Sunteți pe pagina 1din 87

ARTICULAȚIA IA MUNTEANU IOANA

ȘOLDULUIOLDULUI GR 13 RRMSF
Ligament
Cap femural
pubo-femural
Ligament rotund
Tendon mușchi chi cap femural
drept femural

Labru acetabular

Membrană
obturatorie

Ligament
ischio-femural
ARTICULAȚIA IA ȘOLDULUIOLDULUI – VEDERE ANTERIOARĂ

SUPRAFEȚIA E ARTICULARE
CAVITATEA ACETABULARĂ

Ligamentul ilio-femural
Capsulă articulară
Labru
acetabular Facies lunata

Ligament rotund
cap femural

Ligament Fosa Membrană


ischio-femural acetabulară obturatorie
MIJLOACE DE UNIRE
Ligamentul iliofemural (vârful se inseră sub spina
iliacă anteroinferioară iar baza pe linia intertrohanterică),
formează două fascicole:
-iliopretrohanterian, limitează extensia, rotația externă și ia externă șchi i
abducția externă și ia;
-iliopretrohantinian, limitează extensia

Zona orbiculară
(ligamentul inelar Weber) Ligamentul ischiofemural (se
Ligamentul pubofemural inseră în partea postero-
(medial pe ramura superioară – o condensare a fibrelor
circulare profunde ale inferioară a sprâncenei
a pubisului șchi i lateral , anterior acetabulare șchi i se termină
de trohanterul mic), limitează capsulei articulare),
contribuie la menția externă și inerea anterior de fosa trohanterică),
abducția externă și ia șchi i rotația externă și ia externă limitează rotația externă și ia internă șchi i
capului femural în
acetabul adducția externă și ia)
Ligamentul capului femural
MIJLOACE DE UNIRE (ligament rotund); este situat
între fosa acetabulară șchi i fovea
capitis; este un ligament
intraarticular, foarte rezistent.
Pe capul femural se
prinde în foseta capului
femural, iar pe coxal , prin trei
fascicule pe: ligamentul
transvers al acetabulului șchi i pe
Capsula articulară baza mare inserată partea anterioară șchi i posterioară
medial pe circumferinția externă și a acetabulului șchi i baza a incizurii acetabulare.
mică , situată lateral , inserată anterior pe Conția externă și ine vase ce asigură
linia intertrohanterică, iar posterior pe fa ția externă și a aproximativ 1/5 din
posterioară a colului femural la 1 – 1,5cm, vascularizația externă și ia capului femural.
medial de creasta intertrohanterică.
Fația externă și ă de această linie de inserția externă și ie a
capsulei, trohanterul mare, trohanterul mic șchi i
fosa trohanterică rămân extracapsular.
(în poziția externă și ie normală a membrului inferior liber
ea este în tensiune, poziția externă și ia in care se
relaxează (poziția externă și ie antalgică), este cu șchi oldul în
semiflexie șchi imembrul inferior în abducția externă și ie șchi i
rotația externă și ie externă. Sinoviala este groasă şi înveleşte capsula
în interior, precum şi ligamentul rotund
BIOMECANICA ARTICULAŢEI COXO-FEMURALE

Miscările de la
nivelul
articulația externă și iei
șchi oldului

Rotația externă și ie internă –


Flexie - Extensie
Rotația externă și ie externă

Abducția externă și ie –
Circumducția externă și ie
Adducția externă și ie
FLEXIE – EXTENSIE

Flexia/Extensia se realizează în jurul unui ax transversal ce


trece prin marele trohanter

• Flexia este mişcarea prin care faţa anterioară a


coapsei se apropie de abdomen.
• În timpul flexiei, partea anterioară a capsulei
articulare, precum şi ligamentele extraarticulare
anterioare se relaxează, în timp ce partea posterioară
a capsulei este pusă în tensiune.
• Flexia activă este de 90°- 120° şi flexia pasivă de
110°- 140°.
• Mușchi chii care realizează mișchi carea de flexie sunt:
drept anterior, iliopsoas (psoasul mare, psoasul mic,
iliac) tensor al fasciei lata șchi i croitor.
• Extensia este mişcarea inversă flexiei,
prin care faţa posterioară a coapsei se
apropie de zona fesieră.
• În timpul extensiei, partea posterioară a
capsulei articulare se relaxează iar
partea anterioară a capsulei şi
ligamentele extraarticulare anterioare
sunt puse în tensiune.
• Extensia activă este de 30° şi cea pasivă
este de 50°.
• Mușchi chii care realizează mișchi carea de
extensie sunt: semitendinos,
semimembranos, biceps femural, fesier
mijlociu șchi i fesier mic.
FLEXIA

•Mușchiul psoas marechiul psoas mare

• Origine: pe fația externă și a laterală a corpurilor vertebrale


T12, L1-L4 șchi i pe feția externă și ele anterioare ale proceselor
transverse ale tuturor vertebrelor lombare
• Inserțieie: pe trohanterul mic, împreună cu
tendonul mușchi chiului iliac.
•Acțieiune: - dacă se consideră vertebrele punct fix,
acest mușchi chi determină flexia coapsei, cu o ușchi oară
adducția externă și ie șchi i rotația externă și ie laterală;
•- dacă se consideră femurul fix acția externă și ionează la
nivelul coloanei lombare.
•Inervațieie: - ramuri ale nervilor spinali L1-L4
FLEXIA
Mușchiul psoas marechiul tensor al fasciei lata

• Origine: pe creasta iliacă, la extremitatea anterioară șchi i


pe spina iliacă anterosuperioară.
• Inserțieie: se face prin intermediul fibrelor musculare cu
direcția externă și ie descendentă, ce converg intr-un corp continuat
cu tractul iliotibial, ce se inseră pe condilul lateral al
tibiei.
• Inervațieia: este dată de nervul fesier superior
• Acțieiune: - fixează articulația externă și ia genunchiului în extensie;
- flexor al gambei, când mișchi carea a fost iniția externă și iată de alția externă și i
mușchi chi;
- este abductor șchi i flexor al coapsei, cu punct fix pe
pelvis;
- comprimă capul femural în acetabul;
- are rol în menția externă și inerea echilibrului, în statică șchi i mers.
FLEXIA

