Definitie: Electroterapia studiaza utilizarea, actiunea diverselor forme de energie electrica asupra organismului uman n scop terapeutic.

Forme de curent electric, folosite terapeutic: Continuu (galvanic); De joasa frecventa; De medie frecventa; De nalta frecventa; Energie radiant luminoasa (fototerapia); Terapia cu cmp magnetic; Laser-ul;

TERAPIA CU AJUTORUL CURENTULUI CONTINUU (GALVANIC)

Definitie: Prin curent electric se ntelege o deplasarea de sarcini electrice (electroni) de-a lungul unui conductor. Curentul galvanic (Galvani-fizician Italian care a studiat curentul continuu). Conductorul electric-este corpul prin care poate trece un curent electric continuu. Clasificarea conductorilor electrici: De gradul 1 -sunt reprezentati de metale. Prin acesti conductori curentul electric trece fara sa produca reactii chimice. De gradul 2 -sunt reprezentate de solutiile electrolitice, de acizi, baze saruri, n care trece curentul electric produce o electroliza. De gradul 3 -sunt conductori gazosi prin care curentul electric nu trece.

Metode de producere a curentului

continuu

Metode chimice -elementul clasic de producere a curentului continuu prin metoda chimica l reprezinta pila lui Volta. Pila lui Volta este formata din 2 placi metalice (Zn si Cu) care se introduc nrt-un vas cu H2SO4. Solutia de H2SO4 va disocia n ioni de H+ si radicali SO-2. Acesti ioni reactioneaza cu ionii de Zn si Cu. Astfel se produce o eliberare de ioni cu semne diferite ce se acumuleaza la nivelul electrozilor determinnd o diferenta de potential electric.
Surplusul de electroni negativi de la catod trece printr-un fir metalic la anod pentru restabilirea echilibrului ionic. Aceasta scurgere intr-un singur sens constituie curentul continuu.

Metode mecanice -reprezinta transferul energiei mecanice a unui motor n energie electrica (dinamul) si convertizorul electric care transforma curentul alternativ n curent electric continuu prin intermediul energiei mecanice de rotatie. Metode termoelectronice -lampile sau tuburile electronice si diode. Acestea sunt formate dintr-un anod si un catod reprezentate de spirale. Sensul deplasari e- este dinspre spirala spre placa.

Propietatiile fizice ale curentului continuu

Intensitate si timp. ntr-un sistem de axe cartezian, pe axa orizontala marcam timpul si pe cea verticala intensitatea. n functie de aceste variabile, curentul continuu poate fi reprezentat astfel: Curent continuu: Ascendent Descendent Variabil ntrerupt
Care la randul lui poate fi:

Constant,

Ascendent, Descendent, Variabil.

Aparatura pentru folosirea curentului continuu

Partile componente sunt: Sistem de alimentare de la retea -format din: stecher, Cordonul, ntrerupator. Dispozitivul de redresare al curentului -format din: Convertizor, Tub semiconductor. Aparat de reglare a intensitati -format din: Potentiometru, Comutatorul pentru forma de current galvanic, Aparatul de masura al intensitati, Miliampermetru. Sistemul de racordare cu bolnavul-format din: Borne, Cabluri,

 Electrozi.

Efectele fizico-chimice ale curentului continuu

Efect termic -reprezinta producerea de caldura la trecerea curentului printr-un conductor care opune o oarecare rezistenta mai este numit si efectul Lenz Joule. Energia electrica care se transforma n energie calorica se masoara n jouli, si este direct proportionala cu rezistenta conductorului, cu intensitatea la patrat si cu timpul. Caldura produsa se masoara prin calori. Q(calori)=R(ohmi)xI(amperi)xT(sec.)x0,24 Efect luminos: Conductor O anumita rezistenta supusa curentului electric aflat ntr-un anumit mediu gazos sau vid produce lumina. Efectul termoelectronic -consta n emiterea de electroni la ncalzirea unui filament aflat ntr-un spatiu nchis. Efectul magnetic -Curentul continuu determina n jurul conductorului prin care trece un cmp magnetic ce deviaza acul busolei. Fenomenul este cunoscut si sub numele de inductie electromagnetica si sta la constructia electro-motoarelor, aparatelor de tratament si aparatelor de masura. Electroliza -efectul curentului asupra lichidelor si n functie de compozitia lor chimica se numeste si disociere electrolitica sunt supuse: electrolize, acizi, baze si saruri. Electroforeza -efectul curentului asupra solutiilor coloidale ce atrag sarcini electrice pozitive sau negative n functie de natura substantelor. Astfel deplasarea particulelor spre anod se numeste anaforeza si deplasarea catre catod se numeste catoforeza.

Actiunile biologice ale

curentului continuu
Din punct de vedere electro-chimic si al gradului de conductabilitate chimica, corpul uman este considerat ca un conductor de gradul 2 ( un electrolit format din saruri dizolvate n mediul lichidian, apa reprezentnd 70% din greutatea corpului). Acest mediu electrolitic este neomogen avnd grade diferite de conductibilitate, deci nu poate fi strabatut uniform de curentul electric, astfel structurile tisulare ale corpului omenesc pot fi:

Gradul I de conductibilitate foarte buni -(sngele, limfa, corpul vitros, lichidul cefalo-rahidian). Gradul II buni conductori -(glandele sudoripare, muschii, tesutul celular subcutanat, organele interne). Gradul II rau conductori -(tesutul nervos, adipos, glandele sebacee si oasele). Gradul IV foarte rau conductori -(parul si epiderma)

Aplicarea curentului asupra organismului uman determina:

1. Efecte polare -care se produc la nivelul electrozilor aplicati pe tesuturi. 2. Efecte interpolare -se petrec n interiorul organismului ntre cei 2 electrozi.

