TESTE GRIL Ă FIZIOKINETOTERAPIE

2006

TESTE GRILĂ EVALUAREA ÎN KINETOTERAPIE

TEMA 1. BILANŢUL ARTICULAR UTILIZAT ÎN CADRUL EVALUĂRII DEFICITULUI FUNCŢIONAL

Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Editura
AGORA, Craiova, 1999, pag 43-75.
e. aplicarea goniometrului în poziţie cât mai comodă
1. Aprecierea amplitudinii de mişcare articulară se pentru pacient
poate realiza:
a. goniometric Corect: a, b, d
b. radiologic
c. fotografic 5. Ce alte elemente, în afara amplitudinii de
d. prin firul cu plumb mişcare se apreciază la examenul obiectiv al
e. subiectiv, prin unghiuri imaginare unei articulaţii:
Corect: a, b, d, e a. deformarea articulară
b. modificările de temperatură ale tegumentului
supraiacent
2. Valoarea mobilităţii unei articulaţii poate fi c. deviaţiile în ax
comparată cu: d. tonusul muscular
a. cea a articulaţiei simetrice la nivelul membrelor e. forţa musculară
b. valoarea standard
c. valoarea generală a mobilităţii pe anumite tipuri Corect: a, b, c
de patologii
d. cea a articulaţiilor supraiacente 6. Care sunt mişcările proprii ale umărului:
e. cea a articulaţiilor subiacente
a. antepulsie
b. retropulsie
Corect: a, b
c. extensie
d. ridicare
3. Selectaţi cazurile în care se folosesc poziţii de e. coborâre
start preferenţiale, altele decât poziţia zero de
testare articulară: Corect: a, b, d, e
a. aprecierea amplitudinii de mişcare a rahisului
cervical 7. Cum se apreciază amplitudinea mişcărilor
b. aprecierea amplitudinii de mişcare a piciorului proprii ale umărului:
c. aprecierea amplitudinii de mişcare a şoldului
a. goniometric
d. aprecierea amplitudinii de mişcare a pronaţiei şi
b. cu ajutorul firului cu plumb
supinaţiei
c. prin măsurarea distanţei în centrimetri
e. aprecierea amplitudinii de mişcare a rahisului
d. prin măsurarea distanţei în milimetri
dorso-lombar
e. prin raportarea la valorile umărului opus
Corect: b, c, d
Corect: c
4. Selectaţi enunţurile adevărate incluse în regulile 8. Care afirmaţii sunt adevărate pentru aprecierea
generale ale bilanţului articular: mobilităţii scapulo- humerale:
a. cotul şi genunchiul nu au mişcări de extensie
a. abducţia şi adducţia se realizează în plan frontal
b. relaxarea şi instruirea pacientului
b. anteducţia se realizează în plan sagital
c. aşezarea pacientului în poziţia preferată de acesta
c. rotaţiile se realizează în jurul unui ax orizontal
d. aplicarea goniometrului pe partea externă a
d. rotaţiile se realizează în plan orizontal
articulaţiei testate(cu excepţia supinaţiei)
e. anteducţia se realizează în plan frontal
 Corect: a, b, d 14. Mişcarea de pronosupinaţie este realizată de
articulaţiile:
9. Pentru măsurarea abducţiei în articulaţia a. radiocubitală superioară
scapulo- humerală, goniometrul se plasează: b. radiocubitală inferioară
a. cu braţul fix pe linia axilară posterioară c. humero-cubitală
b. cu braţul fix pe linia axilară medie d. radio-carpiană
c. cu braţul mobil pe faţa posterioară a braţului e. toate articulaţiile de la nivelul antebraţului
d. cu braţul mobil pe faţa medială a braţului
e. indiferent, astfel încât pacientul să aibă o poziţie Corect: a, b
comodă
15. Mişcarea de supinaţie este mişcarea de:
Corect: a, c a. rotaţie spre interior
b. orientare a palmei în sus
10. Pentru măsurarea rotaţiilor în articulaţia c. rotaţie internă a pumnului
scapulo-humerală: d. orientare a palmei în jos
a. goniometrul se plasează cu braţul fix orizontal e. orientarea palmei cu policele la zenit
b. goniometrul se plasează cu braţul mobil pe linia
mediană a feţei mediale a antebraţului Corect: b
c. goniometrul se plasează cu braţul mobil pe linia
mediană a feţei posterioare a antebraţului 16. Cum se poziţionează goniometrul pentru
d. pozitia 0 este în şezând aprecierea pronaţiei:
e. pozitia 0 este în decubit dorsal a. braţul fix pe faţa palmară a pumnului, paralel cu
humerusul
Corect: a, c, e b. braţul fix pe faţa dorsală a pumnului, paralel cu
humerusul
11. Care enunţuri sunt false despre amplitudinea c. braţul mobil de-a lungul stiloidelor
mişcărilor în articulaţia scapulo- humerală: d. braţul mobil de-a lungul metacarpianului 3
a. abducţia 180º e. braţul mobil de-a lungul metacapianului 1
b. extensia (retroducţia) 30º
º
c. rotaţia internă 70 Corect: b, c
d. rotaţia externă 90º
e. flexia 180º 17. Complexul articular al pumnului este format
din:
Corect: b, c a. articulaţia mediocarpiană
b. articulaţia radio-carpiană
12. Care este poziţia de start pentru goniometria c. articulaţia carpo-metacarpiană
flexiei cotului: d. articulaţia metacarpo-falangiană
a. poziţia şezând cu braţul întins e. articulaţiile interfalangiene
b. în decubit dorsal cu cotul în extensie completă
c. în ortostatism cu cotul în extensie completă Corect: a, b
d. în decubit ventral cu cotul în extensie completă
e. poziţia şezând cu braţul flectat 18. Care mişcări sunt posibile la nivelul pumnului:
a. flexia şi extensia
Corect: b, c b. înclinarea cubitală şi deviaţia radială
c. abducţia şi adducţia
13. Care afirmaţii sunt adevărate, referitor la d. rotaţie pasivă
bilanţul articular al cotului: e. circumducţia
a. la femei se poate întâlni cubitus varus fiziologic
b. extensia nu e posibilă din poziţia anatomică Corect: a, b, c, e
c. la femei şi copii cu hiperlaxitate ligamentară
poate fi o hiperextensie de 5º-10º 19. Selectaţi enunţurile adevărate în legătură cu
d. flexia activă are o amplitudine de 145º bilanţul articular al articulaţiilor
e. flexia activă are o amplitudine de 180º metacarpofalangiene:
º
a. flexia activă are o amplitudine de 90
Corect: b, c, d
b. flexia independentă a degetelor din art. MCF este 20. Care enunţuri sunt false, privind bilanţul
ajutată de ligamentul palmar
articulaţiei trapezoido- metacarpiene:
c. lateralitatea este mişcarea de abducţie şi adducţie
a degetelor 2-5 faţă de axa ce trece prin medius a. abducţia se realizează în planul palmei
º
d. lateralitatea are o amplitudine de 15 -20
º b. flexia se realizeze într-un plan perpendicular pe
e. nu se realizează circumducţie planul palmei
c. flexia are 15º
Corect: a, c, d d. abducţia are 60º-70º
e. participă la mişcarea de opozabilitate
 Corect: a, b

TEMA NR. 2. Bilanţul muscular al membrului inferior

Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Edit.
AGORA, Craiova,1999, pag 76-79, 105-120.
b. muşchiul se contractă (vizibil sau palpabil), dar
21. Care sunt condiţiile obligatorii pentru realizarea forţa e insuficientă să deplaseze segmentul pe
unui bilanţ muscular: toată amplitudinea într-un plan fără gravitaţie
a. să preceadă bilanţul articular c. muşchiul nu prezintă contracţii
b. pozitionarea corectă a pacientului d. muşchiul deplasează segmentul doar pe o anumit
c. asigurarea unui microclimat de confort termic sector de mobilitate articulară în plan
d. înregistrarea valorilor în sistem internaţional 0-5 antigravitaţional
e. pacient cooperant e. muşchiul deplasează segmentul în plan
antigravitaţional
Corect: b, c, d, e
Corect: b
22. Selectaţi afirmaţiile adevărate, privind
obiectivele bilanţului muscular: 25. Regulile bilanţului muscular, în sistemul 0-5,
a. realizarea unui diagnostic neurologic prevăd:
b. realizarea unui diagnostic funcţional corect a. poziţionarea corectă pentru mişcările realizate
c. evaluarea corectă a amplitudinii de mişcare pentru antigravitaţional pentru forţa 3, 4, 5
stabilirea prognosticului funcţional b. stabilizarea regiunii distale a segmentului ce este
d. alcătuirea şi evaluarea programului de recuperare deplasat de muşchiul respectiv
e. aprecierea end-feel c. pentru aprecierea forţelor 3-5, rezistenţa se opune
în treimea distală a segmentului spre capătul
Corect: a, b, d cursei de mişcare
d. stabilizarea regiunii proximale a segmentului ce
23. Care sunt posibilele erori care pot sa apară în este deplasat de muşchiul respectiv
cursul bilanţului muscular: e. stabilizarea regiunii distale a segmentului ce este
deplasat de muşchiul respectiv
a. substituţie musculară
b. limitarea amplitudinii de mişcare
Corect: a, c, d
c. variaţiile forţei musculare funcţie de vârstă, sex,
gradul de antrenament
d. variaţiile forţei musculare funcţie de patologia 26. Care sunt muşchii care realizează abducţia
locală şoldului:
e. facilitarea amplitudinii de mişcare a. fesierul mijlociu
b. fesierul mic
Corect: a, c c. iliac
d. fesierul mare
24. Ce semnifică valoarea 1 a forţei musculare: e. tensorul fasciei late
a. muşchiul se contractă, deplasând segmentul pe
toată amplitudinea într-un plan fără gravitaţie Corect: a, b, e
27. Selectaţi enunţurile greşite în ce priveşte testarea Corect: a, c, d
muşchiului psoasiliac:
a. poziţia FG de testare este cu pacientul în decubit 32. Care sunt muşchii care realizează flexia dorsală
heterolateral cu genunchiul în flexie apiciorului:
b. se stabilizează bazinul a. gambierul anterior
c. se execută flexia coapsei cu genunchiul flectat b. gambierul posterior
d. poziţia AG este cu pacientul în decubit ventral c. extensor propriu al halucelui
e. pentru forţa 3,4,5 se opune rezistenţă în treimea d. lungul peronier
distală a coapsei pe faţa anterioară e. extensor comun al degetelor

Corect: a, c, d Corect: a, c, e

28. Ce muşchi realizează rotaţia externă a şoldului: 33. Mişcarea de inversie a piciorului este realizată
a. psoas de următorii muşchi:
b. obturator intern şi extern a. gemenul intern
c. gemen superior şi inferior b. gambierul posterior
d. piramidal şi pătrat femural c. lumbricali
e. tensor fascia latae d. extensor comun al degetelor
e. flexorul comun al degetelor
Corect: b, c, d
Corect: b
29. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea
muşchilor adductori ai şoldului: 34. Mişcarea de eversie este realizată de următorii
a. poziţia FG este cu pacientul în decubit dorsal cu muşchi:
ambele membre inferioare în abducţie şi cu a. scurtul peronier
genunchii în extensie b. lungul peronier
b. se stabilizează pelvisul c. pedios
c. pentru F1 se palpează muşchii pe faţa anterioară a d. extensor al halucelui
coapsei e. extensor comun al degetelor
d. pentru F2 se palpează muşchii pe faţa laterală a
coapsei Corect: a, b
e. se identifică contracţii pentru valoarea 1 la
palparea muşchilor pe faţa posterioară a coapsei 35. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea
muşchiului triceps sural:
Corect: a, b
a. realizează flexia dorsală a piciorului
30. Care sunt afirmaţiile corecte pentru testarea b. se stabilizează gamba
c. se stabilizează genunchiul
muşchilor rotatori interni ai şoldului:
d. poziţia FG este în decubit homolateral, cu
a. se stabilizează pelvisul genunchiul flectat şi piciorul în poziţie neutră
b. poziţia FG este în decubit dorsal cu membrul e. se opune rezistenţă în treimea distală a piciorului
inferior de testat cu şoldul şi genunchiul flectate pe faţa plantară
la 90 grade
c. din FG, valoarea este 2 dacă face rotaţia internă a Corect: b, d, e
coapsei, deplasând gamba spre exterior
d. în AG se opune rezistenţă în treimea distală a feţei 36. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea
interne a gambei
e. se stabilizează gamba
muşchiului cvadriceps:
a. este alcătuit din: dreptul anterior, vastul intern,
Corect: b, c, d vastul extern şi vastul intermediar
b. în timpul testării se stabilizează pelvisul
31. Care sunt muşchii care realizează flexia gambei: c. în timpul testării se stabilizează coapsa
d. poziţia FG este în decubit homolateral cu
a. biceps femural genunchiul flectat la 90º
b. drept anterior e. poziţia AG este în decubit ventral cu genunchiul
c. semitendinos flectat
d. semimembranos
e. cvadriceps Corect: a, c, d
37. Următoarele afirmaţii sunt corecte cu o excepţie. 38. Selectaţi afirmaţiile corecte pentru testarea
Care este aceasta: muşchilor abductori ai şoldului:
a. muşchii ischiogambieri fac flexia gambei a. se stabilizează pelvisul
b. poziţia AG pentru cvadriceps este în şezând la b. poziţia FG este în decubit dorsal cu genunchiul
marginea planului de testare cu picioarele atârnate flectat
c. pentru muşchiul gambier posterior se opune c. poziţia AG este în decubit heterolateral cu
rezistenţă pe marginea externă a piciorului genunchiul extins pentru membrul testat şi cu
d. pentru muşchiul iliopsoas se opune rezistenţă pe şoldul şi genunchiul membrului de sprijin flectate
faţa anterioară a coapsei în treimea distală d. se palpează muşchii (pentru forţa 1) pe faţa
e. muşchiul iliopsoas face flexia coapsei pe bazin anterioară a coapsei
e. se palpează muşchii (pentru forţa 2) pe faţa
Corect: c laterală a coapsei
 Corect: a, c

TEMA NR. 3 EVALUAREA ALINIAMENTULUI ŞI POSTURII ORTOSTATICE

Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Luminiţa Marinescu, Bazele fizice şi anatomice ale kinetologiei. Testarea musculo- articulară. Edit.
AGORA, Craiova,1999, pag 125-128.

39. Care sunt factorii care influenţează postura şi 42. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb
aliniamentul segmentelor corpului: la examinarea din spate, pentru înclinările
a. ereditatea laterale:
b. alimentaţia a. apofiza spinoasă C7
c. obişnuinţa ( posturi vicioase) b. trohanter
d. afecţiuni ale aparatului locomotor c. pliul interfesier
e. boli generale ale organismului d. pe marginea axilară a omoplatului
e. între condilii interni ai genunchilor
Corect: a, c, d, e
Corect: b, d
40. Care sunt elementele care intervin în aspectul
general morfologic al corpului: 43. Prin ce repere anatomice nu trece firul cu plumb
a. atitudinea corpului la examinarea din lateral, pentru înclinările
b. creşterea în raport cu vârsta şi sexul sagitale:
c. dezvoltarea organismului raportat la a. anterior de umăr
caracteristicile vârstei şi sexului b. lateral de trohanter
d. forţa musculară c. de-a lungul liniei albe
e. rezistenţa musculară d. medial de condilii interni femurali
e. la nivelul liniei Chopart
Corect: a, b, c
Corect: c, d
41. Poziţia ortostatică se evaluează prin:
a. aprecierea liniei gravitaţiei în plan frontal şi 44. La examinarea din faţă se pot aprecia:
sagital cu firul cu plumb a. linia mamelonară
b. măsurarea înălţimii şi a taliei şezând b. linia spinelor scapulare
c. evaluarea alinierii segmentelor din faţă, din lateral c. linia spinelor iliace antero-superioare
şi din spate d. genu recurvatum
d. aprecierea liniei gravitaţiei în plan orizontal cu e. halus valgus
firul cu plumb
e. aprecierea liniei gravitaţiei în plan oblic cu firul Corect: a, c, e
cu plumb
45. La examinarea din lateral se pot întâlni
Corect: a, c
următoarele modificări patologice:
a. genu valgum
b. genu flexum
 c. cifoză dorsală accentuată
d. hipolordoză lombară
e. picior plat

Corect: b, c, d, e

46. La examinarea din posterior se pot întâlni

următoarele modificări patologice:
a. atitudine scoliotică
b. scolioză structurală
c. flexum de şold
d. picior var
e. picior scobit

Corect: a, b, d

47. La examinarea din spate se pot aprecia:

a. linia tendoanelor ahiliene
b. linia spinelor scapulare
c. bolta longitudinală a piciorului
d. bolta orizontală a piciorului
e. relieful genunchiului

Corect: a, b
TESTE GRILĂ ELECTROTERAPIE

Bibliografie
1. Rădulescu A.: Electroterapia, Editura Medicala, Bucureşti, 1993.
2. Popescu R., Bighea A.: Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova,
1995
 d a a
1. După natura e f r
particulelor a ă
încărcate d ţ
electric, e ă î
curentul p c n
electric l .
poate fi: a a
s s m
a p
a e
. e
r
e m r
d ă i
e
e s /
.
o m
c d a 2
o e r
n ă Corect:
d p a, c
u o î
c l n 3. Structuri foarte
ţ a bune
i r a conducătoare de
e i m curent din corpul
t p
omenesc sunt:
b a e
. r a
t
i .
e
d
s d s
e
a . o
u l
c u
s
o ţ
m e
n i
v o
l m i
e l
e ă
c e
c s
ţ
u o
i e
l a
e l
a r
r ă e
c c
. î t
Corect:
n r
a, b, d,
d o
e
e v l
o i
2. Intensitatea t
c curentului electric: l
o ţ i
n a. reprezintă i c
v fluxul densităţii e e
e pe unitatea de .
r timp b. b
s reprezintă fluxul s .
i densităţii pe e
e unitatea de s
s m â
u ă n
d
p s g
. r o e
 l d. este invers h
e proporţională cu m C
c intensitatea e o
. curentului e. este . r
direct proporţională e
f cu intensitatea = c
a curentului 1 t
n :
e Corect: w
r a, c, d a b
e t ,
l 5. 1 volt este: t
e
a. puterea egală cu d
x
unitatea aplicată
d
la capetele unui 1 6. Transformarea
.
conductor energiei electrice
b. tensiunea j în alte forme de
u
egală cu o energie:
m
unitatea u
o a. determină efecte
aplicată la l
r calorice
capetele unui e
i b
conductor
l .
c
e d
.
e e
. t
=
1 e
a r
p m
o a
m i
n n
e p
e ă
v s
r r
c
o ă
z x
d
e e
l 1
r
e e
h
e a
Corect: r
a, b, d r
t e
z z
4. Rezistenţa is
electrică: d t
a. în . e
circuit n
continuu = ţ
se 1 e
măsoară i
în ohmi a c.
b. în m d
circuit p e
continuu e t
se r e
măsoară r
în volţi x m
c. în circuit i
alternativ poartă 1 n
numele de ă
impedanţă o e
 f dizolvat electrozi,
e intensitatea
c Corect: curentului
t a, c, d, e este egală
e d. cantitatea
l 8. Masa de cea mai
u substanţă mare de
m depusă la un curent
i trece prin
electrod:
n zonele ce
o a. rezultă din Legea opun
a I a lui Faraday rezistenţa
s b. este cea mai
e proporţională cu mică
d. determină cantitatea de e. conductibilitatea
scăderea electricitate c. electrică a unui ţesut
conductibilităţii rezultă din Legea este direct
e. determină efecte a II-a a lui pro
electromagnetice Faraday porţ
d. este iona
C proporţională cu lă
o echivalentul cu
r electrochimic e. conţ
e este invers inut
c proporţională cu ul
t echivalentul lui
: electrochimic în
apă
a C
, o C
r o
e r
c
c e
, t c
: t
e
:
a
7. Soluţiile sunt: , b
a. sisteme ,
omogene b
solide, lichide , d
sau gazoase b.
,
constituite din d
cel puţin două
substanţe e
9. Care din
c. constituite din
substanţe care îşi următoarele afirmaţii
păstrează sunt adevărate?
individualitatea a. un ţesut este un
chimică conductor uniform
d. b. cu cat un
formate segment este
dintr-un situat mai
solvent şi departe de
un electrozi,
dizolvant intensitatea
e. curentului
formate ajuns la el
dintr-un este mai mică
solvent şi c. pe regiunea
un cuprinsă între
10. Masa de substanţă depusă la un electrod: Corect: a, b, c
a. rezultă din Legea I a lui Faraday
b. este proporţională cu cantitatea de electricitate 16. Ce este restituţia? (refacerea potenţialului de
c. rezultă din Legea a II-a a lui Faraday repaus)
d. este proporţională cu echivalentul electrochimic a. prin pompa de Na-K , Na+ suplimentar iese din
e. este invers proporţională cu echivalentul celulă
electrochimic b. prin pompa de Na-K , Na+ suplimentar intră în
celulă
Corect: a, b, d c. prin pompa de ioni, K+ se reîntoarce în celulă
d. prin pompa de ioni, K+ iese din celulă
11. Care sunt calităţile stimulului electric pentru a e. refacerea potenţialului de repaus de –80 mV
declanşa o excitaţie ?
a. intensitate maxim suportabilă Corect: a, c, e
b. intensitatea să fie egală cu timpul
c. să acţioneze un anumit timp minim 17. Stimularea electrică se produce astfel:
d. intensitate sub prag, timp de 1 minut a. la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă
e. intensitatea sa depăşească “pragul” scurtă de timp
b. la variaţii ale intensităţii curentului într-o perioadă
Corect: c, e lungă de timp
c. la intensitate sub valoarea “prag“
12. Potenţialul de repaus este determinat de: d. la intensitate peste valoarea “prag“
a. raportul Na+ extracelular/ intracelular de 12/1 e. la intensităţi mari ale curentului în timp prelungit
b. raportul Na+ intracelular/extracelular de 12/1
c. raportul K+ extracelular/ intracelular de 1/38 Corect: a, d
d. raportul K+ intracelular/extracelular de 1/38
e. raportul Na+/ K+ egal cu 1 18. Ce semnificaţie are electrotonusul ?
a. modificările caracteristice ale proprietăţilor fizice
Corect: a, c ale ţesuturilor determinate de sensul curentului
b. modificările caracteristice ale proprietăţilor
13. Stimularea membranei celulare permite fiziologice ale ţesuturilor determinate de sensul
următoarele: curentului
c. catelectrotonusul semnifică creşterea
a. migrarea masivă a Na+ dinspre exteriorul spre
excitabilităţii tisulare (la catod)
interiorul membranei
d. pragul de excitabilitate este mai coborât la catod
b. creşterea foarte mare a permeabilităţii pentru K+
e. excitaţia la catod este la deschiderea circuitului
c. viteza de migrare transmembranară a Na+ este de
7 ori mai mare decât cea a K+
Corect: a, b, c, d
d. reducerea potenţialului de repaus la -65mV
e. declanşarea potenţialului de acţiune
19. Masurarea excitabilităţii unui nerv/muschi se
Corect: a, c, d, e face prin:
a. închiderea unui curent continuu
14. Ce reprezintă reobaza ? b. aplicarea unui stimul dreptunghiular
a. intensitatea minimă necesară declanşării excitaţiei c. aplicarea unui stimul subliminal
d. aplicarea impulsurilor de curent “în treaptă“
b. permeabilitatea celulară
e. aplicarea unui stimul triunghiular
c. intensitatea “prag”
d. potenţialul de acţiune al celulei
e. pozitivitatea crescută din interiorul membranei Corect: a, b

Corect: a, c 20. Parametrii electrofiziologici uzuali sunt:

a. temperatura
15. Ce este repolarizarea ? b. reobaza
a. procesul de revenire la potenţialul de membrană c. timpul util
b. inactivarea mecanismului de transport al sodiului d. cronaxia
c. creşterea fluxului de ieşire a K+ din celulă e. cronofagia
d. creşterea fluxului de intrare a K+ în celulă
e. modificarea durează 19 ms Corect: b, c, d
21. Condiţiile esenţiale de răspuns la stimularea Corect: a, b, c, d
electrică sunt:
a. intensitatea curentului 26. Curentul galvanic reprezintă:
b. timpul util a. o deplasare de sarcini electrice de-a lungul unui
c. bruscheţea curentului aplicat conductor
d. creşterea lentă a intensităţii b. deplasarea electronilor de-a lungul unui conductor
e. impulsul să fie triunghiular, trapezoidal sau c. deplasarea ionilor de-a lungul unui conductor
exponenţial d. producerea de curent electric variabil
e. producerea de curent electric continuu
Corect: a, b, c
Corect: a, b, c, e
22. Acomodarea este:
a. o proprietate a muşchilor normal inervaţi 27. Efectele fiziologice ale curentului galvanic
b. oprită de un curent cu pantă bruscă a. acţiunea analgezică se produce la nivelul polului
c. absentă la muşchii denervaţi pozitiv
d. proporţională cu forţa b. acţiunea analgezică se produce la nivelul polului
e. măsurată cu coeficientul de acomodare negativ
c. acţiunea analgezică se produce la nivelul ambilor
Corect: a, b, c, e poli
d. la polul pozitiv, membranele celulare se
23. Frecvenţa stimulilor este importantă în hiperpolarizează
producerea excitaţiei electrice pentru că: e. la polul pozitiv, scade excitabilitatea
a. frecvenţa stimulilor este proporţională cu
Corect: a, d, e
intensitatea
b. există o perioadă de timp refractară la o nouă
excitaţie 28. Acţiunea curentului galvanic asupra fibrelor
c. musculatura netedă nu reacţionează la impulsuri nervoase motorii
izolate a. polul negativ produce o creştere a pragului de
d. musculatura netedă reacţionează la sumaţia excitaţie
temporară a impulsurilor b. polul negativ este utilizat ca electrod activ
e. organele inervate de parasimpatic necesită o c. polul negativ produce o scădere a pragului de
frecvenţă mai mare a excitaţiilor excitaţie
d. creşterea bruscă a intensităţii curentului determină
Corect: b, c, d, e o contracţie musculară promptă
e. polul negativ produce scăderea excitabilităţii
24. Creşterea excitabilităţii se produce :
Corect: b, c, d
a. fiziologic, în perioada de revenire lentă la
potenţialul de repaus
b. prin scăderea ionilor de calciu 29. Efectele curentului galvanic asupra sistemului
c. prin creşterea ionilor de calciu nervos central:
d. în spasmofilie a. galvanizarea ascendentă - polul pozitiv cranial şi
e. prin substanţe anestezice. negativ caudal
b. galvanizarea descendentă - polul pozitiv cranial şi
Corect: a, b, d negativ caudal
c. galvanizarea ascendentă - apare creşterea
25. Ce este conductibilitatea şi cum se manifestă ? excitabilităţii
a. proprietatea membranei excitabile de a conduce d. organele de simţ nu reacţionează la aplicarea
unda de depolarizare curenului galvanic
b. în fibrele amielinice excitaţia se transmite din e. galvanizarea descendentă - apare creşterea
aproape in aproape excitabilităţii
c. în fibrele mielinizate excitaţia se transmite
saltator Corect: b, c
d. sensul de propagare al excitaţiei în axonii
nemielinizaţi şi mielinizaţi este bidirectional 30. Efectele terapeutice ale aplicării curentului
e. sensul de propagare al excitaţiei în axonii galvanic
nemielinizati si mielinizati este unidirectional a. vasoconstrictor
 b. analgezic la polul pozitiv Corect: a, c, e
c. hiperemie activă la nivelul circulaţiei superficiale
şi profunde 36. Contraindicaţiile galvanoterapiei
d. analgezic la nivelul electrodului negativ a. artrite
e. antialgic prin creşterea excitabilităţii nervoase la b. distonii neurovegetative
nivelul polului pozitiv c. nevralgii şi nevrite diferite
d. eczeme
Corect: b, c e. supuraţii

31. Modalităţi de aplicare a galvanizărilor Corect: d, e

a. cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci
b. baie galvanică parţială 37. Curenţii de joasă frecvenţă sunt:
c. baie galvanică generală a. forme de curent continuu
d. iontoforeza b. curenţi cu impulsuri dreptunghiulare
e. nici una din cele de mai sus c. impulsuri triunghiulare
d. curent galvanic
Corect: a, b, c, d e. impulsuri exponenţiale

32. Galvanizarea simplă în scop antialgic: Corect: b, c, e

a. electrodul activ este electrodul negativ
b. electrodul activ este electrodul pozitiv 38. Tehnica de aplicare a curenţilor de joasă
c. electrodul activ este de dimensiuni mai reduse frecvenţă
d. electrodul activ este indiferent
a. electrozii nu se plasează la nivelul inserţiilor
e. electrodul activ este de dimensiuni mai mari
musculare
b. electrozii se plasează la nivelul zonei de trecere
Corect: b, c
muşchi-tendon
c. electrodul pozitiv se plasează proximal de
33. Modalităţi de aplicare a curentului galvanic: muşchiul afectat
a. intensitatea se reglează la ”înţepătură” d. electrodul pozitiv se plasează pe muşchiul afectat
b. aşezarea electrozilor se face longitudinal la nivelul plăcii neuromotorii
c. nu se utilizează stratul hidrofil între electrod şi e. electrodul negativ se plasează pe muşchiul afectat
tegument la nivelul plăcii neuromotorii
d. pacientul va fi poziţionat în posturi antialgice
e. electrodul se aplică pe zona păroasă a capului Corect: b, c, e

Corect: b, d 39. Electrostimularea selectivă a muşchiului

denervat se face cu:
34. Băile galvanice a. Curenţi exponenţiali de joasă frecvenţă
a. temperatura apei va fi mai mare de 39ºC b. Curenţi de medie frecvenţă
b. temperatura apei va fi 34-38°C c. Impuls cu durata de 500 ms cu panta de creştere
c. direcţia curentului va fi numai ascendentă de 1000 m
d. durata şedinţelor va fi de 10-30 minute d. Impuls cu durata de 200 ms urmat de pauză de
e. ritmul şedinţelor la 3 zile 600 ms
e. Ultrasunet
Corect: b, d
Corect: a, d
35. Avantajele aplicării iontoforezei
a. este posibilă o acţiune locală reflexă la nivelul 40. Musculatura total denervată
dermatomioamelor a. răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri
b. cantitatea de substanţă care pătrunde este exponenţiale de lungă durată
necontrolabilă b. răspunde neselectiv la stimularea prin impulsuri
c. au efect local demonstrat şi recunoscut exponenţiale de scurtă durată
d. cantitatea de substanţă care pătrunde nu poate fi c. răspunde la impulsuri de scurtă durată
dozată d. nu răspunde selectiv la stimularea prin impulsuri
e. se cumulează cu efectul analgezic al curentului exponenţiale de scurtă durată
galvanic e. răspunde la impulsuri cu panta de creştere rapidă
 Corect: a 46. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:
a. curenţii de medie frecvenţă nu prezintă acţiune
41. Tehnica de aplicare a electrostimulării pentru vasoactivă
musculatura total denervată b. curenţii de medie frecvenţă produc contracţii
a. în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică asupra musculaturii scheletice şi muşchilor netezi
proximal, electrodul pozitiv distal c. singura formă de aplicare este cu un curent unic
b. în tehnica bipolară electrodul negativ se aplică de medie frecvenţă
distal, electrodul pozitiv proximal d. curenţii de medie frecvenţă produc analgezie
c. tehnica bipolară este indicată la denervările e. curenţii de medie frecvenţă produc contracţii
accentuate musculare dureroase
d. în tehnica monopolară, electrodul negativ se
aplică pe muşchiul afectat Corect: b, d
e. nu se recomandă masajul sau curentul galvanic
înainte de stimulare 47. Efectele fiziologice ale curenţilor interferenţiali
a. excitomotor pe muşchi sănătoşi, normoinervaţi
Corect: b, c, d b. decontracturant
c. vasoconstrictor
42. Principiul de acţiune al terapiei musculaturii d. analgetic
spastice: e. excitomotor pe musculatura netedă
a. se induce un efect de inhibiţie a motoneuronilor
muşchilor spastici Corect: a, b, d, e
b. nu se produce relaxare
c. se aplică două circuite de excitaţie separate, 48. Contraindicaţii ale aplicării electroterapiei prin
sincronizate curenţi interferenţiali:
d. se utilizează un electrod a. procese inflamatorii articulare
e. nu este indicată în tratamentul paraliziilor spastice b. afecţiuni febrile de diferite etiologii
c. tuberculoza activă
Corect: a, c d. neoplazii
e. caşexie
43. Curenţii diadinamici au efecte:
a. contracţii musculare în muşchii denervaţi Corect: b, c, d, e
b. analgetice
c. hiperemiante 49. Tehnici de aplicare a curenţilor interferenţiali
d. dinamogene a. tehnica interfero triplex
e. nu are efect excitomotor b. tehnica statică
c. tehnica cinetică
Corect: b, c, d d. tehnica mixtă
e. nici una din cele de mai sus
44. Curenţii Träbert:
a. nu sunt indicaţi în lombalgii Corect: b, c
b. au efect analgetic şi hiperemiant
c. electrodul negativ se plasează pe locul dureros 50. La aplicaţia de curenţi interferenţiali:
d. timpul de aplicare este de 30 minute a. la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la
e. au durata de 2 ms urmaţi de o pauză de 5 ms sfârşit se scade brusc
b. la începutul şedinţei intensitatea se creşte lent şi la
Corect: b, c, e sfârşit se scade tot lent
c. este necesară creşterea intensităţii pe parcursul
45. TENS procedurii
a. este un curent cu impulsuri dreptunghiulare de d. nu este necesară creşterea intensităţii pe parcursul
joasă frecvenţă procedurii
b. polul pozitiv este activ e. intensitatea se dozează pentru obţinerea senzaţiei
c. polaritatea electrozilor nu are importanţă de furnicătură
d. plasarea electrozilor se face pe zona dureroasă
e. aplicaţia poate dura mai multe ore Corect: b, d, e

Corect: a, c, d, e
51. Procedeul curenţilor interferenţiali: b. undele scurte se pot aplica la pacienţi cu
a. se bazează pe încrucişarea a doi curenţi de medie pacemakere, sau obiecte metalice
frecvenţă, cu frecvenţe diferite c. se recomandă undele scurte la pacientele cu
b. se bazează pe încrucişarea a patru curenţi de sarcină
medie frecvenţă, cu frecvenţe diferite d. se evită zonele cu sensibilitate cutanată
c. prin interferenţă va rezulta tot un curent de medie e. pacientul trebuie supravegheat permanent
frecvenţă, dar cu amplitudine variabilă
d. prin interferenţă va rezulta un curent de joasă Corect: b, c
frecvenţă, între 1 şi 100 Hz
e. la locul interferenţei direcţia şi intensitatea 57. Terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă are
curentului se modifică repetitiv următoarele efecte:
a. ameliorează osteoporoza
Corect: a, c, e b. accelerează vindecarea unor plăgi
c. creşte spasmele musculaturii netede
52. Acţiunile fiziologice ale undelor scurte sunt: d. previne şi tratează cicatricile cheloide
a. efecte calorice de profunzime fără a produce e. accentuează edemul tisular
leziuni cutanate
b. analgetic Corect: a, b, d
c. miorelaxant-antispastic
d. activarea metabolismului 58. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare
e. nici una de mai sus la aplicaţia Diapulse:
a. se indică în afecţiunile pelvine inflamatorii
Corect: a, b, c, d cronice: anexite, parametrite, metroanexite
b. se indică în herpes zoster
53. Modalităţi de aplicare a undelor scurte c. vindecă fracturile într-un timp cu 10% mai scurt
a. metoda interfero- triplex d. 4-8 aplicaţii în suferinţele acute şi subacute
b. metoda în câmp condensator e. 10-14 aplicaţii în suferinţele cronice
c. metoda cu frecvenţe modulate
d. metoda în câmp inductor Corect: a, b, d, e
e. metoda în cuplaj indirect
59. Avantajele utilizării terapiei de înaltă frecvenţă
Corect: b, d pulsatilă
a. produce efecte calorice locale, hipertermie
54. În terapia cu unde scurte, electrozii pot fi b. se poate utiliza la pacienţii cu pace maker cardiac
poziţionaţi: c. poate fi aplicat la orice vârstă, fără riscul de a
a. în acelaşi plan provoca tulburări trofice
b. transversal d. poate fi tratată orice regiune a corpului
c. longitudinal e. nu produce nici o stare de discomfort
d. oblic
e. în oricare din poziţiile de mai sus Corect: c, d, e

Corect: b, c 60. Sunt false următoarele afirmaţii privind tehnica

terapiei cu unde scurte;
55. Dozarea intensităţii câmpului de unde scurte. a. electrozii se aplică direct pe piele
Notaţi afirmaţiile adevărate: b. electrozii se aplică la 2-3 cm faţă de regiunea de
a. doza I atermică are efect revulsiv tratat
b. doza III se aplică în afecţiunile acute c. poziţia electrozilor nu are importanţă
c. doza II este oligotermică cu acţiune antispastică d. efectul de vârf se produce la nivelul suprafeţelor
d. doza I, II se recomandă în stadiile acute plane
e. numărul şedinţelor este fix e. electrozii au dimensiuni diferite, electrodul activ
fiind de dimensiuni mai reduse
Corect: c, d
Corect: a, c, d
56. Sunt false următoarele afirmaţii:
a. la metoda în câmp condensator se poate aplica 61. Efectele fizico-chimice ale ultrasunetului sunt:
tratamentul pe regiuni acoperite de vestimentaţie a. efectul mecanic
 b. efectul termic 67. Alegeţi formularea corectă:
c. efectul de cavitaţie a. nu este indicată succesiunea terapeutică masaj-
d. efectul de difuziune ultrasunet sau ultrasunet-masaj
e. efectul radioactiv b. pacienţilor prezentând stări febrile li se
recomandă tratament cu ultrasunet paravertebral
Corect: a, b, c, d toracic
c. aplicaţiile cu ultrasunet pot precede şedinţele de
62. Acţiunea biologică a ultrasunetului determină: kinetoterapie, datorită acţiunii analgetice şi
a. scăderea permeabilităţii membranelor celulare miorelaxante
b. hiperemie tegumentară d. se poate recomanda terapia combinată ultrasunet-
c. efecte fibrolitice curenţi de joasă frecvenţă
d. creşterea metabolismului celular e. este indicată aplicarea concomitentă a
e. la doze mari, produc distrucţii celulare şi rupturi roentgenterapiei cu ultrasonoterapia pe aceeaşi
capilare regiune

Corect: b, c, d, e Corect: a, c, d

63. Efectele fiziologice ale ultrasunetului sunt: 68. Intensitatea energiei ultrasonore, utilizată în
a. analgetice practică, depinde de:
b. excito-motorii a. regiunea de tratat
c. miorelaxante b. profunzimea locului de tratat
d. hiperemiante c. forma de cuplaj
e. sedative d. tensiunea de reţea
e. starea generală a pacienţilor
Corect: a, c, d
Corect: a, b, c, e
64. Modalităţi de aplicare a ultrasunetului:
a. segmentare indirecte, pe zone paravertebrale 69. Indicaţiile ultrasonoterapiei sunt:
corespunzătoare rădăcinilor nervoase medulare a. reumatism degenerativ
b. segmentare directe pe cale neurală b. fracturi recente
c. aplicaţii reflexe pe dermatoamele corespunzătoare c. cicatrici cheloide
organelor interne d. TBC
d. aplicaţii reflexe la distanţă pe ganglionii simpatici e. afecţiuni neurologice
e. aplicaţii pe proeminenţele osoase
Corect: a, b, c, e
Corect: a, b, c, d
70. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei sunt:
65. Metodele de aplicare ale ultrasunetului sunt: a. stări inflamatorii
a. prin câmp inductor b. neoplazii
b. cuplaj direct, utilizând o substanţă de contact c. stare generală alterată
c. prin strat hidrofil d. boala artrozică
d. cuplaj direct utilizând substanţe medicamentoase e. tromboflebite
e. cuplaj indirect prin intermediul apei
Corect: a, b, c, e
Corect: b, d, e

66. Alegeţi formele de ultrasunet utilizate în terapie:

a. în câmp inductor
b. în regim continuu
c. în câmp condensator
d. în regim discontinuu
e. toate răspunsurile sunt incorecte

Corect: b, d
TESTE GRILĂ HIDROTERMOTERAPIE ŞI BALNEOLOGIE

Bibliografie:
1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987;
2. Roxana Popescu, Simona Pătru, Hidrotermoterapie şi Balneologie, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2003;
3. Roxana Popescu, Adrian Bighea, Noţiuni practice de medicină recuperatorie, Editura Agora, 1997.
4. Antoaneta Creţu, Ghid clinic şi terapeutic fizical-kinetic în bolile reumatice
5.
 calde şi b. Băile
1. O singură tendinţă la c alternante
afirmaţie din vasodilataţi . de mâini
cele enumerate e periferică activează
mai jos este b. Reacţia C circulaţia
falsă. Care? dermovasculară a periferică şi
a. Iradierea este reprezintă l descongesti
transferul de modalitatea de d onează
energie răspuns a ă organele
calorică prin circulaţiei d. Hipertermă intraabdom
radiaţii superficiale la e. Intens inale
infraroşii aplicarea locală hipertermă c. Băile Hauffe la
b. a factorului membrele
termic Corect: superioare sunt
c. Aplicaţiile a indicate în
Convecţi
termice de scurtă arteriopatii
a are
durată scad 4. O singură obstructive ale
două
excitabilitatea afirmaţie din membrelor
compone
nervilor cele enumerate inferioare
nte:
periferici d. Băile calde de
internă şi mai jos este
d. şezut sunt
externă falsă. Care? indicate în colici
c. Evaporarea se a. Băile
Apli uterine, vezicale,
activează în condiţii de
caţiil intestinale
de confort mâin
e e. Băile reci de
termic şi i
calde şezut sunt
căldură umedă deter
de contraindicate în
d. Evaporarea
lung mină cistite
constă în:
ă vaso
secreţie
durat dilata Corect:
sudoripară,
ă ţie b
perspiraţie
cresc coron
insensibilă
rand arian 5. Zona periferică
şi
amen ă şi este alcătuită din:
evaporare
tul bron
la nivelul a. Tegument
musc hodil
suprafeţelo b.
ular ataţie
r Orga
respiratorii e. Băile fierbinţi ne
e. Conducţia este uşurează inter
transferul de munca ne
căldură prin inimii, iar torac
contact direct băile moderat o-
între obiecte cu reci solicită abdo
temperaturi foarte mult minal
diferite cordul e c.
Ţesut
Corect Corect: celul
:c b ar
subcu
2. Alegeţi răspunsul 3. Baia cu peria tanat
corect: se efectuează la d. Muşchi
a. Tipul temperatura: e. Organe
constituţio a. De indiferenţă intracraniene
nal b
microkinet . Corect:
ic a, c, d
încadrează R
persoanele e 6. Funcţiile zonei
cu c periferice sunt:
extremităţi e a
. termogenezei consumato
într-un mediu are de
D cald energie
e e. De izolator e.
caloric variabil
r Tremurătu
e Corect: rile sunt
c a, b, c, e contracţii
e individual
p 7. Alegeţi e ale
t răspunsurile corecte: fibrelor
o a. Termogeneza musculare
r se realizează
prin reacţii Corect:
c chimice a, b, d
a celulare tip
l redox 8. Termoreceptorii
o b. periferici sunt:
r Termoliza se a. Receptorii de tip
i realizează A
c prin procese
fizice c.
b Termogeneza
. netremurândă
intervine la
D t
e
e
m
p
t e
a r
m a
p t
o u
n r
i
t
e m
r a
m i
i
c m
i
c c
. i

d
D
e
e
1
c 4
o ˚
m
u C
t d. Frisoanele
a sunt
t mecanism
o e de
r urgenţă în
d. De organ termogene
efector al ză, mari
 b. Corpusculii Krause şi Ruffini Corect: a, e
c. Receptorii de tip B
d. Terminaţiile nervoase libere amielinice din 14. Baia de sare are următoarele efecte:
tegumente şi mucoase a. Creşte capacitatea de apărare a organismului
e. Terminaţiile nervoase libere de la nivelul b. Efect hemostatic
viscerelor c. Antiinflamator
d. Creşte eliminarea de acid uric
Corect: b, d, e e. Vasodilataţie cutanată

