CURENTUL GALVANIC

Curentul galvanic este un curent de frecvență 0 și mai poartă denumirea de “curent

continuu”/ ”curent direct”.

Curentul continuu este foarte folosit în practica medicală, aplicarea sa numindu-se

galvanizare – după numele italianului Luigi Galvani, teolog și professor de anatomie ce a
descoperit în anul 1870 procesul de galvanizare.

Pentru producerea curentului continuu au fost folosite diferite metode, cele mai
importante fiind: metodele chimice, mecanice și termoelectrice.

A. Metode chimice

La nivelul de contact dintre două metale diferite se produce o diferență de potențial

electric denumită – forță electromotoare de contact.

Această diferență este foarte mică si diferă în funcție de natura metalelor utilizate și de
caracteristicile mediului în care se lucrează. Acest potențial poate fi crescut dacă metalele
folosite sunt introduse în soluții acide.

Elementul clasic de producere a curentului continuu prin metoda chimică îl reprezintă

pila lui Volta (fig.1.1.), renumitul fizician care a reușit să obțină pentru prima oară curent
electric prin această metodă.1

Fig1.1. Pila lui Volta2

Alessandro Volta, a introdus două bare metalice din metale diferite – zinc și cupru –
într-un vas izolat conținând soluție diluată cu acid sulfuric.

1
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p.109
2
Idem1, p. 110
 Prin legarea capetelor exterioare a celor două bare cu un conductor, s-a creat ăntre
acestea o diferență de potențial de 0,9 V.3

Curentul produs se bazează pe reacțiile chimice survenite în soluția de acid sulfuric și

electrozii introduși în vas. Reacțiile chimice au loc între ionii din soluție și ionii de cupru și
zinc.

B. Metode mecanice

Transformarea energiei mecanice a unui motor în energie electrică este realizată de

dinam. Cel mai simplu model de dinam este reprezentat de un electromagnet puternic între
polii căruia se rotește un conductor format din mai multe spire electrice.4

Convertizorul electric folosit în fizioterapie este un aparat care transformă curentul

electric alternativ în curent continuu. Este vorba de un motor-generator care transformă
curentul alternativ de 220 V de la rețea, în curent continuu de cca. 40-50 V, prin intermediul
energiei mecanice de rotație. 5

C. Metode termoelectrice

Redresarea curentului electric alternativ prin convertizoare a fost înlocuită cu mijloace

avantajoase, care înlatură o serie de factori perturbatori cum ar fi: greutatea mare a aparaturii,
întreținerea dificilă și permanentă, inconstața curentului, manevrarea greoaie, deplasarea
anevoioasă a aparaturii etc.

Redresoarele moderne au trecut prin etape de perfecționare, ce au dus la realizarea de

noi modele și tipuri utilizate în industrie și radiofonie. S-a ajuns la utilizarea redresoarelor
electronice, cunoscute ca și lămpi sau tuburi electronice, folosite pe scară industrială, inclusiv
în electroterapie.

Cele mai simple redresoare sunt diodele, alcătuite din 2 electrozi: un anod sub formă
de placă și un catod sub formă de filament spiralat, înglobați într-un balon de sticlă în vid
(fig.1.2.).6

Fig.1.2. Tub electronic (diodă)7

3
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p.109
4
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p.111
5
Idem3
6
Idem3
7
Idem6, p.112
 CARACTERISTICI CURENT GALVANIC
Curentul galvanic respectă cele patru caracteristici specifice curenților redresați din
care face parte și anume:8

1) Principiul excitației sincrone: fiecare impuls de curent determină o excitație;

2) Principiul excitației polare: sub electrod apar efecte polare cum ar fi:
- Sub electrodul pozitiv (+) apare efectul de analgezie;
- Sub electrodul negativ (-) apar efecte de stimulare;
3) Principiul rezistivității cutanate crescute: sub electrozi se produc fenomene
iritative datorită rezistenței marri opusă de tegument la pătrunderea impulsurilor electrice.
4) Principiul dozării intensității curentului: se respectă pattern-ul standard și
anume:
- Intensitatea la vibrație – senzația cea mai slabă de curent pe care pacientul o
percepe;
- Intensitatea la furnicătură – următoarea senzație pe care pacientul o resimte după
vibrație, atunci când intensitatea curentului continuă să crească;
- Intensitatea la înțepătură;
- Intensitatea la contracție musculară submaximală;
- Intensitatea la contracție musculară tetanizată.

