SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

(ossa membri inferioris)

Membrele inferioare numite şi membrele abdominale sau pelviene, se

detaşează de pe părţile laterale ale bazinului. De la acest nivel coboară paralel unul cu
altul şi iau contact cu solul printr-o bază relativ largă, reprezentată de regiunea plantară.
Membrele inferioare sunt destinate staticii şi locomoţiei.
Oasele membrului inferior se împart în oasele centurii membrului inferior şi
oasele membrului inferior liber. Scheletul membrului inferior liber este format la rândul
sau din trei segmente: scheletul coapsei, gambei şi piciorului.

CENTURA MEMBRULUI INFERIOR

(cingulum pelvicum; cingulum membri inferioris)

Centura membrului inferior este formată din cele două oase coxale. Acestea se
articulează între ele în partea anterioară, iar posterior se articulează cu sacrumul,
formând împreună peretele osos al unei cavităţi numite pelvis (la formarea căruia
participă şi coccisul).

COXALUL
(os coxae)

Coxalul este un os plan format, până la pubertate, din trei piese distincte: ilionul,
pubisul (pubele) şi ischionul.
Orientare. Se aşează posterior marginea care prezintă o scobitură mare, lateral
faţa prevăzută cu o cavitate semisferică (acetabulul), iar inferior scobitura acestei
cavităţi.
Ilionul (os ilium; ilium) formează porţiunea superioară a osului şi prezintă un corp
(corpus ossis ilii) care participă la formarea acetabulului şi o porţiune superioară, aripa
osului iliac (ala ossis ilii).
Ischionul (os ischii; ischium) cuprinde porţiunea posterioară şi inferioară a osului;
el are un corp şi o ramură. La limita dintre corp şi ramură se găseşte tuberozitatea
ischiadică (tuber ischiadicum).
 Pubisul (os pubis; pubis) reprezintă porţiunea anteroinferioară a osului; el are un
corp şi două ramuri: superioară (ramus superior ossis pubis) şi inferioară (ramus
inferior ossis pubis). Ramura inferioară a pubisului se uneşte cu ramura ischionului,
formând împreună ramura ischiopubiană (ramus ischiopubicus).
Coxalul, considerat în totalitate, prezintă două feţe, patru margini şi patru unghiuri.
Faţa laterală prezintă în porţiunea sa mijlocie o cavitate mare, numită acetabul
(acetabulum). Dedesubtul acetabulului se găseşte un orificiu mare, numit gaura
obturată, iar deasupra acetabulului se găseşte suprafaţa gluteală a aripii osului iliac.
Creasta iliacă

Linia gluteală anterioară

Linia gluteală
inferioară

Linia gluteală Spina iliacă

posterioară anterosuperioară

Spina iliacă
Spina iliacă anteroinferioară
posterosuperioară
Şanţul supraacetabular
Spina iliacă Sprânceana acetabulară
posteroinferioară
Incizura iliopubiană
Incizura ischiadică mare
Suprafaţa semilunară Incizura acetabulului
Şanţul subpubian
Incizura ilioischiadică (obturator)
Ramura superioală
Fosa acetabulului a pubisului
Spina ischiadică Unghiul pubelui
Incizura ischiadică mică
Ramura ischionului Ramura descendentă
a pubisului
Gaura obturată

Tuberozitatea ischiadică
Fig. 47 – Osul coxal – vedere laterală

Acetabulul sau cavitatea cotiloidă se articulează cu femurul. Circumferinţa acetabulului

poartă numele de marginea acetabulară (limbus acetabuli; margo acetabuli) sau sprânceana
acetabulară. Marginea acetabulară prezintă scobitura sau incizura acetabulului (incisura
acetabuli).

Suprafaţa interioară a acetabulului prezintă:

a. suprafaţa semilunară (facies lunata), care se articulează cu capul femural;
b. fosa acetabulului (fossa acetabuli), nearticulară;
Suprafaţa gluteală a osului iliac (facies glutea ossis ilii) sau aripa osului iliac
(ala ossis ilii), este străbătută de trei linii: linia gluteală anterioară (linea glutea
2
 anterior), linia gluteală posterioară (linea glutea posterior) şi linia gluteală inferioară
(linea g lutea inferior) sau supraacetabulară.
Faţa medială este străbătută de linia arcuată (linea arcuata), sau linia nenumită,
ce o împarte în două porţiuni:
- fosa iliacă (fossa iliaca), situată deasupra liniei arcuate;
- suprafaţa sacropelvină (facies sacropelvica ossis ilii) situată
dedesubtul liniei, alcătuită la rândul ei din două formaţiuni anatomice: tuberozitatea
iliacă (tuberositas iliaca) şi suprafaţa auriculară (facies auricularis). Suprafaţa
auriculară este destinată articulării cu osul sacrum.
Inferior suprafeţei auriculare se găseşte o suprafaţă plană ce corespunde
acetabulului şi anterior acestei suprafeţe se află gaura obturată.

