Modulul 6 – Electroterapie.

Lecția 2 – Curentul galvanic.

Curentul galvanic reprezintă o deplasare de sarcini electrice de-a lungul unui conductor.
Conductorul electric este corpul prin care trece un curent electric continu.

Se deosebesc conductoarele:

1. Conductoarele de gradul 1 sau metalice, prin care curentul trece fără să producă reacții
chimice.
2. Conductoarele de gradul 2 sau electrolitice precum soluții de acizi, baze sau săruri prin care
trecere curentului electric produce electroliza.
3. Conductoarele de gradul 3 sau gazoase prin care trecerea curentului electric nu produce
niciun fel de reacție.

Curentul galvanic a fost utilizat în terapie, aplicația sa fiind numită galvanizare, după numele
lui Galvani – secolul VIII.

Acțiunile biologice ale curentului galvanic.

Modificările ionice care apar în țesutul sub-influențat curentului declanșează o serie de

procese biologice:

Din punct de vedere electrochimic și al gradului de conductibilitate chimică, corpul omenesc

este considerat un conductor deoarece apa reprezintă 70% din greutatea corpului, în ea fiind
dizolvate numeroase săruri minerale. Corpul omenesc nu este omogen, având în structura sa
elemente cu grade diferite de conductibilitate și din acest motiv nu poate fi străbătut uniform de
către curentul electric.

1. Conductorii de gradul 1: Sângele, limfa, lichidul cefalorahidian și corpul vitros.

2. Conductorii de gradul 2: Glandele sudoripare, mușchii, țesutul subcutanat și organele
interne.
3. Conductorii de gradul 3 sau rău conducători: Țesutul nervos, țesutul adipos, glandele sebacee
și țesutul osos.
4. Conductorii de gradul 4 sau izolatori: Părul și unghiile.

Aplicarea curentului galvanic asupra organismului determină o serie de efecte grupate astfel:

1. Efecte polare la nivelul electrozilor aplicați.

- Se referă la modificările survenite la locul de contact al tegumentului cu electrozii
aplicați.
- Aceste efecte sunt consecința electrolizei cu producere de acid la anod și producere de
bază la catod.
- Acest efect depind de calitatea electrodului precum forma, dimensiuni și compoziția
chimică.
- Acest efect mai depind de calitățile electrodului precum intensitatea, direcția, sensul și
durata.
- Acest efect mai depinde de proprietățile organismului precum starea tegumentului,
rezistența electrică, conductibilitatea țesuturilor și reactivitatea generală.
- În cazuri de supradozare ale curentului electric au loc efecte polare extreme precum
arsuri și necroze.
2. Efecte interpolare produse în interiorul organismului, între cei 2 electrozi.
 - Sunt cele cu importanță în terapie.
- Aceste efecte au loc ca urmare a modificărilor fizicochimice tisulare generate de trecerea
curentului și constau în următoarele procese:
a. Bioelectrozila:
- Este reprezentată de migrația electronilor și electroliza biologică.
- Migrația ionilor este fenomenul care se produce după disociația electrolitică. Aceasta se
desfășoară în spații restrânse în interiorul celulei și în spațiile intercelulare: Ionii pozitiv
precum potasiul sunt respinși de polul pozitiv sau cationii migrează către catod sau polul
negativ.
- Electroliza biologică constă în eliberarea atomilor liberi din soluția electrolitică.
b. Ionoforeza.
- Ionoforeza este procesul chimic care are loc în țesuturi și este reprezentat de deplasarea
ionilor prin membranele celulare semipermeabile.
c. Electroosmoza.
- Există unele elemente neutre din punct de vedere electric numite coloizi, care se
înconjoară cu ioni și astfel devin încărcați cu sarcină electrică și ajung să se deplaseze în
jurul catodului sau anodului.
- Electroosmoza este o deplasare a conținutului de apă din țesuturi prin structurile
membranelor sub influența curentului continu.
d. Modificările potențialului de membrană.
e. Modificări de excitabilitate neuromusculară.
f. Efectele termice.
g. Inducția electromagnetică.
h. Modificările compoziției chimice ale țesutului.