9. Aplicaţii generale de căldură sunt contraindicate Corect: c, d, e

în:
a. Afecţiuni reumatismale degenerative 15. Efectele băilor cu CO2 sunt:
b. Sechele posttraumatice a. Hipotensor
c. Afecţiuni neurologice însoţite de spasticitate b. Sedativ
d. TBC c. De antrenare economică a cordului
e. Tumori maligne d. Realizează un masaj fin la nivelul tegumentelor
e. Astringent asupra tegumentelor
Corect: d, e
Corect: a, b, c, d
10. Efectele aplicaţiilor locale de căldură sunt
următoarele: 16. Alegeţi răspunsurile corecte:
a. Antialgic a. Afuziunile sunt proceduri prin care asupra
b. Rezorbtiv corpului se proiectează o coloană de apă fără
c. Spasmolitic presiune
d. De asuplizare b. Duşul scoţian este un duş sul sub formă alternantă
e. Hemostatic c. Perierile pot fi: complete, parţiale, uscate şi
umede
Corect: a, b, c, d d. Compresele stimulante au o durată de aplicare de
6 ore
11. Crioterapia are următoarele efecte: e. Duşurile sunt proceduri prin care se aplică apă,
a. Creşte metabolismul local aburi, aer cald cu jetul foarte aproape de tegument
b. Scade temperatura cutanată, subcutanată şi
musculară Corect: a, b, c, d
c. Antiinflamator
d. Antispastic 17. Alegeţi răspunsurile corecte:
e. De asuplizare a. Tehnicile de aplicare a parafinei sunt: pensulare,
baie de parafină pentru mâini şi picioare, feşi
Corect: b, c, d parafinate, plăci de parafină
b. Temperatura la care se utilizează este de 70˚C
12. În funcţie de suprafaţa pe care se aplică factorul c. Parafina are proprietăţi termopexice
termic, procedurile de termoterapie se împart în: d. Împachetările cu parafină sunt indicate în artroze,
a. Locale sechele posttraumatice ale aparatului locomotor,
b. Ascendente articulaţii inflamate
c. Alternante e. Se poate refolosi cu condiţia să fie sterilizată
d. Parţiale
e. Generale Corect: a, c, e

Corect: a, d, e 18. Termoterapia contrastantă cuprinde:

a. Hidroterapia mică
13. Băile calde includ: b. Hidroterapia mare
a. Baia de 36˚ C c. Hidrofoare
b. Baia cu valuri d. Cataplasme
c. Baia de jumătate e. Cura Kneipp
d. Baia de imersiune
e. Baia de 37˚ C Corect: a, b, e
19. Balneaţia cu ape minerale clorurate sodice este
indicată în:
a. Afecţiuni reumatismale degenerative
b. Afecţiuni ORL şi bronhopulmonare
c. Afecţiuni ginecologice
d. Reumatisme abarticulare
e. Afecţiuni neurologice şi posttraumatice

Corect: a, c, d, e

20. Modalităţile de terapie cu nămoluri teraputice

sunt:
a. Cataplasme
b. Oncţiuni
c. Împachetări
d. Băi
e. Aerosoli

Corect: a, b, c, d
TESTE GRILĂ METODOLOGIA DE KINETOTERAPIE

Bibliografie
1. Sbenghe T: Kinesiologia-ştiinţa mişcării., Editura Medicală, Bucureşti, 2002
2. Sbenghe, Kinetologia profilactică, terapeutică şi de recuperare, Ed.Medicală, 1987.
3. Popescu R., Bighea A.: Curs de Medicină Fizică, Balneoclimatologie şi Recuperare Medicală, Editura ACSA Craiova,
1995
4. Sidenco E L: Bilanţul articular şi muscular. Ed A.P.P. Bucureşti 1999.
5. Nemeş I. D. A: Metode de explorare şi evaluare în kinetoterapie. 2001, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, ISBN 973-
8109-87-6.
6. Kiss I: Fiziokinetoterapie şi recuperare medicală. Ed Med., Bucureşti, 2002, ISBN 973-39-0338-8.
7. Zdrenghea D, Branea I: Recuperarea bolnavilor cardiovasculari, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 1995
1. Capacitatea de vatum
mişcare articulară se ) 4. În analiza s
apreciază c. contractura în mobilităţii p
prin: flexie cu articulare se a
apariţia unui apreciază: s
a. bilanţ clinic flexum, care în t
b. istoricul bolii a
stadiul i
c. .
ireductibil face c
di imposibilă i
sp extensia. g t
o d. laxitate r a
ni complexă capsulo- a t
bi ligamentară d e
lit e. atrofii u a
ăţ musculare l
il
e e
Corect m .
d : b, c, a
e d x
c i a
o m b
3. Bilanţul articular i
m
u se realizează: l
d i
ni a. prin
e t
ca testarea
re forţei a
muscula m t
d.
re a o e
bi
muşchil b a
la
or i
nţ
ar adiacenţ l Corect:
ti i unei i a, b
c articulaţ t
ul ii. a
ar b. cu ajutorul t
e. bilanţ muscular goniometrului. e
c. prin comparaţie
Corect cu mobilitatea b
:d normală .
c
2. Odată cu bilanţul o u
articular se pun în n n
t g
evidenţă:
r h
a. hipotrofii a i
musculare l u
b. a l
t
laxitat e f
ea r u
ligam a n
entară l c
care ă ţ
poate d. cu ajutorul i
duce artroscopului o
la e. cu ajutorul n
hipere firului cu plumb a
xtensi l
e (ex. Corect c. forţa musculară
genu : b, c, d
recur e .
5. Bilanţul muscular are un ii:
apreciază: m sistem de a
a u cotare .
. s internaţio
c nală. p
u Sistemul o
t
l z
o are scala:
a i
n a
r ţ
u .
ă i
s
d a
u 0
.
l - d
u 1 e
m n
u g b c
s h . o
c i r
u u 0 e
l l - c
a
5 ţ
r f i
b u c e
. n .
c b
g ţ .
r 0
i
-
a o p
1
d n u
0
u a n
d
l l e
.
e r
m . e
0
a a
-
x r
1
i e î
0
m z n
0
i
d s r
t e e
e
e . p
m n a
ţ 0 u
o
a - s
b
3 c
i
l m .
i u Corect:
s b p
t
a c o
t u 7. Care s
e l din t
a urmă u
r toare r
c
ă le i
.
l
tehni
Corect: e
f ci
a, c, e
o aparţ d
r in e
ţ 6. Bilanţul
imob
a muscular
ilizăr f
 a i i
c z c
i a ă
l r e
i e .
t
a p c
r a o
e s n
i t
d v r
. ă a
b c
c . ţ
o i
n i e
t m
e o i
n b z
ţ i o
i t
l
a o
i
e n
z
.
a ă
r
c
e Corect:
o
b, c
n
t c
r .
a
c p
ţ o
i s
a t
u
i r
z a
o r
m e
e d
t .
r
i c
c o
ă n
t
Corect: r
b, d a
c
8. Tehnicile ţ
anakinetice apelează la: i
e
a
. i
z
m o
o m
b e
i t
l r
9. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin d. mobilizarea activă reflexă
mobilizărilor pasive: e. mobilizarea autopasivă
a. mobilizarea liberă
b. contracţia izometrică Corect: a, b, c, e
c. relaxarea musculară
d. mobilizarea pasivă pură asistată 15. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin
e. mobilizarea auto-pasivă mobilizărilor pasive:
a. contracţia izometrică
Corect: d, e b. relaxarea
c. tracţiunile
10. Mobilizarea pasivo-activă aparţine: d. mobilizarea pasivo-activă
a. tehnicilor anakinetice e. mobilizarea pasivă pură asistată
b. mobilizărilor active
c. tehnici kinetice statice Corect: c, d, e
d. mobilizărilor pasive
e. tehnicilor de facilitare 16. Stretchingul are următoarele avantaje:
a. scade flexibilitatea ţesuturilor
Corect: d b. creşte abilitatea de a învăţa sau performa diferite
mişcări
11. Contracţia reflexă din cadrul mobilizărilor c. determină relaxarea fizică şi psihică
active reflexe este provocată prin: d. determină o conştientizare asupra propriului corp
e. creşte riscul de traumatisme ale aparatului
a. reflex de întindere (stretch-reflex)
locomotor prin muncă sau sport
b. mişcarea voluntară cu modificarea lungimii
muşchiului
c. reflex de echilibru Corect: b, c, d
d. reflexe de poziţie
e. creşterea tensiunii muşchiului 17. Care din următoarele reguli pentru stretching
sunt adevărate?
Corect: a, c, d a. încălzirea prealabilă a ţesutului
b. aplicarea unor tehnici de relaxare
12. Mobilizarea activă liberă este o tehnică în c. poziţionarea corectă a pacientului
cadrul: d. iniţial se întinde doar o singură articulaţie, apoi se
poate executa stretching peste 2 sau 3 articulaţii
a. mobilizării active reflexe
e. se începe cu articulaţiile proximale şi apoi cele
b. mobilizării pasive
distale
c. kineziei statice
d. mobilizării active voluntare
e. tehnicilor anakinetice Corect: a, b, c, d

Corect: d 18. Ce tipuri de stretching pentru muşchi

cunoaşteţi?
13. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin a. izotonic
mobilizărilor active voluntare: b. balistic
c. dinamic
a. mobilizarea activă liberă
d. activ sau stato-activ
b. mobilizarea activo-pasivă
e. static sau pasiv
c. mobilizarea pasivo-activă
d. mobilizarea activă cu rezistenţă
e. contracţia izokinetică Corect: b, c, d, e

Corect: a, b, d 19. Mişcările jocului articular sunt:

a. rulare
14. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin b. alunecare
mobilizărilor pasive: c. flexia
d. compresie
a. mobilizarea pasivă mecanică
e. tracţiune
b. manipulările
c. tracţiunile
Corect: a, b, d, e
20. Efectele jocului articular sunt: d. impulsul cortical
a. asigură mişcările segmentelor în articulaţiile e. impulsul manipulativ
periferice
b. asigură o repartiţie fiziologică a lichidului Corect: a, c, e
sinovial
c. permite formarea de aderenţe în articulaţie 25. Capacitatea de a manifesta valori mari de forţă
d. transmite impusuri aferente ale controlului în cea mai mică unitate de timp se numeşte:
proprioceptiv de la nivel articular a. forţă maximă relativă
e. efect antialgic b. forţă maximă absolută
c. forţă explozivă
Corect: a, b, d, e d. forţă dinamică
e. forţă de rotaţie
21. Indicaţiile refacerii jocului articular sunt:
a. ameliorarea sensibilităţii locale Corect: c
b. limitarea mişcărilor articulare prin afectare
capsulară articulară 26. Mărimea forţei musculare depinde de mai mulţi
c. dureri articulare parametri, dintre care:
d. menţinerea unei biologii normale articulare a. diametrul de secţiune al muşchiului
e. rol profilactic în imobilizările prelungite mai ales b. numărul unităţilor motorii în acţiune
prin paralizii c. frecvenţa impulsurilor nervoase
d. tipul articulaţiei
Corect: b, c, d, e e. aranjamentul fibrelor musculare

22. În timpul mobilizărilor vom ţine seama de o Corect: a, b, c, e

serie de reguli:
a. poziţia pacientului să fie comodă, relaxată 27. Dezavantajele contracţiilor izometrice sunt:
b. poziţia articulaţiei care va fi mobilizată să permită a. măresc munca ventriculului stâng, tensiunea
o cât mai bună relaxare locală arterială, frecvenţa cardiacă
c. kinetoterapeutul să aibă o poziţie comodă cu b. ameliorează supleţea ţesuturilor periarticulare
posibilitate de abordare uşoară a pacientului c. tonifică în special fibrele musculare activate la
d. mâna kinetoterapeutului care face mobilizarea nu unghiul la care s-a produs izometria
va avea contact cu articulaţia d. antrenează muşchi pentru o contracţie mai lentă
e. segmentul articular care nu va fi mobilizat va e. nu ameliorează coordonarea pentru mişcări mai
trebui stabilizat printr-o curea, de către un ajutor, complexe
sau de o mână a kinetoterapeutului
Corect: a, c, d, e
Corect: a, b, c, e
28. Avantajele contracţiilor izometrice:
23. Tehnica oscilaţiei gradate. Alegeţi gradele a. sunt foarte eficiente
corecte: b. reduc edemul prin efect de pompă
a. Gradul 1: amplitudini maxime ritmice la începutul c. tehnica este simplă
excursiei de mişcare d. durata exerciţiilor este scurtă
b. Gradul 2: mişcări mai ample care însă nu ating e. solicită articulaţiile
extremele valorilor de mobilitate
c. Gradul 3: mişcări ample spre excursia maximă, la Corect: a, b, c, d
nivelul rezistenţei tisulare
d. Gradul 4: la fel ca la gradul 3, dar cu mici oscilaţii 29. Care din următoarele afirmaţii este falsă cu
e. Gradul 5:mici amplitudini la limita mobilităţii privire la contracţia izometrică?
care forţează rezistenţa tisulară (stretching)
a. muşchiul nu-şi schimbă lungimea
b. fibra musculară îşi măreşte tensiunea
Corect: b, c, d, e
c. se scutură ritmic membrul respectiv
d. creşteri marcate ale forţei şi rezistenţei musculare
24. Tehnica manipulării. Alegeţi cei 3 timpi corecţi: e. se suspendă circulaţia muşchiului
a. punerea în poziţie
b. punerea în relaxare Corect: c, d
c. punerea în tensiune
30. Pentru a creşte forţa musculară se execută: 35. Tehnica De Lorme-Watkins are în structură
a. exerciţii izometrice următoarele seturi de exerciţii:
b. tehnici de facilitare proprioceptivă a. setul I: 10 ridicări cu ½ 10 RM
neuromusculară pentru a creşte direct forţa b. setul II: 10 ridicări cu ¾ 10RM
musculară c. setul III: 10 ridicări cu 10 RM
c. posturile declanşatoare de reflexe tonice d. setul IV: 5 ridicări cu ½ 10 RM
d. exerciţii dinamice cu rezistenţă e. setul V : 5 ridicări cu ½ 10 RM
e. coordonările paliative
Corect: a, b, c
Corect: a, c, d
36. În cazul tehnicii de Lorme-Watkins
31. Exerciţiile izometrice practicate pentru creşterea a. între seturi se intercalează o pauză de 2-4 minute
forţei musculare sunt: b. între seturi se intercalează o pauză de 10 minute
a. exerciţii unice scurte izometrice zilnice c. cele 3 seturi se execută o data pe zi, de 4 ori pe
b. exerciţiul maximal scurt săptămână
c. exerciţii repetitive scurte izometrice zilnice d. în ziua a 5-a se retestează 10 RM
d. exerciţii rezistive regresive e. seturile se execută de 5 ori pe zi
e. exerciţiul maximal cu repetiţie
Corect: a, c, d
Corect: a, c
37. Din câte seturi de exerciţii este compusă schema
32. Exerciţiile unice scurte izometrice zilnice tehnicii Oxford?
constau în: a. 2 seturi
a. o contracţie de 6 secunde pe zi b. 3 seturi
b. 20 de contracţii a 6 secunde cu o pauza de 20 de c. 5 seturi
secunde intre ele-o şedinţă pe zi d. 4 seturi
c. grupaj de 3 contracţii a 6 secunde, cu o pauză de e. 5 seturi
30-60 de secunde între contracţii
d. o contracţie de 12 secunde pe zi Corect: d
e. o contracţie de 10 secunde pe zi
38. În cazul exerciţiilor regresive:
Corect: a a. muşchiul oboseşte treptat
b. progresia este asigurată prin retestarea 10RM la 5-
33. Dintre exerciţiile dinamice cu rezistenţă fac 7 zile
parte: c. numărul de repetări într-o repriză depinde de
a. exerciţiul maximal scurt greutate
b. exerciţiul maximal cu repetiţie d. schimbarea frecventă a greutăţilor face ca tehnica
c. exerciţiile rezistive regresive să nu fie agreată de pacient şi de kinetoterapeut
d. exerciţiile repetitive scurte izometrice e. se obţine o performanţă aproape maximă pentru
e. grupajul de 3 contracţii a 6 secunde starea fiziologică a muşchiului în momentul
respectiv
Corect: a, b, c
Corect: a, b, d, e
34. Exerciţiul maximal cu repetiţie :
a. se urmăreşte prin creşterea progresivă a 39. Schema tehnicii Oxford este compusă din:
greutăţilor a. setul I: 10 ridicări cu 10 RM
b. se testează acea greutate care poate fi ridicată b. setul II: 10 ridicări cu 90% 10 RM
de10 ori c. setul III: 10 ridicări cu 80% 10 RM
c. la 5-7 zile se retestează noua rezistenţă pentru 10 d. setul IV: 10 ridicări cu 70% 10 RM
RM e. setul V: 10 ridicări cu 5 RM
d. se execută 4 seturi de 10 RM pe zi de trei ori pe
săptămână Corect: a, b, c, d
e. se numeşte tehnica Oxford
40. Schema exerciţiilor cu 10 rm (repetiţii minime)
Corect: a, b, c, d este:
a. seria I: de 10 ridicări cu 2 x 10 rm
 b. seria II: de 10 ridicări cu 1,5 x 10 rm b. capacitatea de a susţine un efort
c. seria III: de 10 ridicări cu10 rm c. capacitatea muşchiului de a susţine o contracţie
d. seria IV: de 5 ridicări cu 2 x 5 rm d. capacitatea muşchiului de a executa o activitate
e. seria V : de 5 ridicări cu 2 x 5 rm sau exerciţiu pe o perioadă prelungită de timp
e. incapacitatea muşchiului de a susţine o contracţie
Corect: a, b, c
Corect: b, c, d
41. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă sunt indicate
pentru : 46. Rezistenţa musculară depinde de:
a. hipertofia musculară a. forţa musculară
b. hipotrofia musculară b. valoarea circulaţiei musculare
c. ameliorarea mobilităţii articulare c. integritatea metabolismului muscular
d. creşterea rezistentei musculare d. starea generală a organismului
e. scăderea rezistentei musculare e. pH-ul sângelui

Corect: a, c, d Corect: a, b, c, d

42. Izometria este exerciţiul: 47. Testarea rezistenţei muşchiului se face:

a. care nu reuşeşte să realizeze creşterea forţei a. testarea se face cu greutăţi între 60-70% din forţa
musculare maximă
b. care asigură creşterea cea mai rapidă a forţei b. prin testarea capacităţii de menţinere a unei
musculare contracţii
c. solicită articulaţia c. testarea se face cu greutăţi între 15%-40% din
d. realizează o hipertrofie musculara forţa maximă cronometrându-se timpul menţinerii
e. realizează o hipotrofie musculară contracţiei
d. testarea se face cu greutăţi între 50%-60% din
Corect: b, d forţa maximă
e. calculând numărul de repetări posibile la
43. Exerciţiile dinamice cu rezistenţă presupun: încărcare şi la un ritm de metronom precizat
a. viteza mişcărilor nu are importanţă
Corect: b, c, e
b. durata exerciţiilor nu reprezintă un parametru de
dozare
c. urmărirea atentă, zilnică a semnelor de oboseală 48. Pentru a realiza creşterea rezistenţei musculare:
musculară a. scădem durata exerciţiilor
d. durata exerciţiilor este un parametru de dozare b. creştem durata exerciţiului
e. la începutul exerciţiilor se testează forţa grupului c. utilizăm terapia ocupaţională
muscular simetric d. se lucrează la intensităţi mai joase de efort dar
prelungite în timp
Corect: c, d, e e. se lucrează la intensităţi mari de efort

44. În situaţiile deficitelor mari de forţă musculară Corect: b, c, d

este necesar să se apeleze şi la:
a. posturi declanşatoare de reflexe tonice
49. Bolnavii care beneficiază de antrenamentul la
b. întinderea prelungită la muşchii posturali efort sunt:
extensori slabi a. bolnavii cardiovasculari, mai ales coronarienii
c. tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii după infarctul de miocard
d. elemente facilitatorii de creştere a răspunsului b. bolnavii respiratori
motor c. sechelarii unor afecţiuni ale aparatului locomotor
e. nu se utilizează tehnici de facilitare pentru d. sedentarii
întărirea musculaturii e. bolnavi cu bloc atrio-ventricular de gradul III

Corect: a, c, d Corect: a, b, c, d

45. Rezistenţa musculară reprezintă : 50. Metodele antrenamentului la efort utilizează:

a. “o rezistenţă locală”, executată de un segment cu a. electroterapia
½ din masa musculară a corpului b. mersul
 c. urcatul scărilor şi pantelor Corect: b
d. terapia ocupaţională
e. crioterapia
56. Metodica unei şedinţe de antrenament la efort
împarte programul în:
Corect: b, c, d
a. prima parte 6-15 minute încălzire
51. Cea mai modernă exprimare a intensităţii unui b. partea a doua alcătuită din exerciţiul propriu-zis
de efort
efort se face prin:
c. partea a treia marchează trecerea la starea de
a. urcatul scărilor repaus, durează 20 minute
b. alergare d. partea a treia marchează trecerea la starea de
c. echivalentul metabolic repaus, durează 5-10 minute
d. covorul rulant e. partea a treia durează 25 minute
e. bicicleta ergometrică
Corect: a, b, d
Corect: c
57. Antrenamentul la efort are ca efecte:
52. Suportabilitatea efortului se urmăreşte pe baza
a. creşte rezistenţa vasculară periferică
semnelor clinice care apar: b. scade amplitudinea denivelării segmentului ST la
a. tahicardia efort
b. durerile precordiale c. scade nivelul catecolaminelor serice şi al lipidelor
c. cefalee serice
d. transpiraţii reci d. creşte extracţia de O2 la nivelul ţesuturilor
e. oboseala e. creste amplitudinea denivelării segmentului ST la
efort
Corect: a, b, d
 t p
53. Intensitatea e 7 t
efortului la ă
cardiaci şi d m m
e i â
pulmonari se
n n
recomandă a fi: ă
e u
a. 30- c
f t
40% din .
o e
consumul
maxim de r
t 5
oxigen b. d
40-50% e
c p
din e
consumul . e
maxim de f
1 o s
oxigen c.
0 r ă
20-30%
t p
din
t
consumul m
Corect ă
maxim de i m
oxigen d. n :a
â
60-80% u n
din t 55. Frecventa ă
consumul e şedinţelor de
maxim de efort la pacienţii d
oxigen d cardio pulmonari .
e. 60-80% e este de:
din
capacitatea a 6
e .
funcţională f
testată a p
o 1 e
pacientului r
t
Corec p s
t: d, e e ă
d p
. t
54. Durata s
efortului în ă ă
1 m
cazul p
5 t â
antrenamentu n
lui la efort ă
m m ă
este de: i â
a. 3 minute de n n e
efort urmate u ă .
de o pauză t b
de 30-180 e . 1
secunde, 0
ciclu care se d 2
repetă la 30- e , p
60 minute e
b e 2
. f - s
o 3 ă
5 r p
t p t
m e ă
i e m
n . s â
u ă n
ă Corect: i e
b, c, d z
i d
58. Antrenamentul e .
pentru
refacerea Corect: e
coordonării se a, b, c, d
face după d u
anumite reguli: c
59. Kinetoterapia a
a. exerciţiile de r
coordonare respiratorie cuprinde:
e
trebuie să se a a
execute de .
câteva ori pe t
zi, fără r u
întrerupere, e s
până ce l e
coordonarea a i
este obţinută x e. refacerea
b. orice a abilităţilor
contracţi r
ea e Corect:
muşchiu a a, b, c, d
lui care
nu este b 60. Posturile de drenaj
necesară .
unei
bronşic se execută:
activităţi a. înainte de masă
p b. după masă
date o
trebuie c. seara
s
evitată t
c. se vor
u
utiliza
r
explicaţii
a
verbale,
r
înregistr
e
ări
a
cinemati
c
ce,
.
desene
d.
g
i
antrena m
mentul n
se a
opreşte s
la orice t
semn i
de c
oboseal a
ă sau
plictise c
ală o
e. este necesară o r
forţă mare pentru o e
mişcare de c
p t
r o
e a
c r
 d. dimineaţa Corect: a, b, c
e. dimineaţa, seara, înainte de masă
66. Obiectivele fazei a II-a şi a III-a a programului
Corect: a, c, d, e de recuperare a coronarienilor sunt:
a. reantrenarea la efort
61. Reeducarea respiratorie are următoarele b. readaptarea la viaţa cotidiană
componente: c. readaptarea socio-profesională
a. dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii d. nici una din variantele de mai sus
superioare e. pensionarea pacienţilor
b. reeducarea respiraţiei costale
c. reeducarea respiraţiei diafragmatice Corect: a, b, c
d. controlul şi coordonarea respiraţiei
e. corijarea curburilor patologice 67. Imobilizarea prelungită la pat a pacienţilor
coronarieni este urmată de multiple complicaţii:
Corect: a, b, c, d
a. decondiţionarea cardio-vasculară
b. stază venoasă şi bronşică
62. Controlul şi coordonarea respiraţiei are c. tulburări trofice
următoarele componente: d. ameliorarea fracţiei de ejecţie
a. controlul ritmul respirator e. decompensări psihice
b. controlul volumului curent
c. raportul intre timpii respiratori Corect: a, b, c, e
d. controlul fluxului de aer
e. raportul gazelor din aerul inspirat 68. Se consideră infarct miocardic necomplicat în
următoarele situaţii:
Corect: a, b, c, d
a. infarctul miocardic cu hipotensiune arterială
b. infarctul miocardic fără durere cardiacă
63. În programele de recuperare ale bolnavilor persistentă sau recurentă
cardiovasculari, efortul lor este cel mai mult c. infarctul miocardic fără disritmii semnificative
limitat de: d. infarctul miocardic fără insuficienţă cardiacă
a. medicaţia specifică afecţiunii e. infarct miocardic cu anevrism ventricular
b. pragul angios restant
c. valorile crescute ale TA Corect: b, c, d
d. valorile crescute ale frecvenţei cardiace
e. valorile crescute ale frecvenţei respiratorii 69. Parametrii urmăriţi în recuperarea după infarctul
miocardic acut necomplicat sunt:
Corect: b
a. frecvenţa cardiacă
b. EKG
64. În perioada de la 8-12 săptămâni postinfarct, c. tensiune arterială
nivelul de solicitare al exerciţiilor fizice corelat d. monitorizarea holter
cu frecvenţa cardiacă este de: e. toţi parametrii de mai sus
a. 30% din frecvenţa maximă
b. 50% din frecvenţa maximă Corect: a, c
c. 70%-80% din frecvenţa maximă
d. 100% din frecvenţa maximă 70. În testarea de efort la cicloergometru, creşterea
e. 90% din frecvenţa maximă progresivă a intensităţii efortului la fiecare
treaptă de efort este de:
Corect: c a. 10W
b. 25-30W
65. Obiectivele terapeutice ale pacienţilor c. 40W
coronarieni se pot realiza: d. 50W
a. medicamentos e. 20W
b. chirurgical
c. antrenament fizic Corect: b
d. drenajul de postură
e. reeducarea tusei
71. Criteriile de terminare a testului de efort sunt:
a. durerea anginoasă suportabilă
b. extrasistolia ventriculară agravată la efort (peste
25% din bătăi)
c. tahicardiile ectopice supraventriculare sau
fibrilaţia ventriculară
d. tulburările de conducere atrio-ventriculare sau
intraventriculare
e. creşterea TA peste 230/130mmHg

Corect: b, c, d, e

72. Ritmul minim de antrenament la pacientul

coronarian în faza a II-a a infarctului miocardic
acut este de:
a. 5 şedinţe/săptămână
b. 2 şedinţe/săptămână
c. 3 şedinţe/săptămână
d. 4 şedinţe/săptămână
e. zilnic

Corect: c

73. Complicaţiile posibile ale testării la efort sunt:

a. infarctul miocardic acut, oprirea cardiacă, decesul
b. hipotensiunea
c. insuficienţa respiratorie
d. insuficienţa circulatorie cerebrală acută
e. insuficienţa cardiacă congestivă

Corect: a, b, d, e

74. Contraindicaţii testării la efort sunt.

a. infarctul miocardic acut în primele 6 zile de
evoluţie
b. angină pectorală de efort
c. insuficienţa ventriculară stângă simptomatică
severă
d. hipertensiunea arterială (TAS 170 mmHg sau
TAD 100 mmHg)
e. stenoză aortică severă

Corect: a, c, e
TESTE GRILĂ KINETOPROFILAXIE

Bibliografie:
1. Tudor Sbenghe, Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală Bucureşti, 1999, pag 325 -336, 345-357.
1. Antrenamentul a u e
aerobic se i .
realizează d
e c f
printr-un a a
program de r n
3
exerciţii: 7 d e
a. cu o anumită º i r
durată o e
b. cu o anumită Corect - l
frecvenţă : a, b, v o
c. aplicate c a r
consecvent s
d 2. Efectele c Corect
. adaptative la u : a, b,
l d
nivelul
d a
e organismului sunt r 4. Dintre factorii
prezente:
care
i a. în c condiţionează
n timpul . răspunsurile
t efortului
adaptative
e prin a
n exerciţiu n individuale la
s fizic b. a antrenamentul
i în repaus l aerobic, fac
t c. în i excepţie:
ă cazul z a
ţ adaptării a .
i la t
altitudin o v
î i diferite r â
n d. în i r
t cazul l s
â exerciţiil o t
m or r a
p anaerob d
l e .
b
ă e. în somn
.
t a
o Corect p
a : a, b a s
r r e
e a x
3.
t u
Modificările l
e adaptative u
. l c. coeficientul de
apar la nivelul: inteligenţă
u
l a. organismului ca i d
a întreg .
b r
t . e n
e s i
m a p v
p p i e
e a r l
r r a u
a a t l
t t o
u u r d
r l e
 local b
c. hipertrofie C i
f
musculară o l
i
d. hipotrofie r e
t
musculară e
n
e. hipotonie c
e b
musculară t
s .
:
s
g
b
i r
,
n e
i u
ţ c
i c
a 6. Creşterea u
l VO2 max a
prin n
e kinetoprofila t
. xie în regim i
aerobic este: f
a a. mai mare la tineri i
b b. mai mare la c
i vârstnici a
l c. aceeaşi pentru b
i toate categoriile de i
t vârstă l
ă d. aceeaşi e
ţ pentru c. exprimă un nivel
i indivizii cu crescut de fitness
l aceeaşi d. apar doar
e greutate şi la
înălţime anumiţi
i e. independentă de pacienţi,
n alimentaţie în funcţie
d de
i Corect: parametri
v a i cardiaci
i iniţiali
d e. exprimă un nivel
7. Adaptările
u crescut al VO2 max
cardio-vasculare
a în repaus sunt:
l C
e a o
. r
Corect: e
c u c
ş t
o :
5. Efectele
r
adaptative la
a
nivelul
c ,
muşchilor se
u
manifestă a c
prin: n
a. creşterea t 8.
consumului de i
glicogen f
Adaptăril
muscular b. i
aport crescut c e cardio-
de oxigen a vasculare
 în repaus efortului fizic
înregistre se
ază caracterizeaz
următoare ă prin:
le a. creşterea
modificăr consumului
i ale de oxigen
parametril miocardic b.
or: scăderea
volumului
a. scăderea
bătaie cardiac
frecvenţei cardiace
c.
b.
scăderea
volumul creştere
ui a
sanguin debitulu
circulant i
c. cardiac
scăderea corespu
valorilor nzător
tensional cerinţel
e or
d. efortulu
creşte i
rea d. scăderea
volu consum
mului ului de
bătaie oxigen
cardia la
c e. nivelul
scăde miocard
rea ului
volu e. creşterea
mului consumu
bătaie lui de
cardia oxigen
c la
nivelul
C miocard
o ului
r
e C
c o
t r
: e
c
t
a
:
,
c
c
,
,
d
d

9. Adaptările
cardio-
vasculare
manifestate în
timpul
10. Modificările adaptative sanguine prin 15. Antrenamentul aerobic se realizează prin
antrenament aerobic nu sunt reprezentate de: următoarele tipuri de activităţi fizice:
a. creşterea valorilor colesterolului a. orice exerciţiu fizic care se face cu consum
b. scăderea valorilor trigliceridelor energetic în prezenţa oxigenului
c. scăderea cantităţii de hemoglobină b. orice exerciţiu fizic care se face cu consum
d. scăderea hematocritului energetic în absenţa oxigenului
e. scăderea trombocitelor c. numai activităţi sportive specifice
d. activităţi cotidiene
Corect: a, c, d, e e. orice activitate sportivă

11. Antrenamentul aerobic este indicat la pacienţii Corect: a, d

cu afecţiuni coronariene deoarece prin
modificările adaptative sanguine: 16. Antrenamentul aerobic în kinetoprofilaxie
a. scade riscul trombotic exclude următoarele tipuri de activităţi:
b. creşte riscul trombotic a. Mersul cu ritm rapid
c. creşte fibrinoliza b. Efortul la covor rulant
d. previne apariţia ischemiilor coronariene c. Pedalarea la bicicleta ergometrică sau simplă
e. scade fibrinoliza d. Exerciţii cu greutăţi
e. Baschet de performanţă
Corect: a, c, d
Corect: e
12. Modificările adaptative respiratorii apărute în
antrenamentul aerobic sunt reprezentate de: 17. Parametrii care caracterizează antrenamentul
a. creşterea frecvenţei respiratorii în mod special aerobic sunt următorii:
b. creşterea volumelor respiratorii a. intensitatea
c. scăderea volumelor respiratorii b. durata
d. scăderea capacităţii de difuziune alveolo-capilară c. frecvenţa
e. creşterea travaliului respirator d. variaţia
e. temperatura
Corect: b
Corect: a, b, c, d
13. Efectele adaptative la nivel psihic prin
antrenament aerobic: 18. Factorii care condiţionează alegerea exerciţiilor
a. nu apar decât la pacienţii cu tulburări emoţionale aerobice sunt:
b. sunt prezente la orice pacient a. abilităţile individuale
c. sunt utile în managementul stresului b. musculatura vizată
d. sunt utile pentru creşterea performanţelor c. preferinţa terapeutului
cognitive d. temperatura corporală
e. stimulează atenţia e. presiunea atmosferică

Corect: b, c, d, e Corect: a, b

14. Efectele adaptative obţinute prin antrenamentul 19. Notaţi semnificaţiile adevărate în legătură cu
aerobic în kinetoprofilaxia primară sunt: numărul de seturi pentru exerciţiile aerobice:
a. ireversibile a. se începe cu un set pentru fiecare exerciţiu
b. reversibile b. se creşte din 3 în 3
c. durează maxim o săptămână c. se creşte progresiv, până la maxim 6 seturi
d. menţinute numai dacă se menţine permanent un d. se creşte din 5 în 5
anumit grad de antrenament e. se creşte din 10 în 10
e. menţinute numai dacă se execută sporadic
exerciţii aerobice Corect: a, c

Corect: b, d 20. Ordinea aplicării exerciţiilor aerobice începe cu:

a. grupele musculare mici
b. grupele musculare mari
 c. cu membrele superioare 26. Specificaţi care dintre tipurile de antrenament
d. cu membrele inferioare aerobic nu se foloseşte singur, deoarece nu
e. cu hemicorpul drept determină creşterea VO2 max:
a. de anduranţă
Corect: b, c
b. de flexibilitate
c. de forţă
21. Variaţia programului aerobic semnifică d. submaximal
modificarea: e. supramaximal
a. poziţionării segmentelor mobilizate
b. raportului durata exerciţiilor/durata intervalelor de Corect: b
repaus
c. tipului de exerciţiu 27. Structura unui antrenament aerobic în
d. orelor la care se realizează antrenamentul kinetoprofilaxie cuprinde următoarele perioade,
e. numărului de participanţi la antrenament cu excepţia:
Corect: a, b, c a. adaptarea la microclimat
b. adaptarea la macroclimat
c. încălzirea
22. Conform principiului încărcării, intensitatea
d. exerciţiile
antrenamentului aerobic trebuie să fie: e. răcirea
a. la acelaşi nivel cu activităţile cotidiene
b. peste pragul stimulului de antrenament Corect: a, b
c. crescută progresiv
d. scăzută progresiv 28. Selectaţi enunţurile afirmative despre efectele
e. crescută brusc ca să poată produce creşterea forţei perioadei de încălzire a antrenamentului aerobic:
musculare
a. creşte fluxul sanguin muscular
Corect: b, c b. previne lezarea aparatului neuro-mio-artrokinetic
c. previne tulburărilr de ritm cardiac şi de irigaţie
coronariană
23. De obicei raportul intensitate/durată, utilizat în d. creşte performanţa musculară
antrenamentul aerobic, este: e. scade performanţa musculară
a. direct proporţional
b. invers proporţional Corect: a, b, c, d
c. aleator
d. dependent de greutatea pacientului 29. Tipurile de antrenament aerobic pot fi:
e. dependent de înălţimea pacientului
a. antrenament continuu
b. antrenament cu intervale
Corect: b
c. antrenament continuu cu intervale
d. antrenament cu circuit
24. Frecvenţa antrenamentului aerobic este: e. antrenament în circuit cu intervale
a. de 3-4 ori/ săptămână
b. de 3-4 ori pe zi Corect: a, c, d, e
c. o dată/ săptămână
d. în funcţie de efortul total realizat
e. zilnic

Corect: a, d

25. Exerciţiul aerobic muscular poate fi:

a. static
b. dinamic
c. izokinetic
d. izometric
e. izomorf

Corect: a, b, c, d
TESTE GRILĂ MASAJ

Bibliografie:
1. I D Nemeş, A Gogulescu, M Jurca - Masoterapie. Masaj şi tehnici complementare.Edit. Orizonturi Universitare,
Timişoara, pag. 17 - 21
1. Selectaţi r temperaturi e
care sunt e i centrale a f
a corpului d. l
efectele
scăderea e
generale temperaturi x
f
ale i centrale a o
l
masajului u corpului g
: x e e
a. u . n
cre l e
şter u h d
ea i i .
me p
tab u e n
olis r r u
mu i e m
lui n m a
baz a i i
al r a
b. n
t r
scă Corec e
der t: a, c, f
ea e Corec
l
me t: a,
e
tab 2. Selectaţi care b, e
x
olis sunt efectele locale ale e
mu 3. După
masajului: e
lui modul de
a .
baz acţiune al
al .
tipului de t
c.
d masaj o
am
eli e folosit, a
ora c efectele pot t
rea o fi: e
stăr n a
ii t . r
gen r ă
era a d s
le c i p
d t r u
. u e n
r c s
h a t u
i n e r
p t b i
e . l
r b e
e .
i
m n d
i r e
e d
e i
e z m
o r
. e a
r i
b c
c t
r t
i e s
e c u
ş v
c. . s
t
e creşterea
r Core
 ct: a, b.
c m C
5. Asupra
a o
ţesutului r
4. Asupra celular s
a e
tegumen subcutanat c
tului masajul t
d
masajul produce e :
produce următoarele
următoa efecte: ţ b
rele a e ,
efecte: . s
a. u c
scăderea t ,
s
secreţiei c
glandelor g
a d
sudoripare r
d a
b. e 6. Care afirmaţii
s
descuamar sunt adevărate
e
e a privind efectele
.
c. f
inhib
masajului
l c asupra
area u
creşte r muşchilor?
x e
rii u a
celule ş .
l t
lor
tinere e c
d
d. r
e m
vasod e
ilataţi a ş
e s s t
activă â a e
e n
. g d
e c
e o
v b.
n
a ţ t
s stimule e r
o ază s a
c refacer u c
o ea t t
n elastici
s i
tăţii
t m l
ţesutul
r u i
ui
i s t
conjun
c c a
ctiv
ţ u t
c. îmbunătăţeşte
i l e
schimburile
e a a
nutritive şi
r b
eliminarea
a .
reziduurilor
c d
t . s
i c
v s a
ă c d
a e
Corect: d
b, d e c
 o la nivelul u circulaţie
n tendoanelor? l c. la nivel
d a venos scade
a.
u ţ uşor presiunea
c i venoasă
t stimulează a d. creşterea
i creşterea fluxului
b supleţei l sanguin la nivel
i acestora b. o arteriolar e.
l c scăderea
i stimulează a fluxului
t propriocep l sanguin la nivel
a ţia ă arteriolar
t c. determină
e staza sanguină C C
a şi limfatică cu o o
c. scop nutritiv r r
creşt d e e
e . c c
perfo s t t
rman t : :
ţa i
musc m a b
ulară u , ,
d. l
scad e
a b d
e
z ,
perfo
rman ă 9. Care afirmaţii
ţa d sunt adevărate
musc c privind efectele
ulară i 8. Care afirmaţii fiziologice ale
e. r sunt adevărate masajului?
stim c privind efectele a
uleaz u masajului la .
ă l nivel circulator:
refac a
erea ţ a. la d
poste i nivelul e
fort a circulaţi c
ei o
C l capilare n
o o inhibă t
r c v r
e a a a
c l s c
t ă o t
: e m u
. o r
t a
a r
i n
,
n i t
h c b
c i i .
, b t
ă a s
e t t
c e i
7. Care afirmaţii sunt i a m
adevărate privind r b. la nivel u
efectele masajului c venos creşte l
viteza de
a 10. Care sunt
n contraindicaţii
t temporare
pentru masaj?
m
a
u
.
s
c
u p
l r
a o
r c
e
s
c
e
.
i
a
n
n
f
a
l
l
a
g
m
e
a
t
t
i
o
c
r
d
i
.
i
i
n a
h c
i u
b t
a e
r
e
a

c
i
r
c
u
l
a
ţ
i
e
i
e.
stimular
ea
eliminăr
ii
reziduur
ilor

Corect:
a, b, c, e
 b. procese inflamatorii cronice 16. Frământatul prezintă următoarele variante
c. tromboflebita tehnice:
d. neoplazii
a. cuta plimbată
e. boli acute ale organelor interne b. circular
c. masajul rindea
Corect: a, c, e d. ciupituri
e. pieptănatul
11. Care afirmaţie nu este adevărată pentru netezire?
a. efect relaxant Corect: a, b, c, d
b. efect stimulant
c. se aplică numai la sfârşitul altor manevre de 17. Care afirmaţii sunt adevărate pentru batere?
masaj
a. constă din presiunea ritmică
d. se aplică la începutul şedinţei de masaj
b. constă din lovirea ritmică a ţesuturilor superficiale
e. se aplică intercalată între alte manevre
sau profunde
c. determină hiperemie locală
Corect: c d. are efect reflex
e. nu are efect reflex
12. Netezirea prezintă următoarele variante tehnice:
a. cu regiunea tenară Corect: b, c, d
b. cu faţa dorsală a degetelor, uşor flectate
c. cu faţa dorsală a mâinii 18. Care sunt variantele tehnice ale baterii?
d. cu pumnul închis
a. percutatul
e. cu cotul
b. tocatul
c. tocatul tangenţial
Corect: a, b, c d. bătătoritul
e. măngăluirea
13. Fricţiunea-care afirmaţii sunt adevărate:
a. vizează ţesutul subcutanat Corect: a, b, c, d
b. vizează ţesuturile moi periarticulare
c. vizează ţesutul muscular în special 19. Vibraţiile se caracterizează prin:
d. vizează osul
a. imprimarea unor mişcări oscilatorii ritmice asupra
e. are efecte reflexogene
ţesuturilor
b. se pot realiza manual
Corect: a, b, e c. se realizează numai cu aparate vibratorii
d. stimulează circulaţia şi propriocepţia locală
14. Fricţiunea prezintă următoarele variante tehnice: e. se pot face cu vârful unui deget sau cu trei degete
a. cu vârful policelui sau al indexului reunite
b. cu rădăcina mâinii
c. prin lovirea ritmică a ţesuturilor Corect: a, b, d, e
d. prin rularea tegumentului
e. intensitatea depinde de unghiul de aplicare