Fosa iliacă Creasta iliacă

Spina iliacă
anterosuperioară Faţa auriculară

Tuberozitatea
iliacă
Spina iliacă
anteroinferioară

Spina iliacă
Linia arcuată posterosuperioară

Ramura superioară Incizura nenumită

a pubisului
Spina iliacă
posteroinferioară
Incizura ischiadică mare
Gaura obturată
Unghiul Şanţul obturator
pubelui
Suprafaţa Spina ischiadică
articulară
Incizura ischiadică mică
Ramura descendentă
a pubisului
Ramura descendentă a ischionului

Ramura Ischion
ischionului

Fig. 48 - Osul coxal – vedere medială

Marginea anterioară (margo anterior) este accidentată şi prezintă:

1. spina iliacă anterosuperioară (spina iliaca anterior superior);
2. o mică incizură, incizura nenumită;
3. spina iliacă anteroinferioară (spina iliaca anterior inferior);
4. o a doua incizură pe unde trece muşchiul iliopsoas;
3
 5. proeminenţa rotunjită a eminenţei iliopubiene sau eminenţa iliopectinee;
6. suprafaţa pectineală (pecten ossis pubis), mărginită anterior de creasta
obturatoare şi posterior de creasta pectineală;
7. tuberculul pubian (tuberculum pubicum) sau spina pubisului;
8. creasta pubică (crista pubica), situată medial de tubercul.
Marginea posterioară (margo posterior) este la fel de accidentată ca şi cea
anterioară şi prezintă:
1. spina iliacă posterosuperioară (spina iliaca posterior superior);
2. o mică incizură nenumită;
3. spina iliacă posteroinferioară (spina iliaca posterior inferior);
4. incizura ischiadică mare (incisura ischiadică major);
5. spina ischiadică (spina ischiadica) sau mica spină sciatică;
6. incizura ischiadică mică (incisura ischiadica minor);
7. tuberozitatea ischiadică (tuber ischiadicum) pe care repauzează omul în
poziţie şezândă.
Marginea superioară (margo superior) sau creasta iliacă (crista iliacă) se întinde
de la spina iliacă anterosuperioară la spina iliacă posterosuperioară.
Marginea inferioară (margo inferior) se întinde între tuberozitatea ischiadică şi
unghiul pubisului, numindu-se şi ramură ischiopubiană. Prezintă o suprafaţa ovală,
suprafaţa pubiană sau simfizară (facies symphysialis), care se articulează cu suprafaţa
similară a pubisului de partea opusă formând simfiza pubiană.
Unghiurile coxalului sunt:
- anterosuperior (spina iliacă anterosuperioară);
- posterosuperior (spina iliacă posterosuperioară);
- anteroinferior (unghiul pubelui);
- posteroinferior (tuberozitatea ischiadică).

PELVISUL OSOS
(pelvis)

Pelvisul osos sau bazinul este format de cele două coxale, sacrum şi coccige. El
este situat cu aproximaţie la mijlocul corpului adultului.
Conformaţie generală. Are forma unui trunchi de con, cu baza mare superior şi
cu baza mică inferior.
Pelvisul osos prezintă: o circumferinţă superioară, o circumferinţă inferioară, o
suprafaţă exterioară (exopelvină) şi o suprafaţă interioară (endopelvină).
Circumferinţa superioară sau baza mare a pelvisului osos este formată, la
rândul ei de către baza sacrumului, creasta iliacă, marginea anterioară a coxalului şi
buza anterioară a marginii superioare a simfizei pubiene.
Suprafaţa exterioară (exopelvină) prezintă elementele anatomice de pe feţele
laterale ale celor două coxale şi de pe feţele dorsale ale sacrumului şi coccigelui.
Suprafaţa interioară (endopelvină) se caracterizează printr-un relief osos circular
numit linia terminală (linea terminalis), care delimitează strâmtoarea superioară a pelvisului.
Pelvisul mare (pelvis major) sau porţiunea superioară aparţine topografic
abdomenului. El este format de cele două fose iliace ale coxalelor şi de aripioarele
sacrumului, fiind mărginit superior de circumferinţa superioară, iar inferior de strâmtoarea