Efectele fiziologice ale curentului galvanic.

Acțiunea curentului galvanic asupra sistemului nervos somatic.

Sistemul nervos periferic:

- Acțiunea asupra fibrelor nervoase senzitive:

Receptorii senzitivi din tegument înregistrează la aplicarea curentului galvanic o senzație de

furnicătură care crește proporțional cu intensitatea curentului, transformându-se în înțepături fine,
chiar în senzație de arsură, mergând până la senzație dureroasă.

După câteva ședințe, pragul sensibilității crește. Această acțiune analgetică se produce la
nivelul electrodului pozitiv, purtând numele de analgezie galvanică.

La polul pozitiv, membranele celulare se hiperpolarizează, scăzând hiperexcitabilitatea. La

polul negativ are loc o depolarizare ce crește excitabilitatea.

- Acțiunea asupra fibrelor nervoase motorii:

Polul negativ utilizat ca electrod activ produce o scădere a pragului de excitație a fibrelor
motorii cu creșterea excitabilității și cu efecte de stimulare. Creșterea bruscă a intensității curentului,
la fel ca scăderea determină o contracție musculară promptă, această acțiune fiind utilizată în
aplicațiile premergătoare în scopul pregătii fibrelor musculare în tratamentul cu curenți excitatorii ai
musculaturii denervate.

- Acțiunea asupra sistemului nervos central.

 În aplicațiile descendente, polul pozitiv este aplicat cranial și cel negativ caudal, ce pot
produce diminuarea reflexelor precum reflexul patelar sau rotulian.

Galvanizarea ascendentă, cu polul pozitiv caudal și cu cel negativ cranial, determină o

creștere a excitabilității.

- La nivelul ochilor apar fosfene sau senzații luminoase.

- La nivelul analizatorului acustic apar acufene sau senzații acustice patologice.
- La nivelul analizatorului vestibular apare vertijul sau amețeala.
- La nivelul analizatorului gustativ apare senzația de gust acru doar în cazul în care
pacientul prezintă dantură metalică.

- Acțiunea asupra sistemului nervos vegetativ.

Acesta reacționează inconstant și individualizat la aplicarea curentului galvanic:

- În funcție de predominanța tonusului vagal, caracteristic parasimpaticului sau simpatic al

bolnavului.
- În funcție de locul de aplicare.
- În funcție de polaritate.

Zona gulerului Scerbac este zonă de aplicație a curentului galvanic pentru influențarea
sistemului neurovegetativ.

- Acțiunea asupra sistemului circulator.

Curentul galvanic descendent accelerează afluxul sanguin din mica circulație spre inimă.
Altfel spus, circulația de întoarcere s sângelui venos din plămâni și membrele superioare. De
asemenea curentul galvanic stimulează creșterea către sistemul port.

Curentul galvanic ascendent accelerează circulația venoasă de la extremitățile inferioare și de

la organele sistemului portal către inimă, favorizând transportul sângelui arterial către plămâni și
extremitățile superioare, precum și întoarcerea sângelui venos de la inimă spre plămâni.

Vena portă interesează organele abdominale, aceasta fiind în legătură cu vena cavă. Cele
două sisteme venoase – port și cav se anastomozează sau se continuă una cu alta la nivelul
esofagului prin anastomozele porto-cave și la nivelul rectului prin venele hemoroidale.

Efectele terapeutice ale curentului galvanic.

