I.

Ramurile nervului spinal

Abrevieri : A=anterior (ventral); P=posterior (dorsal); MS=maduva spinarii; NS=nerv spinal;

PS=parasimpatic; S=simpatic; SN=sistem nervos; SNC=sistem nervos central; SNP=sistem nervos periferic;
SNV= sistem nervos vegetativ; SM= somatomotor; SS=somatosenzitiv; VM=visceromotor;
VS=viscerosenzitiv; PA=potential de actiune.
Se numesc spinali, nervii care au originea aparenta la nivelul MS, fiecare prin cate 2 radacini care sunt
atasate la santurile laterale: A, respective P (fig. 1).
In numar de 31 de perechi, NS se distribuie simetric de o parte si de alta a coloanei vertebrale, unul sub
altul (metameric), radacinile unindu-se ptr a forma nervul inainte de a parasi canalul medular prin orificiile
intervertebrale (orificii de conjugare) formate prin suprapunerea pediculilor a doua vertebre adiacente.
Numele NS este cel al regiunii coloanei vertebrale pe care o paraseste, existand 8 nervi cervicali, 12
toracali, 5 lombari, 5 sacrali si 1 coccigian.
NS apartin SNP, conectand cu MS receptorii si efectorii de la nivelul gatului, trunchiului si
membrelor, in componenta lor intrand fibre pentru:
 Soma (“carcasa” corpului, reprezentate de sistemele cutanat si locomotor), fibre ce apartin
SN al vietii de relatie, numit si SNS (constient si voluntar), care asigura relatia organismului
animal cu mediul sau de viata;
 Organele care asigura functiile de intretinere ale vietii numite vegetative (prezente si la
plante) fibre care apartin SNV, numit SN autonom in nomenclatura internationala (obisnuit
inconstient si involuntar).
Majoritatea autorilor admit ca pentru a fi considerat vegetativ, un nerv, trebuie sa contina doar fibre vegetative (nervul vag,
care contine predominant fibre vegetative, este considerat de unii nerv vegetativ).
NS au in componenta lor atata fibre aferente, numite si sensitive si fibre eferente, numite si motorii,
singurele fibre vegetative din ramuri sunt cele S.
In fig. 2 sunt fibre SS cele care transmit informatiile de la exteroreceptori (receptorii tactili, termici,
durerosi din piele, tesut subcutanat si sistemul locomotor inclusive periostul) si propioceptori (din
sistemul muscular si articulatii) fibrele VS transmitand-o de la interoceptori (receptorii de la nivelul
viscerelor si vaselor sangvine).
Aceasta clasificare a receptorilor este acum intalnita aproape la toti autorii, cu toate ca Sherrington i-a impartit in extero- si
intero-, ultima categorie avand alte 2 subcategorii: propioceptori si visceroceptori, ultimii aflati in organelle interne, numite
viscere (dupa un termen latin) sau splankne (dupa unul grec).
Neexistand diferente functionale sau structurale intre aferenta vegetative sic cea somatica unii autori (inclusive
Jengley-“parintele” SN-autonom) atribuie intreaga componenta senzitiva SNS, considerant SN autonom exlusiv motor.
Originea reala a tuturor fibrelor aferente se afla in neuronii pseudounipolari din ganglionul spinal, o
“umflatura” ovoidala de pe radacina posterioara.
Sunt numiti pseudounipolari deoarece prelungirea lor unica, se bifurca dupa un scurt traiect, in doua ramuri mielinizate, dand
celula cu aspect in “T”, acestia sunt in realitate neuroni unipolari cu un axon ramificat (orice prelungire l;unga, prevazuta cu teci,
care transmite informatiile nedecremental, adica prin autopropagarea unui PA, este considerate axon, numindu-se si neurit).
Originea reala a fibrelor eferente din NS se afla in MS, abundenta neuronilor somatici responsabila de
formarea intumescentelr (aparute odata cu dezvoltarea membrelor) facand ca centrii vegetative sa fie
concentrate in celelalte regiuni.
Fibrele eferente somatice auoriginea reala in coarnele A, la nivelul neuronilor SM radiculari α
(pentru fibrele musculare extrafusale) si γ (pentru intrafusale) axonii acestora ajungand direct la efectori.
Conform unei schematizari clasice (fig. 3), jumatatea P a MS este considereata senzitiva, iar cea A este
considerate a fi motorie, la nivelul coarnelor laterale (sediul centrilor S) jumatate fiind VS si cealalta
jumatate VM.
O coloana neurovegetativa, coloana intemediolaterala (avand alaturi alta mai scurta coloana intermediomediala, la care sosesc
aferentele S) face relief din substanta cenusie sub forma coarnelor laterale, numai in regiunile cervicala inferioara (C8), toracala si
latura superioara (L2, cel mult L3).

