Sistemul osos

Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați, Facultatea de Medicină și Farmacie,

Departamentul Medicină Dentară
 Membrul Inferior
Membrele inferioare sunt destinate staticii şi locomoţiei şi
sunt formate din centura pelviană şi scheletul membrului
inferior liber.
 Centura pelviană
• Este formată din cele două oase coxale, care leagă
membrul inferior liber cu coloana vertebrală,
constituind împreună cu osul sacrum şi vertebrele
coccigiene bazinul osos.
• Scheletul membrului inferior liber este format din trei
segmente:
- scheletul coapsei alcătuit din osul femur; la nivelul
articulaţiei genunchiului se adaugă rotula situată
anterior;
- scheletul gambei format din două oase lungi – tibia şi
fibula;
- scheletul piciorului constituit din 26 de oase dispuse în
trei grupe: tarsul (7 oase), metatarsul (5 oase) şi oasele
degetelor (14 falange).
 Coxalul
• Coxalul (os coxae) este un os plat,
embriologic structurat din trei oase: ilionul,
situat cranial, dorsal şi lateral, ischionul,
caudal şi dorsal, şi pubisul – ventral.
• Ele se sudează definitiv între 12 – 16 ani la
fete şi 13 – 18 ani la băieţi.
• Corpurile acestor oase formează cavitatea
acetabulară (acetabulum), care se află pe
faţa exterioară a coxalului, este orientată
antero-lateral şi inferior şi se articulează cu
capul femurului.
 Femurul
• Este un os tubular lung constituit din
corp şi două epifize.
• Pe epifiza proximală e situat capul
femurului în centrul căruia se află
foseta capului femurului pentru
inserţia ligamentului capului
femurului. Capul priveşte antero-
superior şi puţin medial.
 Oasele Gambei
• Scheletul gambei este format din două
oase tubulare lungi: tibia, situată
medial, şi fibula, situată lateral.
• Tibia este mai voluminoasă decât fibula
deoarece greutatea corpului se
transmite la oasele tarsiene numai prin
tibie.
• Ele sunt unite prin extremităţile lor
proximale şi distale, fiind separate prin
spaţiul interosos al gambei.
• Fibula este un os tubular lung care, la
fel, prezintă un corp şi două epifize.
 Oasele piciorului
• Oasele piciorului sunt dispuse în trei grupe:
tarsul, metatarsul şi oasele degetelor.
• Tarsul este un masiv osos care ocupă jumătatea
posterioară a piciorului. Este alcătuit din şapte
oase dispuse în două rânduri:
- rândul posterior cu două oase suprapuse:
astragalul deasupra şi calcaneul dedesubt;
- rândul posterior constituit din cinci oase:
navicularul, cuboidul şi trei cuneiforme. Cele
şapte oase ale tarsului formează o boltă concavă
inferior, pe care se sprijină greutatea corpului.
Oasele degetelor piciorului
• Scheletul degetelor de la picior se
aseamănă cu falangele degetelor de la
mână numai că sunt mai scurte. Degetul I
se numeşte haluce, iar degetul V – deget
mic.
• Cu excepţia halucelui, care are numai
două falange – una proximală şi una
distală, fiecare deget are câte trei falange
– proximală, medie şi distală.
MIOLOGIA
• Activitatea muşchilor depinde de trei proprietăţi esenţiale ale
ţesutului muscular: excitabilitatea, contractilitatea şi elasticitatea.
• Excitabilitatea este capacitatea muşchiului de a reacţiona la anumite
excitaţii.
• Contractilitatea este capacitatea muşchiului de a-şi schimba forma
sub acţiunea excitaţiei şi de a exercita o tracţiune la extremităţile
sale. În felul acesta se realizează deplasarea segmentelor corpului
sau fixarea lor într-o anumită poziţie.
• Elasticitatea este proprietatea muşchiului de a reveni la forma
iniţială după încetarea contracţiei.
 Clasificarea muşchilor
• Clasificarea muşchilor scheletici are loc în raport cu: regiunile corpului; forma şi structura;
funcţia; dezvoltarea; articulaţiile; orientarea fasciculelor musculare; aşezarea anatomo-
topografică.
• 1. În conformitate cu regiunile corpului, deosebim:
- muşchii capului -muşchi mimici
-muşchi masticatori
-muşchii organelor de simţ
- muşchii trunchiului - muşchii spatelui, toracelui şi abdomenului;
- muşchii membrului superior - muşchii centurii scapulare
- muşchii braţului
- antebraţului şi ai mâinii
- muşchii membrului inferior - muşchii centurii (muşchii bazinului)
- muşchii coapsei, gambei şi ai piciorului.