1. Efectul analgezic prin scăderea excitabilității nervoase la nivelul polului pozitiv și prin resorția
metaboliților din procesele inflamatorii.
- Acești curenți cresc pragul de sensibilitate a receptorului respectiv la durere.
2. Stimularea neuromusculară la nivelul electrodului negativ.
- Electrodul pozitiv este antialgic, deci se pune pe locul dureros iar cel negativ pe locul în
care avem nevoie de stimulare excitomotorie.
- Acțiunea electrodului negativ ajută la depolarizarea membranei.
3. Reglarea modificărilor excitabilității sistemului nervos central în funcție de aplicație.
4. Reglarea nespecifică a sistemului neurovegetativ.
5. Efect biotrofic prin îmbunătățirea loco-regională a irigației sanguine și creșterea difuziunii
intra-tisulare.
- Aduce substanțele nutritive pentru a hrăni țesutul și preia substanțele nocive din țesut.
 6. Vasodilatația prin hiperemie reactivă la nivelul circulației superficiale sau cutanate și
subcutanate sau musculare.

Modalități de aplicare a galvanizării.

1. Cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci de diferite dimensiuni.

2. Baia hidroelectrolitică sau baia galvanică:
- Este o baie parțială, patru celulară sau în 4 cădițe sau de forma unei băi generale.
3. Ionofireza sau iontoforeza:
- Iono-galvanizarea este o metodă de introducere a unor substanțe medicamentoase prin
tegument cu ajutorul curentului galvanic.

Galvanizarea simplă.

Electrozii sunt confecționați dintr-un material bun conductor de electricitate. Aceștia au

diverse dimensiuni în funcție de regiunea pe care se aplică.

Metoda bipolară de aplicare a electrozilor se utilizează când electrozii au aceeași dimensiune

iar metoda unipolară este folosită când electrozii au mărimi diferite.

1. Metoda bipolară:
- Electrozii sunt așezați față în față, între ei formându-se un comp de linii de forță,
paralele, a căror densitate este egală pe toată aria electrozilor.
2. Metoda unipolară:
- Densitatea liniilor de forță va fi mai mare la nivelul electrodului mai mic, acesta devenind
electrod activ iar electrodul mai mare rămânând electrod indiferent.
- Alegerea polarității polului care poate fi pozitiv sau negativ va fi în funcție de efectul
urmărit:
a. Pozitiv antialgic.
b. Negativ excitomotor.

Dimensiunile electrozilor variază de la 50 de cm pătrați până la 80 de cm pătrați.

Electrozi cu forme speciale:

- Electrozi pentru ochi, montați în ochelari speciali pentru aplicații transorbitale.

- Masca Bergornie este utilizată la tratarea parezelor de nerv facial și a nevralgiilor de
trigemen.
- Gulerul Scerbac influențează sistemul nervos vegetativ.

În funcție de efectele terapeutice urmărite utilizăm electrozi mai mici pentru efectele
analgetice. Pentru efecte vasodilatatoare, electrozii trebuie să fie lungi, cu durata lungă a ședinței de
aplicație.

Așezarea electrozilor se realizează în două modalități:

- Transversal de o parte și de alta a regiunii afectate pe care încadrează astfel față în față,
de exemplu umăr genunchi, gleznă și paravertebral de o parte și de alta a coloanei.
- Longitudinal, cu electrozii plasați la distanță la extremitățile segmentului tratat spre
exemplu gambă, coapsă, braț, antebraț iar în cazul coloanei vertebrale se aplică pe
aceeași parte – fie stânga, fie centru, fie dreapta, în funcție de regiune.

Stratul hidrofil.
 Stratul intermediar hidrofil are caracter izolant în scopul contracarării efectelor polare,
produse sub electrozi și prevenirii arsurilor cutanate.

Stratul hidrofil poate fi confecționat din pânză, tifon, finet, are o grosime de 1 cm, din burete,
poros cu o grosime de 2 cm. Materialul folosit nu trebuie să prezinte cute, festoane sau porțiunea
mai groasă a unui material, înnădituri și trebuie să depășească cu 3 cm întreg conturul electrodului.

Materialul hidrofil se umezește cu apă călduță, este stors pân ce nu se mai scurge apa, fiind
aplicat bine întins pe regiunea de tratat. Materialul întins va fi spălat cu apă distilată după fiecare
utilizare, iar la 3 zile cel mult va fi sterilizat prin fierbere. Bureții vor fi spălați cu apă caldă și săpun
după fie care bolnav tratat.

