Anatomie – 17 Oct

Caracterele speciale ale vertebrelor si vertebrele false (continuare)

Vertebrele cu caracter special sunt in general primele doua vertebre

cervicale care au cele mai multe deosebiri fata de restul vertebrelor dar
si vertebrele de tranzitie.
Vertebrele c6 c7 respectiv t11 t12. Sacrum principal. Coccis.

Atlasul, este prima vertebra cervicala. Aceasta vertebra nu are corp. el

este inlocuit de doua mase laterale, dispuse oblic din inapoi inainte si
din lateral in medial.
Masele laterale prezinta patru fete:
- Una superioara, care prezinta o fateta articulara, concava, pentru
condilii occipitali.
- Una inferioara, se articuleaza cu procesele articulare superioare ale
axisului.
- Una mediala a maselor laterale, delimiteaza canalul vertebral, gaura
vertebrala a atlasului.
La nivelul fetelor mediale se observa o impresiune (scobitura), la
nivelul careia se insera ligamentul transversal al atlasului. Acest
ligament imparte gaura vertebrala intr-o portiune mai mica anterioara,
in care patrunde dintele axisului, si o portiune mai mare posterioara
care este gaura vertebrala propriuzisa a atlasului.
Fata laterala a maselor laterale, prezint atasat de ea procesele
transversare ale atlasului, care au aceleasi carctere regionale. Prezinta
gaura arterei vertebrale si mai prezinta doi tuberculi.
Posterior de masele laterale, pe fata superioara a atlasului se descrie
santul arterei vertebrale.
Intre cele doua mase laterale, se intind un arc anterior mai mic si un arc
posterior mai mare.
Arcul anterior. Prezinta pe fata anterioara un tubercul median iar pe
fata posterioara, privind catre canalul bertebral se descrie o fetisoara
articulara pentru dintele axisului.
Arcul posterior. Prezinta santurile arterei vertebrale si prezinta la nivel
median pe fata posterioara, un alt tubercul care corespunde proceselor
spinoase ale celorlalte vertebre cervicale.
Axisul. Este si el deosebit de celelalte vertebre deoarece prezinta pe
fata superioara a corpului, o proeminenta verticala numita dinte.
Dintele provine cel mai probabil din corpul atlasului care s-a detasat si
s-a lipit de vertebra urmatoare.
Dintele prezinta pe fata anterioara o fetisoara articulara ce corespunde
arcului anterior al atlasului.
La nivelul fetei posterioare, prezinta o impresiune (scobitura), produsa
la contactul cu ligamentul transversal al atlasului, care gatuie usor
dintele si lasa aceasta impresiune.
Din varful dintelui axisului, porneste un ligament cu directie verticala,
numit ligament atlantooccipital, care se prinde cu celalalt capat de
marginea anterioara a gaurii occipitale (ca sa fixeze bine toate cele trei
oase).

De o parte si de alta a dintelui, descriem procesele articulare

superioare ale axisului, care sunt situate in plan transversal, dispuse
anterior fata de procesele articulare inferioare.
Procesele transversare au dispozitie laterala si prezinta caracterele
regionale (gaura arterei vertebrale si varful bifid).
Vertebra axis este prima vertebra cervicala care prezinta proces spinos.
Acesta este puternic, dispus orizontal, deasemenea bifid.

Vertebrele c6 c7, sunt ultimele vertebre cervicale.

Ele sunt considerate vertebre de tranzitie catre regiunea toracala.
Incep sa aiba dimensiuni mai mari, si procesul spinos mai lung.
Vertebra c7 este numita din acasta cauza vertebra proeminenta,
deoarece se poate palpa cu usurinta la nivelul gatului.
Vertebra c7 mai are un caracter special: Procesul transversar care se
orienteaza lateral, este mai voluminos si prezinta un tubercul anterior
proeminent. El poarta numele de tubercul carotic, si se poate palpa.
La nivelul lui se poate face prin presiune, hemostaza arterei carotide, in
situatii de urgenta. (hemostaza – oprirea sangerarii).

Vertebrele t11 si t12.