Clasificarea muşchilor
• 2. După formă şi structură:
- muşchi fusiformi (caracteristici pentru membre):
- muşchi lungi, scurţi şi laţi (Ultimii sunt specifici pentru trunchi)
În conformitate cu formele geometrice :
- muşchi circulari, pătraţi, deltoizi, trapezi, romboizi
Dacă fibrele musculare ale muşchiului sunt situate de o singură parte a
tendonului şi sub un unghi faţă de el, muşchiul se numeşte unipenat,
iar dacă astfel de fascicule se află de ambele părţi ale tendonului,
muşchiul se numeşte bipenat. După numărul capetelor de origine
deosebim muşchi cu două, trei sau patru capete.
Clasificarea muşchilor
• 3. În raport cu funcţia exercitată deosebim:
-muşchi flexori
-extensori
-abductori
-adductori
-pronatori
-supinatori
-rotatori
Clasificarea muşchilor
• 4. În conformitate cu dezvoltarea există:
- muşchi autohtoni
- truncopetali
- truncofugali.
Clasificarea muşchilor
• 5. După numărul articulaţiilor peste care trec:
-muşchi uniarticulari (toţi muşchii scurţi)
-muşchi biarticulari
-muşchi poliarticulari
 Clasificarea muşchilor
• 6. După direcţia fasciculelor musculare:
-muşchi oblici
-transversali
-orbiculari
-muşchi cu fasciculele musculare longitudinale drepte.
Clasificarea muşchilor
• 7. După aşezarea anatomotopografică:
- muşchi superficiali şi profunzi
- interni şi externi
- mediali şi laterali
Muşchii capului

• Muşchii capului pot fi grupaţi în:

1. Muşchii organelor de simţ (se vor studia odată cu organele de
simt)
2. Muşchii masticatori
3. Muşchii mimici
 Muşchii masticatori
• Muşchiul maseter: partea
superficială îşi are originea pe
marginea inferioară a osului
zigomatic şi 2/3 anterioare ale
arcului zigomatic, cu inserţia pe
tuberozitatea maseterică a
mandibulei, iar partea profundă se
prinde pe treimea posterioară a
arcului zigomatic şi se inseră pe faţa
externă a apofizei coronare a
mandibulei.
• Muşchiul temporal, m. temporalis,
prin originea sa ocupă fosa
temporală şi printr-un tendon
puternic se inseră pe procesul
coronoidian al mandibulei.
• Muşchiul pterigoidian medial, are originea
în fosa pterigoidiană a apofizei omonime a
osului sfenoid şi se inseră pe tuberozitatea
pterigoidiană a unghiului mandibulei,
unde fiind unit cu muşchiul maseter printr-
o fâşie aponevrotică, constituie o ansă
cinematică musculară, care cuprinde în
concavitatea sa mandibula.
• Muşchiul pterigoidian lateral, are
originea de pe faţa maxilară a
aripilor mari ale sfenoidului şi de
pe apofiza pterigoidiană a
aceluiaşi os şi se inseră pe colul
mandibulei, pe discul
intraarticular, pe capsula
articulaţiei temporomandibulare.
Muşchii mimicii
• În funcţie de repartiţia lor deosebim patru grupe de muşchi:
- muşchii din jurul orbitei;
- muşchii din jurul orificiului nazal;
- muşchii din jurul orificiului bucal;
- muşchii din jurul conductului auditiv extern.
Muşchiul orbicular al ochiului
• Format din fascicule musculare preponderent
semicirculare şi mai puţin circulare, este alcătuit
din trei părţi: palpebrală, orbitală şi lacrimală.
• Partea palpebrală este cuprinsă în grosimea
pleoapelor, ale căror fascicule musculare se
interţese în regiunea unghiului lateral al ochiului.
• Partea orbitală, este aşezată pe aditus orbită,
fasciculele musculare groase având originea pe
circumferinţa orbitei.
• Partea lacrimală, reprezintă o parte desprinsă
din porţiunea palpebrală, luând naştere de pe
creasta lacrimală şi de pe peretele dorsal al
sacului lacrimal.
• Muşchiul nazal, are o porţiune
transversală şi alta alară care merge pe
cartilajul aripei nasului şi pe sept.
• Acţiune: Partea transversală determină
constricţia orificiului nazal, iar cea alară
realizează dilatarea acestui orificiu.
• Muşchiul depresor al septului
nazal, intră în componenţa părţii
alare a muşchiului nazal şi se
inseră pe partea cartilaginoasă a
septului nazal.
• Acţiune. Trage septul nazal în jos.
