CURS 4

Lantul muscular in care lucreaza antebratul, lucreaza astfel:

Pronatia:
M. principali:
 Rotundul pronator care se contracta maxim la inceputul miscarii,
 Patratul pronator se contracta maxim la finalul miscarii.
M. accesori :
 primul radial,
 marele palmar
 brahioradialul.
 Indirect anconeul.
Miscarea deplaseaza cubitusul in afara atunci cand radiusul se roteaza in sens opus.
Supinatia:
M. principali:
 Scurtul supinator, e cel mai important. Maximul de forta maxima e pe toata miscarea
cand cotul este extins,
 bicepsul brahial e cel mai important supinator cand cotul e flectat.
M. accesori :
 brahioradialul, este pronator cand porneste din supinatie maxima in pozitie
intermediara si supinator cand pleaca din pronatie maxima spre pozitia intermediara
 extensorul propriu al policelui
 lungul extensor al policelui.

Elementele limitative ale miscarii de prono-supinatie:

 Tonusul muscular
 Tensionarea tesuturilor moi
 Pozitia propriu-zisa; in pronatie se incruciseaza radiusul peste cubitus cu
comprimarea intre ele a tendoanelor si muschilor flexori ( m. flexor profund al
degetelor si flexorul propriu al degetelor)
 Tensionarea ligamentelor:
 patrat DENUCE de la nivelul artic. radio-cubitale superioare, ligament care in
supinatie maxima se tensioneaza in partea anterioara iar in pronatie maxima in
partea posterioara.
 triunghiular de la nivelul artic. radio-cubitale inferioare care in supinatie maxima
se tensioneaza in fasciculul anterior iar in pronatie maxima in fasciculul posterior.
!!! Ruperea ligamentului triunghiular cu sau fara smulgerea apofizei stiloide
cubitale determina luxatia radio-cubitala inferioara.
 Varsta (amplitudinea scade paralel cu varsta)
 sex( la femei amplitudinea e mai mare)

In miscarile de rotatie ale intregului membru superior, prono-supinatia de la nivelul

antebratului se combina cu RI. si RE. de la nivelul bratului (miscari realizate in artic.
scapulo-humerala), si impreuna (per ansamblu membru superior) fac o rotatie de
 360 astfel: - RI. a humerusului (merge pana la 150) + RE (merge inca 30) + prono-
supinatia (180) = 360.
Prono-supinatia e indispensabila activitatilor umane, fiind inclusa in majoritatea
tipurilor si formelor de prehensiune.
Datorita prono-supinatiei fata palmara a mainii se orinteaza in orice directie,
asigurand toate tipurile de prize.
In lant kinetic deschis musculatura prono-supinatorie ia punct fix central(spre
origine) si contractia se face izotonic.
In lant kinetic inchis musculatura ia punct fix periferic(catre insertie), contractia fiind
izometrica.

PROGRAMUL KINETIC AL COTULUI

Particularitati: ale musculaturii mobilizatoare a cotului.