În afecțiunile acute, se prescrie “I la vibrație” pentru obținerea efectului antalgic, în

afecțiunile cornice, se prescrie “I la furnicătură” pentru obținerea efectului antalgic, iar în
electrostimulări se prescrie “I la contracție musculară submaximală”.

A. Caracteristicile fizico-biologice ale curentului galvani9

Curentul galvanic traversează țesuturile sub 4 forme de propagare:

1) Electrolitic: sub acșiunea curentului galvanic, umorile (sânge, limfă, lichide

interstițiale) organismului se disociază în ioni pozitivi și negativi care migrează spre
electrozii de semn contrar astfel:
- Ionii pozitivi (+) migrează spre CATOD (electrod negativ);
- Ionii negativi (-) migrează spre ANOD (electrod pozitiv).
2) Electroforetic: moleculele nedisociabile (proteice, lipidice) fixează la suprafață
ioni pozitivi sau negativi și se deplasează sub acțiunea CG.
3) Electrosmotic: se referă la deplasarea apei din țesuturi, sub acțiunea curentului
galvanic, prin structuri tisulare datorită tensiunii electromotoare.
4) Protonic: se referă la eliberarea de protoni din structurile țintă permisibile sub
acțiunea curentului galvanic și respectiv deplasarea acestora.

B. Efecte fiziologice
1. Efect caloric minimal la locul de aplicare: crește temperatura locală cu 1-4 grade
Celsius;

8
Daia C. (2019), Electroterapie, Principii Practice, Editura Universitară, București, p. 36
9
Idem6 p.36-37
 2. Vsomotorii (vasocontricție sub electrodul pozitiv, valodilatație sub cel negativ);
3. Fenomene electrolitice (reacție acidă sub electrodul pozitiv, reacție bazică sub
electrodul negativ)
4. Efecte metabolice locale.

1) Efecte polare

Reprezintă efectele produse de curentul galvanic prin intermediul electrozilor aplicați

pe țesutul țintă.

Polarizarea tisulară se face prin două metode: anelectrotonus și catelectrotonus

Anelectrotonus: este fenomenul fiziologic care se produce la aplicarea curentului

galvanic pe țesutul țintă prin intermediul electrodului pozitiv (anod), producându-se sub
electrodul pozitiv efect de analgezie.

Catelectrotonus: reprezintă fenomenul fiziologic care se produce la aplicarea

curentului galvanic pe țesutul țintă, prin intermediul electrodului negativ (catod),
producându-se sub electrodul negativ efect de excitostimulare.

2) Efecte interpolare
a) Asupra sistemului nervos
- SNC – galvanizările descedente (pozitiv proximal cap/membre superioare,
negativ distal membre inferioare) – efecte sedativ, scad reflexele osteotendinoase ROT, scad
excitabilitatea; galvanizările ascendente (pozitiv membre inferioare, negtiv membre
superioare, cresc ROT, cresc excitabilitatea).
- SNP – fibre nervoase senzitive – efect analgetic, la pol pozitiv prin creșterea
pragului de sensibilitate dureroasă cu hiperpolarizarea membrelor celulare; fibre nerviase
motorii cu efect stimulator la polul negativ; fibrele vegetative cu efect hiperemizant și
vasoilatator.
b) Asupra sistemului circulator
- Hiperemie cutanată, vasodilatație reactivă după o scurtă vasoconstricție, efect
vasculotrop, rezorptiv.

Alte efecte ale curentului galvanic:

- Efect tixotropic;
- Efect fibrinolitic;
- Efect de liza asupra trombilor vasculari.
 INDICATII ȘI CONTRAINDICAȚII ALE CURENTULUI
GALVANIC
INDICAȚII CONTRAINDICAȚII
Afecțiuni degenerative articulare (Artroză, NU se aplică pe tegumente ne-îndemne,
gonartroză, coxartroză, spondilodiscartroză leziuni tegumentare;
cervico-dorso-lombară, scolioze);
Afecțiuni posttraumatice (sechele post NU se aplică pe zone cu tulburări de
entorse, luxații, contuzii, fracturi etc); sensibilitate;
Reumatisme abarticulalare (PSH, NU se aplică persoanelor cu hipersensibilita-
fibromialgia, contracturi etc); te/intoleranță la curent;
Afecțiuni neurologice (hernia de disc, NU se aplică pacienților cu hemofilie,
algoneurodistrofia etc.). discrazii sangvine obiectivate, boli
hematologice cunoscute.
Afecțiuni ale sistemului nervos (nevralgii și Tuberculoză cutanată
nevrite, pareze, paralizii, afecțiuni ale
oraganelor de simț, distonii neuro-
circulatorii)
Afecțiuni ale aparatului gardiovascular (tulb.
ale circulației periferice: boala Raynaud,
acrocianoză, degerături; flebite în faza
subacută și cronică)
Tabel.1.1. Indicații și contrindicații curent galvanic10,11

