MISCAREA

SISTEMUL OSOS
Miscarea este realizata de aparatul locomotor.
Scheletul reprezinta totalitatea oaselor asezate in pozitie anatomica
Dupa raportul intre axele lor, oasele pot fi lungi ( predomina lungimea ), scurte ( cele 3 axe
sunt egale ) sau late ( predomina latimea si inaltinea ).
Oase sesamoide = oasele care se gasesc in grosimea unui tendon ( ex: rotula care se afla in
grosimea tendonului cvadriceps femural )
Oasele alungite = oase la care predomina lungimea, dar nu prezinta epifize si diafiza ( ex:
coastele )
Exista si oase neregulate, cum sutn cele ale bazei craniului.
Osteogeneza este procesul de formare si dezvoltare ( osificare si modelare ) a oaselor.
Formarea oaselor:
La inceputul dezvoltarii embrionare, scheletul este constituit din membrane conjunctive si
tesut cartilaginos hialin.
Dupa tipul de tesut din care se formeaza oasele deosebim:
1. Osteogeneza de membrana ( endoconjunctiva )
Osul provine prin trasformarea si osificarea unei membrane conjunctive fibroase
Este proprie formarii oaselor late ( osele boltii cranieni, partial claviculele si
mandibula )
Este procesul prin care se asigura cresterea in grosime a oaselor lungi, pe baza
periostului
Procesul consta in mai multe etape consecutive:
- Formarea unor centre de osificare in membrana conjunctiva fibroasa
- Transformarea fibroblastelor ( celulele conjunctive ale membranei ) in
osteoblaste
- Osteoblastele secreta colagen si oseina ( substanta preosoasa )
- Sarurile fosfo-calcice impregneaza oseina
- Osteoblastele se transforma in osteocite
- Osteocitele vor fi inconjurate de substanta osoasa
- Centrele de osificare fuzioneaza, formandu-se osul primar
- Osul primar va fi modelat de osteoclaste
- Osteoclastele se afla in membrana periferica ( periost )
- Astfel ia nastele osul secundar, adaptat functiilor specifice.
2. Osteogeneza de cartilaj ( endocondrala )
Osul provine prin transformarea si osificarea unui tesut cartilaginos hialin
Este modul de formare a oaselor membrelor, vertebrelor si a celor de la baza
craniului
Asigura cresterea in lungime a oaselor
Procesul se desfasoara in mai multe etape:
- Diviziunea condrocitelor
- Hipertrofierea condrocitelor
 - Apoptoza ( moartea celulara programata ) condrocitelor printr-o succesiune
de evenimente care conduc la dezintegrarea condrocitelor, fara eliberarea
unor substante daunatoare in mediul intern
- Cavitatile lasate de disparitia condrocitelor sunt invadate de tesut
conjunctivo-vascular din pericondru si transformate in canale
- In aceste canale apar osteoblaste, care secreta oseina
- Prin mineralizarea oseinei se produce osul brut ( primar )
- Osteoclastele intervin si modeleaza osul brut, formand osul secundar.

- Dupa formare, osul secundar mai pastreaza structura cartilaginoasa la

suprafata epifizelor si la nivelul cartilajului de cerstere ( situat intre epifiza si
diafiza )
La oasele de cartilaj se formeaza mai inta modelul osului si apoi incepe osificarea ( oasele
membrelor, vertebrele etc. )
In modelul catilaginos al unui os lung apar centre de osificare mai intai in diafize si apoi in
epifize
Osificarea epifizelor incepe mai tarziu, dupa ce ele au ajuns aproape de dimensiunile
definitive.
Cartilajele de crestere raman cartilaginoase pana in jurl varstei de 20 de ani
Celulele cartilajelor de crestere prolifereaza numai spre diafiza, realizand astfel procesul
de crestere in lungime a osului.
La adult, osteogeneza poate fi incompleta pe anumite arii, acestea ramanand
cartilaginoase ( la nas, pavilionul urechii, trahee, laringe si articulatii )
Cresterea in lungime a oaselor lungi are loc atat in diafize cat si in epifize.
Statiune erecta = statiune bipeda

Tesutul osos este o varietate de tesut conjunctiv

Componentele tesutului osos sunt:
1. Matricea osoasa
- Formata dintr-o componenta organica ( oseina si colagen ) si un anorganica
( saruri fosfocalcice care impregneaza oseina )
- Microcristalele de fosfat de calciu se aseaza ca niste margele de-a lungul
fibrelor de colagen ( structura asemanatoare betonului armat )
- Se structureaza sub forma de lamele osoase, care determina, prin asezarea
lor, tipul de tesut osos ( compact/ spongios )
In cazul tesutului spongios( ex: oasele late - stern, coxal ), trabeculele osoase
formeaza areole pline cu maduva hematogena

2. Celulele osoase
- Osteoblaste ( secreta proteine care intra in alcatuirea oseinei )
- Osteocite ( osteoblaste care au pierdut rolul secretor )
- Osteoclaste ( celule osoase care au activitate osteolitica stimulata de
parathormon )
 - Osteoplaste ( cavitati in care se afla cate 1 osteocit ) se gasesc in grosimea
lamelelor concentrice din jurul canalelor Havers

Cresterea oaselor:
De la nastere ( din luna a-2a , din ce-a de-a 4-a saptamana) si pana la varsta de 18-21 de
ani, incepe sa se formeze tesutul osos propriu-zis, oasele continua sa creasca atat in lungime cat
si in grosime prin depunere si resorbtie de tesut osos.
Cresterea in lungime
- Se refera doar la oasele lungi
- Cresterea in lungime a oselor lungi se aseamana cu procesle osteogenezei de
cartilaj
- Este foarte intensa la nivelul cartilajelor de crestere, realizandu-se pe baza
acestora
Cartilajul de crestere are aproximativ 4mm grosime
- Prin inlocuirea cartilajului de crestere se formeaza atat os spongios cat si os
compact
- Cartilajul de crestere isi pastreaza latimea in perioada functionarii
- In zona situata insppre diafiza are loc osificarea de cartilaj ( osteogeneza ),iar
in zona situata spre epifiza are loc formarea matricii cartilaginoase
( condrogeneza ).
Oasele cresc in lungime pana la varsta de 20-25 de ani
Cresterea in grosime
- Se refera la toate tipurile de oase
- Cresterea in grosime este asemanatoare osteogenezei de membrana si se
realizeaza prin activitatea periostului
- Se datoreaza stratului intern osteogen de tesut conjunctiv lax al periostului, in
care osteoblastele secreta oseina, cer se alatura osului vechi in paturi
concentrice de la exterior spre interior
- Paralele cu astivitatea osteoblastelor, osteoclastele din maduva distrug osul
de la interior spre exterior, datorita unor enzime.
Oasele cresc in grosime pe tot parcursul vietii.
La batrani periostul devine fibros
Grefe osoase = transplanturi de periost
Factorii care influenteaza cresterea oaselor sunt: genetici, hormonali, nutritionali

Cresterea oaselor presupune procese controlate hormonal de :

- STH
- Hormoni tiroidieni
- Parathormon
- Hormoni sexuali ( mai ales testosteronul )
- Insulina
Factorii nutritionali care influenteaza cresterea sunt:
- Proteinele
 - Sarurile minerale ( Ca si P )
- Vitaminele ( A, C, D3 )
Vitamina D3 favorizeaza mineralizarea oaselor.

Dupa definitivarea cresterii, activitatea tesutului osos ramane dinamica, arhitectura lui
fiind in continua schimbare.
Saptamanal este reciclata 5-7% din masa osoasa, si zilnic 0,5 g Ca 2+ intra si ies din scheletul
unui adult.
In timp ce, tesutul osos spongios este inlocuit la interval de 3-4 ani, tesutul osos compact
este inlocuit la intervale de 10 ani.
Cu ajutorul izotopilor radioactivi s-a demostrat ca la adult, in 2 luni de zile se inlocuieste
30% din Ca epifizar si 10% din cel diafizar
Osul contine:
-
Apa 20%
-
Reziduu uscat 80% ( fosfatul de calciu cel mai frecvent )
Matricea organica a osului ( oseina ) este alcatuita din 90-95% fibre de colagen, iar restul
este un mediu omogen ( substanta fundamentala )
Fibrele de colagen se extind in primul rand de-a lungul liniilor de forta de tensiune si dau
osului marea sa rezistenta la tensiune.
Sarurile minerale sunt reprezentate in special de fosfatul de calciu, dar cea mai importanta
substanta cristalina este hidroxiapatitan ( o forma de fosfat de calciu )
Oseina confera elasticitate oaselor, pe cand sarurile minerale confera duritate
Oseina, impreuna cu sarurile minerale asigura rezistenta la presiune.
Cu varsta cantitatea de oseina scade, in favoarea substantelor minerale, oasele isi pierd
elasticitatea oaselor si favorizeaza fracturile.
La nivelul oaselor au loc procese metabolice similare cu alte organe.
O particularitate metabolica a osului o constituie marea afinitate a substantei
fundamentale fata de sarurile minerale.

Procesele de remodelare osoasa:

Presupun inlocuirea tesutului osos
Inlocuirile sunt executate de osteoblastele si osteoclastele aflate in periost
( membrana conjunctiva care imbraca osul ) si endoost ( membrana conjunctiva
care imbraca cavitatile osoase )
Remodelarea oselor presupune atat formari cat si resorbtii de tesut osos.
Formarea de tesut osos este dependenta de o dieta bogata in proteine, vitamine
( C, D, A ) si minerale ( calciu, fosfor, magneziu )
Remodelarea oaselor este reglata prin 2 mecanisme
- Unul hormonal, care mentine calcemia la valori obtime
- Al doilea implica rasounsul osului la actiunile mecanice si gravitationale
Formarea si resorbtia de tesut osos au loc si consecutiv unei fracturi:
- In osul fracturat sunt activate osteoblastele din periost si endodost
- Osteoblastele se divid intens si depun intre capetele rupte un calus osos
( matrice organica )
 - Calusul osos va fi mineralizat si apoi modelat de osteoclaste.

Scheletul uman:

Scheletul cuprinde 300 de oase la nou nascut si 206 ( impreuna cu cei 32 de dinti si unele
vertebre coccigiene ajung la 240 ) oase la adult.
Numarul redus de oase la adult este consecinta sudarii oaselor.
Coxalul este rezultatul sudarii a 3 oase: ilion ischeon si pubis
Scheletul uman este compus din:
A. Scheletul capului ( 22 de oase )
a. Oasele viscerocraniului ( 14 oase )
Oase nepereche ( 2 oase )
- Vomer
- Mandibula
Oase pereche ( 6 perechi = 12 oase )
- Maxilar superior
- Palatine
- Zigomatice
- Nazale
- Lacrimale
- Cornetele lacrimale

b. Oasele neurocraniunui ( 8 oase )

Oase nepereche ( 4 oase )
- Frontal
- Occipital
- Sfenoid
- Etmoid
Oase pereche ( 2 perechi = 4 oase )
- Parietale
- Temporale

In cursul dezvoltarii organismului, se constat o crestere mai intensa a oaselor fetei,

comparativ cu celelalte oase craniene
Fontanelele = moalele capului, sunt membrane conjunctive prezente intre oasele
craniene la nou-nascut
In timp, fontanelel se inchid, realizandu-se suturi dintate intre oasele craniului.
La nou-nascut, fontanelele raman in stadiu de membrana: cea posterioara ( se
osifica complet la 6 luni ) si cea anterioara ( se osifica complet la 2 ani )
La om creste volumul neurocraniului ( in corelatie cu encefalul ), dar scade volumul
viscerocraniului ( datorita consumarii hranei preparate )

B. Schetelul trunchiului ( 59 de oase )

a. Coloana vertebrala
 - Are o lungime de aproximativ 70cm
- Reprezinta scheletul axial al corpului
- Este situata pe partea posterioara a corpului pe linia mediana.
- Este alcatuita din 33 de vertebre articulate relativ flexibil intre ele
- Este impartita in 5 regiuni: cervicala (7 vertebre ), toracala/dorsala ( 12
vertebre ), lombara ( 5 vertebre ), sacrala ( 5 vertebre ), coccigiana ( 4
vertebre )
- Vertebrele sunt articulate prin discuri intervertebrale
O vertebra tipica este alcatuita din:
- Corp vertebral anterior, de care se leaga prin 2 pediculi de arcul vertebral
- Arcul vertebral, cvare poarta niste prelungiri numite procese, de care se
fixeaza ligamentele, care solidarizeaza coloana vertebrala si muschii scheletici
care asigura miscarea acesteia
- Procesele vertebrale ( celel mai proeminente ) sunt: spinos si transverse
Apofizele transverse se articuleaza cu coastele
- Orificiul vertebral se afla intre corpul vertebral si arcul vertebral
- Pediculii vertebrali, delimiteaza prin suprapunere orificiile intervertebrale ( de
conjugare )prin care ies nervii spinali.
Atlas si axis sunt primele 2 vertebre, modificate, care reflecta adaptarea lor
functionala.
Atlas nu are corp vertebral si proces spinos
Axis prezinta un dinte osos care are loc de pivot in miscarea de rotatie a capului.
Coloana vertebrala prezinta 4 curburi fiziologice in plan sagital, care se formeaza
dupa nastere.
Coloana vertebrala prezinta, de fapt, curburi atat in plan sagital cat si in plan
frontal.
Curburile din plan sagital se numesc: lordoze cu concavitatea situata posterior
( cervicala si lombara) si cifoze cu concavitatea anterioara ( toracala si sacrala )
Curburile in plan frontal se numesc scolioze si pot fi cu convexitatea la stanga si la
dreapta.
Coloana vertebrala la nou nascut este o curba continua
Statiunea bipeda determina la adult forma coloanei in dublu S in plan sagital
Vertebrele sunt interconectate prin ligamente puternice
Intre vertebre sunt plasate discurile intervertebrale
Daca discurile intervertebrale se deplaseaza din pozitia lor normala, atunci
maduva spinarii sau unii nervi spinali vor fi comprimati, ceea ce produce durere
la orice miscare.
b. Coaste
- Sunt in numar de 12 perechi
- Primele 7 sunt coaste adevarate si se articuleaza anterior cu sternul
- Urmatoarele 3 sunt coaste false si se articuleaza anterior cu sternul printr-un
cartilaj comun
- Ultimele 2 sunt coaste flotante, sunt scurte si se articuleaza numai posterior
cu coloana vertebrala
 - Sunt de forma unor arcuri osoase partial cartilaginoase
c. Stern
- Este un os lat
- Este compus din 3 regiuni : manubriu, corp si apendice xifoid
- Apendicele xifoid ramane cartilaginos pana la varsta de 40 de ani.
- Pe laturi prezinta santuri in care se ataseaza cartilajele claviculare si costale.
La femei cutia toracica este mai scurta