Corect: a, b, e

15. Care afirmaţii sunt adevărate pentru frământat?

a. se adresează în special muşchilor
b. constă într-o comprimare gradată a ţesuturilor
c. se realizează prin ridicarea, torsiunea şi presarea
ţesuturilor pe planurile subiacente
d. creşte schimburile nutritive şi eliminarea toxinelor
e. ameliorează mobilitatea articulară

Corect: a, c, d
TESTE GRILĂ TERAPIE OCUPAŢIONALĂ
Bibliografie:
1. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998,
pagini 119-128
2. Daiana Popa, V. Popa, Terapie ocupaţională pentru bolnavii cu deficienţe fizice, Editura Universităţii din Oradea, 2003,
paginile 101-128, 145-158, 159-186, 188-242, 281-293, 306-317, 331-356
3. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 470-512
1. Care dintre C
definiţiile C C
o o
următoare sunt o
r r
adevărate pentru r
e e
terapia e
c c
c
ocupaţională: t t
t
a. Formă de : :
:
tratament care
foloseşte b a
a
activităţi şi ,
,
metode 4. Una dintre
specifice, pentru metode nu
b c
a dezvolta, reprezintă o
, ,
ameliora sau metodă de
reface
c e evaluare în
capacitatea de a
desfăşura terapia
activităţile 2. Subordonarea 3. ocupaţională:
necesare vieţii unui obiectiv a. Observaţia
individului, de a funcţional lucrativ Princip b
compensa pentru acţiunea iul de .
disfuncţii şi de a terapiei bază,
diminua O
ocupaţionale se specifi
deficienţe fizice r
b. Profesie care realizează prin cul
a
ajută o persoană următoarele trei terapie
r
cu incapacitate direcţii de lucru: i u
să îşi câştige a. Impunerea ocupaţ l
potenţialul anumitor activităţi ionale
maxim pentru individului este: z
independenţă şi b. Adaptarea a. Mobilizarea i
productivitate în activităţilor astfel atenţiei l
propria viaţă încât individul “să pacientului pe o n
c. Îndrumă facă” ce ar activitate fizică i
indivizii să se trebuie “cu ce şi manuală, care c
ajute singuri, poate” este atrăgătoare
să facă ce c. Adaptarea psihologic şi c
trebuie cu ce mediului care îl solicită
pot .
înconjurăt din punct de
d. Arta practică or la vedere somatic, I
de a promova deficitul psihic sau n
dependenţa funcţional mental t
funcţională al b. Stimularea şi e
prin utilizarea pacientulu dirijarea activităţilor r
activităţilor i c. Creşterea şi v
cotidiene d. Plasarea menţinerea forţei i
fără a modifica individu musculare u
echipamentul lui într- d. Refacerea şi l
sau mediu, când un menţinerea d. Documentul
este necesar anumit amplitudinii de medical
e. Nu foloseşte mediu mişcare e. e. Alcătuirea
activităţi pentru înconjur Redobândirea planului terapeutic
creşterea şi ător, controlului
restaurarea preexist muscular
stării fizice şi ent C
psihice a unei e. Adaptarea o
persoane la manierei unui r
nivel individ de a realiza o e
disfuncţional al sarcină, un scop c
vieţii cotidiene lucrativ t
 : l pacienţii
d. Hobby-uri cu
e diverse afecţiuni
e. Refacerea locomotori
5. Cele balansului i c.
enumerate Pacienţii
mai jos C neurologic
o i
reprezintă
r d. Pacienţii cu
activităţi afecţiuni senzoriale
e
ocupaţionale, c e. Foarte multe
cu o excepţie: t categorii de pacienţi
a. Autoîngrijirea :
zilnică Corect:
b e c, d, e
.
6. Pacientul care
A va urma un
c program de
t terapie
i
ocupaţională
v
i trebuie să fie
t evaluat
ă complet,
ţ evaluare ce
i cuprinde:
l a. Evaluarea
e tegumentului
b. Evaluarea aparat
e neuro-mio-
d artrokinetic
u c. Evaluarea
c funcţională
a (generală,
ţ adaptată la viaţa
i personală,
o profesională)
n d. Bilanţul
a posibilităţilor de
l adaptare
e e. Nici unul dintre
aspectele
c cuprinse la
. punctele a, b, c,
d
J
o Corect:
c a, b, c, d
u
l 7. Categoriile
de pacienţi
ş
i care
beneficiază
s de metodele
p terapiei
o ocupaţionale
r sunt:
t a. Limitate
u b. Doar
8. Programele de terapie ocupaţională oferă: Corect: a, c, d
a. Evaluarea clinică a pacientului
b. Evaluarea complexă a stării pacientului şi 13. Modalităţile de gradare în cadrul activităţilor
aplicarea unei asistenţe specifice esenţiale pentru amplitudine de mişcare sunt:
c. Dezvoltă, ameliorează, susţine sau reface a. Distanţarea obiectelor de manipulat
abilităţile fizice pentru viaţa cotidiană, pentru b. Mărimea obiectelor şi sculelor (pentru
muncă sau activităţi productive, de vacanţă prehensiune)
d. Menţine constante performanţele cognitive, c. Schimbarea planului de lucru
senzitivo-senzioriale, psiho-sociale d. Lucrul cu manşete de plumb din ce în ce mai
e. Identifică şi facilitează angajarea pacientului în grele
ocupaţii sănătoase, lipsite de risc e. Poziţionarea echipamentului

Corect: b, c, e Corect: a, b, e

9. Principalele tehnici de bază utilizate în terapia 14. Scopurile metodelor neesenţiale folosite în
ocupaţională sunt: programul de terapie ocupaţională sunt:
a. Olăritul a. A antrena forţa şi rezistenţa musculară
b. Prelucrarea lemnului şi fierului b. A reface amplitudinea de mişcare
c. Împletitul nuielelor, rafiei, papurei etc. c. A crea scheme practice de mişcare
d. Ţesutul la război, gherghef d. A antrena abilităţi sensoriomotorii
e. Marochinăria e. A dezvolta capacităţi perceptuale şi cognitive

Corect: a, b, c, d Corect: c, d, e

10. Tehnicile de exprimare utilizate în terapia 15. Gestualităţile din ADL-uri (activităţi
ocupaţională cuprind: neesenţiale) deseori folosite în programul de
a. Preocupări cu caracter artistic terapie ocupaţională sunt:
b. Preocupări cu rol de comunicare a. Ridicat-aşezat de pe scaun
c. Jocurile distractive b. Intrat-ieşit din baie (cada de baie)
d. Bucătărie-cofetărie c. Spălat-bărbierit-pieptănat-şters cu prosopul
e. Cartonajul şi tipografia d. Elemente din gestica mâncatului, îmbrăcatului
e. Împingerea cu piciorul pe podea a unor obiecte
Corect: a, b
Corect: a, b, c, d
11. În terapia ocupaţională modernă există
următoarele tipuri de metode de lucru: 16. Categoriile de metode ajutătoare din
a. Metode sportive componenţa programului de terapie
b. Metode esenţiale ocupaţională sunt:
c. Metode neesenţiale a. Activităţile de tip ADL
d. Metode facultative b. Activităţile de tip I-ADL
e. Metode ajutătoare c. Exerciţiile terapeutice
d. Fizioterapia
Corect: b, c, e e. Ortezarea

12. În alegerea activităţilor semnificative Corect: c, d, e

(esenţiale), care au un scop final, se ţine seama
de mai multe condiţii: 17. Nivelele de probleme care alcătuiesc planul
a. Să se justifice pentru un anumit pacient, să fie terapeutic într-u program de terapie
acceptată ocupaţională prezintă următoarea succesiune
b. Să nu solicite o participare activă fizică şi mintală logică:
c. Să realizeze recuperare deficitelor prezentate de
a. Determinarea „scopului final” → identificarea
pacient
„ariei de performanţă”→ identificarea deficitelor
d. Să dezvolte abilităţi care să mărească performanţa
din „componenta de performanţă” prin evaluare
de viaţă
e. Să promoveze dependenţa pacientului, indiferent
starea sa funcţională
 b. Determinarea „scopului final” → identificarea c. Fac referire la abilităţile tehnice, sociale,
deficitelor din „componenta de performanţă” prin complexe de mediu
evaluare → identificarea „ariei de performanţă” d. Caracterizează individul independent
c. Identificarea „ariei de performanţă”→ e. Reprezintă un mijloc de evaluare exclusiv în
determinarea „scopului final” → identificarea terapia ocupaţională
deficitelor din „componenta de performanţă” prin
evaluare Corect: a, b, c, d
d. Identificarea „ariei de performanţă”→
identificarea deficitelor din „componenta de 22. I-ADL-urile includ:
performanţă” prin evaluare → determinarea a. Activitatea casnică
„scopului final” b. Deprinderi pentru convieţuirea în comunitate
e. Identificarea deficitelor din „componenta de c. Autoîngrijirea sănătăţii
performanţă” prin evaluare → determinarea d. Măsuri de securitate şi manipularea obiectelor din
„scopului final” → identificarea „ariei de mediu
performanţă” e. Alimentarea şi toaleta

Corect: a Corect: a, b, c, d

18. În metodologia de lucru în terapia ocupaţională 23. Importanţa analizării ADL-urilor în terapia
se descriu următoarele „componente de ocupaţională rezidă în următoarele aspecte:
performanţă”: a. Contribuie la precizarea diagnosticului pozitiv de
a. Activităţi de tip ADL boală
b. Componenta senzomotorie b. Nu exprimă nivelul de performanţă al unui individ
c. Componenta cognitivă c. Arată nivelul de performanţă al individului, ca o
d. Componenta psihosocială linie de pornire de la care pot fi măsurate
e. Componenta profesională progresele sau regresele
d. Reprezintă un ghid pentru modificările care
Corect: b, c, d trebuie făcute în activitatea de rutină a individului
e. Contribuie la precizarea diagnosticului funcţional
19. Care dintre următoarele aspecte se încadrează în şi a prognosticului, cu exprimarea nivelului de
componenta senzomotorie: incapacitate
a. Memorie Corect: c, d, e
b. Atenţie
c. Self-control
d. Toleranţă la efort
24. Programul pentru refacerea ADL-urilor în
e. Control motor cadrul terapiei ocupaţionale este complex,
făcând referire la următoarele aspecte:
Corect: d, e a. Executare pentru antrenare a diverselor ADL-uri
deficitare
20. ADL-urile, definite ca abilităţi de bază legate de b. Obişnuirea pacientului cu mijloace ajutătoare
activităţile obişnuite zilnice ale omului, se pentru realizarea ADL-urilor
grupează în următoarele categorii: c. Modificări în mediul ambiant al pacientului
d. Deprinderea acelor ADL-uri care nu sunt
a. De autoîngrijire deficitare, cu neglijarea acestora din urmă
b. De mobilitate e. Menţinerea constantă a mediului ambiant, fără
c. De forţă modificări ale sale
d. De comunicare
e. De manipulare Corect: a, b, c
Corect: a, b, d, e
25. Secvenţa activităţilor în antrenamentul gradat
pentru autoîngrijire din cadrul antrenamentului
21. I-ADL-urile reprezintă o categorie aparte a
pentru ADL este următoarea:
ADL-urilor deoarece:
a. Alimentaţie, pieptănat, continenţa sfincteriană,
a. Sunt mai elaborate transferurile, toaleta personală, dezbrăcatul,
b. Necesită o participare mai mare a proceselor îmbrăcatul, baia sau duşul
cognitive
 b. Alimentaţie, transferurile, toaleta personală,
dezbrăcatul, îmbrăcatul, pieptănat, continenţa
sfincteriană, baia sau duşul
c. Alimentaţie, pieptănat, continenţa sfincteriană,
dezbrăcatul, îmbrăcatul, transferurile, toaleta
personală, baia sau duşul
d. Alimentaţie, pieptănat, îmbrăcatul, continenţa
sfincteriană, transferurile, toaleta personală,
dezbrăcatul, baia sau duşul
e. Alimentaţie, baia sau duşul, pieptănat, continenţa
sfincteriană, transferurile, toaleta personală,
dezbrăcatul, îmbrăcatul
28. Corectarea deficitului de transfer se face prin
învăţarea pacientului cu una dintre următoarele
tehnici de transfer adecvate pentru deficitul lor
funcţional:
a. Transferul independent, din şezând în ortostatism,
din scaunul cu rotile pe u scaun obişnuit, din
scaunul cu rotile în pat
b. Transferurile asistate de una sau două persoane
c. Transferurile prin liftare, cu sau fără scripeţi
d. Transferul coordonat verbal de o persoană
e. Transferul prin liftare cu orteze

Corect: a Corect: a, b, c

26. Dintre adaptările locuinţei care permit facilitarea 29. Obiectivele generale ale programului de terapie
îmbăiatului la un pacient cu limitare de forţă şi ocupaţională la un pacient cu sechele
mobilitate, care urmează un program de terapie posttraumatice nu includ:
ocupaţională, fac parte: a. Obţinerea cât mai rapidă a independenţei
a. Bara fixă de sprijin pe peretele de lângă cada de funcţionale
baie b. Recuperarea mobilităţii în contextul unghiurilor
b. Taburete plasat în interiorul căzii de baie funcţionale
c. Covoraşe cu ventuze pentru prevenirea alunecării, c. Creşterea statusului algo-disfuncţional
plasate în interiorul şi lângă cada de baie d. Readaptarea pacientului la activitatea anterioară
d. Robinete cu filet e. Creşterea indicelui de calitate a vieţii
e. Duş fix cu furtun rigid şi capăt cu mâner
Corect: c
Corect: a, b, c
30. Derularea programului de terapie ocupaţională
27. Terapia ocupaţională este performată la la un pacient cu sechele posttraumatice se face
pacientul vârstnic după evaluarea completă a prin ameliorarea gestualităţii cotidiene în
acestuia şi încadrarea sa într-una din diverse secţiuni, cu excepţia:
următoarele 3 categorii: a. Mediul menajer cotidian
a. Persoană vârstnică sănătoasă, cu incapacitate b. Aspectele de toaletă
funcţională fizică şi psihologică determinată de c. Activităţile domestice
sindromul de dezadaptare d. Activităţile ateliere şi grădinărit
b. Persoană vârstnică sănătoasă, fără incapacitate e. Sala de operaţii
funcţională fizică şi psihologică determinată de
sindromul de dezadaptare Corect: e
c. Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă
conservată, care face boală cu caracter 31. Programul de terapie ocupaţională la pacientul
disfuncţional neurologic se derulează etapizat şi urmăreşte:
d. Persoană vârstnică relativ activă cu independenţă a. Refacerea independenţei maxime
conservată, care face boală fără caracter b. Recuperarea specifică
disfuncţional c. Pregătirea pentru revenirea în mediul familial şi
e. Persoană vârstnică care prezintă o încărcătură profesional
disfuncţională cumulativă d. Menţinerea cât mai mult posibil a dependenţei
pacientului de alte persoane
Corect: a, c, e e. Pregătirea pentru scoaterea pacientului din mediul
său de viaţă anterior

Corect: a, b, c

32. În cadrul unui program de terapie ocupaţională

la un pacient neurologic nu se urmăreşte:
a. Îmbrăcarea şi toaleta zilnică
 b. Transferurile şi deplasările 37. Diagonala D2 flexie pentru extremitatea
c. Posibilităţile de alimentare superioară (flexia, abducţia, rotaţie externă
d. Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale umăr) din cadrul metodei Kabat nu se regăseşte
e. Capacitatea de comunicare în următoarele activităţi funcţionale:
a. Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna
Corect: d
de aceeaşi parte
b. Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna
33. Cele mai importante categorii de aparatură opusă
tehnică ajutătoare din terapia ocupaţională sunt: c. Ridicarea rachetei la serviciu, în cadrul jocului de
a. Ortezele tenis
b. Protezele d. Înotul pe spate
c. Medicamentele e. Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
d. Furculiţa, cuţitul, lingura adaptate
e. Mijloacele tehnice ajutătoare pentru îmbrăcat Corect: b, e

Corect: a, b, d, e 38. Diagonala D2 extensie pentru extremitatea

superioară (extensia, adducţia, rotaţie internă
34. La pacientul protezat pentru amputaţie de umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în
membru superior, programul de terapie următoarele activităţi funcţionale:
ocupaţională urmăreşte: a. Aruncarea la baseball
a. Utilizarea cât mai puţin a membrului superior b. Încheierea nasturilor laterali cu mâna de partea
protezat în activităţile cotidiene opusă
b. Scoaterea din mediul profesional a pacientului, cu c. Lovirea mingii la serviciu (în jocul de tenis)
recomandarea repausului d. Ridicarea rachetei la serviciu, în cadrul jocului de
c. Exerciţii de apropiere a obiectelor tenis
d. Programe care să asigure prehensiunea activă şi e. Înotul pe spate
pasivă, menţinerea prin presiune pe obiect
e. Exerciţii de desprindere de obiect Corect: a, b, c

Corect: c, d, e 39. Diagonala D1 flexie pentru membrul inferior

(flexie, adducţie, rotaţie externă şold) din cadrul
35. Diagonala D1 flexie pentru extremitatea metodei Kabat se regăseşte în următoarele
superioară (flexia, adducţia, rotaţie externă activităţi funcţionale:
umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în
a. Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat
următoarele activităţi funcţionale: b. Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral
a. Mâna la gură în timpul alimentaţiei c. Lovirea mingii de fotbal
b. Lovitura de tenis (forehand) d. Îmbrăcarea pantalonilor
c. Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna e. Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
opusă
d. Rostogolirea din decubit dorsal în decubit ventral Corect: a, b, c
e. Toate activităţile de la punctele a, b, c, d
40. Diagonala D1 extensie pentru membrul inferior
Corect: e (extensie, abducţie, rotaţie internă şold) din
cadrul metodei Kabat nu se regăseşte în
36. Diagonala D1 extensie pentru extremitatea următoarele activităţi funcţionale:
superioară (extensia, abducţia, rotaţie internă
a. Lovirea mingii de fotbal
umăr) din cadrul metodei Kabat se regăseşte în
b. Îmbrăcarea unui crac al pantalonului
următoarele activităţi funcţionale: c. Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
a. Pieptănatul părului pe o parte a capului, cu mâna d. Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat
opusă e. Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral
b. Lovitura de tenis (backhand)
c. Deschiderea uşii la maşină dinăuntru Corect: a, d, e
d. Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal
e. Mâna la faţă când se şterge cu prosopul 41. Diagonala D2 flexie pentru membrul inferior
(flexie, abducţie, rotaţie internă şold) din cadrul
Corect: b, c, d
 metodei Kabat se regăseşte în următoarele 45. Modalităţile de a încorpora membrul superior la
activităţi funcţionale: pacientul hemiplegic în activitatea funcţională,
a. Lovirea mingii de fotbal într-un program de terapie ocupaţională, sunt:
b. Îmbrăcarea unui crac al pantalonului a. Activităţile bilaterale
c. Rostogolirea din decubit ventral în decubit dorsal b. Posturarea antalgic, antideclivă
d. Lovitura de karate c. Ghidarea membrului superior paralizat de către
e. Aproprierea călcâielor în înotul bras terapeut
d. Ghidarea prin mişcări brutale a membrului în
Corect: d, e diferitele activităţi
e. Încărcarea pe membrul superior plegic în timpul
42. Diagonala D1 extensie pentru membrul inferior desfăşurării activităţii
(extensie, abducţie, rotaţie internă şold) din
cadrul metodei Kabat se regăseşte în Corect: a, c, e
următoarele activităţi funcţionale:
a. Încălţarea unui pantof cu piciorul încrucişat 46. Activităţile terapeutice promovate în programul
b. Răsturnarea din decubit dorsal în decubit lateral de terapie ocupaţională pentru recuperarea
c. Începutul mersului membrului superior la pacientul hemiplegic
d. Şezut alungit cu picioarele încrucişate sunt:
e. Lovirea mingii de fotbal a. Clădirea conurilor
b. Aranjarea unui mozaic de cuburi
Corect: c, d c. Adunarea unor boabe de fasole
d. Tricotatul
43. Corespondenţele corecte între activităţile e. Pedalarea la cicloergometru
funcţionale şi schemele bilaterale simetrice în
cadrul metodei Kabat sunt următoarele: Corect: a, b, c
a. Schema bilaterală simetrică D2 extensie ↔
dezbrăcarea puloverului 47. Mijloacele prin care se realizează obiectivele
b. Schema bilaterală simetrică D2 flexie ↔ ridicarea terapiei neuroevolutive aplicate în îngrijirea
unei cărţi grele de pe un raft înalt al bibliotecii permanentă a pacientului hemiplegic sunt:
c. Schema bilaterală simetrică D1 extensie ↔ a. Rearanjarea locuinţei
desprinderea de pe scaun b. Abordarea pacientului
d. Schema bilaterală simetrică D2 extensie ↔ c. Antrenamentul pentru ADL
desprinderea de pe scaun d. Poziţionarea în pat
e. Schema bilaterală simetrică D2 extensie ↔ e. Toate mijloacele precizate anterior
ridicarea unei cărţi grele de pe un raft înalt al
bibliotecii Corect: e

Corect: a, b, c 48. Ordinea valorii terapeutice a poziţiilor de bază

44. Schemele reciproce în metoda Kabat, în care
membrele perechi efectuează mişcări în acelaşi
timp, în scheme opuse cu efect stabilizator
asupra capului, gâtului şi trunchiului, au
exprimare în activităţi funcţionale de tipul:
a. Mersul
b. Aruncarea mingii la baseball
c. Înotul indian
d. Mersul pe o bară cu membrele superioare unul în
flexie şi altul în extensie
e. Toate activităţile cuprinse la punctele a, b, c, d
din cadrul programului recuperator al pacientul
hemiplegic este următoarea:
a. Decubit lateral de partea paralizată → decubit
lateral de partea sănătoasă → decubit dorsal
b. Decubit lateral de partea paralizată → decubit
dorsal → decubit lateral de partea sănătoasă
c. Decubit lateral de partea sănătoasă → decubit
lateral de partea paralizată → decubit dorsal
d. Decubit lateral de partea sănătoasă → decubit
dorsal → decubit lateral de partea paralizată
e. Decubit dorsal → decubit lateral de partea
paralizată → decubit lateral de partea sănătoasă

Corect: e Corect: a
49. Măsurătorile necesare pentru prescrierea c. Un terapeut se plasează în faţă iar celălalt în
scaunului rulant sunt următoarele: spatele pacientului
a. Înălţimea braţelor d. Se utilizează la pacienţii neurologici
b. Înălţimea spatelui e. Permite un control mai bun asupra feselor şi
c. Adâncimea şezutului trunchiului
d. Înălţimea pacientului
e. Circumferinţa (talia) pacientului Corect: c, d, e

Corect: a, b, c 54. Îmbrăcarea la pacientul hemiplegic sau cu

50. Aspectele care trebuie luate în considerare
pentru ca pacientul să îşi poată propulsa singur
scaunul rulant sunt:
a. Existenţa unei mobilităţi adecvate la nivelul
coloanei vertebrale
b. Existenţa unei forţe suficiente de prehensiune
bilaterală
c. Forţă musculară la nivelul braţelor
d. Forţă musculară la nivelul coapselor şi gambelor
e. Rezistenţă fizică la efort, suficientă pentru a
permite manevrarea independentă a scaunului
rulant
amputaţie de membru superior, în cadrul unui
program de terapie ocupaţională, presupune
următoarele aspecte:
a. Hainele se plasează la îndemâna pacientului
b. Pacientul se află în poziţie şezândă, sigură, pentru
a preveni manifestările tulburărilor de balans
c. Se începe îmbrăcatul cu braţul şi piciorul afectate,
iar dezbrăcatul cu braţul şi piciorul neafectate
d. Există mai multe metode de îmbrăcare /
dezbrăcare pentru cămăşile cu nasturi
e. Se recomandă obiecte de îmbrăcăminte cu cât mai
multe accesorii
Corect: a, b, c, d
 Corec m transfer pentru matis
t: b, c, u pacientul aflat în male
e s scaun rulant, infla
c componente ale mato
u programului de rii
51. Poziţionarea şi b. Permite un
aliniamentul l terapie
a control mai bun
corect în ocupaţională, asupra
r sunt în număr de
scaunul rulant extremităţilor
c 4 cu o excepţie,
au următoarele . superioare
obiective: şi anume:
E
a v a. Transfer
. it prin pivotare din
a poziţie
P r ortostatică b.
r e Transferul cu
e a ajutorul
v e scândurii de
e s alunecare c.
n c Transfer prin
i a pivotare cu
r r genunchii
e e flectaţi
a l d.
o Trans
r fer
d
d depen
i
. dent
f
de 4
o
P perso
r
r ane e.
m
o Trans
i
m fer
t
o depen
ă
v dent
ţ
a de 2
i
r perso
l
e ane
o
a
r
Corect
b
f :d
.
u
C
n 53. Care dintre
r
c următoarele
e
ţ aspecte sunt
ş
i
t adevărate pentru
e
e i transferul asistat
r de 2 persoane la
e.
e pacientul aflat în
Menţinerea
a scaun rulant:
unei funcţii
respiratorii a. Se
t
optime utili
o
n zeaz
Corect ă la
u
: a, c, paci
s
d, e enţii
u
l cu
u 52. Tehnicile afec
i comune de ţiuni
reu
 respectată la
55. Îmbrăcarea îmbrăcarea
pantalonilor la pacientului cu
pacientul paraplegie,
hemiplegic, în aflat în scaun
cadrul unui rulant este
program de următoarea:
terapie a. Şosete,
ocupaţională, cămaşă
presupune sau
următoarele rochie,
aspecte: lenjerie
a. Dacă de corp,
îmbrăcarea se pantaloni
face cu sau
pacientul indispen
plasat în sabili,
scaunul pantofi
rulant, acesta b. Şosete,
va sprijini lenjerie
picioarele pe de
sol şi nu pe corp,
suportul pantalo
scaunului ni sau
b. Măsura indispe
pantalonilor să fie nsabili,
mai mare cu un pantofi
număr ,
şi suficient de cămaşă
largi jos sau
c. Pantalonii se rochie
îmbracă după ce au c. Şosete,
fost puse pantofi,
şosetele, dar lenjerie de
înainte de a se corp,
încălţa pantaloni
d. Se îmbracă sau
iniţial indispensab
membrul ili, cămaşă
inferior sau rochie
sănătos, apoi d. Şosete,
cel afectat pantaloni
e. Pentru a sau
evita indispens
căderea abili,
pantalonilor pantofi,
la trecerea lenjerie de
peste şold se corp,
recomandă cămaşă
ca mâna sau rochie
afectată să e. Şosete, pantaloni
fie sau indispensabili,
ţinută pe lângă pantofi,
trunchi cămaşă sau
rochie, lenjerie
Corect: de corp
a, b, c

56. Succesiunea
care trebuie
 Corect: b b. Scaun special în cabina de duş
c. Covor care alunecă
57. Etapele unui program de terapie ocupaţională d. Burete fără mâner lung, săpun normal
performat la un pacient paraplegic sunt e. Bare de sprijin fixate la marginea căzii
următoarele:
Corect: a, b, e
a. Obţinerea autonomiei şi performarea activităţilor
în pat
b. Performarea activităţilor în poziţie şezândă 61. La pacientul cu traumatism vertebro-medular cu
c. Performarea activităţilor în poziţie verticală nivel lezional la nivel C3-C4 se descriu
d. Recuperarea independenţei pacientului următoarele capacităţi / limite funcţionale:
e. Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor a. Dependenţă totală în sfera ADL-uri
numai în scaunul rulant b. Pacientul poate utiliza scaunul electric comandat
cu bărbia sau penumatic
Corect: a, b, c, d c. Este necesară asistarea respiratorie temporară sau
permanentă
58. Etapele unui program de terapie ocupaţională d. Sunt posibile activităţi comandate cu ajutorul
performat la un pacient tetraplegic sunt gurii (întoarcerea paginilor, dactilografiere,
următoarele: jocuri)
e. Pacientul necesită supraveghere şi îngrijire atentă
a. Refacerea unei independenţe maxime pentru
în permanenţă
alimentare, comunicare, toaletă, îmbrăcare,
transferuri, deplasări
Corect: b, c, d, e
b. Recuperarea specifică în funcţie de nivelul
lezional
c. Pregătirea pentru reinserţia socială şi profesională 62. La pacientul cu traumatism vertebro-medular cu
d. Performarea activităţilor în poziţie verticală nivel lezional la nivel C7-T1 se descriu
e. Deplasarea permanentă şi derularea activităţilor următoarele capacităţi / limite funcţionale:
numai în scaunul rulant a. Transferul dependent din pat în scaun rulant şi
invers
Corect: a, b, c b. Întoarcerea în pat de pe o parte pe alta şi ridicarea
în şezut
59. Criteriile minime pentru îmbrăcare la pacientul c. Nu îşi poate asigura independent igiena personală,
cu tetraplegie sunt: îmbrăcarea
d. Se poate alimenta independent cu echipamente de
a. Existenţa unei forţe musculare de valoare -3 sau 3
asistenţă
la muşchii deltoid, trapez mijlociu şi superior,
e. Nu poate şofa un automobil cu adaptări
rotatorii umărului, romboizi, biceps, supinatori,
extensori radiali ai carpului
Corect: b, d
b. Existenţa unei forţe musculare de valoare 3 sau 4
la muşchii deltoid, trapez mijlociu şi superior,
rotatorii umărului, romboizi, biceps, supinatori, 63. La pacientul cu traumatism vertebro-medular cu
extensori radiali ai carpului nivel lezional la nivel T10-L2 se descriu
c. O amplitudine articulară de 0º-90º abducţie şi următoarele capacităţi / limite funcţionale:
flexia umăr, 0º-80º rotaţia internă umăr, 0º-30º a. Independenţă pentru majoritatea activităţilor
rotaţia externă umăr, 15º-140º flexia cotului b. Independenţă în autoîngrijire, igienă, sport
d. Imposibilitatea balansului din şezând în pat sau în c. Independenţă în activităţi profesionale şi casnice
cărucior d. Ambulaţie posibilă, cu dificultăţi, folosind orteze
e. Prehensiunea cu degetele cu ajutorul unei prize şi mijloace ajutătoare de mers
realizate prin tenodesis sau cu ajutorul ortezei de e. Este posibilă ambulaţia independentă cu orteze
mâna cu balama scurte de picior şi cârje

Corect: b, c, e Corect: b, c, d

60. Activităţile de igienă şi toaletă personală la 64. Activităţile ocupaţionale indicate la pacientul cu
pacientul hemiplegic, în cadrul unui program de poliartrită reumatoidă sunt:
terapie ocupaţională, presupune următoarele a. Rezistive
aspecte: b. Promovează mobilizarea articulaţiei pe un anumit
a. Se recomandă maşina de bărbierit electrică sector de mişcare
 c. Atractive c. Activităţile recomandate pentru paciente sunt cele
d. Astfel alese încât ţin seama de toate articulaţiile casnice
afectate d. Activităţile recomandate pentru pacienţi sunt de
e. Nonprotective pentru articulaţii tipul olărit, tâmplărie, împletit nuiele, ţesut
e. Nu trebuie respectat aspectul funcţional
Corect: c, d
Corect: a, b, c, d
65. Principiile care stau la baza terapiei
ocupaţionale în reumatismele inflamatorii sunt: 69. Principalele aspecte kinetice de care trebuie
a. protecţia articulară ţinut seama într-un program de terapie
b. principiul conservării energiei ocupaţională aplicat la un pacient care a suferit
c. evitarea oricărei activităţi leziuni traumatice la nivelul mâinii sunt:
d. simplificarea activităţilor a. Obţinerea unei amplitudini de mişcare şi a unei
e. principiul progresivităţii prehensiuni adecvate în condiţiile unei forţe
musculare optime pentru grupele musculare
Corect: a, b, d flexoare şi extensoare ale mâinii
b. Limitarea participării muşchilor interosoşi, cu rol
66. Principiile de protecţie articulară care rtebuie în stabilizarea regiunii metacarpofalangiene
respectate la pacientul cu poliartrită reumatoidă c. Stimularea comenzii centrale prin promovarea
care urmează un program de terapie mişcărilor spontane uzuale
ocupaţională sunt: d. Deplasări articulare maxime de la început, imediat
posttraumatic
a. Menţinerea forţei musculare şi a amplitudinii de
e. Promovarea prehensiunii de forţă
mişcare (în cursul ADL-urilor toate articulaţiile
trebuie mobilizate pe amplitudinea maximă)
Corect: a, b, c
b. Evitarea poziţiilor şi a penselor care favorizează
deformările articulare
c. Folosirea fiecărei articulaţii în planul său 70. Activitatea aleasă în programul de terapie
anatomic cel mai stabil şi mai funcţional ocupaţională la pacientul cu traumatisme la
d. Utilizarea articulaţiilor celor mai puternice pentru nivelul membrelor inferioare respectă
diferite activităţi următoarele indicaţii:
e. Folosirea şi menţinerea articulaţiilor în poziţii fixe a. În cursul derulării sale se evită atitudinile vicioase
prelungite ale trunchiului şi membrelor
b. În cursul derulării sale se evită poziţia de
Corect: a, b, c, d rotaţie când pacientul este aşezat
c. Se preferă activităţile de tip ţesut,
67. În cadrul evaluării la pacientul cu durere macrame, cartonaj
lombară pentru aplicarea unui program de d. Se indică folosirea unor mijloace
terapie ocupaţioanală trebuie observate ajutătoare de tip microcontacte
următoarele activităţi: e. Activitatea poate solicita cu încărcare
oricare dintre segmentele membrelor inferioare
a. Îmbrăcatul, toaleta, autoîngrijirea
b. Mobilitatea în scaun
Corect: a, b, c, d
c. Transferurile
d. Spălatul vaselor şi pregătirea mâncării
e. Ridicarea şi transportul obiectelor foarte uşoare

Corect: a, c, d

68. La un pacient cu traumatism la nivelul umărului,

programul de terapie ocupaţională din cadrul
asistenţei medicale de recuperare se
caracterizează prin:
a. Activităţi care se derulează în condiţii de
indoloritate
b. Activităţi care se derulează din suspendare,
aparatele de imobilizarea asigurând mâinii o
mobilizare facilă
TESTE GRILĂ ORTEZARE - PROTEZARE
Bibliografie:
1. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, Recuperarea membrului superior ortezat şi protezat, Editura Medicală Universitară
Craiova, 2002, pagini 7-27, 44-90, 111-164, 190 - 274
2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, Bucureşti., 1981;
pagini 309-313, 362-365, 408 - 414
3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 517-519
4. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 488-490
5. Delia Cinteză, Daniela Poenaru, Ortezarea în recuperarea medicală, Editura Vox, Bucureşti, 2004
 re segmentul c. acceptabile din
1. Care dintre e. una dintre respectiv prin punct de
următoarele definiţii cele mai transferul de vedere
caracterizează important forţă de la o cosmetic, mai
noţiunea de e exerciţii zonă ales pentru
orteză: din topografică la cele folosite la
a. mijloc / kinetotera alta extremitatea
pia pasivă e. protecţie a distală a
dispozitiv extern
structurilor membrului
folosit pentru
C segmentului superior
modificarea
o respectiv d. uşor de
caracteristicilor
r (muşchi, întreţinut şi de
structurale şi
e ligamente, oase, curăţat; simple,
funcţionale ale
sistemului neuro c nervi, vase) pe în sensul
- t toată facilităţii
mioartrokinetic, : perioada (uşurinţei)
cu menţinerea programului de montării /
sau refacerea a recuperare demontării (“pus
funcţiei , / scos”) corecte
segmentului la Corect: e. utile, să
care este aplicată d servească în
c
b. aparat sau realitate
dispozitiv 3. Oricare dintre scopului
2. Ortezele propus,
de au rol ortezele folosite în
substituţie practica medicală ajustabile
multiplu diferitelor faze
artificială trebuie să prezintă
folosit în evolutive ale
recupera următoarele suferinţei
pentru calităţi:
înlocuirea rea respective
diferitelor medical a. grele, cu
segmente ă, dar nu durabilitate scăzută C
absente sau b. confortabile, o
asigură:
organe ale tolerate r
a. imobilizarea sau corespunzător e
corpului
susţinerea unei c
c. dispozitiv
articulaţii sau t
adăugat corpului
unui segment al :
unei persoane
corpului,
pentru a susţine,
asigurând astfel
a poziţiona, a b
prevenirea /
imobiliza, a ,
corectarea
corecta
deformărilor şi
diformităţi, a c
asista forţa menţinerea
articulaţiei într-o ,
musculară, a
modifica tonusul poziţie cât mai
funcţională d
muscular sau a ,
promova b. îmbunătăţirea
mişcarea unor funcţiei
segmente articulare în e
d. condiţiile unei
asistări 4. Oricare dintre
corespunzătoare protezele folosite
modalit a mobilităţii la
ate în practica
acel nivel, cu
fizică medicală trebuie
posibilitatea
pentru aplicării unei să prezintă
creştere tracţiuni următoarele
a forţei c. controlul unei calităţi:
şi mişcări direcţionate a. confecţionată din
rezistenţ d. durerea şi material dur, rezistent
ei presiunea în b. acceptabilă
muscula
 din punct de a
vedere d. hârtia
cosmetic, e. fibrele sintetice,
fără materiale plastifiabile
determinarea
modificărilor Corect: d
trofice la
nivelul 6. Fiecare orteză
bontului
c. să posede este prezentată
relief adaptat în detaliu, prin
segmentului intermediul mai
protezat şi multor
caracteristicil fotografii (din
or bontului cu diferite
care trebuie unghiuri) şi
să se însoţită de o
articuleze fişă tehnică,
d. uşor de întreţinut, care cuprinde
de aplicat la nivelul următoarele
bontului elemente:
e. să nu se modifice
în raport cu a. numele şi
evoluţia tipul
afecţiunilor ortezei-
asociate statică sau
dinamică,
Corect: temporară
b, c, d sau
definitivă
5. Ortezele se b. indicaţiile sale
terapeutice,
confecţionea obiectivele
ză din montării sale
următoarele la un anumit
materiale, cu segment
o excepţie:
a. metalul (oţel călit
- inoxidabil, aliaj de
aluminiu)
b
.

p
l
a
s
t
i
c
u
l

c
.

p
i
e
l
e
 c. descrierea materialului din care este 11. Selectarea protezei optime pentru pacientul cu
confecţionată, durata în care se poate realiza, amputaţie de membru se realizează în baza unor
dificultatea de execuţie criterii, cu excepţia:
d. alte menţiuni sau remarci cu privire la orteza
respectivă a. nivelul amputaţiei membrului respectiv
e. date despre pacientul la care urmează a fi aplicată b. starea aparatelor cardiovascular şi respirator ale
pacientului, precum şi statusul cognitiv cu
motivaţia personală
Corect: a, b, c, d
c. activităţile-vocaţionale şi nevocaţionale-pe care
pacientul le anticipează
7. Aspectele motivaţionale care permit încadrarea d. existenţa sau nu a antecedentelor heredo-
ortezelor în orteze statice sunt: colaterale de amputaţie
a. menţinerea tonusului şi forţei musculare e. resursele financiare şi tehnice de care dispune
b. corectarea deformărilor din afecţiunile persoana în cauză
neurologice prin deficitul muscular
c. prevenirea şi corectarea contracturilor musculare Corect: d
d. stretching-ul pasiv
e. stabilizarea articulară analitică şi globală, mai 12. La nivelul membrului superior, ortezele sunt
precis în lanţ cinematic indicate pentru refacerea funcţionalităţii
normale, prin:
Corect: c, d, e
a. asistarea sau suportul musculaturii deficitare (cu
forţă scăzută); substituirea musculaturii paralizate
8. Aspectele motivaţionale care permit încadrarea b. protejarea zonelor algice şi / sau deformate de
ortezelor în orteze dinamice sunt: solicitări importante
a. imobilizarea, limitare activităţii articulare c. corectarea / minimalizarea deformărilor sau
b. prevenirea deformărilor secundare dezechilibrelor tulburărilor de aliniament existente, cu asigurarea
musculare unui aliniament corect al axelor biomecanice
c. stimulare senzorială, în principal proprioceptivă d. prevenirea mobilităţii pe direcţii corecte,
d. menţinerea schemelor de mişcare controlate, asigurând conservarea energiei şi
e. posturarea corectă şi păstrarea aliniamentului prevenirea mişcărilor anormale
articular e. imposibilitatea montării altor dispozitive asistate,
supravegheate
Corect: b, c, d
Corect: a, b, c
9. Principalele condiţii patologice care presupun în
cadrul asistenţei medicale complexe şi ortezarea 13. Principalele criterii în funcţie de care se clasifică
sunt: ortezele sunt:
a. leziunile de neuron motor central sau periferic a. Clasic (gruparea în două mari categorii-statice şi
b. suferinţe ortopedico-traumatice diverse dinamice)
c. afecţiuni reumatismale b. Anatomic (în funcţie de segmentul ce urmează a
d. complicaţiile după arsuri fi ortezat)
e. afectări tegumentare grave, cu edem fluctuant c. Clinico-funcţional
d. Materialul din care sunt confecţionate
Corect: a, b, c, d e. Denumirea firmei producătoare