Mușchiul psoas marechiul iliac

• Origine: fosa iliacă, pe care o ocupă în întregime


• Inserțieie: se face pe trohanterul mic, după ce s-a unit
în prealabil cu tendonul mușchi chiului psoas mare.
Mușchi chiul psoas mare șchi i mușchi chiul iliac, trec pe sub
ligamentul inghinal împreună cu nervul femural.
Tendoanele lor se unesc șchi i au inserția externă și ie comună.
• Inervațieia: mușchi chiului iliopsoas este realizată de
ramuri colaterale ale plexului lombar șchi i de nervul
femural.
• Acțieiune: - puternică flexie a coapsei când au punct
fix oasele pelvisului. În mișchi carea de flexie, mu șchi chiul
iliac reprezintă forția externă și a iar mușchi chiul psoas este
lungimea;
- rotația externă și ia laterală a coapsei șchi i ușchi oară adduc ția externă și ie a coapsei,
această acția externă și iune este secundară;
- flexia pelvisului șchi i a coloanei vertebrale când
punctul fix este pe femur
FLEXIA

Mușchiul psoas marechiul croitor


(cel mai lung mușchiul psoas marechi din organism)

• Origine: spina iliacă antero-superioară


• Inserțieie:pe tibie, fația externă și a sa medială, proximal, la
nivelul “labei de gâscă”, loc ce serveșchi te drept
inserția externă și ie șchi i mușchi chilor gracilis șchi i semitendinos
• Inervațieia: este realizată de ramuri din nervul
femural
• Acțieiune: - flexor al coapsei;
- flexor al gambei pe coapsă;
- slabă acția externă și iune de abducția externă și ie, rotația externă și ie laterală a
coapsei șchi i rotația externă și ie medială a gambei;
- înclină șchi i rotează pelvisul, acția externă și iune ce are loc
când ia punct fix pe tibie
FLEXIA

Mușchiul psoas marechiul drept femural

• Origine: prin tendonul direct , pe spina iliacă


anteroinferioară, iar prin tendonul reflectat,
superior de acetabul
• Inserțieie: tuberozitatea tibială anterioară
• Inervațieia: este dată de ramuri din nervul
femural
• Acțieiune : - extensia gambei pe coapsă;
- flexor al coapsei pe trunchi șchi i ușchi or abductor;
- stabilizează genunchiul în extensie
EXTENSIA

Mușchiul psoas marechiul semitendinos

• Origine: tuberozitatea ischiatică


• Inserțieia: se realizează în treimea proximală a
feția externă și ei mediale a tibiei, în “laba de gâscă”
• Inervațieia: este dată de un ram al nervului
ischiatic
• Acțieiune: extensor al coapsei; flexor al gambei;
rotator medial al gambei flectate
EXTENSIA

Mușchiul psoas marechiul semimembranos

• Originea: tuberozitatea ischiatică


• Inserțieia: se realizează prin trei fascicule
divergente pe condilul medial al tibiei
• Inervațieia: este dată de un ram al nervului
ischiatic
• Acțieiunea: - extensor al coapsei;
- flexor al gambei;
- rotator medial al gambei flectate.
EXTENSIA
Mușchiul psoas marechiul biceps femural

• Origine: este pe tuberozitatea ischiatică, prin


capul lung șchi i pe jumătatea inferioară a
interstiția externă și iului liniei aspre, prin capul scurt
• Inserțieia: pe capul fibulei
• Inervațieia: este dată de nervul ischiatic
• Acțieiune: - flexor al gambei pe coapsă;
- rotator lateral al gambei, când gamba este
flectată
- extensor al coapsei, acția externă și iune realizată de capul
lung
EXTENSIA
Mușchiul psoas marechiul fesier mijlociu
• Origine: ¾ anterioare ale buzei externe a crestei iliace;
- spina iliacă antero-superioară;
- fația externă și a externă a aripii osului iliac, între liniile fesiere
anterioară șchi i posterioară;
- fascia fesieră
• Inserțieie: pe fația externă și a laterală a marelui trohanter
• Inervațieia: este dată de nervul fesier superior
• Acțieiune: - când ia punct fix pe pelvis, realizează:
abducția externă și ie șchi i rotația externă și ie medială, prin fasciculul anterior;
- abducția externă și ie șchi i rotația externă și ie laterală, prin fasciculul posterior;
extensie șchi i rotația externă și ie laterală, prin fasciculul posterior;
- contracția externă și ia în totalitate realizează rota ția externă și ia medială șchi i
abducția externă și ia;
- când ia punct fix pe femur realizează men ția externă și inerea
bazinului în poziția externă și ie orizontală sau înclinarea de partea
membrului de sprijin
EXTENSIA

Mușchiul psoas marechiul fesier mic

• Originea: este pe faţa externă a


aripii osului iliac, între linia fesieră
anterioară şi cea inferioară.
• Inserţia: se face pe marginea
anterioară a trohanterului mare.
• Inervaţia: este dată de nervul
fesier superior.
• Acţiune: identică cu muşchiul
fesier mijlociu.
ABDUCȚIA IA – ADDUCȚIA IA
Abducţia/Adducţia se realizează în jurul unui ax antero-posterior ce
trece prin capului femural șchi i intr-un plan frontal

• Adducțieia este mișchi carea prin care coapsa se


apropie de linia mediană sau de coapsa
opusă
• Este limitată de contactul dintre cele două
coapse, având o amplitudine mult mai mică
decât abducția externă și ia.
• Adducţia activă este de 30° şi cea pasivă de
65°.
• Mușchi chii care realizează mișchi carea de
adducția externă și ie, sunt: drept intern (gracilis),
pectineu, adductorii (lung, scurt, mare).
• Abducțieia este mişcarea inversă, prin care
coapsa se depărtează de linia mediană au de
coapsa opusă.
• Mişcarea de abducţie este limitată de
contactul osos dintre colul femural şi
sprânceana cavităţii acetabulare.
• Abducţi activă este de 70° şi cea pasivă de
80°.
• Mușchi chii care realizează mișchi carea de
abducția externă și ie, sunt: tensorul fasciei lata, fesier
mijlociu, fesierul mare şi croitor.
ADDUCȚIA IA
Mușchiul psoas marechiul pectineu

• Origine: se realizează superficial pe creasta


pectineală, ligamentul pubian superior şi fascia
pectinee, iar profund pe ligamentul pubo-
femural.
• Inserţia: este pe linia pectinee.
• Inervaţia: este dată de nervul femural şi nervul
obturator.
• Actiune: - flexia coapsei;
- adducţie şi rotaţie laterală a coapsei;
- flexie anterioară a pelvisului, acţiune ce are loc
când muşchiul ia punct fix pe femur.
ADDUCȚIA IA

