Luxatiile cotului sunt reprezentate de o deplasare permanenta a extremitatilor superioare ale

celor doua oase ale antebratului in raport cu humerusul in articulatia humero-antebrahiala.

Dupa directia in care acestea se deplaseaza, luxatia poate fi posterioara (cu varietatile
postero-externa si postero-interna) si luxatia anterioara.
Cele mai frecvente sunt luxatiile posterioare. Exista insa si luxatii izolate de radius si de
cubitus, precum si luxatii divergente, cubitusul luxandu-se inauntru, radiusul inafara, in care
este interesata obligatoriu si articulatia radio-cubitala superioara.
Etiopatogenie
Luxatiile de cot se produc prin cadere pe palma, antebratul fiind in extensie si supinatie fata
de brat, apar in special la tineri si femei, intrucat la acestia existenta unei hiperextensii
normale prin dezvoltarea uneori insuficienta a olecranului, favorizeaza luxatiile de obicei
posterioare si externe, exceptional anterioare si interne.
Anatomie patologica
Prin hiperextensie, capsula anterioara impreuna cu ligamentele laterale intern si extern se
rup, apofiza coronoida aluneca pe sub trohlee in foseta olecranului si extremitatea superioara
a cubitusului si radiusului parasesc solidar contactul cu paleta humerala, deplasandu-se
posterior sau postero-extern.
Simptomatologie
Dupa accident, bolnavul acuza o durere vie, remarca o deformare a cotului si prezinta o
impotenta functionala totala. La inspectie, pozitia si aspectul membrului superior sunt
caracteristice, bolnavul isi sustine antebratul cu mana sanatoasa, fiind in semiflexie de 130-
140°, mana in pronatie din cauza tensiunii bicepsului si a rotundului pronator.
*In luxatiile posterioare – privit din profil, antebratul pare mai scurt, iar inainte de aparitia
edemului se constata proeminenta olecranului sub triceps, depasind posteriorul paletei
humerale.
La palpare se constata anterior proeminenta trohleei humerale, iar posterior olecranul
ascensionat si capul radial care ruleaza sub mana in miscarile de pronosupinatie. Varful
olecranului este situat deasupra liniei ce uneste epi-trohleea si epicondilul, triunghiul
Nelaton si olecranul constituind varful sau superior.
Miscarile active ale cotului sunt imposibile, iar daca se incearca sa se mareasca flexia sau
extensia, manevra este foarte dureroasa si antebratul revine la pozitia initiala ca un resort.
Miscarile pasive de pronatie si supinatie nu sunt limitate si antebratul prezinta miscari
anormale de lateralitate.
*In luxatia postero – externa, antebratul se afla in pronatie, iar trohleea si epitrohleea
humerala sunt evidente pe partea mediala a cotului.
*In luxatia postero – interna, antebratul este in supinatie, iar condilul si epicondilul
proemina la partea externa a cotului.
*In luxatiile anterioare, cotul se afla in extensie si bratul pare alungit cand luxatia este
incompleta, cotul se afla in flexie totala si bratul pare scurtat la partea sa anterioara cand
luxatia este completa.
Deformatia cotului este accentuata, impotenta functionala este totala, olecranul nu se mai
palpeaza la partea posterioara a cotului, in schimb se poate palpa paleta humerala si golul
fosei olecraniene.
Mai frecvent ca in celelalte forme de luxatie, nervul cubital poate fi lezat.
In toate formele de luxatii este obligatoriu examenul neurologic si al circulatiei
prin cercetarea sensibilitatii si a pulsului la artera radiala.
De asemenea, este necesar un examen radiografie al cotului de fata si profil, pentru
precizarea diagnosticului si depistarea eventualelor leziuni osoase asociate.
Complicatii
Complicatiile luxatiilor cotului pot fi imediate sau tardive.
Complicatiile imediate:
– fracturile asociate ale olecranului, apofizei coronoide, epitro-hleei si ale capului radial;
– leziunile vasculare prin compresiune sau ruptura de artera humerala determinata de paleta
humerala deplasata anterior;
– leziuni nervoase prin elongatia nervului median sau cubital.
Dintre complicatiile tardive, cele mai frecvente sunt:
– osteomul posttraumatic al brahialului anterior,
– artroza posttraumatica
– sindromul ischemic Volkmann.
Evolutie
O luxatie simpla redusa la timp are un prognostic bun, in 80% din cazuri recuperarea este
completa in timp de 2-3 saptamani.
Tratament
Reducerea luxatiei de cot trebuie facuta de urgenta, ortopedic, sub anestezie generala sau
locala.
In luxatia posterioara cu bolnavul in decubit dorsal se face o tractiune in axul antebratului,
in pozitia in care se gaseste, de semiflexie, nu in extensie completa si contratractiune pe
brat. Pe masura ce se face tractiunea, se asociaza o presiune blanda distala si inainte aplicata
cu policele olecranului si o flexiune a antebratului in momentul in care se apreciaza ca
apofiza coronoida se gaseste in dreptul trohleei, moment in care se simte reducerea.
Dupa controlul clinic al reducerii, cotul se imobilizeaza in flexiune de 90° pe o atela gipsata
posterioara pentru 2 saptamani.
Imediat se face si controlul radiografie al reducerii de fata si profil. Dupa scoaterea
ghipsului, sunt indicate miscari active si contraindicate miscarile pasive sau fortate ca si
masajul care favorizeaza aparitia calcifierilor periarticulare.
In luxatia anterioara, in timp ce un ajutor mentine antebratul flectat, medicul face o
tractiune puternica pe extremitatea superioara a celor doua oase pe care le trage in jos si
inapoi. In fracturile asociate, de olecran, este indicata osteosinteza cu hoban.
In luxatia deschisa se practica toaleta locala, reducerea luxatiei, inchiderea plagii articulare,
imobilizarea pe atela gipsata si tratament cu antibiotice.
In luxatia complicata cu fractura se recomanda interventia chirurgicala, cu degajarea,
repunerea si fixarea fragmentului osos ce se opune reducerii luxatiei.
In luxatia de cot asociata cu fractura de cap radial se reduce mai intai luxatia cotului si
apoi se trateaza fractura prin rezectie de cap radial.
Osificarile articulare si periarticulare nu vor fi operate decat dupa maturizarea lor si
numai daca ele jeneaza miscarile in articulatia cotului.
In redoarea cotului sunt indicate interventii mobilizatoare de tipul artrolizei sau artroplastiei.