Se recomandă ca aplicațiile curentului galvanic să nu se facă pe tegumente uscate, la

tinerii fără lipartroză cu tegument subțire la persoanele slabe, gracile.

MODALITĂȚI DE APLICARE A CURENTULUI GALVANIC

În prezent, se folosesc trei modalități de aplicare a curentului galvanic și anume:

A. Galvanizarea simplă;
B. Ionogalvanizarea;
C. Băile galvanice.

A. Galvanizarea simplă

Reprezintă modalitatea de aplicare a curentului galvanic prin intermediul a doi

electrozi. Electrozii folosiți sunt confecționați din plăci metalice de diferite dimensiuni, alese
în funcție de regiunea pe care se dorește a fi aplicați și de efectele urmărite.

Dimensiunile electrozilor se aleg în funcție de regiunea tratată. De obicei, electrozii,

au forme dreptunghiulare și mărimi variate, între cca. 50 cm 2 și 800 cm2 (6x8 cm, 8x10 cm,
10x15 cm, 8x40 cm, 8x80 cm etc.)11.
10 11
Daia C. (2019), Electroterapie, Principii Practice, Editura Universitară, București, p. 40 și
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 137
11
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 123
 Există și electrozi speciali ultilizați în anumite afecțiuni precum:

- pentru ochi – montați în ochelari speciali pentru aplicații transorbitare

12
(fig.1.1.) ,
- pentru hemifață masca Bergonié utilizată în tratarea parezelor de nerv facial și
a nevralgiilor de trigemen (fig.1.2.)13,
- gulerul Scerbac utilizat pentru ceafă în aplicațiile zonelor reflexogene.

Fig.1.1. Aplicații transorbitare Fig.1.2. Masca Bergonié

În practica medicală se utilizează două modalități de aplicare a electrozilor și anume14:

- transversal, de o parte și de alta a regiunii afectate, de exemplu: umăr,

genunchi, gleznă (fig.1.3.)15;
- longitudinal, cu electrozii plasați la distanță, la extremitățile segmentului tratat,
de exemplu: braț, gambă, picior (fig.1.4.)16.

12
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 124
13
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 124
14
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 124
15
Idem14
16
Idem14
 Fig.1.3. Aplicație transversală Fig.1.4. Aplicație longitudinală

Un element foarte important în aplicațiile galvanoterapiei, este folosirea unui strat

hidrofil intermediar între electod și tegument, cu scopul prevenirii arsurilor cutanate. Acesta
poate fi confecționat din pânză, tifon, frotir etc., având o grosime de cca. 1-1,5 cm sau din
burete poros de cauciuc sau textură sintetică, cu o grosime de 2 cm.

Acest material hidrofil, trebuie umezit bine cu apă călduță, se stoarce suficient și se
aplică pe regiunea de tratat.

Intensitatea curentului galvanic are o importanță capitală în aplicarea procedurilor de

galvanoterapie.

Sensibilitatea cutanată la curent este diferită de la individ la individ, existând persoane

mai sensibile și altele mai puțin sensibile. Sensibilitatea este diferită pe suprafețele corporale:
mai mare pe părțile mediale și flexoare și mai mică pe cele laterale și extensoare.17

În practica medicală, se pot întâlni cazuri ce prezintă hiperestezie sau hipoestezie

cutanată, astfel că se va doza intensitatea la “pragul” de toleranță al regiunii respective.

Prin “prag de sensibilitate” se înțelege producerea senzației de furnicături ușoare cu o

anumită intensitate, la introducerea lentă a curentului (O. Gillert). La pacienții mai sensibili
se recomandă dozarea intesității sub “pragul sensibil de excitatie”.

