Artrologie

ARTROLOGIE
Articulaţiile sunt constituite din totalitatea

elementelor anatomice prin care două sau mai multe
oase se unesc între ele şi sunt reprezentate de
formaţiuni conjunctive.
ARTROGENEZA
Articulaţiile se dezvoltă din ţesut mezenchimatos,
nediferenţiat printr-un proces de condensare a acestuia.
În viitoarele structuri osoase apar centri de osificare şi
condrificare separaţi prin plăci mezenchimatoase sub
forma unor discuri; acestea sunt continuate în spre cele
două oase de câte un strat condrogen şi apoi, cartilaginos.
Ţesutul situat în jurul acestor

articulaţii se îngroașă, dă naștere
capsulei articulare şi
ligamentelor care o vor întări.
În unele articulaţii
mezenchimul de la nivelul
plăcilor nu se resoarbe în
totalitate transformându-se
în meniscuri. 2
Prof. univ
univ.. dr. Paula Drosescu
ARTROGENEZA
După modul de evoluţie al plăcilor mezenchimale se
realizează diferite tipuri de articulaţii prin:
1. transformare fibroasă ca unire între oase - articulaţiile

fibroase, fixe, sinartroze;
2.transformare în cartilaj, se formează articulaţiile cu

mișcări reduse, articulaţiile cartilaginoase, semimobile,
amfiartrozele;
3.resorbţia ţesutului mezenchimal şi transformarea în

ţesut mucos (membrana umedă sinovială); se delimitează
fanta (cavitatea) dintre cele 2 cartilagii rezultând
articulaţiile mobile, sinoviale, diartrozele.
3
Prof. univ
Clasificarea funcţională a articulaţiilor:
I. Articulaţiile fixe, fibroase, SINARTROZE

care în funcție de țesutul care se interpune între cele două
oase care se articulează pot fi denumite diferit:
SINDESMOZA
SINCONDROZE
SINOSTOZE
II. AMFIARTROZELE
III. DIARTROZE
4
Prof. univ
În această carte clasificările

și exemple nu coincid cu restul
materialelor pe care le-am consultat:
-5-
Articulaţiile fixe, fibroase Prof. univ
SINARTROZE
A. SINDESMOZE ( SINDFIBROZE)
1. Membrana interosoasă
Formată din fibre de colagen
Rol: separă diferite compartimente
implicată în mișcări între oase –
stabilizatoare
1. Radius
6
3. Cubitusul
SINARTROZE
2. LIGAMENTELE GALBENE
Ligamentele galbene
Structuri dreptunghiulare
formate din țesut elastic
așezate între lamele vertebrale
7
SINARTROZE
2. Ligamentele galbene
3. SUTURI
Aspectului unei suturi în secține

1. Structura suturii
2. Ţesutul osos
3. Osul parietal
4. Sutura sagitală
5. Stratul subcortical
8
SINARTROZE
3. SUTURI
Țesutul fibros interpus =
ligament sutural
înlocuit după 20 de ani cu
țesut osos
3a. SUTURA SERRATA

în zig -zag
9
SINARTROZE
3. SUTURI
3b. SUTURA DENTICULATA

Varietate de sutura serrata
cu dințături mai mici
10
SINARTROZE
3. SUTURI
3c. SUTURA SQUAMOSA

Varietate de sutură sub
formă de solzi
3D. SUTURA LIMBOSA

Varietate de sutură squamosa
în care unul dintre oase
prezintă un șanț
11
SINARTROZE
3. SUTURI
3e. SUTURA PLANĂ

Linia mediană de sutură
internazală
12
SINARTROZE
3. Suturi
4. GOMFOZA
Articulația de tip gomfoză

1. Pulpa dintelui
2.Cavitatea alveolară
3.Smalţul
4.Dentina
5.Cimentul dentar
6.Mucoasa
7.Structură osoasă 13
SINARTROZE
3. Suturi
4. Gomfoza
5. SCHINDYLEZIS
angrenarea unei creste osoase
într-un șanț corespunzător
14
3. Suturi
4. Gomfoza
5. Schindylezis
B. SINCONDROZE
= articulații temporare sau permanente, între piese osoase
formate prin osificare encondrală, unite prin țesut
cartilaginos sau fibrocartilaginos
1. cartilajele de creștere sau sincondroza sfeno-occipitală