Mușchiul psoas marechiul adductor lung

• Originea: este pe ramul inferior al


pubisului.
• Inserţia: se realizează în 1/3
mijlocie a femurului, pe linia aspră.
• Inervaţia: este dată de ramuri din
nervul obturator şi din nervul
femural.
• Acţiune: - adducţia şi flexia
coapsei;
- rotaţia laterală a coapsei.
ADDUCȚIA IA

Mușchiul psoas marechiul adductor scurt

•Originea: este pe ramul inferior al pubisului,


inferior de muşchiul adductor lung.
•Inserţia: se face pe femur, în treimea sa
superioară.
• Inervaţia: este dată de un ram din nervul
obturator.
• Acţiune: adductor, flexor şi rotator lateral al
coapsei.
ADDUCȚIA IA
Mușchiul psoas marechiul adductor mare

•Originea: este pe tuberozitatea ischiatică şi pe


ramurile inferioare ale pubisului şi ischionului.
• Insertia: se realizează prin trei fascicule şi anume
prin fasciculul superior pe sfertul superior al liniei
de trifurcaţie laterală a liniei aspre, prin fasciculul
mijlociu pe interstiţiul liniei aspre, iar prin
fasciculul inferior pe tuberculul adductorului.
• Inervaţia: este dată de un ram din nervul
obturator şi nervul ischiatic.
•Acţiune: - adductor şi extensor al coapsei;
- rotator medial al coapsei, acţiune ce este realizată
de fasciculul inferior;
- rotator lateral al coapsei, acţiune ce este realizată de
fasciculele superior şi mijlociu.
ADDUCȚIA IE
Mușchiul psoas marechiul gracilis ( mușchiul psoas marechiul drept
intern)

• Originea: este pe ramul inferior al


pubisului.
• Inserţia: se face în treimea
proximală a feţei mediale a tibiei,
prin “laba de gâscă”.
• Inervaţia: este dată de un ram
anterior din nervul obturator.
• Acţiune: - adductor al coapsei;
- continuă flexia gambei, când acţiunea
a fost iniţiată de muşchii posteriori ai
coapsei;
- pe gamba flectată este rotator medial.
ABDUCȚIA IA
Mușchiul psoas marechiul fesier mare - este cel mai voluminos muşchi al
fesei
• Originea este pe: - faţa laterală a aripii osului iliac,
posterior de linia fesieră
- parţile laterale ale feţelor posterioare ale sacrului şi
coccisului.
- fascia toracolombară.
- ligamentele sacroiliace posterioare şi sacrotuberos.
• Inserţia: se face pe tractul iliotibial, pe ramura laterală de
bifurcaţie a liniei aspre şi pe al 3-lea trohanter (tuberozitatea
fesieră).
• Inervaţia: este realizată de nervul fesier inferior.
• Acţiune: rotator lateral, adductor şi extensor al coapsei.
Muşchiul fesier mare este un puternic extensor, având rol
important în menţinerea staţiunii bipede. În ortostatism sau
în mersul obişnuit este inactiv. În raport cu axul sagital al
mişcării de abducţie-adducţie, fibrele situate superior de
acesta intervin în abducţie, iar cele situate inferior intervin în
adducţie.
CIRCUMDUCȚIA IA

Rezultă din executarea succesivă a mișchi cărilor de


flexie, rotația externă și ie externă, extensie, rotația externă și ie internă. În timpul
acestei mişcări capul femural se roteşte în cavitatea
acetabulară, în timp ce epifiza distală a femurului descrie
un cerc
ROTAȚIA IA EXTERNĂ – ROTAȚIA IA INTERNĂ

• Rotațieia internă este mișchi carea prin care


femurul se roteşte în jurul unui ax vertical
care trece prin centrul capului femural,
trohanterul mare deplasându-se spre înainte
iar vârful piciorului spre înăuntru.
• Rotaţia internă activă este de 15° şi cea
pasivă de 20.
• Mușchi chii care realizează mișchi carea de rota ția externă și ie
internă sunt: fesierul mijlociu, fesier mic,
semitendinos şi semimembranos
• Rotațieia externă este mișchi carea prin care
femurul se roteşte în jurul unui ax vertical
care trece prin centrul capului femural,
trohanterul mare deplasându-se dinainte -
înapoi. În acelaşi timp vârful piciorului se
îndreaptă spre înafară.
• Rotaţia externă activă este de 35° şi cea
pasivă de 40°.
• Mușchi chii care realizează mișchi carea de rota ția externă și ie
externă sunt:fesier mijlociu, fesier mare,
gemeni, piramidal, obturatorii, pătrat
femural, pectineu, dreptul intern şi croitorul
ROTAȚIA IA EXTERNĂ

Mușchiul psoas marechiul piriform

• Originea: este pe faţa pelvină a sacrului, lateral


de găurile sacrate anterioare, pe marea incizură
ischiatică şi pe ligamentul sacro-ischiatic.
• Insertia: se face pe vârful trohanterului mare
printr-un tendon comun cu cel al muşchilor
gemeni şi muşchiului obturator intern.
• Inervaţia: este dată de un ram propriu din
plexul sacral.
• Acţiune: abductor, rotator lateral şi extensor al
coapsei.
ROTAȚIA IA EXTERNĂ

Mușchiul psoas marechiul obturator intern

• Originea: este pe conturul găurii obturate, pe


faţa medială a membranei obturatorii şi pe faţa
medială a coxalului, într-o regiune ce
corespunde acetabulului.
• Inserţia: se face în fosa trohanterică, la partea ei
cea mai superioară.
• Inervaţia: este dată de un ram din plexul sacrat.

• Acţiune: rotator lateral al coapsei.


ROTAȚIA IE EXTERNĂ

Mușchiul psoas marechiul obturator extern

• Originea: este realizată prin 3 fascicule pe faţa


externă a conturului osos al găurii obturate.
• Inserţia: se realizează în fosa trohanterică.
• Inervaţia: este dată de un ram al nervului
obturator.
• Acţiune:- rotator lateral al coapsei;
- menţine activ capul femural în articulaţia
şoldului.
ROTAȚIA IE EXTERNĂ

Mușchiul psoas marechiul pătrat femural

• Originea: este pe tuberozitatea


ischiatică.
• Inserţia: se face pe femur, sub
creasta intertrohanterică.
• Inervaţia: este realizată de un ram
din plexul sacral.
• Acţiune: puternic rotator lateral al
coapsei.
ROTAȚIA IA EXTERNĂ

Mușchiul psoas marechiul gemen superior

• Originea: este pe marginea


superioară şi faţa externă a
spinei ischiatice.
• Inserţia: se face în fosa
trohanterică, împreună cu
muşchiul obturator intern.
• Inervaţia: este dată de
nervul obturator intern.
• Acţiune: rotator lateral al
coapsei.
ROTAȚIA IA EXTERNĂ

Mușchiul psoas marechiul gemen inferior

• Originea: este pe tuberozitatea


ischiatică.
• Inserţia: se face în fosa
trohanterică, împreună cu
muşchiul obturator intern.
• Inervaţia: este dată de nervul
pătrat femural.
• Acţiune: rotator lateral al
coapsei.
EVALUAREA ARTICULAȚIA IEI COXO-FEMURALE

ANAMNEZA

Se vor evidenția externă și ia simptomele:

 modalitatea de debut;
 durata;
 localizarea;
 iradierea;
 factorii care le agravează sau le ameliorează.

