Femurul (Femur). Oasele coapsei.

FEMURUL (Femur) - este un os lung (cel mai lung os al corpului omenesc); este un os pereche.
Pe schelet, este oblic îndreptat de sus în jos şi latero-medial.Osul coapsei este nu numai cel mai
solid, dar şi cel mai lung şi cel mai greu dintre toate oasele corpului. Acesta susţine întreaga
greutate a corpului în timpul deplasărilor.. Având o lungime de 40 până la 50 cm şi fiind
înconjurat de o mare cantitate de muşchi, el se articulează în partea superioară cu osul coxal
(şoldul), iar în partea inferioară cu tibia şi patela (rotula).
Când călcâiele sunt alipite, cele două femure se ating prin epifizele lor inferioare. Această oblicitate
este mai accentuată la femei, deoarece pelvisul este mai larg decât la bărbaţi.
Femurul prezintă de studiat:
• corpul şi
• două epifize.
Orientare. Se aşează: în sus extremitatea cotită, medial suprafaţa sferică şi articulară a
acestei extremităţi, posterior, marginea cea mai aspră a corpului osului.

CORPUL (Corpus femoris). Prezintă o uşoară curbură cu concavitatea posterioară. Corpul este
prismatic triunghiular şi deci vom avea de descris trei feţe şi trei margini.
1. Faţa anterioară, convexă şi netedă, este acoperită de muşchiul vast intermediar;
2. Faţa laterală dă inserţie muşchiului vast intermediar:
3. Faţa medială este netedă şi nu are nici o particularitate.
4. Marginile medială şi laterală sunt puţin pronunţate.
5. Marginea posterioară este rugoasă, groasă, proeminentă şi se numeşte linia aspră (Linea
asperă). Ea străbate de sus în jos corpul femurului şi ne-a servit la orientarea lui. Linia aspră
prezintă:
• o buză laterală (Labium laterale) pe care se inseră muşchiul vast lateral;
• o buză medială (Labium mediale) pe care se inseră muşchiul vast medial şi 
• un interstiţiu pe care se prind muşchii adductori ai coapsei şi capul scurt al
bicepsului femural.
• în porţiunea superioară, linia aspră se trifurcă, dând:
• o ramură laterală ce continuă buza laterală a liniei aspre şi se îndreaptă în
direcţie laterală spre marele trohanter; fiindcă dă inserţie muşchiului gluteu
mare, poartă numele de creasta gluteală. Ea se termină sub marele trohanter
prin nişte rugozităţi care constituie tuberozitatea g1utea1ă (Tuberositas
glutealis); aceasta se poate transforma într-un adevărat tubercul, numit
trohanterul al treilea (Trochanter tertius);
• o ramură medială, ce se continuă cu linia intertrohanteriană de pe epifiza
superioară; pe ea se inseră muşchiul vast medial;
• o ramură mijlocie ce continuă buza medială a liniei aspre, pe care se inseră
muşchiul pectineu, motiv pentru care poartă numele de linia pectineală
(Linea pectinea).
• La extremitatea inferioară, linia aspră se bifurcă, ramurile ei diverg şi se termină
fiecare pe condilul corespunzător.
• ramura de bifurcaţie medială continuă buza sa medială şi se numeşte linia
supracondiliană medială (Linea supracondylaris medialis) -  aceasta prezintă
o uşoară depresiune în porţiunea ei mijlocie determinata de trecerea arterei
femurale.
• buza laterală a liniei aspre se continuă cu linia supracondiliană laterală
(Linea supracondylaris lateralis).
• între cele două linii aspre condiliene se găseşte o suprafaţă triunghiulară
numită faţa poplitee (Facies poplitea).
EPIFIZA SUPERIOARĂ sau PROXIMALĂ.
Prezintă capul, colul şi doua tuberozităţi, numite marele şi micul trohanter. Epifiza superioară este
legată de corp printrun col chirurgical.
1. Capul (Caput femoris) - este articular şi constituie două treimi dintr-o sferă.
Prezintă foseta capului (Fovea capitis femoris) pentru inserţia ligamentului capului femural.
 
2. Colul (Collum femoris) - este o coloană osoasa puternică, turtită antero-posterior, care
uneşte capul cu restul epifizei. Este îndreptat oblic de sus în jos şi mediolateral şi formează
cu diafiza unghiul de înclinaţie, care măsoară 125-130°.
Axul colului formează cu axul transversal al extremităţii inferioare un alt unghi, numit
unghiul de declinaţii deschis medial, care măsoară în medie 12°.
Axul transversal ce trece prin condilii femurali răspunde planului frontal al corpului, pe câni
axul colului este oblic înainte şi medial.

Modificările unghiurilor de înclinaţie şi declinaţie se repercutează asupra atitudinii

membrului inferior.
• Mărirea unghiului de înclinaţie are ca rezultat ducerea membrului inferior în abducţie
(Coxa valga). 
• Invers, micşorarea unghiului de înclinaţie imprimă adducţia membrului inferior
(Coxa vara).
• Mărirea unghiului de declinaţie pune membrul inferior în rotaţie laterală.
• Micşorarea sau reducerea lui la zero duce, membrul inferior în rotaţie medială.
 Greutatea corpului se transmite de la bazinul osos la membrul inferior liber prin colul
femurului. Direcţia forţelor ce se transmit solicită din partea colului o mare rezistenţă, ceea
ce explică arhitectura lui trabeculară deosebit de complexă, alcătuită dintr-un sistem de bolţi.

După vârsta de 50 de ani, sistemul trabecular începe să se resoarbă, iar cavitatea medulară se
continuă în epifiza superioară. Greutatea corpului şi resorbţia osoasă favorizează fracturile
colului. Formarea căluşului fiind mai dificilă, aceste fracturi au un caracter foarte grav.