C. Scheletul membrelor

a. Membrele superioare ( 64 de oase = 2*32 )

1. Centrura scapulara
-
Uneste scheletul membrelor superioare cu scheletul trunchiului
-
Este alcatuita din clavicule si omoplati
-
Este mobila
2. Membrul propriu zis
-
Este alcatuit scheletul bratului ( humerus ), scheletul antebratului
( radius si cubitus/ulna ) si scheletul mainii ( 8 carpiene, 5
metacarpiene si 14 falange cate 3 pentru fiecare deget cu exceptia
degetului mare care are doar 2 )
Degetul mare este opozabil, iar articulatia mainii este foarte mobila, ceea ce
permite miscarea de supinatie palma mainii in sus, cu degetul mare orientata spre exterior.
Clavicula este un os lung in forma de S culcat.
Scapula este un os lat, de forma triunghiulara, cu baza in sus, care se
articuleaza lateral cu humerusul
b. Membrele inferioare ( 64 de oase = 2*32 )
1. Centula pelviana
-
Uneste scheletul membrelor inferioare cu scheletul trunchiului.
-
Este alcatuita din 2 oase coxale ( formate prin sudarea oaselor ilion,
scheon si pubis ) mari si plate, articulate posterior cu osul sacrum
( provenit din sudarea celor 5 vertebre sacrale si legate intre ele
anterior prin simfiza pubiana ( regiune cartilaginoasa )
-
Spre deosebire de centura scapulara, centura pelviana formeaza un
cadru rigid
Bazinul este inel osos puternic, format prin articularea oaselor coxale cu
osul sacrum si prin legarea anterioara a acestora prin simfiza pubiana
Bazinul este mai lat la femei decat la barbati
2. Membrul propriu zis
-
Este alcatuit din scheletul coapsei ( femurul ), rotula ( os care confera
mai multa rezistenta articulatiei, scheletul gambei ( tibia si
peroneul/fibula ) si scheletul piciorului ( 7 tarsiene, 5 metatarsiene si
14 falange )

Sunt tarsiene oasele : calcaneu si astragalul ( formeaza glezna )

 Tarsienele si metatarsienele, terminate cu falangele, alcatuiesc pe partea
interioara a membrului inferior o bolta longitudinala si una transversala,
desfasurate din interior spre exterior
Ambele bolti plantare sunt sustinute de tendoane si tensionate prin
intermediul unor muschi
Boltile, prin arcuirea lor, constituie un tampon , intre membrul inferior si
sarcinile pe care il solicita.
Suprafata mare de sprijit a talpii favorizeaza mentinerea echilibrului
corpului.
Osul sacru este un os medial, de forma triunghiulara, cu baza in sus, a
carui varf este continuat cu baza osului coccis
Fetele laterale ale osului sacru prezinta suprafete de articulare pentru osul
coxal.
Formarea oului coxal prin sudarea ilionului cu ischeonul si pubisul este o
adaptare la statura bipeda.
Membrele inferioara sunt diferentiate in vedera functiei de preluare a
greutatii corpului si de locomotie
Fata posterioara a rotulei se articuleaza cu epifiza distala a femurului
Degetul mare de la picior se numeste haluce

Oasele asigura statiune bipeda a omului datorita unor particularitati care il deosebesc de
maimutele antropoide:
-
Cutia craniana este mai voluminoasa
-
Coloana vertebrala prezinta cele 4 curburi in plan sagital ( curburile,
impreuna cu discurile intervertebrale amortizeaza socurile produce in
timpul mersului dintre tapa si creier, mentin pozitia de echilibru si
maresc rezistenta la presiune )
-
Cutia toracica este mai larga, turtita anteroposterior si impinge bratele
superioare lateral
-
Bazinul este mai larg, cu oasele centurii pelviene mai dezvoltate
-
Femurul este lung, cu numeroase puncte de insertie mai ales ale
muschilor fesieri
Cele mai multe puncte de insertie sunt pe osul coxal
-
Talpa piciorului este boltita, greutatea se repartizeaza pe toata
suprafata
-
Centrul de greutate se gaseste in plan transversal, deasupra simfizei
pubiene
Adaptarile oaselor la fortele de presiune si tractiune care se exercita asupra lor sunt:
-
Forma tubulara a oaselor lungi ale membrelor
-
Dispozitia dupa anumite curbe ale lamelelor din osul spongios al
epifizelor
-
Pozitia osului compact din epifiza
-
Dispozitia sistemelor haversiene
Femurul rezista la o presiune pe verticlata de 1.500kg
 Dimineata corpul este cu 1-2 cm mai lung deoarece ziua discurile intervertebrale se
taseaza datorita statiunii bipede.

Tipuri de miscari:
a. Flexie-extensie ( apropiere-indepartare)
-
executate in jurul unui ax transvers
-
Este o miscare de apropiere-indepartare a doua segmente apropiate.
b. Abductie-adductie
-
Se face in jurul unui ax anteroposterior ( sagital )
-
Abductia este miscarea de indepartare fata de axul median al corpului
-
Adductia este miscarea de apropiere fata de axul median al corpului
c. Pronatie-supinatie
-
Pronatia este miscarea prin care policele se roteste medial, palma
privind in jos ( sau in spate ), iar la picior planata priveste lateral, iar
marginea externa a piciorului se ridica.
-
Supinatia este miscarea de rotatie a mainii prin care policele se roteste
lateral, palma privind in sus ( sau in fata ), la picior planta priveste
medialm iar marginea interna a piciorului se ridica.
d. Circumductia
-
Este o miscare complexa care insumeaza flexia, extensia, abductia,
adductia si rotatia
In cazul miscarilor articulatiei sinoviale intalnim : rotatia esterna sau interna a capului,
miscarea de inversie-reversie a plantei sau miscarile de protractie-retractie si ridicare-coborare
ale mandibulei.
Tipuri de articulatii:

Articulatiile reprezinta legaturle dintre oase

Articulatiile reprezinta sediul miscarilor
Dupa gradul de mobilitate distingem 2 tipuri de articulatii:
Sinartroze, care dupa tipul de tesut care se interpune intre cele 2 oase pe care le
articuleaza, pot fi clasificate, la randul lor, in:
-
Sindesmoze se interpune tesut fibros ( oasele cutiei craniene )
-
Sincondroze se interpune tesut cartilaginos ( simfizele )
-
Sinostoze se interpune tesut osos ( sindesmoze si sincondroze
osificate odata cu varsta )
Diartroze, care poseda un grad variabil de mobilitate, putand fi clasificate in:
-
Amfiartroze - articulatii semimobile ( au suprafete plane sau unor
concave, intre care se afla o formatiune fibrocartilaginoasa, cum ar fi
articulatiile dintre corpurile vertebrale, care se fac prin interpunerea
discurilor intervertebrale )
-
Artrodii ( articulatii sinoviale ) - articulatii mobile
Dupa gradul de imobilitate distingem 3 tipuri de articulatii:
-
Sinartroze = fixe = imobile ( suturi )
-
Amfiartroze = semimobile ( articulatiile dintre vertebre )
 -
Diartroze = mobile ( articulatiile cotului )
a. Sinartrozele ( articulatiile fixe, imobile, suturi )
-
Nu fac pozibila miscarea, sau permit miscari reduse ( osul coxal )
-
Sunt lipsite de cavitate articulara
-
Intre oase se interpune fie tesut osos, fie tesut conjunctiv fibros
-
Se realizeaza prin suturi: dintate ( in oasele parietale ), solzoase ( intre
parietal si temporal ) si plane ( intre oasele nazale )
Exemple: intre oasele cutiei craniene
b. Amfiartrozele ( articulatiile semimobile )
-
Au mobilitate redusa, suprafetele articulare fiind aproape plane
-
Intre oase exista formatiuni intercalare fibrocartilaginoase ( discurile
interbertebrale, simfiza pubiana ligament ce uneste cele 2 oase
pubiene)
Exemple: intre vertebre, intre temporal si mandibula
c. Diartrozele ( articulatiile mobile, sinoviale )
-
Sunt cele mai numeroase si cele mai importante
-
Leaga in articulatie prin intermediul capsulei articulare capetele a 2
sau 3 oase
-
La nivelul unei articulatii mobile, miscarile depind de forma
suprafetelor articulare, putanduse realiza in jurul unui ax, a 2 axe sau a
3 axe.
-
Permit executarea unor miscari variate de:
Glisare alunecare ( intre oasele carpiene )
Abductie ( indepartarea unei parti fata de linia mediana a
corpului )
Adductie ( aducerea partii spre axul median al corpului )
Flexie ( micsorarae unghiului dintre cele 2 oase )
Extensie ( marirea unghiului dintre cele 2 oase )
Rotatie ( miscarea in jurul acului segmkentului care se
deplaseaza )
Circumductie ( miscarea circulara in care se inscrie un con; ex:
rasucirea palmei in sus )

Structura unei diartroze este adaptata functiei pe care o indeplineste.

Artrodiile ( articulatiile sinoviale ) prezinta mai multe elemente structurale:
-
Suprafete articulare
-
Capsula articulara
-
Membrana sinoviala
-
Cavitate articulara
-
Ligamente articulare
Capetele celor doua oase care participa la formarea unei diartroze sunt acoperite cu
cartilaje articulare ( tesut conjunctiv hialin ).
Cartilajele articulare micsoreaza frecarea si au rol de tampon ( amortizeaza socul
cand asupra articulatiei se exercita o presiune )
 Capetele celor 2 oase care participa la formarea unei diartroze sunt infasurate de o
capsula articulara ( un manson fibros, care este o prelungire a periostului )
Capsula articulara mentin oasele in contact si impiedica dislocarea
Daca se sectioneaza cartilajul articular, ligamentele sau capetele mushcilor care se
prind de cele 2 oase, oasele continua sa se mentina in articulatie, deoarece exista o presiune
negativa in capsula articulara.
Pentru o mai buna fixare, peretele capsulei este intarit de ligamente periarticulare
( laterale periferice ), iar la unele articulatii de ligamente intraarticulare ( ex: la genunchi exista 2
ligamente intracapsulare dispuse in X )
Capsula este captusita de o membrana sinoviala
Membrana sinoviala este formata din tesut conjunctiv lax.
Fibrele de elastina ale membranei sinoviale secerta un lichid sinovial.
Lichidul sinovial lubrifica articulatia si hraneste cartilajele articulare
Lichidul sinovial are aspectul albusului de os si devine mai fluid cand mobilitatea
creste
Lichidul sinovial contine celule fagocitare care inlatura resturile rezultate din
eroziunea articulatiei
In unele articulatii ( ex: genunchi ) lichidul sinovial este directionat spre locul unde
frecarea este mai mare, de catre un menisc ( cartilaj fibro-cartilaginos, care formeaza un disc
cartilagonos semicircular )
Articulatiile afectate de usura, unde cantitatea de lichid sinovial este insuficienta ( la
persoanele in varsta ) pot si inlocuite cu proteze articulare, confectionate din metal ( otel
inoxidabil ), materiale ceramice sa teflon aplicate pe suprafata de frecare.
Miscarile dintre oasele mainii sunt posibile datorita celor 33 de articulatii care le
leaga
Cand intre oasele unei articulatii sinoviale exista nepotriviri de forma, exista o
formatiune fibrocartilaginoasa numita menisc ( disc ), care corijeaza nepotrivirile.
Ligamentele mentine pozitia corecta a oaselor in articulatii.

Articulatii sinoviale se gasesc la:

-
Umar
-
Cot
-
Genunchi
-
Glezna

Dupa numarul oaselor implicate, artrodiile pot fi simple sau complexe.

Dupa forma suprafetelor articulare, articulatiile pot fi:
-
Plane are suprafete articulare plane se permin numai miscari de
alunecare ( o articulatie dintre 2 oase carpiene )
-
Trohleare un os are o suprafata articulara in forma de mosor /
scripete, iar celalat os are forma de creasta, cu doua povarnisuri
laterale. Aceste articulatii permit miscari de flexie-extensie si de
lateralitate reduse. ( ex: articulatia dintre metatarsiene si falange )
 -
Trohoide are suprafete formate dintr-un cilindru osos continut intr-
un inel osteofibros si permite miscari de rotatie ( articulatia craniului
cu coloana vertebrala)
-
Condiliene
-
In sa are suprafete opozite concave intr-un sens si convexe in celalalt
sens, permitand miscari de flexie-extensie, abductie-adductie si
circumductie ( ex: articulatia dintre carpiene si metacarpiene )
-
Elipsoidale
-
Colitice ( sferoide ) are suprafete opozite formate dintr-un cap ce
patrunde intr-o cavitate in forma de cupa, permitand miscari de flexie-
extensie, abductie-adductie, circumductie si rotatie.