Un aspect important este șchi i cel legat de afec ția externă și iunile asociate,
tratamente anterioare, traumatisme.
INSPECȚIA IA

La inspecţia şoldului din ortostatism se pot identifica posibile


 deformări la nivelul coloanei vertebrale;
 asimetria bazinului.
• Din faţă se urmăreşte linia care uneşte cele două spine iliace anterosuperioare.
• Din profil se urmăreşte dacă linia care uneşte spina iliacă anterosuperioară cu spina
iliacă posterosuperoară realizează un unghi deschis posterior de 50 – 100° cu orizontala.
Modificarea acestui unghi indică fie o basculare anterioară a bazinului asociată cu o
hiperlordoză, fie o basculare posterioară a bazinului asociată cu ştergerea lordozei lombare.
• Examinarea din spate verifică orizontalitatea liniei care uneşte spinele iliace
posterosuperioare.
• Din decubit dorsal se va urmării prezenţa unor formaţiuni, cicatrici, leziuni, contururi
anormale, modificări de culoare, intervenţii chirurgicale anterioare, aliniamentul oaselor,
lungimea membrelor inferioare, dezvoltarea musculaturii (tonus muscular, prezenţa unor arii
cu spasme musculare sau hipotrofii musculare).
PALPAREA
Se realizează iniţial cu întreaga mână pentru a detecta diferenţele de temperatură
apoi cu mai multă fermitate cu vârful degetelor pentru a detecta puncte dureroase şi
reperele osoase.
Palparea reperelor osoase se realizează prin comparaţie cu articulaţia
controlaterală, dinspre anterior spre posterior.
Examinarea se realizează cu pacientul în ortostatism:

ANTERIOR
• spinele iliace antero-superioare;
• crestele iliace;
• tuberculii iliaci;
• marele trohanter;
• tuberculul pubian.

POSTERIOR
• spinele iliace postero-superioare;
• marele trohanter;
• tuberozitatea ischiatică – se palpează la mijlocul pliului fesier.
EVALUAREA AMPLITUDINII DE MIȘOLDULUICARE
FLEXIE - EXTENSIE

Goniometrul se plasează astfel:

• Axul – pe marele trohanter;


• Brațieul mobil – pe linia
mediană a feția externă și ei laterale a
coapsei (spre epicondilul
femural lateral;
• Brațieul fix – în prelungirea
liniei medio-axilară a
trunchiului
ABDUCȚIA IE – ADDUCȚIA IE

Goniometrul se plasează astfel:


• Axul – în plica inghinală, la 1
cm în afara arterei femurale,
reperate prin palpare;
• Brațieul fix – situat orizontal,
paralel cu linia care uneșchi te
spinele iliace antero-
superioare;
• Brațieul mobil – pe linia
mediană a feția externă și ei anterioare a
coapsei.
ROTAȚIA IE INTERNĂ – ROTAȚIA IE EXTERNĂ

Goniometrul se plasează astfel:

• Axul – pe vârful rotulei;


• Brațieul fix – perpendicular
pe sol;
• Brațieul mobil – pe linia
mediană a feția externă și ei anterioare a
gambei , în direcția externă și ia spația externă și iului
interdigital II.
TESTE DE STABILITATE
ARTICULARĂ

TESTUL ȘOLDULUII SEMNUL TRENDELEMBURG

Pacient în sprijin unilateral - fizioterapeutul


palpează crestele iliace; se realizează pentru
fiecare memebru inferior. Testul măsoară
înclinarea bazinului.
Testul este negativ dacă pacientul are o
bună stabilitate a şoldului şi creasta iliacă de
partea care nu susţine greutatea corpului se
ridică, iar corpul se înclină de partea care
susţine greutatea corpului.
Testul este considerat pozitiv dacă bazinul
cade de partea care nu susţine greutatea
corpului.
TESTE DE PATOLOGIE
TESTUL THOMAS
test pentru cotractura în flexie a şoldului

Pacientul în decubit dorsal pe masă, fizioterapeutul îi


cere pacientului să execute flexia genunchilor pe bazin
simultan, în încercarea de a aplatiza lordoza lombară şi de a
aduce bazinul în poziţie neutră. Poziţia neutră a bazinului este
atinsă când spina iliacă anterosuperioară şi cea postero-
superioară sunt situate în plan orizontal, linia care uneşte cele
două spine iliace trebuie să fie perpendiculară pe masă. Apoi i
se cere pacientului să menţină o coapsă în flexie pe abdomen,
iar celălalt membru inferior să revină în extensie pe masa,
moment în care bazinul începe să se încline anterior.
Testul este considerat pozitiv dacă coapsa membrului
inferior coborât, se ridică de pe masă. Testul pentru
contractura în flexie a şoldului nu face diferenţiere între
contractura determinată de iliopsoas sau cea determinată de
dreptul femural.
EVALUARE NEUROLOGICĂ

TESTUL DE ÎNTINDERE A NERVULUI FEMURAL

Lezarea nervului femural în porţiunea superioară a coapsei


conduce la paralizia cvadricepsului. Iritaţia nervului femural poate fi
pusă în evidenţă prin acest test.
Pacient în decubit ventral, genunchi în flexie, fizioterapeutul
execută extensia coapsei. Testul este considerat pozitiv, dacă apare
durere pe faţa anterioară/medială a coapsei la efectuarea manevrei.
NECROZA IDIOPATICĂ
DE CAP FEMURAL
(BOALA CHANDLER)
INTRODUCERE

Necroza
NORMAL avasculară
de cap
femural

NECROZA AVASCULARĂ DE CAP FEMURAL


Osteonecroza, necroza avasculară,
necroza ischemică sau necroza aseptică,
reprezintă moartea celulelor osoase (infarctul
osos), datorită întreruperii fluxului sanguin.
Se caracterizează prin distrugerea
structurilor osoase (a traveelor). Osul fiind
distrus, la acel nivel apare durerea șchi i pierderea
funcția externă și iei articulare.
Procesul este cel mai adesea progresiv,
ducând la distrugerea bilaterală a structurilor
osoase în decurs de câteva luni, până la doi
ani, la majoritatea pacienția externă și ilor.
ETIOLOGIA
O varietate de factori traumatici șchi i netraumatici contribuie la etiologia osteonecrozei.

