Artologie - stiinta care studiaza articulatiile .

Totalitatea elementelor care participa la

solidarizarea a doua sau mai multe piese osoase. Dupa gradul de mobilitate exista:
1) Articulatii fixe : sinartroze
2) Articulatii cu miscare redusa ( semimobile) : amfiartroze, articulatii
cartilaginoase
3) Articulatii mobile ( articulatii sinoviale) : Diartroze
In functie de aspectul morfologic exista:
1) Articulatii non-sinoviale
2) Articulatii sinoviale
Articulatiile non-sinoviale sunt impartite in subcategorii in functie de gradul de
miscare. Astfel exista:
a) Articulatii non-sinoviale fibroase: articulatii care se realizeaza prin intermediul
diverselor structuri conjunctive ( sindesmoze , suturi, gomfoze)
b) Articulatii non-sinoviale cartilaginoase ( sincondroze, simfize).
a) :
- Sindesmoze: articulatii de tip fibros, piesele osoase fiind legate intre ele prin
ligamente interosoase. Aceste ligamente pot realiza legaturi stranse sub forma
unor benzi fibroase rigide. Ex: Ligamentul coraco-acromial.
Exista legaturi fibroase cu mobilitate foarte redusa , sub forma unei benzi fibroelastice ( ligamentele galbene ale coloanei vertebrale- galbene datorita bogatiei
in tesut conjunctiv elastic ) si sub forma de snur ( ligamentul stilo-hioidian, la
baza craniului).
-

Suturi: se gasesc numai la nivelul cutiei craniene, capetele osoase sunt legate
prin tesut fibros, iar dupa aspectul osului implicat in articulatie, avem.
Sutura dintata: marginile osoase sunt in dinti de piept ( sutura parietooccipitala, sutura fronto-parietala)
Sutura scuamoasa, in solzi de peste : suturile sunt taiate oblic, in
detrimentul uneia dintre tablii ( sutura temporo-parietala). Tablia interna
la temporal este mai mica, comparativ cu cea externa. La parietal e
invers, intrucat tablia interna e mai mare spre deosebire de cea interna.
Sutura plana : Marginile osoase sunt taiate drept ( sutura internazala ,
sutura etmoido-lacrimala)

Gomfoze : sunt articulatii in care o piesa osoasa are forma conica, iar cealalta
are o suprafata articulara adaptata corpului respectiv ( articulatia dintelui in
alveola)

b):
- Sincondroze : articulatii intre capetele oasoase, inte care se afla tesut cartilaginos
hialin. La baza craniului se afla articulatii temporale care se vor osifica treptat.

( sincondroza sfenopietroasa- intre sfenoid si stanca temporalului , sincondroza

pietro-occipitala, sincondroza sfeno-occipitala).
- Simfizele: articulatii in care la solidarizare participa un disc fibros sau
fibrocartilaginos ( simfiza pubiana, discul intervertebral) .
Articulatiile sinoviale : articulatii cu mobilitate mare , la care avem o serie de
elemente care participa la realizare:
Suprafata articulara : este acoperita de cartilaj hialin.
Capsula articulara
Elemente care participa la realizarea congruentei articulare( se refera la
potrivirea suprafetei articulare). De exemplu condilii femurali sunt mult mai
mari decat platoul tibial, astfel incat intre cele doua oase se interpun
meniscuri concave superior si plane inferior pentru condilii tibiali.
Ligamente
Suprafata articulara prezinta diverse aspecte/ forme, de la plan ( articulatii
intertarsiene , intercarpiene) pana la sfenoidal ( articulatia umarului soldului).
Alte aspecte:
o Ginglism : articulatie trohleara, in balama (articulatia humero-ulnara,
articulatii interfalangiene )
o Trohoida : radio-ulnara proximala sau distala atlanto-occipitala
mediala, in care una dintre piese are forma cilindrica si cealalta este
adaptata primei forme.
o Bicondiliana: articulatia genunchiului
o Elipsoidala : articulatia radio-carpiana, articulatia metacarpofalangiana
o elare :articulatia carpo-metacarpiana a policelui
Grosimea cartilajului hialin variaza functie de miscare sau presiunea exercitata
pe suprafata respectiva. Cartilajul hialin are o fata externa mai rugoasa , care se
prinde pe suprafata osoasa respectiva. Fata interna , neteda, intra in contact cu
lichidul sinovial.Cartilajele nu au vase de sange, hranirea facandu-se de la testului
din jur ( os, capsula articulara, membrana sinoviala). Aparitia vaselor de sange in
testului cartilaginos determina transformarea acestuia in structura osoasa
( ANCHILOZARE).
Imobilizarea acrticulatiei la fracturi dureaza 3 saptamani la tineri si o luna la cei in
varsta, apoi se face mobilizarea pentru a evita anchilozarea.
Cartilajul hialin preia socurile, realizand o mobilizare mai facila. Daca nu avem
cartilaj hialin apar formatiuni care fie maresc suprafata articulara(labrum
acetabular, glenoidian), fie realizeaza congruenta propriu-zisa.