Intensitatea curentului.

Dozarea intensității are o importanță fundamentală în aplicarea procedurilor de

galvanoterapie. Este în strânsă dependență de sensibilitatea și toleranța individuală.

Efectele terapeutice urmărite, de stadiul de evoluție al afecțiunii, de mărimea electrozilor și

de durata aplicației.

1. Sensibilitatea.
- Sensibilitatea cutanată la curent diferă de la individ la individ.
- La una și aceeași persoană, sensibilitatea este diferită pe suprafețele corporale: Mai
mare pe părțile mediale și flexoare și mai mică pe părțile laterale și extensoare.
- Pe lângă acest lucru întâlnim persoane ce prezintă hiperestezie cutanată sau hipoestezie
cutanată. La cei cu hiperestezie vom doza intensitatea la pragul regiunii respective iar la
cei cu hipoestezie se testează pe zonele cu sensibilitate normală din vecinătate sau alte
regiuni simetrice.
- Prin prag de sensibilitate se înțelege producerea senzației de ușoare furnicături, cu
anumită intensitate la introducerea lentă a curentului.
- La pacienții mai sensibili se recomandă dozarea intensității sub pragul sensibil de
excitație o dată cu scurgerea timpului sau cu repetarea ședințelor va putea crește
toleranța individuală la curent și aceasta se va putea doza la nivelul pragului sensibil sau
peste pragul sensibil.
- Dozarea de intensitate maximă pe care pacientul o suportă este limita de toleranță a
curentului care nu trebuie depășită.
- În cazul apariției senzațiilor de înțepături, presiuni, căldură sau arsuri, intensitatea
curentului se reduce la 0 și, controlând poziționarea electrozilor și corectarea acesteia
după caz. Se recomandă ungerea locului cu vaselină, cu o pomadă calmantă, dozând
curentul cu intensitate la prag sau sub prag.
- În general ne putem orienta în practică după experiența acumulată și rezultatele
obținute de-a lungul timpului.
a. Pentru efecte analgezice dozăm o intensitate la prag de 0,1 miliamperi pe centimetru
pătrat iar pentru nevralgiile acute chiar sub prag.
b. Pentru efecte antihiperestezice dozăm cu intensitate sub prag.
c. Pentru efecte vasodilatatoare dozăm cu intensitate peste prag sau peste 0,1
miliamperi pe centimetru pătrat.
- În stadiile acute se preferă intensități sub prag iar în cele cronice aplicăm intensități
peste prag.
 În relația cu mărimea electrozilor se obișnuiește ca nivelul intensității curentului introdus să
fie stabilit de raportul de 0,1 pe un centimetru pătrat pe suprafață de electrod, ceea ce ar
corespunde intensității la nivelul pragului de sensibilitate în cazurile de aplicații cu electrozi de
dimensiuni diferite, intensitatea se va doza după polul activ.

Durata unei ședințe se calculează astfel: intensitate ori durata egal cu 3. Dacă 3 este împărțit
la 0,1 rezultă 30 de minute.

Numărul ședințelor variază în funcție de diagnostic, de stadiul evolutiv și de rezultatele

obținute.

În general se aplică 8-10 ședințe zilnic iar în afecțiunile cronice 10-20 de ședințe zilnic sau la
două zile.