• Fractura de col femural


TRAUMATICI • Dislocarea sau fracturile dislocate
• Traumatisme minore
• Administrarea de glucocorticoizi, rar hipersecreția externă și ie de cortizol
• Alcool
• Boala Caisson (boala de decompresie)
• Lupus eritematos sistemic
• Boala lui Gaucher
• Insuficienția externă și a renală cronică sau hemodializa
• Pancreatita
• Graviditatea
NETRAUMATICI • Hiperlipedimia
• Radiația externă și iile
• Transplantul de organe
• Coagularea intravasculară
• Tromboflebita
• Fumul de ția externă și igară
• Hiperuricemia
• Infecția externă și ia cu virusul imunodeficienția externă și ei umane (HIV)
• Idiopatică
PATOGENIE
Patogenia osteonecrozei este o zonă
de controversă. Majoritatea experția externă și ilor
consideră că este rezultatul efectelor
combinate ale predispoziția externă și iei genetice,
factorilor metabolici șchi i factorilor locali
care afectează alimentarea cu sânge, cum
ar fi afectarea vasculară, presiunea
intraosoasă crescută șchi i stresul mecanic.
Debutul osteonecrozei este neclar
deoarece etapele iniția externă și iale sunt în mare parte
asimptomatice, pacientul prezentând unele
simptome destul de târziu.
În general, se admite că există o
întrerupere a circulația externă și iei sângelui în os;
ulterior, zona adiacentă devine hiperemică
ducând la demineralizare, la subția externă și ierea
trabeculară șchi i apoi la colaps.
SEMNE ȘOLDULUII SIMPTOME

Osteonecroza poate fi asimptomatică șchi i de cele mai multe ori este


descoperită întâmplător, cu ocazia efectuării unei radiografii de rutină.
Durerea în articulația externă și ia afectată este cel mai frecvent simptom al
osteonecrozei. Pacienția externă și ii cu osteonecroză de cap femural prezintă în general
durere în șchi old șchi i în zona inghinală, care cre șchi te în intensitate la efectuarea de
efort fizic sau la ridicarea de greută ția externă și i.
Durerea poate fi de intensitate medie, dar pe măsură ce progresează
boala, creșchi te șchi i intensitatea durerii. În general apare în repaus șchi i se poate
exacerba în timpul noptii.
EXAMENUL CLINIC

La examenul clinic semnele observate de clinician depind de gravitatea bolii. La


debutul osteonecrozei examenul clinic poate fi perfect normal însă o dată ce boala
progresează, funcția externă și ia articulară se deteriorează șchi i pacientul poate începe să meargă
schiopătat.
Pacienția externă și ii pot prezenta un grad crescut de sensibilitate la palparea articula ția externă și iei
afectate, atât mișchi cările active cât șchi i mi șchi cările pasive în articula ția externă și ie fiind limitate șchi i
dureroase. Poate apărea șchi i deficitul neurologic în cazul în care un nerv este comprimat
în articulația externă și ia afectată datorită necrozei șchi i a deformării oaselor.
Osteonecroza avansată se prezintă cu deformări articulare majore șchi i cu atrofie
musculară datorită inactivităția externă și ii cauzate de durere intensă la orice încercare de
mobilizare a articulația externă și iei respective.
Pacienția externă și ii prezintă limitarea mi șchi cărilor în articula ția externă și ia coxo-femurală, fiind afectate
flexia șchi i extensia, însă cea mai mare durere apare în momentul efectuării rota ția externă și iei
interne.
EXAMENUL PARACLINIC

Pentru diagnosticul de osteonecroză nu există teste specifice de laborator.


Se pot efectua însă teste pentru evaluarea factorilor de risc, precum:

 Un profil lipidic (trigliceride, colesterol HDL/LDL);

 Coagulogramă șchi i screening-ul pentru coagulopatii (deficitul de proteină C);

 Hemoleucogramă (pentru evaluarea unei anemii care poate contraindica


intervenția externă și ia chirurgicală; prezenția externă și a unei infec ția externă și ii - apare leucocitoza; sau unei
probleme de coagulare – apare trombocitoza sau trombocitopenia).
EXAMENUL PARACLINIC

TESTELE IMAGISTICE

 RADIOGRAFIA:
- la debutul bolii nu detectează modificările fine ale osului;
- în boala mai avansată, radiografia detectează scleroza osoasă șchi i schimbările de densitate.

 RMN-UL: cea mai sensibilă metodă de diagnostic


Osteonecroza este reprezentată pe RMN prin deformarea suprafe ția externă și ei articulare șchi i prin
calcificări.
 SCINTIGRAFIA OSOASĂ CU RADIONUCLIZI

 COMPUTER- TOMOGRAFIA :
- evidenția externă și iază scleroza porția externă și iunii centrale a capului femural care sugerează existen ția externă și a
necrozei , acest aspect fiind numit semnul asteriscului. Cel mai u șchi or se observă
anomaliile care apar în partea anterioară a capului femural.
 BIOPSIA OSOASĂ
DIAGNOSTIC

DIAGNOSTICUL este efectuat în mod corespunzător la un pacient


simptomatic atunci când imagistica prin rezonan ția externă și ă magnetică (RMN) sau
imagistică radiografică este compatibilă cu această boală șchi i când alte cauze ale
durerii șchi i anomalii osoase sunt puția externă și in probabile sau au fost excluse prin teste
adecvate.
RMN fără un agent de contrast continuă să fie "standardul de aur" pentru
diagnosticare la pacienția externă și ii simptomatici șchi i asimptomatici, în special în stadiile
timpurii.

DIAGNOSTIC DIFERENȚIALIAL

 Edemul măduvei osoase

 Fractura subcondrală
STADIALIZAREA CLINICO-RADIOLOGICĂ A
OSTEONECROZEI

Clasificarea după Ficat si Arlet:

Stadiul 0 – suspiciunea de NACF poate fi confirmată prin examenul de rezonanţă


magnetică nucleară şi anamneză.