Tipuri de diartroze:
Biela-manivela
-

Exemple:
-
Coxo femurala
-
Scapulo humerala deoarece capatul de articulare al humerusului
intra in cavitatea articulara a omoplatului care este putin scobita si, in
plus, omoplatul este el insusi mobil, bratul poseda o mare libertate de
miscare, miscarae fiind limitata doar de omoplat
Balama
-
Permite executarea de miscari intr-u singur plan in 2 directii
Exemple:
-
Ulna humerus
-
Tibio tarsiana
-
Articulatia genunchiului: este cea mai complexa dintre toate; in pozitie
flectata, articulatia este relaxata, pe cand in pozitie intinsa, articulatia
este rigida
Tendoanele puternice ale genunchiului impiedica o supraintindere
inspre inainte.
Rotula este osul inserat intre tendoanele de conectare la muschiul
extensor al gambei.
Sa
-

Exemple:
-
Articulatia mainii oasele carpiene se cupleaza cu metacarpienele
radial prin intermediul unor articulatii ovalare, in timp ce cuplarea cu
ulna se realizeaza prin intermediul unui tendon puternic.
Cel mai mobil dintre degete este degetul mare
Sferoidala
-
Ulna radius : capatul de articulare al osului radial se roteste intr-o
cavitate a ulnei
 Functiile oaselor in organism:
Functii mecanice:
-
Asigura talia si forma generala a corpului
-
Protejeaza organele de importanta vitala
-
Sustin corpul
-
Componenta masiva a miscarii, fiind parghii de fixare a muschilor
Functii metabolice
-
Depoziteaza minerale ( calciu, fosfor, electroliti ), fiind principalul
rezervor de subtstante minerale a organismului.
-
Retin numeroase substnate toxice ( Hg, Pb, F ), pe care le elibereaza
treptat, fiind eliminate renal.
Functii hematopoietice
-
Asigura hematogeneza prin tesutul conjunctiv reticulat care formeaza
maduva rosie a unor oase.
-
La copii toate oasele, iar la adulti doar cele late contin maduva rosie.
La adulti, maduva din canalul central al diafizelor este galbena ( tesut
adipos cu rol de rezerva ), iar la varstnici este cenusie, nefunctionala.
a. Functia mecanica a sistemului osos:
Oasele ( componenta pasiva ), impreuna cu muschii ( componenta activa ) au rol in
miscare si si contituie aparatul locomotor
Osele au rol de parghii datorita muschilor antagoniste ( flexori si extensori )
Oasele rerezinta locul de insertie pentru muschi, iar conlucrarea cu acestia se realizeaza
pe baza parghiilor de cele 3 ordine din mecanica
Elementele pargiei osoase sunt:
S = punctul de sprijin = articulatia
F = punctul de aplicatie a fortei active = muschiul in contractie
R = punctul de aplicare a rezistentei = osul, este greutatea care trebuie invinsa de
efortul depus
Tipuri de parghii:
Asupra parghiilor actioneaza muschii, care asigura sustinerea corpului si locomotia.
1. Parghii de ordinul I
-
Punctul de sprijin se afla situat intre forta activa si rezistenta
-
Forta activa si rezistenta se afla in planuri opuse
-
Sunt legate mai ales de pastrarea echilibrului
-
Mai ales la mentinerea echilibrului capului pe coloana vertebrala
Exemple:
-
Articulatia craniului cu coloana vertebrala, asupra careia actioneaza
muschii cefei
-
Articulatia coxofemurala
-
Tibie si tarsiene
2. Parghii de ordinul II
-
Punctul de sprijit este situat dupa si plan opus fortei active si
rezistentei
-
Forta activa si rezistanta se afla ina celasi plan
 -
Sunt mai rare
-
Mai ales la nivelul articulatiei piciorului, actionand in timpul miscarii
Exemple:
-
Articulatia intre oasle gambei si picior, unde actioneaza forta
muschilor gemeni ai gambei asupra osului calcaneu
3. Parghii de orginul III
-
Punctul de sprijin este situat inaintea si inplan opus fortei active si
rezistentei
-
Forta activa si rezistenta se afla in acelasi plan.
-
Sunt cele mai frecvente
Exemple:
-
Articulatia dintre humerus si oasele antebratului ( punctul de sprijin
este chiar cotul ) pt ridicarea de greutati
-
Articulatia dintre femur si oasele gambei ( punctul de sprijin este chiat
genunchiul )
b. Functia metabolica a sistemului osos:
Procesul de mineralizare consta in fixarea sarurilor de Ca si P in oase.
Procesul de demineralizare consta in mobilizarea sarurilor de Ca si P din oase in sange.
Echilibrul fofoscalcic este emntinut prin procesele de mineralizare si demineralizare
In paralizii, paralel cu atrofia muschilor are loc si demineralizarea oaselor, datorita scaderii
ratei metabolismului
La batrani, frecventa demineralizarilor este mai mare decat a mineralizarilor
Oasele indeplinesc si functii antitoxice
Unele substanta toxice ( Pb, As, F ) sunt depozitate in oase si eliminate in timp, astfel ca
actiunea lor toxica este diminuata; totusi, substante radioactive ( strontiul ) sunt inglobate in
oase unde distrug maduva si produc anemii grave.
c. Functia hematopoietica a sistemului osos
Sistemul osos are rol hematopoietic datorita maduvei rosii
Maduva rosie se gaseste:
-
In toate oasele de la fat pana la copilul de 5 ani
-
In tesutul osos spongios ( in epifize, coaste, stern, oasele cutiei
craniene )
Atat hematiile , cat si leucocoitele se nasc din maduva rosie
In canalul medular al oaselor lungi, cu timpul, maduva rosie este inlocuita cu maduva
galbena.
Maduva galbena este bogata in celule adipoase, mai putine vase de sange, dar cu multe
osteoclaste care, odata cu inaintarea individului in varsta, maresc canalul medular.
La batrani, maduva devine cenusie si isi pierde caracterul functional, fiind alcatuita din
tesut fibros.
Alaturi de celalte tipuri de oase, in organism exista si oase pneumatice, cele din jurul
foselor nazale
In viata intrauterina, scheletul este alcatuir din membrane conjunctive ( scheletul capului )
si cartilaj hialin ( scheletul axial, coastele, membrele )
 In saptamanile 3-4 de dezvolatare embrionara apar primele procese de osificare la nivelul
claviculei, procese care continua pe tot parcursul vietii intrauterine.
In etapa de osificare secundara se asociaza procesele constructive cu cele distructive
Clavicula se dormeaza prin osificare desmala, la fel ca mandibula si oasele boltii cutiei
craniene.
Oasele baei cutiei craniene se formeaza prin osificare endocondrala, pe cand cele ale boltii
prin osificare desmala.
Fosfatazele sunt enzime cu rol in calcifiere.
Foramenul este orice orificiu al corpului uman
Atlas nu are corp vertebral, acesta fiin inlocuit de un arc vertebral anterior
Afla are suprafete de articulare cu condilii occipitali ( proeminente rotunjite intalnite la
petele articulare ale unor oase )
Vertebra cervicala prezinta foramen transvers ( loc de articulare ), foramen vertebral si 2
procese spinoase ( nu prezinta procese transverse )
Vertebra toracala este prezinta pediculi cu capete articulare petru coaste, 1 proces spinos
si 2 procese transverse.
Vertebra lombara prezinta inca un tip de proces , dar nu mai are pediculi cu capete
articulare
Centura scapulara este incompleta, avand doar o articulatie cu scheletul axial, la nivelul
sternului.
De centura scapulara se prin muschii care actioneaza membrele superioare.
O coasta este alcatuita din cap, gat, unghi si corp ( spre cartilajul costal )m prezentand
suprafete articulare
Clavicula are o extremitate acromiala ( laterala ) si o extremitate sternala ( mediala )
Clavicula are fata superioara uniforma, pe cand fata inferioara prezinta denivelari.
Scapula prezinta acromion ( cu care se articuleaza clavicula )
Intre acromion si scapula propriu-zisa se afla spina.
Pe marginea lateral-superioara scapula prezinta cavitatea glenoida ( articulatia scapulo-
humerala )
Capul de articulare al humerusului se afla pe fata posterioara a acestuia
Capul inferior al ulnei si al radiusului prezinta proces stiloid.
Superior, radiusul prezinta gat si cap.
Femurul prezinta capul de articulare situat lateral in continuarea gatului.
Suturile craniene pot fi scuamoasa se dintate
Gonfozele sunt o varietate de sindesmoze, prezente articulatiile dintilor.
Amfiartroze se intalnesc la nivelul vertebrelor, articulatiei tarso-metatarsiene si a
simfizelor.
Distrugerea cartilajului articular duce pana la anchiloza ( reducerea pana la disparitia
miscarilor )
Membrana sinoviala este o membrana seroasa, mogat vascularizata si inervata.
Distrugerea cartilajului articular duce la anchiloza
Membrana sinoviala etse o membrana seroasa asemanatoare pleurei si peritoneului.
Suprafetele articulare pot fi:
-
Sferice ( capul humerusului si a femurului )
 -
Concave ( cavitatea glenoida a scapulei )
-
In forma de mosor ( trohleea humerusului - articulatia humerusului cu
ulna )
Oaselel lungi sunt adaptate la torsiune.
Unica diartroza a craniului este articulatia temporo-mandibulara.
Incheietura = articulatie
Pe partea posterioara a coapsei se afla muschiul semimembranos, situat medal fata de cel
semitendinos, care este situat, la randul lui, medial de bicepsul femural.

Notiuni elementare de igiena si patologie ale sistemului osos

1. Nanism
2. Rahitism
3. Osteomalacie
4. Platfus
5. Scolioza
Simptome
-
Bombare convexa a coloanei in plan frontal, cu rotiri ale corpurilor
vertebrale de partea convexa, rotiri acre antreneaza costele
Cauze
-
Rahitism
-
Traumatisme ale corpului vertebral ( vertebre cuneiforme )
-
Poliomielina
-
Reumatism
Tratament
-
Depistate precoce, deformarile coloanei vertebrale pot fi tratate prin
exercitii de imobilizare a coloanei vertebrale si de tonifiere a
musculaturii, tratament ortopedic pasiv
-
Tratament chirurgical
-
Prevenirea deformarilor coloanei se realizeaza prin corijarea
permanenta a posturii, alegerea scaunelor cu sprijin ferm, folosirea
unui pat ferm, pozitie corecta in timpul somnului, corelarea inaltimii
masei cu talia, controlul greutatii, practicarea zilnica a exercitiilor fizice
6. Cifoza
Simptome
-
Deviatie a colonei vertebrale in plan sagital, prin exagerarea curburilor
normale ale coloanei vertebrale
Cauze
-
Traumatism cu turtirea unei vertebre in unghi ascutit spre ianinte
Tratament
-
Depistate precoce, deformarile coloanei vertebrale pot fi tratate prin
exercitii de imobilizare a coloanei vertebrale si de tonifiere a
musculaturii, tratament ortopedic pasiv
 -
Tratament chirurgical
-
Prevenirea deformarilor coloanei se realizeaza prin corijarea
permanenta a posturii, alegerea scaunelor cu sprijin ferm, folosirea
unui pat ferm, pozitie corecta in timpul somnului, corelarea inaltimii
masei cu talia, controlul greutatii, practicarea zilnica a exercitiilor fizice

7. Lordoza
Simptome
-
Deviatie a coloanei vertebrale cu convexitatea anterioara, prin
exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale.
Cauze
-
Slabirea tonusului muschilor abdominali la femei, datorita purtarii
incaltamintelor cu tocuri inalte.
Tratament
-
Depistate precoce, deformarile coloanei vertebrale pot fi tratate prin
exercitii de imobilizare a coloanei vertebrale si de tonifiere a
musculaturii, tratament ortopedic pasiv
-
Tratament chirurgical
-
Prevenirea deformarilor coloanei se realizeaza prin corijarea
permanenta a posturii, alegerea scaunelor cu sprijin ferm, folosirea
unui pat ferm, pozitie corecta in timpul somnului, corelarea inaltimii
masei cu talia, controlul greutatii, practicarea zilnica a exercitiilor fizice

