Contractia izotonica - este cea mai obisnuita contractie musculara.

Se produce cu modificarea lungimii muschiului, determina miscarea articulara, de aceea este considerata o contractie dinamica. Pe tot parcursul miscarii, tensiunea de contractie ramane teoretic aceeasi. Contractia izotonica simpla, fara incarcare (deci fara greutate suplimentara) nu determina cresterea fortei musculare si nici a masei musculare. Exista 2 tipuri de contractie izotonica: concentrica si excentrica. Contractia izotonica concentrica presupune scurtarea in lungime a muschiului si este posibila doar daca incarcatura este mai mica decat potentialul maxim al individului. (Exemplu: flexia antebratului pe brat).. Contractia izotonica excentrica (sau negativa) este inversul unei contractii concentrice si readuce muschiul la pozitia de start (exemplu: coborarea halterei dupa o flexie a antebratului pe brat). Desi muschii se alungesc, ei tot genereaza forta. Contractia excentrica este cea mai eficienta din punct de vedere al castigului de forta musculara, pentru ca poate fi utilizata incarcatura mai mare decat potentialul maxim al sportivului (raportat la o contractie concentrica), insa este folosita doar ca tehnica de intensitate in cadrul antrenamentului, studiile aratand ca poate provoca degradari serioase la nivel muscular cand se depaseste tensiunea de contractie. Contractiile dinamice contra unei rezistente (exercitiile cu greutati) asigura nu numai o crestere a fortei, ci si o crestere a rezistentei musculare la efort. Conform cercetarilor, solicitarea musculara nu se realizeaza pe toata durata contractiei, ci doar in momentul cand muschiul este alungit. Pe masura ce muschiul se scurteaza, tensiunea scade si astfel isi pierde valoarea de "excitant". Contractia izometrica - in timpul acestui tip de contractii musculare, tensiunea in muschi creste, dar fibrele musculare nu isi modifica lungimea, de aceea se mai numesc si statice. Unghiul articulatiilor nu se modifica. Spre exemplu, atunci cand impingeti un perete sau incercati sa ridicati un obiect deosebit de greu, muschii sunt implicati in contractie izometrica. Tensiunea care se dezvolta in muschi in aceste contractii este mai mare decat in cele izotonice. In timpul contractiilor izometrice, muschiul intra in "datorie de oxigen" datorita faptului ca circulatia musculara este partial intrerupta si se acumuleaza metaboliti. Aceste fenomene declanseaza un fenomen de rebound in momentul cand muschiul se relaxeaza, ceea ce inseamna ca circulatia musculara este reluata si crescuta cu 40% fata de cea din repaus, metabolismul este stimulat, iar sinteza proteica este accelerata, ceea ce conduce la hipertrofie musculara (contrar opiniilor mai vechi, conform carora contractiile izometrice nu produc hipertrofie). Antrenamentul izometric prezinta ca principal dezavantaj suprasolicitarea cardiaca (cu cresterea travaliului ventriculului stang, a frecventiei cardiace si a tensiunii arteriale.) Contractia izokinetica - este un tip de contractie dinamica in care muschii se contracta la capacitate maxima pe intreaga amplitudine de miscare. Banuiesc ca ati observat ca atunci cand va antrenati bicepsul cu haltera, greutatea pare diferita in diversele puncte ale traiectoriei sale. Folosind echipament special (spre exemplu aparatele cu scripeti din sala de forta) viteza de executie va ramane constanta pe tot parcursul miscarii. Rezistenta pe care o genereaza aparatul va fi egala atat in faza concentrica, cat si in cea excentrica a miscarii. Beneficiul principal este dat de faptul ca acest tip de antrenament permite muschiului sa lucreze maximal pe tot parcursul miscarii. Se elimina acel punct slab existent in toate miscarile. Studiile comparative arata ca antrenamentul cu contractii izokinetice dezvolta mai repede forta musculara decat cel cu contractii izotonice.

Prghiile de gradul I sunt prghii de echilibru deoarece realizeaz echilibrul static. Fora rezistent este reprezentat de greutatea corpului sau a segmentului care se deplaseaz, iar fora activ este reprezentat de inseria pe segmentul osos a muchiului care realizeaz micarea. Identificarea prghiilor de gradul I n organismul uman: trunchiul se afl n echilibru pe picioare ca o prghie de gradul I; capul n echilibru pe coloana vertebral. Punctul de sprijin este vertebra atlas, rezistena este reprezentat de greutatea capului, care tinde s cad nainte, iar fora activ este dezvoltat de muchii cefei, care opresc cderea capului nainte; antebraul n extensie se comport ca o prghie de gradul I; cnd se face ndoirea i extinderea braelor n poziia stnd pe mini, antebraul acioneaz ca o prghie de gradul I, muchii extensori preiau rolul de agoniti att n micarea de extensie, ct i n cea de flexie, ndoirea braelor n aceast poziie o face greutatea i o gradeaz muchi i extensori (triceps), iar extensia coatelor este realizat de muchii extensori; n situaia n care piciorul este fixat pe sol (la mers, alergare, momentul btii n sritur, cdere de la nlime), segmentul gambei este tot o prghie de ordinul I cu pu nctul de sprijin la mijloc.

Prghiile de gradul II sunt prghii de for deoarece au rolul de a multiplica fora. Aceste prghii au, de obicei, form de pan. Identificarea prghiilor de gradul II n organismul uman: incisivii caninii piciorul avnd ca rezisten greutatea corpului transmis prin tibie; greutatea corpului este aplicat la nivelul articulaiei tibio-tarsiene, astfel nct fora o vor da muchii inserai prin tendonul lui Ahile pe calcaneu; punctul de sprijin, cnd stm pe vrful picioarelor, se afl la extremitatea metatarsienelor n contact cu solul; segmentul membrului superior n timpul executrii flotrilor. Prghiile de gradul III sunt prghii de deplasare, ele utiliznd o for mare pentru a nvinge o for mic, n schimb deplaseaz mult punctul de aplicaie a forei rezistente. Acest tip de prghii este cel mai frecvent ntlnit n corpul uman. La acest tip de prghii punctul de aplicaie al forei active locul de inserare a muchiului se afl ntru punctul de sprijin articulaia i punctul de aplicaie a forei rezistente. Identificarea prghiilor de gradul III n organismul uman: antebraul n flexie funcioneaz ca o prghie de gradul al III-lea cnd muchii flexori se contract pentru a-l ridica; bicepsul se contract producnd o for care are punctul de aplicaie pe antebra. n acest caz, braul forei active este de aproximativ 8 ori mai mic dect braul forei rezistente, rezult c fora activ trebuie s fie de 8 ori mai mare dect fora rezistent; coastele, n timpul respiraiei, la inspiraie i expiraie. Articulaia costo vertebral reprezint punctul de sprijin, zonele de inserie a muchiului pe corpul coastei reprezint punctul de aplicaie al forei active iar partea anterioar a coastelor reprezint rezistena; gamba acioneaz ca o prghie de gradul III, la fotbal, n cazul unui voleu, piciorul nu este fixat pe sol, deci punctul de aplicaie al forei active se afl la mijloc iar rezistena este reprezentat de un ansamblu de fore (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.).