Sunteți pe pagina 1din 12

3.

MĂDUVA SPINĂRII
Măduva spinării este acea porţiune a sistemului nervos central situată în canalul
vertebral. Este formată din suprapunerea unor segmente numite mielomere sau neuromere.
Fiecare neuromer emite câte o pereche de nervi spinali.
De sus în jos, măduva spinării prezintă urmatoarele porţiuni:
• Cervicală, cu 8 neuromere: C1 - C8
• Toracică, cu 12 neuromere: T1 - T12
• Lombară, cu 5 neuromere: L1 - L5
• Sacrată, cu 5 neuromere: S1 - S5
• Coccigiană, cu un neuromer

3.1. Configuraţia exterioară


Limitele măduvei spinării sunt:
- Superioară, care corespunde unui plan ce trece prin tuberculul anterior şi
prin marginea superioară a arcului posterior al atlasului; pe substanţa
nervoasă limita superioară o constituie extremitatea inferioară a
decusaţiei piramidale;
- Inferioară, se află la nivelul vertebrei L2.
În sens longitudinal, măduva spinării nu ocupă întregul canal vertebral (numai 2/3
superioare). Această „ascensiune aparentă” a măduvei este consecinţa ritmului mai rapid de
creştere al coloanei vertebrale, comparativ cu cel al măduvei spinării, până în luna a 3-a de
viaţă intrauterină măduva ocupând întreg canalul vertebral.
Consecinţele "ascensiunii aparente" a măduvei spinării sunt:
- sub corpul vertebrei L2 se găsesc numai firul terminal şi rădăcinile
ultimilor nervi spinali, cu direcţie aproape verticală;
- rădăcinile nervilor spinali au direcţie oblică spre găurile intervertebrale;
- nu mai există corespondenţă între numărul vertebrei şi cel al
neuromerului.
Formula lui Chipault exprimă relaţia care există între o vertebră N şi neuromerul din
dreptul acesteia. Astfel :
- în regiunea cervicală, procesului spinos N îi corespunde neuromerul N+1
- în regiunea toracală superioară (T1 -T5), procesului spinos îi corespunde
neuromerul N+2
2
- în regiunea toracală inferioară (T6 -T10), procesului spinos N îi
corespunde neuromerul N+3
- procesului spinos T11 îi corespund neuromerele lombare 3,4,5.
- proceselor spinoase T12-L2 le corespund neuromerele sacrate şi
coccigian.
Forma măduvei spinării este aceea de cordon cilindric, uşor turtit anteroposterior, care
prezintă două porţiuni mai îngroşate:
- intumescenţa cervicală, între vertebrele C5 - T2, locul de origine al
nervilor spinali ce vor forma plexul brahial.
- intumescenţa lombară, între vertebrele T10 - L2, unde îşi are originea
nervii care vor intra în structura plexurilor lombar şi sacrat.
Extremitatea efilată a intumescenţei lombare se numeşte con terminal şi se
prelungeşte cu firul terminal care se inseră pe faţa posterioară a coccigelui. Firul terminal
împreună cu rădăcinile ultimilor nervi spinali formează "coada de cal".
Măduva spinării urmează curburile coloanei vertebrale, fiind menţinută relativ imobilă
în porţiunea centrală a canalului vertebral prin mijloacele de fixare ale sale.
Mijloacele de fixare ale măduvei spinării sunt:
- firul terminal, trabeculele spaţiului subarahnoidian, ligamentele dinţate ale piei mater
şi nervii spinali care sunt fixaţi la nivelul găurilor intervertebrale prin tecile durale care îi
însoţesc până la acest nivel.
Din punct de vedere descriptiv, măduva spinării prezintă o faţă anterioară, o faţă
posterioară şi două feţe laterale.
Faţa anterioară prezintă:
- fisura mediană anterioară
- şanţurile colaterale anterioare, origine aparentă a rădăcinilor anterioare ale
nervilor spinali
- cordoanele anterioare
Faţa posterioară prezintă:
- şanţul median posterior
- şanţurile colaterale posterioare, origine aparentă a rădăcinilor posterioare ale
nervilor spinali
- cordoanele posterioare; la nivelul acestora, C1 – T3, pe suprafaţa acestora,
există şanţul paramedian posterior, care separă la suprafaţă cele două fascicule
spinobulbare.
Feţele laterale prezintă cordonul lateral, cuprins între şanţul colateral anterior şi cel
posterior, de aceeaşi parte.
3