Doza de intensitate maximă pe care o suportă pacientul este limita de toleranță a

curentului, care nu trebuie depășită. În cazul apariției senzațiilor de înțepături, presiuni,
căldură sau arsuri, intensitatea curentului se reduce la zero, se va controla poziționarea
electrozilor și dacă va fi cazul se va corecta.18

Dacă se ia în considerare experiența acumulată a terapeutului și rezultatele obținute

de-a lungul timpului, efectele se pot obține astfel, luând în calcul “pragul de sensibilitate”:
17
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 125
18
Idem10
 - pentru efecte analgezice – se dozează o intensitate ‚la prag’ (0,1 mA/cm 2), iar
în nevralgiile acute, chiar ‚sub prag’(sub 0,1 mA/cm2);
- pentru efecte antihiperestezice se dozează cu intensitatea ‚sub prag’;
- pentru efecte vasodilatatoare se dozează intensitatea ‚peste prag’ (peste 0,1
2
mA/cm );
- în stadiile acute se preferă intensități ‚sub prag’;
- în stadiile cronice se aplică intensități ‚peste prag’.

Pe scurt, particularitățile curentului galvanic vor fi menționate în tabelul de mai jos:

Curentul Galvanic
DURATA PROCEDURII 20 – 30 MINUTE
NUMĂRUL DE ȘEDINȚE 10 (ACUT) – 20 max
(CRONIC)
RITMUL DE APLICARE ZILNIC SAU LA 2 ZILE
Tabel 1.1. Particularități ale curentului galvanic19

Aplicarea curentului galvanic diferă în funcție de zona ce urmează a fi tratată, astfel

că, este importantă și poziția pacientului, așadar se va opta pentru posturile cele mai
antalgice:

- în cazul unui sindrom dureros lombar, pacientul va fi așezat în decubit dorsal

sau în decubit ventral cu o pernă sub abdomen;
- în cazul unui sindrom lombosciatic de cauza discogenă cu iritația discului L5,
pacientul poate fi pozționat în decubit lateral cu membrul bolnav pe planul patului, pentru a
se asigura un contact intim cu electrozii aplicați;
- în cazul unei aplicații cervicale, pacientul poate fi în decubit dorsal sau în
decubit ventral;
- în cazul unei aplicații transorbitare, pacientul, va fi așezat în decibit dorsal;
- în cazul unei aplicații la umăr pentru o pperiartrită scapulo-humerală, pacientul
va sta în poziție șezândă, dar se poate aplica și din decubit dorsal/ventral;

După terminarea procedurii, se va verifica de fiecare dată tegumentul pentru a umări

reacția zonei cutanate aflată sub electrozi. Înroșirea pielii pe locul aplicării electrozilor, mai
ales la nivelul catodului, este normală atâta timp cât nu apar leziuni tegumentare.

Tehnica de aplicare a galvanizării:

19
Daia C. (2019), Electroterapie, Principii Practice, Editura Universitară, București, p.45
 - primul pas în vederea aplicării galvanizării este poziționarea corectă a
tratamentului;
- fizioterapeutul trebuie să se ghideze după prescripția terapeutică care va
cuprinde: denumirea procedurii, regiunea tratată, locul de fixare, dimensiunile și polaritatea
electrozilor, intensitatea curentului aplicat și durata ședinței;
- se va verifica cu atenție tegumentul la locul de aplicare, pentru a se aprecia
integritatea și a se decela eventuale leziuni sau afecțiuni ale acestuia;
- înainte de aplicarea electrozilor, fizioterapeutul verifică aparatul ce urmează a
fi utilizat, pentru a se asigura de poziția zero a comutatorului de intensitate; se controlează
polaritatea electrozilor și cuplarea corectă la bornnele aparatului a bananelor cablurilor de
legătură – sau a mufei cordonului comun20;
- electrozii trebuie să nu prezinte cute, fisuri sau înădituri, care permit scurgeri
de curent ce produc efetcte polare nedorite și arsuri cutanate;
- fixarea electrozilor se face cu ajutorul unor benzi elastice sau săculeți umpluți
cu nisip sau prin greutatea corpului pe planul patului;

B. Băile Galvanice

Băile galvanice reprezintă procedura de aplicare și valorificare ale curentului galvanic

prin intermediul apei.

