Articulatia soldului (coxo –femurala ) – leaga capul femural de osul

coxal
Articulaţia coxofemurală este de tip sferoidal, având 3 grade de libertate. Are o importanţă mare în
statică (în sprijinul uni şi bipodal transmite greutatea corpului de la nivelul pelvisului către membrele
inferioare) şi locomoţie (asigură pendularea membrului inferior, în faza de balans). Suprafeţele
articulare sunt reprezentate de capul femural (2/3 de sferă) şi de cavitatea acetabulară a coxalului
(în formă de hemisferă). Din cauza incongruenţei evidente dintre cele două suprafeţe, la marginea
cavitaţii glenoide s-a dezvoltat un labrum, asemănător cu cel care se găseşte la nivelul umărului.

Suprafeţele articulare : Cavitatea acetabulară a coxalului are un compartiment central nearticular,

numit fosă acetabulară şi unul periferic, lateral, articular - faţa lunată , cu forma unei potcoave sau
a unui inel întrerupt inferior la nivelul incizurii acetabulare. Marginile incizurii sunt unite printr-un
ligament transvers al acetabulului, care delimitează în acest fel, un canal, prin care trece
ligamentul capului femural. Faţa lunată este prevăzută cu cartilaj hialin, ce se continuă cu baza
labrumului (cadrului) acetabular. Diametrul cercului descris de marginea labrumului este mai mic
decât diametrul maxim al capului femural. Efectul acestui fapt este realizarea unui efect de
contenţie articulară a capului femural. Capul femural are diametrul cuprins între 42- 56 mm, în
general mai mic la femei. Din punct de vedere geometric, este considerat un sistem ogival, care
aproximează o sferă, explicând incongruenţa elastică naturală a articulaţiei neîncărcate. Capul
prezintă în cadranul său postero-inferior fovea capului femural. Pe ea se inseră ligamentul capului
femural. Colul femural este un segment cilindri, care leagă capul de diafiza femurală. Colul nu este
în întregime intracapsular: o porţiune din faţa sa posterioară rămâne extracapsulară. Colul are
rolul de a poziţiona specific centrul capului femural faţă de axul diafizei femurale şi vârful marelui
trohanter.

Mijloacele de unire sunt formate din capsula articulară (de forma unui con, cu baza mare către
acetabul) şi ligamente:

• Ligamentul iliofemural, se gaseşte pe faţa anterioară a articulaţiei şi limitează extensia. De

asemenea, în poziţie de ortostatism (cu coapsa în uşoară extensie), contribuie la creşterea
congruenţei articulare, prin presiunea ce o exercită la nivelul colului femural, împingând capul
femural în cavitatea acetabulară.

• Ligamentul ischiofemural, este aşezat pe partea posterioară a capsulei articulare. El se fixează cu o

extremitate pe osul ischion, sub acetabulă, iar cu cealaltă extremitate se fixează la baza
trohanterului mare. Fibrele acestui ligament se alătură capsulei articulare, întărindo.

• Ligamentul pubofemural, limitează mişcarea de abducţie.

• Zona orbiculară, este situată profund şi are rolul de a susţine capul femural în articulaţie.

• Ligamentul rotund sau ligamentul capului femural, este intraarticular şi are rol triplu: conţine vase
de sânge, măreşte suprafaţa sinovialei şi prin mişcările sale raspândeşte lichidul sinovial în interiorul
articulaţiei. Mişcările posibile la acest nivel sunt:

• Flexia – mişcarea prin care coapsa se apropie de peretele anterior al abdomenului;

• Extensia – mişcarea prin care coapsa se depărtează de peretele anterior al abdomenului;

• Abducţia – mişcarea prin care coapsa se depărtează de linia mediană a corpului;

• Adducţia – mişcarea inversă abducţiei, de revenire;

• Rotaţia internă – mişcarea ce se execută în jurul unui ax vertical ce trece prin capul femural;

• Rotaţia externă - mişcarea ce se execută în jurul unui ax vertical ce trece prin capul femoral.

Amplitudinea totală a mişcărilor de flexie-extensie depinde de poziţia în care se găseşte genunchiul.

Astfel,dacă acesta este întins, flexia coapsei va fi limitată la aproximativ 90°. Când genunchiul este
flectat, flexiea coapsei atinge 130°. În poziţia ghemuit coapsa se alipeşte de peretele abdominal
anterior.

Amplitudinea maximă de abductie când coapsa este extinsă este de 60 grade , iar când este flectată
poate atinge 70 grade .

Mişcările de rotaţie internă şi externă se realizează în jurul unui ax vertical care trece prin capul
femural. Amplitudinea maximă a rotaţiei externe este de 15°, iar cea a rotaţiei interne de 35°. În
cazurile în care coapsa se află în poziţie de flexie şi abducţie (cu ligamentele relaxate), amplitudinea
totală a rotaţiei atinge valoarea de 100°. Circumducţia este mişcarea ce rezultă din alternarea celor
patru mişcări precedente.

Ligamentele sunt cele mai puternice din organism.

Se consideră că există cinci ligamente, dintre care 4 sunt extracapsulare şi unul intracapsular, 2
situate pe faţa anterioară, unul pe faţa posterioară.