Stadiul I – reprezintă stadiul în care apar modificări minime (uşoară osteoporoză) la un şold
simptomatic, dureros.
Radiografia convenţională este în continuare negativă sau neconcludentă
- tomodensitometria relevă o zonă de necroză sub forma unei imagini dense centrale
care şi-a pierdut aspectul stelat (semnul Dihlmann).
Stadiul II – apar primele manifestări radiologice
sub forma unor arii de
condensare (osteoscleroza subcondrală)
alternând cu zone porotice sau geode, astfel încât
aspectul capului femural este caracteristic,
„pătat”.
Osteonecroza se evidenţiază sub forma unei zone
lenticulare în regiunea Stadiul III – este marcat de colapsul osului
anterolaterală a capului femural, pe radiografii subcondral, iar procesul de înfundare a zonei
de faţă şi fals profil, prin clasica imagine „în necrotice devine evident, transformându-se
coajă de ou într-un veritabil sechestru.
Mai este cunoscut şi ca semnul semilunei şi
este patognomonic pentru NACF stadiul III.

Stadiul IV – este stadiul evolutiv final şi


constă în modificări artrozice avansate.
Pensarea spaţiului articular şi
modificările osoase radiologice, sunt
caracteristice
unei coxartroze secundare evoluată.
TRATAMENT

Tratamentul osteonecrozei este un subiect destul de controversat. Scopul terapiei


este de a păstra articulația externă și ia nativă cât mai mult timp posibil. Există trei tipuri de abordări
terapeutice principale:

A. Tratament conservator;

B. Proceduri de conservare ale articulatiei;

C. Înlocuirea articulația externă și iei.


A. TRATAMEN CONSERVATOR
Tratamentul nechirurgical poate reduce durerea șchi i încetini evolu ția externă și ia bolii; op ția externă și iunile
de tratament cele mai eficiente ramân cele chirurgicale.

Tratamentul medicamentos – se consideră a fi eficient pentru leziuni mici șchi i


stare de procolaps, înainte de orice grad de compromis biomecanic.

 Bifosfonația externă și i – reduc resorbția externă și ia osoasă a osului necrotic;

 Statine – efect hipolipemiant ( se consideră că osteonecroza este asociată cu


anomalii ale metabolismului lipidic ce determină cre șchi terea numărului de celule
adipoase în măduva osoasă a osului afectat; celulele osoase devin supraîncărcate cu
grăsime, ceea ce duce la moartea acestora sau la proasta lor func ția externă și ionare);

 Anticoagulante – unii pacienția externă și i cu osteonecroza au nivele anormale ale unor factori
de coagulare;

 Vasodilatatoare - scad hipertensiunea intraosoasă șchi i cresc fluxul de sânge în zona


ischemică a leziunii osteonecrotice.
Terapia cu unde șchiul psoas mareoc (ESWT)șchiul psoas marei Oxigenoterapia hiperbară (HBOT)
au fost, de asemenea, utilizate în tratamentul osteonecrozei cu succes limitat,
în special la pacienția externă și ii cu osteonecroză în stadiu incipient.

Se crede că ESWT favorizează vindecarea osului prin stimularea


neovascularizării.

Inhalarea oxigenului pur, intr-un mediu cu aer sub presiune duce la


supraoxigenarea sangelui. Oxigenul se dizolvă in plasmă, limfă si lichid
cefalorahidian, ajungand prin intermediul acestora la fiecare celula a
organismului, ajutand astfel ţesutul deteriorat să se vindece mai repede.
B. PROCEDURI DE CONSERVARE ALE ARTICULAȚIA IEI

Decompresia osoasă:
- creșchi te fluxul de sânge către os prin scăderea presiunii intramedulare;
- previne ischemia șchi i distrugerea progresivă a articula ția externă și iei;
- opreșchi te evoluția externă și ia șchi i ameliorează durerea (la pacien ția externă și ii afla ția externă și i în stadiul I șchi i II)

Grefa osoasă : presupune grefarea cu os cortical sau medular vascularizat


de la nivel fibular

Terapia celulara: este tratamentul cu ajutorul celulelor stem

Osteotomia: cea mai utilizată este osteotomia intertrohanterică, are rolul de


a reduce presiunea la nivelul capului femural
C. ÎNLOCUIREA ARTICULAȚIA IEI

Protezarea totală de șchi old este obligatorie la pacien ția externă și ii cu boală avansată
ce depășchi eșchi te stadiul III ( hemiartroplastie – inlocuirea capului femural sau artroplastie
totală de șchi old – înlocuirea atât a capului femural, cât șchi i a cavită ția externă și ii cotiloide).
KINETOTERAPIA
Ameliorarea
durerii

Pentru kinetoterapeut,
orientarea programului se
face în funcția externă și ie de stadiul
clinico-anatomo-funcția externă și ional
Ameliorarea
al bolii. Obiectivele forția externă și ei
Analiza stadiului Controlul șchi i
principale ale musculare șchi i
reeducarea
clinico-funcția externă și ional o face programului de creșchi terea
mersului
medicul specialist recuperare stabilităția externă și ii
șchi oldului
recuperator iar împreună cu
kinetoterapeutul, alcătuiesc
pe baza acestuia, programul
de recuperare medical.
Creșchi terea
mobilităția externă și ii
articulare a
șchi oldului
 AMELIORAREA DURERII SE REALIZEAZĂ PRIN:

 Tratament medicamentos: antialgic, antiinflamator (AINS), decontracturant;

 Balneofiziochinetoterapia - bazată pe efectul antialgic șchi i decontracturant al


căldurii:

o Hidroterapie:

• Dușchiul psoas mareul cu aburi: durată 3-6 minute; poate fi precedat de o baie generală sau poate fi
asociat cu un masaj.
La sfarșchi it se aplică o procedură de răcire-spălare sau du șchi de 18-20° .
Modul de acția externă și iune: dușchi ul cu aburi are o acția externă și iune puternică asupra circula ția externă și iei, provocând
hiperemie si resorbția externă și ie locală.

• Dușchiul psoas mareul-masaj: constă în aplicarea mai multor dușchi uri rozetă la temperatura de
38-40°, concomitent aplicându-se șchi i masajul.
Durata masajului este de 8-15 minute.
Modul de acția externă și iune: dușchi ul-masaj provoacă o hiperemie importantă, mai ales în regiunea
tratata; are un important efect resorbant si tonifiant.
• Hidrokinetoterapia: în bazin cu apă la temperatura de 36-36,5°C, șchi edin ția externă și ele
zilnice durând 20 minute
Avantaje: asocierea suplierii de greutate în apă cu efectul decontracturant șchi i
antialgic al apei calde șchi i cu realizarea unei bune tonifieri musculare (datorită
rezistenția externă și ei apei).