Apa devine un mediu mijlocitor între electrozi și tegument; curentul fiind repartizat pe
o suprafață corporală mai mare, astfel că densitatea curentului este mai redusă, neexistand
pericol de arsuri la intensitatea aplicată, care oricum este mai mare decât la galvanzările
simple.21

Clasificarea băilor galvanice:

Băile galvanice pt fi:

- Generale – baia generală STANGER – este alcătuită dintr-o cadă, având

încorporată în pereții acesteia 8 electrozi, conectată la un aparat ce emite curent galvanic,
cadă în care era imersat întreg corpul.
- Parțiale – destinate membrelor superioase sau membrelor inferioare. Se
folosesc, cuve, sau cădițe din plastic care conțin încorporat în pereții acestora câte un
electrod.

În funcție de numărul cuvelor care se prescriu pacientului, baia galvanică poate fi de

patru tipuri. Acestea sunt prezentate în tabelul următor:

BĂILE GALVANICE
20
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 127
21
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 128
UNICELULARE O singură cuvă pentru un singur membru superior sau inferior,
folosindu-se un electrod extern referință
BICELULARE Sunt prescrise 2 cuve fie pentru membrele superioare, fie membrele
inferioare, bilateral
TRICELULARE Sunt prescrise trei cuve
4 CELULARE Sunt prescrise 4 cuve pentru membrele superioare si inferioare
bilateral.
Tabel 1.2. Clasificarea băilor galvanice22

BĂILE GALVANICE 4 CELULARE

Băile galvanice patru celulare sunt cele mai folosite. Acestea au fost introduse în
terapie la sfârșitul secolului al 19-lea de Schnee la Karlsbad.

Cele patru cuve se umplu cu apă caldă având temperatura de 37,5 grade Celsius, apa
rece accentuând senzația neplacută dată de trecerea curentului.

Umplerea cuvelor cu apă se face până la jumătatea brațelor, respectiv până la

jumătatea gambelor, pacientul stând în șezut pe un scaun, având MS și Mi introduse în cuvele
respective.

Timpul de aplicare recomandat al băilor galvanice 4 celulale este de 20-30 minute.

Efectele țin de polaritatea aleasă pentru cei 4 electrozi din fiecare cuvă astfel23:

22
Daia C. (2019), Electroterapie, Principii Practice, Editura Universitară, București, p. 51
23
Daia C. (2019), Electroterapie, Principii Practice, Editura Universitară, București, p. 52
 - Dacă se alege ca electrozii din cuvele pentru MS să aibă polaritatea pozitivă,
iar cei din cuvele pentru MI polaritatea negativă, băile galvanice se numesc descendente,
deoarece respectă sensul de parcurs/ ‚curgere’ al curentului electric.

EFECTE
SNC sedative
Cardiovasculare Accelerează fluxul sangvin în circulația
pulmonară, crește afluxul de sânge
oxigenat spre inimă, crelte afluxul de
sânge arterial spre sistemul port,,
favorizează descărcarea cordului spre
periferie
Mulsculatură la nivelul musculaturii MS este
miorelaxant, analgezic, iar la nivelul MI
este electrostimulant
Tabel 1.3. Efectele băilor galvanice 4 celulare descendente

- Dacă se alege ca electrozii din cuvele pentru MS să aibă polaritate negativă, iar
cei din cuvele pentru MI polaritatea pozitivă, atunci, băile galvanice se numesc ascendente.

EFECTE
SNC excitante
Cardiovasculare accelerează fluxul sangvin din
membrele inferioare către inimă
Musculatură la nivelul musculaturii MS este
electrostimulant
Tabel 1.4. Efectele băilor galvanice 4 celulare acendnte

- Dacă alegem ca electrozii de pe hemicorp, de exemplu membrul superior și

membrul inferior drept, să aibă o anumită polaritate, și cei de pe celălalt hemicorp să aibă
polaritatea opusă, băile galvanice se numesc de același semn pe partea dreaptă/stângă.