3.2 Raporturile măduvei spinării


Măduva spinării este învelită în meningele spinal, prin intermediul căruia are raporturi
cu pereţii canalului vertebral.
Pe o secţiune transversală, între măduva spinării şi canalul vertebral, există spaţiul
perimedular.
Spaţiul perimedular este divizat de dura mater în :
- spaţiul epidural, în care se găsesc plexul venos vertebral intern şi grăsime
semifluidă.
- spaţiul meningeal care conţine:
- arahnoida
- spaţiul subarahnoidian, care conţine lichid
cerebrospinal şi ligamentele dinţate.
- pia mater.
Raporturile măduvei spinării cu pereţii canalului vertebral sunt:
- anterior – feţele posterioare ale corpilor vertebrali cervicali, toracali şi
lombari, discurile intervertebrale, ligamentul vertebral longitudinal posterior.
- posterior – lamele arcului vertebral, ligamentele galbene, baza proceselor
spinoase.
- lateral – pediculii vertebrali, găurile intervertebrale, baza proceselor articulare.

3.3. Structura măduvei spinării:


3.3.1 Structura microscopică a măduvei
Măduva spinării este formată din substanţă nervoasă cenuşie, situată la interior, care
este înconjurată de substanţă albă.
Substanţa cenuşie are aspectul unei coloane continue care, pe secţiune transversală,
are forma literei "H"; în mijloc prezintă un orificiu, canalul ependimar, care se continuă în sus
cu cavitatea ventriculului IV.
Pe secţiune transversală, substanţa cenuşie este formată din două bare sagitale
legate între ele de o bară transversală.
Fiecare bară sagitală prezintă:
- un corn anterior, de formă aproximativ patrulateră, căruia i se descriu un
cap şi o bază
4
- un corn posterior, mai lung, mai subţire, care prezintă un vârf , un cap ,
un col şi o bază
- un corn lateral, între neuromerele C8 - L2.
Bara transversală se numeşte comisura cenuşie şi este subîmpărţită de canalul
ependimar într-o comisură preependimară şi alta retroependimară.
Substanţa albă este organizată în cordoane. În fiecare jumătate a măduvei spinării
există:
- cordonul anterior, delimitat de fisura mediană anterioară şi de cornul anterior;
cele două cordoane anterioare sunt legate între ele prin comisura albă.
- cordonul posterior, situat între cornul posterior şi şanţul median posterior,
continuat prin septul median posterior până la comisura cenuşie
-cordonul lateral, situat între cornul anterior şi cel posterior.