4
superioară a bazinului.
Promontoriu

Fosa iliacă

Strâmtoarea
superioară

Fig. 49 - Bazinul (pelvisul) - vedere anterioară

Strâmtoarea superioară (apertura pelvis superior) este delimitată de către linia

terminală, alcătuită astfel: posterior de către promontoriu şi marginea anterioară a
aripioarelor sacrumului; pe laturi de liniile arcuate ale celor două coxale, prelungite prin
crestele pectineale; anterior de marginea superioară a simfizei pubiene care continuă
crestele pectineale.
Strâmtoarea inferioară a pelvisului (apertura pelvis inferior) sau baza mică a
pelvisului osos este formată anterior de marginea inferioară a simfizei pubiene,
posterior de vârful coccigelui şi lateral de cele două tuberozităţi ischiadice. Cele două
ramuri ischiopubiene alcătuiesc împreună un arc osos al cărui vârf este situat la nivelul
marginii inferioare a simfizei pubiene. Acest arc se numeşte arcul pubian (arcus pubis)
şi el delimitează un spaţiu numit unghiul subpubian (angulus subpubicus). Atât arcul
pubian cât şi unghiul subpubian au o deosebită importanţă obstetricală.
Pelvisul mic sau excavaţiunea pelviană (pelvis minor) este porţiunea delimitată
de cele două strâmtori. În clinică se utilizează şi termenul de canal pelvian, înţelegându-
se prin aceasta pelvisul mic împreună cu cele două strâmtori ale sale. Pelvisul mic este
format posterior de faţa anterioară a sacrumului şi coccigelui, lateral de suprafeţele plane
ce corespund acetabulului (situate pe feţele mediale ale coxalelor) şi de gaura obturată,
iar anterior de faţa posterioară a simfizei pubiene.
Strâmtoarea mijlocie este formată posterior de linia transversală dintre vertebrele
sacrale 4 şi 5, lateral de marginea superioară a ligamentelor sacrospinoase şi de spinele
ischiadice, anterior de o linie curbă ce se întinde de la spinele ischiadice la treimea
inferioară a feţei posterioare a simfizei pubiene.

SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR LIBER

5
 (skeleton membri inferioris liberi; pars libera
membri inferioris)

OASELE COAPSEI

FEMURUL
(femur; os femoris)

Femurul formează singur scheletul coapsei. Este îndreptat oblic superoinferior şi

lateromedial, astfel încât atunci când călcâiele sunt alipite, cele două femururi se ating prin
epifizele lor inferioare.
Orientare. Se aşează superior extremitatea cotită, medial suprafaţa sferică şi articulară
a acestei extremităţi, posterior marginea cea mai aspră a osului.
Femurul prezintă un corp şi două epifize.
Corpul (corpus femuris) prezintă trei feţe şi trei margini.
Feţele sunt: anterioară, laterală şi medială.
Marginile sunt: medială, laterală, şi posterioară.
Marginea posterioară este rugoasă, proeminentă şi se numeşte linia aspră (linea
aspera). În porţiunea superioară linia aspră se trifurcă dând:
- o ramură laterală, numită tuberozitatea gluteală (creasta muşchiului gluteu mare);
- o ramură medială, numită şi creasta vastului medial;
- o ramură mijlocie numită şi creasta pectineului, pentru inserţia muşchilor cu acelaşi
nume.
În porţiunea inferioară linia aspră se bifurcă delimitând o suprafaţă triunghiulară
numită suprafaţa poplitee (facies poplitea). Pe această suprafaţă, deasupra fiecărui condil,
se găsesc rugozităţi, numite tuberculul supracondilian medial şi lateral.
Epifiza superioară prezintă capul, colul şi două tuberozităţi numite marele şi
micul trohanter. Epifiza superioară este legată de corp prin colul chirurgical.
Capul (caput femoris) este articular şi reprezintă două treimi dintr-o sferă. Prezintă
foseta capului femural (fovea capitis femoris) pentru inserţia ligamentului capului
femural (ligamentul rotund).
Colul (collum femoris) formează cu diafiza unghiul de înclinaţie ce măsoară 125-
130°. Axul colului formează cu axul transversal al extremităţii inferioare (ce trece prin
condilii femurali) un alt unghi, numit unghiul de declinaţie, care măsoară în medie
12°.Greutatea corpului se transmite de la bazinul osos la membrul inferior liber prin colul
femurului.