 Musculatura are actiuni diferentiate astfel:
FLEXORII:
1. Biceps brahial: e activ in cazul flexiei cu antebratul supinat, si in cazul flexiei cu
antebrat semipronat care ridica o greutate de cel putin 1 kg. Daca antebratul e in
pronatie activitatea bicepsului e minima. El este supinator al antebratului extins,
numai contrarezistenta!!. Cea mai activa parte este capatul lung.
2. Brahialul anterior: e activ pe flexie in orice situatie; lucreaza pe flexie si cu antebratul
supinat, si semipronat si pronat; si in flexie rapida si lenta; si cu si fara incarcare( si cu
si fara rezistenta). El este principalul antagonist al extensiei antebratului
antigravitational. El se contracta excentric pentru a sustine antebratul intrand in
izometrie in orice pozitie a antebratului pe care vrem s-o fixam.
!!! Observatie: - clasic se credea ca acest muschi actioneaza doar in flexie rapida fara
incarcarea cotului. S-a dovedit ca actioneaza in toate tipurile de flexie( rapida, lenta,
si cu si fara incarcare)
- EL este “ CALUL DE BATAIE’’ al flexorilor cotului.
3. Brahioradialul: este flexor doar in pozitie intermediara. Este activ in orice pozitie a
antebratului daca flexia si extensia sunt rapide. In rest el este doar accesor putand fi
dupa caz fie pronator, fie supinator cand miscarea este contrata.
!!! Observatie: Cei 3 flexori actioneaza cel mai bine pe antebratul in pozitie
intermediara cand declanseaza forte maxime. Rotundul pronator poate fi si el flexor
dar numai cu rezistenta!
EXTENSORII:
1. Tricepsul: functioneaza diferential. Daca miscarea de extensie se face fara rezistenta
se contracta numai fasciculul medial; daca se face cu rezistenta atunci se contracta in
intregime.
2. Anconeu: participa nu numai la extensie ci si la restul miscarilor
PRONATORII
1. Patratul pronator: e muschi principal in orice pozitie si in orice tip de conditie(rapid,
lent, cu sau fara rezistenta).
2. Rotundul pronator: ‘’intareste’’ forta de contractie a patratului pronator(pronatia
rapida si pronatia cu contrarezistenta).
!!! Observatie: cel mai dificil de recuperat la articulatia cotului este mobilitatea
datorita pe de o parte a structurii propriu-zise a articulatiei care se preteaza la aparitia
 redorilor care de obicei sunt stranse si-n al-2-lea rand datorita riscului depunerilor
calcare si a retracturilor musculare-periarticulare care se produc rapid si produc redori
articulare foarte importante.

 Obiectivele programului kinetic:

I.REFACEREA MOBILITATII ARTICULARE: cel mai important obiectiv. Articulatia cotului este
extrem de pretentioasa la mobilizari.
 Miscarile pasive intempestive sunt total contraindicate( nu se intinde cotul,
nu se bruscheaza) deoarece se poate dezvolta si accentua inflamatia
articulara, sau se pot produce rupturI periarticulare care construiesc
hematoame pe care se fac depuneri calcare aparand MIOZITA CALCARA (cel
mai frecvent in masa muschiului Brahial Anterior). Aceasta reprezinta un
obstacol mecanic in derularea miscarii si complicatiile pot fi atat de grave incat
e necesara interventia chirurgicala.
 La nivelul cotului functioneaza efectele inductiei reciproce astfel incat
intinderea pasiva declanseaza contractii simultane in antagonisti. Daca se
exagereaza cu aceasta manevra exista riscul paritiei contractiilor.
!!! Aceste 2 considerente sunt valabile in cazul leziunilor postraumatice si
reumatice ale cotului. In cazul leziunilor neurologice se permit mobilizari
pasive si posturari ca la orice segment.
o Recuperarea mobilitatii se face prin:
1) Posturi.
-Din DV subiectul este pus sa impinga in palma cu mana pronata pentru a
accentua flexia.
- Din POZITIE MAHOMEDANA pentru extensie cu membrele superioare
inainte.
-programe de scripeto-terapie.
2) Mobilizari pasive. Se fac cu foarte mare atentie.
-Din ASEZAT sau DD. Se lucreaza analitic flexia, extensia, prono-supinatia.
-Din DV. Se lucreaza cu antebratul in afara, priza pe 1\3 inferioara a
antebratului.
-ca artificiu se poate folosi decoaptarea cu prono-supinatie pentru cresterea
amplitudinii
3) Mobilizarile autopasive. Sunt mult mai recomandate.
-se fac cu degetele interpatrunse, mana sanatoasa pe mana afectata si
conduce cu mana sanatoasa. Daca miscarea se face catre umarul omolog,
performam flexia; daca se face catre soldul contralateral, performam extensia
- La perete cu sprijinpentru performarea flexiei
-programele de scripeto-terapie.
4) Miscarile active. Constituie metodologia de baza.
-Se fac la inceput din descarcare pe masa calcata;
-flexia si extensia se performeaza ulterior prin miscari gestuale ( de lansare,
de lovire, de piston).
- prono-supinatia se performeaza cu cotul la 90.
-programele de hidrokineto-terpie sunt foarte indicate.
II.REFACEREA FORTEI MUSCULARE.
 o Se fac exercitii cu opozitie din ASEZAT, DD, eventual cu gantere si uneori tractiuni pe
sisteme de scripete cu greutate.
o Recuperarea fortei se face intotdeauna analitic: pentru flexori, extensori, supinatori
(mai ales cu incarcare) si pronatorii cu un baston legat la o contragreutate la capat.
III.RECUPERAREA STABILITATII , MISCARII CONTROLATE SI ABILITATII. Se poate realiza prin:
o miscari cu ambele membre superioare dar controlate de kinetoterapeut ( care
dirijeaza miscarea).
Exemplu: ktp-ul trage trunchiul pe o directie in timp ce pacientul este asezat cu
sprijin pe maini opunandu-se miscarii. Astfel subiectul sta pe masa si poate fi prins
inainte sau inapoi de ktp care ii da un impuls. Atunci pacientul se sustine si incearca
sa contreze miscarea antrenand flexorii care se contracta isometric. Daca miscarea e
inversa se face o contractie izometrica a extensorior. Deci, totul e in functie de prize si
de directia in care impinge ktp-ul.Din partea pacientului intervine reflexul de
redresare.
o scripeto-terpia pe sisteme de scripete cu contragreutate alternante.
o din CVADUPEDIE subiectul se lasa pe sezut antrenand extensia; daca se ridica pe
membre se antreneaza flexia. Pentru pronatie si supinatie se fac exercitii de stors cu
colace de cauciuc in 8, sau exercitii cu greutate pe un scripete intre 2 manere.