1. Efecte polare -rezultatul electrolizei cu producerea de acid clorhidric la anod si o baza la catod. Aceste efecte depind de calitatea electrodului (forma, dimensiunile, compozitia chimica), calitatea curentului si de proprietatile organismului (de starea tegumentului, conductibilitatea tesutului) si de reactivitatea generala a organismului. n cazul supradozarii intensitati curentului continuu se produc efecte polare extreme (arsuri si necroze). 2. Efectele interpolare -au adevaratul rol terapeutic, determina modificari fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului continuu. Costnd n: Procese de electroliza, Ionoforeza,

 Electroosmoza, Modificari de potential de membrana, Modificari de excitabilitate neuro-musculara, Efecte termice, Efecte de inductie electromagnetice, Modificari ale compozitiei chimice ale tesutului.

Efectele fiziologice ale curentului continuu

1.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase sensitive Receptori senzitivi din tegument nregistreaza la aplicarea curentului continuu o senzatie de furnicatura ce creste proportional cu intensitatea catre ntepaturi fine, la arsura si durere. Dupa cateva sedinte creste pragul sensibilitati tactile si dureroase obtinndu-se actiunea analgetica, ea se produce la polul pozitiv si se numeste anelectrotonus. La polul negativ se producecatelectrotonus--realizat prin depolarizarea si cresterea sensibilitati n timp ce la anelectrotonus membrana celulara se hiperpolarizeaza scaznd excitabilitatea. La intensitatile mici se produce catelectrotonus, iar la intensitatile mari se produce anelectrotonusuri, iar la intensitate medie se produce echilibrarea anelectrotonusului. 2.Actiunea curentului continuu asupra fibrelor nervoase motorii Se produce o scadere a pragului de excitatie a fibrelor folosim polul negativ ca electrod activ. Cresterea brusca curentului ca si scaderea intensitati curentului determina musculara prompta. Aceasta actiune este utilizata n musculaturii. motori cnd a intensitati o contractie tratamentul

3. Actiunea curentului asupra sistemului nervos central-Curentul continuu produce: Diminuarea reflexelor la aplicarea curentului descendent Cresterea excitabilitati la aplicarea curentului ascendent.
La nivelul organelor de simt:

 Reactii vizuale -senzatii luminoase sub forma de puncte, bastonase sau cercuri colorate n galben. Reactii auditive-zgomote n urechi, ameteli, rotirea capului spre dreapta sau stnga. Reactiile gustative-un gust metalic corespunzator la polul negativ, un gust acru la polul pozitiv. 4. Sistemul vegetativ vazomotor Curentul continuu are o actiune hiper-emianta. Initial este o scurta perioada de vazoconstrictie urmata de o hiperemie determinata de vazodilatatie reactiva, astfel se obtine eritem cutanat si cresterea moderata a temperaturi cutanate. Aceste fenomene se produc la nivelul vaselor superficiale cutanate ct si la celor musculare profunde si dureaza cteva ore dupa ntreruperea aplicari. Se realizeaza astfel o nbunatatire a vascularizatiei n regiunile de aplicare a curentului continuu. Circulatia superficiala creste sub 500% iar cea profunda cu 300%. Asfel rezulta rolul biotrofic al curentului continuu prin nbunatatirea nutritiei tisulare precum si actiunea rezorbtiva a edemului local. 5. Actiunea asupra sistemului vegetativ Sistemul nervos vegetativ reactioneaza n constant si individual n aplicarea curentului continuu. Regiunea cervicala si dorsala superioara este zona specifica pentru influentarea sistemului nervos vegetativ la aplicarea curentului continuu si se numeste gulerul scerback. 6. Actiunea asupra sistemului circulator. Curentul galvanic descendent-accelereaza afluxul sancvin din mica circulatie spre inima. Aceasta reprezinta circulatia de ntoarcere a sangelui venos din plamni si membrele superioare spre inima, transporta snge arterial catre postal. Curentul galvanic ascendent-accelereaza circulatia venoasa de la extremitatea membrelor inferioare si organele interne catre inima, favorizeaza transportul sngelui arterial catre plamani si extremitatile superioare accelereaza viteza sngelui venos de la inima la plamani.
Indicatiile si contraindicatiile

curentului continuu

INDICAII: Afectiuni ale sistemului nervos: Nevralgii, nevrite, nervul schiatic, intercostali, nevralgii dentare. Occipitale. Ale femuro-cutanatului. Pareze, paralizii(paraliziile flasce ale membrelor de diferite cauze) Afectiuni ale organelor de simt(otoscreloze, conjunctivite, irite sclerite) Sindroame asteno-nevrotice neurovegetative) Afectiuni ale aparatului locomotor: Reumatismele inflamatori si degenerative (artrite artroze) Sechelele post-traumatice. Afectiuni ale aparatului cardio-vascular: Tulburari circulatori periferice (boala Raymaoud, arteritele, flebitele in faza subacuta sau cronica) Tulburari arteriale) vazomotorii cerebrale (n cadrul hipertensiunii de suprasolicitare (distonii plexul brahial, nervii

Afectiunii dermatologice: Acneea Cicatrice cheloida Eczeme Hemetoame superficiale Ulcere aftome

CONTRAINDICAIILE:
Orice afectiune care produce o leziune a intregritatii tegumentului, supuratiile, alergii de diferite etiologi, unele eczeme, n cazul T.B.C-ului cutanat, neoplasmelor cutanate n stadii terminale, n starile caseptice.