6
 Capul femural Tuberculul pretrohanterian

Amprenta iliacă Trohanterul mare

Colul anatomic

Linia intertrohanterică

Trohanterul mic

Faţa anterioară

Gropiţa supratrohleană

Condilul medial
Condilul lateral Epicondilul medial
Epicondilul lateral
Trohleea

Fig. 50 - Femurul – vedere anterioară

Trohanterul mare (trochanter major) este o proeminenţă patrulateră ce prezintă

pe faţa lui medială fosa trohanterică (fossa trochanterica) sau foseta digitală.
Trohanterul mic (trochanter minor) este o proeminenţă mamelonată, situată la
partea posteroinferioară a colului.
Trohanterul mare şi mic sunt uniţi prin linia intertrohanterică (situată anterior) şi
prin creasta intertrohanterică (mai proeminentă ca precedenta, situată posterior).
Epifiza inferioară este formată din două proeminenţe articulare puternice numite
condili. Anterior, cei doi condili converg spre o suprafaţă articulară numită suprafaţa
patelară, în timp ce posterior condilii sunt separaţi de o fosă adâncă numită fosa
intercondilară.
Condilii, sunt în număr de doi, dintre care unul medial (condylus medialis) sau
condilul tibial şi celălalt lateral (condylus lateralis) sau condilul fibular.
Pe feţele laterale prezintă câte o proeminenţă numită epicondilul medial
(epicondylus medialis) şi respectiv epicondilul lateral (epicondylus lateralis). Deasupra
şi posterior epicondilului medial se găseşte o altă proeminenţă, tuberculul adductorului
(tuberculum adductorium), pentru inserţia muşchiul adductor mare.

7
 Capul femural
Trohanterul mare
Creasta
Colul femural intertrohanterică
Trohanterul mic

Creasta m. gluteu mare

Creasta pectineului
Creasta m. vast medial

Faţa posterolaterală

Linia aspră

Faţa posteromedială

Spaţiul popliteu

Tuberculul m.
adductor mare
Epicondilul lateral
Epicondilul medial Condilul lateral
Condilul medial
Fosa intercondilară

Fig. 51 - Femurul – vedere posterioară

PATELA
(patella)

Patela sau rotula este un os de

Baza patelei
formă triunghiulară situat în tendonul
muşchiului cvadriceps femural, fiind
considerată un os sesamoid.
Orientare. Se pune superior baza
şi posterior faţa articulară.
Prezintă două feţe (anterioară şi
posterioară), două margini (medială şi
laterală), o bază şi un vârf. Faţa
posterioară se articulează cu suprafaţa
patelară a femurului. Faţa
anterioară
Vârful patelei
Fig. 52 - Patela – vedere anterioară

8
 OASELE GAMBEI

Oasele gambei sunt în număr de două: tibia, osul mai voluminos şi mai puternic,
ce suportă greutatea corpului şi fibula, mai subţire. Aceste oase se articulează proximal
şi distal prin epifizele lor, fiind separate la nivelul diafizelor printr-un spaţiu interosos, în
care se găseşte membrana interosoasă.

TIBIA
(tibia)

Tibia este situată în partea medială a gambei. Formează cu femurul un unghi

deschis lateral. Prezintă un corp şi două epifize.
Orientare. Inferior se aşează epifiza mai mică, medial prelungirea ei, iar anterior
marginea cea mai ascuţită a osului.
Corpul (corpus tibiae) prezintă două uşoare curburi: care îi dau aspectul literei “S”.
Corpul prezintă trei feţe şi trei margini.
Faţele sunt: medială, laterală şi posterioară.
Faţa medială este în raport cu tegumentele, exceptând partea superioară unde se
inseră o formaţiune numită pes anserinus (laba de gâscă), formată din tendoanele
muşchilor croitor, gracilis şi semitendinos.
Faţa posterioară prezintă în porţiunea superioară linia oblică a tibiei numită şi
linia muşchiului solear.
Marginile sunt: anterioară (creasta tibiei), medială şi laterală (interosoasă).
Epifiza superioară este constituită din doi condili: condilul medial (condylus
medialis) şi condilul lateral (condylus lateralis). Condilii prezintă o faţă superioară
comună şi o circumferinţă.