3.3.2. Structura microscopică a măduvei spinării


3.3.2.1. Substanţa cenuşie a măduvei spinării este formată din corpi
neuronali, fibre nervoase amielinice, celule gliale şi vase de sânge.
După lungimea axonilor, neuronii sunt de două feluri: de tip Golgi I şi de tip Golgi II.
Neuronii de tip Golgi I sunt celule cu axon lung. În funcţie de destinaţia axonului, aceştia sunt
de trei feluri.
1. Neuronii radiculari anteriori. Axonul acestora formează rădăcina anterioară a
nervului spinal.
- neuronii somatomotori alfa şi beta sunt situaţi în capul cornului anterior.
Axonii acestora se termină în plăcile motorii ale muşchilor striaţi. Aceşti
neuroni primesc aferenţe din fasciculul piramidal, din fascilulele
extrapiramidale şi de la ganglionii spinali.
Înainte de a părăsi substanţa cenuşie, axonii acestor neuroni emit o colaterală scurtă
care face sinapsă cu neuronii Renshaw, aceştia descărcându-se înapoi pe neuronul
striomotor, printr-o sinapsă inhibitorie. Rolul neuronilor Renshaw este de a modela influxul
nervos elaborat de neuronul somatomotor.
- neuronii gama sunt aşezaţi în capul cornului anterior. Axonii acestora se
termină în plăcile motorii ale porţiunilor contractile ale fusurilor
neuromusculare. Primesc aferenţe prin fasciculele extrapiramidale (mai
ales reticulospinale) sau de la ganglionii spinali prin neuroni intercalari.
Impulsurile transmise de neuronii gama determină contracţia porţiunilor
periferice ale fusurilor neuromusculare, având drept consecinţă
întinderea porţiunii centrale a fusului neuromuscular şi excitarea
5
terminaţiilor senzitive ale acestuia. De la acestea, impulsurile aferente
ajung la motoneuronii alfa, care determină contracţia reflexă a
musculaturii somatice. În acest fel, se realizează reflexele de întindere,
miotatice sau cele de flexiune. Totalitatea conexiunilor descrise anterior
poartă denumirea de "bucla gama".
- Neuronii lissomotori sau visceromotori simpatici sunt aglomeraţi în
coarnele laterale, neuromerele C8 - L2. Axonii acestor neuroni părăsesc
trunchiul nervului spinal, formând ramura comunicantă albă a acestuia;
sunt fibre preganglionare, care vor ajunge la ganglionii simpatici
laterovertebrali.
2. Neuronii cordonali îşi trimit axonii în substanţa albă, constituind cordoanele
măduvei spinării. Sunt situaţi mai ales în coarnele posterioare. Primesc aferenţe de la
ganglionii spinali.
După traiectul intramedular al axonului, neuronii cordonali se clasifică în:
- neuroni homolaterali, care îşi trimit axonii în cordoanele de aceeaşi
parte.
- neuroni heterolaterali, ai căror axoni se încrucişează pe linia mediană şi
trec în cordoanele de partea opusă.
- neuroni bilaterali.
Din punct de vedere funcţional, neuronii cordonali pot îndeplini două roluri:
- senzitiv, axonii acestor neuroni urcând până în encefal, neuronii cordonali
senzitivi sunt deutoneuroni ai unor căi ascendente.
- asociativ, axonii acestor neuroni realizând, ascendent sau descendent,
asocieri intersegmentare.
Neuronii de tip Golgi II sunt celule cu axon scurt care nu părăseşte substanţa cenuşie.
Primesc aferenţe din fasciculele descendente, având rol de releu, eferenţele mergând la
neuronii radiculari anteriori (din această categorie fac parte şi neuronii Renshaw). Mai pot
primi aferenţe de la ganglionii spinali, aceşti neuroni realizând asocieri intrasegmentare.