Din punct de vedere descriptiv, colul prezintă două feţe: anterioară şi posterioară.
• Faţa anterioară este limitată lateral prin linia intertrohanteriană (Linea
intertrochanterica), iar
• Faţa posterioară, prin creasta intertrohanteriană (Crista intertrochanierica).
• prezintă un puternic mamelon numit tuberculul pătratului femural
(Tuberculum quadratum) pentru inserţia muşchiului omonim,
3. Trohanterul mare (Trochanter major) - este o proeminenţă patrulateră ce continuă în sus
corpul femurului.
• Pe faţa lui medială, se găseşte fosa trohanterică (Fossa trochanterica) în care se
inseră muşchiul obturator extern.
• Trohanterul mare dă inserţie unor muşchi care unesc pelvisul cu femurul, numiţi din
această cauză muşchi pelvi-trohanterieni:
• gluteu mijlociu,
• gluteu mic,
• piriform,
• obturator intern;
• Trohanterul mare se poate palpa cu uşurinţă pe faţa laterală a coapsei.
 
4. Trohanterul mic (Trochanter minor) - Este o proeminenţă mamelonată, situată la partea
postero-inferioară a colului. Pe el se inseră muşchiul iliopsoas.
 
5. Trohanterul mare şi trohanterul mic sunt uniţi prin linia intertrohanteriană (situată
anterior) şi prin creasta intertrohanteriană (mai proeminentă ca precedenta, situată
posterior).

EPIFIZA INFERIOARĂ sau DISTALĂ.

Este un masiv voluminos, mai întins în sens transversal, decât în sens antero-posterior.
Este formată din două proeminenţe articulare puternice, numite condili.
• anterior, cei doi condili converg spre o suprafaţă articulară numită faţă patelară, în timp ce
• posterior condîlii sunt separaţi printr-o fosă adâncă, numită fosa intercondiliană.

1. Faţa patelară (Facies patellaris) - are forma unei trohleei, cu un şanţ anteropostenor ce
separă două povârnişuri. După cum îi arată numele, ea se articulează cu faţa posterioară a
 patelei.
 
2. Condilii.
Sunt în număr de doi, unul medial (Condylus medialis) şi celălalt lateral (Condylus
lateralis).
Ei diverg antero-posterior, delimitând astfel fosa intercondilară menţionată.
Condilul medial este mai îngust ca cel lateral şi descinde mai jos ca acesta; graţie acestei
particularităţi, coapsa formează cu gamba un unghi obtuz de 170-175° deschis lateral.
Unghiul este mai accentuat la femei decât la bărbaţi.
Când condilul medial descinde prea mult, rezultă o deformare numită Genu valgum,
caracterizată printr-o oblicitate mai mare a femurului, proiecţia medială a
genunchiului şi diminuarea unghiului lateral sub 145°.
Situaţia inversă, când unghiul dintre coapsă şi gambă este deschis medial, constituie
Genu varum.
Fiecare condil prezintă trei feţe: articulară, intercondiliană şi cutanată. 
1. Feţele articulare continuă înapoi cele două povârnişuri ale feţei patelare şi descriu o
curbă anteroposterioară, cu raza descrescândă de la 43 mm (în partea anterioară) la
16 mm (în partea posterioară). 
2. Feţele intercondiliene se privesc între ele şi delimitează fosa intercondi1iana
(Fossa intercondylaris). Pe feţele intercondiliene se inseră ligamentele încrucişate ale
articulaţiei genunchiului.
• Deasupra fosei - deci pe faţa posterioară - se găseşte o proeminenţă
transversală, care uneşte cei doi condili; este linia intercondiliană (Linea
intercondylaris).
3. Feţele cutanate sunt accidentate. Prezintă:
• câte o proeminenţă, numită epicondil medial (Epicondylus medialis)
respectiv epicondi1 lateral (Epicondylus lateralis) pe care se inseră
ligamentele colaterale ale articulaţiei genunchiului, cel tibial pe epicondilul
medial şi cel fibular pe epicondilul lateral.
• Deasupra şi înapoia epicondilului medial se găseşte o altă proeminenţă,
tuberculul adductoru1ui (Tuberculum adductorium) pe care se inseră
muşchiul adductor mare. Lângă acest tubercul se inseră capul medial al
muşchiului gastrocnemian.
• Faţa cutanată a condilului lateral dă inserţie capului lateral al muşchiului
gastrocnemian şi muşchiului popliteu; acesta din urmă se inseră în şanţul
popliteu (Sulcus popliteus) aflat înaintea epicondilului lateral.
Condilii şi epicondilii femurali se pot palpa cu uşurinţă de o parte şi de alta a patelei.
De asemenea, se poate palpa tuberculul adductorului, imediat deasupra şi înapoia
epicondilului medial.

Patela sau rotula.

Este un os scurt, turtit,de forma unei lentile biconvexe, pereche,
situat in tendonul cvadricepsului femural.
Patela este considerata cel mai mare os seamoid al corpului, prins
in grosimea tendoanelor.
Are rol in stabilizarea anterioara a genunchiului.
Baza osului este in sus, varful in jos.
Prezinta:
o baza situata superior.
un varf situat inferior.
doua margini una mediala si una laterala.
O fata laterala neteda
O fata posterioara care serveste la articularea cu trohleea femurala.
Aceasta fata prezinta doua proeminente separate de o creasta
mediana. Dintre cele doua proeminente, cea laterala este mai
mare.

Toate elementele situate pe fata anterioara si pe margini, sunt

palpabile. La nivelul bazei se insera tendonul muschiului
cvadriceps iar de la partea inferioara a osului pleaca tendonul
rotulian sau patelar.