Suprafaţa retrospinală
Tuberculul intercondilar lateral

Tuberculul intercondilar
medial

Cavitatea glenoidă
laterală
Cavitatea glenoidă
medială
Suprafaţa prespinală

Fig. 53 - Extremitatea proximală a tibiei – vedere cranială

Faţa superioară sau platoul tibiei prezintă:

9
- cavităţile glenoide ale tibiei ce corespund condililor femurali;
- eminenţa intercondilară (eminentia intercondylaris) sau spina tibiei, formată din doi
tuberculi (lateral şi medial);
- suprafaţa prespinală şi suprafaţa retrospinală.

Incizura intercondilară
Cavitatea Cavitatea glenoidă
glenoidă medială laterală

Tuberculul lui GERDY

Tuberozitatea tibiei

Faţa laterală

Marginea medială

Marginea anterioară

Marginea laterală
Faţa medială

Maleola tibială

Fig. 54 - Tibia – vedere anterioară

Circumferinţa prezintă în partea laterală o feţişoară articulară pentru capul fibulei

iar în partea anterioară tuberozitatea tibiei (tuberositas tibiae). În partea anteroexternă
a circumferinţei se află o proeminenţă, tuberculul lui GERDY, destinat inserţiilor
musculare.
Epifiza inferioară prezintă suprafaţa de articulare cu talusul (în partea inferioară)
iar lateral incizura fibulară (incisura fibularis) pentru articularea cu fibula. Medial, epifiza
inferioară se prelungeşte cu maleola medială (malleolus medialis), ce se va articula cu
talusul.

10
 Eminenţa intercondilară
Cavitatea glenoidă
Cavitatea glenoidă
laterală
medială

Suprafaţa peronieră

Linia solearului

Creastă verticală

Marginea laterală

Incizura fibulară

Maleola medială

Fig. 55 - Tibia – vedere posterioară

FIBULA
(fibula)

Fibula sau peroneul, este situată în partea laterală a gambei. Prezintă un corp şi
două epifize.
Orientare. Se aşează inferior epifiza turtită, medial feţişoara articulară pe care ea
o prezintă, posterior marginea epifizei care prezintă o fosă.
Corpul (corpus fibulae) prezintă trei feţe şi trei margini.
Feţele sunt: laterală, medială şi posterioară.
Faţa medială prezintă o creastă longitudinală numită creasta medială (crista
medialis) pe care se inseră ligamentul (membrana) interosos.

11
 Procesul stiloidian
Procesul stiloidian
Capul Faţeta articulară

Colul Colul

Faţa posterioară
Faţa medială

Marginea laterală

Creasta
Faţa laterală interosoasă

Faţa medială

Faţeta articulară
Maleola laterală
Fosa maleolei
laterale

Fig. 56 - Peroneul – vedere laterală Fig. 57 - Peroneul – vedere medială

Marginile sunt: anterioară, laterală şi medială.

Epifiza superioară este reprezentată de capul fibulei (caput fibulae), legat de
corp printr-un col (collum fibulae). Capul prezintă o feţişoară articulară (facies
articularis capitis fibulae) pentru tibie. Superior, se prelungeşte cu un vârf (apex capitis
fibulae) sau procesul stiloidian.
Epifiza inferioară este formată de maleola laterală (malleolus lateralis) sau
fibulară. În partea medială, maleola prezintă o feţişoară articulară (facies articularis
malleoli) pentru tibie şi talus şi o excavaţie profundă numită fosa maleolei laterale (fossa
malleoli lateralis).

12
 OASELE PICIORULUI
(ossa pedis)

Oasele piciorului sunt reprezentate de 26 oase, dispuse în trei grupe: tarsul,

metatarsul şi oasele degetelor.

III II
I
IV II
III
V IV
Falange proximale, II I
medii şi distale V IV III

III II
IV I

V
Metatarsiene

Cuneiforme I, II, III

Navicularul

Cuboidul

Talusul

Trohleea fibulară Calcaneul

Fig.Fig.
58 -71
Scheletul piciorului
- Scheletul - vedere
piciorului dorsală
- privit dorsal

TARSUL (ossa tarsi; ossa tarsalia)

Tarsul este un masiv osos care ocupă jumătatea posterioară a piciorului şi este
format din şapte oase scurte dispuse în două rânduri:
a. un rând posterior cu două oase suprapuse: talusul deasupra şi calcaneul
dedesubt;
b. un rând anterior cu celelalte cinci oase: navicularul, cuboidul şi trei
cuneiforme.
Oasele tarsului pot fi grupate şi în două rânduri anteroposterioare: un rând medial
ce cuprinde talusul, navicularul şi cele trei cuneiforme şi un rând lateral în care se
găsesc calcaneul şi cuboidul. Cele şapte oase ale tarsului formează o boltă concavă
inferior, pe care se sprijină întreaga greutate a corpului.