Nucleii substanţei cenuşii a măduvei spinării


O parte din neuronii substanţei cenuşii se grupează sub forma unor coloane cenuşii
numite nuclei.
a) Nucleii cornului anterior sunt în număr de 5:
- anteromedial, prezent între neuromerele C1 – S4
- anterolateral, prezent la nivelul intumescenţelor
- posterolateral, prezent la nivelul intumescenţelor
6
- posteromedial
- central, situat la nivelul intumescenţelor; din intumescenţa cervicală pornesc
axoni care vor forma nervul frenic, iar din cea lombară cei ce vor inerva muşchii perineului şi
ai diafragmei pelviene.
Din punct de vedere funcţional, nucleii prezintă următoarea semnificaţie:
- nucleii mediali conţin neuroni care inervează musculatura proximală a
membrelor şi pe cea a coloanei vertebrale.
- nucleii laterali au neuroni care îşi trimit eferenţele muşchilor distali ai
membrelor şi celor parietali ai trunchiului.
În cadrul fiecărui nucleu :
- neuronii destinaţi muşchilor extensori sunt situaţi pe un plan anterior
- neuronii destinaţi muşchilor flexori sunt asezaţi pe un plan posterior
Nucleii mediali primesc aferenţe din fasciculul piramidal direct, iar cei laterali din
fasciculul piramidal încrucişat.
b) Nucleii cornului posterior conţin neuroni cordonali, deutoneuroni ai unor căi
ascendente. Aceştia sunt:
- nucleul capului a lui Waldeyer, ce conţine deutoneuronul căii sensibilităţii
tactile protopatice.
- nucleul gelatinos Rolando, format din deutoneuronii căii sensibilităţii
termo-algezice.
- stratul zonal a lui Waldeyer
- nucleii bazilari, lateral şi medial, ce conţin deutoneuronii căilor proprioceptive
inconştiente.
c) Între baza cornului anterior şi a celui posterior sunt situaţi centrii vegetativi.
- centrii simpaticului sunt situaţi în cornul lateral între neuromerele C8 - L2
- centrii parasimpaticului medular sunt situaţi pe versantul medial al bazei
cornului anterior, între neuromerele L5 - S5, cu dezvoltare mai mare între S2 - S4.
3.3.2.2. Substanţa albă a măduvei spinării
Substanţa albă a măduvei spinării este alcătuită din fibre mielinice grupate în jurul
substanţei cenuşii, unde constituie cordoanele, care la rândul lor, sunt organizate în
fascicule.
Din punct de vedere morfologic, fibrele substanţei albe pot fi sistematizate după
originea, direcţia şi lungimea acestora.
După origine se disting:
7
 Fibre cu origine encefalică (corticală sau din trunchiul cerebral), situate în
cordoanele anterioare şi laterale, se descarcă direct sau prin intermediul
neuronilor intercalari, pe neuronii motori
 Fibre cu origine medulară, care sunt axoni ai neuronilorradiculari şi cordonali
 Fibre cu origine extranevraxială, care sunt axoni ai neuronilor pseudounipolari
din ganglionii spinali.
După direcţia lor, fibrele pot fi:
 Fibre verticale, descendente (cu origine encefalică) şi ascendente (cu origine în
cornul posterior al măduvei sau în ganglionul spinal)
 Fibre orizontale
Din punct de vedere funcţional, fibrele substanţei albe se grupează în:
 Fibre motorii: cele care coboară din encefal şi axonii care formează rădăcina
anterioară a nervului spinal.
 Fibre senzitive: axoni ai neuronilor cordonali din cordonul din cornul posterior al
măduvei şi ai neuronilor din ganglionii spinali, cu traiect ascendent.
 Fibre de asociaţie, ascendente sau descendente, care conectează neuromerele
între ele.

Fasciculele substanţei albe:


Din punct de vedere funcţional, fasciculele substanţei albe a măduvei spinării se
clasifică în :
 Fascicule senzitive
 Fascicule motorii
 Fascicule de asociaţie
I. Fasciculele senzitive
Fasciculele senzitive sunt formate din axoni cu traiect ascendent şi origine în proto-
sau deutoneuronul unor căi senzitive:
1. Fasciculele spinotalamice reprezintă deutoneuronul unor căi exteroceptive.
Sunt situate în cordonul anterior şi lateral, în formă de semilună, circumscriind cornul
anterior. Rădăcina anterioară a nervului spinal împarte fasciculul semilunar în : fasciculul
spinotalamic anterior şi fasciculul spinotalamic lateral.
a) Fasciculul spinotalamic anterior - îşi are originea în nucleul capului. Fibrele sale se
încrucişează preependimar şi se grupează în cordonul anterior. Deoarece în trunchiul
cerebral o parte din fibre fac sinapsă în substanţa reticulată, fasciculul se mai numeşte spino-
reticulotalamic. Transmite impulsuri pentru sensibilitatea tactilă protopatică.
8
b) Fasciculul spinotalamic lateral. Îşi are originea în nucleul gelatinos Rolando. Fibrele se
incrucişează retroependimar şi se aşează în cordonul lateral. Conduc impulsuri pentru
sensibilitatea termică şi dureroasă.
În siringomielie (afecţiune neurologică determinată de distrugerea comisurii cenuşii)
este abolită sau diminuată sensibilitatea termoalgezică, dar este păstrată sensibilitatea
tactilă, care se transmite şi prin cordoanele posterioare.
2. Fasciculul spinotectal face parte din calea sensibilităţii tactile protopatice. Îşi
are originea în nucleul capului, fibrele se încrucişează şi ajung în cordonul lateral. Fasciculul
urcă până în coliculii cvadrigemeni superiori.
3. Fasciculele spinocerebeloase reprezintă deutoneuronul căii sensibilităţii
proprioceptive inconştiente.
a) Fasciculul spinocerebelos posterior sau direct, al lui Flechsig. Îşi are originea în
nucleul bazilar medial. Fibrele, neîncrucişate, se aşează în cordonul lateral de aceeaşi parte.
Se consideră că transmite doar din jumătatea inferioară a corpului.
b) Fasciculul spinocerebelos anterior sau încrucişat, a lui Gowers îşi are originea în
nucleul bazilar lateral. Fibrele sale se încrucişează preependimar şi se aşează în cordonul
lateral de partea opusă. Se consideră că transmite impulsuri doar din jumătatea superioară a
corpului.
Din trunchiul cerebral, cele două fascicule spinocerebeloase sunt deviate spre cerebel.
4. Fasciculele spinobulbare reprezintă protoneuronul căilor sensibilităţilor tactilă
epicritică şi proprioceptivă conştientă. Sunt situate în cordonul posterior.
Fibrele fasciculului îşi au originea în ganglionul spinal şi iau traiectul fasciculului
radicular medial. Fasciculele spinobulbare sunt constituite din ramurile ascendente ale
acestui fascicul.
Pe măsură ce urcă, fibrele se deplasează din ce în ce mai medial, fiind împinse de
grupurile de axoni sosite din rădăcinile suprajacente. Poziţia fibrelor în cordonul posterior
este cu atât mai aproape de linia mediană, cu cât au originea mai joasă: legea lui Kahler.
La nivelul măduvei cervicale, cordonul posterior este subîmpărţit de septul intermediar
într-o porţiune medială - fasciculul gracil a lui Gole, format din fibre sosite din rădăcinile
posterioare ale nervilor sacraţi lombari şi toracali inferiori şi o porţiune laterală - fasciculul
cuneat al lui Burdach, care conţine fibre ale nervilor toracali superiori şi cervicali.
5. Fasciculul spinoolivar destinat paraolivei bulbare şi apoi paleocerebelului,
conduce impulsuri extero- şi proprioceptive.
6. Fibrele spinovestibulare conduc impulsuri extero- şi proprioceptive, cu rol în
mecanismele de feed-back care controlează tonusul muşchilor extensori.
9
7. Fasciculul spinoreticular conţine două categorii de fibre. Unele sunt destinate
cerebelului, acesta primind informaţii exteroceptive, iar altele sunt destinate scoarţei
cerebrale, cu rol în menţinerea stării de alertă corticală.
8. Fibrele spinocorticale conduc impulsuri extero- şi proprioceptive la cortex;
fibrele urcă în contracurent prin fasciculul piramidal.