1
 In fig. 4 este reprezentata organizarea diviziunii S a SNV, numita si simpatoadrenala deoarece
medulosuprarenala se dezvolta initial ca un mare ganglion S.
Fibrele vegetative (S avand o raspandire mai larga decat PS) se distribuie mai ale oranelor interne, dar
unele fibre S ajung la structuri incadrate in stroma: glandele din tegument (glandele sudoripare), tesutul
adipos, muschiul erector al firului de par si musculature neteda a vaselor de singe din piele si din
muschii somatici (aceste structurri au exclusiv inervatie S motorie).
In fig. 5 se observa faptul ca fibra S preganglionara (mielinica, deci alba, cu originea in coarnele laterale) este scurta
daca face sinapsa intr-un ganglion para- sau laterovertebral (in total sunt 22 de ganglioni paravertebrali uniti intr-un lant care se
intinde de la baza craniului pana la coccis, de regula lanturile pereche fuzionand terminal la nivelul ganglionului coccigian care
este impar).
Putine fibre preganglionare S trec fara sinapsa prin lantul ganglionar si intra in componenta nervilor splahnici, cu o
singura exceptie, aceste fibre facand sinapsa intr-un ganglion prevertebral (acestia mai sunt numiti colaterali sau preaortici
datorita localizarii lor in plexurile perivasculare, dintre care cel mai important este cel aortic).
Principalii ganglioni prevertebrali, localizati la originea arterelor omonime, sunt:
 Celiac (singurul pereche) ;
 Mesenteric superior ;
 Mesenteric inferior.
Termenul de plex solar este folost de unii autori ca sinonim pentru plexul celiac, fie ca nume colectiv pentru plexurile
celiac si mesenteric superior (nervii par a radia din ganglion asemanator razelor solare).
La toti ganglionii paravertebrali ajung fibre preganglionare S, deoarece o fibra cu originea in centrii
S (concentrate in regiunea T1 (C8)-L2 (L3))fie fac sinapsa in ganglionul corespunzator segmetului
medular de origine, fie urca sau coboara in lant sinapsand in ganglionii nelegati direct de NS (fig. 7).
Din toti ganglionii paravertebrali pornesc fibre postganglionare S (amielinice, deci cenusii, lungi),
care prin asa numita ramura comunicanta cenusie se intorc in NS pentru a se distribui la meninge si coloana
vertebrala (prin ramura meningeala) sau pentru a ajunge prin ramurile terminale ale NS la structurile
“incastrate” in soma.
Pana la T4 inclusiv, din ganglionii prevertebrali se mai desprind si fibre postganglionare S care merg la efectorii vegetative
de la nivelul extremitatii cefalice si a cavitatii toracice, de regula prin plexuri periarteriale (uneori se formeaza nervi, precum
nervii cardiaci S).
Fibrele SS, VS, SM si VM (S preganglionare) ajung in NS dupa unirea radacinii P (senzitiva, de regula
mai groasa) cu radacina A (motorie, mai subtire).
Aproape imediat dupa formarea sa, trunchiul NS (scurt, in jur de 10 mm) se divide in 2 ramuri
terminale, P (mai subtire) si A (mai groasa).
Aceste fibre desprinse din NS formeaza doua ramuri colaterale, prima fiind ramura meningeala (fig.
8).
Cea de-a doua se numeste ramura comunicanta alba deoarece:
 Face legatura dintre NS si lantul ganglionar paravertebral;
 Contine fibre mielinice, atat S preganglionare, cat si S sensitive.
Prezenta numai la NS toracolombari, comunicanta alba se desprinde de regula de la originea ramurii
anterioare, iar fibrele VS din componenta sa trec fara sinapsa prin lantul ganglionar paravertebral,
intrand in constitutia nervilor splahnici si ulterior mergand neintrerupt pana la efectorii abdomino-pelvini
(fig. 9).
Ramura meningeala (recurenta, intorcandu-se prin gaura intervertebrala in canalul vertebral) , uneori
mica si desprinsa din trunchi (fig. 10), contine fibre sensitive pentru meninge, vertebre, discuri si
ligamente intervertebrale, precum si fibre VM pentru vasele de sange ale MS (mediind durerea si
proprioceptia coloanei vertebrale, nu este o ramura vegetative pura).
Uneori sunt prezente cateva ramuri meningeale (A si P) sau ramura unica se formeaza din fibre sensitive desprinse din
trunchi, si din fibre postganglionare S provenite din ganglionul paravertebral, prin ramura comunicanta cenusie, ori din
trunchi inainte de bifurcatia sa.
Ramurile terminale ale NS asigura inevatia carcasei corpului, inclusive a structurilor “incastrate” in
soma, continand fibre SS, SM si VM (S postganglionare).

2
 Ramurile P au o distributie metamerica in toate regiunile, inerveaza tegumetul regiunii occipitale,
pielea si muschii regiunii P a gatului si trunchiului (cu putine exceptii ramura P se divide in una mediala
si alta laterala).
Ramurile A inerveaza pielea si muschii membrelor si a regiunii antero-laterala a trunchiului,
distribuindu-se metameric numai in regiunea toracica, unde formeaza 11 nervi intercostali si unul
subcostal, situate in santul omonim al coastei XII.
Ramurile A din celelalte regiuni schimba fibre intre ele (se anastomozeaza) aproape de originea lor,
formand plexurile nervoase prezentate in fig. 1.