Modalitati de aplicare terapeutica ale curentului continuu

1.Galvanizarea simpla (cu ajutorul electrozilor sub forma de placi de diferite dimensiuni) 2. Baile galvanice 3. Ionoforeza sau ionogalvanizarea

1. Galvanizarea simpla.
Electrozii sunt placi metalice din plumb laminat de diferite dimensiuni n functie de regiunea de aplicare si efectele de polaritate. n mod obisnuit au forme dreptunghiulare cuprinse ntre 50-800 cm2. n forme speciale: Punctiformi-n forma de ochelari Special pentru gulerul scerback n functie de efectele terapeutice putem avea: Pentru efect analgezic-de dimensiune mica si pozitiv. Aplicarea pe diferite regiuni: aplicarea transversala - Electrozii sunt asezati de o parte si de alta a regiunii de tratat. aplicare longituninala - Cnd electrozii sunt plasati la distanta unul de celalalt. Este obligatoriu folosirea stratului hidrofil ntre electrod si tegument pentru prevenirea arsurilor, care trebuie spalat dupa fiecare utilizare. Intensitatea curentului-care este strns legata de sensibilitatea si toleranta tegumentului, de evolutia afectiunii, de marimea electrozilor si de durata aplicatiei. Sensibilitatea tegumentului este variabila n functie de regiunea anatomica. Durata-este de aprozimativ 30 de minute. Numarul si ritmul sedintelor-este variabil cu diagnosticul. n general se folosesc 8-10 sedinte n afectiuni acute si 1220 sedinte n afectiuni cronice. Pozitia bolnavului-n timpul sedintei trebuie sa fie n cea antalgica si depinde si de functia regiuni tratate.

2. Baile galvanice:
Sunt indicate pentru tratarea unor regiuni ntinse sau chiar a intregului corp. n aceasta modalitate se combina att actiunea curentului continuu ct si efectul termic al apei, fiind mijlocitoare ntre electrod si tegument. Densitatea curentului-este redusa micsorndu-se riscul de arsura la intensitatea aplicata. Baile galvanice se npart n:

Partiale sau 4-celulare Generale sau stenger.

Baile partiale. Sunt alcatuite din: 4 cadite de portelan conectate la electrozi au reprezentare pe un tablou de comanda. 4-celulare sunt 2 pentru membrele superioare si 2 pentru membrele inferioare. De pe tabloul de comanda putem realiza combonati diferite ale electrozilor n functie de efectele urmarite. ex: pozitiv pentru membrele superioare si negativ la membrele inferioare rezulta curentul descendent. Indicatiile bailor partiale:

Nevralgii,
Atralgi,

Mialgi, Paraliziile flasce, Tulburari circulatorii.

Durata unei sedinte-este ntre 10-30 min. si ritmul de aplicare este zilnic sau la 2 zile. Numarul de sedinte-este de 10-15 sedinte. Baile generale. Sunt formate dintr-o cada prevazuta cu 8 electrozi fixati n pereti cazi. Sensul curentului-este dirijat de la un panou de comanda n multiple variante: Descendent Ascendent Transversal Sau chiar n diagonala. Intensitatea curentului-este mai mare dect cea de la baile partiale . Durata-15-30 min. Ritmul una la 2-3 zile totaliznd 6-12 sedinte.

Actiunea: se bazeza pe efectul termomecanic al apei, pe efectul curnetului continuu ct si pe efectul chimic cnd se foloseste ionizarea.

3.Ionizarea.
Reprezinta procedura prin care introducem n organism cu ajutorul curentului continuu diferite substante medicamentoase care au o actiune farmacologica. Sinonime la ionizare: Ionoterapia, Ionoforeza, Galvanoterapia, Electoionoterapia,

Principiul general al ionizari: se bazeaza pe disocierea electrolitica a diverselor substante medicamentoase si transportarea anionilor (-)si a cationilor (+) spre electrozi de semn contrar ncarcarile lor electrice. Cu solutia continnd ionul medicamentos se nbiba stratul hidrofil de sub electrodul activ. De aici acesta migreaza prin tegumentul intact prin orificiile glandelor sudoripare si sebacee spre polul opus ajungnd n interiorul organismului de unde sunt preluati de reteaua limfatica si circulatia sancvina superficiala, ajugnd n circulatia generala. Dovada patrunderii n organism a ionilor terapeutici este regasirea lor n urina. Ioni usori migreaza mai rapid, iar ioni grei migreaza mai ncet. Substantele cu greutate moleculara foarte mare nu se pot disocia, ramnnd n tegument dar fara sa-l strabata. Ionizarea depinde de: Greutatea anatomica a ionilor; Cantitatea si concentratia lor n solutie; Puritatea solutiei utilizate (apa distilata); Intensitatea curentului-cu ct intensitatea este mai mare, cantitatea de ioni transportati este mai mare. Marimea electrozilor. Durata proceduri-este de aproximativ 30 min. La efectul farmaco-dinamic al solutiei medicamentoase se adauga si efectul analgezic al curentului continuu. Particularitati de actiune ale ionoforezei:

Efect local Efect de depozit-realizat de acumularea farmacologice introduse la nivelul electozilor. substantelor

 Efectul de patrunderepna la stratul cutanat profund-are o actiune reflexa cutii viscerale la nivelul dermatoamelor.
Este posibila dozarea precisa a substantelor medicamentoase aplicate.

Se pot obtine efecte bune cu cantitati foarte mici de substante medicamentoase evitndu-se tractul gastro-intestinal. Inconvenientele ionizari: Din componenta bipolara a medicamentului actioneza numai acea componenta influentata de semnul polului respectiv. Viteza de migrare a ionilor este diferita. Tehnica de aplicare. Diferenta dintre ionizare si galvanizarea simpla consta numai n nbibarea stratului hidrofil in solutie medicamentoasa in loc de apa. Pentru eficienta maxima polul activ trebuie sa fie mai mic dect cel pasiv Polul activ-este dependent medicamentoase si anume: de ncarcarea electrica a solutiei

Substante ncarcate pozitiv se vor pune la polul pozitiv si se numesc cationi. Substante ncarcate negativ se vor pune la polul negativ si se numesc anioni. ex: la anod aplicam metale cum ar fi: Li, Cu, Zn, Ca radicalii metalelor, diferiti alcaloizi: histamina, cocaina, stricmina, morfina, atropina, pilocarpina. La catod vom pune: halogen, clor, brom, iod radicali acizi.
Solutiile folosite se fac de preferinta cu apa distilata.

Concentratia in ioni trebuie sa fie ct mai mica pentru ca disociatia electolitica este cu att mai puternica cu ct solutia este mai diluata. Indicatii: Sindroame neuroastenice
Insomniile Spasmofilia Sindroame migrenoase.

Ex: Calciu este utilizat ca sedativ al sistemului nervos n migrene, spasmofilie. Magneziu n migrene vasculare, status post accident vascular cerebral.

CURENTII DE JOASA FRECVENTA

Vor avea frecventa cuprinsa ntre 500 impulsuri/sec.-5 impulsuri/min. Curenti de joasa frecventa se obtin prin ntreruperea curentului continuu cu ajutorul unor metode de reglare manuala sau electrica obtinndu-se inpulsuri electrice ce se succed ritmic avnd n general un efect excitator. Aceste inpulsuri pot fi: Singulare, Sau n serie n general curenti cu impulsuri de joasa frecventa se caracterizeaza prin: 1. Forma si amplitudinea inpulsului; 2. Prin frecventa inpulsurilor; 3. Durata inpulsurilor; 4. Durata pauzei dintre inpulsuri; 1. Din punct de vedere al formei inpulsurile pot fi: Dreptunghiulare, Triunghiulare, Trapezoidale, Sinusoidale, Derivate din cele de mai sus. Din curentul cu impulsuri dreptunghiulare se pot obtine formele derivate prin: Modificarea platoului superior sau inferior; Prin cresterea sau descresterea intensitati; Variatia duratei inpulsului si a pauzei

a) Inpulsul dreptunghiular-se caracterizeaza prin: Frontul ascendent-care este perpendicular pe linia izoelectrica, Platoul orizontal-care este paralel cu linia izoelectrica Frontul descendent-care este perpendicular pe linia izoelectrica Frontul ascendent-corespunde cresteri bruste a intensitati curentului.

Frontul descendent-corespunde scaderi bruste a intensitati curentului. b) Inpulsurile triunghiulare-se caracterizeaza prin: Anularea platoului, Fronturile ascendente, Fronturile descendente, Pot avea o durata mai mare sau mai mica formn un unghi mai mare sau mai mic fata de linia orizontala a timpului. Cu ct durata impulsului este mai lunga, cu att panta este mai plina. Cu ct durata inpulsului este mai scurta, panta este mai abrupta.

c) Inpulsurile trapezoidale-rezulta din combinarea impulsurilor triunghiulare si dreptunghiulare. Pantele ascendente si descendente pot fi mai line line sau abrupte, liniare sau curbe.

d) Inpulsurile sinusoidale-pot avea panta ascendenta de forma convexa putnd corespunde unei functi matematice exponentiale.

Curentul faradic
Este obtinut din curentul continuu cu ajutorul unui inductor si este format dintr-o curba neregulata n care undele pozitive cu valori crescute alterneaza cu unde negative. Curenti de joasa frecventa cu impulsuri sunt folositi in terapie pentru: 1.Electrostimularea musculaturi striate normoinervate. 2.Electrostimularea musculaturii total denervate. 1. Electrostimularea musculaturii striate normoinervate.
Folosirea acestor curenti cu impulsuri realizeaza o adevarata electro-gimnastica musculara.

Se bazeza pe actiunea de excitare a impulsurilor electrice asupra substraturilor excitabile: muschii si fibrele nervoase.