10. Principalele condiţii patologice care presupun în Corect: a, b, c

cadrul asistenţei medicale complexe şi
protezarea sunt: 14. Radiculopatiile cervicale inferioare, paralizia de
a. Amputaţiile membrelor inferioare plex brahial, paralizia de nerv circumflex,
b. Traumatismele hemiplegia, tetraplegia, miopatiile, atrofia
c. Tumorile benigne spinală pseudomiopatică beneficiază în
d. Malformaţiile dobândite programul de recuperare de ortezare şi fac parte
e. Osteosarcoamele din categoria afecţiunilor:
a. Reumatismale degenerative
Corect: a, b, e b. Reumatismale inflamatorii
c. Ortopedico-traumatice
d. Neurologice
 e. Cardio-vasculare
Corect: d
15. Cele mai importante afecţiuni reumatismale cu
localizare la nivelul centurii scapulare care
beneficiază de ortezare a umărului sunt:
a. Capsulita adezivă sau umărul „îngheţat”
b. Suferinţa articulaţiei acromioclaviculare
c. Boli inflamator-imune
d. Reumatismul abarticular
e. Sindrom postcombustional
Corect: c, d
16. Rolul ortezei statice de tipul stabilizatorului
pentru abducţia umărului este complex,
incluzând:
a. mobilizarea braţului şi umărului, practic a
întregului membru superior
b. prevenirea contracturii muşchilor adductori ai
umărului
c. reducere a dezechilibrelor biomecanice la nivelul
centurii scapulare, a consecinţelor acestora
(subluxaţia umărului, retracţiile musculare)
d. prevenirea stretchingului muşchilor rotatori
interni simultan cu asuplizarea muşchiului deltoid
şi a “coafei rotatorilor”
e. asistarea şi stimularea muşchilor membrului
superior în raport cu derularea recuperării, când
există o paralizie de plex brahial
Corect: b, c, e
17. Care din următoarele aspecte caracterizează
eşarfa de umăr:
a. este inclusă în categoria ortezelor dinamice
b. permite mobilizării algice după variate injurii
musculare sau capsulare, la pacienţii cu umăr
dureros sau în luxaţiile de umăr
c. prevenirea suprastretching-ului (overstretching-
ului) musculaturii sau ligamentelor în programul
kinetic derulat la pacienţii cu paralizie de plex
brahial
d. ameliorarea durerii la nivelul umărului în
sindromul algoneurodistrofic uni- (umăr) sau
bipolar (umăr - mână) din diferite afecţiuni
(neurologice sau posttraumatice), asigurând şi
menţinerea antideclivă a extremităţii distale
(mână, antebraţ), mai ales când acesta prezintă
modificări trofice
e. protejarea braţului, cu evitarea unor poziţii
inadecvate dar cu asigurarea poziţionării mâinii în
câmpul vizual al pacientului
Corect: c, d, e
18. Orteză complexă pentru membrul superior în
care este inclusă şi orteza dinamică pentru umăr
are rol multiplu pentru:
a. asistarea mişcărilor la nivelul centurii scapulare şi
braţului astfel încât funcţionalitatea mâinii şi
pumnului să fie cât mai aproape de cea fiziologică
b. prevenirea contracturii musculaturii membrului
superior
c. conservarea funcţiilor neafectate ale membrului
superior, avându-se în vedere că funcţia principală
este prehensiunea alături de mişcarea de prono-
supinaţie a extremităţii distale
d. reducerea aspectelor dinamice ale funcţionalităţii
membrului superior,
e. înlăturarea riscului traumatismelor secundare
mişcărilor anormale, a tracţiunii pe rădăcinile
nervoase
Corect: a, b, e
19. Unul dintre aspectele de mai jos nu
caracterizează orteza dinamică pentru balansul /
mobilizarea antebraţului (BFO = balanced
forearm orthoses):
a. indicată la pacientul cu suferinţă neurologică, fără
o bună stabilitate şi un control motor schiţat al
trunchiului
b. deosebit de utilă când există posibilitatea
suspendării eşarfei, prin intermediul a două benzi
sau curele, deasupra capului pacientului
c. poate fi montată la scaunul cu rotile, cu care se
mobilizează pacientul neurologic (tetraplegic,
distrofie neuromusculară severă)
d. articulat cu orteza, se aplică un dispozitiv sub
formă de jgheab pe mânerul scaunului, ceea ce
permite ca printr-un efort muscular minim la
nivelul centurii scapulohumerale şi trunchiului,
pacientul poate să-şi mobilizeze, în plan orizontal,
braţul, să-şi flecteze cotul şi să ajungă cu mâna la
gură
e. tip aparte de orteză dinamică pentru membru
superior
Corect: a
20. Ortezarea umărului la pacientul hemiplegic
permite:
a. în perioada flască a hemiplegiei, ortezarea de
repaus asigură poziţionarea corectă a umărului, cu
braţul în abducţie de 450 şi uşor anteflectat
b. în etapele de recuperare, ortezarea dinamică
asigură derularea kinetoterapiei corespunzătoare
(tehnicile de facilitare neuroproprioceptive,
exerciţii de redresare şi echilibru, de antrenare a
simetriei corporale etc.)
c. derularea stretching-ului rapid pentru corectarea
spasticităţii
 d. derularea stretching-ului lent necesar asuplizării
structurilor ţesutului moale din regiunea mâinii
e. promovarea contracturilor generate de
dezechilibrele tonusului muscular şi la nivelul
centurii scapulohumerale
Corect: a, b
21. Orteza helicoidală a membrului superior este:
a. o orteză funcţională statică
b. indicată când paralizia de plex brahial este
definitivă, severă şi nu există posibilitatea altor
atitudini terapeutice (ortopedico-chirurgicale)
c. indică la pacienţii cu paralizie de plex brahial cu
sau fără conservarea unei mâini funcţionale
d. orteza care-i permite pacientului să-şi utilizeze
optim restantul funcţional muscular
e. orteză care necesită o purtare permanentă,
independent de programul de recuperare sau de
intervenţiile chirurgicale ulterioare
Corect: b, c, d
22. Ortezarea umărului instabil, la pacienţii cu
luxaţie sau subluxaţie a umărului, presupune:
a. respectarea poziţiei funcţionale, timp de 7-10 zile
b. obţinerea stării antalgice
c. prevenirea redorii articulare, care predispune la
dezvoltarea sindromului dureros cronic
d. iniţierea programului de recuperare pentru
refacerea mobilităţii articulare (prin intermediul
exerciţiilor globale de mobilizare pe abducţie-
flexie-rotaţie externă) şi a controlului motor al
umărului
e. toate aspecte cuprinse la punctele a, b, c, d
Corect: e
23. Ortezarea umărului la pacientul cu poliartrită
reumatoidă presupune:
a. orteza des utilizată este cea care asigură rotaţia
externă şi abducţia umărului, fiind necesară mai
ales la pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu
tendinţa la redoare marcată
b. orteza des utilizată este cea care asigură rotaţia
internă şi adducţia umărului, fiind necesară mai
ales la pacienţii cu ambii umeri afectaţi sau / şi cu
tendinţa la redoare marcată
c. menţinerea braţului în poziţie funcţională, cu
evitarea poziţiei “protectoare” din perioadele
dintre şedinţele kinetice
d. asigurarea igienei corespunzătoare a regiunii
axilare, evitându-se astfel posibilele infecţii, cu
impact negativ asupra evoluţiei bolii
e. asistarea unora dintre exerciţiile kinetice
Corect: a, c, d, e
24. La un pacient cu tendinopatie a coafei
rotatorilor, ruptura sub 1 cm, programul de
recuperare în care este inclusă şi ortezarea
cuprinde:
a. imobilizare în eşarfă, în poziţie antalgică, 2-3
săptămâni (primele din cele 6 săptămâni ale fazei
de protecţie din cadrul recuperării)
b. imobilizare în eşarfă, în poziţie funcţională,
confortabilă, 1-2 săptămâni (primele din cele 6
săptămâni ale fazei de protecţie din cadrul
recuperării)
c. ortezarea este suprimată în timpul exerciţiilor
kinetice (ex. de tip Codman, ex. active asistate cu
ajutorul unui baston în L, scripetoterapie, ex.
izometrice pentru m. abductori şi rotatori ai
umărului, m. flexori ai umărului şi cotului)
d. ortezarea este suprimată în timpul crioterapiei,
electroterapiei
e. ortezarea se menţine în timpul crioterapiei,
electroterapiei
Corect: b, c, d
25. Un umăr endoprotezat, trebuie să posede,
imediat postoperator:
a. o mişcare de abducţie de 90ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 20º
b. o mişcare de abducţie de 60ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 10º
c. o mişcare de abducţie de 30ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 20º
d. o mişcare de abducţie de 60ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 20º
e. o mişcare de abducţie de 90ºşi o rotaţie externă de
cel puţin 60º
Corect: a
26. Principalele indicaţii pentru endoprotezarea
parţială a umărului sunt:
a. incongruenţă glenohumerală cronică dureroară la
pacientul cu poliartrită reumatoidă
b. fracturi complexe cervicocefalice recente
c. leziuni capitale vechi postfractură
d. leziuni capitale vechi la pacientul cu boală
reumatismală inflamator-imună
e. osteonecroza avasculară a capului humeral
Corect: b, c, d, e
27. Criteriile care sunt luate în considerare pentru
artroplastia de umăr sunt:
a. distrucţia suprafeţelor osoase articulare de către
procesul patologic inflamator-imun
b. durere permanentă la nivelul umărului cu impact
funcţional semnificativ (perturbarea ADL-urilor),
 necontrolate prin măsuri terapeutice b. durata unei şedinţe kinetice este variabilă, de 5-
conservatoare 10-15-20 minute
c. algoneurodistrofia unipolară a umărului c. frecvenţa şedinţelor kinetice în cursul unei zile
d. afectarea bilaterală a umerilor, pacientul aflându- este de 5 ori, chiar de mai multe ori dacă starea
se în stadiu avansat al bolii, cu disfuncţie şi pacientului o permite
handicap multiplu, de cele mai multe ori fără o d. exerciţiile de tip stretching pasiv şi decoaptare
acuză algică semnificativă (tracţiune-glisare) sunt indicate folosesc în
e. distrucţia suprafeţelor osoase articulare de către programul kinetic
procesul patologic inflamator-imun e. programul kinetic se derulează doar în condiţii de
spitalizare
Corect: b, c, d, e
Corect: a, b, c
28. Sunt descrise următoarele contraindicaţii pentru
endoprotezarea umărului: 31. Luxaţiile cotului, fracturile diafizei humerale,
a. procesul infecţios localizat la nivelul structurilor ruptura ligamentului colateral ulnar, injuriile
articulare şi periarticulare ale umărului cotului la sportivi beneficiază de ortezare şi
b. paralizia completă a muşchiului deltoid şi / sau a reprezintă suferinţe de tip:
coafei rotatorilor a. neurologic
c. radiculopatiile cervicale, cu manifestări complexe b. reumastimale inflamatorii
(mai ales deficit de forţă musculară pentru c. reumatismale degenerative
muşchiul deltoid şi muşchii spinali, cu expresie d. postcombustionale
electromiografică) e. ortopedico-traumatice
d. prezenţa complianţei pacientului
e. asocierea suferinţei reumatismale degenerative la Corect: e
nivelul genucnhilor
32. Ortezele statice pentru cot şi umăr sunt indicate
Corect: a, b, c pentru imobilizarea articulară şi corecta
poziţionare a membrului superior (refacerea
29. O endoproteză totală de umăr, corect montată, aliniamentului dacă este necesar), cu scopul
prezintă o funcţionalitate foarte mult multiplu:
asemănătoare cu a umărului sănătos,
a. de a promova durerea
comportamentul cinematic constând din trei
b. de a menţine deformaţiile structurilor
timpi esenţiali: periarticulare şi articulare
a. primul timp-rularea-glisarea, cu deschiderea c. de a controla mobilitatea activă (să o
spaţiului scapulo-humeral (permite o anteflexie de îmbunătăţească atât pe flexie, cât şi pe extensie,
40º-50º când este necesar, sau din contră să limiteze
b. primul timp-rularea-glisarea, cu închiderea tendinţa la hipermobilitate, prin asigurarea
spaţiului scapulo-humeral (permite o anteflexie de stabilităţii articulare corespunzătoare)
40º-50º d. de a suplini deficitul musculo-ligamentar, cu
c. al doilea timp-bascularea scapulei (anteflexia se protejarea de injuriile variate (cu precădere de
continuă până la 90º-100º stresul articular) şi gradarea forţei exercitate pe
d. al doilea timp-bascularea scapulei (anteflexia se braţ şi antebraţ
continuă până la 60º-80º e. de a furniza condiţiile optime pentru refacerea
e. al treilea timp-deschiderea spaţiului scapulo- tegumentului
humeral (completarea flexiei până la 140º-160º
Corect: c, d, e
Corect: a, c, e
33. Atitudinile kinetice din cadrul fazei a II a
30. Principiile reeducării kinetice postoperatorii în programului de recuperare la un pacient cu
cazul unui pacient cu umăr endoprotezat sunt luxaţie de cot sunt:
următoarele: a. imobilizarea într-o orteză / atelă din material
a. programul kinetic este parte componentă a termoformabil, adaptată amplitudinii mişcării de
programului de reabilitare complex, etapizat, fiind extensie (care creşte progresiv); orteza / atela nu
fundamentat pe gesturi blânde, simple şi sunt folosite în cursul programului kinetic
respectând principiul indolorităţii b. orteza este menţinută 2 săptămâni în luxaţiile
stabile, apoi doar nocturn încă o săptămână
 c. mobilizarea activă ajutată şi activă a cotului în
limitele amplitudinilor de mişcare nedureroase-
după 2 –3 şedinţe sunt permise auto-mobilizările
în condiţii de ortezare
d. exerciţii de tip stretching pentru toate grupele
musculare ale cotului, cu prudenţă
e. exerciţii active rezistive
Corect: a, b, c, d
34. Artroliza într-o redoare de cot se aplică avându-
se în vedere următoarele obiective:
a. obţinerea dolorităţii
b. obţinerea unei amplitudini funcţionale maxime
(pentru flexie o amplitudine cuprinsă între 300-
1200, sector care reprezintă funcţionalitatea utilă)
c. refacera mişcărilor de flexie şi pronaţie, esenţiale
în funcţionalitatea membrului superior.
d. obţinerea unei amplitudini de mişcare la nivelul
cotului cât mai aproape de cea fiziologică, în
limita sectorului de funcţionalitate, în 3-6 luni
postoperator
e. obţinerea unei amplitudini de mişcare la nivelul
cotului cât mai aproape de cea fiziologică, în
limita sectorului de funcţionalitate, în 6-9 luni
postoperator
Corect: b, c, d
35. Principalele indicaţii pentru endoprotezarea
cotului (în concordanţă cu procedurile de
reconstrucţie ale celorlalte articulaţii ale
membrelor) sunt următoarele:
a. poliartrita reumatoidă stadiul I şi II sau cu
sinovectomie (pentru un proces sinovial agresiv,
distructiv) şi rezecţie a capului radial fără efecte
favorabile
b. anchiloza cotului în poziţii nefuncţionale la
pacienţii cu poliartrită reumatoidă sau la tinerii cu
artrită cronică juvenilă
c. artrodeza în poziţie nefuncţională, cu impact
negativ funcţional semnificativ
d. traumatismele la nivelul cotului cu pierderea
stabilităţii osoase a articulaţiei şi / sau limitarea
algică semnificativă a amplitudinii de mişcare
e. artroza cotului
Corect: b, c, d
36. Complicaţiile postoperatorii ale endoprotezării
cotului sunt:
a. indoloritatea
b. afectarea (de tip neuropraxie) a nervului ulnar
c. redoarea sau instabilitatea de cot
d. cicatrizarea tardivă şi necorespunzătoare a plăgii
postoperatorii
e. decimentarea, ruptura endoprotezei sau
disocierea părţilor componente
Corect: b, c, d, e
37. Oricare dintre membrii echipei recuperatorii
trebuie să ţină seama de următoarele aspecte în
derularea programului de reabilitare la pacientul
cu endoproteză de cot:
a. repausul imediat al cotului endoprotezat trebuie să
fie unul decliv, pentru reducerea cât mai lentă a
edemului postoperator
b. mişcarea activă a cotului este practic permisă
imediat ce edemul şi durerea postoperatorie încep
să se remită
c. regula de bază este progresivitatea şi blândeţea,
fiind proscrise mobilizarea intempestivă şi flexia
peste 90° în primele 21 zile, pentru a permite
vindecarea tricipitală
d. în perioadele de repaus dintre terapia fizicală,
cotul va fi suspendat în poziţii alternative de
flexie 90° şi extensie maximală, timp de 4
săptămâni; după această perioadă, pacientul poate
începe activitatea fizică uzuală, zilnică,
adaptându-se progresiv la ea în funcţie de
toleranţa cotului operat
e. se indică cât mai multe mişcări pasive, cu
tracţiuni în axul membrului superior
Corect: b, c, d
38. Dintre principii generale care trebuie respectate
în ortezarea mâinii face excepţie:
a. orteza trebuie să corespundă cât mai fix
conturului mâinii şi antebraţului
b. lungimea ortezei să fie suficient de lungă (există
şi excepţii), prelungindu-se de cele mai multe ori
până în 1/3 proximală a antebraţului
c. lăţimea ortezei la nivelul antebraţului trebuie să
fie suficientă pentru asigurarea stabilităţii sale
d. orteza să asigură o extensie de minim 15º– 30ºla
nivelul gâtului mâinii, cu particularizare în funcţie
de scopul ortezei
e. arcurile anatomice ale mâinii nu sunt absolut
respectate de forma ortezei iar degetele sunt
plasate rareori în poziţie funcţională
Corect: e
39. Terapeutul care execută orteza pentru complexul
mâinii trebuie:
a. să cunoască noţiunile fundamentale de anatomie
şi biomecanică ale mâinii (! semnificaţia gestuală
a unghiurilor funcţionale) precum şi noţiunile
semiologice minime corelate cu suferinţa
respectivă
 b. să cunoască mecanismele de deformare şi de
corectare pentru aspectele patologice care sunt
posibile la nivelul complexului mâinii
c. să dovedească discernământ în alegerea
programului kinetic şi să posede noţiuni de terapie
ocupaţională
d. să nu explice pacientului rolul aplicării etapizate a
educaţiei gestuale cu ajutorul ortezelor în cadrul
programului kinetic general
e. să adapteze / schime tiparul ortezei în funcţie de
dinamica suferinţei
Corect: a, b, c, e
40. Orteza în paralizia / pareza de nerv radial
prezintă următoarele aspecte definitorii:
a. combate tendinţa la retracţie a tendoanelor
muşchilor flexori
b. combate tendinţa la retracţie a tendoanelor
muşchilor extensori
c. asigurară utilizarea convenabilă a mâinii, prin
susţinerea activităţii aparatului extensor al mâinii
d. este indicată o orteză cu suport dorsal pentru gâtul
mâinii şi accesorii care să controleze extensia la
nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene
e. dacă muşchii extensori ai pumnului sunt indemni
sau refăcuţi, este necesară o orteză statică pentru
extensia în articulaţiile metacarpofalangiene,
plasată tot pe faţa dorsală a mâinii
Corect: a, c, d
41. Orteza în paralizia / pareza de nerv cubital
prezintă următoarele aspecte definitorii:
a. are rol de substituţie pentru muşchii lombricali
b. corectează hiperextensia în articulaţia
metacarpofalangiană la nivelul ultimelor două
degete (stoparea extensiei tuturor articulaţiilor
metacarpofalangiene în pareza musculaturii
intrinseci a mâinii)
c. este indicată orteza de tip bară lombricală, pentru
degetele IV, V, prin intermediul căreia se
blochează dorsal articulaţiile
metacarpofalangiene, fixată cu o bandă adezivă la
nivel palmar
d. deficitul de adducţie al policelui este uşor
controlabil
e. corectează hiperflexia în articulaţia
metacarpofalangiană la nivelul ultimelor două
degete (stoparea extensiei tuturor articulaţiilor
metacarpofalangiene în pareza musculaturii
intrinseci a mâinii)
Corect: a, b, c
42. Orteza în paralizia / pareza de nerv median
prezintă următoarele aspecte definitorii, cu
excepţia:
a. asistă flexia dorsală a pumnului şi opoziţia
policelui
b. asistă extensia degetelor
c. sunt folosite orteze statice (sub formă de bară în
C) şi orteze dinamice pentru police
d. când deficitul motor este minim, pacientul preferă
să folosească orteză doar în mişcările de fineţe,
mai ales atunci când pensele laterale polici-
digitale sunt posibile
e. pentru deformările degetelor II şi III sunt indicate
ortezele statice de tipul benzilor adezive sau
suporţilor externi
Corect: b
43. În leziunile de nervi periferici ale membrului
superior, cu expresie clinico-funcţională la
nivelul compexului mâinii, ortezarea se aplică
pentru:
a. prevenirea deformărilor determinate de
asinergismul muscular
b. refacerea amplitudinii maxime de mişcare pasivă
pentru sectorul afectat şi restabilirea / menţinerea
amplitudinii maxime de mişcare activă, a forţelor
musculare optime în teritoriile neafectate
c. poziţionarea complexului mâinii astfel încât să
poată fi utilizată optim
d. substituirea parametrilor musculari din teritoriile
nervoase interesate
e. inhibarea parametrilor musculari din teritoriile
nervoase interesate
Corect: a, b, c, d
44. La pacientul cu mână reumatoidă, ortezele de
repaus asigură:
a. limitarea durerii în contextul combaterii
procesului inflamator prin repaus articular
b. prevenirea / corectarea deviaţiilor articulare, a
dezvoltării poziţiilor vicioase, a deformaţiilor la
nivelul pumnului, degetelor
c. menţinerea în poziţie neutră de lucru a mâinii
d. menţinerea durerii
e. prevenirea poziţiei neutre de lucru a mâinii
Corect: a, b, c
45. Stabilizatorii digitali, stabilizatorii policelui,
stabilizatori pentru deget-mână-pumn / gâtul
mâinii, orteze pentru reducerea hipertoniei,
orteze de tip mânuşă fac parte din categoria de
orteze:
a. statice, de repaus sau de protecţie
 b. dinamice e. pacientul cooperant
c. funcţionale
d. de substituţie Corect: b, c, d
e. susţinători instrumentali
49. Ortezele pentru membrul inferior sunt indicate
Corect: a pentru:
a. asistarea mersului şi controlul mişcării
46. Gâtul mâinii în uşoară flexie, asociată deseori cu b. reducerea durerii şi a încărcării articulare prin
înclinarea ulnară moderată şi semipronaţie, greutatea corpului
policele în extensie-adducţie moderată, degetele c. maximizarea efectelor deformărilor articulare
II → V în poziţie indiferentă (uşoară flexie în existente
articulaţiile metacarpofalangiene şi d. minimalizarea efectelor deformărilor articulare
interfalangiene), muşchii regiunii tenare sunt în existente
repaus când poziţia policelui este de e. creşterea încărcării articulare prin greutatea
40ºantepulsie şi 20º abducţie definesc: corpului
a. poziţia funcţională a complexului mâinii
Corect: a, b, d
b. poziţia funcţională a antebraţului distal
c. poziţia antalgică a complexului mâinii
d. poziţia antalgică a antebraţului 50. Ortezele pentru membrul inferior trebuie să fie
e. poziţia de repaus nocturnă centrate astfel:
a. orteza de gleznă centrată la nivelul maleolei
Corect: c mediale
b. orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil
47. Orteza Bichat, uşor acceptată de pacient şi femural medial
deseori folosită în reabilitare la pacienţii cu c. orteza de şold astfel încât să permită pacientului o
leziuni ale nervului radial, asigură următoarea flexie de 90º la nivelul şoldului
d. orteza de genunchi la nivelul proeminenţei condil
poziţionare a complexului mâinii: femural lateral
a. pumnul în flexie 30º cu uşoară înclinaţie cubitală e. orteza de gleznă centrată la nivelul maleolei
pentru facilitarea opoziţiei policelui laterale
b. pumnul în extensie 30º cu uşoară înclinaţie
cubitală pentru facilitarea opoziţiei policelui Corect: a, b, c
c. articulaţiile metacarpofalangiene în flexie
30º(există un susţinător la nivelul primei flange, 51. Rolul ortezelor de picior este în funcţie de tipul
în structura ortezei)
de orteză. Astfel:
d. articulaţiile interfalangiene libere, asigurând
mişcarea de extensie a degetelor prin contracţia a. Orteza statică menţine segmentul de corp
muşchilor interosoşi şi lombricali disfuncţional într-o anumită poziţie
e. policele liber, cu o „contrarezistenţă” la nivelul b. Orteza dinamică inhibă mişcarea segmentului de
articulaţiei metacarpofalangiene, cu ajutorul corp, asigurând o funcţionalitate optimă
căreia este evitată tendinţa la subluxaţie a acestei c. Orteza biomecanică sau funcţională are rol
articulaţii multiplu (controlul mişcărilor excesive, plasarea
piciorului în neutralitate subtalară în faza de
Corect: b, c, d, e sprijin a mersului, absorbţia şocului la atacul cu
talonul)
48. Contraindicaţiile pentru endoprotezare la nivelul d. Ortezele acomodative asigură amortizarea
şocurilor, distribuirea uniformă a presiunilor
complexului mâinii includ următoarele aspecte:
e. Ortezele acomodative asigură solicitarea
a. statusul noninfecţios articular sau cu altă reliefurilor osoase şi accentuarea frecării
localizare suprafeţelor plantare
b. afecţiuni neurologice diverse, cu impact clinico-
funcţional la nivelul complexului mâinii Corect: a, c, d
c. absenţa structurilor osoase (insuficienţa
capitalului osos) şi a stabilităţii ligamentare 52. Endoproteza cefalică la nivelul şoldului este
corespunzătoare pentru consolidarea endoprotezei
indicată la pacientul cu:
d. pacientul tânăr / copil la care sunt prezente
cartilajele de creştere (endoprotezare este posibilă a. fractură de acetabul
numai după închiderea cartilajelor de creştere) b. fractură de col femural
 c. osteonecroză aseptică de cap femural 56. În cadrul programului kinetic performat la un
d. pseudartroza postfractură de cap femural pacient cu endoproteză de şold se derulează
e. fractura intertrohanteriană exerciţii pentru grupele musculare:
a. fesiere
Corect: b, c, d
b. cvadricipitale
c. paravertebrali
53. Proteza totală de şold este indicată în marile d. ale membrelor superioare
degradări anatomo-funcţionale ale şoldului, e. sternocleidomastoidieni
dintre care mai importante sunt:
a. Coxartroze secundare sau primitive decompensate Corect: a, b, c, d
b. Sechele posttraumatice şi artrodeza de necesitate
la vârste tinere 57. Obiectivele programului de recuperare aplicat la
c. Reumatismul cronic inflamator un pacient cu artroplastie totală şold sunt:
d. Procesul infecţios local
a. creşterea forţei musculare
e. Periartrita coxofemurală
b. menţinerea atitudinilor preoperatorii ale
membrului inferior
Corect: a, b, c c. menţinerea mobilităţii articulare şi evitarea
instalării atitudinilor vicioase
54. Avantajul endoprotezării şoldului cu proteză d. recuperarea completă a genunchiului
totală cimentată se exprimă prin: e. evitarea sau tratarea sechelelor tromboflebitei
a. Fixarea biologică prin contactul intim biologic la postoperatorii şi prevenirea edemului
interfaţa implant-os
b. Fixare definitivă de la început Corect: a, c, d, e
c. Posibilitatea de a relua mersul cu încărcare, la
câteva zile postoperator 58. Postoperator, la pacientul cu artroplastie totală
d. Reluarea tardivă a mersului cu încărcare cimentată de şold sunt indicate mobilizările
e. Refacerea părţilor moi ale şoldului asistate la nivelul şoldului operat din ziua a 5-a,
pentru:
Corect: b, c, e
a. flexie şi adducţie
b. flexie şi abducţie
55. Aşezarea şi ridicarea de pe scaun la pacientul cu c. extensie şi rotaţie
endoproteză de şold comportă următoarele d. rotaţie
aspecte definitorii: e. extensie şi adducţie
a. scaunul folosit de pacient se recomandă a fi cu
înălţime cât mai mică, astfel încât flexia la nivelul Corect: b
genunchiului şi şoldului să fie peste 90º
b. la aşezare, pacientul se îndepărtează cât poate de 59. Pacientul cu artroplastie totală necimentată la
mult cu călcâiele de scaun, se lasă cât mai repede nivelul şoldului nu are voie să:
cu greutatea mai mult pe membrul inferior afectat
a. încarce membrul inferior operat şi nu are voie să
pe scaun
şofeze înainte de 6-8 săptămâni
c. la ridicarea de pe scaun, apropie călcâiele, cu
b. solicite mult grupele musculare abductoare ale
membrul inferior operat cât mai aproape de scaun,
şoldului
deplasează şezutul la marginea scaunului şi se
ridică cu sprijin cât mai mult în membrul inferior c. solicite prin exces de forţă sau amplitudine de
mişcare endoproteza
neprotezat
d. meargă cu sprijin în cadru, apoi în baston
d. la aşezare, pacientul se apropie cât poate de mult
e. facă kinetoterapie în programul de recuperare
cu călcâiele de scaun, se lasă pe scaun cât mai
uşor cu greutatea mai mult pe membrul inferior
sănătos Corect: a, b, c
e. la ridicarea de pe scaun, apropie călcâiele, cu
membrul inferior sănătos cât mai aproape de 60. Care dintre următoarele aspecte nu reprezintă
scaun, deplasează şezutul la marginea scaunului şi indicaţie pentru artroplastia parţială de
se ridică cu sprijin cât mai mult în membrul genunchi:
inferior neprotezat a. distrugere articulară moderată
b. dureri persistente
Corect: d, e c. aparat ligamentar distrus
 d. deviaţii axiale peste 20º e. persoane sub 50 ani, cu modificări de aliniament
e. pacient cu vârsta peste 60 ani la nivelul genunchiului

Corect: c, d Corect: a, b, c

61. În programul de recuperare postoperator într-o 64. Pentru care dintre grupele musculare sunt
artroplastie parţială de genunchi contracţia indicate exerciţiile de tip izometric în programul
izometrică a muşchiului cvadriceps se iniţiază: kinetic preoperator la pacientul cu endoproteză
a. Din a treia zi postoperator de genunchi:
b. Din a patra zi postoperator a. fesier mare
c. Chiar din ziua operaţiei b. cvadriceps
d. La 3-4 săptămâni postoperator c. triceps sural
e. Este contraindicată d. ischiogambieri
e. tibial anterior
Corect: c
Corect: b, c
62. Reluarea mersului la pacientul cu artroplastie
genunchi cu endoproteză parţială nu se face în 65. Din săptămâna a 6 –a postoperator la pacientul
modul următor: cu artroplastie de genunchi sunt permise:
a. 5-6 şedinţe de mobilizare activă a genunchiului, a. alergarea
aflat în gips bivalv în extensie, din ziua 3-a sau 4- b. ridicare şi purtare de greutăţi mari
a; mersul în cârje fără sprijin la 2 săptămâni; c. şofatul
încărcare egală cu membrele inferioare la 3-4 d. exerciţii în lanţ cinematic închis pentru
săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul coordonare şi control motor al membrului inferior
normal cu sprijin total în membrul inferior operat, e. pedalare la cicloergometru
cu indicaţia folosirii bastonului totuşi, la 3 luni
postoperator Corect: c, d, e
b. mersul în cârje cu sprijin la 2 săptămâni; încărcare
inegală cu membrele inferioare la 4 săptămâni, cu 66. Metodele şi mijloacele programului de
sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu recuperare la pacientul cu artroplastie de gleznă
sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni sunt astfel alese încât asigură:
postoperator
c. mersul în cârje cu sprijin la 4 săptămâni; încărcare a. combaterea durerii, tulburărilor trofice,
inegală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu complicaţiilor posibile
sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu b. refacerea funcţionalităţii gleznei şi consolidarea
sprijin total în membrul inferior operat la 3 luni regiunii piciorului
postoperator c. o schemă de mers cât mai normală, cu evitarea
d. mersul în cârje cu sprijin la 3 săptămâni; încărcare şchiopătatului
egală cu membrele inferioare la 5 săptămâni, cu d. menţinerea statusului clinico-funcţional iniţial
sprijin în cârjă sau baston; mersul normal cu e. o schemă de mers antalgică
sprijin total în membrul inferior operat la 4 luni
postoperator Corect: a, b, c
e. încărcare egală cu membrele inferioare la 4
săptămâni, cu sprijin în cârjă sau baston; mersul 67. Încălţămintea indicată la pacientul cu hallux
normal cu sprijin total în membrul inferior operat valgus se caracterizează prin:
la 4 luni postoperator a. căpută moale, largă şi rotunjită cu decupaj
b. pelotă laterală în dreptul articulaţiei
Corect: b, c, d, e metatarsofalangiene a halucelui
c. toc înalt
63. Indicaţiile mai importante pentru artroplastia d. pelotă metatarsiană sau sesamoidă
totală de genunchi sunt: e. susţinător al arcului longitudinal lateral
a. gonartroza decompensată care interesează toate
structurile genunchiului Corect: a, b, d
b. deviaţiile axiale importante, peste 20º
c. flexumul ireductibil
d. instabilitatea marcată, intens dureroasă
68. Tehnica prescrierii înălţătorului plantar la un
pacient cu picior echin presupune:
a. Un înălţător calcanean de 1,8-2,5 cm înălţime
dacă dorsiflexia este de 0º
b. Un înălţător calcanean mai mic de 1,8 cm înălţime
dacă dorsiflexia este mai mare de 0º
c. Înălţătorul calcanean cu înălţime mai mică de 1
cm se va purta în interiorul pantofului
d. La nivelul piciorului opus este indicat un înălţător
asemănător pentru a evita diferenţa de lungime a
membrelor inferioare
e. Înălţătorul calcanean va fi indicat doar la nivelul
piciorului echin
72. La piciorul spastic se indică ortezele de reducere
a tonusului care se caracterizează prin:
a. Favorizează poziţia de recurvatum la nivelul
genunchiului
b. Sisteme cu trei puncte de presiune
c. Corectează biomecanic varul calcanean şi
supinaţia antepiciorului, cu refacerea rulării
plantei pe sol în schema de mers
d. Permit mişcarea liberă a şoldului şi genunchiului
e. Asigură un sector important de mişcare a
complexului gleznă-picior
Corect: b, c, d

Corect: a, b, c, d 73. Dispozitivele externe folosite pentru a susţine

sau corecta postura şi aliniamentul coloanei
69. Ortezele pentru gleznă-picior se grupează în vertebrale definesc:
două mari categorii, în funcţie de articulaţia care a. Ortezele de genunchi-gambă-picior
solidarizează între ele cele două componente b. Ortezele complexului mâinii
(gambieră şi podală): c. Ortezele spinale
a. Orteze fixe, rigide, din material plastice d. Ortezele de umăr
b. Ortezele hibride, dinamice, din metal e. Ortezele gleznă-picior
c. Orteze funcţionale
d. Orteze mobile Corect: c
e. Orteze de repaus
74. Ortezele cervicale, cu rol preponderent de
Corect: a, b menţinere a memoriei kinestezice şi de relaxare
a ţesuturilor moi din regiunea cervicală, se
70. Principalele indicaţii ale ortezelor genunchi- grupează în:
gleznă-picior sunt: a. Orteze cervicale propriu-zise (colarul uşor şi
a. Deformări primare ale genunchiului cu modificări colarul rigid)
secundare ale complexului gleznă-picior b. Orteze cervicocefalice (colarul Philadelphia)
b. Genu recurvatum, peste 25º c. Orteze cervicotoracice (orteza tip SOMI, orteza
c. Instabilitate anterioară a genunchiului halo)
d. Contracturi severe în flexie ale genunchiului d. Orteze toracolombare
e. Hipotrofie muşchi cvadriceps e. Orteze toracolombosacrate

Corect: a, b, c, d Corect: a, b, c

71. Ortezarea membrului inferior afectat la 75. Orteza William se caracterizează prin:
pacientul hemiplegic în stadiu flasc cuprinde a. Este o orteză spinală simplă, dinamică
două modalităţi prin care se obţin stimularea b. Este o orteză dinamică pentru membru superior
tonusului muscular şi antrenamentul c. Controlează extensia şi inflexiunile laterale ale
proprioceptiv: coloanei dorso-lombare
a. Orteza mobilă, fixată în poziţie neutră sau câteva d. Este alcătuită dintr-o bandă elastică la nivel
grade de flexie plantară abdominal, două benzi rigide (pelvină şi toracică)
b. Orteza mobilă cu stop pe flexie plantară şi unite prin două benzi laterale şi prin benzi mai
asistarea dorsiflexiei pe un anumit sector subţiri, oblice
c. Orteză dinamică e. Este indicată la pacientul cu spondiloliză,
d. Orteză cu arc de mişcare limitat spondilolisteză
e. Orteză adaptată
Corect: a, c, d, e
Corect: a, b
TESTE GRILĂ KINETOTERAPIA DE RECUPERARE NEUROMOTORIE ŞI
PROPRIOCEPTIVĂ
Bibliografie:
1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 191 - 228
2. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 142-158, 331-343
3. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, P. Badea, Ghid de evaluare clinică şi funcţională în recuperarea medicală, Editura
Medicală Universitară, Craiova, 2004, volumul II, pagini 333 - 483
 senzoriale informaţiilor spaţiale or
1. Care pentru globale, pent
dintre acordarea aprecierea ru
următoa mişcării cu întregului mot
rele mediul corp în one
afirmaţii înconjurător şi emisferul uro
reale de a imagina drept nii
caracteri mişcările e. Analiza ritmului med
e. Ariile 1-3 vocii, a locului ular
zează
(cortexul ocupat de corp i
cortexul în spaţiu în
somatosenzit
sensorio iv primar) au emisferul drept
motor: rolul de a
a. Aria 4 (aria primi C
cortexului motor aferenţe de o
primar) are rolul la periferie r
de a sintetiza e
informaţiile de C c
la diferite zone o t
ale sistemului r :
nervos central, e
de a genera şi c a
transmite t ,
comanda :
motorie centrală c
spre etajele a ,
inferioare, cu ,
iniţierea şi
d
modularea b ,
mişcării ,
voluntare
b. Aria 6 (aria e
cortex premotor) e
are rolul de a 3. Rolul
orienta corpul şi 2. Rolul celor tractului
membrele două emisfere piramidal
înainte de cerebrale este: este
mişcare, de a a. Analiza complex,
învăţa mişcări informaţi şi anume:
noi ilor de la
c. Aria 6 a. Controlează
văz, auz, motricitatea
suplimentară tact în
are rolul de a voluntară, având
emisferul rol în
planifica stâng
mişcările care declanşarea
b. Analiza intenţională a
asigură informaţiilor
corectitudinea activităţii
de la tact, aparatului motor
secvenţelor propriocepţi
activităţii muscular, cu
e, vorbire în
musculare predilecţie
emisferul
pentru mişcări pentru
drept
cu abilitate musculatura
c. Analiza
mică distală
secvenţiali
d. Ariile 5 şi 8 b. Rol
tăţii
(cortexul acti
sunetelor
parietal vato
şi a actelor
posterior) au r
motorii în
rolul de dire
emisferul
analizare a ct,
stâng
informaţiilor faci
d. Analiza
senzitivo- litat
conţinutului
 c. Rol a, d, e a sinapsele
activator l d. Aparat
indirect 5. Ajustarea e coordonator
pentru permanentă a c. Modularii -integrează
motoneu tonusului cerebeloase mişcările
ronii d. unor
postural de
medulari M articulaţii
d. Rol în
către bucla od într-un lanţ
menţiner gamma este ulă cinematic
ea posibilă în rii complex şi
tonusulu baza mai for coerent
i multor ma e. Aparat
muscular aspecte, cu ţiu coordonator-nu
prin excepţia: nii influenţează
influenţa ret semnificativ
a
rea icu abilităţile
.
motoneu lat
ronului e Corect:
C
alfa fazic e. a, b, d
o
e. Rol în menţinerea M
m
tonusului muscular od
e
prin ulă
n
influenţarea rii
z
motoneuronului ap
i
alfa tonic ara
i
tul
Corect: ui
e
a, b, e ve
x
sti
t
4. Rolul tractului bul
r
extrapiramidal ar
a
este complex, şi p
anume: i Corect: b
a. Reglează tonusul r
a 6. Principalele
muscular al posturii
b. m aspecte
Reglează i funcţionale
tonusul d care definesc
muscular al a cerebelul sunt:
membrelor l a. Aparat de
c. e timp-
Reglează opreşte
mişcările b mişcarea
complexe . la locul şi
voluntare momentu
d. Controlează C
l dorit
dimensiunea, o
b. Aparat de
amplitudinea m
învăţare-
mişcării e
circuitele
voluntare n
cerebelul
declanşate de z
ui se
sistemul i
modifică
piramidal i
prin
e. Rol facilitator experienţ
sau inhibitor p
ă
asupra i
c. Aparat de
motoneuronilor r
învăţare-
medulari a
inputurile
m
repetate
Corect: i
slăbesc
d
7. Ganglionii bazali au rol important şi complex în adică menţinerea liniei gravitaţionale a corpului
controlul mişcării, definit prin mai multe în afara poligonului de sprijin
aspecte, cu excepţia:
Corect: a, c
a. Modularea mişcării active comandate de scoarţă
b. Implicarea în procesul de planificare motorie-
direcţia, viteza, amplitudinea de mişcare 10. Aspectele definitorii ale controlului muscular
c. Corpul amigdalian conduce automatismul, sunt:
coordonarea şi tonusul muscular în repaus şi a. Tonusul şi forţa musculară
mişcare b. Mişcarea normală, activă, voluntară
d. Corpul striat conduce „jocul” elementelor c. Mişcarea involuntară
sistemului locomotor şi ale musculaturii mimicii d. Abilitatea de mişcare
e. Corpul striat acţionează unitar deşi componentele e. Antrenamentul la efort
sale au funcţii antagoniste
Corect: a, b, c, d
Corect: c
11. Cele mai importante modalităţi kinetice folosite
8. Etapele pe care le parcurge dezvoltarea pentru antrenarea controlului muscular sunt:
controlului motor se derulează în următoarea a. Stretching-ul şi excitaţia cutanată, în cadrul
ordine: metodei Kabat
a. Mobilitatea → stabilitatea → mobilitatea b. Stretching-ul şi excitaţia cutanată, în cadrul
controlată → abilitatea metodei Rood
b. Mobilitatea → mobilitatea controlată → c. Activarea imaginativă
stabilitatea → abilitatea d. Antrenarea percepţiei contracţiei
c. Mobilitatea → abilitatea → mobilitatea controlată e. Electrostimularea neuromusculară, chiar în
absenţa complianţei pacientului
→ stabilitatea
d. Mobilitatea → stabilitatea → abilitatea →
Corect: b, c, d
mobilitatea controlată
e. Mobilitatea → mobilitatea controlată → abilitatea
12. Şedinţa kinetică derulată pentru antrenarea
→ stabilitatea
controlului muscular se caracterizează prin:
Corect: a a. 3-5 contracţii musculare pentru muşchiul care se
lucrează
9. Definiţia corectă a celor trei procese prin care se b. status de indoloritate al pacientului
exprimă controlul motor este: c. absenţa senzaţiei de oboseală
d. în cursul unei şedinţe se lucrează doar un singur
a. Controlul muscular, corelat cu contracţia muşchi
musculară şi cu mişcarea segmentului respectiv, e. în cursul zilei se poate derula o singură şedinţă
reprezintă abilitatea de a activa un grup limitat de kinetică
unităţi motorii ale unui singur muşchi, fără a fi
activaţi şi alţi muşchi Corect: a, b, c
b. Controlul muscular, corelat cu contracţia
musculară şi cu mişcarea segmentului respectiv,
13. Modalităţile kinetice care fundamentează
reprezintă abilitatea de a activa un grup limitat de
unităţi motorii ale unui singur muşchi, fiind programul kinetic aplicat pentru refacerea /
activaţi şi alţi muşchi antrenarea coordonării sunt:
c. Coordonarea, controlată de cerebel, se defineşte a. Tehnici de facilitarea neuromotorii proprioceptive
prin combinarea activităţii unui număr minim de b. Mobilizările articulare din cadrul metodei Frenkel
muşchi în cadrul unei scheme de mişcare c. Gestualitatea necoordonată
continuă, lină, în ritm normal, cu forţă adecvată d. Terapia ocupaţională
pentru derularea respectivei activităţi e. Coordonările paliative
d. Coordonarea, controlată de cerebel, se defineşte
prin combinarea activităţii unui număr minim de Corect: a, b, d, e
muşchi în cadrul unei scheme de mişcare
întreruptă, aritmică, cu forţă adecvată pentru 14. Legile formulate de Kottke care trebuie luate în
derularea respectivei activităţi considerare în alcătuirea programului kinetic
e. Echilibrul sau balansul reprezintă inabilitatea de a pentru antrenarea coordonării sunt:
menţine sau de a mobiliza corpul fără a cădea,
a. Şedinţele kinetice se execută o singură data pe zi
 b. Se evită contracţiile musculare care nu sunt e. Hipermetria
necesare în activitatea pentru care se doreşte
antrenamentul coordonării Corect: c
c. Nu trebuie folosite modalităţi de întărire a
percepţiei senzoriale adecvate pentru engrama 18. Recuperarea coordonării la pacienţi cu disfuncţii
corectă cerebeloase presupune:
d. Complianţa pacientului, cu concentrarea acestuia
nu sunt absolut necesare a. Mişcare rapidă, unică, cu încărcare la extremitatea
e. Exerciţiile nu se derulează cu rezistenţă şi nu superioară şi inferioară
necesită forţă mare (se lucrează cu forţă b. Tehnici de facilitare (stabilizarea ritmică,
musculară chiar sub 10% din forţa maximă a izometria alternantă) pentru tonifierea
muşchiului respectiv) musculaturii stabilizatoare
c. Exerciţiile metodei Frenkel
d. Alergarea
Corect: b, e
e. Terapia ocupaţională
15. Principiile kinetice care stau la baza Corect: b, c, e
programului de recuperare a echilibrului sunt:
a. Pentru antrenarea unuia din sistemele 19. Exerciţiile în cadrul metodei Frenkel se
responsabile cu menţinerea echilibrului se derulează în conformitate cu următoarele reguli:
suspendă un altul pentru a-l forţa pe primul să
intre cât mai mult în acţiune a. Iniţierea este totdeauna de partea afectată, apoi de
b. Antrenamentul se începe pe suprafeţe stabile, apoi partea sănătoasă
se derulează pe suprafeţe instabile b. Iniţierea este totdeauna de partea sănătoasă sau
c. Se variază înălţimea centrului de greutate în mai puţin afectată, apoi de partea contralaterală
cursul exerciţiilor c. Fiecare exerciţiu se derulează iniţial cu ochii
d. Membrele superioare şi trunchiul se utilizează ca deschişi, sub control vizual, apoi cu ochii închişi
elemente stabilizatoare sau destabilizatoare pentru d. Oricare exerciţiu se derulează lent, cu multă
echilibru răbdare, cu repetare de 4-5 ori, în ordinea
e. Câştigarea unei abilităţi motorii funcţionale nu se corespunzătoare
face prin antrenament şi experienţă, într-un mediu e. Exerciţiile se derulează cât mai rapid, cu multă
corespunzător răbdare, cu repetare de 4-5 ori, în ordinea
corespunzătoare
Corect: a, b, c, d
Corect: b, c, d
16. Mişcările sunt coordonate atunci când există:
20. Testele Romberg sensibilizat, unipodal şi al
a. Stimuli senzitivi proprioceptivi, exteroceptivi stresului postural reprezintă teste pentru
tactili şi senzoriali
aprecierea:
b. Variate „permutări” de mişcare, posibile prin
contracţia muşchilor agonişti, sinergişti, a. Forţei musculare
stabilizatori, antagonişti b. Rezistenţei musculare
c. Integritatea componentelor motorii ale c. Tonusului muscular
echilibrului d. Amplitudinii de mişcare funcţională
d. Abilitatea de a stabiliza un segment al corpului e. Echilibrului din ortostatism static
simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul unei
mişcări uşoare, fine Corect: e
e. Inabilitatea de a stabiliza un segment al corpului
simultan cu mobilizarea celorlalte în cursul unei 21. Testarea echilibrului din ortostatism activ se
mişcări uşoare, fine face cu ajutorul următoarelor teste:
a. Testul întinderii membrelor superioare
Corect: a, c, d b. Testul controlului motor
c. Testul „brânciului”
17. Termenul care desemnează tulburările de d. Testul transferului, al deplasării ritmice a greutăţii
coordonare este: corpului anterior-posterior, stânga-dreapta
a. Asinergie e. Testul Romberg
b. Adiadocochinezia
c. Ataxia Corect: a, d
d. Hipotonia
22. Refacerea şi menţinerea echilibrului se 27. Conţinutul principalelor tehnici de facilitarea
derulează în două etape, acestea fiind: neuromusculară proprioceptivă speciale este
a. Antrenarea controlului motor următorul:
b. Antrenarea sistemelor senzitivo-senzoriale a. inversarea lentă (contracţie izotonă) - contracţii
c. Controlul amplitudinii de mişcare concentrice ritmice ale tuturor agoniştilor şi
d. Controlul centrului de greutate antagoniştilor dintr-o schemă de mişcare, fără
e. Antrenarea abilităţii pauză între inversări; inhibă contracţia agonistului
spre sfârşitul mişcării, dar pregăteşte antagonistul
Corect: b, d (reflex miotatic, circuit Renshaw).
b. inversare lentă cu opunere (contracţie izometrică)
23. Ordinea posturilor pentru exerciţiile kinetice - variantă a inversării lente în care se introduce
derulate pentru controlul centrului de greutate gradat contracţia izometrică la sfârşitul
este: amplitudinii mişcării (contracţie izotonă-
izometrică-izotonă - izometrică); creşte forţa de
a. De la posturile stabile la cele mai puţin stabile
contracţie agonistă.
b. De la porturile instabile la cele stabile
c. contracţii repetate: se execută contracţii
c. Patrupedie → în genunchi → şezând lungit →
concentrice pe musculatură unei direcţii de
şezând scurtat → ortostatism mişcare care este slabă (întinderi rapide -
d. Patrupedie → în genunchi → şezând scurtat → declanşează reflexul miotatic de extensie, se
şezând lungit → ortostatism opune apoi rezistenţa pentru realizarea unei
e. Patrupedie → ortostatism → şezând lungit → contracţii izometrice, cu stimularea buclei gama
şezând scurtat → în genunchi musculare).
d. secvenţialitate pentru întărire: când un component
Corect: a, c dintr-o mişcare este slab se execută schema de
mişcare cu contracţie izotonă până în punctul
24. Principalele strategii dinamice care trebuie unde există componentă musculară puternică; în
antrenate pentru echilibru sunt: acel punct se face contracţie izometrică tot pe
musculatura puternică, timp în care musculatura
a. Strategia coloanei vertebrale
slabă continuă mişcarea izotonă, putându-se
b. Strategia gleznelor
asocia periodic întinderi rapide; punctul este situat
c. Strategia genunchilor
în zona de mijloc a arcului de mişcare pentru
d. Strategia şoldurilor
muşchii flexori sau în zona scurtată.
e. Strategia paşilor
e. inversare agonistică: se execută mişcarea
concentrică pe toată amplitudinea, contra unei
Corect: b, d, e
rezistenţe tolerate; la amplitudinea maximă se
face o mişcare de revenire pe o distanţă mică tot
25. Tehnicile de facilitarea neuromusculară cu rezistenţă (contracţie concentrică), apoi din
proprioceptivă se clasifică în: nou mişcarea iniţială, până la capăt; se repetă.
a. Fundamentale (de bază)
b. Particulare Corect: a, c, d
c. Speciale
d. Specifice 28. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate
e. Generale pentru tehnicile de facilitarea neuromusculară
proprioceptivă specifice:
Corect: a, c, d
a. Pentru promovarea mobilităţii se folosesc:
iniţierea ritmică, mişcarea activă de relaxare-
26. Următoarele tehnici de facilitare opunere, relaxare-opunere, relaxare-contracţie,
neuromusculară proprioceptivă fundamentale se stabilizare ritmică, rotaţie ritmică
folosesc deseori în practica kinetică, cu o b. Pentru promovarea mobilităţii se folosesc:
excepţie: iniţierea ritmică, mişcarea activă de relaxare-
a. Prizele mâinilor opunere, izometrie alternantă, relaxare-contracţie,
b. Comenzile, comunicarea stabilizare ritmică, rotaţie ritmică
c. Întinderea (stretch-reflexul) c. Pentru promovarea stabilităţii se folosesc:
d. Inversarea lentă contracţii izometrice în zona scurtată, iniţierea
e. Tracţiunea şi compresiunea ritmică, mişcarea activă de relaxare-opunere,
stabilizare ritmică, rotaţie ritmică
Corect: d
 d. Pentru promovarea stabilităţii se folosesc: musculaturii de pe faţa opusă a direcţiei de
contracţii izometrice în zona scurtată, izometrie mişcare
alternantă e. Stretching-ul isometric este combinarea celui
e. Pentru promovarea abilităţii se folosesc: pasiv cu o contracţie isometrică în poziţia de
inversarea agonistică, progresia cu rezistenţă, întindere pasivă realizată de terapeutul fizical.
secvenţialitatea normală, repetiţia
Corect: b, c, e
Corect: a, d, e
33. Modul corect de aplicare a stretching-ului
29. Elementele de facilitarea proprioceptive sunt: presupune:
a. întinderea / stretching-ul a. Se începe cu articulaţiile distale, apoi se trece spre
b. rezistenţa aplicată unei mişcări (prin greutatea cele proximale
corporală, manual, mecanic) b. Se întinde doar câte o articulaţie iniţial, apoi se
c. vibraţia trece spre cele proximale
d. telescoparea / compresiunea şi tracţiunea c. Se realizează concomitent o tracţiune uşoară în
e. accelerarea, rostogolirea, balansarea ritmică. ax, pentru evitarea compresiei articulare
d. Trebuie evitat overstretching-ul (supraîntinderea)
Corect: a, b, c, d, e e. Toate aspectele precizate la punctele a, b, c, d