COTUL POSTRAUMATIC – PROGRAM DE RECUPERARE FUNCTIONALA

I. Program general de recuperare:

a) Profilaxia redorii severe. In 99% din cazuri, traumatismele cotului raman cu o
redoare; dorinta este ca redoarea sa fie cat mai mica.
 Masuri:
 FAZA 1 - perioada imobilizarii
 Imobilizari scurte (2-4 saptamani). Ele se fac fie pe contentii ghipsate, fie pe
contentii clasice fixe, dupa care se utilizeaza atele bivalve cu schimbare
alternativa a pozitiilor extreme de flexie maxima si extensie maxima
 Imobilzarea de la inceput se face in atele care sa alterneze de cateva ori pe zi
pozitia maxima de flexie si de extensie
 Toate celelalte articulatii neimobilizate trebuie sa fie mobilizate activ
permanent( umar, pumn, mana) precum si exercitii decontracturante la nivelul
umarului, coloanei dorsale si coloanei cervicale superioare.
 FAZA 2 - perioada imediat urmatoare imobilizarii( primele 2-3 saptamani dupa
imobilizare).
 atele posturale de flexie si extensie maxima schimbate la 3-6 ore( daca persista
inflamatia cotului)
 mobilizari active ajutate care devin tot mai ample si trebuie sa ajunga pe tot
arcul de miscare.
 Exercitii de relaxare, decontracturare pentru umar si intreg membrul superior
(mai ales pentru flexori)
 Programe de hidrokinetoterapie in apa calda (in apa greutatea membrului e
mai mica pe de o parte, iar pe de alta creste coeficientul de elasticitate.
  Mobilizari active pe diagonalele membrului superior, care la inceput sunt ghidate
de ktp. Acestea se performeaza intai cu cotul flectat apoi extins; treptat ghidajul
devine contrarezistenta tot mai mare.
 FAZA 3 – la 3 saptamani de la ridicarea imobilizarii si dureaza 3-6 saptamani.
 Mobilizari analitice auto-pasive si active.
 Exercitii de crestere a fortei musculare
 Tehnici facilitatorii proprioceptive( relaxare-opunere, relaxare-contractie,
stabilizare ritmica, initiere ritmica) pentru accentuarea cresterii mobilitatii .
 Terapie ocupationala zilnica ( de regula vizeaza prono-supintia, dupa caz insa si
flexia si extensia).
 FAZA 4 – incepe dupa 6 saptamani
 urmarim cresterea mobilitatii prin tehnici de facilitare neuro-proprioceptiva (
hold-relax) mai ales in cazul retracturilor.
 cresterea fortei musculare anlitic pe: M. triceps, muschii ABD, muschii ADD,
muschii RE, muschii prono-supinatori ai pumului, ai antebratului, muschii
extensorii degetelor si pumnului. Daca e vorba de o afectare neurologica
urmarim combaterea si compensarea hipotoniei flexorilor.
 Refacerea stabilitatii si miscarii controlate
 terapie ocupationala cu elemente din activiatile de munca (taiat cu fierastraul,
lustruitul, folosirea ruloului de tapet, surubelnita si burghiul pentru prono-
supinatie) si din unele tipuri de sporturi (baschet, tenis de masa, camp, popice
bowling)