2. la nivelul toracelui, sincondrozele dintre coastele 1-7
3. simfiza
15
B. SINCONDROZE
Simfizele
de ex: simfiza pubiană,
articulaţiile corpilor vertebrali
cu discurile intervertebrale
1. Simfiza pubiană
2. Osul coxal
3. Discul interarticular
4. Secţiune frontală
prin pubis
16
1. Membrana interosoasă 1. Ilionul
2. Ligamentele galbene 2. Ischionul
3. Suturi 3. Pubisul
4. Locul de realizare al sudării
4. Gomfoza celor trei oase embrionare
5. Schindylezis primitive
5. Cartilaj hialin
B. SINCONDROZE
C. SINOSTOZE
Pot fi considerate stadiul final al
Evoluției sincondrozelor și suturilor
17
Articulaţiile mobile, sinoviale Prof. univ
DIARTROZELE - CLASIFICARE
I. După numărul de axe de mişcare se disting:
articulaţii uniaxiale: care permit mişcările într-un singur plan:

rotaţie: articulaţii trohoide (radio-cubitală proximală)
flexie-extensie: articulaţie trohleană
(humero-cubitală)
articulaţii biaxiale: ce prezintă 2 axe perpendiculare:

articulaţii în şa (sterno-claviculară)
articulaţii elipsoidal (humero-radială)
articulaţii triaxiale: care permit toate tipurile de mişcări:

articulaţie sferoidală (scapulo-humerală).
18
CLASIFICAREA DIARTROZELOR Prof. univ
II. După numărul de suprafeţe articulare

care participă la formarea articulaţiei:
simple: cu 2 suprafeţe
compuse: mai multe suprafețe articulare cuprinse în aceeași

capsulă
de ex. articulația cotului, genunchiului
complexe: articulația în care un disc/menisc compartimentează

articulația.
19
III. După modalitatea de funcționare:

funcționare sunt articulații
1. independente – fac parte din lanțuri kinematice deschise
2. în combinații – lanțurile kinematice închise
- prin cuplaj osos: ex articulațiile radio-ulnare

- cuplaj muscular: același mușchi poate să mobilizeze două sau
mai multe articulații – de ex: mușchii flexori
20
IV. După forma suprafeţelor articulare:

IV. A. articulaţii plane:
cu 2 suprafeţe articulare plane ce permit
numai mişcări de alunecare
ex. articulaţiile carpiene/tarsiene
21
IV. B. articulaţii cu o
suprafaţă convexă şi una
concavă: cu un grad de
libertate în care sunt
posibile mişcările de
flexie-extensie;
Articulaţii tip trohlee

(ginglimul - balama)
ex. articulaţia humero-
cubitală
1. Humerus 7. Ligamentul colateral ulnar: partea
2. Olecran anterioară, oblică şi posterioară
3. Cubitus 8. Ligamentul radial colateral
4. Radius 9. Ligamentul inelar
5. Epitrohleea humerală 10. Tendonul muşchiului biceps brahial
6. Epicondilul humeral 11. Coarda oblică 22
IV. C. articulaţii trohoide, de tip pivot:

în care una dintre suprafeţe este un segment de cilindru
convex şi alta o suprafaţă concavă corespondentă;
mişcare de rotaţie
-1. pivotul se rotează în interiorul inelului – articulația

radio-ulnară superioară
- 2. pivotul rămâne fix, iar inelul se rotește în jurul lui –
articulația atlanto-axioidiană
23
IV. C. articulaţii trohoide, de

tip pivot:
1. pivotul se rotează în
interiorul inelului – articulația
radio-ulnară superioară
articulaţia radio-ulnară
superioară.
1. Vârful olecranului
2. Marea cavitate sigmoidiană
3. Apofiza coronoidă
4. Cupuşoara radială
5. Tuberozitatea bicipitală
6. Cubitus
7. Ligamentul pătrat
8. Ligamentul inelar secţionat 24
IV. C. articulaţii trohoide, de tip pivot:

2. pivotul rămâne fix, iar inelul se rotește în jurul lui –
articulația atlanto-axioidiană – dintele joacă rolul
pivotului fix, iar arcul atlasului + ligamentul transvers
formează inelul osteo-ligamentar care realizează rotația
25
IV. D. articulaţii cu două suprafeţe articulare de formă

elipsoidală: în care sunt posibile flexia-extensia, abducţia-
adducţia, circumducţia ex. articulația humero-radială
IV. E. articulaţii cu suprafeţe în formă de şa: care

prezintă două grade de liberate:
ex. articulaţia carpo-metacarpiană a policelui
IV. F. articulație condiliană: o suprafață convexă, condil și

o suprafață osoasă de recepție corespunzătoare
ex. articulația genunchiului
26
IV. G. articulaţii cu suprafeţe în formă de segment de

sferă concavă si o suprafaţă convexă, cu 3 grade de
libertate:
ex. articulaţia coxo-femurală
IV. H. articulaţiile sferoidale, condiliene: un os poate

prezenta două suprafeţe rotunjite, segmenţi de cilindri
plini care ajung pe o altă epifiză cu 2 suprafeţe convexe.
Se realizează astfel două articulaţii cu axe paralele în care
sunt posibile mişcările într-un singur sens
ex. articulaţia genunchiului
27
Prof. univ
STRUCTURA DIARTROZELOR
1. Suprafeţele articulare
2. Cartilajul articular
3. Cavitatea articulară - lichidul sinovial
4. Formaţiunile care asigură congruenţa suprafeţelor
articulare:
4. a. Cadrul articular (labrul articular)
4. b. Fibrocartilajele intraarticulare: discurile/ meniscurile
5. Mijloacele de unire ale articulaţiilor:
5. a. Capsula articulară
5. b. Ligamentele
6. Alţi factor: presiunea atmosferică/ musculatura care trece
peste articulaţie
28
STRUCTURA DIARTROZELOR Prof. univ
1. Mușchi
2. Bursă sinovială
3. Tendon
4. Supafaţă
articulară
5. Disc intraarticular
6. Faţa lateral
externă a capsulei
articulare
7. Cartilaj articular
8. Sinovială
9. Spaţiul articular
10. Osul subiacent
11. Membrana internă
a capsulei
articulare
29
• sunt acoperite de cartilaj hialin strâns aderent de os
• au o suprafaţă externă netedă
• sunt de grosimi variabile
• au un sistem de nutriţie legat de lichidul sinovial şi de

procesele de difuziune din capilarele membranelor sinoviale
• au formă încadrabilă geometrică: plană, cilindrică, sferică,

eliptică din care rezultă şi posibilităţile de mişcare.
30
Prof. univ
articulare:
5. b. Ligamentele
peste articulaţie
31
 acoperă suprafeţele articulare ale oaselor - un cartilaj hialin,

alb sidefiu cu nuanţe albăstrui
 prezintă o suprafaţă care se continuă cu periostul osului şi

una liberă care corespunde cavităţii articulare
 prezenţa fibrelor de colagen care asigură continuitatea cu

fibre colagenice sinoviale şi cele ale periostului ceea ce
determină ca muşchii care au inserţii periarticulare să nu
dezvolte o forţă de tracţiune mai mare pe epifiză
 mai gros la tineri pierzându-şi caracteristicile prin înaintarea

în vârstă
 întinderea şi grosimea (1-12 mm) sunt legate de amplitudinea

mişcărilor, de presiunea care se exercită asupra oaselor 32
 nu prezintă vase de sânge şi nici terminaţii nervoase -

nutriţia este asigurată de arterele capsulo-sinoviale, de
arterele osului subiacent şi de către lichidul sinovial
 în compoziţia cartilajului hialin intră un procent

semnificativ de apă cca 50-60% ceea ce explică scăderea
elasticităţii articulare în cazurile de deshidratare
Este supus unui proces lent, continuu de remodelare internă

datorită activităților condrocitelor și celulelor sinoviale
33
Rolurile pe care le îndeplineşte cartilajul articular:
- amortizarea şocurilor prin compresibilitatea structurilor

din care este format
- asigură elasticitatea articulaţiilor permiţând o uşurinţă şi

libertate de mişcare.
Principalele caracteristici funcționale:

- rezistența la compresiune
- elasticitate
- distribuirea sarcinilor și încărcarea uniformă a osului
subcondral
- durabilitate –asigură funcționarea pe termen lung a
articulației 34
Prof. univ
Compoziția cartilajului articular

1. Celule – condrocite: celule adulte înalt specializate,
diferite ca mărime, formă, activitate metabolică în raport cu
zonă în care se găsesc.
- condroblaste – celule tinere cu activitate
secretorie intensă
- condroplaste = lacune din matrice care adăpostesc
celulele
Condrocitele au nucleu și citoplasmă.

Au capacitatea de a secreta: colagen de tip I și II
agregate mari de proteoglicani
proteine specifice necolagenice
2. Matrice extracelulară
- 35 -
Prof. univ
Compoziția cartilajului articular

1. Celule – condrocite - condroblaste - condroplaste
2. Matrice extracelulară
- este hiperhidratată 60-70% apă legată de un gel de
proteoglicani (gel de colagen)
Compoziția solidă a cartilajului

I. Compuși anorganici: hidroxiapatita 5-6%
II. Compuși organici
• Colagen tip II 45-62%
• Proteoglicani 20-38%
• Matrice proteică necolagenică 5-15%
• Colageni de alte tipuri sub 5%
• Lipide sub 1%
• Acid hialuronic și alte zaharuri sub 1%
• Condronectina sub 1% - 36 -
Prof. univ
articulare:
5. b. Ligamentele
peste articulaţie
37
3. Cavitatea articulară
este un spaţiu virtual dar, poate deveni o cavitate reală, în

cazurile patologice sau traumatice, prin prezenţa unei serozităţi
sau lichid purulent/ serosanghinolent
Este un spaţiu ocupat de lichidul sinovial, delimitată de

membrana sinovială a capsulei articulare şi de cartilajul
articular.
Lichidul sinovial este bogat în mucină.

Are rol de lubrefiere şi de nutriţie.
Vâscozitatea sa creşte la temperaturi joase ceea ce explică
efectele nefavorabile ale frigului asupra gradului de mobilitate
articulară.
38
Prof. univ
articulare:
5. b. Ligamentele
peste articulaţie
39

articulare: Cadrul articular, labrul articular
- are rolul de a mări cavitatea articulară pentru realizarea unei mai

bune congruenţe
- se întâlneşte în locurile unde există diferenţe între suprafeţele
osoase ex. articulaţia umărului, şoldului.
40
4b. Fibrocartilaje intraarticulare:

Discul
este un element
anatomic fibro-
cartilaginos,
circular şi care
ocupă toată
suprafaţa articulară
împărţind cavitatea
articulară în două
zone distincte
ex. discul
intervertebral,
articulaţia
temporo-
mandibulară.
41
4b. Fibrocartilaje intraarticulare:

Meniscul
este un fibro-cartilaj în
formă de semilună care
aderă de suprafaţa osoasă
cea mai mobilă şi o
însoţeşte în toate mişcările
ex. articulaţia genunchiului.
1. Fața posterioară a femurului
2. Condilul intern
3. Ligamentul colateral intern
4. Ligamentul încrucișat posterior
5. Meniscul intern
6. Fața posterioară a tibiei
7. Capul posterior al peroneului
8. Ligament posterior
9. Ligament colateral extern
10. Cartilaj hialin
11. Menisc extern
12. Ligamentul încrucișat anterior
13. Cartilaj hialin
14. Ligamentul secționat al bicepsului femural42
15. Condilul extern
Prof. univ
articulare:
5. b. Ligamentele
peste articulaţie
43
5. Mijloacele de unire ale unei articulaţii