2. Pacientul.
- Pacientul este subiectul actului medical. El trebuie pregătit de la prima ședință aplicare a
curentului galvanic prin explicații privind senzațiile cutanate așteptate și apoi scopul
terapiei
- Pacientul va fi așezat pe pat ținându-se cont de posturile cele mai antalgice, cât și de
regiunile pe care dorim să le tratăm.
a. În cazul unui sindrom dureros lombosacrat, pacientul poate fi așezat în decubit
dorsal sau în decubit ventral, cu pernă sub abdomen, în condițiile în care lordozarea
coroanei lombare provoacă dureri.
b. În cazul unui sindrom lombosciatic de cauză discogenă, cu iritația discului L5,
pacientul poate fi așezat în decubit lateral, cu membrul bolnav pe planul patului
pentru a se asigura un contact intim cu electrozii aplicați.
c. În cazul unei aplicații pe regiunea cervicală bolnavul poate fi așezat în decubit dorsal
cu capul așezat în același plan cu ceafa sau în decubit ventral.
d. În cazul unei aplicații trans-orbitale, bolnavul va fi așezat în decubit dorsal.
e. În cazul unei aplicații la umăr pentru o periartrită scapulo-humerală bolnavul va sta în
poziție șezândă.
f. În cazul tratării unei suferințe din regiunea occipitală, evităm aplicarea electrozilor pe
regiunea păroasă.
- Vom urmări neapărat reacția zonei cutanate aflate sub electrozi după terminarea
proceduri.
- Înroșirea pielii care apare în special la nivelul catodului este normală atâta timp cât nu
apare o leziune cutanată. După un număr de aplicații, zona tinde spre înăsprire, semn al
epitelizării.
- Dacă înainte pacientul și-a aplicat unguente topice sau calmante, le vom îndepărta
înaintea fiecărei ședințe.
- Dacă s-au produs reacții cutanate de eritem accentuat sau de arsură, vom înceta
aplicațiile pe locul respectiv.

Tehnica de aplicare a galvanizării.

- Pacientul trebuie poziționat și pregătit pentru tratament conform indicațiilor existente în

prescripția medicală sau terapeutică. Aceasta cuprinde:
a. Numele procedurii – CI, US.
b. Regiunea tratată – genunchi, șold, lombar.
c. Locul de fixare al electrozilor – paravertebral, anteroposterior, lateromedial.
d. Dimensiunile și polaritatea electrozilor – 20 cm, polul pozitiv pe stânga.
 e. Intensitatea curentului aplicat, care este de 0,1 miliamperi pe centimetru pătrat.
f. Durata ședinței.
- Se va inspecta tegumentul la locurile de aplicare a electrozilor pentru a se aprecia
integritatea tegumentului și a se observa eventualele leziuni sau afecțiuni ale pielii.
- Înainte de aplicare se verifică aparatul utilizat pentru a ne asigura de poziția 0 a
comutatorului de intensitate, controlăm polaritatea electrozilor și cuplarea lor corectă la
bornele aparatului.
- Electrozii trebuie să fie complet netezi deoarece la colțurile acestora se scurg sarcinile
electrice ce pot produce arsuri.
- Pentru aparatele mai vechi se verifică să nu existe niciun contact direct între tegument și
clemele cu care sunt fixate cablurile electrozilor, punându-se între ele o bucată de
cauciuc.
- Fixarea electrozilor se face cu benzi elastice de cauciuc sau cu săculeți cu nisip.
- Electrodul este introdus într-un săculeț special din material hidrofil, umezit, după care
zona respectivă este acoperită cu o pătură.
- După executarea acestor manevre declanșăm introducerea curentului în corpul
bolnavului prin pornirea comutatorului principal.
- Se fixează durata prescripției și manevrăm comutatorul de intensitate foarte lent pentru
introducerea progresivă a curentului până la intensitatea necesară și prescrisă.
- În timpul ședinței de aplicație pacientul va fi supravegheat și întrebat asupra senzațiilor
percepute la nivelul electrozilor aplicați.
- La expirarea timpului fixat intensitatea curentului se reduce lent, progresiv până la
poziția 0 a comutatorului.
- Se închide comutatorul general, se ridică electrozii de pe corpul pacientului iar zona
respectivă este unsă cu un gel sau cu o alifie, controlând neapărat pielea pacientului.

Băile galvanice.

Pentru tratarea unor regiuni mai întinse sau a întregului corp se recomandă utilizarea băilor
galvanice la care se combină acțiunea curentului continu, cu efectul termic al apei.