II. Fasciculele motoare


Fasciculele motoare sunt descendente şi situate în cordoanele anterioare şi laterale.
Din punct de vedere funcţional sunt de două feluri:
 Fasciculele motricităţii voluntare, cu originea în scoarţa cerebrală.
 Fascicule ale motricităţii automate, cu originea în trunchiul cerebral.
1. Fasciculul corticospinal sau fasciculul piramidal conduce impulsuri ale
motricităţii voluntare pentru muşchii trunchiului, membrelor şi ai unei părţi a gâtului.
Fibrele fasciculului îşi au originea, în principal, în ariile motorii ale lobului frontal, dar şi
în cele ale lobilor parietal şi occipital. În partea inferioară a bulbului rahidian, fasciculul
cotricospinal se împarte în două: fasciculul piramidal încrucişat şi fasciculul piramidal direct.
a) Fasciculul piramidal încrucişat sau lateral este format 80% din fibrele fasciculului
piramidal. Acestea, în partea inferioară a bulbului, se încrucişează (decusaţia piramidală), iar
în măduvă se aşează în cordonul lateral. Pe măsură ce coboară, la nivelul fiecărui neuromer
se desprind fibre, care direct sau prin neuroni intercalari, se descarcă pe neuronii
somatomotori alfa ai nucleilor laterali din cornul anterior.
b) Fasciculul piramidal direct sau anterior conţine 20% din fibrele corticospinale.
Acestea nu se încrucişează la nivelul bulbului, iar în măduvă coboară în cordonul anterior. La
nivelul fiecărui neuromer, se desprind fibre care se încrucişează în comisura albă şi se
descarcă pe neuronii somatomotori alfa din nucleii mediali ai cornului anterior.
c) Există şi fibre piramidale directe, care nu se încrucişează nici în bulb şi nici în
măduvă, acestea coboară cu fasciculul piramidal încrucişat.
2. Fasciculele extramiramidale conduc impulsuri pentru coordonarea motricităţii
automate, a componentei automate a mişcărilor voluntare, a tonusului muscular şi postural,
dar şi a reflexelor medulare. Îşi au originea în trunchiul cerebral.
a) Fasciculul rubrospinal îşi are originea în nucleul roşu al mezencefalului, prin fibre
încrucişate (decusaţia Forell). În măduvă coboară în cordonul lateral. Fibrele se descarcă pe
neuronii somatomotori alfa şi gama ai cornului anterior, direct sau prin neuroni intercalari,
impulsurile având rol inhibitor asupra motricităţii automate şi a tonusului muscular.
b) Fasciculul tectospinal îşi are originea în tuberculii cvadrigemeni superiori, dar
primesc fibre şi de la cei inferiori. Fibrele, după încrucişare (decusaţia Meynert), coboară în
10
cordonul anterior. Se termină în regiunea cervicală a măduvei. Fibrele fac sinapsă, direct sau
prin neuronii intercalari, cu neuronii somatomotori alfa şi gama din cornul anterior.
Impulsurile venite prin acest fascicul au rol în reglarea tonusului muscular şi în mişcările
reflexe ale capului şi gâtului, cu punct de plecare din receptorii vizuali şi auditivi (formează
eferenţa reflexelor vizuocefalogire şi acusticocefalogire).
c) Fasciculul vestibulospinal îşi are originea în nucleii vestibulari. Prezintă două
componente:
- fasciculul vestibulospinal anterior, cu fibre încrucişate, situat în cordonul
anterior; se termină în măduva toracală superioară.
- fasciculul vestibulospinal lateral, cu fibre directe, situat în cordonul lateral;
coboară până la primele neuromere sacrate.
Fibrele celor două fascicule vestibulospinale se descarcă pe neuronii somatomotori
alfa şi gama, direct sau prin neuronii de asociaţie; conduc impulsurile cu rol în coordonarea
reflexelor de menţinere a echilibrului, în raport cu excitaţiile labirintice.
d) Fasciculul olivospinal îşi are originea în oliva bulbară. În măduvă este situat la limita
dintre cordonul anterior şi cel lateral; se epuizează în măduva cervicală. Se descarcă pe
neuronii gama. Fasciculul are rol în controlul tonusului muscular şi postural.
e) Fasciculele reticulospinale sunt prezente pe toată lungimea măduvei.
- fasciculul reticulospinal anterior îşi are originea în reticulul bulbar, cu fibre mai
ales directe. Se descarcă, direct sau prin neuronii somatomotori gama; are rol inhibator în
reglarea tonusului muscular şi a reflexelor.
- fasciculul reticulospinal lateral îşi are originea în reticulul ponto-mezencefalic
şi conţine mai ales fibre încrucişate. Se descarcă tot pe neuronii gama şi are rol facilitator
asupra tonusului muscular şi a reflexelor medulare.

III. Fasciculele de asociaţie


Fasciculele de asociaţie sunt formate din axoni ai neuronilor cordonali şi ai neuronilor
din ganglionii spinali.
Din punct de vedere topografic, fasciculele de asociaţie se împart în fascicule antero-
laterale şi fascicule posterioare.
Aceste fascicule sunt constituite din axoni ai neuronilor cordonali, care se bifurcă într-o
ramură ascendentă şi alta descendentă.
Funcţional, fasciculele de asociaţie interconectează diferitele etaje ale măduvei
spinării în cadrul aparatului reflex al acesteia.