!!!Consideratii generale pentru programul de recuperare functionala generala a

cotului

cotul inflamat nu se mobilizeaza pana nu dispare edemul si inflamatia

nu se fac mobilizari pasive mai ales daca sunt fortate; exista riscul miozitelor.
Nu incarca cu greutate pentru a forta extensia; exista riscul accentuarii hipertoniei
flexorilor si astfel contractura si accentuarea redorii.
Recuperarea este lunga(luni)
Stagnarea mai mult de 15 zile in evolutia recuperarii impune o pauza de 2 saptamani
dupa care recuperarea se reia.
Lipsa ameliorarii in conditiile in care programul e corect aplicat impune tratament
ortopedico-chirurgical sau se face mobilizare sub anestezie si se reiau atelele bivalve
cu alternarea pozitiilor(extensie maxima, flexie maxima) sau se face o interventie
chirurgicala de artroliza (se curate aderentele)

COTUL POSTRAUAMATIC PROPRIU-ZIS.

- Cotul este o articulatie intermediara fiind subordonat din punct de vedere functionalitatii
umarului, iar din punct de vedere al finalitatii e subordonat mainii. Datorita activitatii
coatelor, se pot realiza relatii importante (ca ‘’ pozitii’’) intre maini, in procesul muncii.
- Cotul este o articulatie de mobilitate, recuperarea presupunand ca obiectiv primordial
obtinerea mobilitatii maxime. Se urmareste cresterea amplitudinii de miscare , daca se poate
integral. Cresterea fortei si rezistentei musculare ocupa un loc scund.
 - Are o sinoviala unica ce comunica la nivelul celor 3 articulatii ale sale (artic. humero-
cubitala, humero-radiala si radio-cubitala).
- In artic. humero-cubitala se fac miscarile de flexie-extensie si competenta acestei arti.
impiedica miscarile de lateralitate a cotului.
- Articulatia humero-radiala are rol minor in biomecanica globala a cotului.
- Articulatia radio-cubitala superioara prin pivotare joaca un rol important in prono-
supinatie.
- Biomecanic, cotul este o trohleartroza foarte stransa, destul de greu de recuperat mai ales
in ceea ce priveste mobilitatea care sufera un proces de redoare foarte rapid si foarte strans.
- In urma actiunii unor traumatisme, el poate fi implicat in leziuni ca: contuzii, plagi, arsuri,
entorse, luxatii, fracturi, leziuni de nervi si vase sau combinatii ale acestora.

Tipurile de sechele sunt multiple. Exista sechele de tip:

 mecanic articular ce determina limitarea mobilitatii. Mecanismele lor sunt complexe:
1. organizare colagenica intre planurile de miscare si alunecare articulara ( deci
formarea de aderente).
2. retracturi musculo-tendino-musculare
3. fragment osos intraarticular, calus vicios, osteom periarticular( depuneri de calcare
in capsula) ceea ce duce la blocarea miscarii
4. artrita postraumatica
5. cicatrice retractila
 deviatii axiale cum ar fi: CUBITUS VALGUS (unghiul valgului fizilogic de 170 scade.) si
CUBITUS VARUS ( unghi mai mare). Aceste deviatii se fac datorita retractiei
ischiemice.
 Sechele musculare ce presupun fie atrofia de imobilizare, fie ruptura tendo-
musculara, fie miozita calcara.
 Paralizii de nervi perferici
 Ischiemia tesuturilor
 Sechele postraumatice la distanta :
- redoarea umarului sau pumnului
- distrofia simpatico-reflexa (algo-neurodistrofia)