8. Entorsa
Simptome
-
Leziuni post-traumatice ale capsulei articulare
-
Intinderea sau ruperea ligamentelor, care afecteaza de obicei si
portiuni de periost
-
Durere
-
Inflamatie rapida
-
Imobilitate ( disfunctie articulara )
Cauze
-
Suprasolicitarea articulatiilor
Tratament
-
Combaterea durerii
-
Repaus articular, in functiede gravitatea ei
-
Purtarea ciorapului elastic
-
Imobilizarea cu atela sau aparat gipsat
9. Luxatie
Simptome
-
Leziuni post-traumatice ale capsulei articulare si ale ligamentelor
-
Rupturi ale capsulei articulare si dislocari ale oaselor din articulatie
-
Durere
 -
Pozitie anormala si deformata a zonei lezate
-
Imobilitate
Cauze
-
Suprasolicitarea articulatiilor
Tratament
-
Combaterea durerii
-
Repaus articular, in functiede gravitatea ei
-
Purtarea ciorapului elastic
-
Imobilizarea cu atela sau aparat gipsat
-
Oasele nu se repozitioneaza in articulatie
10. Fracturi
Simptome
-
Durere
-
Deformare locala
-
Imposibilitatea utilizarii membrului fracturat
-
Echimoza dupa 1-2 zile
-
Hemoragii ( in cazuri grave )
Cauze
-
Ruperi totale sau partiale ale unui os
Tratament
-
Imobilizarea cu atele care sa depaseasca deasupra si dedesupt fractura
-
Garou, in cazul hemoragiilor
-
Se pot aplica tije metalice temporare sau permanente
11. Osteoporoza
Simptome
-
Fragilitate osoasa
-
Fracturi la lovituri usoare
-
Apare mai frecevent la femei de epste 50 de ani
-
Discurile veretbrale se taseaza si se pot fractura cu usurinta
Cauze
-
Densitate osoasa scazuta
-
Deteriorarea tesutului osos
Tratament
-
Dieta in care sunt incluse surse de calciu ( lactate, cruditati, seminte,
soia ), proteine si vitamina D
-
Evitarea abuzului de alcool, a fumatului
-
Exercitii fizice ( element chee in evitarea osteporozei )
12. Osteoartrita
13. Boli reumatismale
Simptome
-
Oboseala
-
Pierdere ponderala
-
Dureri musculare
 -
Dureri de ceafa
-
Tumefactie, durere si limitarea miscarilor la nivelul articulatiilor
-
Tegumenetel pot prezenta inrosiri si noduli reumatoizi
Cauze
-
Bacterii ( streptococul hemolitic )
-
Tulburarea functonarii sistemului imunitar
-
Insuficienta circulatorie sangvina in zona articulatilor
-
Prezenta in sange ale unor reziduuri greu solubile, care se depoziteaza
in articulatii
Tratament
-
Antiinflamatoare
-
Calmante
-
Imunostimulante
-
Terapia poate fi insuficienta ( incompleta ) sau relativ eficienta
Clasificarea bolilor reumatismale:
a. Reumatism poliarticularacut si infectios, ca urmare a unei infectii streptococice si
apare la orce varsta ( incidenta este mai mare intre 5-15 ani si la varsta a 3-a )
La copii poate aparea reumatismul infectios, care se manifesta prin roseata,
tumefierea si durerea articulatiilor.
1. Artrite ( boala care musca inima si linge articulatiile )
-
Prezinta caracter inflamator al articulatiilor
-
Inflamatii articulare care se muta de la o articulatie la alta
-
Durerile apar atat in miscare cat si in repaus
-
Pot aparea leziuni cardiace care duc la invaliditate sau moarte
2. Artroze:
-
Prezinta caracter cronic degenerativ al articulatiilor
-
Apar dupa 40 de ani
-
Se clasifica in : gonartroze ( genunchi ), coxartroza ( la sold ),
spondiloza ( la coloana vertebrala cervicala, lombara )
-
Foarte frecvente la varste inaintate
-
Durerile se produc la miscarea articulatiei respective care este limitata
-
Se aud zgomote la nivelul articulatiei afectate ( datorita disparitiei
cartilajului afectat )
-
Articulatia se mareste datorita hipertrofiei osoase
b. Reumatism nearticular
-
Prezinta caracter inflamator si degenerativ
-
Se clasifica in : mialgii ( muscular ) , nevralgii ( afectarea nervilor ),
tendinite ( afectarea tendoanelor )
-
Toate sunt caracterizate prin dureri
-
Cauzele sunt multiple : infectii, traumatisme, efort, climat umed si
rece
In toate bolile reumatismale se recomanda tratament medicamentos si repaus;
de asemenea conditii igienice de locuit. In unele cazuri se recomanda masaje, ionizari
impachetari cu namol sau parafina.
 La copilul mic, lipsa unor hormoni hipofizari produce nanism
In cadrul nanismul, oasele nu se dezvolta, raman mici si copilul va fi pitic
Lipsa unor vitamine ( ins pecial lipsa vitaminei D din laptele matern ) produce rahitismul
infantil.
Rahitismul poate fi o deformatie nedureroasa, simetrica in zonele de crestere la copii
sau poate fi reumatism deformat.
In cadrul rahitismului infantil, copilul are:
-
Picioare in forma de X
-
Gambele arcuite
-
Epifize mari
-
Bazin stramt
-
Oasele sunt foarte flexibile
Daca alimentatia este in continuare saraca in vitamina D se instaleaza rahitismul tardiv
( frecvent la copii de 4-16ani, mai ales in tarile subdezvoltate )
La adult, lipsa unei alimentatii bogate in vitamina D si calciu produce osteomalacie,
caracterizata prin deformari ale oaselor si oase moi, fiind mai frecventa la femei
Platfusul ( intalnit atat la copii cat si la adulti ) se caracterizeaza prin coborarea boltei
plantare, datorata de cele mai multe ori obezitatii sau a purtarii de incaltaminte inadecvata
La varstnici se pot produce deformari mai ales a coloanei vertebrale datorita factorilor
degenerativi
Osteoartrita, ca si osteoporoza este freceventa la pervoanele varstnice, in cazul
osteoartrite acestea avand in medie peste 60 de ani
In cazul osteoartritei discurile dintre vertebre se useaza si se produc anchiloze ( cu
suprimare totala sau partiala a miscarilor unor articulatii vertebrale )
Osul calcinat este osul la care s-a indepartat materia organica prin ardere
In oase, calciul se intalneste sub forma de:
-
Fosfat tricalcic
-
Fluorura de calciu
-
Carbonat de calciu
Cristalele de sulfat de calciu se obtin experimental prin astfel:
-
Se pune pulbere de os calcinat intr-o eprubeta cu solutie de HCl 15%,
pentru descompunerea sarurilor minerale
-
Se filtreaza conrtinutul eprubetei
-
Se adauga solutie de H2SO4 15% peste filtrat si se amesteca 3-4 minute
Cristalele de sulfat de calciu se gasesc sub forma aciculara, prismatica, lanceolata.
Unele luxatii pot produce paralizii.
Amigdalina netrata sau afectiunile dentare pot produce boli reumatismale.
In cazul bolilor reumatismale, organismul prezinta o stare generala alterata, transpiratii,
inflamarea dureroasa a articulatiilor, VSH ( viteza de sedimentare a hematiilor ) crescut
Lordoza, ca si curbura normala a coloanei vertebrale este o concavitate ce priveste
posterior, in timp ce lordoza, ca si deformare a coloanei vertebrale este o exagerare a
convexitatii coloanei lombare
Scolioza este o curbura anormala, ce poate aparea la orice nivel al coloanei vertebrale.
Fracturile reprezinta intreruperea continuitatii anatomice a unui os.
 Oasele se pot rupe spontan in cazul unei suferinte sistemice.
Entorsele se asociaza frecvent cu sinovite.
Luxatiile reprezinta dislocarea elementelor componente ale unei articulatii, in special a
suprafetelor articulare.
Luxatiile se intalnesc cel mai frecvent la nivelul genunchiului si a umarului.
Boli reumatismale, au ca termen general artrita
Artrita este un termen general pentru peste 50 de afectiuni articulare diferite, toate avand
ca simptom edemul, inflamatia si durerea.
Cauzele majoritatii artrielor raman necunoscute, in schimb unele pot aparea post-
traumatism sau post-infctios.
Deformarile coloanei vertebrale pot fi cauzate atat de pozitii vicioase, cat si de boli
infectioase
Hernia de disc este rezultatul patrunderii discurilor intervertebrale in maduva spinarii, pe
care o comprima.
Bolile reumatismale se impart : reumatism inflamator, reumatism degenerativ ( artroza ) si
reumatismul partilor moi
Reumatismul inflamator se caracterizeaza prin semnele de inflamatie locala ( roseala,
durere, tumefactie ) si generala ( febra, lucocitoza, CSH crescut )
Febra, leucocitoza si VSH-ul crestul sunt semnse ale unui reumatism inflamator.
Forme ale reumatismului inflamator:
-
Reumatism poliarticular acut ( cardioarticular )
-
Reumatism infectios
-
Poliartrita reumatoida ( reumatism cronic )
-
Boala Bechterev ( spondilita anchilozanta )
Reumatismul degenerativ ( artroza ) se caracterizeaza prin procese degenerative ale
componentelor articulatiilor, incepand cu modificari ale cartilajului articular si terminand cu
reactii proliferative osoase si sinoviale .
Reumatismul degenerativ apare dupa vasrta de 40 de ani, si are cauze metabolice,
endocrine, ereditare, disfunctii ale SN si sitemului circulator.
Forme de reumatism degenerativ:
-
Gonartroza ( la genunchi )
-
Coxartroza ( la sold )
-
Spondilozele ( la coloana cervicala )
Reumalgiile, fibrozitele sunt reumatisme ale partilor moi., care afecteaza muschii,
tendoanele, bursele seroase, capsulele si aponevrozele, nervii periferici
Forme de reumatism a partilor moi:
-
Mialgii ( inflamatii ale msuchilor )
-
Periartrita scapulo-humerala ( afecteaza tendoanele si bursele
seroase)
-
Lombosciatica
-
Brahialgia
-
Tendinita
-
Tenosinovita.
 SISTEMUL MUSCULAR
Muschii scheletici reprezinta 40 % din masa corpului
Sistemul musculator cuprinde peste 600 ( 639 )de muschi scheletici.
Muschi striati se gasesc si in structura unor organe externe: limba, faringe, treimea
superioara a esofagului sau sfinctere ( anal extern, vezical extern ), avand rol in controlul
somatic al unor functii vegetative.
Principalele grupe de muschi scheletici sunt:

A. Muschii capului

a. Muschii mimicii ( cutanati deoarece se insera pe piele ) plasati in jurul orificiilor

bucal, nazal, orbital si auditiv, care impreuna cu frontalul si occipitalul contribuie la
exprimarea atentiei
Frontal
-
incretirea pielii fruntii
Orbiculari ai pleoapelor
-
inchid pleoapele
Orbiculari ai gurii
-
inchid orificiul bucal
Occipital
Buccinator
Mental
Zigomatici

b. Muschii masticatori
Temporali
-
ridica mandibula si o proiecteaza inapoi
Maseteri
-
ridica mandibula , o proiecteaza inainte, lateral
-
Coboara mandibula
Pterigoidieni
-
ridica mandibula , o proiecteaza inainte, lateral
-
coboara mandibula
Suprahioidieni

B. Muschii gatului
Pielos al gatului
-
increteste pielea gatului
Sternocleidomastoidieni
-
in contractie unilaterala rotesc si inclina capul spre partea opusa
-
in contractie bilaterala apleaca capul
Hioidieni
 Scaleni

C. Muschii trunchiului
a. Muschii spatelui si a cefei
Trapezi
-
ridica umarul
-
participa la inclinarea capului pe partea respectiva
-
prin contractia ambior trag capul pe spate
Ridicatori ai scapulei
-
ridica umarul
-
inclina coloana vertebrala de aceeasi parte
Romboid
-
aproprie scapulele de coloana vertebrala
Dorsali ( marii dorsali)
-
cei mai lati muschi ai corpului
-
coboara si rotesc bratele inauntru
Dintati
-
se gasesc in plan profund
-
muschii expiratori coboara coastele
-
muschii inspiratori ridica coastele

b. Muschii anterolaterali toracici

Pectoralii mari
-
rotesc medial bratele cand acestea atarna pe langa corp
-
cand bratul este ridicat il coboara la orizontala
-
realizeaza flexia bratelor, incrucisandu-le la piept
Pectoralii mici
-
trag scapulele inainte si in jos
-
ridica coastele muschii inspiratori auxiliari
Marele dintat ( dintatii anteriori / serratus )
-
executa miscari ale scapulei
-
ridica bratele la verticala inspiratori auxiliari
Intercostali externi
Intercostali interni
Subclaviculari
-
se gasesc intre clavicula si prima coasta pe care o ridica inspiratori
auxiliari

Muschi inspiratori sunt:

-
Muschii dintati ai spatelui
-
Muschii dintati anteriori ( serratus )
-
Pectoralii mici
-
Subclavicularii
-
Intercostali externi si interni.
 c. Muschii anterolaterali ai abdomenului ( muschi lati, cu actiune asupra coloanei
veretebrale si cu rol de presa abdominala in expiratie, mictiune, defecatie )
Drepti abdominali
-
flexeaza toracele sau bazinul pe torace
Oblici externi
-
flexeaza bazinul pe torace
-
coboara coastele ( muschi expiratori accesori )
-
in contractie unilaterala rotesc toracele de partea opusa
Oblici interni
-
flexeaza bazinul pe torace,
-
rotesc toracele de aceeasi parte
Transvers
-
Formeaza centura contractila a abdomenului
-
Trag coastele spre linia mediana si le coboara muschi expirator
accesor

D. Muschii membrelor

1. Superioare
a. Ai umarului grupati in jurul articulatiei scapulo-humerale
Deltoid
-
Proiecteaza bratul inainte si inapoi pana la orizontala - abductie
b. Ai bratului
Bicepsi brahiali
-
Flexori ai antebratului
Brahiali
Triceps brahiali
-
Extensori ai antebratului
c. Ai antebratului
Flexori ai degetelor
-
Pe fata anterioara a antebratului
Pronatori ai mainii ( rotesc mana spre interior )
-
Pe fata anterioara a antebratului
Extensori ai degetelor
-
Pe fata posterioara a antebratului
Supinatori ai mainii ( rotesc mana spre exterior )
-
Pe fata posterioara a antebratului
d. Ai mainii
Proprii ( fata palmara )

2. Inferioare
a. Ai bazinului in jurul articulatiei coxofemurale
Fesieri
 -
Asigura mentinerea verticala a corpului
-
Extensia coapsei pe bazin
-
Rotatia laterala a coapsei
b. Ai coapsei
Croitor
-
Flexori ai coapsei pe bazin
-
Flexori ai gambei pe coapsa
Cvadriceps femural
-
Extensori ai gambei in prelungirea coapsei
-
Se tixeaza pe tibie prin tendonul rotulian
Adductori ( profunzi )
-
Sunt in numar de 3 muschi
-
Aproprie coapsele
Biceps femural si semitendinosi
-
Flexori ai gambei
c. Ai gambei
Tibiali anteriori
-
supinatori ai piciorului
-
Flexori dorsali
Extensori ai degetelor
Tricepsi surali
-
Extensia piciorului pe gamba
-
Ridicarea in varful picioarelor
-
Se leaga de picior prin tendonul lui ahile
Flexori ai degetelor si supinatori
-
Ridica marginea interna a plantei si o coboara pr cea externa
Pronatori ai plantei
Gastrocnemian
Solear
d. Ai piciorului
-
Se gasesc atat pe fata dorsala cat si pe planta
-
Realizeaza flexia sau extensia degetelor
-
Aproprie sau departeaza degetele

Muschilor scheletici sunt grupati in perechi anatagoniste ( efecte opuse ) si perechi

agoniste ( efecte partial sau total asemanatoare )

Dupa actiunea lor, muschii pot fi:

-
Extensori / flexori
-
Abductori / adductori
-
Supinatori / pronatori
-
Circulari
Tricepsul brahial poate determina : extensia, adductia si rotati bratului
Forme de muschi:
 -
Fusiform ( ex: biceps , triceps, )
-
Trapezoidali ( ex : trapezii spatelui )
-
Triunghiulari ( ex: piramidal al abdomenului )
-
Circulari ( ex: orbiculari ai pleoapelor, ai gurii, sfinctere )
-
Dreptunghiulari - patrulater ( ex: muschiul marele drept abdominal ,
marele dorsal )
-
In forma de cupola ( ex: diafragm )

Dupa lungimea axei care predomina se deosebesc:

-
Muschi lungi ( muschii coapsei )
-
Muschi scurti (muschii degetelor )
-
Muschi lati ( muschii abdominali )
Muschii sunt alcatuiti din:
-
Tesut muscular striat
-
Tesut conjunctiv
-
Tesut nervos, care formeaza o inervatie dubla: somatica( senzitiva
asigurata de fibrele din structura proprioceptorilor si motorie
asigurata de terminatiile neuronilor din coarnele anterioare
medulare, care ajung la nivelul unei placi motorii, compuse din
terminatiile butonate ale motoneuronilor si sarcoplasma fibrei
muscuare striate) si vegetativa ( care determina reactii vasomotorii )
-
Tesut vascular, care asigura suportul nutritiv al contractiei musculare
Structura unui muschi scheletic tipic:
Corp central
-
Partea centrala musculara a muchiului
-
Fascia inveleste exteriorul muschiului ( se prelungeste la nivelul
tendoanelor), fiind de natura conjuctiva
-
Epimisium se afla sub fascia muschiului, fiind o lama conjunctiva
elastica, ce trimite septuri in grosimea corpului muchiului
-
Perimisium septuri trimise de epimisium in grosimea muschiului,
delimitand fasciculele de fibre musculare
-
Endomisium tesut conjunctiv care inveleste fiecare fibra musculara
2 tendoane( in cazul in care sunt cilindrice ) sau 2 aponevroze ( in cazul in care
sunt plate )
-
Culoare alb-sidefie
-
Au in structura lor tesut conjunctiv fibros
-
Sunt cele 2 extremitati fibroase ale muschiului, care reprezinta:
originea muschiului ( daca in timpul contractiei tendonul se afla pe
osul fix ) si insertia muschiului ( daca in timpul contractiei tendonul se
afla pe osul mobil )
In general originea este unica, dar se cunosc si muschi cu origini multiple ( biceps,
triceps, cvadriceps )
Capatul de origine al muschiului poate avea 1-4 tendoane.
 Muschii se pot clasifica dupa capetele de origine : muschi cu un singur capat
inserat pe osul fix, muschi cu 2, 3 sau 4 capete inserate pe os )
Tendoanele se aseamana cu ligamentele, dar au o elasticitate si extensibilitate
redusa
Muschii lati au tendoane latite numite aponevroze.