Formatiunile fibro-cartilaginoase au forme triunghiulare in sectiune. Au o suprafata

externa care se prinde de capsula si o fara interna neteda. Mai prezinta o baza care
adera la nivelul periferiei structurii osoase pe care trebuie s-o mareasca.
Formatiunile fibro-cartilaginoase care realizeaza congruenta propriu-zisa sunt
reprezentate de discuri si meniscuri. Discurile sunt de forma cilindrica, cu aspect
fie convex, fie concav, functie de suprafata cu care vine in contact. Un exemplu este
discul dintre condilul mandibulei si fosa mandibulara a temporalului sau discul
dintre capul ulnei si osul piamidal. Meniscurile au forma semilunara, cum ar fi
articulatia genunchiului. Ele sunt fixate de osul mobil, in cazul dat reprezentat de
tibie. Aceste formatiuni solidarizeaza suprafata articulara.
Capsula articulara se prinde la periferia suprafetei articulare, avand
aspect de manson, cu doua fete ( externa , interna) si doua circumferinte. Pe fata
externa se pot insera diverse structuri musculare. Pe fata interna se gaseste
membrana sinoviala. Uneori pe capsula se prinde la distanta ( capsula articulatiei
soldului, situatie in care membrana sinoviala realizeaza un pliu de rasfrangre,
acoperind suprafata osoasa respectiva) . Capsula articulara prezinta la exterior fibre
cu dispozitie longitudinala. La interior sunt fibre cu dispozitie plexiforma si circulara.
Pe fata exterioara a capsulei se prind niste facicule musculare, care prin
contractie intind capsula, ca sa nu fie prinsa intre capetele osoase articulare
( muschii tensori ai capsulei).
Membrana sinoviala captuseste fata interna a capsulei si se prinde la
periferia suprafetei articulare. Secreta lichidul sinovial, cu rol lubrifiant. Delimiteaza
la interior cavitatea articulara. In capsula articulara si membrana sinoviala se afla :
corpusculii Golgi-Mazzoni, Vater-Pacini si terminatiile nervoase libere.
O adunare excesiva de lichid determina aparitia unor dureri in articulatia
respectiva.
Membrana sinoviala trimite o serie de prelungiri prin orificiile capsulei. Unele ajung
la exterior si se aseaza pe structuri musculare formand burse, care permit
alunecarea muschilor vecini, fara sa produca leziuni.Mai trimite prelungiri in interior
sub forma de microvili, care ung spatiile ramase libere. Tot la interior formeaza plici
sinoviale, la trecerea peste anumite structuri ligamentare. Capsula articulara si
membrana sinoviala sunt intarite de ligamente. Dupa structuria lor, ligamentele pot
fi:
- Capsulare : rol in franarea unor miscari ( pubo-femural)
- Tendinoase : initial au fost structuri musculare care prin degenerare s-au
transformat in structuri fibroase. ( patelar, coraco-acromial)
- Fibrozate: Stilohioidian, interosoase
- La distanta: coraco-clavicular

Dupa tipul de miscare, articulatiile sinoviale sunt:

Uniaxiale: tip ginglim, trohoidal
Biaxiale : elipsoidal, elar

Multiaxial : sfenoidal

Aceste articulatii mobile se pot realiza in miscari de :

Flexie: un segment se apropie de alt segment
Extensie: un segment se pune in continuitatea altui segment
Adductie: se realizeaza apropierea unui segment de planul sagital
Abductie: indepartarea de planul sagital
Rotatie interna: un anumit segment este rasucit spre medial
Rotatie laterala: un anumit segment este rasucit spre lateral
Circumductie : se insumeaza miscarile descrise superior

ARTICULATIILE COLOANEI
VERTEBRALE
1.
2.
3.
4.
5.