SCHEMA PROGRAMULUI DE RECUPERARE IN SECHELELE POSTRAUMATICE ALE COTULUI

FAZA 1- perioada de imobilizare. Recuperarea precoce incepe la 8-10 zile dupa

tratamentul ortopedico-chirurgical si presupune:
 proceduri de terapie fizica pentru troficizarea tesuturilor.
 Mobilizari pasive si pasivo-active pentru mentinerea mobilitatii articulatiilor
neafectate ( pumn, mana, umar). La nivelul umarului se lucreaza auto-pasiv cu
scripeti, iar la nivelul mainii activ, in sensul combaterii redorilor si a tulburarilor
circulatorii din regiunile respective. Se incearca depistarea leziunilor nervilor
periferici si tulburarilor de irigatii sanguine.
 Treptat exercitii active cu rezistenta mai ales la nivelul umarului pentru a combate
hipotrofiile,
 pe zonele unde nu se poate lucra datorita posturii se fac exercitii izometrice.
Utilizarea mainii pentru antrenarea ei activa se face cu mingii mici, colaci de caucic
de diverse marimi si duritati, manere cu resorturi, plastilina, etc.
 Imobilizarea cotului se face in general in flexie 90 cu mana in semipronatie( in nici-un
caz sub 90 pentru ca exista riscul compresiei arterei la nivelul plicii cotului cu tulburari
ale circulatiei sanguine in aval).
FAZA 2 – dupa imobilizare (care este foarte variabila in functie de tipul leziunii).
Se urmareste:
 Combaterea durerii. Durerea limiteaza foarte mult sau definitiv mobilitatea. Capsula
articulara este bogat inervata ( de aceea orice miscare provoaca durere); sinoviala in
schimb nu are inervatie.
Cotul dezvolta foarte rapid redori stranse ireductibile. Devine din ce in ce mai putin
mobil si nu trebuie uitat ca recuperarea se face numai prin miscari active ce nu pot fi
performate decat in absenta durerii.
 Combaterea tulburarilor vaso-motorii si trofice. Impune tratament precoce de
combatere a edemului, a stazei veno-limfatice care incetineste circulatia arteriolo-
capilara si sa determine hipotrofia tesuturilor de la tegument pana la muschi. Nivelele
interesate de aceste tulburari sunt cotul dar si antebratul si mana.
 Recastigarea mobilitatii articulare. Flexia activa la nivelul cotului atinge 145, iar pasiv
cu 10-15 mai mult. Prono-supinatia cu cotul flectat la 90 atinge 170.
In activitatea curenta umana sectorul cel mai util pentru flexie si extensie este intre
80-120. Flexia peste 120 si extensia intre 0-30 se considera miscari de lux. Nu ne sunt
utile in mod curent; exista insa meserii care necesita aceste amplitudini(violonistii).
Deficitul de flexie-extensie este compensat cervical, la nivelul umarului, pumnului si
mainii.
Deficitul de pronatie e compensat prin RI a umarului.
!!! Deficitul de supinatie nu poate fi compensat.
Recuperarea functionalitatii cotului trebuie sa inceapa inainte de suspendarea
completa a imobilizarii si presupune aparatul bivalv. Gradul redorii depinde de teren
si de tipul de traumatism. Trebuie sa ne asiguram de :
- Ca nu exista un obstacol mecanic care sa impiedice miscarea.
- Ca exista integritatea musculaturii.
Tot timpul recuperarii sunt contraindicate mobilizarile pasive si tractiunile. Riscurile sunt:
o Accentuarea sau declansarea inflamatiei ce produce rupturi in jurul articulatiei. Apar
astfel hematoame (mai ales la brahialul anterior). Hematoamele se calcifica si vor
limita miscarea. S-a dovedit stiintific ca brahialul anterior dezvolta cu predilectie
miozita calcara si limiteaza extensia cotului.
o Intinderea pasiva declanseaza strech-reflexul ce produce contractia antagonistilor
care se opun mobilizarii.
Modalitatile de lucru:
 mobilizari auto-pasive mai ales scripeto-terapia care are avantaje ca:
-Exercitiul poate fi foarte bine dozat
-Relatia-senzitivo-motorie e foarte bine si foarte corect sustinuta.
 Numai prono-supinatia se lucreaza pasiv (ktp-ul da mana cu pacientul al carui cot este
de regula fixat.
 Mobilizari active in care se urmareste prima data reeducarea globala a gestualitatii in
sensul incadrarii cotului in lantul cinematic al membrului superior.
EXEMPLE: - aducerea de obiecte spre in fata de la diverse distante si nivele,
- miscari de lansare a obiectelor inainte (cu piatra sau diverse obiecte –
sulita). Ulterior lansarea se face cu contrarezistenta care se aplica pe brat si antebrat.
 - exercitii de catarare care sunt utile pentru muschii epicondilieni(radialii 1
si 2) si epitrohleeni(rotund pronator si palmarii). Acesti muschi asigura stabilitatea
laterala a cotului.
 Exercitii analitice (dupa reeducarea globala); se lucreaza in apa si asec (pe uscat) . Apa
permite miscari din pozitia de plutire care creste ampltudinea flexiei; cele asec se fac
progresiv de cateva ori pe zi din diverse pozitii si planuri. De obicei se asociaza flexia
cu supinatia si extensia cu pronatia.
 Toate aceste programe sunt sustinute de proceduri fizicale.
 Cresterea fortei musculare. Recastigarea fortei flexorilor e mai importanta pentru ca
ei se opun gravitatiei; in schimb extensorii sunt ajutati de gravitatie.
 Tonifierea stabilizatorilor cotului(m, eptrohleeni si epicondilieni) care se lucreaza
izometric cu miscari contrate cu rezistenta.