Structura unei fibre musculare striate:

Sarcolema
Sarcoplasma, in care se gasesc:
-
Numeroase mitocondrii
-
Miofibrile striate
-
Tuburi fine trasversale = sistem de tubuli T
-
O bogata de retea de reticol endoplasmatic
Numerosi nuclei dispusi periferic
Potentialul de membrana a unei fibre striate este de ( -80 ) ( -100 )mV
Fibrele musculare striate sunt celule lungi de 1 mm 12cm si 20-100 diametru.
Miofibrilele au aspect eterogen
Miofibrilele sunt compuse din discuri clare ( formate din microfilamente de actina )
si discuri intunecate ( forte din miofilamente de miozina )
Miofilamentele de miozina au diametrul de 100, iar cele de actina au diametrul de
50
Un sarcomer este unitatea forfo-functionala a muschiului striat, fiind delimitata de 2
membrane Z ( membrana Z imbarte discurile clare in 2 jumatati egale, asadar, un sarcomer este
alcatuit dintr-un disc intunecat si doua jumatati de discuri clare )
Printre miofilamentele de miozina patrund capetele miofilamentelor de actina, la
nivelul carora se afla o regiune activa unde, in timpul contractiei, se produce legarea actinei cu
miozina
Troponina si tropomiozina sunt proteine reglatoare atasate de miofilamentele de
actina si miozina
In repaus, legaturile dintre miofilamentele de actina si miozina sunt impiedicate sa
se formeze de catre proteinele reglatoare troponina si tropomiozina.
Sistemul de tubuli T deriva din sarcolema si are rol in contractie.

Comanda si controlul muschilor se realizeaza ierarhizat:

-
Cortex motor si arii de asociatie
-
Ganglioni bazali
-
Neuroni de origine a cailor piramidale si extrapiramidale
-
Cerebel
-
Maduva spinarii

Fiziologia fibrei musculare:

 Proprietatile muschilor sunt: comune ( excitabilitatea proprietatea stimulilor de a
actiona la stimuli ) si specifice ( contractibilitatea manifestarea reactiei fata de stimuli si
elasticitatea proprietatea muschiului de a se intinde si de a se comprima sub actiunea unei
forte externe si de a reveni la starea initiala dupa ce forta a incetat sa mai actioneze )
Contractibilitatea consta in capacitatea muschiului de a dezvolta o tensiune mecanica
interna variabila in fibrele musculare striate situate intre capetele de origine si de insertie a
muschiului striat sau de a se scurta ( contractii izotonice / izometrice )
Extensibiliatea este propritatea muschiului de a se alungi pasiv sub actiunea unei forte
exterioare
Elasticitatea muschiului este proprietatea muschiului de a se deforma sub actiunea unei
forte si de a reveni pasiv la forma intiala
Baza anatonica a elasticitatii o contituie fibrele elastice din structura perimisiumului
Muschiul se contracta ca raspuns la actiunea unui implus nervos.
Pentru a produce o contractie, stimulul trbuie sa aiba o anumita intensitate prag
( muschiul respecta legea totul sau nimic, reactionand cu aceeasi amplitudine la stimuli prag
sau supraliminali )
Stimularea muschilor este realizata de unitati motorii
Unitatea motorie = ansamblul format din ramificatiile unui singur axon al unui
motoneuron si fibrele musculare pe care acestea de inerveaza
Muschii striati pentru miscari fine, precise ( buze, maini, ochi, etc ) au unitati motorii
compuse din 5-10 fibre musculare
Muschii striati pentru miscari grosiere ( muschi scheletici mari muschii coapselor,ai
bratelor ) au unitati motorii compuse din 100-150 fibre musculare
Placa motorie este ansamblul format din terminatia butonata a axonului motoneuronului
si sarcoplasma fibrei striate

Compozitia biochimica a muschiului:

Muschiul contine 75-80 % apa si 20 % reziduu uscat ( substante organice si anorganice )
Reziduurile uscate sunt 99% subtstanta organica si 1 % substanate minerale
Substantele anorganice sunt reprezentate de Ca2+ ( predomina in muschi ) si saruri de Mg2+
si PO3- ( in cantitate mai mica )
Substante neproteice cu rol energogen sunt:
-
Glicogenul
-
Glucoza
-
ATP ( adenozintrifosfat )
-
CP ( creatinfosfat )
Proteine din muschi sunt:
-
Contractile ( actina si miozina )
-
Necontractile ( mioglobina )
-
Reglatoare ( troponina si tropomiozina )

Fiziologia contractiei musculare:

Impulsul nervos, ajuns la nivelul placii motorii, declanseaza deschiderea canalelor
ionice pentru Ca2+ a carui concentratie creste in butonul sinaptic
 Cresterea concentratiei de ioni de calciu din butonul sinaptic determina
eliberarea acetilcolei din butonul terminal in spatiul sinaptic
Sarcolema este foarte cutata la nivelul placii motorii si in aceste cute sunt situati
receptorii specifici pentru acetilcolina
Acetilcolina difuzeaza prin spatiul sinaptic si se ataseaza de receptorii specifici
din sarcolema, deschizand canalele ionice si initiind astfel depolarizarea
membranei
Impulsul nervos ( P.A. ) difuzeaza dinspre sarcoplasma spre ineriorul fibrei prin
intermediul tubilot transversali ( T )
Totodata se deschid si canalele ionice pentru Ca2+, care va patrunde in
sarcoplasma ( este momentul cuplarii fenomenelor bioelectrice (excitatie) cu cele
mecanice (contractia) ).
Ulterior, enzime specifice vor degrada acetilcolina.
Potentialul de actiune este scurt si se incheie inainte de a fi evidenta contractia,
interval numit perioada de latenta
In perioada de latenta, inainte de scurtarea fibrelor au loc fenomene de cuplare a
excitatiei cu contractia
-
Potentialul de actiune se propaga in interiorul fibrelor musculare, de-a
lungul unor formatiuni tubulare transversale, pana la nivelul reticolului
endoplasmatic
-
Reticulul endoplasmatic elibereaza Ca2+, care difuzeaza pana la nivelul
miofilamentelor
-
Ca2+ se ataseaza la troponina, care isi schimba pozitia si indeparteaza
propomiozina din regiunea activa a miofilamentelor de actina.
-
Miofilamentele de miozina interactioneaza cu cele de actina ( Ca 2+
determina formarea compelcului acto-miozinic )
Dupa legarea miozinei cu actina, are loc glisarea miofilamentelor de actina
printre cele de miozina si contractia ( scurtarea ) miofilamentelor, cu consul de
energie.
Energia necesara contactiei este furnizata de hidroliza ATP-ului, catalizata de
enzima miozin-ATP-aza
Enzima miozin-ATP-aza este activa de catre Ca2+
Dupa contractie are loc refacerea blocajelor proteinelor interpuse intre capetele
miofilamentelor de actina si miozina

Mecanismele biochimice ale contractiei musculare:

Ca2+ , eliberat in sarcoplasma de catre RE, favorizeaza formarea complexului acto-miozinic
Complexul actomiozin creste activitatea miozin-ATP-azei si implicit hidroliza ATP,
generatoare de energie.
miozin-ATP-aza
1. ATP ------------------------> ADP + H 3PO4 + energie
 Creatinfosfatul (CP), mic rezervor de energie tisulara, reface in repaus ATP, care va fi
utilizat in timpul contractiei
contractie
2. CP + ADP ---------------------> ATP + creatinina

relaxare
CP + ADP <-------------------- ATP + creatinina

Prin metabolizarea anaeroba a nui mol de glucoza se elibereaza energia necesara

sintezei de ATP, conform reactiei

3. Glucoza + 2ADP + 2 H3PO4--------------------> 2Acid lactic + energie

O cincime din acidul lactic este metabolizat pana la produsi finali, in prezenta
oxigenului.
Oxigenul suplimentar consumat de muschii striati scheletici, in timpul repausului, se
numeste datorie de oxigen

CP + ADP = ATP + creatina

C6H12O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 38 ATP
C6H12O6 + 2 ATP = 2 C3H6O3 ( acid lactic ) + 4 ATP
C3H6O3 ( acid lactic ) + O2 = CO2 + H2O + ENERGIE
Tabel: variatia unor parametri in repaus si in contractie
Parametri In repaus In contractie
Consum de oxigen / min 250ml ( 0,25 l ) 3750 ml ( 3,75l )
Debit circulator / min 5l 25 l
Debit respirator / min 8l 120-160l
Datoria de oxigen 0 12-15l

Acidul lactic este toxic pentru organism, acesta acumulandu-se se creeaza o datorie de
oxigen.
Oxidarea anaeroba se produce in proportie de 5%, pe cand cea aeroba se produce in
proportie de 95%.
In urma oxidarii aerobe se produc 2 moli de ATP la un mol de glucoza, in timp ce in
cazul celei aerobe se produc 38 moli ATP la un mol de glucoza.

La un muschi scheletic, perioada de contractie este de 0,0 3 0,04 s ( 30-40 ms ) si cea

de relaxare este de 50ms ( 0, 5 s )
La un muschi cardiac, perioada de contractie este de 0,3 s ( 300 ms ) si cea de relaxare
este de 0,5s ( 500 ms )
La un muschi neted, perioada de contractie este de 4 s ( 4000ms ) si cea de relaxare
este de 15s ( 15000ms )
 Fibra musculara striata
ATP

ADP 2AD enzime ATP + AMP

P

ADP + CP ATP + creatina

enzime

glicogen
ADP ATP

acid piruvic
Acid piruvic Acid lactic

ADP
ATP

O2 CO2 +
H2O

Tipuri de contractii:
Alaturi de fenomenele electrice, consecutive transmiterii impulsului nervos la nivelul placii
motorii, contractia musculara se manifesta si prin fenomene mecanice si termice
Fenomenele mecanice sunt datorate variatiei de tensiune dintre fibrele msuculare, in
timpul derularii unei contractii.
Din punctul de evedre al fenomenelor mecanice se disting 3 tipuri de contractii:
1. Contractii izotonice
-
se exteriorizeaza prin miscare ( deplasarea parghiilor osoase )
-
lungimea muschiului variaza, dar tensiunea ramane constanta
-
muschiul se contracta, deoarece tensiunea dezvoltata de fibrele lui
este mai mare decat greutatea pe care muschiul trebuie sa o
deplaseze
 -
in astfel de contractii dupa ce muschiul a atins tensiunea necesara
deplasarii greutatii, tensiunea din fibrele musculare ramane constanta
pe toata durata contractiei.
Contractiile muschilor netezi sunt intotdeauna izotonice
2. Contractii izometrice
-
Nu se exteriorizeaza prin miscare, ci prin caldura si lucru mecanic
intern
-
Muschiul nu se scurteaza
-
Tensiunea in fibre creste, asa cum se intampla cand apucam o
greutate, dar nu reusim sa o ridicam
-
In acest caz, tensiunea generata de msuchi este prea mica pentru a
ridica greutatea
-
Lungimea fibrelor ramane constanta
-
Acest tip de contractie este prezenta la orice muschi in fata initiala a
activitatii si predomina la muschii cu actiune tonica (muschii posturali)
Exemplu : muschii maseteri, muschii posturali

3. Contractii auxotonice:
-
Este cea in care variaza atat lungimea cat si tensiunea muschiului

In conditii fiziologice, cele doua tipuri de contractii se asociaza si se succes in timpul