30. Elementele de facilitarea telereceptive sunt: Corect: e

a. Văzul
b. Auzul 34. Stretching-ul este contraindicat în următoarele
c. Stimularea sinusului carotidian situaţii:
d. Olfacţia a. Când limitarea amplitudinii de mişcare este de
e. Presiunile pe tendoanele lungi cauză musculară
b. După o fractură veche, corect consolidată
Corect: a, b, d c. În prezenţa unui proces inflamator acut sau
infecţios intraarticular sau periarticular
31. Pentru refacerea mobilităţii articulare prin d. În prezenţa unui hematom sau a altor leziuni ale
interesarea ţesutului moale se folosesc ţesutului moale
următoarele metode kinetice specifice: e. La pacientul cu scădere severă de forţă musculară
a. Mobilizările
b. Manipulările Corect: c, d, e
c. Stretching-ul pentru ţesutul moale
d. Inhibiţia activă pentru toate structurile ţesutului 35. Inhibiţia activă se aplică pentru refacerea
moale amplitudinii de mişcare compromisă de
e. Inhibiţia activă pentru muşchi contractura musculară la pacientul cu:
a. Muşchi normal inervat
Corect: c, e b. Muşchi denervat
c. Muşchi aflat sub control voluntar normal
32. Care dintre următoarele aspecte definitorii ale d. Miopatie severă
diferitelor tipuri de stretching sunt adevărate: e. Spasticitate piramidală
a. În timpul stretching-ului balistic tensiunea
musculară este de 10 ori mai mare faţă de o Corect: a, c
întindere obişnuită
b. Stretching-ul dinamic se realizează prin mişcări 36. Dintre tehnicile enumerate două nu se folosesc
voluntare lente ale segmentului încercând să se pentru obţinerea inhibiţiei active:
treacă blând peste punctul maxim al amplitudinii a. Tehnica hold - relax (contracţie - relaxare)
posibile de mişcare b. Tehnica hold-relax - contraction (contracţie-
c. Stretching-ul activ presupune o mişcare voluntară relaxare - contracţie)
spre amplitudinea de mişcare maxim posibilă, cu c. Tehnica contracţiei agonistului
menţinerea poziţiei 10-15 secunde, prin contracţia d. Tehnica Oxford
agoniştilor, fără ajutor extern e. Tehnica Delorme Watkins
d. Stretching-ul static, cu durată de minim 6
secunde, se realizează de către terapeut sau cu un Corect: d, e
echipament, cu obţinerea unei întinderi active a
37. Indicaţiile pentru mobilizarea articulaţiei b. stimulii de întindere (aplicaţi în schema de
periferice sunt: mişcare în care grupul muscular antagonist este în
scurtare maximă)
a. Scăderea sindromului algic articular
c. tracţiunea şi fixarea articulară
b. Menţinerea feedback-ului proprioceptiv articular
d. sincronizarea normală (contracţia muşchilor în
c. Scăderea feedback-ului proprioceptiv articular
secvenţe desprinse din mişcări coordonate, cu
d. Creşterea mişcărilor articulare prin afectare
derulare cursivă)
articulară capsulară
e. toate aspectele precizate la punctele anterioare
e. Rol profilactic în cazul imobilizărilor prelungite,
mai ales la pacientul cu paralizie
Corect: e
Corect: a, b, e
42. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama de
38. Principiile de bază care „controlează” facilitarea următoarele aspecte kinetice fundamentale:
proprioceptivă sunt: a. Pentru fiecare segment al corpului există două
diagonale de mişcare
a. Acţionare iniţial de partea afectată
b. Fiecare diagonală de mişcare are două scheme
b. Acţionare iniţial de partea sănătoasă
antagonice
c. Respectarea liniilor de mişcare în diagonală şi
c. Fiecare diagonală de mişcare are trei scheme
spirală
antagonice
d. Iniţierea se face de la nivelul capului şi gâtului,
d. Fiecare schemă presupune o mişcare cu trei
continuând cu genunchiul, indiferent scopul
componente
funcţional urmărit
e. Fiecare schemă presupune o mişcare cu două
e. Creierul uman diferenţiază atât noţiunea de
componente
mişcare cât şi pe cea musculară
Corect: a, b, d
Corect: b, c, d
43. În exerciţiile de tip Kabat se ţine seama că două
39. Elementul unificator al tehnicilor de facilitarea îl
mişcări nu se asociază niciodată, indiferent
reprezintă utilizarea:
schema de mişcare:
a. Mecanismelor reflexe elementare
b. Modificărilor de repartiţie tonică prin schimbări a. Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul
ale poziţiei corpului superior
c. Sincineziilor, în mod diferenţiat b. Extensie cu rotaţie internă, totdeauna la membrul
d. Intervenţiilor reflexe periferice superior
e. Electroterapiei c. Adducţie cu rotaţie externă, totdeauna, la
membrul inferior
d. Flexie cu rotaţie externă, totdeauna la membrul
Corect: a, b, c
inferior
e. Abducţie cu rotaţie internă, totdeauna, la membrul
40. Obţinerea facilitării în metoda Kabat se inferior
realizează prin:
a. folosirea unor scheme globale de mişcare Corect: d
b. folosirea unor scheme de mişcare locale
c. opunerea unei rezistenţe maxime la mişcarea 44. În recuperarea hemiplegicului, metoda Kabat
dorită a fi executată de pacient este utilă dacă sunt luate în considerare
d. opunerea unei rezistenţe minime la mişcarea următoarele aspecte:
dorită a fi executată de pacient
e. alternarea antagoniştilor în reeducarea mişcărilor a. dezvoltarea neuromotorie se face în sens cranio-
active prin mecanismul inducţiei succesive descris caudal şi proximo-distal
de Sherrington b. utilizarea activităţii reflexe întărită de reflexele
posturale şi corelată cu receptorii senzitivi şi
Corect: a, c, e auditivi
c. importanţa mişcărilor ritmice, a combinaţiilor
bilaterale simetrice, asimetrice, homolaterale, cu
41. Facilitarea proprioceptivă a activităţii musculare
alternarea reciprocă în diagonale a amplitudinii de
în cadrul metodei Kabat este asigurată de o serie flexie şi extensie pe verticală, abducţie-adducţie
de manevre care se aplică în timpul mişcărilor pe orizontală şi a rotaţiilor pe diagonală
active pe diagonală, şi anume: d. pronaţia antebraţului inhibă extensia cotului
a. contactul manual şi comanda verbală
 e. reflexul tonic lombar facilitează extensia globală d. În final se lucrează exerciţii pentru redobândirea
a trunchiului şi membrului inferior reacţiilor de echilibru
e. Ordinea menţionată pentru exerciţiile de la
Corect: a, b, c, e punctele a, b, c şi d nu este important a fi
respectată
45. Exerciţiile de tip Bobath, cu largă aplicabilitate
la pacientul hemiplegic / hemiparetic, au Corect: a, b, c, d
următoarele scopuri / obiective:
48. Exerciţiile din metoda Rood se fundamentează
a. limitarea excesului de activitate tonică-reflexă
perturbatoare a schemei motorii normale pe următoarele aspecte neurofiziologice:
b. inhibarea sau suprimarea activităţii tonic reflexe a. Se facilitează contracţiile voluntare maxime, prin
anormale activarea aferentă gamma, cu reglementarea
c. modificarea tonusului muscular activităţii fusurilor neuromusculare
d. facilitarea integrării reacţiilor superioare de b. Este necesar un “input” corect pentru obţinerea
“ridicare şi echilibru”, în secvenţa dezvoltării lor unui răspuns motor corect
reale c. Cea mai eficientă stimulare cutanată se realizează
e. activarea reflexelor posturale, recâştigând prin perierea tegumentului sau prin trecerea
controlul asupra mişcărilor izolate rapidă a unor cuburi de gheaţă
d. Fiecare mişcare care se execută trebuie să aibă o
Corect: a, b, d, e finalizare prestabilă, iar senzaţiile care se percep
în tot cursul mişcării constituie elemente de bază
46. Aspectele de bază necesare a fi respectate în ale învăţării motorii
aplicarea exerciţiilor de tip Bobath sunt: e. Toate aspectele anterioare sunt adevărate
a. respectarea ordinii poziţiilor fundamentale reflex- Corect: e
inhibitorii (se începe totdeauna cu poziţionarea
capului şi gâtului) care sunt, de cele mai multe
ori, diametral sau parţial opuse poziţiilor pe care
49. Receptorii stimulaţi mai frecvent în cadrul
le adoptă pacientul în mod spontan exerciţiilor metodei Rood sunt:
b. nu se suprapun schemele anormale peste cele a. Receptorii cutanaţi
normale şi nu se repetă o mişcare incorectă b. Fusul neuromuscular
parazitată de sincinezie până când schema c. Organul tendinos Golgi
sincinetică nu este voliţional controlată d. Mecanoreceptorii din derm şi articulaţii
c. poziţiile de inhibiţie reflexă combat spasticitatea, e. Receptorii olfactivi
obţinându-se atenuarea tonusului muscular
anormal şi o coordonare motrică superioară Corect: a, b, c, d
d. posturarea pacientului se face cu respectarea
acelor poziţii adoptate de acesta 50. Stimularea receptorilor cutanaţi în cadrul
e. controlul permanent al punctelor cheie exerciţiilor metodei Rood se realizează prin:
(articulaţiile) localizate axial (coloana vertebrală
a. Periere rapidă, uşoară, superficială
cu centurile scapulară şi pelvină) şi distal (degete-
b. Periere rapidă, profundă
pumn, degete-tibiotarsian).
c. Aplicaţii de rece (gheaţă) pentru perioadă scurtă
d. Aplicaţii de cald pentru perioadă lungă
Corect: a, b, c, e
e. Netezirea lentă, uşoară, ritmică
47. Care din următoarele afirmaţii referitoare la Corect: a, c, e
exerciţiile de tip Bobath sunt adevărate:
a. Iniţial se derulează exerciţii pentru obţinerea
controlului activ al poziţiei, cu eliminarea acţiunii
gravitaţiei
b. Urmează exerciţii pentru obţinerea controlului
activ al diferitelor combinaţii posturale care
necesită o mişcare finalizată, acţionând contra
gravitaţiei
c. Se vor diversifica apoi exerciţiile fizice pentru
obţinerea controlului asupra coordonării
mişcărilor
TESTE GRILĂ TEHNICI DE KINETOTERAPIE PENTRU FORŢĂ ŞI REZISTENŢĂ
MUSCULARĂ.

Bibliografie:
1. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti., 1987; pagini 282-286;
310-318
2. T. Sbenghe, Kinesiologie-ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti, 2002, pagini 162-222, 243-247, 514-599
3. *** Caiet documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de Medicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală,
Kinetoterapia în recuperare afecţiunilor aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981
1. Forţa musculară, a. Examen clinico- l e. Enzime
element funcţional a mitocondriale şi
b. Măsurarea r sarcoplasmatice
caracteristic
suprafeţei de ă
muşchiului c. Circulaţia
secţiune musculară Corect:
exprimat prin musculară a, c, d
c. Manometrie
contracţia d. Testare d.
musculară, este musculară manuală Integritat
condiţionată de e. Examen ea
următorii factori electromiografic metaboli
musculari: smului
a. Mecanica Corect: muscular
muşchiului b, c, e e.
-lungime, Factorii
schimbare 3. Care din nervoşi
în lungime, următoarele aspecte
puterea Corect:
nu condiţionează
muşchiului a
rezistenţa
b. musculară: 4. Energia
a necesară
Arhitectur
. pentru
a
muşchiul întreaga
A
ui-
m
activitate
aranjame musculară
p
ntul fibrei se extrage
l
musculare din:
i
,
t a. Glucoză
aranjame
u b. Aminoacizi
ntul
d c
întregului
i .
muşchi
n
c. Numărul
e A
recrutărilor
a c
unităţilor motorii
d. Inserţiile i
d z
musculare
e i
e. Ritmul de
descărcare a
m g
potenţialelor
i r
de acţiune
ş a
sosite la
c ş
muşchi
a i
r
Corect
e l
: a, b,
i
d b b
. e
2. Evaluarea r
obiectivă F i
cantitativă o
a forţei r d
musculare ţ .
se a
realizează L
prin m i
următoarel u p
s i
e
c d
modalităţi: u e
5. Care dintre (musculară şi muscular spaţială
următoarele matriceală ă este c. Substrat
afirmaţii sunt conjunctivală) egală cu funcţional-sumaţie
adevărate pentru e. Valoarea maximă 1/2 din temporală
a forţei musculare forţa d. Substrat
valoarea forţei
este realizată maximă funcţional-
musculare: l b. Forţa sincronizare crescută
a. Valoarea a muscular e. Substrat
forţei ă este morfologic, sumaţie
musculare m egală cu spaţială, temporală
este i 1/3 din (sincronizare
independentă j forţa crescută)
de lungimea l maximă
muşchiului o c. Forţa musculară Corect: e
b. Forţa c este egală cu 1/4 din
musculară u forţa
variază cu l maximă
variaţia de d.
lungime a l
muşchiului u Velocitate
c. Valoarea minimă n a este
a forţei musculare g egală cu
este realizată i 1/3 din
l m velocitatea
a i maximă
i e.
m
i m Velocitate
j u a este
l ş egală cu
o c 1/4 din
c h velocitatea
u i maximă
l u
l
C
l u
o
u i
r
n
e
g C
i c
o
m t
r
i :
e
i c
t b
m : ,
u
ş b e
c ,
h 7. Substratul
i creşterii forţei
d
u musculare,
,
l obiectiv
u
e fundamental în
i
d. La mijlocul
kinetoterapie,
lungimii 6. este reprezentat
muşchiului, Travaliul numai prin:
forţa musculară muscular a. Substrat
este dată de este maxim morfologic
două când: b. Substrat
componente funcţional-sumaţie
a. Forţa
8. În programul kinetic se contraindică sau necesită Corect: a, b, c, d
precauţii aplicarea exerciţiului rezistiv în
următoarele situaţii: 12. Exerciţiile culturiste:
a. Procesul inflamator articular şi / sau muscular a. se bazează pe exerciţii analitice executate cu
b. Status algic intens preexistent sau întreţinut / încărcare progresivă
apărut în cursul exerciţiului cu persistenţa unui b. utilizează exerciţiile isometrice şi combinate
interval de 24 ore după exerciţiu c. baza o reprezintă exerciţiile dinamice cu
c. Manevra Valsalva sau derularea pe inspir a rezistenţă
exerciţiului la pacienţii cu patologie d. ordinea de lucru a grupelor musculare este de jos
cardiovasculară în sus
d. Oboseala musculară locală şi generală e. asigură în timp o hipotrofie musculară
e. Nici unul dintre aspectele menţionate la punctele
anterioare Corect: a, b, c

Corect: a, b, c, d 13. In cazul metodei culturiste care din aspecte nu

sunt caracteristice:
9. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un a. se execută 7 antrenamente pe săptămână, de câte
exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie 180 de minute fiecare
isometrică pentru creşterea şi menţinerea forţei b. se execută 3 - 7 antrenamente pe săptămână
musculare sunt: c. durata unui antrenament este cuprinsă între 50-
a. Intensitatea să corespundă unui minim de 35% din 120 minute pentru toate grupele musculare
tensiunea musculară maximă d. pentru bolnavi, totul se reduce la nivelul
b. Durata să fie cuprinsă între 30-60 secunde capacităţii funcţionale musculare individuale
c. Ritmicitatea contracţiei isometrice - se preferă e. nu asigură o dezvoltare progresivă a forţei
tipul exerciţiu repetitiv scurt isometric zilnic musculare
(ERSIZ)
d. Lungimea muşchiului la care se realizează Corect: a, e
contracţie trebuie adaptată
e. Concentraţia voliţională nu are importanţă 14. In situaţiile deficitelor mari de forţă musculară
(valoare 0,1 sau 2 la testing muscular manual)
Corect: a, c, d este necesar să se apeleze şi la:
a. posturi declanşatoare de reflexe tonice
10. Condiţiile minime care trebuie realizate într-un b. întinderea prelungită la muşchii posturali
exerciţiu rezistiv fundamentat pe contracţie extensori slabi
izotonă pentru creşterea şi menţinerea forţei c. tehnici de facilitare pentru întărirea musculaturii
musculare nu includ: d. elemente facilitatorii de creştere a răspunsului
a. Contracţia dinamică creşte forţa musculară dacă motor
raportul dintre capacitatea muşchiului şi valoarea e. se contraindică tehnici de facilitare pentru
rezistenţei este adecvat întărirea musculaturii
b. Uzual se foloseşte o rezistenţă moderată (35-40%
din cea maximă) care creşte progresiv Corect: a, c, d
c. Ritmicitatea contracţiei izotone
d. Viteza derulării exerciţiului se află în relaţie 15. Mişcarea activă asistată este utilizată în cazurile
directă cu rezistenţa cu forţă musculară:
e. Coordonarea musculară este necesară a. –2 la testing muscular manual
b. 2 la testing muscular manual
Corect: d c. –3 la testing muscular manual
d. 3 la testing muscular manual
11. Principalele dezavantaje ale exerciţiilor isotone e. +3 la testing muscular manual
cu rezistenţă sunt:
a. Solicită articulaţia Corect: b, c, d
b. Determină dureri articulare şi musculare
c. Afectează osul patologic 16. Mişcarea activă cu rezistenţă se aplică în
d. Pot declanşa sinovite traumatice antrenarea muşchilor cu forţă musculară:
e. Creşte nu doar forţa musculară dinamică dar şi pe a. +2 la testing muscular manual
cea isometrică b. +3 la testing muscular manual
 c. -5 la testing muscular manual c. jogging-ul
d. -4, 4, +4 la testing muscular manual d. înotul
e. 2 la testing muscular manual e. ciclismul

Corect: b, c, d Corect: b

17. Aspectele importante ale antrenării muşchilor 21. Parametrii care sunt necesari a fi precizaţi
sănătoşi prin electrostimulare musculară pentru exerciţiile fizice din componenţa unui
isometrică (ESMI) sunt: antrenament pentru rezistenţa generală a
a. Creşterea de forţă musculară se face prin valori de organismului sunt:
forţă isometrică mai joase decât valorile a. Intensitate
contracţiei voluntare isometrice b. Frecvenţă / ritm
b. ESMI activează preferenţial unităţi motorii mici c. Durata
c. După 5 săptămâni de activare creşte forţa d. Modalitatea de execuţie, tipul de contracţie
musculară cu 15% pe muşchiul contralateral celui musculară
stimulat e. Menţiuni speciale sau particulare, totdeauna
d. Creşte oboseala musculară
e. Aplicată cu succes la pacienţii care nu reuşesc să Corect: a, b, c, d
realizeze contracţii voluntare suficiente
22. Structura antrenamentului aerobic pentru forţă
Corect: a, c, e include un set de exerciţii care nu se
caracterizează prin:
18. Rezistenţa generală a organismului se defineşte
a. Mai multe tipuri de mişcări legate între ele care se
prin:
repetă până la obţinerea senzaţiei de oboseală
a. Abilitatea organismului de a continua timp b. Setul de exerciţii este alcătuit din repetarea a 8-10
îndelungat o activitate fizică aerobică, cu apariţia exerciţii
oboselii c. Rezistenţa (încărcarea) (1 RM) care va declanşa
b. Capacitatea organismului de a efectua activităţi oboseala după cele 8-10 repetiţii se stabileşte prin
fizice complexe, cu intensitate redusă, pe o tatonare
perioadă de timp mai mare d. Este indicată intensitate înaltă (1-6 RM încărcare)
c. Abilitatea organismului de a continua timp e. Este indicată intensitate uşoară (18-30 RM)
îndelungat o activitate fizică aerobică, fără
apariţia oboselii Corect: e
d. Măsură a fitness-ului exprimat prin consumul
maxim de oxigen
23. Principalele componente ale antrenamentului
e. Abilitatea organismului de a continua timp
îndelungat o activitate fizică anaerobică, fără aerobic pentru anduranţă sunt:
apariţia oboselii a. Perioada de încălzire („warm-up”) cu durata de 5-
10 minute
Corect: b, c, d b. Perioada de încălzire („warm-up”) cu durata de
15-20 minute
19. In cadrul reantrenării la efort este necesar să se c. Perioada derulării exerciţiilor propriu-zise
ţină seama de: (contracţii isometrice, izotonice, stretching) cu
durata de 20-30 minute
a. mijloacele de antrenare fizică care se pot aplica d. Perioada de revenire („cool - down”) cu durata de
pacientului 5-8 minute
b. statusul clinico-funcţional al subiectului e. Perioada de revenire („cool - down”) cu durata de
c. nivelul de efort al pacientului 10-15 minute
d. starea psihică a pacientului
e. vârsta pacientului Corect: a, c, d
Corect: a, b, c 24. Stabilirea intensităţii exerciţiului fizic din
antrenamentul la efort se face în raport cu ritmul
20. Ca metode ale antrenamentului la efort nu se cardiac (RC) care se calculează după mai multe
utilizează: formule, mai des utilizate fiind:
a. mersul pe jos
a. RC max. = 220-vârsta (în ani)
b. termoterapia
b. RC max. = 200 - vârsta (în ani)
 c. RC max. = 215 - vârsta (în ani) x 0,66
d. (RC max.-RC repaus) x 85% + RC repaus = RC
ţintă
e. RC max. = 210 - vârsta (în ani)
Corect: a, c, d
25. Programul de antrenare aerobică pentru
anduranţă respectă următorii parametri:
a. Intensitate medie sau chiar sub medie (în jur de
40% din intensitate maximă)
b. Durata şedinţei ajunge până la 2 ore
c. Şedinţa se poate repeta de 2-3 ori / săptămână
d. Durata şedinţei ajunge până la 1 oră
e. Şedinţa se poate repeta de 4-5 ori / săptămână
Corect: a, d, e
26. Cele mai indicate exerciţii din componenţa
antrenamentului pentru anduranţă sunt
reprezentate prin:
a. Exerciţii rezistive maximale
b. Exerciţii rezistive submaximale, continue, ritmice,
izotone, care implică grupe musculare restrânse
c. Exerciţii rezistive submaximale, continue, ritmice,
izotone, care implică grupe musculare extinse
d. Exerciţii rezistive submaximale, continue,
aritmice, izotone, care implică grupe musculare
restrânse
e. Exerciţii rezistive maximale, continue, ritmice,
izotone, care implică grupe musculare restrânse
Corect: c
27. Efectele antrenamentului la efort sunt complexe,
cu o excepţie:
a. ameliorarea condiţiei psihice
b. scăderea indicelui tensiune-timp
c. creşterea suprafeţei alveolo-capilare de schimb
d. apariţia unor modificări favorabile în sistemul
coagulare - fibrinoliză
e. creşterea indicelui tensiune - timp
Corect: e
28. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la
nivelul centurii scapulare presupune:
a. Un status de doloritate la nivelul umărului
b. Existenţa unei amplitudini de mişcare optime,
funcţionale
c. Exerciţiile rezistive se derulează iniţial analitic,
apoi global
d. Poziţia de start pentru exerciţii este cu încărcare
gravitaţională pentru trenul superior
e. Ulterior refacerii forţei musculare se efectuează
exerciţii în lanţ cinematic deschis şi închis pentru
refacerea stabilităţii, mişcării controlate şi
abilităţii
Corect: b, c, d, e
29. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la
nivelul cotului presupune:
a. În testarea musculară manuală se ţine seama că
forţa muşchilor flexori este mai mare în pronaţie
decât în supinaţie şi când braţul este vertical,
ascendent
b. Programul se derulează în două etape
c. Mobilitatea cotului este esenţială în program,
fiind dobândită prin mobilizări active
d. Se lucrează mai ales grupele musculare flexoare şi
pronatore
e. Exerciţiile desprinse din programele de terapie
ocupaţională nu sunt indicate
Corect: a, b, c, d
30. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la
nivelul complexului mâinii la pacientul cu
poliartrită reumatoidă presupune:
a. Tonifierea muşchilor interosoşi şi lumbricali
pentru corectarea deviaţiei cubitale degete
b. Tonifierea muşchiului extensor al carpului pentru
corectarea deformării degetelor în „gât de lebădă”
c. Tonifierea muşchiului flexor superficial al
degetelor pentru corectarea deformării degetelor
în „butonieră”
d. Tonifierea muşchilor flexor profund, lung
abductor şi opozant al policelui pentru corectarea
deformării în „Z” a policelui
e. Tonifierea muşchilor extensor lung şi scurt
abductor al policelui pentru corectarea deviaţiei
cubitale degete
Corect: a, b, d
31. Refacerea forţei şi rezistenţei musculare la
nivelul centurii pelvine presupune:
a. Tonifierea musculaturii hipotone (muşchii fesier
mijlociu, cvadriceps, fesier mare)
b. Tonifierea musculaturii hipotone (muşchii
adductori, rotatori externi, iliopsoas)
c. Asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură
(muşchii adductori, rotatori externi, iliopsoas)
d. Asuplizarea musculaturii cu tendinţa la retractură
(muşchii fesier mijlociu, cvadriceps, fesier mare)
e. Restabilirea echilibrului funcţional al grupelor
musculare periarticulare antagoniste
Corect: a, c, e
32. Exerciţiile isometrice pentru muşchiul
cvadriceps sunt esenţiale în refacerea forţei şi
rezistenţei musculare deoarece:
a. Sunt uşor de performat
b. Determină o forţă de reacţie minimă în articulaţia
genunchiului
c. Sunt activaţi şi muşchii biceps femural, fesier
mijlociu
d. Nu sunt activaţi alţi muşchi
e. Asigură o incoordonare motorie cu un impact
funcţional important

Corect: a, b, c

33. Principalele grupe musculare care trebuie

tonifiate pentru refacerea echilibrului muscular
al piciorului sunt:
a. Muşchiul triceps sural
b. Muşchiul cvadriceps
c. Muşchii tibiali
d. Muşchii peronieri
e. Muşchii ischiogambieri

Corect: a, c, d

34. Antrenamentul pliometric presupune:

a. Schema de antrenare a mobilităţii articulare
b. Schema de antrenare a forţei musculare prin
contracţii secvenţiale excentrice - concentrice
c. Schema de antrenare a forţei musculare prin
contracţii secvenţiale excentrice-concentrice -
isometrice
d. Rapiditatea de dezvoltare a forţei la nivelul
muşchilor extensori ai genunchilor
e. Lentoarea de dezvoltare a forţei la nivelul
muşchilor extensori ai genunchilor

Corect: b, d

35. Avantajele exerciţiilor pliometrice sunt:

a. Forţa musculară obţinută este superioară celorlalte
modalităţi dinamice de refacere a forţei musculare
b. Se obţine o sincronizare a unităţilor motorii ale
muşchiului
c. Este favorizată coordonarea musculară
d. Nu există risc al leziunilor structurilor tendinoase
e. Nu necesită prudenţă în derulare

Corect: a, b, c
TESTE GRILĂ RECUPERAREA ÎN ORTOPEDIE, TRAUMATOLOGIE ŞI
MEDICINĂ SPORTIVĂ

Bibliografie
1. Tudor Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, 1981
2. Roxana Popescu, Adrian Bighea, Noţiuni practice de medicină recuperatorie, Editura Agora, 1997
3. Iaroslav Kiss, Recuperarea neuromotorie prin mijloace fizical-kinetice, Editura Medicală, 1985
4. Kinésiologie scientifique ( kinétotherapie, traumatologie et médicine du sport)
5. Andrei Voinea, Corneliu Zaharia, Elemente de chirurgie ortopedică, Editura Militară, 1985
6. Roxana Popescu, Rodica Trăistaru, Recuperarea membrului superior ortezat şi protezat, Editura Medicală
Universitară, Craiova, 2002
7. Clement Baciu şi colab, Kinetoterapia pre- şi postoperatorie, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981
 circulatorii e e
1. Sechelele x
osoase Core d e
posttraumatice ct: b . r
cuprind: c
a. edemul 2. După intervenţii 6 i
posttraumati chirurgicale 0 ţ
c, plaga asupra coloanei - i
granulară, 9 i
lombo-sacrate,
plaga 0 l
adresate e
grefată, structurilor
cicatricea z
osteo- a
patologică i
b.
articulare, fără u
l
fixarea acestora e t
pseudartr (laminectomii o
oza, etc.), etapa de e p
calusul reluare . a
vicios, progresivă a s
osificarea mişcărilor 9 i
subperios segmentului 0 v
tală, e
lombo-sacrat -
osteoporo durează: 1
za de 2 c
a .
imobiliza 0
.
re,
osteonecroza z e
aseptică, 1 x
i
algoneurodistr 0 e
l
ofia -
e r
c. redoare 2
c
articula 0
Core i
ră, ct: c ţ
hipotro z i
fie i i
l 3. În faza I a
muscul l
ară, e recuperării
e
osteopo umărului cu
roza de b artroplastie sunt
i
imobili . contraindicate:
z
zare, a o
scădere 2 . m
a 0 e
capacit - e t
ăţii 4 x r
cardio- 0 e i
pulmon
r c
are z c e
d. rupturi i i d
musculare, l ţ .
rupturi de e i
tendon,
i e
hematom
c l x
muscular,
. e e
contracturi
musculare, r
atrofie 3 p c
musculară 0 a i
e. osteoporoză - s ţ
generalizat 6 i i
ă, redoare 0 v i
articulară, e l
denervări z b e
parţiale, i .
tulburări l d
 e i c stabilităţii
. pasive şi
t b active a
i . 6 genunchiului,
p - încălţăminte
4 8 ortopedică
C - corectoare,
o 6 s kinetoterapie
d ă c. corecţii
m s p ortopedice,
a ă t kinetoterapie
n p ă pasivă,
t m t
e ă â e
. m n r
â i m
m n o
o i d t
b . e
i r
l 8 a
i - p
z 1 i
ă 2 e
r ,
i s
l ă r
e p e
t f
a ă l
c m e
t â x
i n o
v i t
e e. mai mult de 16 e
săptămâni r
Core a
ct: e C p
o i
4. După r e
intervenţia e d.
chirurgicală c
pentru ruptura t imobi
tendonului : lizare
distal al în
bicepsului d aparat
tratamentul gipsat
recuperator 5. În cazul ,
durează: deviaţiilor urmat
axiale ă de
a recup
posttraumatice
. erarea
ale
mersu
1 genunchiului
lui
- se recomandă: e.
3 a. scădere
ponderală, asigur
s tonifierea area
ă stabilizatori stabili
p lor tăţii
t genunchiul pasive
ă ui şi
m b. scădere active
â ponderală, a
n creşterea genun
 chiulu ice t
i, d. masaj pentru o
reedu circulaţia veno- r
carea limfatică, i
mersu hidrokinetotera e
lui pie
e. îngrijirea şi d
C supravegherea .
o chirurgicală a plăgii m
r a
e C s
c o a
t r j
: e
c p
b t r
: o
6. În recuperarea f
c u
sechelelor
, n
cutanate d
posttraumatice, e. curenţi de
menţinerea d
medie frecvenţă
funcţionalităţii
şi troficităţii 7. Pentru
segmentului se recuperarea
realizează prin: forţei
segmentelor
a.
neafectate de
paralizie (în
ultra
cadrul
sune
te, sechelelor
căld posttraumatic
ură e ale nervilor
mod periferici) se
erat recomandă:
ă a. exerciţii cu
loca rezistenţă
lă, b. exerciţii
radi izometrice
oter c
apie .
b. diapulse, e
ultraviole l
te, curenţi e
diadinami c
ci, t
imobiliza r
rea o
segmentu t
lui e
c. r
a
mob p
iliză i
ri e
pasi
ve şi e
activ x
e, c
cont i
racţi t
i o
izo m
metr o
 Corect: a, b c. reflexoterapie cu ultrasunete
d. diapulse, magnetodiaflux local
8. Atrofia musculară se poate produce prin: e. aplicaţii locale de parafină
a. denervare
b. imobilizare Corect: a, c, d
c. ischemia musculară
d. ruptura fibrelor musculare 14. Dacă reducerea mobilităţii articulare este
e. ruptura de tendon muscular determinată de retractură musculară, refacerea
flexibilităţii musculare (în cazul sechelelor
Corect: a, b posttraumatice musculare) se poate realiza
prin:
9. În perioada de imobilizare la pat pentru
a. repaus tendinos, medicaţie antialgică, terapie
sechele generale posttraumatice, kinetoterapia
fizicală antalgică
va cuprinde: b. masaj, căldură, tracţiuni
a. scripetoterapie şi mobilizări pasive ale c. manipulări facilitate
segmentelor imobilizate d. ultrasunete în doze mari
b. contracţii izometrice sub gips e. ionogalvanizări sclerolitice
c. hidrokinetoterapie la bazin
d. exerciţii active cu rezistenţă Corect: b, c, d
e. mobilizări pentru toate articulaţiile accesibile
15. În recuperarea sechelelor posttraumatice,
Corect: b, e dintre formele de hidrotermoterapie sunt
utilizate şi pentru efectul produs prin
10. Obiectivele recuperării sechelelor articulare mecanism reflex:
posttraumatice sunt:
a. băile generale la 38,5ºC
a. combaterea durerii şi inflamaţiei b. băile alternante la temperaturi mai mici de
b. refacerea mobilităţii şi stabilităţii 38ºC
c. evaluarea deficitului motor şi senzitiv c. împachetările cu parafină
d. refacerea abilităţilor d. aplicaţiile locale de rece
e. recomandări privind tratamentul balneo- e. băile cu bule
climatic
Corect: c, d
 Core şi crioter
ct: a, întin 16. Avantajele apie
b, d deril contracţiilor b.
e izometrice
11. Pentru pasi utilizate în electrote
refacerea ve e. rapie
refacerea forţei
stabilităţii recu antalgic
pera de contracţie
în ă şi
rea sunt: excitom
recuperarea
mob a. eficienţa otorie,
sechelelor crescută, tehnica
ilităţ kinetote
articulare ii simplă rapie cu
posttraumat artic b. nu ameliorează rezistenţ
ice, ulare supleţea articulară, ă
articulaţia nu creează c. combaterea
trebuie să C feed-back edemului şi stazei
fie: o c. nu dau dureri venoase din
a. indoloră, chiar r articulare şi zona lezată
în condiţii de e oboseală d. masaje,
musculatură slabă c d. necesită timp căldură,
b. fixată de o t scurt de execuţie antiinfla
musculatură : e. determină matoare
puternică creşterea pe cale
c. indoloră şi b diametrului generală
protejată , muşchiului e.
de capsule
şi d C electroter
ligamente o apie
integre r antalgică
13. Tratamentul
d. stabilizată prin e şi
recuperator al c
orteze excitomo
algoneurodistrof t
e. dureroasă, dar torie,
cu capsule şi
iei de stadiu I : reluarea
ligamente integre cuprinde: funcţiei
a. repaus, a muscular
C comprese reci cu , e fără
o sulfat de rezistenţă
r magneziu b. c
e Sollux cu filtru , C
c albastru, terapie o
t ocupaţională d r
: , e
c
b t
e
, :
17. Tratamentul
c a
recuperator al
,
hematomului
12. În osificările muscular în faza
subperiostale c
granulomatoasă ,
posttraumatice se realizează
nu sunt prin:
recomandate: e
a.
a. mobilizările
active punere
b. imobilizarea a în
completă (cu repaus
excepţia a
fracturilor) muşch
c. diapulse iului,
d. bandaj
mob compr
iliză esiv,
rile
18. Recuperarea sindromului motor din cadrul
sechelelor posttraumatice ale nervilor
periferici are ca obiective:
a. evitarea apariţiei deformărilor şi atitudinilor
vicioase
b. evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi şi
creşterea funcţiei fibrelor musculare restante
sănătoase
c. combaterea şi prevenirea durerii
d. refacerea imaginii kinestezice şi recâştigarea
coordonării mişcărilor
e. recuperarea mobilităţii şi forţei segmentelor
neafectate de paralizie
Corect: a, b, d, e
19. Pentru evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi
(în cadrul sechelelor posttraumatice ale
nervilor periferici) se poate recurge la:
a. căldură
b. electrostimularea muşchiului denervat
c. atele de postură
d. curenţi de medie frecvenţă
e. mobilizări active şi active cu rezistenţă
Corect: b, d
20. Recuperarea sindromului vasculotrofic din
cadrul sechelelor posttraumatice ale nervilor
periferici poate beneficia de:
a. băi călduţe cu vârtejuri de apă
b. aplicaţii locale reci
c. împachetări locale sau generale cu parafină
d. hidroterapie alternantă la temperaturi mai
mici de 38º C
e. mofete parţiale
Corect: a, d, e
21. În cadrul tratamentului recuperator al
sechelelor generale posttraumatice, în
perioada de imobilizare la pat se recomandă:
a. posturi de facilitare a circulaţiei veno-
limfatice şi pentru drenaj bronşic
b. masaj şi gimnastică vasculară
c. kinetoterapie respiratorie şi aerosoloterapie
d. climatoterapie şi tratament balnear
e. curenţi de medie frecvenţă şi electrostimulări
Corect: a, b, c, e
22. Mijloace fizicale folosite în managementul
durerii în cadrul tratamentului recuperator al
sechelelor posttraumatice sunt:
a. aplicaţii calde şi reci, imobilizări
b. TENS, stimulare nervoasă periferică
c. Masaj
d. exerciţii corectoare, stretching
e. medicaţie antialgică şi antiinflamatorie
Corect: a, b, c, d
23. Forme de terapie fizicală utilizate în
recuperarea sechelelor posttraumatice, care
pot acţiona prin mecanism reflex sunt:
a. ionogalvanizările, ultrasunetele, kinetoterapia
pasivă
b. ionogalvanizările, ultrasunetele, masajul
c. fototerapia, hidrotermoterapia
d. curenţi de înaltă frecvenţă, diapulse
e. fototerapia, termoterapia, climatoterapia
Corect: b, c, d
24. Enumeraţi forme de terapie miorelaxantă
utilizate în recuperarea sechelelor
posttraumatice:
a. masajul, căldura prelungită
b. întinderea, manipulările facilitate
c. aplicaţiile generale şi locale reci
d. undele scurte, kinetoterapia activă cu
rezistenţă
e. ultrasunetele
Corect: a, b, e
25. Examenul bolnavului cu sechele
posttraumatice ale coloanei vertebrale,
efectuat de către terapeut, trebuie să
cuprindă:
a. evaluarea respiratorie şi cardiovasculară
b. evaluarea respiratorie, a amplitudinii tuturor
articulaţiilor implicate, a forţei musculară
c. aprecierea gradului de spasticitate
d. aprecierea prezenţei edemelor
e. testarea biologică şi radiologică
Corect: a, b, c, d
26. Tratamentul recuperator al bolnavului
posttraumatic cu fractură-luxaţie de coloană
cervicală în perioada de purtare a Minervei,
cuprinde:
a. exerciţii de echilibrare
b. mobilizări ale membrelor superioare
c. izometrie pentru menţinerea tonusului dorso-
lombar
d. gimnastică respiratorie abdominală
e. reprofesionalizare pentru asigurarea
independenţei bolnavului
Corect: a, b, c, d
27. În perioada de imobilizare la pat a bolnavului
cu sechele posttraumatice ale coloanei
vertebrale se recomandă:
a. electroterapie de înaltă frecvenţă
b. termoterapie locală sau generală
c. terapie respiratorie
 d. mişcări pasive c. exerciţii active
e. mişcări active d. electroterapie antalgică
e. electroterapie excitomotorie
Corect: c, d, e
Corect: a, b, c
28. Pentru prevenirea escarelor la pacienţii cu
leziuni posttraumatice medulare se vor 33. Din săptămâna 8-9 după artroplastia parţială
recomanda: de umăr, tratamentul recuperator (faza III)
a. întoarcerea pacientului la fiecare 3 ore cuprinde:
b. inspectarea tegumentului de către pacient a. exerciţii de tip Codman şi rotaţii autopasive
c. protejarea împotriva căldurii excesive b. hiperextensii autopasive, rotaţii active
d. evitarea traumatismelor prilejuite de c. mobilizări ale cotului, scripetoterapie
transferuri şi ridicări d. exerciţii de tip stretching
e. electroterapie antialgică şi vasculoactivă, e. exerciţii active cu rezistenţă
masaj decontracturant
Corect: d, e
Corect: a, b, c, d
34. În faza IV a recuperării umărului
29. Mijloace de reeducare micţională la bolnavii posttraumatic, kinetoterapia cuprinde:
cu leziuni posttraumatice ale coloanei a. manevre de decoaptare capsulo-ligamentară,
vertebrale sunt: exerciţii de facilitare proprioceptivă
a. masajul superficial, electroterapia de joasă b. exerciţii autopasive la scripete şi exerciţii
frecvenţă, psihoterapia active pentru creşterea mobilităţii
b. termoterapia locală, hidrokinetoterapia, c. exerciţii cu rezistenţă pentru creşterea forţei
curenţii de medie frecvenţă musculare, exerciţii de coordonare
c. curenţi de joasă frecvenţă pentru stimulare d. exerciţii izometrice executate pe principii ale
transvezico-pelvină facilitării proprioceptive
d. curenţi de medie frecvenţă şi câmpuri e. kinetoterapie respiratorie de tip costal
magnetice de joasă frecvenţă superior şi de tip abdominal
e. crenoterapia cu ape sulfuroase hipotone
Corect: a, b, c
Corect: c, d, e
35. Definiţi cauze posibile ale limitării de
30. Etapele de recuperare a bolnavilor cu fracturi- mobilitate a cotului posttraumatic:
luxaţii de coloană dorso-lombară conform a. organizarea colagenică consecutivă edemului,
metodei Magnus, sunt: calusul vicios
a. imobilizarea conştientizată a coloanei b. leziuni de vase şi nervi
b. decubit pe pat tare c. retracţii musculo-tendo-ligamentare, cicatrici
c. verticalizarea retractile
d. recuperarea d. artrita posttraumatică
e. reeducarea mersului e. osteomul periarticular, fragmente osoase
intraarticulare
Corect: b, c, d
Corect: a, c, d, e
31. Complicaţii ale utilizării pe termen lung a
ortezelor sunt: 36. Pentru recâştigarea mobilităţii cotului
a. atrofii, fibroze
posttraumatic după suspendarea imobilizării
b. contracturi musculare, ale fasciilor şi se recurge la următoarele mijloace:
ligamentelor a. terapie fizicală antialgică, masaj,
c. tulburări micţionale electroterapie excitomotorie
d. iritaţii cutanate b. mişcări pasive cu ajutorul scripeţilor, reglate
e. dependenţă psihologică de durere
c. mobilizări pasive, cu purtarea de greutăţi în
Corect: a, b, d, e mână
d. mişcări active analitice, de reeducare globală
32. Metodele prin care se realizează a cotului şi de facilitare neuro-musculară
rearmonizarea mecanică a umărului proprioceptivă
e. exerciţii de tip Codman şi întinderi pasive
posttraumatic sunt:
a. posturi Corect: b, d
b. mobilizări pasive cu tracţiuni
37. Faza III a programului recuperator la bolnavii d. reeducarea membrului superior în lanţ kinetic
cu artroplastie de cot cuprinde: închis
e. reeducarea coloanei vertebrale cervico-dorsale
a. ortezare discontinuă
b. exerciţii active şi pasive la nivelul cotului
c. ortezare continuă Corect: a, b, c
d. numai mobilizări active
e. doar mobilizări pasive 42. Obiectivele recuperării şoldului posttraumatic
sunt:
Corect: a, b a. combaterea durerii
b. refacerea stabilităţii
38. În faza I a reeducării mâinii după intervenţii c. recuperarea mobilităţii
chirurgicale pentru leziuni ale tendoanelor d. reluarea precoce a mersului
flexorilor degetelor, posturarea optimă a e. refacerea aliniamentului şi posturii corpului
complexului mâinii presupune:
Corect: a, b, c
a. 40º flexie pentru gâtul mâinii
b. 45º flexie în articulaţiile metacarpofalangiene
c. 90º flexie în articulaţiile interfalangiene 43. În recuperarea bolnavului cu artroplastie
proximale totală de şold se vor evita:
d. flexie completă în articulaţiile interfalangiene a. adducţia şoldului
distale b. abducţia de şold
e. flexie 90º a cotului c. flexia şoldului
d. rotaţiile şoldului
Corect: a, b, c, d e. extensia şoldului