LEZIUNI LA NIVELUL COTULUI:

A. LEZIUNILE TESUTURILOR MOI( DE ACOPERIRE):
 Contuzii simple sau complicate (fie prin leziuni de nerv periferic – nv. cubital si
nv.radial - , epicondilita, periostita epicondiliana sau bursita epicondiliana sau
olecraniana). Acestea se trateaza cu terapie fizica multa, repaus partial si apoi
recuperare clasica a cotului
 Plagile care pot fi:
- penetrante( intepate) care dau sechele mai urate. In functie de profunzimea
lor pot interfera trunchiurile nervoase si vasele.
- Plagi taiate care determina leziuni de tendoane si vase
In ambele cazuri se intervine chirurgical. Sechelele post chirurgicale implica redori
articulare, retractura musculo-tendinoasa iar daca este interferat un nerv atunci
apare paralizia nervului.
 Arsurile; din pacate se soldeaza cu cicatrice retractile. In functie de localizarea
cicatricei daca e la nivelul plicii cotului compromite extensia; daca e pe fata
posterioara compromite flexia.
Toate leziunile beneficiaza de program kinetic general pe etapele corespunzatoare
invatate.
B. ENTORSELE. Foarte rar apar ca atare si sunt caracteristice varstelor mici si adultului
tanar pentru ca elasticitatea structurilor e mai mare.
Clinic: apare durere, tumefiere moderata si usoara instabilitate laterala prin ruperea
capsulo-sinoviala; cel mai adesea e afectat ligamentul colateral intern al artculatiei (se
accentueaza valgul fiziologic) si mai rar ligamentul extern.
 Entorsele de grad 1 si 2. Tratamentul e conservator local cu evitarea efortului si
sau imobilizare pe atela cu esarfa; beneficiaza de foarte multa terapie fizica
urmand ca ulterior dupa ce se depaseste stadiul acut si subacut sa se inceapa
kinetoterapia cu rezistenta pentru tonifierea muschilor stabilizatori ai cotului
 Entorsele de grad 3 si 4. Beneficiaza de o imobilizare fixata 2-4 saptamani
urmand ca ulterior sa se faca recuperarea redorii consecutive imobilizarii.
In entorsele grave(de grad 3-4) e nevoie de sutura capsulo-ligamentara care sa
asigure stabilitatea articulatiei. Dupa interventia chirurgicala e nevoie de o
imobilizare scurta si apoi programul kinetic.
C. LUXATIILE. Sunt frecvente la adult.
 I. .Propriu-zise: pot fi- recente( posterioare, anterioare sau laterale) si
recidivante(vechi)
 Ele presupun ca ambele oase ale umarului sa mearga in acelasi sens,
 si pot fi simple sau luxatii-fracturi (cand asociem luxatiei osmulgere osoasa sau
o fractura)
 Din punct de vedere al directiei luxatiei intalnim:
o LUXATIA POSTERIOARA.
- Clinic: cotul apare tumefiat cu antebrat in pronatie si flexie la 120, iar paleta
humerala apare la plica cotului.
- Pot fi insotite de fracture ale capului radial sau a epitrohleei.
- Daca se rupe doar ligamentul colateral intern este vorba de o luxatie
incompleta, iar daca se rup ambele ligamente si muschiul anconeu, atunci
avem o luxatie completa
o LUXATIA ANTERIOARA.
- apare rar in forma pura fiind insotita de fractura olecranului.
- Clinic: cotul este flectat peste100 si apar leziuni vasculo-nervoase, plica cotului
apare ‘’plina’’si fosa olecraniana ‘’goala’’.
o LUXATIA LATERALA.
- se produce rar, este externa insotita de fracturi.
II. Luxatii izolate. Pot fi ale radiusului sau cubitusului fata de paleta humerala. Cele 2
oase nu merg in acelasi sens ( sunt asa numitele luxatii divergente).
o LUXATIA RADIO-CUBITALA SUPERIOARA – A CAPULUI RADIAL
- la copil poate fi izolata, dar la adult se combina cu fractura diafizei cubitale
(diafiza se rupe si fuge anterior sau posterior.) Aceasta combinatie de fractura
cu luxatie se numeste fractura Monteggia.
- In cazul acestei luxatii cu sau fara fractura, supinatia este dureroasa si limitata.

