza dorsală a degetelor are rolul de a menţine poziţia dorsală a tendonului
extensorului: când degetele se flectează, tendoanele extensorilor ar aluneca pe laturile
falangelor, dacă nu ar fi menţinute de această aponevroză.

TECILE SINOVIALE ALE MEMBRULUI SUPERIOR

TECILE SINOVIALE ALE TENDOANELOR MUŞCHILOR FLEXORI
În timpul contracţiei alunecarea tendoanele flexorilor este favorizată de către trei
sinoviale, care se împart în raport cu localizarea lor în: teci digitale şi teci digito-carpiene.
Sinovialele tendinoase digitale
Degetele index, medius şi inelar sunt înconjurate de teci sinoviale cilindrice care se
întind de la baza falangelor distale până la nivelul articulaţiilor metacarpo-falangiene.
Acestea sunt formate dintr-o foiţă parietală care acoperă faţa profundă a tecii digitale
fibroase şi o foiţă viscerală care înconjoară tendonul.
Sinovialele digito-carpiene sunt în număr de două, una laterală şi alta medială.
Sinoviala digito-carpiană laterală reprezintă sinoviala tendonului muşchiului
lung flexor al policelui. Ea începe la baza ultimei falange a policelui, înveleşte tendonul
acestui muşchi pe toată lungimea sa, trece pe sub retinaculul flexorilor şi se termină la
aproximativ 3 - 4 cm deasupra acestuia.
Sinoviala digito-carpiană medială sau sinoviala comună a muşchilor flexori, ia
naştere la nivelul bazei ultimei falange a degetului mic, învelind cele două tendoane flexoare
ale acestuia. Ajungând la palmă se lărgeşte şi acoperă şi tendoanele flexoare ale inelarului,
mediusului şi indexului, se retractă din nou, trecând pe sub retinaculul flexorilor şi se termină
de asemenea la 3 - 4 cm deasupra acestuia. Porţiunile palmară şi antebrahială ale acestei
sinoviale realizează aspectul de clepsidră.

tecile sinoviale digitale ale

flexorilor

flexorul lung al policelui

sinoviala lungului abductor şi

scurtului extensor ai policelui
sinoviala digito-carpiană medială lungul flexor radial al carpului

flexorul lung al policelui

Tecile sinoviale ale tendoanelor flexorilor

Muşchii flexor radial al carpului şi flexor ulnar al carpului prezintă şi ei o sinovială

proprie, independentă de cea a tendoanelor flexorilor degetelor, care se întinde de la nivelul
articulaţiei radio-carpiene până la terminarea tendonului.
 TECILE SINOVIALE ALE TENDOANELOR MUŞCHILOR
EXTENSORI

În interiorul culiselor osteo-fibroase, tendoanele muşchilor extensori prezintă câte o

teacă sinovială, existând deci şase teci sinoviale care favorizează alunecarea tendoanelor.

teaca extensorilor radiali

ai carpului
extensorul ulnar al carpului
lungul extensor al policelui

extensorul degetului mic

lungul abductor şi scurtul

extensor ai policelui
extensorul degetelor

Tecile sinoviale ale tendoanelor extensorilor

Aceste teci sinoviale încep proximal puţin deasupra retinaculului extensorilor şi se

termină dedesubtul aceluiaşi retinacul, de regulă fără să ajungă la nivelul degetelor. Sunt
reprezentate de către următoarele teci sinoviale:
- sinoviala lungului abductor şi scurtului extensor ai policelui ;
- sinoviala tendoanelor muşchilor scurt şi lung extensori radiali ai carpului;
- sinoviala lungului extensor al policelui;
- sinoviala tendoanelor extensorului degetelor şi extensorului indexului;
- sinoviala muşchiului extensor al degetului mic
- sinoviala muşchiului extensor ulnar al carpului.