Biomecanica cotului

În lanţul kinetic al membrului superior, cotul, articulaţie de mijloc,

este subordonat funcţional umărului, iar din punctul de vedere al finaliăţii,
mâinii. Cotul este format din trei articulaţii, fiecare având un rol specific în
poziţionarea mâinii (la care se adaugă articulaţiile distale ale antebraţului
care participă la pronosupinaţie). Deşi este o articulaţie considerată cu două
grade de libertate, flexie-extensie, biomecanica articulaţiei cotului se
complică prin participarea la mişcarea de prono-supinaţie a antebraţului,
proces care explică de ce cotul trebuie analizat întotdeauna împreună cu
antebraţul şi chiar cu articulaţia pumnului participantă de asemenea la
pronosupinaţie.
Cele două oase ale antebraţului fac două articulaţii cu humerusul la
nivelul cotului (humero-radială şi humero-cubitală) şi două articulaţii distale
la nivelul carpului (carpo-radială, carpo-ulnară). Rolul principal în flexia şi
extensia cotului îl joacă articulaţia humero-cubitală. Cea humeroradială are
rol minor. La aceste articulaţii se adaugă articulaţiile radioulnare (proximală
şi distală). Ambele radioulnare participă la mişcarea de pronosupinaţie
acţionând ca o singură articulaţie. Mişcarea de pronosupinaţie este de fapt
asigurată de antebraţ în principal. Radiusul, os mai lung decât ulna, execută
în jurul acestuia o mişcare de învăluire. Alături de această mişcare, la
pronosupinaţie contribuie şi deplasarea laterală a ulnei cu 10º. Şi humerusul
participă la pronosupinaţie când cotul este la 90º printr-o rotaţie internă şi
externă realizând 9-12º.
Articulaţia cotului este considerată ca o articulaţie cu mare congruenţă de
unde reies dificultăţile deosebite de recuperare a mobilităţii în cazul

1
diminuării amplitudinii de mişcare datorită diverselor afecţiuni. Din fericire,
deşi mişcarea de flexie normală are 140-150º, activităţile zilnice obişnuite
ale mâinii se realizează în limitele a 30-130º flexie şi 50-150º
pronosupinaţie.
Flexorii cotului:
Sunt bicepsul brahial, brahialul şi brahoradialul (lungul supinator). Există o
mare varietate între subiecţi aspectele particulare ale activităţii acestor
muşchi (momentul începerii şi terminării activităţii, intrarea în contracţie în
funcţie de viteza mişcării sau de rezistenţa opusă).
Bicepsul este activ în flexia antebraţului semipronat când se ridică o
greutate (cca 1 kg). Dacă antebraţul este pronat, activitatea bicepsului este
infimă sau nulă în timpul flexiei sau în extensia cu o greutate – ca muşchi
antagonist (contracţie excentrică). În general, atât contracţia statică, cât şi
cea dinamică a flexorilor este slabă când braţul este pronat. Bicepsul este şi
un supinator al antebraţului extins, dar numai când se aplică o rezistenţă
antisupinatorie. În general, activitatea cea mai importantă în toate situaţiile o
are capătul lung al bicepsului ( în comparaţie cu cel scurt).
Brahialul este un flexor al antebraţului supinat, semipronat sau pronat atât
în flexie rapidă, cât şi în cea lentă, cu sau fără încărcare. El este principalul
antagonist al extensiei antebraţului antigravitaţie (contracţie concentrică),
indiferent de poziţia acestuia. Tot el intră în contracţie izometrică în orice
poziţie a antebraţului.
Brahioradialul este un flexor al antebraţului în poziţie intermediară şi nu
are rol în susţinerea cotului flectat, în flexie lentă şi în extensia (ca
antagonist) fără contrarezistenţă. Dacă se ridică o greutate, devine moderat
activ în flexia cu antebraţul semipronat şi pronat şi doar uşor active în cea cu

2
antebraţul supinat. Este activ însă în toate cele trei poziţii ale antebraţului
când mişcarea de flexie sau extensie este rapidă.
Rotundul pronator este şi el un flexor al cotului, dar numai când există o
rezistenţă.
2. Extensorii cotului
Tricepsul brahial este principalul extensor, dar în extensia fără rezistenţă
activitatea apare în special în fasciculul medial, slabă în cel lateral şi deloc în
cel lung. Capetele lateral şi lung sunt activate doar contra unei rezistenţe.
Anconeul este unanim acceptat ca extensor, indiferent de situaţie.
3. Pronatorii în afara celor prezentaţi la celelalte grupe musculare, mai sunt
şi flexorii radiali ai carpului, ca şi extensorii ulnari ai acestuia.
Pătratul pronator este principalul pronator el intrând în acţiune în orice fel
de pronaţie (lentă, rapidă, cu sau fără rezistenţă).
Rotundul pronator este un “întăritor” al pronaţiei, când se execută rapid
sau contra unei rezistenţe.
4. Supinatorii au fost discutaţi în cadrul musculaturii flexoare.