Tratamentul ortopedic al luxatiilor:

 este precoce si presupune primordial reducerea luxatiei dupa care urmeaza
imobilizare 2-3 saptamani in atela ( cu cotul la 90 pentru ca asigura cicatrizarea
capsulei ligamentare, evita formarea osteomului si scade fenomenele
neurovegetative).

Tratamentul recuperator:
FAZA 1 – perioada de imobilizare.
- Presupune buna mobilitate a celorlalte articulatii si pompajul veno-limfatic cu
flexia si extensia degetelor cu scop de a evita fenomnele de edem si de a
asigura o troficitatebuna in zona.
- Posturile antideclive care sa stimuleze circulatia de intoarcere.
- Se face deasemeni multa terapie fizica care grabeste vindecarea.
In aceasta faza urmarim complicatiile care pot apare(riscul aparitiei e foarte
mare). Acestea pot fi:
- Vasculare: daca nu exista puls la artera radiala atunci este afectata
artera humerala in plica cotului si exista pericolul aparitiei retracturii
Wolkmann
- Nervoase: intereseaza mai ales nervul cubital. Poate fi vorba de o
neurapraxie (compresia nervului), care trebuie compensata sau poate
 fi vorba de o ruptura a nervului cand e nevoie de interventie
chirurgicala.
!!! Dupa imobilizare se reia programul kinetic al cotului prin programe de
hidrokinetoterapie, scripetoterapie si miscari libere de flexie-extensie, prono-supinatie. Toate
sunt sustinute de terapia fizicala.
!!! In tot acest interval se contraindica miscarile pasive,tractiunile si uneori in cazul
luxatiilor instabile chiar masajul. Indiferent cat de bine e recuperata o luxatie, ea ramane de
regula cu un flexum de 15-20 grade(deficit de extensie).
!!! Cele mai importante sechele ce implica un program de recuperare mai complex si mai
lung sunt:
- Redoarea articulara : implica o scadere de amplitudine a miscarii pe
extensie cu sau fara prono-supinatie. Ea beneficiaza de schema clasica
de recuperare cu insistenta pe miscarile active (nu pasive) si tonifiere
progresiva(fara fortat) ca sa nu se refaca luxatia.
- Osteomul – miozita calcara. Urmarim cresterea circulatiei in muschi
deoarece stimularea circulatiei spala depunerile calcare.
- Retractura Wolkmann.
D. FRACTURILE. Pot fi:
o INTRAARTICULARE pot fi:
- Propiu-zise supra sau intercondiliene
- Condiliene extraarticulare dar cu fragment in articulatie.
- Fracturi de olecran
- fracturi de conoida
- Fracturi de cap radial
Uneori se complica cu luxatii.
!!! Atitudinea terapeutica difera dupa modul de leziune si varsta
subiectului si dupa alti parametri individuali. Uneori se fac extensii
transchletice pentru realinierea capetelor osoase , imobilizari, alteori
se fac osteosinteze cu piese metalice, rezectii artroplastice primitive
sau tardive.
Exista complicatii de alte leziuni cu fractura. Imobilizarea este variabila
de la 2 saptamani la 2 luni.
!!! Recuperarea incepe imediat. Trebuie respectat principiul – articulatia inflamata trebuie
menajata.
 In perioada acuta se iau masuri inflamatorii si programul kinetic este limitat,
eventual sub ghiata cu miscari active si blande si posturi pe atele bivalve (una de
extensie maxima, una de flexie maxima schimbate la 3 ore) Observatie: discutam de
extensie maxima sau flexie maxima la momentul respectiv. Daca flexia nu se poate
face peste un unghi obtuz (nu ajunge la 90) imobilizarea de noapte se lasa pe atela
de flexie. Daca flexia permite 90, repausul de noapte se lasa pe atela de extensie
pentru a nu comprima pachetul vasculo-nervos.
 Perioada dupa inflamatie. Se poate incepe programul de kinetoterapie pe schema
generala urmarind cresterea mobilitatii si secundar a fortei musculare.
Observatie:
1. La orice reincalzire a cotului programul kinetic se opreste.
2. Programul de recuperare e puternic sustinut de terapia fizica care accelereaza
vindecarea si combate complicatiile.
 3. Daca deficitele sunt mari, programul kinetic se opreste,si se fac mobilizari sub anestezie
(dar cu corectia ca la cot mobilizarile sunt limitate pentru ca exista riscul accentuarii redorii
dupa mobilizare si atunci se prefera interventiile chirurgicale de rezectie).

