In functie de modul in care se grupeaza in jurul unei articulatii, muschii pot avea roluri diferite.

 
1. Muschi agonisti: prin contractia lor realizeaza aceeasi miscare. Reprezinta o categorie in
care intra relativ putini muschi deoarece majoritatea muschilor produc sau pot participa la
realizarea mai multor miscari.
 
2. Muschi sinergici: din această categorie fac parte muschii care prin contractie pot realiza
miscari diferite, dar daca se contracta simultan produc aceeasi miscare. Neavand aceeasi
directie de tractiune ei joaca rol de orientare a miscarilor, de reglare a directiei de miscare in
cadrul miscarilor complexe ale lanturilor cinematice. Exemplu: in miscarea de coborare a
centurii scapulare, muschiul pectoral mare si muschiul dorsal mare sunt muschi sinergici.
 
3. Muschi antagonisti: sunt muschii care realizeaza prin contractia lor miscari opuse, in
articulatia respectiva. Acestia au o importanta deosebita, deoarece reprezinta “frana activa” a
miscarilor dintr-o articulatie. Daca din diferite motive acestia nu actioneaza, miscarea in
articulatie este oprita de “frana pasiva”, reprezentata de ligamente si de capsula articulara.
Daca miscarea are o amplitudine prea mare, atunci rezistenta ligamentelor si a capsulei este
depasita si pot aparea leziuni la nivelul lor (intinderi, rupturi). Cu alte cuvinte, muschii
antagonisti joaca un rol activ in realizarea miscarilor opuse intr-o articulatie, dar joaca si un
rol foarte important “protector” al mijloacelor de unire ale acesteia (capsula articulara si
ligamentele).

Pe langa aceste două roluri, muschii antagonisti mai au si un al treilea rol, acela de a interveni prin
contractia lor la “adaptarea” miscarilor in scopul realizarii unei reglari cat mai fine si mai precise a
actiunilor.
Relatiile dintre actiunea grupelor musculare antagoniste difera in functie de:
– particularitatile miscarilor executate;
– caracterul rezistentei care trebuie invinsa.
In timpul unei miscari trebuie invinsa o anumita rezistenta. Aceasta poate sa ramana constanta, sa
scada sau sa creasca pe parcursul miscarii.
Exemplu de rezistenta care ramane constanta pe parcursul unei miscari este forta de frecare care
lucreaza ca o forta de franare.

Daca rezistenta ce trebuie invinsa creste in timpul miscarii (exemplu intinderea extensorului),
muschii antagonisti se contracta din ce in ce mai putin, pana ajung la o valoare totala, deoarece rolul
lor este preluat de rezistenta extensorului.
Daca rezistenta scade in timpul miscarii, datorită fortei de inertie, atunci contractia antagoniştilor
creste, ei devenind “frana miscarii” (exemplu   – sutul (fotbal) – miscarea de deplasare inainte a
membrului inferior este oprita de muschii antagonişti).
Bibliografie:
[]  Buzescu, A., Scurtu, L.,  (1999), Anatomie si biomecanica, Editura ANEFS, Bucuresti