Se realizeaza printr-o descarcare electrica a membranelor celulare numita si depolarizare. Musculatura striata, scheletica normal inervata-raspunde la impulsuri cu durata relativ scurta si frecventa relativ rapida in jur de 30Hz. Efectul de contractie-se obsine la o durata de 0,1-5 mili sec. si frecventa de 40Hz. Aceasta actiune tetanizanta sau de contractie maxima se mentine atta timp ct curentul strabate muschiul.

Sunt folosite n general urmatoarele forme de curent: Curenti dreptunghiulari mici, Trenurile de impulsuri, Curenti modulati de lunga perioada, Curenti faradici, Curenti neofaradici, au frecventa de 50Hz durata de un impuls este de 1min. si pauza dintre impulsuri de 19 mili sec. Efectele fiziologice-sunt: Excitator, Vazomotor producnd o vazodilatatie prelungita. Trofic, Antialgic, Revulsiv n cazul unei vazodilatati maxime

2. Electrostimularea musculaturi total denervata

n acest caz se obtine un raspuns selectiv la stimularea prin impulsuri exponentiale de lunga durata cu panta de crestere lenta sau foarte lenta. Folosirea excitari selective cu astfel de impulsuri poate duce la obtinerea capacitati de contractie musculara. Forme de curenti ce pot fi folositi: Curenti cu inpulsuri trapezoidale-sunt folositi n stimularea diferitelor grupe musculare . Curenti cu inpulsuri triunghiulare-cu fronturile de crestere liniare sau exponentiale. Electrostimularea -previne instalarea atrofiei musculare.
Nu este o metoda de recuperare n sine ci pregateste initierea kineto-terapiei recuperatorie.

Tratamentul- cu acesti curenti trebuie instituit precoce la 7-10 zile de la denervare.

Curentii diadinamici
Sunt derivati din curentul sinusoidal de 50Hz care a suferit o serie de modificari. Cu ajutorul unei lampi redresoare se obtine mularea fazei negative ceea ce determina formarea unui curent de 50Hz sinusoidal. Din aceasta cu ajutorul unei duble diode se obtine un curent de 100Hz sinusoidal. Ambele forme de curent mentionate trec din categoria curentilor alternativi n categoria curentilor cu impulsuri, deoarece nu mai au faza negativa. Forma acestor inpulsuri pozitive-este curba sinusoidal cu o durata de 0,01 sec. La curentul cu impulsuri de 50Hz intervin si pauze de 0,01 sec. n timp ce la cel de 100Hz impulsurile se succed fara nici o pauza nefiind un curent alternativ. Semnul curentului-se mentine tot timpul pozitiv ceea ce variaza, fiind doar intensitatea care creste n mod ritmic de la 0 la o valoare maxima si

apoi descrie o curba simetrica cu cea a valorilor ascendente ajungnd din nou la valoarea 0. Aceste impulsuri se repeta de 50 sau 100 de ori/sec., frecventele fiind constante neputndu-se modifica. n functie de felul in care se pot combina diversele posibilitati de succesiune si de modulare a inpulsurilor descrise se pot obtine urmatoarele feluri de curenti diadinamici:

1.Monofazat fix. Este o forma asemanatoare cu cea a curentilor sinusoidali, panta ascendenta este la fel ca la curentul sinusoidal dar panta descendenta nu cade simetric ci ea descrie o curba lenta exponentiala, ajungnd la 0 n timp dublu fata de curentul sinusoidal acoperind astfel si perioada de pauza ajungnd la valoarea 0 la baza impulsului urmator. Durata unui impuls-este astfel de 20 mili sec. iar pauza nu exista. Intensitatea vrfului impulsului este constant aceiasi. 2.Difazatul fix Rezulta din suprapunerea a 2 curenti monofazati cu un decalaj de jumatate de perioada. Vrfurile impulsurilor sunt asemanatoare, nsa intensitatea nu mai ajinge la 0 ea ramnnd la un anumit nivel; astfel rezilta o curba asemanatoare cu cea a unui curent continuu peste care se suprapun 100 de impulsuri de forma sinusoidala. 3.Scurta perioada La intervale regulate de 1 sec. se alterneza brusc monofazatul de 50 impulsuri/sec. cu difazatul de 100 impulsuri /sec. Se poate creste durata perioadelor de impulsuri de la 1 la 10 sec.

4.Lunga perioada Este o forma speciala de suprapunere a 2 curenti de 50 impulsuri/sec.

Un curent monofazat fiz de 50 impulsuri-peste care, cu un decalaj de perioada se adauga in mod lent (modulat) tot un curent de 50 impulsuri modulat. Din aceasta suprapunere rezulta un curent asemanator cu cel difazat. Durata modulatiei de crestere a fazei a-2-a este de 0,5 sec., durata perioadei constante (platoul) este variabila ntre 1 si 7 sec. Descresterea este de 1,5 sec. alternanta ntre monofazat si difazat se face ntre 3 si 10 sec.

5.Ritmul sincopat Alterneaza la intervale de 1 sec. monofazatul cu pauze de aceiasi durata.