13
 TALUSUL (talus) este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele
gambei, calcaneu şi navicular. Este format dintr-un cap, un corp şi un col ce uneşte
primele două porţiuni.
Orientare. Se aşează înainte capul, în sus trohleea, lateral faţa articulară
triunghiulară.
Faţa superioară prezintă trohleea talusului (trochlea tali), prelungită medial cu
feţişoara maleolară medială (facies malleolaris medialis) şi lateral cu feţişoara
maleolară laterală (facies malleolaris lateralis). Ea se articulează cu scoaba gambieră
(formată de epifiza distală a tibiei, maleola medială şi maleola laterală). Feţişoara
maleolară medială are forma unei virgule iar cea laterală este triunghiulară.
Faţa inferioară prezintă trei feţişoare articulare(annterioară, mijlocie şi posterioară)
pentru articularea cu calcaneul. Între feţişoarele calcaneene posterioară şi mijlocie se
delimitează şanţul talusului (sulcus tali)
Capul talusului (caput tali), situat în partea anterioară, se articulează cu
navicularul.

Capul talusului
Capul talusului

Faţa
calcaneană
anterioară
Colul talusului
Faţa
Faţeta calcaneană
tibială mijlocie
Trohleea Şanţul
talusului
Faţeta
peronieră
Faţa
calcaneană
posterioară

Fig. 59 - Talusul – vedere superioară Fig. 60 - Talusul – vedere inferioară

CALCANEUL (os calcis) este cel mai voluminos os al tarsului, fiind situat
dedesubtul talusului la partea posteroinferioară a piciorului, formând proeminenţa
călcâiului.
Orientare. Se aşează în sus faţa prevăzută cu trei feţişoare articulare, posterior
extremitatea cea mai voluminoasă, medial faţa cu un şanţ adânc.
Faţa superioară prezintă trei feţişoare talare pentru articularea cu talusul şi
şanţul calcaneului (sulcus calcanei) care împreună cu şanţul talusului formează un
canal numit sinus tarsi.
Faţa anterioară se articulează cu cuboidul iar faţa posterioară răspunde călcâiului (calx),
iar în jumătatea inferioară dă inserţie tendonului lui ACHILLE.

NAVICULARUL (os naviculare) sau scafoidul este situat pe partea medială a

piciorului, cuprins între capul talusului, cuboid şi cele trei cuneiforme.

14
 Suprafaţa talară
anterioară
Şanţul calcanean

Suprafaţa talară
mijlocie

Suprafaţa talară
posterioară
Faţa posterioară

Fig. 61 - Calcaneul – vedere superioară

CUBOIDUL (os cuboideum) este un os aşezat pe partea laterală a piciorului.

Anterior se articulează cu metatarsienele IV şi V, iar posterior cu calcaneul.

CUNEIFORMELE (ossa cuneiformia) sunt oase care contribuie la edificarea bolţii

transversale a piciorului, plasate înaintea navicularului şi articulate între ele. Sunt
numerotate cu I, II, III dinspre medial spre lateral.

METATARSUL (metatarsus)

Metatarsul este format din cinci oase metatarsiene (ossa metatarsi; ossa
metatarsalia). Numărătoarea lor se face dinspre marginea medială spre cea laterală a
piciorului, de la I la V.
Metatarsienele sunt oase lungi şi pereche, prezentând un corp, o bază şi un cap.
Baza (basis ossis metatarsi) sau extremitatea posterioară, se articulează cu
oasele tarsului.
Capul (caput ossis metatarsi) sau extremitatea anterioară, se articulează cu
falanga proximală.

OASELE DEGETELOR (ossa digitorum pedis)

Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea medială

la cea laterală a piciorului. Degetul I poartă numele de haluce (hallux), iar degetul V de
deget mic (digitus minimus).
Oasele care formează degetele se numesc falange (phalanges). În total sunt 14
falange, fiecare deget având câte trei falange, cu excepţia halucelui care are numai două
falange. Falangele sunt: proximală, mijlocie şi distală.
Falanga proximală se articulează cu metatarsienele, iar cea distală corespunde
unghiei.

15
16
17