Articulatiile
Articulatiile
Articulatiile
Articulatiile
Articulatiile

corpurilor vertebrale
lamelor vertebrale
proceselor spinoase
proceselor transverse
proceselor articulare

1. Articulatiile corpurilor vertebrale: se realizeaza prin intermediul discului

intervertebral. Acesta este alcatuit dintr-un inel fibros, dispus periferic , si un
nucleu pulpos gasit in regiunea centrala , dar mai apropiat de regiunea
posterioara. Inelul fibros are o dispozitie a fibrelor circulara, cu o grosime mai
mare periferica. Cu nucleul face o inaltime variabila in functie de segment.
Cervical : 4-5 mm
Lombar : 9 mm
Inaltimea variaza in functie de curburi. La cervical si lombar este inaltimea mai
mare pe versantul anterior, iar torcala inaltimea mai mare este pe versantul
posterior. Cel mai inalt disc il gasim la promontoriu- poate sa ajunga pana la 11
mm.
Nucleul pulpos: masa de mucus, gasita segmentat intr-o structura fibroasa.
Este deformabil, comprimabil. Se poate deplasa fie anterior, fie posterior din
pozitia normala, provocand hernii. Daca e deplasat anterior nu este o problema
reala, insa daca directie este opusa, atunci comprima. Cu cat e mai mare, cu
atat sunt mai multe simptome. Poate migra si in acest caz apasa segmente
nervoase de trunchi spinal.
Aceasta hernie necesita operatie, care rezolva totusi problema doar pe
moment, intrucat poate aparea recidiva de hernie.

Discurile prezinta o culoare alb-sidefie, cu tenta albastruie. Nucleul prezinta

tenta galbuie. Cu varsta, prin deshidratare, inaltimea discurilor scade. La
articulatia corpurilor participa un ligament : ligamentul longitudinal ( anterior,
posterior) .
a) Ligamentul longitudinal anterior este o formatiune fibroasa, in banda, care
superior se prinde de portiunea bazilara a occipitalului si ajunge pana in
dreptul vertebrei sacrale S2. Este mai ingust in partile cervicala, toracala,
sacrala, dar mai lat lombar.
b) Ligamentul longitudinal posterior este o formatiune fibroasa, coboara pe fata
posterioara a corpurilor si se prinde superior de marginea gaurii occipitale
mari . Are aspect festoner, fiind mai lat in dreptul discurilor intervetebrale si
mai ingust la nivelul corpului. Herniile de disc dezbina fasciculele acestui
ligament, isi face loc intre ele si apasa pe sacru.
2. Articulatia lamelor vertebrale: se realizeaza prin ligamentele galbene.
Sunt benzi fibroase, care anterior ajung la gaura de conjugare si posterior la
baza procesului spinos. Sunt bogate in tesut conjunctiv elastic, aceasta
conferindu-le culoarea.
3. Articulatia proceselor spinoase: prin ligamentele interspinoase si
ligamentul supraspinos. Ligamentele interspinoase sunt ligamente scurte, in
banda, care se leaga intre 2 procese spinoase vecine. Ligamentul supraspinos
este o structura fibroasa, care este alcatuita din fibre scurte si lungi . Fibrele
scurte- leaga varfurile proceselor spinoase vecine
Lungi sar peste 2-3 procese spinoase

4. Articulatia proceselor transverse : prin ligamentele intertransversale. In

regiunea cervicala se formeaza prin degenerarea unor structuri spinale
( initial sunt reprezentati de muschii intertransversali). Dispozitie :
Cervical : muschii intertransversali anterior si posterior
Toracal, lombar : muschii intertransversali lateral si medial
5. Articulatia proceselor articulare: articulatie de tip sinovial. Fetele
articulare ale proceselor articulare pot fi plane sau cilindrice. Cele cervicale:
plan intermedial intre cel orizontal si frontal
Toracal: plan frontal
Lombar : cilindrice sagital,
concave superior, convexe inferior
Fetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin subtire si la periferie se
prinde capsula articulara .
BIO-MECANICA COLOANEI VERTEBRALE:
a) Flexie agenti motori:

M. Drept abdominal
M. Oblic extern
M Oblic intern
M Iliopsoas
M. SCM
M. Scaleni
M. Lung al gatului
b) Extensie- agenti motori:
M Iliocostal
M Longissimus
M Spinal
M Semispinal
M Erectori spinal profunzi ( interososi, multifizi
c) Flexie laterala:
Mm Intertransversali
Mm Scaleni
M SCM
M Lung al gatului
M Splenius
M Levator Scapulae
M Trapez

ACESTI MUSCHI INTERVIN DOAR IN FLEXIE UNILATERALA!!!

d) Rotatie de aceasi parte:
M oblic intern
M Splenius
e) Rotatie de parte opusa:
Sistemul transvers verso-spinal ( muschii profunzi ai spatelui)
M Oblic Extern
M Semispinal
M SCM
M Trapez
M Ilipsoas