Sunt ultimele vertebre toracale. Coasta 12 nu se articuleaza la nivelul

capului. Vertebra 12 nu are nici un fel de fata articulara pt capul
coastei.

Sacrul
Este un os mare, voluminos, median si nepereche, de forma
triunghiulara, situat in partea inferioara a coloanei lombare. El se
articuleaza cu cele doua oase coxale, impreuna cu care formeaza
scheletul bazinului.
Pe scheletul articulat, sacrul are o pozitie oblica, de sus in jos si din
inainte inapoi. Fata sa pelvina, priveste anterior si inferior, in timp ce
fata dorsala, priveste posterior si superior.
Din cauza acestei pozitii sacrul formeaza cu corpul ultimei vertebre
lombare, un unghi deschis posterior numit promontoriu.
Promontoriul are rol important in determinarea diametrului superior al
bazinului.
Sacrului i se descriu o fata anterioara, una posterioara, doua laterale, o
baza si un varf.
Fata anterioara, concava, prezinta la nivel median, o coloana osoasa
dispusa longitudinal, rezultata din fuziunea corpurilor vertebrale
sacrate.
La nivelul ei se observa patru linii orizontale, la locul fuziunii
vertebrelor.
Lateral de ele se observa patru perechi de gauri sacrate anterioare, prin
care ies din canalul sacrat ramurile ventrale ale nervilor rahidieni
sacrati.

Fata posterioara a sacrului, are un aspect mult mai neregulat. Ea este

convexa (priveste posterior si superior).
La nivel median, pe fata posterioara, se descrie creasta sacrata ediana,
rezultata din fuziunea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrate.
In partea inferioara a osului, creasta sacrata mediana se termina la
nivelul unui orificiu, cu forma unui V intors, numit hiatus sacrat.
De o parte si de alta a crestei sacrale mediane, exista crestele sacrate
intermediare, rezultate din fuziunea proceselor articulare sacrate.
Inferior, ele se termina lateral de hiatus, prin doua prelungiri verticale,
numite coarnele sacrului, la nivelul carora, osul se articuleaza cu
coccisul.
De o parte si de alta a crestelor intermediare , se observa, se descriu,
patru perechi de gauri sacrate posterioare, prin care ies din canalul
sacrat, ramurile posterioare ale nervilor sacrati. Lateral de aceste gauri,
se descriu crestele sacrate laterale, rezultate din fuziunea proceselor
transversare si costiforme ale sacrului.

Fata laterala. Prezinta o fata articulara, aoriculara, prin care sacrul se

articuleaza cu osul coxal, de aceeasi parte. Posterior de aceasta fata
articulara, este o portiune rugoasa, de forma neregulata, numita
tuberculul sacrului.

Baza sacrului. Este portiunea cea mai dezvoltata. Baza prezinta

aproape toate elementele caracteristice unei vertebre, respectiv un
platou ovalar anterior, prin care sacrul se articuleaza cu vertebra l5, in
articulatie cu disc intervertebral.
Inapoia lui se descrie canalul sacrat, prin care trec radacinile nervilor
sacrati, formand formatiunea numita “coada de cal”.
Posterior, se descrie creasta sacrata mediana, iar lateral de canal,
procesele articulare ale primei vertebre sacrate. De o parte si de alta a
corpului vertebral, exista doua formatiuni triunghiulare, cu baza lateral,
numite aripioarele sacrului. Ele rezulta din fuzionarea proceselor
transversare si costiforme ale vertebrelor sacrate.
Varful sacrului este rotunjit si este locul in care osul se articuleaza cu
coccisul.
Coccisul este un os mic, triunghiular, rezultat din fuziunea a 4-5
vertebre coccigiene si reprezinta rudimentul cozii de la animale.
Prezinta o baza situata superior, de la care pleaca doua proeminente
verticale numite coarnele coccisului. Acestea se articuleaza cu coarnele
sacrului, delimitandu-se astfel, inferior, hiatusul sacral.
Varful coccisului care este incurbat inainte, participa la delimitarea
stramtorii inferioare a bazinului si respectiv la diametrul sagital inferior
a bazinului.