diverselor activitati, dar mereu prima este cea izometrica, urmata apoi de cea izotonica sau
auxotonica
Un muschi scheletic se contracta, dezvoltand diverse tensiuni pemtru diverse perioade
de timp, ca raspuns la stimuli cu intensitati si frecvente de actiune diverse.
Variatiile contractiilor sunt in functie de numarul de unitati motorii stimulate si de
numarul fibrelor musculare ale unitatilor motorii.
Secusa = contractia produsa de fibrele unei unitati motorii in urma actiunii unui singur
stimul
Miografia = inregistrarea grafica a activitatii musculare
In miografia secusei se disting 3 faze:
1. Perioada de latenta ( 1-10 ms )
-
Intervalul de dupa aplicarea stimulului si pana la cuplarea escitatie cu
contractia
-
In aceasta perioada incepe sa creasca tensiunea din muschi, dar nu
apar modificari pe miograma
2. Perioada de contractie ( 40ms )
-
Corespunde activarii legaturii dintre miozina si actina ( formarea
complexului actomiozinic )
-
Tensiunea in fibre creste pana la atingerea valorii maxime
-
Pe miografie, ii corespunde curba ascendenta
-
Contractia musculara ( care pleaca de la nivelul unei placi motorii) din
aceasta perioada incepe inainte de finalizarea fenomenelor de
 dispartie a potentialului de actiune si se propaga cu o viteza de 3-
5m/s, cuprinzand intreg muschiul
-
(???)Secusa are o durata variabila, astfel ca perioada de contractie
este de 7,5m/s in muschii care realizeaza miscari fine si rapide
(unitatea motorie contine 5-10 fibre musculare ) si de 100m/s in
muschii care realizeaza miscari prelungite si puternice ( unitatea
motorie contine 100-150 fibre musculare )
3. Perioada de relaxare ( 50 ms )
-
Corespunde reintrarii Ca2+ in reticulul endoplasmatic
-
Tesiunea in fibre scade pana la 0
-
Muschiul revine la lungiea initiala
-
Pe miografie ii corespunde curba descendenta, mai lunga pentru ca
dureaza mai mult in timp
Durata de propagare a undei de depolarizare de-a lungul fibrei este de 2-5 ms, la viteza
de 12m/s ( fibra se afla in perioada refractara, adica nu raspunde la alti stimuli )
Durata secusei pentru muschiul striat este de 100ms
Secusele se produc rar in organism; o succesiune de secuse este frisonul
Contractiile fuzionate sunt de tipul: tetanos incomlet, tetanos complet, tonus muscular
Tonusul muscular ( contractia tonica ) se formeaza in cazul unor impulsuri motorii cu
frecventa redusa care produs secuse musculare doar in cateva unitati motorii
Tonusul muscular = stare de tensiune usoara, pe care o prezinta orice muschi relaxat in
organism.
Tonusul muscular este de natura refleza, fiind dependent de inervarea senzitiva si
motorie a muschiului
Rolul tonusului muscular:
-
Usureaza efectuarea contractiei musculare
-
Mentine forma corpului
-
Mentine pozitia bipeda
-
Mentine oasele in articulatii
In cazul in care impulsurile sunt rapide, repetate, succesive si de durata, contractia
devine tetanica prin insumarea secuselor ( impulsurilor )
Daca intervalul dintre cei 2 stimuli consecutivi este mai mare decat suma dintre perioada
de latenta si faza de contractie, cel de-al doilea stimul va actiona in faza de relaxare si se va
produce un tetanos incomplet
Daca stimulii au o frecventa mica tetanosul este incomplet ( 5stimuli/s ), inregistrandu-se
o miografie cu platou dintat ( deoarece apar relaxari incomplete intre stimulari )
Daca intervalul dintre cei 2 stimuli consecutivi este mai mic decat suma dintre perioada
de latenta si faza de contractie, cel de-al doilea stimul va actiona in faza de relaxare si se va
produce un tetanos complet
Daca stimulii au frecventa mare, tetanosul este complet ( 10 stimuli/s ), inregistrandu-se
o miografie cu platou drept ( deoarece, muschiul nu se mai relaxeaza intre stimulari )
Daca stimulii au o frecventa prea mare, apare tetenos complet cu oboseala musculara
( 50 stimuli/s )
 Muschii au o slaba eficienta mecanica ( aproximativ 50% ), mare parte de energia
furnizata de ATP este pierduta prin caldura, muschii fiind pricipalele organe producatoare de
caldura )
Atat contractia cat si relaxarea necesita energie.
Surse energetice ale contractiei:
Moleculele de ATP sunt singurele surse de energie utilizate direct de fibrele musculare
pentru sustinerea contractiilor. Din acest motiv, in timpul contractiilor ATP se teface mereu prin
una din umaroarele 3 metode:
1. Fosforilarea directa pe baza energiei eliberate de descompunerea creatinfosfatului
(CP ), care produce o molecula de ATP
-
Nu necesita oxigen
-
Se produce o molecula de ATP la o molecula de creatinfosfat
descompusa
-
CT ( creatinfosfat) se acumuleaza in celula si are rolul de a stoca
energie pentru sinteza ATP
-
Rezervele musuclare de CT scad rapid in eforturi musculare intense
-
Sustine maxim 8 contractii/ s
2. Glicoliza anaeroba cu formarea de acid piruvic si ulterior acid lactic si 2 molecule ATP
-
Nu necesita oxigen
-
Descompunerea unei molecule de glucoza produce 2 molecule de ATP
si acid lactic
-
Este mai putin eficienta decat glicoliza aeroba, dar asigura producerea
rapida a ATP-ului
-
Poate fi folosita in scurte perioade de efort muscular intens
-
Asigura 3 minute de contractie maxima
3. Glicoliza aeroba, pe calea ciclului Krebs ( o succesiune de reactii, in urma carora,
dintr-o molecula de glucoza, se refac 38 de molecule de ATP )
-
Necesita oxigen
-
Descompunerea unei molecule de glucoza produce 38 de molecule de
ATP
-
Poate folosi ca surse de energie (inlocuitoare ale glucozei) acizi grasi si
proteine
-
Asigura energia pentru exercitii lungi, de rutina

Forta musculara este dependenta de :

-
numarul unitatilor motoare inervate ( cu cat sunt mai multe, cu atat
muschiul dezvolta o putere de contractie mai mare )
-
volumul muschiului ( cu cat aria sectiunii trasversale este mai mare cu
atat forta contractiilor este mai mare )
-
frecventa stimulilor motorii ( frecventa mare produce tetanosuri ),
ceea ce explica de ce forta musculara este afectata de oboseala
musculara
 -
gradul de intindere a fibrelor musculare ( forta este mai mare daca
mushciul este mai intins, adica in sarcomere, miofilamentele de actina
se suprapun numai prin capetele lor de miofilamentele de miozina )

Crampele musculare ( carceii ) sunt consecinta acumularii de acid lactic in muschi

( muschiul se aciduleaza , oboseste si devine rigid )
Relaxarea musculara are loc prin retragerea calciului in reticulul sarcoplasmatic si
desfacerea complexelor acto-miozina
Muschiul diafragm este alcatuit dintr-o portiune centrala fibroasa si una periferica
musculara
Diafragmul este strabatut:
Dinspre cavitatea abdominala inspre cutia toracica de:
-
Vena cava inferioara
-
Canalul toracic ( vas limfatic mare )
Dinspre cutia toracica inspre cavitatea abdominala de:
-
Aorta
-
Esofag
-
Nervii splanhnici
-
Nervul vag
Toti muschii abdominali sunt lati, dar dupa orientarea fibrelor musculare se clasifica in :
drepti, oblici si transversi
Muschii abdominali participa la formarea peretilor abdominali.
Prin contractia musculaturii abdominale este favorizata circulatia venei cave inferioare, in
sens opus gravitatiei, De asemenea mai sunt favorizate procese precum defecatia, expiratia.
Muschiul maseter este cel mai puternic muschi masticator
Oasele gatului sunt reprezentate de 7 vertebre cervicale si osul hioid.
Osul hioid este singurul os nearticulat din corp.
Osul hioid se afla deasupra laringelui, la baza limbii, este nepereche si are forma de
potcoava.
Muschii hioidieni au rol in stabilizarea laringelui, a planseului bucal si a limbii.
In plan superficial, gatul este acoperit de tegument sub care se afla muschi striati
Anterior, gatul este traversat de caile respiratorii: laringe si trahee ( partial )
Anterior de laringe se afla glanda tiroida
Posterior de glanda tiroida se afla glandele paratiroide
Posterior fata de caile respiratorii se afla cele digestive ( faringele si esofagul )
De o parte si de alta a liniei mediane se afla vasele sangvine ( arterele carotide si venele
jugulare )
Carotida poate fi palpata in zona submandibulara, anterior de muschiul
sternocleidomastoidian
Lateral de artera carotida comuna se afla nervul vag si lateral de nervul vag se afla nervul
frenic
Nervul frenic inerveaza muschiul diafragm
Partea cervicala a lantului ganglionar paravertebral ( ganglionul cervical inferior, mijlociu si
superior ) se afla de o parte si de alta a esofagului
 La nivelul trunchiului, mentinerea pozitiei verticale a corpului se datoreaza:
Muschilor antigravitationali:
-
Fesieri
-
Marele dorsal
-
Trapez
-
Abdominali
Muschii extensori:
-
Muschii jgheaburilor vertebrale
In timpul mersului, centrul de greutate se schimba de pe un picior pe altul
In muschi, incluziunile citoplasmatice sunt reprezentate de glicogen
Miofibrilele sunt elementul contractil al fibrei musculare
Membrana Z ( membrana intunecata ) se afla in mijlocul dicurilor clare si are rolul de a
solidariza MIOFIBRILELE in timpul contractiei musculare, prinzandu-se de partea interna a
sarcolemei.
Miofilamentele de actina sunt lungi si subtiri si se insera la un capat pe membrana Z,
celalalt capat ( liber ) patrunde printre miofilamentele de miozina, care sunt groase si scurte.
Unui miofilament de miozina ii corespund 6 miofilamente de actina
Banda H este spatiul din discul intunecat, delimitat de capetele miofilamentelor de actina.
Banda H contine numai miofilamente de miozina, pe cand discul intunecat poate contine
si miofilamnete de actina ( in timpul contractiei )
Latimea benzii H depinde de starea fiziologica a fibrei musculare: relaxata / contractata.
Discul intunecat contine atat miofilamente de miozina cat si miofilamente de actina.
Atat fibra musculara striata, cat si cea cardiaca sunt organizate in sarcomere, insa, spre
deosebire de fibra striata care este cilindrina, fibra cardiaca este ramificata si de dimensiuni mai
mici.
Fibra cardiaca ( celula miocardica contractila ) contine discuri intercalare, prin care celulele
musculare comunica electric.
Celula miocardica necontractila intra in structura tesutului excitoconductor, situat in
grosimea miocardului.
Celula miocardica necontractila:
-
are forma alungita sau fuziforma
-
contine miofibrile
-
isi pastreaza striatiile, dar sunt incomplet delimitate
-
au un nucleu mic
-
sarcoplasma este bogata in glicogen
Celule musculara neteda este si aceasta fuziforma, precum cea necontractila miocardica.
Energia convertita in lucru mecanic determina eficienta contractiilor izotonice
Tonusul muscular este mentinut prin intermediul reflexelor miotatice
Tonusul muscular este controlat de :
-
paleocerebel
-
corpii striati
-
nuclei din trunchiul cerebral vce contin neuronii de origine ai
fasciculelor extrapiramidale
Tonusul muscular este controlat prin stimularea sua inhibarea motoneuronilor gamma.
 Tunica musculara a tubului digestiv de la cele 2/3 inferioare ale esofagului pana la anus
contin fibre musculare netede.
Sfincterele sunt formate din musculatura neteda circulara ingrosata
Muschii netezi au proprietati specifice ( automatism si plasticitate ) si comune cu muschi
striati ( excitabilitate si contractibilitate )
Excitabilitatea fibrelor musculare netede este mai scazuta decat a celor striate
Secusele musculaturii netede au faza de latenta mai lunga si faza de relaxare foarte lunga,
amplitudinea contractiei fiind mica.
Muschii netezi se pot contracta automat, independent de controlul nervos
Contractiile peristaltice ale musculaturii netede a stomacului sunt automate, datorita unui
centru de automatism ( peace-maker ) situat in peretele gastric la nivelul marii curburi.
Plasticitatea muschilor netezi consta in mentinerea unui tonus muscular constant in
conditiile in care cavitatile organului respectiv isi variaza volumul
Tonusul muscular al muschilor netezi nu scade cand volumul se micsoreaza si nu creste
cand acesta se mareste.
Proteinele favorizeaza cresterea oaselor
Vitamina D participa la mentinerea echilibrului fosfocalcic si la metabolismul oaselor
Vitamina D ( antirahitica ) se gaseste din abundenta in uleiul de peste , lapte, oua, unt.
In conditii izometrice, fibrele musculare se ingroasa, muschiul se hipertrofiaza
In conditii izotonice, caracteristice muschilor lungi, care efectueaza miscari mecanice,
fibrele musculare devin suple, elastice si se alungesc.
Oboseala musculara apare datorita tulburarilor neuro-musculare
Daca gradul de intindere a muschiului este de 3 ori mai mare ( in cazul aplicarii unei forte )
decat normal aar rupturi musculare
Distrofiile musculare presupun reducerea progresiva a masei muschilor striati si a nervilor
care ii enerveaza.
Se cunosc circa 60 de distrofii musculare
Distrofiile musculare sunt mostenite genetic, doar un numar mic de distrofii fiind produce
de boli autoimune
Nu exista terapii care sa vindere distrofiile musculare.
Centrul de greutate se afla in cavitatea abdominala anterior de vertebrele lombare.
Echilibrul postural se realizeaza prin actiunea antagonica a 2 grupe de muschi aflate pe
partea anterioara si respectiv pe partea posterioara a trunchiului si membrelor inferioare.
Contractiile tonice reprezinta tonusul muscular
In cazul muschilor viscerali, excitantul nu mai este influx nervos, ci depolarizare spontana
a unora dintre fibre
In muschii viscerali placile motorii lipsesc, transmiterea influcurilor de la o celula la alta se
face prin punctile existenete intre celule ( discuri intercalare )
Actiunea enzimatica a complexului actomiozinic produce scindarea ATP, care este produs
prin oxidare aeroba in ciclul Krebs
Faza de contractie dureaza intre 10-40ms
Faza de relaxare consta in repolarizarea membranelor si reintroducerea, cu consum
energetic a calciului in RE, deci reinstalarea starii de repaus.
 Fibra musculara se supune legii totul sau nimic, dar muschiul in situ are contractie
gradata, determinata de cresterea numarului de unitati motorii activare, in functie de
intensitatea si frecventa stimulilor.
Intensitatea si freceventa stimulilor determina numarul de unitati motorii activate
Forta de contractie este maxima cand intra in activitate toate fibrele muschiului respectiv
Forta musculara variaza intre 3,6 si 10kg/cm 2 (Newtoni)
30% din energia chimica este convertita in lucru mecanic si 70 % in caldura
Muschii sunt generatori de caldura prin tonusul muscular si prin frisoase ( secuse )
Exista o caldura de repaus ( componenta a termogenezei ) si o caldura de activitate.
Tonusul psotural este mentinut cu participarea unor parghii osteoarticulare.
In faza de latenta si de contractie a unei secuse energia este produsa anaerob, pe cand in
faza de relaxare a unei secuse, energia este produsa aerob.
Hipoxia apare in eforturile musuclare de mare intensitate, fiind produsa de deficiente de
oxigen.
Oboseala musculara apare in urma unui efort muscular prelungit.
Cauzele oboselii musculare:
-
scaderea randamentului energetic
-
acumularea de acid lactic
-
lipsa de oxigen
-
epuizarea substantelor macroergice ( ATP, CP )
-
epuizarea glucozei
-
epuizarea mediatorilor chimici de la nivelul placilor motorii
In distrofiile musculare, sensibilitatea musculara scade pana la disparitie.
Muschiul gastrocnemian ( posterior ) produce extensia piciorului
Muschiul fibular ( anterior ) produce flexia piciorului
Elasticitatea muschilor amortizeaza efectul miscarilor rapide si impiedica eventualele
rupturi musculare in timpul contractiilor bruste.
Datorita elasticitatii muschiul isi recapata forma si dupa o eventuala comprimare.
Contractia izometrica- muschiul se contracta, dar nu se scurteaza, variind doar tensiunea.
In contractia izometrica tensiunea este maxima
Secusa: perioada de latenta ( 0,01s = 10ms ), de contractie ( 0, 04 s = 40 ms ), de relaxare
( 0, 05 s = 50 ms )
In total secusa ( contractie unica ) dureaza 0,1 s = 100ms
Tonusul muscular = contractie tetanica indusa de sistemul nervos care trimite 200-
300stimuli / s.
Oboseala musculara se inregistreaza cu ajutorul ergografului, utilizand contractiile
muschiului flexor al degetului mijlociu al mainii.
Ritmul contractiilor muschiului flexor al degetului mijlociu al mainii ar trebui sa fie de 30
contractii/minut
Daca exista o slaba irigare cu sange, oboseala msuculara survine mai rapid.
Diafragma este un muschi lat, in forma de cupola
De o parte si de alta a liniei mediale se afla muschii drepti abdominali, care prezinta
anterior muschiul piramidal si lateral muschii oblici si transvers
Muschiul deltoi ridica membrul pana la orizontala rezultand abductia umarului
 Notiuni elementare de igiena si patologie ale sistemului muscular