Principalele efecte ale curentului diadinamic

1. lunga Analgetic-difazatul si perioada

2. Hiperemianta-difazatul, perioada lunga si perioada scurta 3. Dinamogeneza-monofazatul cu 50Hz cu o intensitate la valoarea prag. Monofazatul-efect excitator, creste tonusul muscular, actioneaza ca un adevarat masaj profund electric, evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. Actioneza vazoconstrictor si tonifica pereti arteriali. Difazatul-are actiunea cea mai antialgica-ridica pragul sensibilitati dureroase. mbunatatirea circulatiei arteriale prin inhibarea simpaticului. Este indicat ca forma introductiva n celalalte aplicati analgetice. Perioada scurta-are un efect excitator tonicizant, actioneaza ca un masaj profund mai intens, are o actiune vazoconstrictoare de unde reiese rolul rezorbtiv cu actiune rapida asupra hematoamelor si a edemelor posttraumatice sau din staza periferica.

Perioada lunga-are un efect puternic analgezic si miorelaxant, acest efect este persistent timp mai ndelungat, are deasemenea un efect anticongestiv. Este indicat n starisle dureroase profunde si persistente. Ritmul sincopat-are un efect excitomotor pronuntat de unde rezulta actiunea sa de gimnastica musculara importanta. Este indicat n atoni musculare postoperatori cu musculatura normo-inervata.

Indicatiile
A. Afectiuni ale aparatului locomotor: 1.Starile posttraumatice-concluziile, entorsele, luxati recente folosim difazatul si apoi perioada scurta. 2.ntinderile musculare. 3.n diferite redori articulare-incepem cu difazatul apoi continuam cu perioada scurta si terminam cu perioada lunga. Aici fac exceptie fracturile sau rupturile ligamentare sau musculare. B. Afectiunile reumaticce: Artroze, artrite, n diferite mialgii, n manifestari articulare (epicondilitele, entezite), n diferite periartrite, nevralgi cervico-brahiale sau sciatice. ncepem cu difazatul continuam cu perioada scurta si terminam cu perioada lunga. C. Tulburari circulatori periferice: Boala Raynoud, n arteriopatiile obliterante, varicele, stari dupa degeraturi si arsuri. D. Aplicatiile neurovegetativa
n colecistopatie, n migrene, n ulcer.

segmentare: Pe

zonele

reflexe

cu

patologie

Modalitati de aplicare a curentilor diadinamici

Aplicatiile se fac:

1. Aplicarea direct pe punctele dureroase: Se folosesc electrozi de plumbmici rotunzi sau chiar punctiformi. Electrodul negativ-este asezat direct pe locul dureros Electrodul pozitiv-este asezat la 2-3 cm. distanta. 2. Aplicarea transversala: O folosim la nivelul articulatiilor mari, a zonelor musculare ale membrelor sau trunchiului. Aici folosim electrozi plati, cu marimi diferite, corespunzatoare regiuni de tratat. Electrozii sunt egali ntre ei. 3.Aplicarea longitudinala: Se foloseste de-a-lungul unui nerv periferic. Electrodul pozitiv-este mai mare iar, Elctrodul negativ-este mai mic si se aseaza pe locul dureros. 4. Aplicarea paravertebrala: Pentru radacinile nervoase, putem avea n acest caz att aplicarea transversala ct si o aplicare paralela cu colana. Se folosesc electrozi plati cu: Electrodul negativ-asezat pe locul dureros, Electrodul pozitiv-fiind egal ca marime. 5. Aplicarea gangliotropa: Se foloseste la nivelul ganglionilor vegetativi. Folosim electrozi mici, punctiformi: Electrodul negativ-fiind situat la nivelul ganglionului respectiv. 6. Aplicatia mioenergetica: Aceasta musculaturi normoinervate. urmareste tonicizarea

Electrodul pozitiv-este mare, este indiferent si se aseaza la locul de emergenta a nervului motor. Electrodul negativ-este punctiform si se aseaza la nivelul placi neuromotori.

Tehnica de aplicare a curentului diadinamic

n primul rnd trebuie sa avem: 1. Aparatul generator de curent diadinamic-care este format din: Sistem de alimentare (priza, stecher, cablu) Sistem de redresare si modulare (dioda, lampile) Pe tabloul aparatului avem:
Un potentiometru

Un comutator-pentru diferitele formele ale curentului diadinamic. Osciloscop-prin care vizualizam formele curentului diadinamic. Comutator-pentru schimbarea polaritati Ceasul Miliampermentru-pentru masurarea intensitati. Sistemul de racordare cu bolnavul (cabluri si 2 electrozi) 2. Pacientul-trebuie sa fie asezat comod pe o canapea de lemn ti cu regiunea de tratat descoperita si la ndemna. Electrozi-sunt asezati pe zona durerosa prin intermediul compreselor hidrofile.
Se ncepe cu difazatul fix totdeauna intensitatea sa nu atinga pragul dureros (valoarea minima a intensitati care produce o contractie musculara) si crestem treptat intensitatea datorita instalari fenomenului de acomodare.

n general durata proceduri este de 4-8 min. daca depasim aceasta duratase diminua eficacitatea analgetica.
Daca avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea proceduri, durata acesteia trebuie scazuta cu cte 1min. la fiecare noua procedura n cursul aceleasi sedinte.

n cazul actiunilor vasculotrope si neurotrofe se poate mentine o durata mai indelungata de 20-30min. Ritmul sedintelor-este determinat de stadiul afectiuni daca intensitatea dureri este mare aplicam de 2 ori pe zi, daca este mai mica 1 procedura pe zi. Numarul sedintelor-pentru actiune analgetica sunt utile 8-10 sedinte consecutive eventual cu o pauza de 7-10 zile dupa care se reiau.

n scop dinamogen putem folosi peste 10 sedinte.