• Dușchiul psoas mareul subacval: aplicarea sub apa a unui dușchi sul de mare presiune 3-6 atmosfere
cu temperatura mai mare decat a apei de baie. El se poate efectua într-o cada cu
apa la 35°-38°C .
Durata procedurii este de 5-10minute.
Acția externă și iunea intensă a dușchi ului subacval se datorează temperaturilor diferite baie – du șchi
precum șchi i masajului puternic al coloanei de apa care comprimă puternic ția externă și esuturile.
o Termoterapia

• Împachetarea cu parafina – durata împachetării este de 20-60 minute; procedura este urmată
de o spălare la temperatura de 20-22°;
Modul de acția externă și iune: are o acția externă și iune locală șchi i provoacă o încălzire profundă șchi i uniformă a ția externă și esuturilor.
Suprafația externă și a pielii se încălzeșchi te până la 38-40°. La locul de aplicare se produce o hiperemie
puternică.

• Aplicațieii cu namol
Bolnavul dezbrăcat stă cateva minute la soare până i se încălze șchi te pielea, apoi se unge cu
nămol. Se expune din nou timp de 20-60 minute, până când nămolul începe să se usuce. Pentru
îndepărtarea nămolului va face o baie în mare sau în lac.
o Electroterapia

Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de imbunata ția externă și ire a


vascularizația externă și iei șchi i a troficităția externă și ii tisulare locale.

Curentul galvanic: galvanizarea poate să utilizeze concomitent șchi i introducerea


de ioni cu acția externă și iune antalgica (ionoforeza transversală cu novocaină).

Curentul diadinamic: 4 minute - 1data pe zi; se recomanda 10 -14 șchi edinția externă și e.
Curenția externă și ii Trabert: sunt curenția externă și i cu impulsuri cu frecven ția externă și ă de 140 Hz, impuls 2 ms,
pauza 5 ms, la care tot catodul este electrodul activ antalgic.
Durata tratamentului este de 15-20 minute, cu cre șchi tere treptată a intensită ția externă și ii. Se
repetă 1-2 ori pe zi.
 Masoterapia blândă decontracturantă

- durata unei șchi edinția externă și e variază între 5-10 minute, o șchi edinția externă și ă pe zi;
- durata tratamentului poate fi între 2 șchi i 4-6 săptămâni.
 Programul Kinetic se bazează pe posturări.

- Posturile libere se folosesc pentru evitarea (corectarea) flexumului – se păstrează 10


– 30 minute șchi i se repetă de 3-4 ori/zi șchi i pentru evitarea rota ția externă și iei externe când se
menția externă și in 50 secunde-1 minut - se repetă de mai multe ori /zi ( posturările de derotare
se tolerează mai greu).

- În stadiul iniția externă și ial, uneori șchi i în stadiul evoluat, un rol important îl pot juca trac ția externă și iunile
intermitente în ax (la scripetele cu contragreutate), care au efect antalgic,
decontracturant șchi i în consecinția externă și ă cresc mobilitatea șchi i refac alinierea. Aceste trac ția externă și iuni
produc distanția externă și ări cap-cotil, care permit reexpansiunea cartilajului articular șchi i
retroficizarea lui.
 AMELIORAREA FORȚIALEI MUSCULARE ȘI CREȘTEREAI CREȘI CREȘTEREATEREA
STABILITĂȚIALII ȘI CREȘTEREAOLDULUI

Tonifierea musculaturii abductoare a șchi oldului, responsabilă de


susția externă și inerea unipodală, pentru mersul echilibrat fără flectări
homolaterale ale trinchiului (fesierul mic șchi i mijlociu cât șchi i
tensorul fasciei lata reprezintă musculatura principală
abductoare șchi i latero-stabilizatoare).

Tonifierea mușchi chilor rotatori (mai ales interni), extensori ai


șchi oldului șchi i extensori ai genunchiului, apoi flexori șchi i rotatori ai
șchi oldului.
 CREȘI CREȘTEREATEREA MOBILITĂȚIALII ARTICULARE A ȘI CREȘTEREAOLDULUI

În stadiul inițial încercăm să prevenim apariția redorii articulare, iar în celelalte


două stadii urmărim recuperarea gradelor de mișcare pierdute.
Din punct de vedere funcțional ne interesează mai ales mișcarea de flexie-extensie
apoi abducția și rotația internă.

Mobilizări pasive – în Mobilizări autopasive


hipotonii musculare foarte executate de bolnav cu mâna
mari când nu mobilizeazăRefacereasau membrul inferior
articulația externă și ia sănătos
mobilităția externă și ii
articulare
trebuie să se
facă fără durere
șchi i se realizează
Mobilizări active libere pe prin:Mobilizări activo-pasive – din
planșchi etă talcată sau încălția externă și at suspendat în chingă cu
cu skatting-uri pentru flexie tracția externă și iune la scripete
șchi i abducția externă și ie
Pentru mobilizarea articulară deosebit de importantă este pedalarea pe bicicletă
– prin aceasta se evită încărcarea articula ția externă și iei șchi oldului. Distan ția externă și a dintre șchi a șchi i pedală se
reglează în funcția externă și ie de flexia șchi oldului bolnav.
Cu bicicleta (ergonomică sau simplă) se realizează șchi i cre șchi terea for ția externă și ei șchi i
rezistenția externă și ei musculare.
Se recomandă ca șchi oldul să se lucreze numai cu descărcare de greutate (pe masa
de kinetoterapie, prin scripetoterapie, hidroterapie în bazin cu apă caldă).
 CONTROLUL ȘI CREȘTEREAI REEDUCAREA MERSULUI

Coordonarea șchi i echilibrul se recuperează fie la nivel fiziologic (în stadiul ini ția externă și ial șchi i
mai rar în stadiul evoluat), fie la nivel patologic.