1. Oboseala musculara
Simptome:
-
Inabilitate fizica de contractie
-
Scaderea precizie miscarilor
-
Scaderea fortei si excitabilitatii musculare
-
Lungirea perioadei de relaxare sau chiar disparitia relaxarii
( contractura musculara )
-
Durerei musculare ( febra musculara )
Cauze:
-
Acumularea de acid lactic
-
Perturbari nervoase (Aprovizionare cu oxigen limitata, poluanti, stres )
-
Productia de ATP este sub nivelul nevoilor energetice ale fibrelor
musculare
Tratament:
-
Practicarea constanta a exercitiilor fizice
-
Evitarea suprasolicitarii musculare
2. Atrofie musculara
Simptome
-
Scade masa unuia sau mai multor muschi
Cauze
-
Paralizii datorate accidentelor care produc denervari
-
Lipsa miscarii de recuperare dupa unele paralizii
-
Sedentarism
-
Obezitate
Tratament
-
Masaje
-
Antrenamente
Hipertrofia musculara se poate obtine prin exercitii coordonate
3. Intinderi si rupturi musculare
Simptome:
-
Dureri articulare si musuclare vii, ca de arsura
-
Febra musuclara tardiva, dupa 24h de la efort
-
Hematom
-
Tumefiere
-
Echimoza
Cauze:
-
Exercitii fizice incorect organizate
-
Suprasolicitarea musuclaturii
-
Meziuni in muschi
-
Rupturi si hemoragii in masa musculara
 -
Necroze in vasele mici
-
Accidente
-
Rupturi de tendoane
Tratament
-
Evitarea suprasolicitarii musuclare
-
Repaus
-
Tratament indicat de medic
-
Crioterapie ( masaj usor cu gheata, comprese reci )
4. Distrofia musculara Duchenne
Simptome:
-
Deteriorare lenta, treptata a tuturor muschilor
-
Stari de slabiciune
-
Invaliditate tot mai grava
-
Se manifesta mai ales la tinerii baieti
-
Moartea individului in jurul varstei de 20 de ani
Cauze:
-
Mutatie genetica la nivelul cromozomului X
-
ARN-m nu codifica sinteza unei proteine care intra in alcatuirea
citoscheletului fibrei musculare
Tratament:
-
Terapie genetica
-
Transplant de celule musculare
5. Distrofia fascioscapulohumerala
Simptome
-
Retroprogresia scapulelor ( scapule aripi )
-
Ridicarea bratelor
-
Indivizii isi pot pastra capacitatea de a merge tot restul vietii
Cauze
-
Transmitere autozomal dominanta
Tratament
6. Atrofie musculara Becker
Simptome
-
Modificari ale proteinelor contractile musculare
-
Debut la 2-16 ani
-
Evolutie lenta pana la 35 de ani
Cauze
-
Genetice
Tratament
-
Antrenamente dirijate
-
Masaje terapeutice benefice
7. Miastenia Gravis
Simptome:
-
Oboseala musculara progresiva
 -
Dificultati la mestecat, inghitit
-
Modificari de mimica
-
Afectarea activitatii musculaturii respiratorii
Cauze:
-
Boala autoimuna, care se manifesta prin inhibarea transmiterii
influxului nervos la nivelul placilor neuromusculare, prin blocarea
receptorilor pentru acetilcolina prin anticorpi.
Tratament

Tendonul lui Ahile face parte din muschiul gastrocnemian

Nervul sciatic aoare ca o linie alba, marcata de o linie rosie ( vas de sange ) intre muschii
triceps si semimembranos ai coapsei.
Muschiul reactioneaza la stimuli mecanici, termici si electrici, chiar si chimici (???)
Cloroformul sau eterul sunt anestezice
Cu solutie alcoolica de carmin 1% si glicerina se pot evidentia striatiile fibrei musculare
Cu albastru de metilen se pot evidentia si nucleii fibrelor musculare.
Frisonul este o contractia automata
Fibrele striate formeaza muschii scheletici, musculatura limbii, a faringelui, 1/3 superioara
a esofagului si unele sfinctere.
Mana poseda un aparat muscular complex si are muschi numai pe fata sa palmara si in
spatiile interosoase.
Piciorul poseda muschi atat anterior cat si posterior.
In jurul articulatiei soldului se gasesc muschii fesieri
La coapsa, muschii sunt grupati in loja anterioara, laterala si posterioara.
Sub muschiul croitor se afla muschiul cvadriceps.
In partea mediala a coapsei gasim cei 3 muschi adductori ( mare, scurt, lung ) si muschiul
drept medial. Acesti 4 muschi determina prin contractia adductia coapselor.
Aponevroza lobara este punctul de origine a marelui dorsal
La gamba, in plan cuperficial se afla tricepsul sural, iar in plan profund muschiitibial
posterior si flexori ai degetelor
Muschii din planul profund al gambei determina extensia labei piciorului
Membrana care delimiteaza fiecare fibra musculara in parte se numeste endomisium. Sub
endomisium se afla sarcolema
Viteza de propagare a impulsului nervos intr-o fibra musculara este de 30 m/s ( la neuron
era 100-120m/s pt cel mielitic si 10-12 m/s pentru cel amielitic )
Potentialele unitatilor motorii ( subliminale) se sumeaza, rezultand potentialul de placa.
Manifestarile electrice ale contractiei musculare : transmiterea impulsului nervos
Manifestarile chimice ale contractie musculare sunt intiate prin mecanismele de cuplare
excitatie-contractie
Metabolismul muscular este anaerob in primele 45-90 s ale unei efort muscular moderat
sau intens, timp necesar aparatului cardiovascular sa regleze aportul de oxigen
Aparatul cardiovascular asigura aportul de oxigen necesar metabolismului aerob al fibrelor
musculare in decurs de 45-90 s
 In primele 2 minute de efort fizic, necesitatile energetice sunt satisfacute in mare parte
aerob.
Secusa poate fi izometrica sau izotonica
Tetanos incomplet = 10-20 stimuli/s
Tetanos complet = 50-100 stimuli/s
Toate contractiile voluntare din organism sunt tatanosuri si nu secuse.
Secuse in organism sunt frisonul si sistola miocardica.
Oboseala musculara se datoreaza si este proportionala cu rata epuizarii glicogenului
muscular, la care cpntribuie si scaderea PH-ului intracelular, prin acumularea acidului lactic, care
inhiba unele enzime.
Distrofiile musculare ( miopatii ) se diferentiaza clinic in functie de distributia selectiva a
grupelor musculare afectate.
Distrofiile musculare sunt afectiuni ereditare cu caracter degenerativ, in care tesutul
muscular este inlocuit succesiv cu tesut sclero-adipos.
Distrofiile musculare determina si retractii tendinoase, ajungandu-se la deformari mai
mult sau mai putin severe a trunchiului si membrelor.
Miopatiile apar frecvent in periada copilariei si adolescentei, si mai rar dupa varsta de 30
de ani, la varstnici crescand din nou incidenta bolii.
Fibrele nervoase pot fi deconecatate de la muschi prin degenerescenta valeriana.
Muschiul la care s-a intrerupt legatura nervoasa trebuie tinut 2-4 zile la temperaturoi de 2-
3C
Fibra musculara striata este alcatuita din miofibrile, alcatuite din miofilamente de miozina
si actina.
O miofibrila este alcatuita din 1500 fibre de miozina si 3000 de actina.
Un miofilament de miozina este inconjurat de 6 miofilamente de actina
Un miofilament de actina este inconjurat de 3 miofilamnente de miozina.
Banda Hensen = banda H
Caracteristicile proteinei miozina:
-
Are structura fibrilara
-
Manifesta reactivitate mare la ioni
-
Are puternice proprietati catalitice
-
Favorizeaza desfacerea legaturilor macroergice din molecula de ATP
-
Intervine in reglarea cantitatii de energie necesara contractiei
musculare
-
Proprietatile sale enzimatice sunt activate de ionii de Ca2+ si Mg2+
Caracteristicile proteinei actina:
-
Structura fibrilara
-
Poseda proprietati enzimatice
-
Catalizeaza hidroliza ATP-ului
Un filament de actina este format din actina, tropomiozina si troponina.
Tropomiozina este infasurata in spirala in jurul actinei, impiedicand atractia din
miofilamentele de actina si miozina
Troponina ataseaza tropomiozina de actina; avand o puternica afinitate pentru Ca 2+ initiaza
contractia.
 Mioglobina are structura si proprietati asemanatoare hemoglobinei
Mioglobina fixeaza reversibil oxigenul, formand oximioglobina
Oximioglobina este o rezerva locala de oxigen.
Miogenul este un amestec de enzime ce intervine in procesele biochimice ale contractiei.
Potentialul de repaus al fibrei musuclare este de -90mV, iar potntialul de actiune este de
+35mV
Viteza de propagare a potentialului de actiune ( in toate directiile ) a fibrei musculare este
de 4m/s (???)
Potentialele de actiune din fibra musculara pot fi inregistrate cu ajutorul oscilografului.
Parametrii excitabilitatii musculare sunt reobaza, timpul util si cronaxia.
Muschiul este cu atat mai excitabil cu cat reobaza si cronaxia sunt mai mici.
Cronaxia muschilor striati este de 0,1-0,5ms
Cronaxia este mai mare la fibrele rosii decat la cele albe
Fibrele albe sunt mai excitabile decat fibrele rosii.
Cronaxia este mai mica la flexori decat la extensori
Muschii extensori sunt mai putin excitabili decat muschii flexori.
Mecanismele biochimice ale contractie musculare sunt:
a. Transformarea ATP in ADP, cu eliberare de energie ( 12.000 cal/mol )
Atp-ul, catalizat de miozina, formeaza ADP si H3SO4 + E ( 12kcal/mol )
b. Resinteza ATP din ADP si PC ( fosfocreatina )
Creatinfosfatul ( CP ) si ADP produc o reactie in dublu sens cu formare de ATP si
creatina
c. Degradarea glicogenului si a glucozei, cu formare de ATP si eliberare de energie.
1 mol de glucoza impreuna cu 2 moli de ADP, prin degradare anaeroba ( dependenta
de energie ), formeaza 2 moli de ATP si acid lactic
1 mol de glucoza, impreuna cu 38moli de ADP, prin degradare aeroba ( dependenta de
energie ), formeaza 38 de moli de ATP , CO2 si H2O
d. Refacerea glicogenului.

Fibrele musculare netede au acelasi mecanism de contractie ca si cele striate, dar