Ligamentul iliofemural este situat în partea superioară a feţei anterioare a capsulei. Porneşte de la
baza spinei iliace anteroinferioare, împreună cu originea muşchiului drept femural şi se termină pe
linia intertrohanteriană.  Este triunghiular si foarte puternic. In grosimea sa se disting doua
fascicule: unul avand directie oblica care se termina pe marginea anterioara a marelui trohanter,
sub fesierul mic; iar celalalt cu traiect aproape vertical care coboara si se insera anterior de micul
trohanter. Acest ligament mai poarta urmatoarele denumiri: ligament in Y, iliopretrohanterian.
Rolul acestuia este in limitarea abductiei si extensiei.

Ligamentul pubofemural este asezat anterior si are aceeasi forma precum precedentul. Baza
ligamentului se insera pe eminenta iliopectinee, creasta iliopectinee, ramul superior al pubisului.
Varful se insera anterior de micul trohanter. Rolul ligamentului este limitarea abductiei si rotatiei
laterale. La nivel distal fibrele componente se amesteca cu fibrele capsulei si cu cele ale fasciculului
vertical din ligamentul iliofemural luand forma literei N – ligamentul lui Welcker.

Ligamentul posterior este ligamentul ischiofemural are originea pe spina ischiadică şi se termină în
regiunea fosei trohanterice . El acţionează ca limitator al mişcării de rotaţie internă.

Zona orbiculară (ligamentul inelar Weber)este un dispozitiv special, capsular, format din fasciculele
profunde ale celor trei ligamente amintite anterior şi înconjoară colul femurului. Are o importanţă
reală în susţinerea colului şi capului femural în cavitatea acetabulară. Sau
- sau ligamentul inelar Weber, este o condensare a fibrelor circulare profunde ale capsulei

solidarizeaza cele 3 ligamente si contribuie la mentinerea capului in acetabul

Ligamentul capului femural reprezintă unicul ligament intracapsular. El are formă de bandă
triunghiulară cu vârful inserat în fovea (foseta) capului femural şi baza pe extremităţile incizurii
acetabulare. Se mai numeşte şi ligamentul rotund. El are doar rol nutritiv pentru capul femural
a.flexia-extensia – se realizează în plan sagital, în jurul unui ax transversal care trece prin marele
trohanter şi foseta ligamentului rotund .Mişcările de flexie-extensie se asociază cu rotaţie; flexia cu
uşoară rotaţie internă iar extensia cu uşoară rotaţie externă.
Flexia cu genunchiul extins este limitată la 90o(limitată de tensionarea ischiogambierilor) iar cea cu
genunchiul flectat ajunge la 120o ( limitată de ischiogambieri şi contactul coapsă-bazin).
Principalii flexori sunt: dreptul anterior (din cvadriceps), psoasiliacul, tensorul fasciei lata şi croitorul,
la care se asociază până la orizontală adductorii şi dreptul intern, şi de la orizontală în sus fesierul
mijlociu(fascicolul/anterior).
Extensia este limitată de tensionarea părţii anterioare a capsulei articulare şi ligamentul iliofemural.
Hiperextensia este limitată de tensionarea ligamentului iliopubian şi a ligamentului ischiofemural, fiind
posibilă doar prin flectarea şoldului opus şi accentuarea curburii lombare .
Extensorii principali sunt: semitendinosul, semimembranosul, biceps femural, fesierul mijlociu
(fascicolul posterior), fesierul mic la care se asociază dincolo de orizontală adductori, dreptul intern
(gracilis), obturatorul extern şi pătratul femural, şi pentru menţinerea hiperlordozei – fesierul mare.

b. abducţia-adducţia - se realizează în plan frontal, în jurul unui ax antero-posterior care trece prin
centrul capului femural ( reper clinic – plica inghinală , la 1 cm de artera femurală).
Abducţia şi adducţia se asociaza cu rotaţie.
Abducţia este limitată de tensionarea ligamentului iliopretrohanterian (în cazul articulaţiei extinse) şi
de ligamentul pubofemural (în cazul articulaţiei flectate) . Abducţia este realizată de tensorul fasciei
lata , fesierul mijlociu şi croitor.
Adducţia este limitată de întâlnirea coapselor iar după încrucişarea acestora de tensionarea
ligamentelor pretrohanterian şi rotund. Adductorii (mai puternici decât abductorii) sunt
reprezentaţi de: psoasiliac, fesier mic, drept intern, pectineu, adductori, semitendinos,
semimembranos.
Amplitudinea abducţiei-adducţiei creşte prin compensarea mişcării de către bazin.

c. rotaţia externă - rotaţia internă, dacă se face flexie şi abducţie (ligamentele relaxate) poate
realiza o cursă totală de 100o . 
Rotaţia externă este limitată de fascicolul iliopretrohanterian (ligament iliofemural) şi ligamentul
rotund. Rotatorii externi sunt: fesierul mijlociu (fascicolele posterioare), fesierul mare, gemenii,
piramidalul, obturatorii, pătratul femural, pectineul, dreptul intern şi croitorul.
Rotaţia internă este limitată de fascicolul iliopretrohanterian al ligamentului iliofemural şi ligamentul
ischiofemural.

Rotatorii interni sunt: fesierul mijlociu ( fascicolele anterioare ), fesierul mic, semitendinosul şi
semimembranosul.

d. circumducţia – este combinarea tuturor mişcărilor, însumarea lor.

Există şi posibilitatea ca printr-o tracţiune puternică laterală să se obţină un mic grad de depărtare a
suprafeţelor articulare, mişcare pasivă ( descrisă de Gray ) fără rol în locomoţie.