| KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE NEURONULUI MOTOR CENTRAL
Hemiplegia
Factori care determina sau influenteaza pierderea controlului
motor. Sunt in numar de 4: 1) Tulburarile sensitive (superficiale și profunde) 2) Spasticitatea 3) Tulburarile mecanismelor reflexe posturale 4) Pierderea schemelor miscarilor selective
În cazul unui hemiplegic nu poate fi alcatuit niciun program de
recuperare făra o evaluare complex, în care intră: - Aprecierea funcțiilor vitale: respirația, deglutiția, masticația, controlul defecației și al vezicii urinare - Aprecierea activității mentale și a capacității de comunicare (verbală, scrisă, prin mimică) - Aprecierea sensibilității exteroceptive și proprioceptive, a perceperii imaginii corpului - Aprecierea abilității motorii( reflexe și reacții reflexe, tonus muscular, coordonare etc.) - Aprecierea controlului motor în diverse situații posturale (mobilitate, stabilitate, mobilitate controlată, abilitate) - Aprecierea activitățiilor zilnice( ADL) - Aprecierea amplitudinii mișcării articulare - Aprecierea integrării familiale, sociale, ocupaționale a pacientului Pe baza evaluării funcționale pacienții pot fi încadrați în 3 stadii: initial, mediu și avansat
Principii generale care stau la baza alcătuirii și executării programului
de recuperare la hemiplegici: - problema hemiplegicului nu este pierderea forței musculare ci a incapacității unei comenzi normale al implsului nervos - hemiplegicul își formează scheme anormale și stereotipe de mișcare - pentru a reface schemele normale de mișcare trebuie întâi suprimate cele patologice, apoi introduse unele noi - mișcările pacientului cu/fără ajutor nu trebuie executate cu efort, pentru că efortul muscular conduce la creșterea spasticității prin creșterea reflexelor tonice - combaterea spasticității nu se face prin utilizarea unor posturi statice reflex-infibitorii - este suficientă pentru reducerea spasticității membrelor doar abordarea în schemă a așa ziselor "puncte cheie de control", adică ceafa, coloana, umărul, șoldul. Există și "puncte cheie distale" ( degete de la picioare, glezne, degetele mâinilor, articulația pumnului) Stadiul initial Începe din momentul accidentului vascular și durează câteva zile sau chiar câteva săptămâni, se caracterizează prin: - hipotonie musculară, urmate de debutul hipertoniei - reflexe tonice și spinale dominante, controlul trunchiului și centurilor fiind scăzut, așa că sunt dificil de menținut și schimbat diversele posturi - abolirea controlului voluntar pe partea afectată - funcțiile vitale pot fi afectate - pierderea "conștienței" asupra părții afectate, asupra existenței membrelor respective Obiectivele acestui stadiu initial sunt: - ameliorarea funcțiilor vitale (respirație, deglutiție, alimentație) - creșterea "conștientizării" shemei corporale - ameliorarea controlului asupra trunchiului și centuriilor - creșterea abilității de a încrucișa linia mediană a corpului cu membrele afectate - menținerea mobilității scapulei, umărului, cotului, pumnului, mâinii, gleznei - normalizarea tonusului - inceperea inversării antagoniștiilor - ameliorarea abilității funcționale 1.Postura in pat, în perioada de hipotonie este decubitul dorsal, care antrenează o spasticitate maxima 2. Mobilizările pasive în faza de hipotonie sunt indicate pentru menținerea senzației kinestezice, căci mobilitatea articulară nu este limitată Stadiul mediu ( de spasticitate) Este stadiul în care se oprește procesul de redresare spontană și pacienții vin spre serviciile de recuperare. Caracteristiciile stadiului mediu sunt: - tonusul muscular este crescut – s-a instalat hipertonia - reflexele tonice spinale sunt în curs de normalizare, iar cele central crescute - mișcarea sinergistică este completă și încep să fie prezente scheme de mișcare și înafara sinergismelor - inițierea mișcării este ameliorate, putându-se sta și executa mișcări în posture mai dificile, dar controlul mișcării este încă insuficient din cauza spasticității - de obicei tonusul flexorilor la membrul superior și cel al extensorilor la membrul inferior este mult crescut - rezistența spastică face ca mișcarea fiecărei articulații să fie dificilă aproape imposibilă, pentru ca în cadrul unui lanț kinetic ea să fie perfect posibilă( ex: extensia cortului este aproape imposibilă când brațul este pe lângă corp dar devine posibilă când brațul este in poziție orizontală Obiectivele kinetoterapiei în acest stadiu sunt: - promovarea activității antagoniștilor prin infibarea musculaturii spastice și facilitatea mișcării antagoniștilor - promovarea unor scheme complexe de mișcare - promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activități de performanță crescută - promovarea începutului controlului motor al articulațiilor intermediare ( cot- genunchi) Stadiul de refacere ( avansat) Acestui stadiu se caracterizeaza prin : -Tonusul muscular se apropie de normal, hipertonia s-a redus - reflexele nivelurilor superioare – refăcute -mișcările în afara schemelor sinergistice sunt posibile mai ales pentru articulațiile proximale - se mențin încă unele dificultăți în controlul motor a segmentelor distale - se mențin dificultăți in abilități în abilitate ca și în viteza de execuție a mișcărilor Obiectivele în acest stadiu sunt - promovarea abilității extremitățiilor pentru a merge cât mai corect, pentru a utiliza mâna în activitățiile zilnice uzuale - ameliorarea controlului motor excentric - ameliorarea vitezei de mișcare - ameliorarea automatismului mișcărilor