5.a. Capsula articulară
Se inseră în funcţie de necesităţile de mişcare în

articulaţia respectivă
Grosimea diferită în funcţie de activitatea în articulaţia

respectivă (groasă în articulaţiile cu mişcări limitate sau
subţire, elastică în articulaţiile cu mişcări ample)
Vascularizaţia arterială a capsulei articulare este

asigurată de ramuri secundare din artera musculară;
arteriolele ajung până la membrana sinovială realizând o
bogată reţea intrasinovială. Venele formează trunchiuri
venoase învecinate articulaţiei. Vasele limfatice se găsesc în
stratul fibros al capsulei precum şi la nivelul membranei
sinoviale. 44
Aspecte ale capsulelor

articulare
Articulația sterno-claviculară Articulația scapulo-humerală

45
Inervaţia senzitivă:
 terminaţiile nervoase libere
 corpusculii Vater-Paccini, Golgi-Manzoni (în interiorul capsulei
şi la exterior în raport cu tendoanele periarticulare),
 corpusculii Ruffini (în legătură cu fibrele de colagen).
Rolul de a culege informaţii:

de tip motor - tracţiune, presiune, poziţia epifizelor unele
faţă de altele în timpul mişcării
termice - aprecierea gradului de căldură/frig
de compoziţie
legate de ph-ului intraarticular.
Fibrele motorii sunt de origine postganglionară, pătrund în

capsula articulară reglând închiderea sau deschiderea
numeroaselor anastomoze intracapsulare. 46
Rolurile capsulei articulare:

- menţine epifizele în contact
- limitare a răspândirii revărsatelor articulare în ţesuturile
vecine
- oprirea pătrunderii proceselor patologice în interiorul
articulaţiei.
Stratul intern, membrana sinovială, este cel care secretă

lichidul sinovial gălbui, (datorită conţinutului în acid
hialuronic), transparent.
47
5. b. Ligamentele
sunt elemente anatomice rezistente, inextensibile care întăresc
articulaţia şi previn depăşirea limitei normale a mişcării.
Articulația cotului – imagine din lateral-intern (stânga) și

lateral-extern (dreapta)
7. Ligamentul colateral ulnar cu cele trei componente distincte
8. Ligamentul radial colateral
9. Ligamentul inelar
48
10. Coarda oblică
5. b. Ligamentele pot fi diferenţiate după:
1. topografie: ligamente intra- şi extracapsulare.
2. originea embriologică ca fiind:

capsulare: ligamente rezultate prin diferenţierea unei
porţiuni din capsula articulară
tendinoase rezultate prin transformarea unor tendoane
ex. ligamentul rotulian
musculare rezultate prin atrofierea unor muşchi
ligamentul acromio-coracoidian
fibrozate: ligamentul stilohioidian
3. după poziţia pe care o au în raport cu oasele: ligamente

interosoase.
49
Prof. univ
articulare:
5. b. Ligamentele
peste articulaţie
50
Prof. univ
6. Alţi factori care participă la menţinerea poziţiei

articulaţiilor:
 presiunea atmosferică
 muşchii prin proprietăţile elastice şi tonice pe care le au
 existenţa unor muşchi tensori ai capsulei articulare

inseraţi pe fundurile de sac şi care împiedică prinderea
sinovialei între suprafeţele articulare în timpul mişcărilor.
51
Prof. univ
articulare:
5. b. Ligamentele
peste articulaţie
52
Experienţa profesională Prof. univ
Mai multe informații: http://pauladrosescu.ro/cine-sunt/
2005 - şi în prezent profesor universitar, Facultatea de Educaţie fizică şi Sport,

Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi
2002 – 1992 conferenţiar, lector universitar, asistent universitar
2007- 2012 componentă a Lotului Olimpic de tehnicieni pentru

Antrenamentul mental al sportivilor de la FRA
1998 - 2001 medicul Lotului de sabie juniori din Iaşi
1986 - 1992 medic stagiar, apoi medic MG în comuna Mirceşti, judeţul Iaşi
1986 absolventă Facultatea de Medicină Generală
2003 medic primar Medicină sportivă
2000 susţinerea doctoratului în Medicină, UMF Iaşi, Catedra de Anatomie
1994, 1996 cursuri internaţionale de Medicină sportivă acreditate de CIO
(Comitetul Olimpic Internaţional)
1996 medic specialist Medicină sportivă
2013 - 2014 Master Coach NLP – ARONLP, EANLP

