KINETOTERAPIA

ÎN AFECȚIUNILE
NEURONULUI
MOTOR
CENTRAL

|
 KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE
NEURONULUI MOTOR CENTRAL

Hemiplegia

Factori care determina sau influenteaza pierderea controlului

motor. Sunt in numar de 4:
1) Tulburarile sensitive (superficiale și profunde)
2) Spasticitatea
3) Tulburarile mecanismelor reflexe posturale
4) Pierderea schemelor miscarilor selective

În cazul unui hemiplegic nu poate fi alcatuit niciun program de

recuperare făra o evaluare complex, în care intră:
- Aprecierea funcțiilor vitale: respirația, deglutiția, masticația,
controlul defecației și al vezicii urinare
- Aprecierea activității mentale și a capacității de comunicare
(verbală, scrisă, prin mimică)
- Aprecierea sensibilității exteroceptive și proprioceptive, a
perceperii imaginii corpului
- Aprecierea abilității motorii( reflexe și reacții reflexe, tonus
muscular, coordonare etc.)
- Aprecierea controlului motor în diverse situații posturale
(mobilitate, stabilitate, mobilitate controlată, abilitate)
- Aprecierea activitățiilor zilnice( ADL)
- Aprecierea amplitudinii mișcării articulare
- Aprecierea integrării familiale, sociale, ocupaționale a
pacientului
Pe baza evaluării funcționale pacienții pot fi încadrați în 3 stadii:
initial, mediu și avansat

Principii generale care stau la baza alcătuirii și executării programului

de recuperare la hemiplegici:
- problema hemiplegicului nu este pierderea forței musculare ci a
incapacității unei comenzi normale al implsului nervos
- hemiplegicul își formează scheme anormale și stereotipe de
mișcare
- pentru a reface schemele normale de mișcare trebuie întâi
suprimate cele patologice, apoi introduse unele noi
- mișcările pacientului cu/fără ajutor nu trebuie executate cu efort,
pentru că efortul muscular conduce la creșterea spasticității prin
creșterea reflexelor tonice
- combaterea spasticității nu se face prin utilizarea unor posturi
statice reflex-infibitorii
- este suficientă pentru reducerea spasticității membrelor doar
abordarea în schemă a așa ziselor "puncte cheie de control",
adică ceafa, coloana, umărul, șoldul. Există și "puncte cheie
distale" ( degete de la picioare, glezne, degetele mâinilor,
articulația pumnului)
Stadiul initial
Începe din momentul accidentului vascular și durează câteva zile sau
chiar câteva săptămâni, se caracterizează prin:
- hipotonie musculară, urmate de debutul hipertoniei
- reflexe tonice și spinale dominante, controlul trunchiului și
centurilor fiind scăzut, așa că sunt dificil de menținut și
schimbat diversele posturi
- abolirea controlului voluntar pe partea afectată
- funcțiile vitale pot fi afectate
 - pierderea "conștienței" asupra părții afectate, asupra existenței
membrelor respective
Obiectivele acestui stadiu initial sunt:
- ameliorarea funcțiilor vitale (respirație, deglutiție, alimentație)
- creșterea "conștientizării" shemei corporale
- ameliorarea controlului asupra trunchiului și centuriilor
- creșterea abilității de a încrucișa linia mediană a corpului cu
membrele afectate
- menținerea mobilității scapulei, umărului, cotului, pumnului,
mâinii, gleznei
- normalizarea tonusului
- inceperea inversării antagoniștiilor
- ameliorarea abilității funcționale
1.Postura in pat, în perioada de hipotonie este decubitul dorsal,
care antrenează o spasticitate maxima
2. Mobilizările pasive în faza de hipotonie sunt indicate pentru
menținerea senzației kinestezice, căci mobilitatea articulară nu este
limitată
Stadiul mediu ( de spasticitate)
Este stadiul în care se oprește procesul de redresare spontană și
pacienții vin spre serviciile de recuperare.
Caracteristiciile stadiului mediu sunt:
- tonusul muscular este crescut – s-a instalat hipertonia
- reflexele tonice spinale sunt în curs de normalizare, iar cele
central crescute
- mișcarea sinergistică este completă și încep să fie prezente
scheme de mișcare și înafara sinergismelor
 - inițierea mișcării este ameliorate, putându-se sta și executa
mișcări în posture mai dificile, dar controlul mișcării este încă
insuficient din cauza spasticității
- de obicei tonusul flexorilor la membrul superior și cel al
extensorilor la membrul inferior este mult crescut
- rezistența spastică face ca mișcarea fiecărei articulații să fie
dificilă aproape imposibilă, pentru ca în cadrul unui lanț kinetic
ea să fie perfect posibilă( ex: extensia cortului este aproape
imposibilă când brațul este pe lângă corp dar devine posibilă
când brațul este in poziție orizontală
Obiectivele kinetoterapiei în acest stadiu sunt:
- promovarea activității antagoniștilor prin infibarea musculaturii
spastice și facilitatea mișcării antagoniștilor
- promovarea unor scheme complexe de mișcare
- promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor
activități de performanță crescută
- promovarea începutului controlului motor al articulațiilor
intermediare ( cot- genunchi)
Stadiul de refacere ( avansat)
Acestui stadiu se caracterizeaza prin :
-Tonusul muscular se apropie de normal, hipertonia s-a redus
- reflexele nivelurilor superioare – refăcute
-mișcările în afara schemelor sinergistice sunt posibile mai ales pentru
articulațiile proximale
- se mențin încă unele dificultăți în controlul motor a segmentelor
distale
- se mențin dificultăți in abilități în abilitate ca și în viteza de execuție
a mișcărilor
Obiectivele în acest stadiu sunt
- promovarea abilității extremitățiilor pentru a merge cât mai
corect, pentru a utiliza mâna în activitățiile zilnice uzuale
- ameliorarea controlului motor excentric
- ameliorarea vitezei de mișcare
- ameliorarea automatismului mișcărilor