EFECTE
Polaritate POZITIVĂ Polaritate NEGATIVĂ
Analgetice Excitante, excitostimulare
Tabel 1.5. Efectele băilor galvanice 4 celulare – hemicorp

Exemple:

- Contuzie de gleznă stangă, stadiul subcronic, cronic – se folosesc băi

galvanice 2 ceelulare, cuva stângă polaritate pozitivă (+), cuva dreaptă polaritate begativă (-),
temperatura apei de 37º Celsius, 20 minute, intensitate la prag.
Efectele urmărite: analgetic, miorelaxant pe polul pozitiv.
 - Epicondilita dreaptă/ epitrohleita dreaptă, forma subcronică/cronică – se
folosește baia gallvanică 2 celulară, membrele superioare bilateral; cuva dreaptă polaritate
pozitivă, cuva stângă polaritate negativă, temperatura apei de 37º Celsius, 20 minute,
intensitate la prag.
Efectele urmărite: efect analgetic, miorelaxant pe polul pozitiv.
Indicațiile și contraindicațiile sunt aceleai ca la curentul galvanic.

IONOGALVANIZĂRILE
Reprezintă metode de electroterapie prin care se introd în organism diferite substanțe
farmacologice cu ajutorul curentului galvanic.

În literatura medicală se întâlnesc diferite sinonime pentru această procedură cum ar

fi: ionoterapie, galvanotereapie, ionoforezăm iontoforeză, ionizare, ionogalvanizare.

Principiul acestei forme de terapie se bazează pe dispcierea electrolitică a diverselor

substanțe farmacologice adăugate polilor aplicați și transportarea anionilor și cationilor spre
electrozii de semn contrar încărcării lor electrice24, de exemplu:

La anod (+): se aplică cationii, iar la catod (-): se aplică anioni25

Substanță Concentrație Scop

medicamentoasă
ANOD clorură de calciu 2–5% miorelaxant
sulfat de cupru 2% fungicid
CATOD salicilați 2% antialgic
acid acetic 2 – 5% Tratament tendinită calcifiată

La anod se aplică: metale (sodiu, potasiu, litiu, calciu, magneziu, zinc, mercur, fier,
cupru), radicali de metale (armoniu), acetilcolină, adrenalină, alcaliozi (morfină, novocaină,
atropină, pilocarpină, butazoidină), corticoizi, sulfamide, penicilină.26

La catod se aplică halogeni (brom, clor, iod), radicali acizi (sulfuric, azotic, carbonic,
salicilic, acetic, oxalic, citric), sărurile aciilor organici.27

Tehnica de aplicație a ionogalvanizărilor: se desfășoară conform principiilor

descrise la prezentarea galvanizărilor simple. Ceea ce intervine în plus, este folosirea
substanțelor farmacologice prezentate mai sus, în scop terapeutic.

Înainte de aplicație , se prepară soluțiile respective în concentrațiile corespunzătoare.

Concentrațiile soluțiilor trebuie să fie mică, ținând seama de faptul că disociația electrolitică
este cu atât mai puternică, cu cât soluția este mai diluată.28

24
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 130
25
Daia C. (2019), Electroterapie, Principii Practice, Editura Universitară, București, p. 47-48
26
Idem24, p. 134
27
Idem24, p. 134
28
Idem15 , p. 136
 Materialul intermediar hidrofil folosit, se va îmbiba cu soluția medicamentoasă, iar în
cazul folosirii unguentelor medicamentoase, acestea se vor aplica în strat subțire pe tegument,
iar deasupra se vor așeza straturile hidrofile umezite cu apă distilată.

Ionizările transorbitocerebrale au fost aplicate prima dată de G. Bourguignon în anii

’30 și sunt frecevnt folosite de fizioterapeuți, ca mijloc de terapie foarte valoros în
tratamentul unor sindroame neurastenice, insomnii, hipertensiuni arteriale, stări smasmofilice,
sindroame migrenoase etc.

Substanțele medicametoase folosite sunt alese în funcție de afecțiunea ce se dorește a

fi tratată, de exemplu: calciul (nevroze, migrene, spasmofilii etc), magneziul (hipertensiuni
arteriale, migrene de origine vasculară, tulburări vasculare cerebrale).

Straturile hidrofile se îmbibă cu soluțiile medicamentoase, fiind ulterior montate în

electrodul special de tip ochelari care se aplică pe ochi. Intensitatea curentului: 0,6 - 2mA, cu
dozare până la apariția fosfenelor. Durata ședinței este de 30 minute pentru a avea
eficacitate.29

Bibliografie:

 Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală

 Daia C. (2019), Electroterapie, Principii Practice, Editura Universitară, București

29
Rădulescu, A. (2005). Electroterapie, Ediția a II – a, București, Editura Medicală, p. 137