Se acordă o importanția externă și ă ridicată:


- Corecția externă și iei poziția externă și iei bazinului;
- Menția externă și inerii unei funcția externă și ii cât mai bune a coloanei lombare (for ția externă și a musculară
paravertebrală, la nivelul genunchiului – mobilitatea, stabilitatea activă);
- Menția externă și inerii stabilităția externă și ii șchi i mobilităția externă și ii pentru șchi old șchi i genunchi la nivelul
membruluiinferior heterolateral
IGIENA ARTICULARĂ A ȘI CREȘTEREAOLDULUI

Să se evite ortostatismul prelungit;

Să se evite mersul pe jos, pe distanția externă și e mari, pe teren accidentat;

Se va prefera mersul pe bicicletă, celui pe jos

Odihna, repausul, se vor face în decubit șchi i nu pe fotolii sau scaune;

Intercalarea (dacă este posibil)în timpul programului de muncă a unor


pauze în care coxoticul poate sta culcat (decontracturarea musculaturii
șchi oldului nu se face decât în decubit);
Se vor evita poziția externă și iile fixe, prelungite, mai ales cele care se bazează pe flexia
coxo-femurală (așchi ezat pe scaun). Se întrerupe periodic această pozi ția externă și ie,
executându-se mișchi cări libere din șchi old, pentru relaxare;
Utilizarea (corectă) a bastonului, în mâna opusă șchi oldului afectat, ori de câte ori
apare durerea. Se contraindică mersul șchi chiopătatîn scopul evitării purtării
bastonului.
PROGRAM KINETIC PRE-OPERATOR

• Exerciția externă și iile trebuiesc executate 1-2 ori/zi , în fiecare zi înainte de opera ția externă și ie; se realizează 10-20
de repetări pentru fiecare exerciția externă și iu.
• Ideal ar fi să se lucreze cu ambele picioare.

EXERCIȚIALIUL 1 EXERCIȚIALIUL 2
Flexii-extensii gleznă: Izometrie de cvadriceps, se
pacientul execută fluxia contractă mușchi chiul cvadriceps,
dorsală a piciorului, urmată împinge coapsa spre pat. Se
de flexia plantară. menția externă și ine 5s apoi se relaxează.

EXERCIȚIALIUL 3
Izometrie pe fesieri – se contractă mușchi chii
fesieri, bilateral.
Se menția externă și ine 5s , se relaxează.
EXERCIȚIALIUL 5
Abducția externă și ia șchi i adducția externă și ia coapsei
prin alunecare pe planul
EXERCIȚIALIUL 4 patului.
Flexii șchi i extensii de genunchi Pacientul realizează abducția externă și ia,
prin alunecarea călcâiului pe urmată de adducția externă și ie, cu șchi oldul
pat; se flectează șchi oldul operat operat, menția externă și inând membrul
împreună cu genunchiul , inferior pe planul patului.
glisând călcâiul pe suprafația externă și a Se evită orice fel de rotația externă și ie,
patului. Piciorul se relaxează deci rotula trebuie să rămână
după fiecare execuția externă și ie. Rotula se îndreptată în sus;
menția externă și ine îndreptată spre tavan în
timpul exerciția externă și iului

EXERCIȚIALIUL 6
Extensii de genunchi – din DD, cu o rolă
poziția externă și ionată sub genunchiul care se extinde;
pacientul menția externă și ine poziția externă și ia timp de 5s,
Gamba coboară ușchi or șchi i membrul inferior
se rulează.
EXERCIȚIALIUL 7
EXERCIȚIALIUL 8
Flexie șchi old cu genunchiul
Pacientul stă în decubit
extins; membrul inferior opus
dorsal. Se ridică pe coate,
se flectează, membrul afectat
se extind brația externă și ele șchi i se
se ridică de pe planul patului, EXERCIȚIALIUL 9
ridică în poziția externă și ia șchi ezând. Se
cu genunchiul extins. Dacă Extensii ale genunchilor
lasă înapoi pe coate șchi i din
pacientul nu poate executa din așchi ezat. Pacientul stă pe
nou în decubit dorsal.
mișchi carea din decubit dorsal, un scaun șchi i extinde
se poate executa din genunchiul, menția externă și ine 5s șchi i
ortostatism. apoi se relaxează lent.

EXERCIȚIALIUL 10
Ridicări/flotări de pe scaun. Pacientul stă pe un scaun
cu suport pentru brația externă și e, pe care se împinge, extinzând
coatele, astfel încât se ridică de pe șchi ezut câ ția externă și iva
centimetri.
Se menția externă și ine 5s, după care pacientul se așchi ează la loc șchi i
se relaxează.
PRIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNI DE LA OPERAȚIA IE

Comprese cu gheață timp de


15-20 minute la 2-3 ore Mersul se reia cu mijloace
ajutătoare (cadrul mobil), care
asigură sprijinul uni sau bipodal,
cât și echilibru.
RESTRICȚIA II
RECOMANDĂRI
EXERCIȚIALIUL 1
Flexia șchi i extensia ușchi oară a
piciorului. Poate fi facută frecvent,
la fiecare 5-10 minute.
EXERCITIUL 2
Inversia șchi i eversia piciorului.
5-10 repetări de 3-4ori/zi
EXERCIȚIALIUL 3
Flexia șchi i extensia genunchiului prin alunecarea
călcâiului pe pat; se flectează șchi oldul operat
împreună cu genunchiul , glisând călcâiul pe
suprafația externă și a patului. Piciorul se relaxează după
fiecare execuția externă și ie. Rotula se menția externă și ine îndreptată
spre tavan în timpul exerciția externă și iului; EXERCIȚIALIUL 4
10 repetări de 3-4 ori/zi Izometrie pe fesieri – se
contractă mușchi chii fesieri,
bilateral;
Se menția externă și ine 5s/relaxare x 10
repetări de 3-4 ori/zi
EXERCIȚIALIUL 5
Abducția externă și ia șchi i adducția externă și ia coapsei prin
alunecare pe planul patului.
Pacientul realizează abducția externă și ia, urmată de
adducția externă și ie, cu șchi oldul operat, menția externă și inând
EXERCIȚIALIUL 6
membrul inferior pe planul patului.
Izometrie de cvadriceps, se contractă
Se evită orice fel de rotația externă și ie, deci rotula
mușchi chiul cvadriceps, împinge coapsa
trebuie să rămână îndreptată în sus;
spre pat 5-10s/relaxare x 10 repetări de
10 repetări de 3-4ori/zi
3-4 ori/zi
EXERCIȚIALIUL 7
Din ortostatism, cu mâinile
sprijinite pe spătarul unui scaun
pentru stabilitate;
Izometrie pe ischiogambieri,
menția externă și inere 3s/relaxare –
10repetări, de 3-4 ori/zi EXERCIȚIALIUL 8
Izometrie pe mușchi chii flexori
ai coapsei, menția externă și inere
3s/relaxare x 10repetări, de 3-
4 ori/zi
EXERCIȚIALIUL 8
Izometrie pe mușchi chii abductori
ai coapsei, menția externă și inere
3s/relaxare x 10 repetări de 3-4
ori/zi