dispozitia particulara a miofibrilelor, precum si unele particularitati ale proteinelor contractile la
acest nivel fac ca viteza de reactie sa fie mica, iar durata perioadei de contractie si relaxare sa fie
mare
In conditii unui mediu rece, termogeneza creste prin intermediul tonusului muscular, daca
temperatra corpului nu poate fi mentinuta apar frisoanele, care au drept consecinta producerea
de caldura.
In cazul oboselii musculare descompunerea ATP este mult mai mare decat sinteza
acestuia.
Revenirea muschiului la lungimea initiala este mult mai intensa atunci cand se reduce
mult din tractiunea exercitata asupra acestuia.
Incordarea neuro-psihica, munca ontr-un mediu poluat chimic sau fonic pot fi cauze ale
oboselii musculare.
Distrofiile musculare sunt maladii sex-linkate, care se transmite de la mama purtatoare la
fii.
 Distrofia Duchene apare cu frecventa de 1/5000.
Distrofia Duchene consta in atrofie graduala si slabiciune musuclara accentuata, tesutul
musuclar fiind inlocuit cu cel adipos ( speranta de viata pana la 20 de ani)
Substantele organice proteicee din mucchi se pot gasi in sarcoplasma acestora
( mioglobina ) si in miofibrile ( actina, miozina, troponina, tropomiozina )
Substantele organice neproteice din muschi cu rol energetic sunt glicogenul, trgliceridele,
ATP-ul, creatina, fosfocreatina.
Substante anorganice prezente in muschi sunt reprezentate de sarurui minerale si de
diferiti ioni ( Ca, Mg, Na, K , Cl )
Dupa tesutul nervos, cel muscular striat este cel mai excitabil.
Contractilitatea este proprietatea muschiului de a dezvolta tensiune asupra punctelor sale
de origine si insertie.
In timpul contractiei, muschiul isi schimba forma, nu si volumul.
Experimental s-a demostrat ca stimularea electrica a unui muschi, intr-un punct situat la
distanta de insertia nervoasa, provoaca o contractie egala, dar mai lenta decat stimularea
nervoasa.
Actomiozna hidrolizeaza ATP cu eliberare de energie, necesara contractiei
Relaxarea muschiului scheletic presupune incetarea impulsurilor, spre deosebire de
muschiul neted care are inervatie vegetativa dubla, antagonista
ATP intervine atat in contractie cat si in relaxare.
Resinteza ATP se face pe baza CP, a carui resinteza se face pe baza energiei eliberate prin
degradarea aeroba a glucozei, pana la acid lactic.
In contractiile izotonice muschiul se scurteaza sub actiunea unei tensiuni pasive,
constante.
In faza de lantenta se obtine energie din ATP
Cea mai mare parte a acidului lactic va fi dus in ficat de unde se va resintetiza glucoza.
Dupa terminarea efortului, oxigenul va consuma mult oxigen pentru a mobiliza excesul de
acid lactic si pentru a reface rezervele de ATP si CP.
Contractiile musculare nu au loc daca in mediu este excesiv de frig ( rigiditate de
degradare ), iar daca este excesiv de cald este posibila denaturarea ireversibila a proteinelor
elastice.
Secusa muschiului neted dureaza aproximativ 1 minut, pe cand cea a muschiului striat
dureaza 0,1s
De apofizele arcului vertebral se prin muschii scheletici ai spatelui.
Grefe osoase = transplant de periost.
Sunt muschi ai antebratului marele palmar, micul palmar, rotndul pronator, lungul
supinator.
Sunt muschi ai gambei lungul peronier si scurtul peronier.
Muschii toracali au rol in inspiratie, iar cei abdominali in expiratie.
Planta = laba piciorului.
Tendoanele se intalnesc la muschii lungi, iar aponevrozele la muschii lati si scurti.
Enervatia somatica senzitiva a muschiului striat este reprezentata de dendritele neuronilor
din ganglionii spinali si ganglionul Gasser de pe traseul nervului trigemen ( fibre aferente ce
pornesc de la proprioceptorii musculari )
 Sistemul T = sistem tubular transversal
Reticolul endoplasmatic = sistem tubular longitudinal.
Disc A (DI) = disc intunecat anizotrop ( care nu are aceeasi proprieteti in toate directiile )
Disc I (DC) = disc clar izotrop.
Diametrul fibrei musuclare este de 10-100
Sarcoplasma contine ribozomi liberi
Sarcoplasma este putina
Sarcolena este subtire
Miofibrilele sunt organite specifice din structura fibrei musculare ( celula musculara )
Miofibrilele sunt alcatuite din 4500 de miofilamente ( 3000 de actina si 1500 de miozina )
Sunt incluziuni ergastice glicogenul, grasimile si mioglobina.
In muschii pentru miscari fine 1 motoneuron stimuleaza 3-6 fibre, pe cand in cei pentru
miscari grosiere 1 motoneuron inerveaza sute de fibre.
Potential de repaus al fibrei musuclare poat fi se de (-80)-(-100)mV
Durata de propagare a depolarizarii de-a lungul fibrei este de 2-5ms la viteza de 12m/s
Viteza de propagare a impulsului de-a lungul sarcolemei catre miofibrile este de 30m/s,
realizandu-se prin intermediul membranelor sistemului T si a reticolului endoplasmatic.
La nivelul fibrei musculare potentialul de actiune determina:
-
Eliberarea de calciu care difuzeaza spre miofibrile
-
Leharea miozinei de actina
-
Se formeaza actomiozina ca prodce hifroliza ATP, din care rezulta ADP,
H3PO4 si energie
-
Sub actiunea energiei se produce glisarea filamentelor de actina
printre cele de miozina
-
Se diminueaza lungimea discului clar
-
Are loc contractia ( se scurteaza fibra musculara )
-
RE reacumuleaza rapid calciu scazand concentratia acesuuia din jurul
miofibrilelor, proces ce se realizeaza cu consum de energie prin
hidroliza altei molecule de ATP
-
Se desface legatura dintre actina si miozina
-
Muschiul se relaxeaza
ATP se hidrolizeaza in prezenta actomiozinei in ADP , H3PO4 si energie care va fi utilizata
pentru contractie.
Concomitent se hidrolizeaza CP, rezultand creatina, H3PO4 si energie care va fi utilizata
pentru refacerea ATP din ADP si H3PO4
Glucoza, prin catabolizare rezulta energie pentru refacerea CP din creatina si H 3PO4
Glucoza se catabolizeaza:
1. Anaerob
-
Glucoza este degradata in acid piruvic
-
Acidul piruvic este degradat in acid lactic ( C3H6O3 ) si energie, acre
este suficienta pentru sinteza a 2 moli de ATP
Acidul lactic in celula musculara inhiba activitatea enzimelor, tulbura
contractia musculara
 4/5 din acidul lactic ajunge in ficat unde se transforma in glucoza prin
gluconeogeneza, in timp ce doar 1/5 din acidul lactic se oxideaza pana la
produsi finali, eliberand energia necesara transformatii celor 4/5 de acid
lactin in glucoza.
Glicoliza anaeroba asigura contractia in eforturi intense de scurta durata
2. Aerob
-
Glucoza este degradata in acid piruvic
-
Acidul piruvic este degradat in acetil-coenzima A
-
Acetilcoenzima A, la nivelul mitocondriei, in prezenta oxigenului, este
degradata pana la CO2 si H2O, eliberanduse energia necesara sintezei a
38 moli de ATP
Glicoliza aeroba sustine eforturile puternice si prelungite.
In eforturi mult prea mari, aportul de oxigen nu este suficient si atunci catabolizarea
glucozei se va face aerob, ducand la acumularea de acid lactic in muschi
Umiditatea crescuta, aerul rece favorizeaza aparitia de artroze, scpondiloze, reumatism,
iar aerul cald si radiatiile calorice produc dureri musculare datorate evaporarii apei si pierderii
de sare prin transpiratie.
Trepidatiile, vibratiile puternice ale unor aparate vibratile ( ciocane pneumatice, scule cu
vibratii continue ) genereaza distrugeri de tesut osos, tulburari de irigatii sangvine.
Radiatiile ionizate, radiatiile X si radiatiile radioactive produc distrugeri de tesut osos.
Anumite substante toxice, vaporii de plumb, oxizii de mangan, pesticidele duc la anumite
intoxicatii, iar in cazuri grave acestea sunt urmate de paralizii ale muschilor.
Artrite = inflamatii articulare
Periostite = inflamatii ale priostului
Miozite = inflamatii ale muschiului
Artritele, preiostitele, miozitele si reumatismul cardio-vascular sunt boli produse de
numerosi germeni microbieni si virotici( reumatism infectios )
Amigdalitele inflamate, cariile dentare sunt adevarate focare de infectie care pot sa
raspnadeasca microbi spre inima si articulatii.
In cazul scoliozei deasupra si dedesuptul curburii toracice apar curburi de compensatie,
pentru mentinerea echilibrului corpului.
La caderile pe umar se rupe clavicula.
In caderile pe cot se poate produce luxatia umarului.
In cazul entorsei, la cateva ore apare un edem, iar la 1-2 zile apar echimoze tardive
( hemoragie profunda )
Luxatia poate fi trauatica, patologica ( ca urmare a unui proces infectios, mai ales
tuberculos ) si congenitala ( din nastere luxatia coxo-femurala )
In cazul luxatiei mebrul se lungeste sau se scurteaza.
Luxatia poate fi insotita si de fracturi
In general reumatismul semnifica orice imbolnavire a articulatiilor
Artrita = reumatism inflamator
Artroza = reumatism cronis degenerativ
Alte reumastime mai sunt: poliatrita cronica evolutiva, spondilita achilopoetica,
reumatismul articular acut( acesta poate imbolnavi si inima )
 Reumatismul articular acut etse produs de streptococcul hemolitic din grupul A, care in
conditii favorizante la copii in anotimpurile reci si umede, poate da nastere unui reumatism
cronic.
Initial streptococul hemolitic A infecteaza amigdalitele, dand nastere la o angina, care
duce la aparitia reumatismului.
Atunci cand actiunea diverselor grupe de muschi determina mentinerea unui atitudini, a
unei posturi vorbim despre travaliu static, iar cand acestea realizeaza o miscare, vorbim despre
travaliu dinamic.
Indiferent de natura statica sau dinamica a travaliului muscular acesta exercita o anumita
forta.
Efectul contractiei musculare poate fi tradus prin travaliu mecanic.
Intinderea se caracterizeaza prin echimoze si durere localizata.
Indinderea se vindeca in 3-7zile.

Rupturile musculare presupun durere locala violenta, echimoza, varsaturi, colaps

Distrofiile musculare, alturi de cauzele genetice pot avea si cauze endocrine
( hipertiroidism ), toxice ( alcoolism ), medicamentos ( tratament cu corticosteroizi, penicilina,
etc), afectiune neoplazice.
Miastenia este caracterizata prin slabirea fortei muschilor globilor oculari, a musuclaturii
faringieni si faciale, acestea dand aspectul de zambet miastenic cu ridicarea buzelor fara a
deschide gura.
Simptome ale miasteniei sunt: tulburari de deglutitie ( bolnavul se ineaca, aspira lichide in
tarheea, regurgititie nazala ), voce slaba, vorbire deficitara, gura permanent deschisa
( mandibula atarnand ), uneori bolnavul isi sustine cu mana mandibula sau chiar extremitatea
cefalica.

Denumirea Parti componente Numar de Denumirea oaselor

segmentului oase
Neurocraniul ( bolta, 8 oase 2 perechi ( temporale, parietale )
baza )
4 neperechi ( frontal , occipital, etmoid, sfenoid )
Scheletul capului Viscerocraniul 14 oase 6 perechi ( Maxilar superior, palatine,
22 de oase zigomatice, nazale, lacrimale, cornetele nazale
interioare )

2 neperechi ( vomer, mandibula )

Coloana vertebrala 33 34 oase 7 cervicale
12 toracale
5 lombare
5 sacrale
Scheletul 4-5 coccigiene
trunchiului Coaste 24 oase 7 perechi adevarate
59 de oase 3 perechi false
2 perechi flotante
Osul stern 1 os De acest os se articuleaza 10 perechi de coaste si
clavicula
 Centura scapulara 2 oase Clavicula
Scheletul Scapula ( omoplat )
membrelor Scheletul bratului 1 os Humerus
superioare Scheletul antebratului 2 oase Radius
64 de oase Ulna/cubitus
( 2* 32 ) Scheletul mainii 27 oase 8 carpiene
5 metacarpiene
14 falange
Centura pelviana 2 oase (???) Cele 2 oase coxale se articuleaza posterior si
Scheletul anterior si formeaza pelvisul
membrelor Scheletul coapsei 1 os Femur
inferioare Scheletul gambei 2 oase Tibie
64 de oase Peroneu/ fibula
( 2*31 + 2 rotule ) Scheletul piciorului 26 de oase 7 tarsiene
5 metatarsiene
14 falange

Grupa Subgrupa Muschiul Actiunea muschiului

Muschii Muschii mimicii Frontal Incretirea pielii fruntii
capului (pielosi ai Orbiculari ai pleoapelor Inchid pleoapele
capului) Orbiculari ai gurii Inchid orificiul bucal
Occipital
Buccinator
Mental
Zigomatici
Muschii Temporali Ridica mandibula si o
masticatori Maseteri Proiecteaza inapoi
ridica mandibula , o
proiecteaza inainte, lateral
Pterigoidieni
Coboara mandibula
Suprahioidieni Masticatie
Muschii limbii Masticatie si deglutitie
Muschii 4 drepti si 2 oblici. Miscarile globului ocular
extrinseci ai
globului ocular
Muschii In contractie unilaterala
gatului rotesc capul de partea
Muschiul sternocleidomastoidian opusa sau inclina capul spre
aceeasi parte

In contractie bilaterala
apleaca capul
Pielos al gatului Increteste pielea gatului
Hioidieni
 Scaleni
Platisma ( pielos al gatului ???)
Muschii Muschii spatelui Trapezi Ridica umarul ( aproprie
trunchiului si ai cefei omoplatii prin contractie )

Participa la inclinarea
capului pe partea respectiva

Prin contractia ambior trag

capul pe spate
Ridicatori ai scapulei Ridica umarul

Inclina coloana vertebrala

de aceeasi parte
Romboid Aproprie scapulele de
coloana vertebrala
Dorsali ( marii dorsali) Cei mai lati muschi ai
corpului

Coboara si rotesc bratele

inauntru - adductie
Dintati Se gasesc in plan profund
muschii expiratori
coboara coastele
muschii inspiratori
ridica coastele

Muschii Pectoralii mari Rotesc medial bratele cand

toracelui acestea atarna pe langa
corp

Cand bratul este ridicat il

coboara la orizontala

Realizeaza flexia bratelor,

incrucisandu-le la piept
Pectoralii mici Trag scapulele inainte si in
jos
muschii inspiratori
auxiliari ridica
coastele
Marele dintat ( dintatii anteriori / serratus ) Executa miscari ale scapulei
inspiratori auxiliari
ridica bratele la
verticala
Intercostali externi muschi inspiratori
Intercostali interni muschi inspiratori
Subclaviculari inspiratori auxiliari
se gasesc intre
clavicula si prima
coasta pe care o
ridica
 Diafragm Miscarile respiratorii
Muschii Drepti abdominali Flexeaza toracele sau
abdomenului bazinul pe torace
Oblici externi Flexeaza bazinul pe torace

In contractie unilaterala
rotesc toracele de partea
opusa

muschi expiratori
accesori coboara
coastele
Oblici interni Flexeaza bazinul pe torace

Rotesc toracele de aceeasi

parte
Transvers Formeaza centura
contractila a abdomenului

muschi expirator
accesor trag
coastele spre linia
mediana si le
coboara
Muschii Muschii Deltoid grupati in jurul articulatiei scapulo- Proiecteaza bratul inainte si
membrului umarului humerale inapoi pana la orizontala -
superior abductie
Muschii bratului Bicepsi brahiali pe fata anterioata a bratului Flexori ai antebratului
Brahiali pe fata anterioara
Coracobrahiali pe fata anterioara
Triceps brahiali pe fata posterioara a bratului Extensori ai antebratului
Muschii Flexori ai degetelor pe fata anterioara a
antebratului antebratului
Pronatori ai mainii pe fata anterioara a Rotesc mana spre interior
antebratului
Extensori ai degetelor pe fata posterioara a
antebratului
Supinatori ai mainii pe fata posterioara a Rotesc mana spre exterior
antebratului
Muschii mainii Proprii fata palmara
Muschii Muschii Fesieri in jurul articulatiei coxofemural Asigura mentinerea
membrului bazinului verticala a corpului
inferior
Extensia coapsei pe bazin

Rotatia laterala a coapsei

Muschii coapsei Croitor pe fata anterioara Flexori ai coapsei pe bazin

Flexori ai gambei pe coapsa

Cvadriceps femural pe fata anterioara Extensori ai gambei in

prelungirea coapsei

Se fixeaza pe tibie prin

tendonul rotulian
Vast medial pe fata anterioara
Adductori ( profunzi ) Aproprie coapsele
-sunt in numar de 3 muschi ( adductor lung
pe fata anterioara, ceilalti 2 se afla pe fata
posterioara )
Biceps femural ( crural ) pe fata posterioara Flexori ai gambei
Semitendinosi pe fata posterioara Flexori ai gambei
Semimembranos pe fata posterioara
Muschii gambei Extensori ai degetelor si tibiali anteriori pe Flexori dorsali
fata anterioara a tibiei
Extensori ai degetelor
Pronatori ai piciorului pe fata anterioara a Ridica marginea externa si o
gambei coboara pe cea interna
Muschii peronieri scurt si lung in loja laterala
Flexori ai degetelor pe fata posterioara a
gambei
Supinatori ai piciorului pe fata posterioara Ridica marginea interna a
plantei si o coboara pr cea
externa
Triceps sural = gastrocnemian + solear
Gastrocnemieni ( gemeni ) pe fata Extensia piciorului pe
posterioara gamba

Ridicarea in varful
picioarelor

Se leaga de picior prin

tendonul lui ahile
Solear pe fata posterioara
Muschii Se gasesc atat pe fata dorsala cat si pe planta Realizeaza flexia sau
piciorului extensia degetelor
Aproprie sau departeaza
degetele