1. Băile galvanice 4-celulare.

- Sunt formate din 4 vase sau celule așezate pe un postament iar pacientul stă pe un scaun
sau taburet.
- Apa introdusă în cele 4 vase trebuie să fie la temperatura corpului – 34-36 de grade, până
la 38 de grade.
- Apa rece accentuează senzația neplăcută dată de trecerea curentului iar apa caldă
permite intensități mai mari, bine tolerate.
- Putem face aplicații 4-celulare, tricelulare, bicelulare sau unicelulare.
- În cazurile aplicațiilor unicelulare sau bicelulare putem adăuga un electrod de zinc pe o
altă regiune corporală precum regiunea lombară, lombo-sacrată, abdominală și cervicală.
- Mărimea suprafețelor de contact a tegumentului cu apa poate fi variată prin cantitatea
de apă din vase: Dacă dorim un pol mai activ, reducem la minim cantitatea de apă din
vana membrului asupra căruia vrem să acționăm.
- Putem aplica diferite variante, în funcție de efectele urmărite:
a. Membre superioare la același semn și membre inferioare la semn contrar.
b. Membrele de partea dreaptă la un semn și membrele de partea stângă la semnul
contrar.
c. Trei membre la același semn și al patrulea la semnul contrar sau aplicația în evantai.
 d. Două membre la același semn și celălalt membru la semn contrar.
e. Un membru la polul pozitiv iar celălalt membru la polul negativ.
- Direcția curentului poate fi ascendentă – polul pozitiv caudal iar cel negativ cranial sau
descendentă – polul pozitiv cranial iar cel negativ caudal.
- Înainte ca bolnavul să introducă membrele în vane se recomandă ca personalul care
execută procedura să verifice toate vanele introducând mâna în ele pentru a controla
senzația la fiecare pol în parte, cu aparatul pus în funcțiune.
- După verificare se oprește aparatul.
- Invităm pacientul să se așeze pe scaun.
- Mai întâi membrele inferioare în cădițe apoi membrele superioare până la jumătatea
brațului.
- Punem aparatul în funcțiune prin manevrarea comutatorului general pe care îl mișcăm
lent pentru intensitate, ajungând la doza prescrisă de medic.
- Pacientul simte furnicături plăcute.
- În general nevralgiile, artralgiile și mialgiile se tratează cu intensitate la prag, cu
polaritate pozitivă; paraliziile flasce cu intensitate peste prag, cu polaritate negativă.
- Durata ședințelor 0-30 de minute, ritmul ședințelor zilnic sau la două zile.
2. Băile galvanice generale.
a. Băile galvanice generale Stanger.
- Căzile sunt confecționate din material plastic, confecționate cu câte 8 electrozi, plasați
astfel: Câte 3 pe părțile laterale, unul cranial, la nivelul regiunii cervico-cefalice și altul
caudal la nivelul plantelor.
- Există și electrozi mobili care pot fi plasați în cadă după necesitatea terapeutică, cel mai
frecvent pentru regiunea lombară și pentru membrele inferioare.
- Sensul curentului poate fi dirijat în multiple variante: Ascendent, descendent, transversal
sau în diagonală.
- Intensitatea curentului aplicat este mai mare față de baia 4-celulară – de la 1000 până la
1200 miliamperi, din aceasta doar o treime trece prin corp, celelalte două treimi
scurgându-se pe lângă corp.
- La dozare ne orientăm după senzația de curent a pacientului – de la furnicătură plăcută
până la căldură ușoară.
- Pentru o mai bună eficiență terapeutică a procedurii se adaugă ingrediente farmaceutice
sau extracte de plante.

Tehnica de lucru:

- Vana se umple, temperatura ajunge la valoarea de 36-38 de grade.

- După pregătirea băii controlăm prin introducerea mâinii în baia pregătită prezența
curentului electric.
- Oprim aparatul.
- Invităm pacientul să intre în cadă.
- Pornim aparatul și manevrăm lent pentru dozarea intensității.
- Durata procedurii este de 15-30 de minute.
- În general intensitatea este la 400-600 de miliamperi.
- Ritmul ședințelor două sau 3 la, la o zi sau două zile, seria totală de ședințe fiind de 6-12.