39. Terapia ocupaţională în recuperarea mâinii Corect: a, d

posttraumatice vizează:
a. redobândirea abilităţilor în scopul asigurării
independenţei bolnavului
b. recuperarea mobilităţii articulare la nivel axial
şi periferic
c. refacerea forţei şi a rezistenţei musculare
d. evaluarea necesităţii unor facilităţi de muncă
prin realizarea unor adaptări la restantul
funcţional
e. dezvoltarea unor noi vocaţii profesionale
Corect: a, d, e
40. În sechelele posttraumatice ale mâinii,
întinderile sunt indicate în:
a. fracturi intraarticulare la nivelul articulaţiilor
metacarpofalangiene
b. aderenţe ale ţesuturilor moi şi ale tendoanelor
c. redoare articulară prin retracţii
capsuloligamentare
d. cicatrici şi grefoane postoperatorii
e. hipercorecţii ale unor deformări pentru care se
aplică atele seriate
Corect: b, c, d, e
41. Recuperarea pacienţilor cu fractură de şold
presupune, alături de posturări pentru evitarea
deviaţiilor şi de mobilizări precoce:
a. prevenirea edemului, tromboflebitelor,
tulburărilor trofice
b. aplicarea de diapulse pentru grăbirea
consolidării focarului de fractură
c. atenţie pentru reeducarea genunchiului şi
cvadricepsului
44. Metodele de recuperare a stabilităţii pasive a
genunchiului posttraumatic sunt:
a. tonifierea musculaturii stabilizatoare a
genunchiului
b. creşterea rezistenţei ligamentare
c. respectarea regulilor de igienă a genunchiului
d. ortezarea genunchiului
e. artroplastia genunchiului
Corect: a, b, c, d
45. După îndepărtarea gipsului utilizat pentru
imobilizarea genunchiului în cazul rupturii
aparatului extensor cvadricipital, se va
recurge la:
a. exerciţii de mobilizare a genunchiului, cu
accent pe mobilizările active
b. tonifierea cvadricepsului prin izometrie şi
exerciţii rezistive cu încărcare progresivă
c. mobilizări pasive în poziţii extreme
d. ortezarea genunchiului şi exerciţii izometrice
e. masaj profund şi mobilizări pasive controlate
de durere
Corect: a, b
46. Recuperarea echilibrului muscular al
piciorului posttraumatic presupune:
a. recuperarea mobilităţii şi forţei musculare
b. tonifiere musculară analitică
c. exerciţii de coordonare, de refacere a feed-
back-ului senzitivo-motor
d. metode fizicale de combatere a durerii şi
retracţiilor tendinoase
 e. recuperarea exclusivă a forţei şi rezistenţei
musculare

Corect: b, c

47. Tratamentul recuperator al entorselor instabile

fără smulgeri osoase presupune:
a. imobilizare în aparat gipsat
b. diapulse, roentgen-terapie
c. electroterapie excitomotorie
d. posturi antideclive pe perioada imobilizării în
aparat gipsat
e. mobilizări ale degetelor, genunchiului şi
şoldului

Corect: a, b, d, e

48. Recuperarea funcţională după intervenţiile

chirurgicale practicate pentru rupturi ale
tendonului achilean presupune după
îndepărtarea aparatului gipsat:
a. electroterapie antalgică, masaj decontracturant,
kinetoterapie activă a piciorului şi gleznei
b. posturi antideclive, baie cu vârtejuri, diapulse,
masaj
c. hidrokinetoterapie pentru remobilizarea
articulaţiei gleznei
d. tratamentul edemului (posturi antideclive,
bandaje elastice, baie cu vârtejuri, diapulse,
masaj), tonifierea tricepsului sural
e. remobilizarea gleznei prin hidrokinetoterapie,
întinderea tricepsului şi tendonului acestuia
(când a apărut retracţia)

Corect: d, e
TESTE GRILĂ RECUPERAREA REUMATOLOGICĂ
 T fibroasă
1. Din e 2 sau
grupa n . osoasă
afecţi d
unilor i A C
reum n o
l
atism i r
t
e e
ale g
degen e c
l e t
erativ ţ
e :
e fac d i
parte: . e
a r
. P ă 3. Alegeţi
e s răspunsul fals.
G r Caracterele
i
p
o comune ale
a u
n spondilartritelor
a r n
t s seronegative sunt
r
t r u următoarele:
r i l a
o t .
z a f
a a P
b c r
o
l
. e
x s
z
o : e
P
e - a. PR este o n
r f afecţiune ţ
i e reumatismală a
m inflamatorie, cu f
a
u evoluţie cronică a
r
r progresivă c
t
a b. PR t
r
l afectează cu o
i
ă predilecţie r
t
e articulaţiile u
a
. mici l
(mâini, u
s picioare)
M i
c c. PR
i r
a evoluează e
o
p către u
z
u deformare şi m
i
l anchiloză a
t
o articulară t
e
- d. În PR o
l
h redoarea matinală i
e
u durează cel puţin o d
m oră b
e C
o e. În .
r stadiul
a r
e III al PR A
l se
c b
ă instaleaz
t s
c ă e
. :
anchiloz n
a a ţ
a telor şi e e
n mucoase n a
o lor i
d r d
u C e u
l o a r
i r e
l e p r
o c o i
r t z i
s : i b
u ţ .
b a i
c i
R
u l
4. Obiectivele e
t o
a kinetoterapiei r
e
în spondilita d
n
a anchilozantă v u
ţ sunt cele i c
i enumerate cu o c a
r
c singură i
. o e
excepţie: a
a
a.
P s
r e r
M d. Prevenirea e
e
enţ disfuncţiei s
z
ine ventilatorii p
e
rea restrictive e. i
n
/ Redimensionar r
ţ
co ea obiectivelor a
a
rec casnice t
a
tar o
r
t ea C r
r po o i
i stu r e
t ril e
e or c
l şi t
o ali :
r nia
p me e
e nt
r ul
5. Obiectivele
i ui
co tratamentului în
f boala artrozică
e rp
r ul sunt următoarele,
i ui cu excepţia:
c b. Menţinerea / a
e ameliorarea .
d. Afectarea mobilităţii
articulaţiilor articulare şi C
sacroiliace şi tonusului o
a coloanei muscular m
vertebrale c b
e. . a
Afectare P t
a r e
tegumen e r
v
 c. Recuperarea falsă. Care? r .
mobilităţii a. Este e
articulare şi a contraindicat c A
tonusului masajul la t l
muscular nivel : g
d. Prevenirea paravertebral o
deteriorării în cervical a n
continuare a b. Electroterapia e
cartilajului include 8. Alegeţi u
articular r
galvanizări, răspunsul fals.
e. Ameliorarea CDD, curenţi o
circulaţiei locale Discopatia d
de medie lombară de
frecvenţă şi i
C fază IV se s
înaltă
o manifestă t
frecvenţă
r c.
astfel: r
e a. 60-70% din o
c pacienţi sunt f
Împachetăr
t asimptomatici i
ile cu
: b. Lombalgie a
parafină
„pelerină” cronică mecanică,
b meteorodependentă e
au efect
c. Lumbago acut .
benefic
6. Clinica d. Exerciţiile cu
pseudosciatică, M
gonartrozei este urmăresc refacerea
după ridicare de a
caracterizată de tonusului
l
următoarele m greutăţi
d. a
elemente, cu u
Sciatica d
excepţia unuia s
vârstnicului i
singur: c
cu a
u
a. Subfebrilitate l Lasseque
b. Redoare de pozitiv e. D
a
inactivitate Sindrom de u
t
c. Senzaţie de coadă de p
u
instabilitate la cal u
r
nivelul y
i
genunchiului d. C t
i
Chist Baker o r
e. Tulburări de r e
e n
statică la nivelul e
x
genunchiului c
t
t
e
C :
n
o
s
r d
o
e
a
c 9. Alegeţi
r
t răspunsul fals.
e
:
e. Tratamentul Reumatismul
chirurgical este abarticular
a indicat în cuprinde
formele cu următoarele
7. O singură tulburări entităţi clinice:
afirmaţie cu neurologice
privire la severe şi a. Gonartroza
spondiloza progresive b. Periartrita
scapulo-humerală
cervicală din
C c. Periartrita
cele enumerate coxofemurală
mai jos este o
d
 Corect: a Corect: a, b, c

10. Alegeţi răspunsurile corecte. La inspecţia 15. În poliartrita reumatoidă se pune accent pe
tegumentelor pacienţilor cu sindrom reumatoid tonifierea:
se pot evidenţia: a. Extensorilor degetelor
a. Leziuni eritemato-scuamoase în psoriazis b. Flexorului superficial al degetelor
b. Noduli reumatoizi în spondilita anchilozantă c. Flexorilor antebraţului
c. Noduli Bouchard şi Heberden în boala artrozică d. Flexorilor coapsei şi gambei
d. Tofi gutoşi în poliartrita reumatoidă e. Musculaturii intrinseci a mâinii
e. Eritem facial „în fluture” în lupusul eritematos
diseminat Corect: a, b, e

Corect: a, c, e 16. Sindromul Reiter:

a. Este artrita reactivă
11. Mobilitatea coloanei cervicale este evaluată b. Este caracterizat de triada: conjunctivă, artrită,
prin: uretrită
a. Indicele Schöber c. Nu este însoţit de manifestări generale
b. Indicele tragus-acromion d. Sunt contraindicate procedurile de electroterapie
c. Indicele Ott şi termoterapie
d. Indicele menton-stern e. Poate evolua către spondilita anchilozantă
e. Indicele occiput-perete
Corect: a, b, e
Corect: b, d, e
17. Care din următoarele afirmaţii cu privire la
12. Poliartrita reumatoidă este caracterizată de artrita psoriazică sunt adevărate:
următoarele deformări articulare: a. Manifestările cutanate constau în plăci eritemato-
a. Deviaţia cubitală a degetelor şi mâinii scuamoase pe coate, genunchi, trunchi
b. Police în „Z” b. Este însoţită de manifestările extraarticulare:
c. Flexum de cot oculare, cardiace, respiratorii
d. Genu recurvatum c. În majoritatea cazurilor apar manifestările
e. Genu flexum articulare şi apoi cele cutanate
d. Cea mai frecventă formă este artrita mutilantă
Corect: a, b, c, e e. Unul dintre obiectivele de tratament este
prevenirea deformărilor şi anchilozelor articulare
13. În poliartrita reumatoidă, posturarea mâinii cu
ajutorul ortezelor se realizează astfel: Corect: a, b, e
a. Pumn în extensie 10-20˚
18. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:
b. Deviaţia cubitală a mâinii şi degetelor
c. Flexie uşoară a metacarpofalangienelor a. În spondilita anchilozantă cura balneară este
d. Police în abducţie şi opoziţie indicată în special în staţiunile de pe litoralul
e. Interfalangiene proximale în extensie Mării Negre
b. Spondilita anchilozantă afectează cu
Corect: a, c, d preponderenţă sexul feminin
c. Caracteristice spondilita anchilozantă sunt
lombosacralgiile în a doua jumătate a nopţii, cu
14. Alegeţi răspunsurile corecte. În poliartrita
iradiere în basculă
reumatoidă: d. Tabloul clinic al spondilita anchilozantă include şi
a. Se evită poziţiile sau activităţile ce solicită disfuncţia ventilatorie restrictivă
flexorii degetelor e. În stadiile avansate ale spondilita anchilozantă se
b. Se recomandă purtarea de susţinători plantari poate instala „poziţia de schior”
c. Se evită poziţia şezândă pe scaune sau fotolii
joase Corect: a, c, d, e
d. Se recomandă exerciţiile care antrenează
prehensiunea de forţă 19. În timpul activităţilor cotidiene spondiliticul
e. Cura balneară se adresează tuturor formelor de trebuie să păstreze anumite posturi:
poliartrită reumatoidă
a. Decubit dorsal pe pat tare, cu pernă sub cap
b. Şezând pe scaun cu spătar înalt şi păstrarea 24. Igiena ortopedică a şoldului constă în:
contactului permanent al spatelui cu spătarul
c. Masa de lucru la nivelul pieptului, cu antebraţele a. Mers şi ortostatism prelungit
pe masă b. Greutate corporală ideală
d. Evitarea şederii prelungite în fotoliu c. Mers pe teren accidentat
e. În ortostatism păstrarea distanţei maxime xifoid- d. Mers cu sprijin în baston
pube e. Evitarea urcării şi coborârii scărilor

Corect: b, d, e
 C c. Adductorii a
o coapsei e ,
r d
e .
c 21. Alegeţi b
t E răspunsuri ,
: r
le corecte
e d
c privitoare
b ,
, t la
o programul
c de e
ri
, i kinetotera
c pie din 22. Care
d dintre
, a spondilita
p anchilozan următorii
e u tă: factori
l favorizează
a. Se începe
20. În spondilita u deteriorarea
cât mai
anchilozantă i cartilajului
precoce şi
menţinerea şi articular:
are
tr
sau creşterea continuitat a
u
tonusului n e absolută .
muscular se b. Ocupă
c
realizează în primul M
h
special la loc în e
i
nivelul ierarhi n
u
a o
anumitor l
formel p
grupe u
or de a
musculare: i
tratam u
e.
a ent z
M
. fizical a
u
c. Pune
ş
I accent pe
c b
s exerciţiile
h .
c de flexie la
ii
h nivelul
a O
i coloanei
b b
o vertebrale
d e
g şi
o z
a centurilor
m i
m d. Cuprinde
i t
b exerciţii
n a
i pentru
a t
e reeducarea
li e
r respiraţiei
i toracice şi a
C c
abdominale
o .
b e. Kinetoterapia
r
. este adaptată
e V
stadiului evolutiv
c â
I
t r
l C
: s
i o
o r t
p b e a
s , c
o t p
a d : e
s , s
t
 e u u
l 25. Indicaţiile c
5 u t
curei balneare
0 i i
b
în coxartroză
b
a . sunt i
n R reprezentate l
i e de: ă
d a. Formele acute
d o b. Formele subacute Corect:
. a c c, d
r .
S e 26. Igiena
e d C ortopedică a
x e o genunchiului
u i x
l constă în:
n a
a r a. Evitarea
f c t tocurilor înalte
e ti r b.
m v o Evi
i it z tar
n a a ea
i t tra
n e l um
e. Rasa neagră c. Durere la nivelul a atis
peritrohanterian, me
C fesier, inghinal, d lor
o pe faţa e dir
r anterioară a b ect
e coapsei u e c.
c d. Mers şchiopătat t Re
t e. Parestezii pe pau
: faţa anterioară a d s
coapsei . pre
a lun
, Corect: C git
a, b, c, o d. Medicaţie
d x antialgică
b
a e. Descărcarea de
,
r greutate a
t genunchiului
c
r
o Corect:
23. Tabloul z a, b, e
clinic al a
coxartrozei 27. Procedurilor
cuprinde: o de
a. p electroterapi
D e e antialgică
ur r în
er a gonartroză
e t
includ:
la ă
e. Forme cu redoare a.
ni
strânsă şi atitudine Compres
ve
vicioasă e reci cu
lul
i sulfat de
ge
r magnezi
nu
e u b.
nc
d Împache
hi
tări cu u rc
parafină l iţi
c a i
. r pe
C e nt
u ru
r l co
e a or
n s do
ţ e na
i r re
d
e C C
j o o
o r r
a e e
s c c
ă t t
f : :
r
e b
c
c ,
,
v
e
n d c
ţ , ,
ă
d e d
. ,
C 28.
u Kinetoterapia e
r în gonartroză
e constă în: 29.
n Spondilodiscartr
ţ a. Posturări în flexie
a genunchiului oza cervicală
i
b. Tonifierea are manifestări
d
e cvadricepsului, a clinice
m tricepsului sural polimorfe:
e c. Mobilizări a. Cervicalgie
d articulare iradiată occipital, în
i pentru vertex, în umeri b.
e refacerea Nevralgie cervico-
f extensiei brahială
r complete c. Sindrom Barré-
e d. Lieou
c E d.
v xe Puncte
e rci dureroase
n ţii la nivelul
ţ în umărului
ă la e.
e nţ Vertij,
. ki fosfene,
B ne acufene
i tic
o în
s ch
t is
i e.
m E
xe
 Corect: a, b, c, e 35. PSH (umărul dureros simplu) se caracterizează
prin:
30. Obiectivele de tratament recuperator în a. Durere de intensitate mare
spondilodiscartroza lombară sunt următoarele: b. Limitarea mare a mobilităţii pasive
a. Reeducarea respiratorie c. Substratul anatomopatologic este capsulita
b. Combaterea durerii retractilă
c. Corectarea dezechilibrului muscular între agonişti d. Aspect radiologic normal
şi antagonişti e. Evoluţie favorabilă la aplicarea curenţilor de joasă
d. Restabilirea controlului adecvat al mişcării frecvenţă
e. Profilaxia recidivelor
Corect: d, e
Corect: b, c, d, e
36. PSH (umărul pseudoparalitic) se caracterizează
31. Tratamentul fizical al spondilodiscartrozei prin:
lombare cuprinde: a. Durere de intensitate mare
a. Masaj sedativ lombosacrofesier b. Mobilitate activă absentă
b. Băi galvanice, 4 celulare c. Mobilitate pasivă normală
c. Curenţi diadinamici în special în lumbago d. Absenţa tulburărilor de sensibilitate
musculo-ligamentar e. Modificări ale reflexelor osteotendinoase
d. Împachetări cu parafină lombar în formele acute
e. Băi simple la 36-37˚ în cazul radiculopatiilor Corect: b, c, d
reziduale

Corect: a, c, e

32. Kinetoterapia din perioada acută a discopatiei

lombare urmăreşte:
a. Asuplizarea trunchiului inferior
b. Relaxarea musculaturii lombare contracturate
c. Relaxare generală
d. Scăderea iritaţiei radiculare
e. Creşterea tonusului vagal

Corect: b, c, d, e

33. „Şcoala spatelui” constă în:

a. Conştientizarea poziţiei neutre a coloanei lombare
şi bazinului
b. Înzăvorârea coloanei lombare
c. Menţinerea forţei musculare agonişti şi
antagonişti
d. Programul Williams fazele I şi II
e. Relaxarea musculaturii lombare contracturate

Corect: a, b, c

34. Tratamentul chirurgical în hernia de disc

lombară este indicat în cazul:
a. Durerilor care nu cedează la tratament
conservator
b. Recidivelor frecvente
c. Manevrei Lassèque pozitivă la valori mici
d. Apariţiei sau agravării unui deficit motor
e. Apariţiei sindromului de „coadă de cal„

Corect: a, b, d, e
TESTE GRILĂ RECUPERARE RESPIRATORIE

BIBLIOGRAFIE:
1. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998,
pagini 229-232
2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996, pagini 186-246
3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987, pagini 292-305
 producere ale c. b. mărirea
1. Care disfuncţiei scă diametr
dintre ventilatorii der ului
următoar obstructive sunt ea bronşic
ele ireversibile: vite , prin
mecanis zei ţintirea
a. hipertrofia flu
me de mecani
şi hiperplazia xul smelor
producer glandelor
e ui ireversi
bronşice b. aer bile
reversibi procesele ulu c.
le nu fibrotice i d. scăderea
caracteri bronşice şi cre obstrucţiei
zează peribronşice şter dinamice
disfuncţi c. atrofia peretelui ea din expir
a bronşic şi pierderea vite d.
ventilato de căi aeriene d. zei creşterea
rie bronhospasm flu obstrucţiei
obstructi e. scăderea xul dinamice
reculului elastic ui
vă: din expir
aer e
a. hipersecreţia Corect: ulu .
(hipercrinia) şi a, b, c, i r
vâscozitatea crescută e e. controlul e
(
fluxului de aer e
di 3. Concluziile d
sc
terapeutice şi de Corect: u
ri
recuperare care a, c, e c
ni
trebuie luate în a
a)
considerare în 4. Concluziile r
a
terapeutice şi de e
m corelaţie directă
recuperare care a
uc cu perturbarea r
us fluxului aerian- trebuie luate în i
ul unul dintre considerare în t
ui procesele corelaţie directă m
br fiziopatologice cu perturbarea u
on volumelor l
determinate de
şi u
sindromul pulmonare-unul
c i
b. obstructiv-sunt: dintre procesele
fiziopatologice r
br a. mărirea e
on diametr determinate de
s
ho ului sindromul p
sp bronşic obstructiv-sunt: i
as , prin a. mărirea r
m ţintirea diametr a
c. edemul mecani ului t
mucoasei smelor bronşic o
d. îngustarea reversi , prin r
dinamică din expir bile ţintirea
e. procese fibrotice b. mărirea mecani C
bronşice şi diametr smelor o
peribronşice ului reversi r
bronşic bile e
Corect: , prin c
e ţintirea t
mecani :
2. Care dintre smelor
următoarele ireversi a
mecanisme de bile ,
 dinamice d
c din expir d .
d. .
5. Concluziile creşterea o
obstrucţiei x
terapeutice şi de 0
dinamice , i
recuperare care din expir g
trebuie luate în 8
e. e
considerare în reeducarea n
corelaţie directă ritmului e o
cu perturbarea respirator . t
distribuţiei e
aerului C 0 r
o , a
intrapulmonar-
r 9 p
unul dintre
e i
procesele C
c a
fiziopatologice t o e
determinate de : r .
sindromul e
obstructiv-sunt: a c v
a , t e
. : n
r b t
e d i
e 6. Un schimb gazos l
d
fiziologic la 7. Concluziile a
u terapeutice şi de ţ
c
nivelul membranei
recuperare care i
a alveolo-capilare a
este dependent de trebuie luate în
r considerare în
e normalitatea celor m
2 factori corelaţie directă
a e
r determinanţi- cu perturbarea
c
it ventilaţia schimburilor
a
m alveolară şi gazoase n
u circulaţia capilară, alveolare- unul i
l al căror raport este dintre procesele c
u
egal cu: fiziopatologice ă
i determinate de
r a
sindromul C
e .
obstructiv-sunt: o
s r
p 0 a.
reedu e
i , c
r 5 carea
raport t
a :
t ului
b
o inspir
. c
r /
expir ,
b. 0
reedu b.
, scăderea d
carea 6
raport obstrucţiei
ului dinamice
c din expir
inspir
. c.
/
expir corectarea
c. 0 inegalităţii
scăderea , de
obstrucţiei 7 distribuţie
8. Musculatura respiratorie îşi măreşte travaliul explică prin următoarea succesiune de
(pentru a genera o creştere a presiunii coloanei fenomene:
de aer care străbate căile aeriene cu rezistenţă a. administrarea de oxigen → scade hipoxemia →
crescută în sindromul obstructiv) prin scade vasoconstricţia capilară → scade HAP
următoarele modalităţi: b. administrarea de oxigen → creşte hipoxemia →
a. creşterea tensiunii de contracţie a muşchilor în scade vasoconstricţia capilară → scade HAP
activitate c. administrarea de oxigen → creşte hipoxemia →
b. scăderea tensiunii de contracţie a muşchilor în creşte vasoconstricţia capilară → scade HAP
activitate d. administrarea de oxigen → scade hipoxemia →
c. intrarea în contracţie a muşchilor inspiratori de creşte vasoconstricţia capilară → scade HAP
rezervă (muşchi de obicei inactivi în respiraţia de e. administrarea de oxigen → menţine hipoxemia →
repaus) accentuează vasoconstricţia capilară → scade
d. intrarea în contracţie a muşchilor expiratori HAP
(muşchi de obicei inactivi în respiraţia de repaus)
e. intrarea în contracţie a muşchiului diafragm Corect: a
Corect: a, c, d
13. Reperele clinice ale bronşitei cronice sunt:
9. Creşterea costului ventilator de câteva ori în a. tusea
b. cefalee
sindromul obstructiv se traduce sub raport clinic
c. expectoraţia
prin: d. febra şi frisonul
a. cefalee e. semnele sindromului obstructiv în funcţie de
b. dispnee gradul disfuncţiei ventilatorii
c. tuse
d. expectoraţie Corect: a, c, e
e. febră
14. În definiţia astmul bronşic ca boală respiratorie
Corect: b cronică trebuie luate în considerare următoarele
aspecte:
10. Concluziile terapeutice şi de recuperare care
a. hiperreactivitatea bronşică
trebuie luate în considerare în corelaţie directă
b. crize paroxistice de dispnee care dispar spontan
cu perturbarea travaliului ventilator-unul dintre c. crize paroxistice de dispnee care dispar la un
procesele fiziopatologice determinate de bronhodilatator
sindromul obstructiv-sunt: d. tahicardie
a. tonifierea musculaturii respiratorii e. creşteri ale valorilor tensionale
b. reeducarea ritmului respiraţiei
c. reeducarea frecvenţei respiraţiei Corect: a, b, c
d. scăderea obstrucţiei
e. oxigenoterapie 15. Dispneea este un simptom subiectiv definită ca
o:
Corect: a, b, c, d
a. senzaţie de tensiune toraco-pulmonară inadecvată
b. percepere anormală a unei jene respiratorii
11. Apariţia hipoxemiei exprimă instalarea c. senzaţie de disconfort abdominal
insuficienţei pulmonare denumită: d. percepere anormală a bătăilor inimii
a. insuficienţă pulmonară parţială e. senzaţie de astenie fizică
b. insuficienţă pulmonară de distribuţie
c. insuficienţă pulmonară de perfuzie Corect: a, b
d. insuficienţă pulmonară totală
e. insuficienţă pulmonară gravă 16. Caracteristicile programului de recuperare
medicală la pacientul cu disfuncţie ventilatorie
Corect: a, b obstructivă sunt:
a. complexitatea metodelor
12. Reversibilitatea hipertensiunii arteriale b. simplicitatea metodelor
pulmonare (HAP) la administrarea de oxigen se c. continuitatea aplicării lor
d. intermitenţa aplicării lor
 e. absenţa măsurilor de profilaxie din componenţa d. reeducarea respiraţiei diafragmatice
programului e. tonifierea musculaturii respiratorii

Corect: a, c Corect: a, b, c

17. Din metodele programului de recuperare 21. Respiraţia abdominală se învaţă în diferite
medicală aplicat la pacientul cu disfuncţie posturi ale pacientului obstructiv pulmonar,
ventilatorie obstructivă nu face parte: ordinea corectă a acestora fiind:
a. îndepărtarea factorilor de risc bronho-pulmonari a. decubit dorsal, şezând, ortostatism, mers
b. corectarea factorilor patologici extrapulmonari de b. şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal
întreţinere sau agravare a disfuncţiei ventilatorii c. decubit dorsal, ortostatism, mers, şezând
obstructive d. şezând, ortostatism, mers, decubit dorsal
c. dezobstrucţia bronşică e. ortostatism, mers, decubit dorsal, şezând
d. creşterea costului ventilaţiei şi relaxarea
musculaturii respiratorii Corect: a
e. ameliorarea distribuţiei intrapulmonare a aerului
22. Efectele favorabile ale relaxării generale la
Corect: d pacientul cu disfuncţie ventilatorie obstructivă
sunt:
18. Principalele modalităţi terapeutic-recuperatorii
a. reechilibrarea tonusului muscular general şi al
prin care se reuşeşte evacuarea secreţiilor musculaturii respiratorii, cu instalarea eutoniei
bronşice, cu scopul de a dezobstrua căile b. limitarea cererii de oxigen a organismului şi a
respiratorii la pacientul cu disfuncţie ventilatorie producţiei de bioxid de carbon
obstructivă sunt: c. diminuă semnificativ starea de „tensiune
a. umidifierea bronşică inadecvată”
b. drenajul de postură şi educarea tusei d. permite ventilaţia asistată
c. utilizarea mucokineticelor şi a medicaţiei e. limitează efortul fizic
specifice pentru pacientul cu disfuncţie
ventilatorie obstructivă Corect: a, b, c
d. posturarea relaxantă
e. exerciţii respiratorii abdominale 23. Tehnicile de lucru prin care se realizează
antrenarea muşchiul diafragm ca principal
Corect: a, b, c muşchi inspirator constau din:
a. posturare în Trendelenburg cu o greutate pe
19. Reeducarea tusei cuprinde următoarele abdomen
componente: b. folosirea borcanelor Pescher
a. poziţionarea corpului în timpul tusei, au adoptarea c. folosirea unei sticle cu un tul de plastic introdus în
poziţiilor de facilitare a tusei ea şi în care se suflă continuu pentru a produce
b. poziţionarea corpului în timpul tusei, au adoptarea bule
altor poziţii cu evitarea celor de facilitare a tusei d. exerciţii de respiraţie la nivelul nasului
c. controlul respiraţiei în accesul de tuse e. gimnastica corectoare
d. controlul respiraţiei numai perioadele fără acces
de tuse Corect: a, b, c, d
e. emiterea unei tuse cu sunet „rotund”, „surd”
24. Controlul şi coordonarea respiraţiei-unul dintre
Corect: a, c, e cele mai importante capitole din kinetoterapia
respiratorie la pacientul cu disfuncţie
20. Kinetoterapia respiratorie performată pentru ventilatorie obstructivă-include următoarele
reducerea rezistenţei din expir-element de bază aspecte:
al scăderii travaliului ventilator la bolnavii a. reducerea ritmului respirator
obstructivi-cuprinde următoarele aspecte: b. creşterea ritmului respirator
a. expirul numai pe gură c. controlul volumului curent
b. expirul cu buzele strânse, ca pentru fluierat sau cu d. controlul fluxului de aer
pronunţarea consoanelor de tipul h, s, f, pf e. obţinerea unui raport între timpii respiratori
c. îndepărtarea narinelor cu ajutorul policelui şi (inspir / expir) egal cu 1 / 2-1 / 2,5
indexului
 Corect: a, c, d, e 30. În ortostatism, pacientului dispneic i se
recomandă adoptarea următoarei posturi
25. Condiţia fizică a pacientului pulmonar este facilitatorii:
rezultatul: a. spate rezemat de perete
a. leziunilor bronhopulmonare b. coloana cifozata
b. stării de antrenament la efort a pacientului c. membrele superioare la zenit
c. mediului ambiant d. membre inferioare extinse
d. condiţiilor meteo e. membrele inferioare uşor flectate din genunchi
e. funcţiei reno-urinare a pacientului
Corect: a, b, e
Corect: a, b
31. În decubit dorsal, pacientului dispneic i se
26. Introducerea antrenamentului de efort la recomandă adoptarea următoarei posturi
pacienţii cu disfuncţie ventilatorie obstructivă facilitatorii:
determină creşterea toleranţei la efort prin: a. capul aşezat pe o pernă mică, patul fiind înclinat
a. ameliorarea ventilaţiei printr-o mai bună la 45º
coordonare a „pompei” toraco-abdominale b. braţele în abducţie la 30º-40º
b. reducerea suprafeţei de schimb alveolo-capilar c. şoldurile şi genunchii în extensie
c. reducerea extracţiei periferice a oxigenului d. şoldurile şi genunchii în uşoara flexie
d. ameliorarea performanţei cardiace prin efortul e. antebraţele stau în sprijin pe două perne
dozat
e. ameliorarea condiţiei psihice Corect: a, b, d, e

Corect: a, d, e 32. Pacientului dispneic îi sunt caracteristice

următoarele posturi / poziţii facilitatorii:
27. Cele mai utilizate modalităţi de antrenament la a. în şezând "postura rezemat de spătar"
efort performate la pacienţii cu disfuncţie b. poziţia Trendelenburg
ventilatorie obstructivă sunt: c. spate rezemat de perete, coloana cifozată, umerii
a. antrenamentul prin mers (cura de teren) căzuţi, membre inferioare uşor flectate
b. antrenamentul la scăriţă d. în şezând "postura aplecat înainte"
c. exerciţii fizice rezistive, progresive, intense e. posturarea conform sistemului celor "5 perne în
d. antrenamentul la piscină scară"
e. antrenamentul prin terapie ocupaţională
Corect: c, d, e
Corect: a, b, d, e
33. Aspectele care caracterizează posturile de drenaj
28. Obiectivele kinetoterapiei respiratorii sunt: bronşic sunt:
a. corijarea curburilor patologice ale gâtului şi a. durează aproximativ 40 minute pentru întreg
poziţiei capului plămânul
b. corijarea poziţiei umerilor şi scapulei b. se efectuează după masă
c. corijarea curburilor patologice ale coloanei c. se efectuează înainte de masă
dorsale şi lombare d. sunt urmate de tapotament
d. conservarea poziţiei şi mobilităţii existente ale e. sunt urmate de vibromasaj
bazinului
e. tonifierea diafragmului şi musculaturii respiratorii Corect: a, c, d, e

Corect: a, b, c, e 34. Gimnastica corectoare privind corijarea

curburilor patologice ale coloanei dorsale nu
29. Posturarea in kinetoterapia respiratorie cuprinde: urmăreşte:
a. posturi relaxante a. decontracturarea musculaturii spinale si tonifierea
b. posturi facilitatorii musculaturii abdominale
c. posturi de drenaj b. asuplizarea coloanei dorso-lombare
d. posturi corective c. diminuarea cifozei, mobilizarea si tonifierea
e. posturi antideclive centurii scapulare
d. creşterea lordozei lombare
Corect: a, b, c
 e. întinderea şi decontracturarea musculaturii Corect: a, b, c, d
spatelui
40. Tehnicile utilizate pentru programele de
Corect: d recuperare respiratorie sunt variate dar nu
includ:
35. În aplicarea programului de gimnastică a. proceduri de electroterapie
corectoare pentru corijarea curburilor patologice b. hidroterapia sub formă de aerosoli, cu sau fără
ale gâtului şi poziţiei capului nu se urmăreşte: medicaţie
a. asuplizarea c. hidroterapia de tip general sau local
b. decontracturarea d. kinetoterapie
c. corectarea lordozei cervicale e. electrostimularea nervilor periferici ai membrelor
d. tonifierea musculaturii cefei inferioare
e. accentuarea lordozei cervicale
Corect: e
Corect: e

36. Scăderea volumului curent la pacientul cu

disfuncţie ventilatorie restrictivă se explică prin:
a. scăderea stimulilor ventilatori
b. creşterea numărului stimulilor ventilatori
c. imposibilitatea mobilizării sistemului de către o
musculatură respiratorie deficitară
d. creşterea importantă a travaliului ventilator
e. reducerea importantă a travaliului ventilator

Corect: a, c, e

37. Ritmul respirator la pacientul cu disfuncţie

respiratorie restrictivă trebuie să:
a. se adapteze spontan
b. să fie lăsat liber la nivelul cel mai convenabil
c. să compenseze volumul curent mic
d. să respecte raportul optim al timpilor respiratori
e. fie cât mai redus

Corect: a, b, c

38. Programul de recuperare la pacientul cu

disfuncţie respiratorie restrictivă include:
a. tratarea cauzei supraîncărcării
b. ameliorarea ventilaţiei alveolare
c. dezobstrucţia bronşică
d. antrenamentul la efort
e. reducerea rezistenţei la flux în căile aeriene

Corect: a, b, d

39. Aplicarea respiraţiei în presiune pozitivă

intermitentă (RPPI) la pacientul cu disfuncţie
respiratorie restrictivă asigură:
a. corectare rapidă a gazelor sanguine
b. ameliorarea ventilaţiei alveolare
c. reducerea efortului ventilator
d. creşterea complianţei toraco-pulmonare
e. reducerea complianţei toraco-pulmonare
TESTE GRILĂ RECUPERAREA ÎN AFECŢIUNILE NEUROLOGICE ŞI
NEUROCHIRURGICALE