3.3.3. Nervul spinal. Ganglionul spinal


11
Nervul spinal prezintă două rădăcini, un trunchi şi patru ramuri.
Rădăcina anterioară a nevului spinal este formată din axonii neuronilor radiculari
anteriori-somatomotori din cornul anterior şi visceromotori din cornul lateral. Din punct de
vedere funcţional, aceasta este rădăcina motorie a nervului spinal.
Rădăcina posterioară a nervului spinal prezintă pe traiectul său un ganglion spinal
care o împarte pe aceasta într-o porţiune periferică mai scurtă - între ganglion şi locul de
unire a celor două rădăcini, şi într-o porţiune centrală mai lungă - între ganglion şi suprafaţa
măduvei spinării.
Ganglionul spinal este constituit în cea mai mare parte din neuronii pseudounipolari,
de două feluri:
- neuroni mari, cu dendrite mielinizate, care formează la periferie extero- şi
proprioceptorii
- neuroni mici, cu dendrite amielinice, conectate cu interoceptorii.
Axonii neuronilor pseudounipolari intră în măduva spinării în zona marginală Lissauer,
unde se grupează în două fascicule:
- Fascilulul radicular lateral intră în cornul superior. Fibrele sale fac
sinapsă cu neuronii din nucleii cornului posterior sau lateral (participă la
alcătuirea căilor sensibilităţilor extero-, proprio- şi interoceptive) sau cu
neuronii din nucleii cornului anterior şi lateral (participă la alcătuirea
arcurilor reflexe).
- Fascilul radicular medial intră în substanţa albă a cordonului posterior. La
acest nivel, axonii se bifurcă într-o ramură ascendentă şi alta
descendentă.
 Ramura ascendentă urcă până în trunchiul cerebral şi
transmite impulsuri pentru sensibilitatea tactilă fină şi
proprioceptivă conştientă. Pe traiectul său emite
colaterale, care intră în substanţa cenuşie, unde vor
face sinapsă cu neuronii din cornul anterior al măduvei.
Totalitatea colateralelor orizontale constituie fasciculul
colateral reflex al lui Kölliker.
 Ramura descendentă participă la formarea fasciculelor
de asociaţie ale măduvei spinării.
Deoarece rădăcina posterioară transmite spre măduvă toată sensibilitatea din teritoriul
membrelor, trunchiului şi, parţial, al gâtului, din punct de vedere funcţional, este considerată
rădăcina sensitivă a nervului spinal.
Trunchiul nervului spinal este format din unirea celor două rădăcini.
12
Ramurile nervului spinal sunt în număr de patru: meningeală (nervul sinu-vertebral),
ventrală, dorsală şi comunicantă albă.

3.4. Măduva spinării ca centru reflex


Fiecare neuromer medular, împreună cu perechea sa de rădăcini ale nervului spinal
corespunzător, are rolul unui centru reflex elementar.
Reflexele medulare sunt de două tipuri: miotatic şi de apărare.
Reflexul miotatic (proprioceptiv, de extensie) este arcul reflex bineuronal
monosinaptic. Receptorii acestui arc reflex sunt reprezentaţi de fusurile neuromusculare. Prin
intermediul neuronului senzitiv din ganglionul spinal, impulsurile plecate de la receptor se
descarcă pe neuronul somatomotor alfa, iar de aici la muşchi.
Reflexul miotatic se manifestă prin reacţii bruşte, rigide, fără supleţe. Acest reflex
controlează gradul de contracţie al muşchilor în timpul execuţiei unei mişcări, precum şi
tonusul muscular necesar menţinerii unei anumite poziţii (tonus postural).
Reflexul de apărare (nociceptiv, de flexiune) este un reflex exteroceptiv polisinaptic.
Arcul reflex prezintă, între neuronul senzitiv şi cel motor, cel puţin un neuron intercalar, ce
poate fi considerat un aparat de control, care modifică intensitatea impulsurilor primite şi
întârzie transmisia acestora.
Axonii neuronilor intercalari pot trimite prelungiri homo-, hetero-, sau bilaterale în
interiorul aceluiaşi neuromer, realizând un reflex segmentar, sau spre alte neuromere, mai
mult sau mai puţin apropiate, realizând un reflex plurisegmentar.