Ionoforeza. Subiect de examen!

Ionoforeza sau iontoforeza reprezintă o formă de galvanizare.

 Ionoforeza este procedeul prin care se introduc în organism diverse substanțe
medicamentoase cu ajutorul curentului electric care le transportă în tegument și mucoase.

Principiul acestei metode de terapie se bazează pe disocierea electrolitică a diverselor

substanțe farmacologic active.

Cu soluția medicamentoasă pe care dorim să o aplicăm îmbibăm doar stratul hidrofil de sub
electrodul activ.

Substanțe folosite în funcție de afecțiuni:

a. În afecțiunile dermatologice:
- La acnee se dă histamină, soluție 2 la mie, adrenalină + sare de amoniu 5%.
- La alergiile localizate se dă cortizon.
- La cicatricile cheloide hipertronice se dă soluție de tiouree în glicerină 5%.
- La degerături se dă sirină.
- La sclerodermie se dă sare iodată 3%.
- La seboree se dă adrenalină cu sare de amoniu.
b. În afecțiunile reumatologice și ale aparatului locomotor:
- La artrită se dă novocaină și cortizon.
- La artroze se dă fenil butazon.
- La bursite se dă cortizon.
- La epicondilite se dă xilină.
- La mialgii se dă xilină.
- La nevralgii și paralizii faciale se dă clorulă de calciu.
- La poliartrita reumatoidă se dă cortizon.
- La tendinite și tenosinovite se dă cortizon și xolină.
c. În afecțiunile vasculare:
- La arterite se dă adrenalină hidroclorică și novocaină.
- La tromboflebite se dă heparină.
- La limfangite și elefantiazis sau boala membrului inferior umflate se dă hialuronidat.

Indicațiile și contraindicațiile galvanoterapiei. Subiect de licență!

1. Afecțiuni ale sistemului nervos:

a. Nevralgii și diverse nevrite:
- Nerv sciatic.
- Plex cervico-brahial.
- Nevralgii intercostale.
- Nevralgia trigeminală.
- Nevralgii dentare.
- Nevralgii occipitale.
- Migrena parestezică.
- Nevralgia neuco-cutanată.
b. Pareze și paralizii:
- Pareze flasce ale membrelor de diferite cauze.
- Pareze faciale.
- Pareze de sfincter.
c. Sindroame asteno-nevrotice de suprasolicitare:
d. Distonii neuro-circulatorii care apar după fracturi sau entorse:
- Sindromul algo-neuro-distrofic.
 e. Afecțiuni ale organelor de simț, mai ales în afecțiuni otice.
- Otoscleroză.
2. Afecțiuni ale aparatului locomotor:
a. Afecțiuni reumatice:
- Mialgii și neuromialgii cu diferite localizări.
- Tendinite cu tenosinovite, bursite, epicondilite și periartrite.
- Artroze cu diferite localizări.
- Artrite cu diferite localizări.
- Poliartrita reumatoidă și spondilita anchilo-poetică.
b. Sechelele posttraumatice:
- Fracturi.
- Entorse.
- Luxați.
3. Afecțiuni ale aparatului cardio-vascular:
a. Tulburări de circulație periferică:
- Boala rainaul, acro-cianoza.
- Degerăturile.
- Arteriopatia obliterantă – astuparea arterelor.
b. Flebite în faza subacută și cronică.
c. Tulburări vasomotorii în teritoriul circulației periferice.
d. Boala HTA în stadiul neurogen.
4. Afecțiuni dermatologice:
a. Acnee.
b. Degerături.
c. Sclerodermie.
d. Cicatrici cheloide.

Contraindicațiile galvanizării.

1. Afecțiuni care împiedică aplicarea electrozilor pe tegument:

a. Supurații tegumentare.
b. Alergii cu urticarie.
c. Tuberculoza cutanată.
d. Cancerul cutanat.