BIBLIOGRAFIE:
1. Adriana Sarah Nica, Compendiu de Medicină fizică şi Recuperare, Editura Universitară „Carol Davila”, Bucureşti, 1998,
pagini 141-153, 159 - 186
2. T. Sbenghe, Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981; pagini
230 - 245
3. T. Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti, 1987; pagini 554 - 608
4. *** Caiet documentar, Ministerul Sănătăţii, Institutul de Medicină fizică, balneoclimatologie şi recuperare medicală,
Kinetoterapia în recuperare afecţiunilor aparatului locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1981, pagini 25-36
5. T. Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1996, pagini 130-183
6. I. Kiss, Fiziokinetoterapia şi recuperarea medicală, Editura Medicală, Bucureşti, 1999, pagini 106 - 120, 188-195, 201-
206, 224-240, 244-249, 260-269, 270 - 284
1. Programele de d spasticităţii prin 4. Bilanţul muscular
recuperare la . analizarea (testarea musculară
pacientul cu următoarelor manuală)
suferinţă M aspecte: la pacientul spastic
neurologică o a. nu se apreciază:
trebuie instituite d Dat a.
a ele
precoce pentru: Analitic,
l bio
a. Menţinerea pentru
i graf
statusului fiecare
t ice
clinico- grup
ă ale
funcţional muscular
ţ paci
existent al b. În
i ent
pacientului conformi
l ului
b. Prevenirea tate cu
e b.
dezvoltării cotaţia de
Cap la 1 la 5
sechelelor
c acit c. Grosier, prin
funcţionale
h atea capacitatea de a
neurologice
i fun realiza gesturi
c. Combaterea
r cţio din viaţa
modificărilor
u nală cotidiană
somatice secundare-
r c. d. Pe ambele
deformări,
g Dinam hemicorpuri
deviaţii, redoare
i ica e. În diferite
articulară
c funcţie momente ale zilei
d. Combaterea
a i
modificărilor
l cardio C
somatice
e vascul o
secundare-
degenerescenţe şi are d. r
fibroză e Dinam e
musculară, . ica c
escare de decubit testelo t
e. Refacerea F r :
mobilităţii articulare a neurop
r siholo
a
Corect: m gice e.
,
b, c, d a Stimul
c area
deafer b
2. Metodele şi o ,
t entaţie
mijloacele i
specifice folosite e
d
r
în programul de Corect: ,
a
recuperare p b, d, e
performat la i e
pacientul e
neurologic fac 5.
parte din: Corect:
a. Electroterapie şi a, b, c Modular
termoterapie (terapie ea
fizicală) 3. În patologia spasticit
b. Kinetoterapie neurologică, ăţii şi
specifică, alegerea şi stimular
masaj şi adaptare unui ea sa
terapie program de controlat
ocupaţională recuperare la un ă se
(ergoterapie) pacient spastic
c. Psihoterapie şi poate
presupune realiza
alte categorii
terapeutice (ortezare) evaluarea prin:
a. Controlul la
stimuli nociceptivi d
b. Schimbările
posturale şi 6. Obiectivele
utilizarea de programului
posturi inhibitorii
de recuperare
c. Stretching-ul
lent pentru la pacientul cu
musculatura hernie de disc
spastică şi lombară
stimularea operată
vibratorie pe comune cu
tendoanelor programele
muşchilor kinetico-
a educaţionale
n pentru
t
a
persoanele cu
g afectarea
o coloanei
n vertebrale
i lombare sunt
ş reprezentate
t prin:
i
a. Conştientizarea
poziţiei corecte
c
a coloanei
e
l vertebrale
o lombare şi a
r bazinului,
menţinerea
s permanentă a
p posturii corijate,
a neutre a coloanei
s lombare,
t indiferent de
i poziţia corpului
c sau de activităţile
i desfăşurate
d. Stimularea b. Conştientizarea
electrică funcţională poziţiei corecte
e. Mişcări rezistive, a coloanei
rapide vertebrale
lombare şi a
C bazinului,
o menţinerea
r intermitentă a
e posturii corijate,
c neutre a
t coloanei
: lombare,
indiferent de
poziţia corpului
a
sau de
,
activităţile
desfăşurate
b c. Zăvorârea
, (înlăcătarea) coloanei
lombare
c
,
 d. Menţinerea forţei musculare a muşchilor 11. În recuperarea neurologică sunt preferate
paravertebrali inferiori şi a fesierilor tehnicile:
e. Menţinerea forţei musculare a muşchilor
a. Kinetoterapie manuală
ischiogambieri
b. Tehnici de facilitare a contracţiei musculare
voluntare şi care se bazează pe iradierea
Corect: a, c, d influxului nervos
c. Autoantrenament muscular
7. Programul de kinetoterapie inclus în recuperare d. Exerciţii izometrice şi izodinamice
pacientului cu patologie discală lombară, e. De relaxare extrinsecă
conflict disco-radicular, trebuie să cuprindă:
a. Relaxarea musculaturii contracturate Corect: a, b, c, d
b. Asuplizarea trunchiului inferior
c. Asuplizarea trunchiului superior 12. În funcţie de intensitatea agresiunii şi modul de
d. Asuplizarea muşchilor centurii scapulare aplicare, afectarea cerebrală într-un traumatism
e. Relaxarea musculaturii hipotone cranio-cerebral poate fi de tipul:
a. Comoţie
Corect: a, b b. Contuzie
c. Dilacelare
8. Care sunt obiectivele tratamentului fizical- d. Fractură
kinetic în cazul recuperării paraliziilor de nervi e. Entorsă
periferici, pentru prevenirea complicaţiilor:
a. Conservarea unui ţesut cutanat şi subcutanat Corect: a, b, c
trofic, fără aderenţe, edeme
b. Cicatrici cât mai suple 13. Disfuncţia neurologică tranzitorie la un pacient
c. Profilaxia retracţiilor capsulo-ligamentare cu traumatism cranio-cerebral presupune o
d. Conservarea amplitudinii de mişcare în limite reluare a funcţiilor cerebrale în:
normale la toate articulaţiile
a. Câteva ore sau zile
e. Conservarea tonusului muscular şi a forţei de
b. Câteva zile
contracţie în grupele agoniste
c. Câteva săptămâni
d. Câteva luni
Corect: a, b, c, d e. 1 an
9. Evaluarea în timp a evoluţiei unei leziuni Corect: a
traumatice a nervilor periferici se realizează prin
următoarele tipuri de bilanţ: 14. Criteriile majore de prognostic la un pacient
a. Bilanţ repetat al funcţiei motorii care a suferit un traumatism cranio-cerebral
b. Bilanţ repetat al funcţiei sensitive sunt:
c. Bilanţ repetat al funcţiei vegetative a. Sexul pacientului
d. Imagistic-radiografie, ecografie b. Vârsta pacientului
e. ECG c. Mediul de provenienţă al pacientului
d. Durata şi profunzimea comei
Corect: a, b, c e. Durata anamnezei posttraumatice

10. Electrostimularea selectivă a muşchiului Corect: a, d, e

denervat se face cu:
a. Curenţi excitomotori exponenţiali de joasă 15. Evaluarea neuropsihologică la un pacient care a
frecvenţă suferit un traumatism cranio-cerebral este
b. Curenţi excitomotori de medie frecvenţă necesară pentru a aprecia nivelul cognitiv,
c. Impuls de 1000 ms cu panta de creştere > 500- intelectual şi emoţional şi include aprecierea
700 ms
următoarelor aspecte:
d. Impuls urmat de pauză în raport de 1/4
e. Parametrii orientativi a. Funcţiile verbale şi de limbaj
b. Funcţia cardio-respiratorie
Corect: a, d, e c. Percepţia, organizarea şi integrarea în relaţie cu
timpul şi spaţiul
 d. Flexibilitatea gândirii, capacitatea de reflectare şi 20. Traumatismele directe sau indirecte care
de formare conceptuală interesează structurile osteoarticulare ale
e. Orientarea, concentrarea şi memoria regiunilor vertebro-medulare se exprimă prin:
a. Entorse vertebrale, cu leziuni intervertebrale de
Corect: a, c, d, e
părţi moi
b. Luxaţii vertebrale sau luxaţii cu fracturi
16. Limitarea spasticităţii în programul de c. Fracturi vertebrale (ale corpului vertebral sau ale
recuperare la un pacient care a suferit un diferitelor zone ale arcului vertebral)
traumatism cranio-cerebral constituie un d. Tulburări de memorie şi orientare temporo-
obiectiv foarte important şi se realizează prin spaţială
intermediul următoarelor metode şi mijloace e. Miozită osifiantă
fizicale, cu o excepţie:
a. Kinetice-tehnici de facilitare, exerciţii ale Corect: a, b, c
musculaturii antagoniste
b. Masajul 21. În traumatismele vertebro-medulare zonele
c. Electroterapia afectate cu predilecţie sunt centrele traumatice
d. Termoterapia sau zonele de tranziţie anatomo-funcţionale ale
e. Medicaţie coloanei vertebrale localizate:
a. cervical C1-C2
Corect: e b. cervical C5-C6
c. toracal T2-T10
17. Exerciţiile de mers la un pacient care a suferit d. toracal T11-T12
un traumatism cranio-cerebral sunt incluse în e. lombar L1-L4
programul de recuperare atunci când:
a. Se poate ridica în şezând dar nu are stabilitate Corect: a, b, d
b. Poate menţine decubitul dorsal, fără capacitatea
de realizare a transferurilor 22. Obiectivele fundamentale ale programului de
c. Are nevoie de un scaun special pentru menţinerea asistenţă medicală la un pacient care a suferit un
rectitudinii coloanei traumatism vertebro-medular sunt următoarele,
d. Se realizează un bun echilibru în balans vertical cu o excepţie:
e. Nu prezintă tulburări de vorbire a. Stabilizarea focarului de fractură
b. Refacerea integrităţii pachetelor vasculo-nervoase
Corect: d c. Refacerea integrităţii părţilor moi de tip capsulo-
ligamentar şi musculo-tendinos
18. După traumatismele cerebrale, sectoare dificile d. Instituirea progresivă a programului de recuperare
de recuperare sunt reprezentate prin: e. Iniţierea rapidă a kinetoterapiei
a. Tulburările de echilibru
b. Spasticitate moderată Corect: e
c. Absenţa tulburărilor de sensibilitatea
proprioceptivă 23. Sindromul cardinal al traumatismelor vertebro-
d. Tulburările vizuale şi de integrare în spaţiu medulare este:
e. Tulburările de memorie a. Deficitul motor
b. Pierderea echilibrului
Corect: d, e c. Mersul nesigur
d. Durerea, considerată ca semn neurologic
19. Complicaţiile asociate descrise la un pacient e. Cefaleea
care a suferit un traumatism cranio-cerebral
sunt: Corect: d
a. Epilepsia posttraumatică
b. Hidrocefalia posttraumatică 24. Elementele clinico-disfuncţionale care sunt
c. Miozită osifiantă, osificări heterotopice asociate durerii în cadrul tabloului clinic la
d. Cefaleea fronto-occipitală pacientul care a suferit un traumatism vertebro-
e. Amnezia posttraumatică medular sunt următoarele:
a. Contractura musculară paravertebrală
Corect: a, b, c
 b. Redoare marcată cu tendinţa la blocaj segmentar compromiterea funcţională parţială sau totală a
sau global vertebral măduvei şi dezvoltarea unor sechele
c. Modificare axelor coloanei vertebrale cu atitudini posttraumatice
particulare
d. Dispneea la eforturi minime Corect: a
e. Impotenţa funcţională
29. Dilacerarea medulară apare cel mai des după un
Corect: a, b, c, e traumatism vertebro-medular de tipul:
a. fracturi - luxaţii vertebrale toracale
25. Pacientul cu tetraplegie posttraumatică are şanse b. fracturi-luxaţii vertebrale toraco-lombare
de supravieţuire dacă nivelul traumatismului c. entorse vertebrale toracale
vertebro-medular se situează: d. entorse vertebrale cervicale
a. La nivelul vertebrei C1 e. fracturi vertebrale cervicale
b. Sub nivelul vertebrei C2
c. Sub nivelul vertebrei C3 Corect: a, b
d. Sub nivelul vertebrei C4
e. Sub nivelul vertebrei C5 30. Următoarele entităţi patologice sunt incluse în
sindroamele neurologice posttraumatice parţiale:
Corect: d, e a. Sindromul Brown-Sequard
b. Sindromul de coadă de cal
26. Traumatismul vertebro-medular determină mai c. Sindromul de compresie cervicală centro-
multe situaţii lezionale caracterizate prin medulară
întrerupere a funcţiilor medulare, de gravitate d. Sindromul radiculo-medular acut
variabilă şi cu o evoluţie limitată sau e. Sindromul de fibre lungi
permanentă. Aceste situaţii lezionale sunt:
a. Comoţia medulară Corect: a, c, d
b. Contuzia medulară
c. Compresia medulară 31. Pacientul care a suferit un traumatism vertebro-
d. Dilacerarea medulară medular la nivelul vertebrei C5 prezintă
e. Coma următoarele elemente clinico - disfuncţionale şi
posibilităţi de recuperare:
Corect: a, b, c, d a. Toate funcţiile afectate iniţial
b. Deplasare cu scaunul rulant electric
27. Comoţia medulară se caracterizează prin: c. Refacerea gestualităţii de hrănire
a. Abolire temporară a funcţiilor medulare d. Dependenţa totală pentru igiena personală,
b. Absenţa substratului anatomo-patologic specific îmbrăcare, toaletă, scris, şofat, transferuri
c. Remisiune completă e. Independenţa totală pentru igiena personală,
d. Transsecţiune medulară îmbrăcare, toaletă, scris, şofat, transferuri
e. Dezvoltarea unor sechele posttraumatice
Corect: a, b, c, d
Corect: a, b, c
32. Pacientul care a suferit un traumatism vertebro-
28. Contuzia medulara reprezintă un: medular la nivelul vertebrei C6 prezintă
a. traumatism vertebro-medular cu modificări următoarele elemente clinico - disfuncţionale şi
anatomo-patologice variate, urmat de posibilităţi de recuperare:
compromiterea funcţională parţială sau totală a a. majoritatea pacienţilor necesită asistenţa parţială
măduvei şi dezvoltarea unor sechele pentru autoîngrijire
posttraumatice b. deplasarea se realizează cu scaunul rulant electric
b. traumatism vertebro-medular cu abolirea c. deplasarea se realizează cu ajutorul ortezelor
temporară a funcţiilor medulare cu remisiune membrului inferior şi cadru
completă d. câştigă independenţa pentru hrănire, scriere,
c. traumatism vertebro-medular fără modificări condus maşina
anatomo - patologice specifice e. pot trăi izolaţi, nesupravegheaţi
d. traumatism vertebro-medular fără expresie clinică
e. traumatism vertebro-medular fără modificări Corect: a, b, d
anatomo - patologice variate, urmat de
33. Pacientul care a suferit un traumatism vertebro- 37. Programul de recuperare la pacientul care a
medular la nivelul toracal T7-T12 prezintă suferit o entorsă cervicală severă include:
următoarele elemente clinico - disfuncţionale şi a. Mobilizare cervicală iniţială
posibilităţi de recuperare: b. Iniţial, aplicare de colan-minervă
a. pacientul poate obţine o independenţă completă c. Program kinetic pentru musculatura
pentru funcţiile sfincteriene paravertebrală, mai ales cervicală şi dorsală
b. pacientul devine independent pentru transferuri, (contracţii statice globale şi metode de facilitare
îmbrăcat şi şofat proprioceptivă)
c. pacientul este independent pentru mers neortezat d. Program kinetic de solicitare musculară cu
d. pacientul este independent complet, pentru mobilizare cervicală minimă după scoaterea
deplasare, în scaun rulant imobilizării
e. pacientul rămâne total dependent fizic e. Exerciţii rezistive pentru toate grupele musculare
ale gâtului
Corect: a, b, d
Corect: b, c, d
34. Pacientul care a suferit un traumatism vertebro-
medular la nivelul lombo-sacrat L5, S1, S2 38. Programul de recuperare la pacientul care a
prezintă următoarele elemente clinico - suferit o fractură vertebrală stabilă include mai
disfuncţionale şi posibilităţi de recuperare: multe aspecte, cu o excepţie:
a. obţine independenţa funcţiilor sfincteriene a. exerciţii de mobilizare automata a segmentului
b. recuperează mersul biped cu orteze de gleznă şi b. întreţinerea şi creşterea forţei musculaturii
cârje canadiene paravertebrale
c. pentru independenţa sa este absolut necesar c. se poate aplica masaj decontracturant anterior
scaunul rulant programului kinetic
d. gesturile de autoîngrijire nu pot fi reluate d. recuperarea amplitudinii rahisului începe după 3
e. este afectată poziţia ortostatică luni de la traumatism
e. recuperarea amplitudinii rahisului se iniţiază
Corect: a, b, e imediat după producerea traumatismului

35. Din grupa traumatismelor rahidiene fără Corect: e

complicaţii neurologice fac parte:
39. Evaluarea complexă care precede alcătuirea
a. entorsele
unui program de recuperare la pacientul
b. luxaţii si luxaţii-fracturi
c. traumatismele joncţiunii lombo-sacrate
hemiplegic nu include:
d. fracturile instabile şi stabile a. Aprecierea funcţiilor vitale, ale activităţii mintale
e. traumatismele vertebro-medulare care determină şi a capacităţii de comunicare
un sindrom Brown-Sequard b. Aprecierea abilităţii motorii şi a controlului motor
în diverse situaţii posturale
Corect: a, b, c, d c. Aprecierea sensibilităţii exteroceptive şi
proprioceptive, a perceperii imaginii corpului
36. Programul de recuperare la pacientul care a d. Aprecierea amplitudinii de mişcare şi a
activităţilor cotidiene, cu integrarea familială,
suferit o entorsă cervicală benignă include:
socială şi ocupaţională a pacientului
a. Imobilizarea într-un colan câteva zile e. Aprecierea funcţiei hepatice
b. Termoterapie şi masaj decontracturant pentru
contractura musculară Corect: e
c. Manipulări vertebrale şi prudenţă în aplicarea
tracţiunilor vertebrale 40. Pacientul hemiplegic, pe baza evaluării
d. Mobilizare fără rezistenţă şi tonifierea
funcţionale, este încadrat în trei stadii:
musculaturii statice
e. Mobilizare contra rezistenţei manuale imediat a. Iniţial
după traumatism b. Mediu (de flasciditate)
c. Mediu (de spasticitate)
Corect: a, b, c, d d. Avansat (de refacere)
e. Avansat (de spasticitate intensă)

Corect: a, c, d
41. În programul de recuperare performat la 45. Cele mai importante complicaţii descrise la un
pacientul hemiplegic, combaterea spasticităţii se pacient cu accident vascular cerebral aflat în
face prin utilizarea: faza precoce sunt:
a. Posturilor statice reflex-inhibitorii a. Staza de decubit
b. Mişcărilor cu efort care augumentează reflexele b. Retenţia sau incontinenţa de urină (infecţii de
tonice tract urinar) şi / sau materii fecale
c. Schemelor stereotipe de mişcare c. Tromboza venoasă profundă
d. Schemelor de mişcare reflex-inhibitorii care d. Atelectazia pulmonară/pneumonia
facilitează mişcările active automate şi voluntare e. Sindromul umăr-mână
e. Schemelor de mişcare reflex-inhibitorii care
inhibă mişcările active automate şi voluntare Corect: a, b, c, d

Corect: d 46. Cele mai importante complicaţii descrise la un

pacient cu accident vascular cerebral aflat în
42. Cauzele mai des întâlnite la pacientul cu faza tardivă sunt:
accident vascular cerebral sunt: a. Spasticitatea, contractura musculară
a. Tromboza cerebrală b. Durerea de tip central
b. Hemoragia intracerebrală sau subarahnoidiană c. Sindromul umăr-mână
c. Trombembolismul d. Tulburările de focar (epilepsia)
d. Tumora intracraniană e. Tromboza venoasă profundă
e. Meningita virală
Corect: a, b, c, d
Corect: a, b, c
47. Mobilizările pasive realizate în programul de
43. La pacientul care a suferit un accident vascular recuperare la pacientul hemiplegic aflat în fază
cerebral drept tabloul clinico-funcţional precoce au mai multe roluri:
cuprinde: a. Combaterea spasticităţii
a. Hemiplegie stângă b. Întreţinerea schemei de mişcare
b. Probleme vizuale şi de integrare spaţială c. Prevenirea redorilor articulare
c. Abolirea disponibilităţilor relaţionale normale d. Combaterea contracturilor musculare
d. Afectarea vorbirii şi limbajului (afazia) e. Refacerea forţei musculare
e. Afectarea înţelegerii materialului verbal, cititul,
scrisul Corect: b, c, d

Corect: a, b, c 48. Îngrijirea respiratorie a pacientului hemiplegic

aflat în fază precoce presupune:
44. Parametrii care se verifică în cadrul bilanţului
a. Aplicarea exerciţiilor din metoda Bobath
clinico-funcţional la pacientul hemiplegic sunt: b. Performarea diagonalelor Kabat pentru membre
a. Toleranţa la exerciţii, la efortul fizic (adaptarea inferioare
cardio-respiratorie) c. Drenajul postural respirator
b. Deficitul motor (inclusiv modificările d. Masajul şi tapotajul toracal
fiziopatologice de tipul spasticitate, contractura, e. Kinetoterapia respiratorie
retractura, sincinezii etc.) şi controlul postural, al
mersului Corect: c, d, e
c. Motivaţia corelată cu starea emoţională,
posibilităţile de comunicare, nivelul de integrare 49. Recuperarea funcţională a membrului superior
corticală şi de memorizare la hemiplegic în faza precoce, perioada flască
d. Deficitul senzitiv (sensibilitatea, tulburări de auz
cuprinde următoarele aspecte:
şi văz, integrare corticală)
e. Toţi parametrii cuprinşi la punctele de mai sus a. Posturarea corectă a membrului superior-braţ în
trebuie verificaţi abducţie 450-600, cot în uşoară flexie, pumn în
extensie, degete II-V în uşoară flexie şi police în
Corect: e abducţie
b. Posturarea corectă a membrului superior-braţ în
extensie 450-600, cot în uşoară flexie, pumn în
 extensie, degete II-V în uşoară flexie şi police în
abducţie
c. Posturarea corectă a membrului superior-braţ în
abducţie 45º-600, cot în uşoară flexie, pumn în
flexie, degete II-V în uşoară flexie şi police în
abducţie
d. Mobilizarea pasivă a tuturor articulaţiilor, priza
fiind aplicată la extremitatea segmentului de
mobilizat
e. Stimulări tactile şi proprioceptive, stimulare
senzitivo-senzorială pentru modularea
răspunsurilor motorii
Corect: a, b, c
53. Kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii
la pacientul hemiplegic se începe imediat ce
pacientul participă efectiv la derularea
programului şi este fundamentată pe:
a. Exerciţii active cu rezistenţă maximă
b. Exerciţii cu bastonul
c. Exerciţii de facilitare şi inhibiţie neuromusculară
d. Exerciţii desprinse din metodele Bobath şi Kabat
e. Exerciţii de tip stretching rapid

Corect: a, d, e Corect: c, d

50. Recuperarea funcţională a membrului superior 54. În kinetoterapia activă pentru recuperarea mâinii
la hemiplegic în faza post-acută, perioada flască la pacientul hemiplegic se are în vedere:
cuprinde următoarele aspecte: a. Realizarea extensiei simultane a pumnului şi
a. Exerciţii de redresare şi echilibru, prin împingeri degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
uşoare ale trunchiului b. Realizarea extensiei pumnului simultan cu flexia
b. Exerciţii de antrenare a simetriei corpului degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
c. Ameliorarea şi controlul spasticităţii, cu c. Realizarea flexiei pumnului simultan cu flexia
corectarea reflexelor tonice anormale prin degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
folosirea punctelor cheie şi a tehnicilor de d. Realizarea flexiei pumnului simultan cu extensia
facilitare Kabat degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
d. Exerciţii de întreţinere a mobilităţii articulare e. Realizarea independentă a extensiei pumnului şi
degetelor pentru a se obţine o prehensiune corectă
e. Mobilizare pasivă a tuturor articulaţiilor
membrului superior
Corect: a
Corect: a, b, c, d
55. Obiectivele programului de recuperare a
51. În recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se membrului inferior şi mersului la pacientul
speră doar la: hemiplegic sunt:
a. Priză şi un sprijin grosier (după Wynn Parry) a. Prevenirea stării de comă
b. Controlul mişcărilor de fineţe b. Monitorizarea valorilor tensiunii arteriale
c. Refacerea prehensiunii în toate aspectele sale c. Corectarea sincineziilor pentru ameliorarea
d. Refacerea doar a prizei de forţă mersului
e. Refacerea abilităţii şi funcţionalităţii mâinii d. Echilibrarea comenzilor pe grupele musculare
agonist-antagonist
Corect: a e. Refacerea unei prehensiuni cât mai aproape de
cea fiziologică
52. Kinetoterapia pasivă este performată de la
Corect: c, d
început în orice program de recuperare la
pacientul hemiplegic şi cuprinde următoarele 56. Stadiile standardizate de recuperare ale mersului
aspecte cu referire la membrul superior- la pacientul hemiplegic sunt:
complexul mâinii:
a. stadiul I → ortostatism între bare paralele
a. Posturare corectă, indiferent poziţia generală a
b. stadiul II → mers între bare paralele
pacientului
c. stadiul III → mers fără bare paralele
b. Mobilizare pasivă blândă, de 2 ori / zi, în toate
articulaţiile, în amplitudine maximă, cu stretching d. stadiul IV → urcat-coborât scările
lent la capătul excursiei maxime e. stadiul V → alergarea
c. Mobilizare auto-pasivă, cu favorizarea „integrării
senzoriale” a mâinii afectate Corect: a, b, c, d
d. Exerciţii active rezistive
e. Exerciţii din metodele de facilitare proprioceptive
57. Stadiul iniţial al hemiplegiei se caracterizează
prin:
a. hipotonie musculară urmată de debutul hipertoniei
b. reflexe tonice şi spinale dominante
c. control voluntar normal pe partea afectată
d. dificultăţi de utilizare şi a părţii sănătoase
e. pierderea „conştientei” asupra părţii afectate
Corect: a, b, d, e
58. Obiectivele programului de recuperare aplicat la
pacientul hemiplegic aflat în stadiul iniţial nu
includ:
a. Ameliorarea funcţiilor vitale
b. Creşterea „conştientizării” schemei corporale
c. Ameliorarea controlului asupra trunchiului şi
centurilor
d. Creşterea tonusului muscular
e. Creşterea abilităţii de a încrucişa linia mediană a
corpului cu membrele afectate
Corect: d
61. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul
programului de recuperare aplicat la pacientul
hemiplegic aflat în stadiul mediu nu includ:
a. Promovarea activităţii antagoniştilor prin
inhibarea musculaturii spastice şi facilitarea
mişcărilor antagoniştilor
b. Promovarea unor scheme complexe de mişcare
c. Promovarea unor scheme simple de mişcare
d. Promovarea controlului musculaturii proximale în
timpul unor activităţi de performanţă crescută
e. Promovarea începutului controlului motor al
articulaţiilor intermediare (cot, genunchi)
Corect. c
62. Posturile recomandate în recuperarea pacientului
hemiplegic aflat în stadiul mediu sunt:
a. Decubit lateral şi decubit dorsal
b. Decubit cu genunchii flectaţi şi poziţia „de pod”
c. Şezând şi şezând în picioare cu sprijin pe mâini
d. Decubit ventral
e. Patrupedie

59. Componentele kinetice ale programului de Corect: a, b, c

recuperarea aplicat la pacientul hemiplegic aflat
în stadiul iniţial sunt: 63. Pentru controlul trunchiului şi al extremităţii
a. Postura în pat inferioare se recomandă în recuperarea
b. Mobilizările pasive pacientului hemiplegic aflat în stadiul mediu
c. Exerciţiile terapeutice pentru controlul următoarele tehnici kinetice derulare din decubit
trunchiului, controlul extremităţilor lateral:
d. Mişcări pasive şi active tip Bobath a. Izometria alternantă
e. Exerciţii rezistive b. Stabilizarea ritmică
c. Mişcarea activă cu relaxare-opunere
Corect: a, b, c, d d. Inversarea lentă
e. Inversarea lentă cu opunere
60. Stadiul mediu (de spasticitate) al hemiplegiei se
caracterizează prin: Corect: c, d, e
a. Tonus muscular crescut
b. Mişcare sinergică completă şi iniţierea schemelor 64. Unul dintre exerciţiile din metoda Bobath
de mişcare şi în afara sinergismelor aplicat la pacientul hemiplegic aflat în stadiul
c. Controlul suficient al mişcării, fără a se putea mediu pentru încărcarea pe partea afectată, cu
executa mişcări în posturi mai dificile facilitarea ortostatismului corect este următorul:
d. Tonus muscular crescut pentru muşchii flexori la
a. Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu şoldul şi
membrul inferior şi muşchii extensori la membrul
genunchiul flectate la 900, cu picior flectat,
superior
talonul în sprijin pe podea, fără ca membrul
e. Mişcarea fiecărei articulaţii este dificilă, cu
inferior afectat să fie mai abdus şi mai antedus
posibilitatea derulării sale optime în cadrul unui
decât cel sănătos; se măreşte încărcarea pe partea
lanţ kinetic
afectată şi se transferă greutatea corpului spre
partea afectată, cu bascularea înainte a capului,
Corect: a, b, e
mâinile luând sprijin mai lângă corp
b. Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu şoldul şi
genunchiul flectate la 900, cu picior flectat,
talonul în sprijin pe podea, cu membrul inferior
afectat mai abdus decât cel sănătos; se măreşte
încărcarea şi se transferă greutatea corpului spre
partea afectată, cu bascularea înainte a capului
 c. Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu picior
flectat, talonul în sprijin pe podea, membrul
inferior afectat fiind mai abdus decât cel sănătos;
se măreşte încărcarea pe partea afectată şi se
transferă greutatea corpului spre partea afectată,
cu bascularea înainte a capului, mâinile luând
sprijin mai lângă corp
d. Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu picior
flectat, talonul în sprijin pe podea, fără ca
membrul inferior afectat să fie mai abdus şi mai
antedus decât cel sănătos; se măreşte încărcarea şi
se transferă greutatea corpului spre partea
sănătoasă, cu bascularea înainte a capului, mâinile
luând sprijin mai lângă corp
e. Pacientul din „şezând” pe un taburet, cu şoldul şi
genunchiul flectate la 900, cu picior flectat,
talonul în sprijin pe podea; se măreşte încărcarea
pe partea afectată şi se transferă greutatea
corpului spre partea sănătoasă, cu bascularea
înainte a capului, mâinile luând sprijin mai lângă
corp
Corect: a
65. Obiectivele kinetoterapiei performate în cadrul
programului de recuperare aplicat la pacientul
hemiplegic aflat în stadiul de refacere includ:
a. Promovarea abilităţilor extremităţilor pentru a
merge cât mai corect, pentru a utiliza mâna în
activităţile zilnice uzuale
b. Ameliorarea controlului motor concentric
c. Ameliorarea vitezei de mişcare
d. Ameliorarea automatismului mişcărilor
e. Promovarea controlului musculaturii proximale în
timpul unor activităţi de performanţă crescută
Corect: a, c, d
67. După Bobath, obiectivele fundamentale ale
programul kinetic de recuperare aplicat la
pacientul hemiplegic aflat în stadiul de refacere
sunt:
a. Promovarea individualităţii mişcării articulare,
independent unele de altele
b. Promovarea individualităţii mişcării articulare,
independent de posturi
c. Antrenarea coordonării pentru mers
d. Recâştigarea abilităţii mâinii
e. Promovarea controlului musculaturii proximale în
timpul unor activităţi de performanţă crescută
Corect: a, b, c, d
68. Dificultatea la mers la pacientul cu paraplegie
prin lezarea neuronului motor central este dată
de spasticitatea care determină 2 forme clinice
de paraplegie:
a. În flexie, severă sub raport funcţional
b. În extensie, mai funcţională
c. Paraplegia asociată cu tulburări sfincteriene
d. Paraplegia asociată cu tulburări de sensibilitate
e. Paraplegia asociată cu tulburări genitale
Corect: a, b
69. prezenţa spasticităţii la pacientul paraplegic este
salutară din mai multe motive:
a. fixează postura membrelor inferioare în extensie
permiţând stabilitatea genunchilor în ortostatism
b. fixează în flexie membru inferior pe bazin
c. ajută expulsia urinară
d. inhibă expulsia urinară
e. menţine densitatea osoasă prin forţa musculară
aplicată pe os

66. Kinetoterapia din cadrul programului de Corect: a, c, e

recuperare aplicat la pacientul hemiplegic aflat
în stadiul de refacere cuprinde următoarele 70. În alcătuirea programelor de recuperare la
procedee specifice pentru redobândirea mişcării pacientul paraplegic se ţine seama mai puţin de
de rotaţie în sens invers a trunchiului în timpul etiologie dar important este starea celor 3 mari
mersului: sindroame descrise:
a. Iniţierea ritmică a. Paralizia
b. Inversarea antagoniştilor b. Tulburările de sensibilitate
c. Stabilizarea ritmică c. Tulburările sfincteriene
d. Izometria alternantă d. Tulburările de memorie
e. Contracţii repetate e. Dificultăţile de comunicare

Corect: a, b Corect: a, b, c

71. Stadiile care se descriu în planul de recuperare

performat la un pacient paraplegic sunt:
a. Stadiul I-perioada de şoc medular
b. Stadiul II-perioada de independenţă la pat
 c. Stadiul III-perioada de independenţă în scaunul cu b. Pacientul poate să se menţină în echilibru din
rotile stând în şezând lungit, cu braţele întinse înainte şi
d. Stadiul IV-perioada de reeducare a mersului cu ochii închişi
e. Stadiul V-perioada de reluare a independenţei c. Pacientul poate să se menţină în echilibru din
stând în şezând scurtat, cu braţele întinse înainte
Corect: a, b, c, d şi cu ochii deschişi
d. Pacientul poate să se menţină în echilibru din
72. Reeducarea paraplegicului la pat presupune: stând în şezând lungit, cu braţele întinse înainte şi
cu ochii deschişi
a. Poziţionarea corectă a pacientului cu evitarea
e. Pacientul poate să se menţină în echilibru din
escarelor şi a retracturilor care favorizează
stând în genunchi, cu braţele întinse înainte şi cu
poziţiile vicioase; asistarea tulburărilor ochii deschişi
sfincteriene
b. Mobilizările (pasive, active) şi creşterea forţei
Corect: a
musculare pentru membrele superioare şi trunchi
c. Gimnastica respiratorie
d. Autoposturarea în pat şi antrenarea pacientului de 76. Ambulaţia la pacientul paraplegic care posedă
a-şi modifica singur, fără ajutor poziţia în pat cele 2 cârje absolut necesare se derulează într-
e. Ridicarea cât mai precoce în ortostatism unul din cele 3 tipuri fundamentale:
a. Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în 4 timpi)
Corect: a, b, c, d b. Mers cu cârje prin paşi târşâiţi (în 4 timpi sau în 2
timpi)
73. Reeducarea paraplegicului din şezând c. Mers cu cârje prin paşi simultani (în 2 timpi)
presupune: d. Mers cu cârje prin pendulare (balans)
e. Mers cu cârje prin paşi alternanţi (în 3 timpi)
a. Program kinetic derulat din şezând alungit
(mobilizări pasive şi active)
b. Program kinetic derulat din şezând scurtat Corect: a, b, d
(mobilizări active şi pasive)
c. Instalarea în scaunul cu rotile şi derularea 77. Mersul în cârje poate fi iniţiat la pacientul
programelor de terapie ocupaţională paraplegic atunci când:
d. Ridicare în ortostatism a. Muşchii coborâtori ai umărului pot ridica o
e. Menţinerea forţei musculare iniţiale pentru greutate de cel puţin 15 kg
membrele superioare şi trunchi b. Muşchii adductori ai umărului pot ridica o
greutate de cel puţin 15 kg
Corect: a, b, c c. Muşchii coborâtori ai umărului pot ridica o
greutate de cel puţin 20 kg
74. Realizarea unui ortostatism chiar limitat şi doar d. Muşchii adductori ai umărului pot ridica o
protezat se obţine după ce pacientul reuşeşte să: greutate de cel puţin 20 kg
e. Muşchii abductori ai umărului pot ridica o
a. Menţină poziţia şezând, cu diferite modalităţi de
greutate de cel puţin 15 kg
destabilizare şi revenire
b. Numere coerent până la 100
c. Menţină poziţia de patrupedie, cu diferite Corect: a, b
modalităţi de destabilizare şi revenire, şi să
deruleze exerciţii de târâre 78. Parkinsonismul este un sindrom clinic
d. Aibă un bun control vasomotor în verticalitate caracterizat prin 4 semne fundamentale:
e. Se familiarizeze cu ortezele de verticalitate în a. tremor în repaus
formele de paraplegie flască b. bradikinezie / hipokinezie-akinezie
c. rigiditate
Corect: c, d, e d. instabilitate posturală
e. hipertonie de tip piramidal
75. Criteriul Guttman care dacă este îndeplinit
permite ridicarea în ortostatism şi mersul Corect: a, b, c, d
paraplegicului se exprimă astfel:
a. Pacientul poate să se menţină în echilibru din 79. Mersul pacientului cu parkinsonism este tipic:
stând în şezând scurtat, cu braţele întinse înainte a. mersul se face cu săltarea pasului, dansant
şi cu ochii închişi b. imposibilitatea rotaţiei corpului şi a păşirii laterale
(nu există mobilitate controlată, având loc
 revenirea la scheme primitive de mişcare, într-un 83. Programul kinetic aplicat la pacientul
singur plan) parkinsonian pentru ameliorarea coordonării
c. doar din genunchi flectaţi cu târşâitul paşilor cuprinde:
d. membrele superioare îşi menţin balansul
a. rotaţia trunchiului asociată la paşii de mers, cu
e. caracteristicile pasului sunt puţin modificate
mişcări ale braţelor în ritmuri variabile
b. menţinerea fixă a trunchiului, fără mişcări ale
Corect: a, b, c
braţelor
c. mers cu păşiri variate, cu dezechilibrări voite
80. Terapeutul fizical care participă la alcătuirea şi (mers pe vârfuri, mers cu "aruncarea" unui braţ
aplicarea asistenţei de recuperare la un pacient înainte sau în abducţie, "culegerea" unor obiecte
cu parkinsonism îşi orientează programul kinetic mici de pe jos în timpul mersului etc.)
pentru realizarea următoarelor scopuri: d. exerciţii de aruncat la ţintă cu mingea, jocul de
a. reducerea rigidităţii prin controlul mecanismului popice, menţinerea în echilibru pe mână a unui
stretch reflexului la toate nivele obiect
b. prevenirea derulării reacţiilor normale e. terapie ocupaţională cât mai multe ore pe zi
c. ajutarea pacientului să aibă o cât mai completă (activităţi casnice, jocuri)
experienţă pentru reacţiile normale
d. promovarea mişcărilor componente ale schemelor Corect: a, c, d, e
normale, pe o amplitudine cât mai mare şi cu o
asistare redusă, chiar derularea lor independentă 84. Pentru corectarea faciesului inexpresiv la
e. promovarea mişcărilor componente ale schemelor pacientul parkinsonian sunt indicate:
normale, pe o amplitudine cât mai mare şi cu o a. exerciţii de mimică, precoce, de 2-3 ori / zi, în
asistare redusă, chiar derularea lor independentă faţa oglinzii
b. exerciţii analitice: exerciţii izolate ale frunţii,
Corect: a, c, d sprâncenelor, pleoapelor, obrajilor, gurii
c. exerciţii globale, de expresie: râs, plâns, mirare,
81. La pacientul cu sindrom parkinsonian, furie, veselie
obiectivele asistenţei medicale complexe sunt: d. exerciţii active rezistive
a. ameliorarea mobilităţii, cu reducerea rigidităţii şi e. exerciţii din metoda Kabat
corectarea posturilor vicioase (menţinerea
ortostatismului, mersului, transferurilor, Corect: a, b, c
autoservirii cu membrele superioare)
b. ameliorarea coordonării şi recuperarea mimicii 85. In perioada de "on" în care se poate conta pe
c. ameliorarea respiraţiei participarea activă a bolnavului:
d. continuarea la domiciliu a programului de a. Kinetoterapia nu este esenţiala
asistenţă medicală b. Kinetoterapia se aplică atât muşchilor cât şi
e. întreruperea la domiciliu a programului de coloanei vertebrale
asistenţă medicală c. Se acordă o atenţie specială coloanei vertebralei
cervicale
Corect: a, b, c, d d. Kinetoterapia trebuie să se adreseze muşchilor
respiratori
82. Pentru ameliorarea mobilităţii, cu reducerea e. Se utilizează tehnici active şi pasive
rigidităţii şi corectarea posturilor vicioase la
pacientul parkinsonian, în cadrul programului Corect: b, c, e
kinetic, ordinea derulării exerciţiilor este:
a. din punct de vedere al tipului de mişcare - 86. In perioada "off" la pacientul parkinsonian se
analitic, segmentar, plurisegmentar, global descriu următoarele aspecte:
b. din punct de vedere al topografiei-coloana a. Akinezia domină tabloul clinic
vertebrală, membre inferioare, membre superioare b. Pacientul trebuie învăţat să descompună fiecare
c. din punct de vedere al tipului de mişcare - gest motor complex în secvenţele sale elementare
plurisegmentar, global, analitic, segmentar c. Pacientul nu trebuie mobilizat
d. din punct de vedere al topografiei-membre d. Mişcările elementare sunt repetate de nenumărate
superioare, coloana vertebrală, membre inferioare ori până când bolnavul învaţă să le iniţieze
e. indiferentă voluntar
e. Kinetoterapia nu este esenţială
Corect: a, b
 Corect: a, b, d b. ameliorarea feedback-ului senzorial
c. ameliorarea coordonării şi a balansului, cu
87. Programul de recuperare funcţională la pacientul promovarea unei scheme corecte de mers
parkinsonian se adresează următoarelor activităţi d. ameliorarea disfuncţiei cerebeloase
motorii: e. conservarea disfagiei şi menţinerea disfuncţiilor
cognitive
a. Menţinerea ortostatismului
b. Mersul
Corect: e
c. Transferul dintr-o poziţie în alta
d. Urcatul şi coborătul scărilor
e. Folosirea membrelor superioare pentru
91. În cadrul programului de recuperare la pacientul
autoservire cu scleroză multiplă se va ţine seama de
următoarele aspecte:
Corect: a, b, c, e a. tratamentul se va institui tardiv
b. tratamentul va fi continuu pe toată durata bolii
88. Programul kinetic din componenţa asistenţei de c. tratamentul va fi adaptat tuturor sindroamelor
recuperare, performată numai în perioada de prezentate de bolnav
stabilizare post leziune cerebeloasă a d. se vor recomanda cure balneare în staţiunile de
pacientului, indiferent de cauza acesteia, se profil
e. se va evita apariţia oboselii
fundamentează pe următoarele obiective:
a. redobândirea stabilităţii posturale (controlul Corect: b, c, e
capului şi al trunchiului, balansul din poziţia
şezând, ridicarea din poziţia de decubit dorsal sau 92. Recuperarea medicală în scleroza multiplă va
ventral în şezând)
urmări:
b. transferuri independente (recuperarea
transferurilor din scaunul cu rotile în alt scaun sau a. să scadă dificultăţile mersului
în pat) b. să reducă spasticitatea
c. recuperarea mersului c. să limiteze efectele ataxie
d. reeducarea mişcării extremităţilor d. să realizeze independenţa totală a pacientului
e. creşterea hipertoniei piramidale sau e. să fie aplicată în puseu evolutiv
extrapiramidale
Corect: a, b, c
Corect: a, b, c, d
93. Lezarea nervilor periferici determină
89. Scleroza multiplă (scleroza în plăci, următoarele sindroame clinice de bază:
leuconevraxita) este o afecţiune care aparţine a. Sindrom piramidal
unui grup de boli demielinizante, caracterizată b. Sindrom motor
prin: c. Sindrom cerebelos
a. distrugerea tecii de mielină cu o relativă d. Sindrom senzitiv
conservare a celorlalte elemente nervoase e. Sindrom vasculotrofic
b. distribuţia leziunilor variabilă, sub formă de
focare sau difuz Corect: b, d, e
c. afectează mai ales persoane tinere, mai ales femei
în decada III-a de viaţă 94. Evitarea apariţiei deformărilor şi a atitudinilor
d. afectează mai ales persoanele de sex masculin vicioase, unul dintre obiectivele de recuperarea
e. distrugerea tecii de mielină şi a celorlalte ale sindromului motor la pacientul cu afecţiune
elemente nervoase a neuronului motor periferic se realizează prin
tehnici de elecţie de tipul:
Corect: a, b, c a. Mobilizări pasive
b. Mobilizări active
90. Obiectivele pe care terapeutul fizical le are în c. Posturări
vedere în alcătuirea programului fizical din d. Tehnici de facilitare neuromotorie
componenţa asistenţei medicale complexe la un e. Terapie ocupaţională
pacient cu scleroză multiplă nu includ:
a. inducerea activităţii motorii voluntare cu Corect: c
combaterea simultană a spasticităţii, slăbiciunii
musculare şi oboselii musculare
95. Evitarea atrofiei muşchilor paralizaţi, unul dintre 99. Paralizia totală a nervului radial determină
obiectivele de recuperarea ale sindromului următoarele aspecte clinico-funcţionale:
motor la pacientul cu afecţiune a neuronului a. Imposibilitatea extensiei degetelor, pumnului,
motor periferic se realizează prin: antebraţului („mâna căzută”)
a. Stimulări electrice b. Imposibilitatea flexiei degetelor, pumnului,
b. Manevre kinetice de tipul mobilizări pasive, antebraţului
tehnici de facilitare, stretch-reflex c. Imposibilitatea supinaţiei (parţială)
c. Exerciţii rezistive d. Deficit de prehensiune
d. Exerciţii izometrice e. Menţinerea prehensiunii normale
e. Terapie ocupaţională
Corect: a, c, d
Corect: a, b
100. Teritoriul senzitiv al nervului radial cuprinde:
96. Reeducarea sensibilităţii la pacientul cu a. pielea feţei posterioare a braţului
afecţiune a neuronului motor periferic are ca b. pielea feţei posterioare a antebraţului
obiective: c. pielea feţei anterioare a braţului
a. Refacerea stereognoziei d. pielea feţei posterioare a mâinii şi a tabacherei
b. Corectarea spasticităţii anatomice
c. Corectarea deficitului de mobilitate e. pielea feţei anterioare a antebraţului
d. Refacerea forţei musculare
e. Refacerea localizării senzaţiei Corect: a, b, d