o FRACTURILE EXTRAARTICULARE: pot fi:

- Diafizare
- Paraarticulare (in vecinatatea articulatiei)
Recuperarea merge dupa schema generala.
Ele evolueaza si fac sechele ca la fracturile intraarticulare.
!!! Avantajul este ca nu exista reactie inflamatorie si atunci recuperarea e mai precoce
si mai eficienta.
E. PARALIZIILE NERVILOR PERIFERICI. Pot fi lezati toti cei 3 nervi: cubital, median,
radial, printr-un traumatism primitiv sau poate fi vorba de sechele ale acelui
traumatism cum ar fi (dezvoltarea calusului, a unui hematom sau deviatii
osteogenice).
!!! observatie: leziunile nervoase la cot vor invalida mana.
 Aspecte particulare la nivelul cotului:
1) Paralizia nervului musculo-cutanat. Implica paralizia flexorilor cotului
respectiv, bicepsul brahial si brahial anterior ceea ce face ca flexia din
supinatie si flexia de forta sa fie 0. Se conserva numai flexia din pozitie
intermediara care ramane activa datorita brahioradialului ce este inervat
de nervul radial. Din pacate aceasta flexie nu este de forta.
N. musculo-cutanat este un ram terminal din fasciculul lateral al plexului
brahial. El poate fi afectat de leziuni ale plexului brahial, viroze
(poliomielite), de traumatisme directe sau de ruptura ligamentului lungii
portiuni a bicepsului.
!!! Recuperarea presupune sa stim de la inceput daca paralizia e definitiva sau daca
se va produce reinervarea celor 2 muschi. In prima faza vom lucra foarte mult
incurajand brahioradialul sa faca miscarea de flexie cu antebratul in pozitie neutra. La
inceput miscarea se face fara incarcare pana ce directia de miscare este sigura , dupa
care se trece la incarcarea progresiva pentru dezvoltarea fortei si rezistentei
muschiului,care va fi in stare sa suplineze functia celorlalti muschi.
2) Paralizia nervului radial. Implica paralizia muschiului triceps prin: leziuni
inalte ale nervului, prin lezarea plexului, sectiuni inalte ale nervului (mai
rar), sau prin viroze(polio). Uneori asemanator paraliziei, scaderea marcata
a fortei tricepsului poate aparea in fracturi la nivelul cotului( de olecran
spre exemplu).
- Daca paralizia e severa se scurteaza chirurgical tendonul.
- Daca este definitiva subiectul e invatat sa faca miscarea trucata’’ prin
gravitatie si prin RE si coborarea umarului.
- Daca procesul este reversibil recuperarea presupune pozitionari foarte
atente care sa elimine miscarile trucate. Pentru fortele mici( f2) se va
face extensia pe planseta calcata, iar atunci cand forta creste(f3, f4) se
lucreaza cu bratul deasupra capului, cu cotul flectat si se va face
extensia(ca la evaluare).