Alte forme de curenti de joasa frecventa cu actiune antialgica

1. Curentul faradic si neofaradic 2. Curentul trabert 3. Curentii stohastici 4. Electropunctura 5.T.E.N.S (stimularea electrica nervoasa transcutanata).

Curentul faradic si neofaradic

Curentul faradic-este reprezentat printr-o curba neregulata n care denivelarile cu valori negative mici alterneaza cu cresteri mari si bruste ale valorilor pozitive. Curentul faradic se obtine din curentul continuu, transformarea realizndu-se cu ajutorulunei bobine de inductie. Aceasta bobina consta din 2 bobine: Primara-care este de dimensiuni mici numita inductor si este formata dintr-un miezde fier pe care sunt nfasurate spire groase dar n numar mic. Secundara-care este mai mare si n care patrunde bobina primara. Diferentele intensitatilor pozitive si negative sunt date de inegalitatea dintre vitezele de ntrerupere si de inchidere a circuitului. Dezavantajele curentului faradic: Imposibilitatea dozari intensitati curentului Neregularitatea impulsurilor

 Manevrarea rudimentara a aparatelor de obtinere a acestui curent. Astfel sa creat o noua forma de curent numit neofaradic. Caracteristicile curentului neofaradic: 1. Nu se mai produc trecerile bruste de la valori pozitive la cele negative. 2. Intensitatea poate fi reglata cu precizie. 3. Frecventa este de 50Hz, durata impulsurilor este de 1 min., durata pauzei este de 19 ms.

Principalele efecte: 1. Efectul analgetic 2. Efectul excitomotor 3. Efectul vazomotor a) vazoconstructor-cnd durata este scurta b)vazodilatator-cnd durata este lunga 4. Efectul trofic 5. Efectul rezorbtiv Indicatii: n afectiuni musculare ale aparatului locomotor n afectiuni ale sistemului nervos periferic.

Contraindicatiile:
n paralizia spastica n orice spasme si contractii musculare n atrofi musculare cu degenerescenta

 n atrofi musculare nsotite de hipersensibilitate Caracteristici: impulsurile triunghiulare.

Curentii trbet
Curenii dreptunghiulari care realizeazaun adevarat masaj cu impulsuri excitabile obtinndu-se astfel un puternic efect analgezic si hiperemiant.

Curentii stohastici Se caracterizeaza prin prezenta unor stimuli neregulati ce reduc reactiile de adaptare sau de obisnuinta crescnd astfel efectul analgezic prin ridicarea pragului dureros. Electropunctura Face parte din metodele de reflexoterapie actionnd pe punctele dureroase reflexe. T.E.N.S. Foloseste curenti cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecventa care sunt furnizati de aparate mici alimentate la bateri sau la priza. Frecventa este 15-500Hz, durata impulsurilor 0,05-0,5ms. Folosesc electrozi mari atezati n dreptul punctelor dureroase.

Elemente de fiziologie generala ale electroterapiei si electrodiagnosticului

Iritabilitatea-reprezinta capacitatea celulelor vi de a reactiona la un

anumit stimul.

Excitabilitatea-reprezinta transmiterea mai departe a stimulului de

catre celulele si fibrele nervoase, aceasta este o reactie secundara a tesuturilor. Pentru a declansa o excitatie stimulul trebuie sa aiba: Intensitate minima precisa numita si intensitate prag. Un timp minim pentru provocarea excitatiei.
Stimuli cu valoare peste prag determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie ce poate fi masurata la distanta de locul de excitatie. Stimulul cu valoarea sub prag are o actiune limitata locala.

Intensitatea cu valoare peste prag a stimuluilui nu duce la o crestere a raspunsului ceea ce reprezinta legea totul sau nimic dar aceasta lege este valabila numai pentru reactia unei singure celule. Daca stimulii electrici excita mai multe sau mai putine celule dupa valoarea intensitati si suprafata stimulata, atunci se produce contractie musculara mai puternica sau mai slaba.

Potentialul de membrana de repaus

n repaus procesele chimice ti fizice din membrana celulara se afla ntr-o stare de echilibru.

Stimularea-produce o transformare periodica a stari de echilibru determinnd o serie de procese fizice si chimice. La nivelul membranei celulare Na+ si K+ sunt concentratii diferite de o parte ti de alta a membranei. Na+: -n exterior avem 145mEq/l -n interior avem 12mEq/l si avem un raport de aproximativ 12:1.
K+: -la exterior-4mEq/l

repartizati

-n interior-155mEq/l si avem un raport de aproximativ 1:38. Prin mecanism de pompa care este consumatoare de energie, rolul principal avndu-l ionulNa+ se realizeaza un transfer ionic si anume: Na poate fi expulzat extracelular, K patrunde intracelular printr-un transpot pasiv. Retinerea concentratiei mai mari de K n interiorul celulei se datoreste unui potential de aproximativ 85 mV intracelular ntretinut de pompa de Na Datorita diferentei de concentrtie a celor 2 ioni de la nivelul membranei celulare aflate n repaus se realizeaza o diferenta de tensiune numita potential de membrana sau de repaus. Directia de polarizare a membranei celulare este pozitiva n exterior ti negativa n interior.