Corect: a, e 101. „Mişcările trucate” pe care le poate prezenta

mâna cu paralizie de nerv radial sunt
97. Lezarea motoneuronilor periferici sau a axonilor următoarele, cu o excepţie:
lor la diferite niveluri determină o serie de a. după flexia puternică a pumnului şi mâinii,
tulburări, cu o excepţie: relaxarea poate da impresia extensiei pumnului
a. Tulburări de grade diferite a mobilităţii active şi b. extensia în metacarpofalangiene se poate realiza
dispariţia motilităţii automate (involuntare) şi a datorită muşchilor interosoşi
celei reflexe c. extensia în metacarpofalangiene se poate realiza
b. Tulburări musculare-hipotonie musculară, atrofie datorită muşchilor lombricali
musculară, fibrilaţii şi fasciculaţii musculare d. extensia degetelor cu flectarea în
c. Abolirea reflexelor osteotendinoase cu păstrarea metacarpofalangiene
celor ideomusculare e. extensia ultimei falange a policelui dacă aceasta
d. Degenerescenţa walleriană a nervului este abdus şi puţin flectat
e. Hipertonie musculară asociată cu exagerarea
reflexelor osteotendinoase Corect: c

Corect: e 102. Reinervarea muşchilor extensori ai pumnului

începe cu:
98. La pacientul cu lezarea nervului circumflex de a. muşchiul cubital posterior
tip neuropraxie sau axonotmesis programul de b. muşchiul extensor radial al carpului
recuperare se adresează direct muşchiului c. muşchiul extensor propriu al degetului II
deltoid şi are în vedere următoarele aspecte: d. muşchiul extensor comun al degetelor
e. muşchiul extensor lung al policelui
a. Evitarea căderii umărului, a instalării retracţiei
capsulare sau a ridicării umărului (prin contracţia
muşchiului trapez) Corect : b
b. Antrenarea propriu-zisă a muşchiului deltoid
c. Integrarea muşchiului deltoid în diferite scheme 103. In paralizia nervului radial deviaţiile care apar
de mişcare, cu refacerea mişcării controlate şi sunt:
abilităţii a. antebraţul flectat
d. Promovarea poziţiei de umăr „în epolet” b. degetele în extensie uşoară
e. Evitarea includerii muşchiului deltoid în schemele c. poziţia „în gât de lebădă” (mână pronată şi
de mişcare caracteristice diagonalelor Kabat „căzută”)
d. policele addus şi uşor flectat
Corect: a, b, c e. degete în uşoară flexie
 Corect: a, c, d, e c. Extensia activă şi înclinarea radială a pumnului
sunt imposibile
104. Reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi în d. Extensia activă a degetelor în totalitate este
cadrul paraliziei nervului radial cuprinde: imposibilă
e. Deficit variabil de forţă musculară pentru grupele
a. mişcări pasive
musculare inervate de nervul radial
b. tehnici de facilitare motorie
c. mobilizarea întregului membru superior pe
Corect: a
schemele D1F şi D2E
d. exerciţii analitice în ordinea triceps şi anconeu,
scurtul supinator, lungul supinator, cubitalul 108. Kinetoterapia mâinii în faza de paralizie la
posterior, primul şi al doilea radial, muşchii pacientul cu interesarea nervului radial se
extensori limitează la mobilizarea pasivă în amplitudine
e. exerciţii de tip contralateral pentru promovarea maximă permisă cu tensionări la capătul
extensorilor cotului, pumnului, degetelor excursiei de mişcare iar poziţia de lucru este
următoarea:
Corect: a, b, e a. Antebraţ în semipronaţie, mâna sprijinită cu
marginea cubitală pe masă
105. Refacerea abilităţii de mişcare a mâinii în b. Antebraţ extins, cu mâna sprijinită cu marginea
paralizia nervului radial : cubitală pe masă
a. este prima etapă a oricărei reeducări motorii şi c. Antebraţ în semipronaţie, mâna sprijinită cu
senzitive marginea radială pe masă
b. este etapa finală a oricărei reeducări motorii şi d. Antebraţ în pronaţie, mâna sprijinită cu faţa
senzitive palmară pe masă
c. utilizează exerciţii proximo-distale şi disto- e. Antebraţ în supinaţie, mâna sprijinită cu faţa
proximale dorsală pe masă
d. utilizează terapia ocupaţională
e. nu utilizează terapia ocupaţională Corect: a

Corect: b, c, d 109. Kinetoterapia mâinii în faza de refacere la

pacientul cu interesarea nervului radial se
106. În cadrul programului de recuperare la pacientul derulează analitic pentru următoarele grupe
cu afectarea mâinii într-un sindrom de neuron musculare:
motor periferic se iau în considerare următoarele a. Brahioradialul
probleme articulare: b. Extensorii mâinii (primul şi al doilea radial) şi
a. Articulaţiile metacarpofalangiene au tendinţa cubitalul posterior
rapidă de a intra în redoare în extensie, cu c. Extensorul comun al degetelor şi extensorii
afectarea prehensiunii de forţă digito-palmare policelui (lung şi scurt)
b. Articulaţiile metacarpofalangiene au tendinţa d. Abductorul lung al policelui
rapidă de a intra în redoare în flexie, cu afectarea e. Flexorii degetelor (superficial şi profund)
prehensiunii de fineţe
c. Unul dintre timpii capitali ai opoziţiei policelui Corect: a, b, c, d
este rotaţia acestuia, mişcare care trebuie
conservată 110. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie
d. Mobilitatea pumnului este necesar a fi conservată de nerv cubital cuprinde următoarele aspecte:
pentru funcţionalitatea complexului mâinii
a. Atitudine spontană tipică-grifa cubitală
e. Articulaţiile interfalangiene nu se vor mobiliza,
b. Imposibilitatea de a efectua abducţia-adducţia
fiind menţinute în postură antalgică
degetelor
c. Deficit muscular variabil al interosoşilor palmari
Corect: a, c, e
şi dorsali
d. Deficit muscular variabil al lombricalilor
107. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie e. Tulburări de sensibilitate în tabachera anatomică
de nerv radial cuprinde următoarele aspecte cu o
excepţie: Corect: a, b, c, d
a. Mâna de predicator
b. Mâna în gât de lebădă 111. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu
paralizie de nerv cubital presupune exerciţii
 pentru tonifierea următoarelor grupe musculare, b. La formarea pumnului, flexia pumnului este
cu o excepţie: posibilă dar cu forţă redusă iar indexul rămâne
extins şi degetul III se flectează moderat
a. Cubitalul anterior, flexorul comun profund al
c. Opozabilitatea policelui este imposibilă
degetelor
d. Deficit de forţă musculară pentru grupele
b. Muşchii din regiunea hipotenară
musculare flexoare şi pronatoare ale antebraţului
c. Muşchii interosoşi şi lombricali
şi mâinii
d. Muşchiul adductor al policelui
e. Absenţa oricăror tulburări trofice
e. Muşchii extensori ai degetelor
Corect: a, b, c, d
Corect: e
116. Disfuncţionalitatea cea mai invalidantă a mâinii-
112. „Mişcările trucate” pe care le poate executa
atât motorie cât şi senzitivă-este determinată de
„mâna cubitală” sunt:
mononeuropatia tronculară de:
a. extensia interfalangienelor devine posibilă prin
acţiunea extensorului comun a. Radial
b. deşi abducţia degetelor este abolită, extensorul b. Cubital
comun poate face o uşoară abducţie când c. Circumflex
metacarpofalangienele sunt extinse d. Median
c. adducţia policelui este „trucată” de acţiunea e. Crural
lungului extensor şi prin flectarea primei falange
d. abducţia degetelor este păstrată Corect: d
e. extensia interfalangienelor este imposibilă
117. Kinetoterapia activă analitică la pacientul cu
Corect: a, b, c paralizie de nerv median presupune exerciţii
pentru tonifierea următoarelor grupe musculare:
113. Prevenirea instalării redorilor articulare la a. Flexorii mâinii şi pumnului
nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene şi b. Muşchii policelui-scurtul abductor, scurtul flexor,
interfalangiene a degetelor IV şi V se obţine opozantul
prin: c. Extensorii mâinii şi pumnului
d. Muşchii interosoşi
a. Mobilizări active
e. Muşchii lombricali
b. Mobilizări pasive
c. Mobilizări autopasive
Corect: a, b
d. Mobilizări active cu orteze
e. Exerciţii izometrice
118. Paralizia musculaturii inervate de nervul median
Corect: b, c, d determină următoarele aspecte:
a. aspectul de „mână simiană”
114. Semnele reinervării musculaturii paretice din b. „gheara medianului” la încercarea de a închide
teritoriul nervului cubital sunt: mâna
c. policele nu acoperă indexul, ci rămâne extins la
a. opozabilitatea police-deget (II-V)
încercarea de a închide mâna
b. degetul V poate fi abdus
d. scădere diametrului transversal al mâinii
c. mişcările de abducţie - adducţie ale degetelor
e. policele acoperă indexul
devin posibile
d. flectarea metacarpofalangienelor cu extensia
Corect: a, b, c
interfalangienelor
e. degetul V nu poate fi abdus
119. Importante tulburări vasomotorii şi trofice, cu
Corect: a, b, c, d apariţia sindromului cauzalgic se descriu în
paralizia de nerv:
115. Tabloul clinic al mâinii la pacientul cu paralizie a. Radial
de nerv median cuprinde următoarele aspecte: b. Median
a. Ştergerea reliefului eminenţei tenare şi c. Cubital
poziţionarea policelui în acelaşi plan cu celelalte d. Sciatic popliteu extern
degete în repausul mâinii e. Sciatic popliteu intern

Corect: b, e
120. Recuperarea paraliziei nervului median e. Rulare
urmăreşte:
a. ameliorarea deficitului motor Corect: c
b. ameliorarea deficitului senzitiv
 c. refacerea mai 125. Tipurile
ameliorar nervului frecvenţă topoclinice pe care le
ea cauză a prezintă paralizia
median
tulburăril paraliziei de plex brahial
sunt:
or de plex sunt:
vasculotr a. posibilitatea de
brahial- a. Tipul superior
ofice d. rotaţie a policelui
acţionează (Duchenne-Erb)
creşterea b. posibilitatea de
prin b. Tipul mijlociu
rezistenţe a menţine
(Remak)
i generale interfalangienele mecanismu
c. Tipul inferior
e. refacerea extinse şi l de: (Dejerine-Klumpke)
metacarpofalangi a
prehensiunii d. Tipul total (prin
enele flectate la .
90º, cu uşoară lezarea întregului
Corect: plex)
rezistenţă
a, b, c, C e. Tipul fascicular
c. posibilitatea de a
e o
menţine
metacarpofalangi m Corect:
121. Reeducarea enele extinse p a, b, c, d
musculaturii d. posibilitatea de r
paralizate la a menţine e 126. Tipul
pacientul cu interfalangienele s mijlociu
paralizie de nerv flectate şi i (Remak) ca
metacarpofalangi e urmare a
median se
realizează prin: enele flectate la lezării
90º, cu uşoară b trunchiului
a. Schemele Kabat .
rezistenţă mijlociu al
în care se
e. posibilitatea de a plexului
promovează
extinde policele Î
activarea brahial se
n
flexorilor (D1F evidenţiază
C t
şi D2E) prin
o i
b. Schemele Kabat paralizia:
r n
în care se
e d a. Muşchiului
promovează
c e triceps
activarea
t r b.
flexorilor (D2F
: e Muşc
şi D1E)
c hilor
c. Exerciţii
a . pătrat
analitice pentru
, şi
flexorii
T rotund
pumnului,
b r pronat
flexorii degetelor
a or c.
şi musculatura
c Muşc
eminenţei tenare 123. Sensibilitatea
ţ hiului
d. Exerciţii globale globală în cazul i mic
pe
a. lanţul
1an kinetic al paraliziei nervului u pector
triplei flexii
b. 5 luni median revine la n al
e. Exerciţii
c. 3 luni normal după: e d
d. globale
4 luni pe
.
lanţul
e. 2 luni kinetic
d
al triplei
. M
extensii
Corect: a u
P ş
Corect:
r c
a, c, d
e h
s i
122. Semnele i u
kinetice 124.
u l
care Traumatis
n u
sugerează mele-cea e i
 C
b o
r r
a e
h c
i t
a :
l
a
e ,
.
b
M ,
u
ş
c d
h
i 128. Prevenirea şi
u tratarea
l fenomenelor
u vasculotrofice în
i cazul paraliziei de
plex brahial va
d folosi:
e
l a. posturarea
t antideclivă
o pentru
i combaterea
d edemului
b. mobilizări pasive
repetate de 5-6 ori pe
Corect:
zi
a, b
c. contracţii
izometrice şi
127. Pentru mobilizări
prevenirea active ale
redorilor musculaturii
articulare şi a rămase indemne
poziţiilor sau parţial
disfuncţionale paralizate
în paralizia d. contracţii
plexului izotonice
e. gimnastica
brahial se
generală şi exerciţii de
recurge la: respiraţie
a. posturări prin
orteze pentru umăr-cot Corect:
- mână a, b, c, e
b. purtarea unei
eşarfe sub cot 129. Recâştigarea
pentru a evita funcţionalităţii şi
subluxaţia
abilităţii
capului humeral
c. mobilizări active membrului
d. mobilizări superior în
autopasive cu sau paralizia plexului
fără scripetoterapie brahial se
e. evitarea realizează prin:
purtării unei eşarfe a. reeducarea
sub cot prizelor
 b. reeducarea poziţionării mâinii pentru executarea 134. Reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi în
unor activităţi leziunile nervilor periferici se realizează prin
c. reeducarea activităţii combinate a celor două intermediul următoarelor modalităţi fizical-
mâini kinetice:
d. orteze dinamice
e. utilizarea electroterapiei şi termoterapiei a. Termoterapie
b. Masaj
c. Electroterapie (baie galvanică, stimulări electrice)
Corect: a, b, c
d. Reeducare kinetică propriu-zisă
e. Vitaminoterapie grup B
130. Programul kinetic de recuperare performat la
pacientul cu paralizie de nerv crural cuprinde: Corect: a, b, c, d
a. Prevenirea diformităţii de tip genu recurvatum şi a
contracturilor lombare 135. Deficitul complet de forţă a cvadricepsului nu
b. Pregătirea compensărilor până la recâştigarea împiedică mersul:
forţei musculare pierdute
c. Menţinerea tonusului în musculatura denervată şi a. mersul pe teren plat
reeducarea forţei musculare b. mersul pe plan înclinat
d. Reeducarea funcţională a genunchiului c. mersul pe scări
e. Menţinerea poziţiei de genu recurvatum d. mersul pe bicicletă
e. „mersul piticului”
Corect: a, b, c, d
Corect: a
131. Pregătirea compensărilor, până la recâştigarea
136. Programul de recuperare a leziunii traumatice a
forţei musculare pierdute în paralizia nervului
nervului crural trebuie să insiste pe:
crural se face prin:
a. Tonifierea fesierului mijlociu
a. tonifierea musculaturii membrelor superioare
b. Tonifierea marelui fesier
b. tonifierea musculaturii trunchiului (abdominalilor
c. Tonifierea adductorilor coapsei
şi dorsalilor)
d. Refacerea forţei şi rezistenţei cvadricepsului după
c. tonifierea fesierilor mari şi a tricepsului sural
reinervarea lui
d. tonifierea muşchiului croitor
e. Tonifierea tricepsului sural
e. tonifierea muşchilor ischiogambieri
Corect: b, d, e
Corect: a, b, c
137. Etiologia leziunilor trunchiului sciatic este
132. În paralizia nervului sciatic popliteu extern sunt
complexă, incluzând:
afectate grupele musculare care realizează:
a. Fracturile bazinului
a. Flexia dorsală şi eversia piciorului
b. Hematomul fesier
b. Flexia plantară şi inversia piciorului
c. Injecţiilor intramusculare
c. Extensia degetelor
d. Chirurgia şoldului
d. Flexia degetelor
e. Tratamentul recuperator
e. Pronaţia piciorului
Corect: a, b, c, d
Corect: a, c

133. Prevenirea devierilor piciorului „în echin”, cum 138. Lezarea nervului sciatic popliteu extern se face
se întâmplă în cazul paraliziei nervului sciatic prin:
popliteu extern, presupune: a. Traumatism direct al regiunii poplitee
b. Traumatism direct al marginii externe a 1/3 corpul
a. menţinerea poziţiei în unghi drept a piciorului
gambei
printr-o atelă (orteză)
c. Compresiune
b. purtarea unei atele (orteze) mai ales noaptea
d. Fractura
c. încălţarea piciorului în cursul zilei cu o gheată cu e. Injecţie intramusculară
carâmb dur
d. se contraindică susţinătorii plantari
Corect: a, b, c, d
e. evitarea purtării de orteze în cursul nopţii

Corect: a, b, c
139. Manifestarea paraliziei nervului sciatic popliteu recuperarea fizică şi psihică a pacientului cu
extern include următoarele aspecte motorii: paralizie de nerv facial:
a. Imposibilitatea eversiei piciorului a. Medicaţia
b. Imposibilitatea inversiei piciorului b. Intervenţia chirurgicală
c. Stepajul piciorului c. Electroterapia
d. Grafia degetelor d. Termoterapia
e. Mers pe călcâi/vârful degetelor, dificil sau absent e. Kinetoterapia

Corect: c, d, e Corect: e

140. Manifestarea paraliziei nervului sciatic popliteu 145. Stadiile evolutive ale unui pacient cu paralizie
extern include următoarele aspecte senzitive: de nerv facial în funcţie de care se va alcătui
a. Hipoestezia plantei programul de recuperare sunt:
b. Hipoestezia gleznei a. Stadiul iniţial
c. Hipoestezia feţei dorsale a piciorului b. Stadiul de reinervare provocată
d. Anestezia feţei dorsale a piciorului c. Stadiul de reinervare spontană
e. Cauzalgie d. Stadiul de sechelă cu musculatura feţei hipertonă
şi prezenţa sincineziilor
Corect: c, d e. Stadiul premonitor

141. Tratamentul fizical-kinetic al paraliziei nervului Corect: a, c, d

sciatic popliteu extern implică:
a. Mobilizări precoce pasive manuale 146. Care este categoria pacienţilor cu paralizie de
b. Precocitatea tratamentului datorată tendinţei de a nerv facial care nu beneficiază de tratamentul
dezvolta redoare fizical-kinetic:
c. Ortezarea nu e necesară a. Paralizia „a frigore”
d. Electrostimularea analitică a musculaturii b. Paralizia prin afectarea intracraniană a nervului
dorsiflexoare şi eversoare nu e necesară c. Paralizia cu sincinezii musculare
e. O durată de 9-12 luni d. Paralizia cu hipertonia musculară
e. Pacienţii la care s-a instalat spasmul facial
Corect: a, b, e
Corect: e
142. Nervul tibial posterior derivă din nervul sciatic
popliteu intern şi inervează: 147. Schema terapeutic-recuperatorie performată la
a. Muşchii flexori ai degetelor pacientul cu paralizie de nerv facial, în stadiu
b. Muşchiul gambier posterior iniţial constă din următoarea succesiune de
c. Muşchii intrinseci ai degetelor metode:
d. Muşchii anteriori ai gambei a. Căldură locală, masaj, kinetoterapie
e. Muşchii laterali ai gambei b. Masaj, căldură locală, kinetoterapie
c. Kinetoterapie, căldură locală, masaj
Corect: a, b, c d. Kinetoterapie, masaj, căldură locală
e. Masaj, kinetoterapie, căldură locală
143. Care dintre grupele musculare inervate de nervul
facial sunt importante pentru programul de Corect: a
recuperare în cazul afectării nervului:
a. Muşchiul occipital 148. În recuperare pacientului cu paralizie de nerv
b. Muşchiul auricular facial, kinetoterapeutul are un rol complex:
c. Muşchii feţei a. Menţinerea unei bune troficităţi musculare
d. Muşchii pleoapelor b. Instruirea precoce a pacientului cu privire la
e. Muşchiul scăriţei aspectele legate de recuperare funcţională, cu
respectarea ordinii analitic-global pentru
Corect: c, d exerciţiile la nivelul hemifeţei afectate
c. Recomandarea obligatorie a exerciţiilor globale,
144. Care dintre modalităţile de asistenţă medicală ulterior cele analitice
reprezintă mijlocul terapeutic indispensabil în d. Promovarea mişcărilor sincinetice şi a hipertoniei
 e. Acordarea unei atenţii deosebite recuperării
muşchilor orbiculari

Corect: a, b, e

149. La pacientul cu poliradiculonevrită, tratamentul

fizical-kinetic în perioada de extensie a
deficitului motor include:
a. Măsuri antalgice locale şi segmentare
b. Prevenirea instalării unor atitudini vicioase ale
segmentelor afectate
c. Menţinerea supleţei articulare prin mobilizări
pasive
d. Exerciţii active rezistive
e. Antrenament la efort

Corect: a, b, c

150. Programul de recuperare a mersului la pacientul

cu poliradiculonevrită presupune următoarele
aspecte:
a. Verticalizarea gradată a pacientului, în condiţiile
refacerii echilibrului activ
b. Întărirea reacţiilor posturale de sprijin (în staţiune
bipodală, unipodală, pe planşetă instabilă)
c. Redobândirea schemei de mers normale
d. Refacerea statusului clinico-funcţional la nivelul
trenului superior
e. Promovarea statusului algic

Corect: a, b, c
TESTE GRILĂ RECUPERAREA ÎN PEDIATRIE

Bibliografie:
1. N. Robănescu, Readaptarea copilului cu handicap fizic, Editura Medicală, Bucureşti, 1976, pagini: 161-203, 235-278
2. N. Teleki, Centrele de recuperare pentru copiii cu deficienţe neuromotorii din staţiunile balneo-climatice din România,
Bucureşti, 2001
3. N. Robănescu, Reeducarea neuro-motorie, Editura Medicală, Bucureşti, 2001, pagini: 22-27, 47-64, 71 –72, 109 –117,
204-208, 224-247, 250-254, 284 - 286
 2. La sfârşitul lunii a punctelor d. Stă în decubit
1. Copilul normal 3-a de viaţă cardinale d. ventral, cu
aflat în primele 3 copilul normal Reflexul de bazinul pe planul
luni de viaţă se reuşeşte să adopte prindere şi de de sprijin, se
află în stadiul postura păpuşii,
deschidere al susţine pe
mişcărilor mâinii antebraţe şi
care exprimă: e. Reflexul Landau
neorganizate sau coate, cu
a. Trecerea în palmele
al primului model
primul stadiu de Corect: deschise, în
de flexie care se extensie a lui Vojta e pronaţie
caracterizează b. Dezvoltarea e. Persistenţei
neuromotor prin: tonusului reflexului Moro
4. Rostogolirea la
a. Producerea unor muşchilor flexori un copil normal
mişcări fără scop c. Dezvoltarea Corect:
cu vârsta de cel
b. Mişcări tonusului a, d
muşchilor puţin 3 luni este
subordonate
reflexelor tonice de extensori gradat, posibilă
deoarece: 5. Copilul normal,
postură în ordinea cap,
cu vârsta cuprinsă
c. coloană, şolduri a. Pe măsură
d. Posibilitatea între 4-6 luni de
ce se
iniţierii rostogolirii dezvoltă viaţă se află în
Prezenţ
e. Creşterea tonusul de stadiul mişcărilor
a
reflexel influenţei reflexelor extensie necoordonate sau
or tonice cervicale scade al stadiului I de
tonice influenţa extensie care se
simetri C reflexelor caracterizează
ce d. o tonice neuromotor prin:
r cervicale
a. Creşterea
Prezenţ e b. Creşte tonusul
tonusului
a c muşchilor flexori ai
muşchilo
reflexel t gâtului
r
or : c. Adoptă cu
extensori
tonice multă
cu
asimetr a uşurinţă
apariţia
ice , decubitul
reflexulu
e. Postură dorsal, cu
i Landau
simetrică c flexie
b. Inhibarea
cu membrelor
reflexelor
predomina 3. Reacţiile tonice
nţa primare asimetrice
tonusului prezente la permite
extensorilo nou-născut, dezvoltarea
r mişcărilor
cu dispariţia
simetrice
C lor treptată
contralateral
o până în luna a e
r 4-a sunt c. Apariţia primelor
e următoarele reacţii de echilibru în
c cu o excepţie: poziţiile
t a. Reacţia de de decubit
: ortostatism (reacţia ventral şi dorsal, la
pozitivă de sprijin) sfârşitul lunii a 6-a
a b. Reflexul d. Rostogolire
, de păşire completă, de mai
peste multe ori
b obstacole e. Creşterea
, şi mersul reacţiilor primare
automat
c. Reflexul Corect:
d
Moro şi reflexul a, b, c, d
 stadiul de
6. Reflexul debut al
Landau coordonării
se sau al doilea
caracteri de flexie care
zează se
prin caracterizează
următoa neuromotor
rele prin:
element a. Ridicarea în
e: şezând din decubit
a. Reflexe de dorsal
redresare b. Stă în şezut fără
combinate cu sprijin sau cu uşor
reflexe tonice sprijin lombar
cervicale
b. Primul timp al
reflexului
exprimă
dezvoltarea
tonusului de
extensie-dacă
copilul este
ridicat din
poziţia pronată,
cu o mână sub
torace sau
abdomen, el îşi va
extinde coloana şi
va ridica
capul, cu extensia
membrelor
inferioare
c. Al doilea timp în
care se apasă pe
cap copilul, cu
accentuare
flexiei capului,
moment în care
tonusul de
extensie dispare
imediat
d. Se evidenţiază la
copilul normal până în
luna a
15-a
e. Se evidenţiază la
copilul normal până la
3 ani

Corect:
a, b, c, d

7. Copilul
normal, cu
vârsta
cuprinsă între
7-10 luni de
viaţă se află în
 c. Îşi foloseşte mâinile pentru a se juca sau pentru b. Prindă obiecte
menţinerea echilibrului, indiferent poziţia capului c. Se rotească fără să piardă echilibrul
d. Ridicarea în ortostatism din şezând d. Se rotească, dar cu dezechilibrare
e. Nu se joacă cu picioarele şi nu ţine cuburi în e. Facă transferul din şezând în decubit ventral, cu
mână târâre apoi ridicare în şezând

Corect: a, b, c Corect: a, b, c, e

8. Reflexul „pregătirea pentru săritură” sau reacţia
de paraşută constituie unul dintre punctele de
referinţă în dezvoltarea neuromotorie a copilului
caracterizându-se prin:
a. Extensia braţelor, a mâinilor şi a degetelor, cu
desfacerea lor în momentul în care corpul este pe
punctul de a cădea înainte
b. Persistă toată viaţa, fiind un reflex de apărare
c. Dispare la vârsta de 1 an
d. Flexia braţelor şi a mâinilor, cu protecţia
trunchiului anterior dacă se produce căderea
e. Este inclus în categoria reacţiilor primare ale
copilului
12. Mersul la copilul normal, cu vârsta cuprinsă
între 10 - 18 luni de viaţă, aflat în stadiul
coordonării parţiale sau al doilea de extensie, se
caracterizează neuromotor prin:
a. Merge în „patru labe” la 11 luni
b. La 12 luni merge fără reacţii de echilibru şi are o
prehensiune cât mai apropiată de cea a adultului
c. La 15 luni merge singur, pornind şi oprindu-se
fără să cadă
d. La 16 luni stă pe un singur picior cu asistenţă
e. La 18 luni merge lateral independent
Corect: a, b, c, e

Corect: a, b 13. Copilul normal, cu vârsta cuprinsă între 18 - 24

luni de viaţă, aflat în stadiul coordonării parţiale
9. Ridicarea copilului în picioare, în jurul vârstei sau al doilea de extensie, se caracterizează
de 10 luni, se face: neuromotor prin:
a. Din poziţia în „patru labe”, copilul îşi îndreaptă a. Merge singur şi trage jucării după el, mergând cu
trunchiul şi se agaţă de un suport; duce apoi un spatele
picior înainte, în fandat, apoi se ridică prin sprijin b. Urcă scările cu susţinere de balustradă
pe acest membru inferior c. Construieşte turnuri din cuburi
b. Din poziţia în „genunchi”, copilul îşi îndreaptă d. Aleargă fără să cadă
trunchiul şi se agaţă de un suport e. Nu se poate alimenta singur
c. Sprijinindu-se şi căţărându-se cu mâinile pe
propriile membre inferioare; mâinile îl ajută să Corect: a, b, c, d
extindă genunchii, până când poate prinde cu
mâinile un suport 14. După ce a împlinit vârsta de 3 ani, copilul
d. Din poziţia şezând, copilul îşi îndreaptă trunchiul
normal prezintă un control total al corpului fiind
şi se agaţă de un suport
e. Direct din decubit dorsal, cu sprijin capabil să:
a. Urcă şi coboară scările cu alternarea picioarelor,
Corect: a, c având sprijin la balustradă
b. Poate sta 4-8 secunde într-un picior şi poate sări,
10. Prehensiunea-pensa de fineţe la copilul normal parcurgând 2 m
c. Merge pe vârfuri distanţe lungi, la 5 ani
cu vârsta de 9-10 luni presupune:
d. Numai dup 7 ani poate să scrie, să deseneze, să
a. Pensa între police şi celelalte degete decupeze, să coloreze
b. Pensa între police şi faţa externă a indexului e. Nu poate construi turnuri sau alte forme din
flectat, iniţial şi ulterior între vârfurile celor două cuburi
degete
c. Pensa între feţele laterale ale policelui şi indexului Corect: a, b, c
d. Pensa între police şi degetul V
e. Pensa între police şi palmă
15. Reflexele posturale au fost sistematizate de
Corect: b
Magnus, după natura receptorilor senzitiv, în:
a. Reacţii statice posturale
11. Copilul normal la 10 luni poate să: b. Reacţii primare
c. Reacţii statice segmentare
a. Stea fără ajutor, cu bună coordonare d. Reacţii statice generale
 e. Reacţii de postură d. Să înveţe să-şi folosească poziţia capului pentru
evitarea mişcărilor libere, mai puţin spastice
Corect: a, c, d e. Să-şi menţină echilibru şi să-şi crească spasmul
tricipital prin flexia capului şi uşoara lui rotare
16. Reflexul de extensie încrucişată şi acţiunea
întinderii unui membru asupra tonusului Corect: a, c
membrului opus se încadrează în:
20. În evaluarea clinică a copilului cu infirmitate
a. Reacţii statice posturale
b. Reacţii primare motorie centrală este obligatorie testarea
c. Reacţii statice segmentare reflectivităţii care permite aprecierea:
d. Reacţii statice generale a. Tonusului muscular
e. Reacţii de postură b. Gravităţii leziunii cerebrale
c. Aliniamentului coloanei vertebrale
Corect: c d. Sensibilităţii cutanate
e. Funcţiei cardio-respiratorii
17. Reflexele tonice ale cefei (RTC), încadrate în
reacţiile statice generale, cuprind: Corect: a, b
a. RTC rotatoare asimetrice
b. RTC de extensie (simetric) 21. Evaluarea neuro-motorie în primul an de viaţă
c. RTC de flexie (simetric) cuprinde:
d. Reflexul de extensie încrucişată a. Elemente de anamneză obligatorii
e. Reacţia negativă de sprijin b. Examenul craniului şi examenul ocular
c. Examenul posturilor, al activităţii motorii
Corect: a, b, c spontane, al tonusului (pasiv al membrelor, pasiv
al axului corpului, activ)
18. Reflexele posturale sunt cu atât mai vii şi d. Reacţiile primitive
persistă cu atât mi mult cu cât: e. Toate aspectele cuprinse la punctele a, b, c, d
a. Statusul clinico-funcţional al copilului
Corect: e
diagnosticat cu paralizie spastică cerebrală este
mai grav
b. Statusul clinico-funcţional al copilului 22. Programul kinetic performat la un copil cu
diagnosticat cu paralizie spastică cerebrală este cifoză are următoarele obiective:
mai puţin grav a. Corectarea atitudinii sau diminuarea diformităţilor
c. Statusul clinico-funcţional al copilului b. Asuplizarea coloanei vertebrale dorsale
diagnosticat cu tulburare de aliniament a coloanei c. Creşterea forţei musculare pentru grupele
cervicale este mai grav musculare paravertebrale
d. Statusul clinico-funcţional al copilului d. Gimnastica respiratorie pentru menţinerea unei
diagnosticat cu tulburare de aliniament a coloanei funcţii respiratorii cât mai normale
cervicale este mai puţin grav e. Creşterea forţei musculaturii centurii pelvine
e. Statusul clinico-funcţional al copilului
diagnosticat cu handicap senzorial este mai grav Corect: a, b, c, d

Corect: a 23. Tehnica Mezieres aplicată la copilul cu cifoză

19. Reflexele tonice ale cefei (RTC) constituie un
suport patologic pentru programul kinetic în
care copilul cu infirmitate motorie cerebrală dar
cu intelect bun reuşeşte:
a. Să înveţe să-şi folosească poziţia capului pentru
realizarea unor mişcări libere, mai puţin spastice
b. Să-şi menţină echilibru şi să-şi diminueze
spasmul tricipital prin extensia capului şi uşoara
lui rotare
c. Să-şi menţină echilibru şi să-şi diminueze
spasmul tricipital prin flexia capului şi uşoara lui
rotare
presupune:
a. Întinderea m. ischiogambieri pentru limitarea
lordozei lombare şi întinderea m. triceps sural
pentru anularea / prevenirea flexiei genunchiului
b. Postura în decubit dorsal a pacientului, cu
membrele inferioare în flexie 900 la nivelul
şoldurilor dar extensie completă genunchi
c. Accentuarea lordozei lombare
d. Scurtarea grupelor musculare de pe faţa
posterioară a membrului inferior
e. Promovarea flexiei la nivelul genunchilor
Corect: a, b
24. Apăsarea articulară, în cadrul stimulării la
nivelul tegumentelor din metoda Rood, la
copilul cu paralizie spastică cerebrală asigură:
a. Creşterea stabilităţii prin stimularea
proprioceptorilor articulari
b. Facilitează contracţiile muşchilor cu funcţii
posturale
c. Rostogolirea
d. Extensia totală
e. Mersul
Corect: a, b
25. Metoda Kabat care se aplică la copilul cu
tulburări în dezvoltarea neuro-motorie include
scheme de exerciţii globale prin care se
exersează mişcările globale ale membrelor,
mişcări grupate astfel:
a. Mişcări de închidere-apropie membrele
superioare de axa corpului
b. Mişcări de deschidere-depărtează membrele
superioare de axa corpului
c. Mişcări de propulsie-duc înainte membrele
inferioare
d. Mişcări de recepţie-duc înapoi membrele
inferioare
e. Mişcări de echilibrare pentru revenirea la poziţia
de repaus în diferite situaţii
Corect: a, b, c, d
26. În cadrul metodei Bobath aplicată în programul
de recuperare la copilul cu encefalopatie
infantilă inhibiţia spasticităţii poate să:
a. Plece de la puncte cheie (central, centura
scapulară, centura pelvină)
b. Se producă prin stretching lent şi susţinut pentru
lanţul muscular spastic
c. Se instaleze prin poziţionare
d. Se instaleze prin autoinhibiţie
e. Se însoţească de inhibarea reacţiilor de redresare
Corect: a, b, c, d
27. Facilitarea în cadrul metodei Bobath aplicată în
programul de recuperare la copilul cu
encefalopatie infantilă constă în:
a. Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din
partea copilului controlat într-o postură reflex-
inhibitoare, ferm stabilite prin repetiţie
b. Mişcările de răspuns spontan obtinute din partea
copilului sunt ferm stabilite prin repetiţie
c. Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din
partea copilului controlat într-o postură de
facilitare
d. Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din
partea copilului care îşi derulează activităţi
cotidiene în limita posibilă
e. Obţinerea unor mişcări de răspuns spontan din
partea copilului care urmează un program de
terapie ocupaţională
Corect: a, b
28. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală care
prezintă şoldul flectat, addus şi rotat intern,
programul kinetic performat în cadrul asistenţei
medicale recuperatorii include:
a. Posturare în decubit dorsal cu membre inferioare
abduse, şezând călare pe o bancă sau pe rulou,
căluţ
b. Extensia şi abducţia pasivă a şoldurilor în decubit
dorsal, la marginea mesei de lucru, pe minge sau
pe rulou (la copilul mic)
c. Ridicarea din poziţia în genunchi în ortostatism
prin „postura cavaler”
d. Alternarea antagoniştilor sub rezistenţă minimă,
în cadrul metodei Kabat
e. Exerciţii de abducţie şi rotaţie internă a
membrelor inferioare din decubit dorsal, lateral şi
din ortostatism
Corect: a, b, c
29. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală care
prezintă genu flexum, programul kinetic
performat în cadrul asistenţei medicale
recuperatorii include:
a. Poziţionare cu genunchi extinşi
b. Ortezare
c. Stretching pasiv lent pentru grupele musculare
flexoare
d. Alternarea antagoniştilor, în cadrul metodei Kabat
e. Urcare şi coborâre de la spalier cu flexie cât mai
completă a genunchilor
Corect: a, b, c, d
30. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală care
prezintă picior echin, programul kinetic
performat în cadrul asistenţei medicale
recuperatorii nu include:
a. Posturare şi încălţăminte ortopedică pentru o
flexie dorsală a piciorului cât mai amplă
b. Stretching pasiv lent, precedat de proceduri locale
de termoterapie, pentru muşchiul triceps sural
c. Exerciţii de târâre şi elemente ale metodei Rood
d. Alternarea agoniştilor sau flexia plantară în cadrul
metodei Kabat
e. Planşa basculantă sau urcarea unui plan înclinat
cu toată planta pe sol
 Corect: d
31. Tratamentul de recuperare funcţională a
infirmităţii motorii cerebrale are următoarele
obiective:
a. Corectare posturii anormale
b. Reducerea hipertoniei, a spasticităţii, a spasmelor
intermitente, cu prevenirea contracturilor şi
diformităţilor
c. Dezvoltare mişcărilor importante cu deprinderea
celor obişnuite vieţii cotidiene
d. Menţinerea sensibilităţii copilului
e. Promovarea hipertoniei piramidale şi a schemei
posibile de mers
Corect: a, b, c
32. Următoarea schemă kinetică inclusă în asistenţa
medicală recuperatorie Relaxare → mişcări
alterne ale membrelor → rostogolire laterală şi
adoptarea posturii „păpuşii”→ târârea →
stimularea prehensiunii cu o mână din postura
păpuşii → stând pe genunchi şi pe călcâie →
mersul în „patru labe” → adoptarea poziţie
şezânde şi stimularea reacţiilor de echilibru din
această poziţie → ridicarea şi culcarea din
poziţia şezândă → mersul altern → reeducarea
reflexului „pregătirea pentru săritură” →
ridicarea în ortostatism → reeducarea
echilibrului în ortostatism şi sprijinul unipodal
→ mersul cu ridicarea membrului superior de
partea afectată se aplică la copilul cu:
a. Cifoscolioză
b. Rahitism
c. Disfuncţie respiratorie
d. Infirmitate motorie cerebrală
e. Artrită cronică juvenilă
Corect: d
33. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală
formă atetozică se indică în programul kinetic
următoarele:
a. Exerciţii din metoda Kabat
b. Exerciţii de menţinere a echilibrului în toate
poziţiile
c. Exerciţii din metoda Frenkel
d. Curenţi de joasă şi medie frecvenţă
e. Exerciţii active rezistive
Corect: a, b, c
34. La copilul cu rahitism, cu vârsta cuprinsă între
4-6 luni, programul kinetic nu cuprinde:
a. Mişcări ale membrelor superioare asociate cu
mişcările respiratorii
b. Mişcări alterne ale membrelor inferioare
c. Mişcări de flexie ale coloanei vertebrale
provocate prin flexia capului şi a cefei, dacă este
posibil, asociate cu rotaţii ale trunchiului,
rostogoliri
d. Ridicarea copilului în şezut, prinderea lui de
mâini, cu braţele în abducţie şi revenire, cu uşoare
opoziţie pentru tonifierea musculaturii
abdominale
e. Exerciţii de provocare a reflexului „pregătirea
pentru săritură”
Corect: e
35. La copilul cu rahitism, cu vârsta cuprinsă între
10-14 luni, programul kinetic cuprinde:
a. Elementele kinetice corespunzătoare grupelor de
vârstă anterioare
b. Exerciţii de extensie a coloanei vertebrale,
ridicând copilul din decubit dorsal, cu sprijin
numai pe cap şi pe călcâie
c. Exerciţii de aplecare a copilului după diferitele
jucării, de preferat singur, fără ajutor
d. Mersul şi urcatul pe scări
e. Posturarea în decubit dorsal cu flexia membrelor
Corect: a, b, c
36. Principiile Klapp care se aplică în programul
kinetic la copilul / adolescentul cu scolioză sunt:
a. Orice poziţie care menţine coloana vertebrală
paralelă cu solul elimină acţiunea nefavorabilă a
gravităţii asupra deviaţiilor coloanei vertebrale
b. În poziţie patrupedă, coloana vertebrală se
mobilizează lateral mai uşor decât în poziţie
ortostatică
c. În poziţie patrupedă, decontracturarea
musculaturii paravertebrale şi expansiunea cutiei
toracice sunt maxime
d. Există un raport constant între sediul vârfului
curburii scoliotice şi direcţia prealabilă a planului
spatelui în raport cu solul
e. Nu există nici o legătură între inflexiunile laterale
ale coloanei vertebrale şi apariţia rotaţiilor
corpilor vertebrali
Corect: a, b, c
37. La un copil cu scolioză care urmează un
program de recuperare trebuie să se ţină seama
de următoarele aspecte esenţiale:
a. Să se cunoască limitele programului recuperator
 b. Să se apeleze la momentul oportun pentru
intervenţia chirurgicală
c. Să se cunoască tipul constituţional al copilului şi
afecţiunile asociate
d. Să se continue programul kinetic cât mai mult
timp posibil
e. Nu se recomandă mijloacele ortotice corectoare

Corect: a, b, c

38. Paralizia cerebrală infantilă se defineşte astfel:

a. Grupare de diferite sindroame caracterizate prin
dezordini în mişcări şi posturi cauzate de leziuni
neprogresive ale creierului imatur
b. Elementul distinctiv al sindroamelor componente
este modificarea tonusului muscular şi a posturii,
atât în repaus cât şi în activitatea voluntară
c. Asociază defecte intelectuale şi tulburări de
vorbire
d. Boala reumatismală inflamatorie
e. Boala demielinizantă a sistemului nervos central

Corect: a, b, c

39. Paralizia cerebrală infantilă mai este denumită:

a. Infirmitate motorie cerebrală
b. Scleroză multiplă
c. Paralizie spastică cerebrală
d. Parkinsonism metabolic
e. Distrofie musculară progresivă

Corect: a, c

40. La copilul cu infirmitate motorie cerebrală,

tulburările asociate de tonus muscular, control şi
echilibru determină:
a. Perturbări ale aliniamentului articular
b. Contracturi şi deformări
c. Tulburări de stereognozie
d. Propriocepţie scăzută
e. Retard psiho-motor

Corect: a, b