• Muşchiul piramidal al nasului,
este un muşchi subţire cu
originea pe osul şi cartilajul nazal
şi inserţia în pielea frunţii.
• Acţiune. Contracţia lui determină
formarea cutelor transversale la
nivelul pielii rădăcinii nasului.
• Exprimă emoţii dureroase,
ameninţare.
• Muşchiul orbicular al gurii, este dispus în
profunzimea buzelor, constituind un inel eleptic ce
înconjoară orificiul bucal;
• Este format din două porţiuni: labială şi marginală.
• Înălţimea acestui muşchi este identică
dimensiunilor verticale ale coroanelor incisivilor
maxilei şi mandibulei.
• Partea labială, mai îngustă, ocupă marginea liberă
a buzelor. Fasciculele musculare se întind de la un
colţ al gurii la celălalt unde la întâlnirea lor
formează comisura labială.
• Partea marginală, este formată din fascicule de
fibre ce aparţin muşchilor dispuşi radiar în jurul
orificiului bucal.
• Acţiune. Porţiunea labială închide orificiul bucal, iar
când intervine şi porţiunea marginală are loc o
închidere forţată a acestuia.
• Muşchiul ridicător al buzei
superioare, are origine pe
marginea infraorbitală a
maxilei şi se termină în
tegumentul plicii naso-labiale.
• Acţiune. Ridică buza
superioară şi contribuie la
formarea şanţului nazolabial.
• Muşchiul depresor al buzei
inferioare, cu originea pe
baza mandibulei şi inserţia în
pielea şi mucoasa buzei
inferioare.
• Acţiune. Coboară buza
inferioară, exprimând ironia.
• Muşchiul ridicător al unghiului gurii,
are originea în partea superioară a
fosei canine şi se inseră în comisura
labială.
• Acţiune. Este ridicător al comisurii
labiale şi buzei superioare, exprimând
agresivitatea.
• Muşchiul depresor al unghiului gurii,
are originea pe faţa externă a bazei
mandibulei; fasciculele musculare
converg către comisura labială.
• Acţiune. Coboară comisura labială,
lungeşte şanţul nazolabial, exprimând
tristeţe, dispreţ, dezgust.
• Muşchiul buccinator, este cel mai profund muşchi
pielos, contribuie la formarea obrajilor, având
originea pe creasta buccinatorie a mandibulei, pe
apofiza alveolară a maxilei, ce corespunde dinţilor
molari, de unde fibrele sale converg spre comisura
labială, unde fibrele inferioare se încrucişează cu
cele superioare şi trec în buze.
• Între mm. buccinator şi maseter se găseşte o
masă de grăsime, care formează corpul adipos al
obrazului
• Acţiune. Apasă obrazul spre dinţi, iar împreună cu
orbicularul gurii, exercită presiuni asupra
alimentelor în timpul masticaţiei. Când cavitatea
bucală este plină cu aer, el îl comprimă şi îl
expulzează cu forţa, astfel participând la fluierat şi
cântatul cu instrumentele de suflat, de unde şi
numele de “muşchi ai trompetiştilor”
• Muşchiul mental, porneşte de la
proeminenţele alveolare ale
incisivilor şi caninilor, de unde
coboară iradiind în pielea gropiţei
bărbiei.
• Prin contracţia sa participă la
propulsarea buzei inferioare
înainte.
• Muşchiul zigomatic mic, pleacă de pe
osul zigomatic, de unde fasciculele sale
cu direcţie infero-medială se întreţese
în pielea colţului gurii şi a buzei
superioare.
• Acţiune. Contribuie la ridicarea buzei
superioare, formarea şanţului
nazolabial şi la exprimarea dispreţului.
• Muşchiul zigomatic mare, are aceeaşi
origine şi inserţie ca şi precedentul,
contribuind prin contracţia sa la
provocarea râsului, dând feţei expresia
veseliei.
• Împreună cu zigomaticul mic ridică
buza superioară.
• Muşchiul rizoriu, este un muşchi
subţire inconstant, are originea în
pielea obrazului şi fascia maseterică şi
se inseră la comisura labială.
• Acţiune. Este responsabil de gropiţa
din obraji şi prin contracţia sa măreşte
diametrul transversal al fantei bucale,
exprimând veselie, râs.
• Muşchii din jurul pavilionului
urechii la om sunt puţin dezvoltaţi.
• Sunt în număr de trei: m.
auricularis anterior; m. auricularis
superior; m. auricularis posterior.
• Ei pleacă de pe planurile osoase şi
aponevrozele vecine şi se inseră pe
cartilajele urechii.
• Acţiune. Fiind subdezvoltaţi, au o
influenţă redusă asupra
pavilionului urechii.
Muşchii bolţii craniene