2012 - 2013 NLP Master Trainer NLP- ARONLP, EANLP
2010 licenţă internaţională în Wingwave
2004 - 2007 NLP Practitioner, apoi, Master NLP – ARONLP, IANLP
2009 licenţă Coaching ICF (International Coaching Federation)
2002 - 2007 cursuri de Analiză tranzacţională (450 ore acreditate internaţional)
53

Artrologie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Artrologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARTROLOGIE

Articulaţiile sunt constituite din totalitatea

Ţesutul situat în jurul acestor

1. transformare fibroasă ca unire între oase - articulaţiile

2.transformare în cartilaj, se formează articulaţiile cu

3.resorbţia ţesutului mezenchimal şi transformarea în

Clasificarea funcţională a articulaţiilor:

I. Articulaţiile fixe, fibroase, SINARTROZE

În această carte clasificările

Aspectului unei suturi în secține

3a. SUTURA SERRATA

3b. SUTURA DENTICULATA

3c. SUTURA SQUAMOSA

3D. SUTURA LIMBOSA

3e. SUTURA PLANĂ

Articulația de tip gomfoză

1. cartilajele de creștere sau sincondroza sfeno-occipitală

I. După numărul de axe de mişcare se disting:

articulaţii uniaxiale: care permit mişcările într-un singur plan:

articulaţii biaxiale: ce prezintă 2 axe perpendiculare:

articulaţii triaxiale: care permit toate tipurile de mişcări:

II. După numărul de suprafeţe articulare

compuse: mai multe suprafețe articulare cuprinse în aceeași

complexe: articulația în care un disc/menisc compartimentează

III. După modalitatea de funcționare:

1. independente – fac parte din lanțuri kinematice deschise

2. în combinații – lanțurile kinematice închise

- prin cuplaj osos: ex articulațiile radio-ulnare

IV. După forma suprafeţelor articulare:

ex. articulaţiile carpiene/tarsiene

IV. După forma suprafeţelor articulare:

Articulaţii tip trohlee

IV. După forma suprafeţelor articulare:

IV. C. articulaţii trohoide, de tip pivot:

-1. pivotul se rotează în interiorul inelului – articulația

IV. După forma suprafeţelor articulare:

IV. C. articulaţii trohoide, de

IV. După forma suprafeţelor articulare:

IV. C. articulaţii trohoide, de tip pivot:

IV. După forma suprafeţelor articulare:

IV. D. articulaţii cu două suprafeţe articulare de formă

IV. E. articulaţii cu suprafeţe în formă de şa: care

IV. F. articulație condiliană: o suprafață convexă, condil și

IV. G. articulaţii cu suprafeţe în formă de segment de

IV. H. articulaţiile sferoidale, condiliene: un os poate

ex. articulaţia genunchiului

• sunt acoperite de cartilaj hialin strâns aderent de os

• au o suprafaţă externă netedă

• sunt de grosimi variabile

• au un sistem de nutriţie legat de lichidul sinovial şi de

• au formă încadrabilă geometrică: plană, cilindrică, sferică,

 acoperă suprafeţele articulare ale oaselor - un cartilaj hialin,

 prezintă o suprafaţă care se continuă cu periostul osului şi

 prezenţa fibrelor de colagen care asigură continuitatea cu

 mai gros la tineri pierzându-şi caracteristicile prin înaintarea

 întinderea şi grosimea (1-12 mm) sunt legate de amplitudinea

 nu prezintă vase de sânge şi nici terminaţii nervoase -

 în compoziţia cartilajului hialin intră un procent

Este supus unui proces lent, continuu de remodelare internă

Rolurile pe care le îndeplineşte cartilajul articular:

- amortizarea şocurilor prin compresibilitatea structurilor

- asigură elasticitatea articulaţiilor permiţând o uşurinţă şi

Principalele caracteristici funcționale:

Compoziția cartilajului articular