Potentialul de actiune a membrana

1.Depolarizarea. Variatiile potentialului de membrana din cursul excitatiei prin diferiti agenti chimici si fizici reprezinta potentialul de actiune. Membrana celulara stimulata devine permeabila pentru Na declansndu-se un flux ionic dinspre exterior spre interior. Curentul de intrare a ionului de Na atingnd intensitatea curentului de iesire a K. n depolarizare prin cresterea permeabilitati membranei celulare stimulate pentrul ionul de Napartea externa devine negativa, iar partea interna devine pozitiva. Stimulul prag sau de excitatie reduce potentialul de repaus cu 1520mV ceea ce determinaun potentil critic de aproximativ 65mV ce determina declansarea potentialului de actiune. Intensitatea minima necesara declansari excitatiei pentru pragul de curent continuu se numeste reobaza. 2.Repolarizarea. Reprezinta membrana. initierea proceselor de revenire la potentialul de

Se produce astfel: Inactivitatea transportului ionului Na spre interiorul celulei, cu reducerea brusca a conductantei membranei pentru Na+ si revenirea fluxului la valoarea de repaus. Concomitent creste permeabilitatea membranei celulare pentru K+ care iese din celula cu un flux crescut n intensitate ceea ce duce la restabilirea valori de repaus. Modificarile de potential care au loc n timpul depolarizari si repolarizari reprezinta de fapt adevaratul potential de membran 3.Restitutia ncepe odata cu ncheierea procesului de repolarizare a membranei celulare.

Cu ajutorul pompei active Na-K, Na excedentar iese din celula iar K intra n celula pna la atingerea potentialului de repaus de aproximativ 85mV. n timpul depolarizari membrana este incapabila sa mai reactioneze la alt stimul reprezentnd perioada refractara absoluta (pragul stimulului este foarte ridicat si nu mai poate fi depasit). Dupa depolarizare se instaleaza perioada refractara relativa ce permite ca o excitatie locala cu intensitate scazuta sa poata declansa un nou potential de actiune.

Electrotonusul
Reprezinta modificarile caracteristice fizice si fiziologice produse n timpul procesului de excitatie fiind determinat de sensul curentului astfel:

La polul negativ-vom avea catelectrotonus La polul pozitiv-vom avea anelectrotonus. 1.Catelectrotonus Se produce la nchiderea circuitului. Cresterea excitabilitati tisulare la catod este datorata depolarizari prin sarcinile negative ale electrodului. Excitantul minim necesar produceri stimulari actioneaza la o intensitate minima. ntr-o depolarizare extrema si de durata se produce: Blocajul depolarizari sau Blocajul de oboseala sau Depresie catodica.

2.Anelectrotonus. Se produce la ntreruperea circuitului si se realizeaza o scadere a excitabilitati tisulare, se obtine un efect hiperpolarizant, adica cresterea sarcinilor pozitive la exteriorul membranei, ceea ce determina o ngreunare a aparitiei excitatiei.
ntr-un anelectrotonus puternic se produce abolirea excitabilitati sau blocajul anotic de hiperpolarizare.

Electrodiagnosticul
Prin electrodiagnostic ntelegem ansamblul metodelor de diagnostic bazate pe utilizarea curentilor electrici.

Exista 2 metode de electrodiagnostic: 1. Electrodiagnostic raspunsurile prin stimulare-care se bazeaza pe

date de organism la diversi stimuli electrici. 2. Electrodiagnostic prin detectie-ce reprezinta detectarea si studierea curentilor electrici produsi de tesuturi. Ex. Electrocardiograma electromiograma (E.M.G). (E.K.G), electroencefalograma (E.E.G),

Principiile electrodiagnosticului prin stimularea cu curent galvano-faradic Excitarea cu impulsuri a unui nerv sau a unui muschi sanatos produce o contractie musculara brusca numita si secusa musculara.

a) Daca nervul este sectionat total:

Excitarea capatului periferic al nervului cu un curent continuu sau faradic nu produce nici un raspuns.

Daca excitam direct muschiul nu mai raspunde la excitatia faradica n schimb raspunde la excitatia galvanica printr-o contractie lenta. Aceasta este mai vizibila daca asezam electrozi la cele 2 capete ale muschiului. Aceasta se numeste degenerescenta totala. b) Daca nervul este sectionat partial: Excitabilitatea nervului este pastrata pentru curent galvanic sau faradic, dar contractia musculara obtinuta este diminuata ca amplitudine. Curentul faradic determina un raspuns brusc, curentul galvanic determina un raspuns global heterogen: Fibrele denervate musculare-vor da o contractie lenta cu un prag

de excitatie mai scazut.

Fibrele musculare sanatoase-vor reactiona brusc sub forma secusei musculare. Astfel la o mai mica intensitate a curentului galvanic obtinem numai o contractie mica numita si reactie de degenerescenta partiala.
Daca excitam un muschi la pragul de excitatie obtinem o contractie corespunzatoare valori prag.

Marind aceasta intensitate de 2-3 ori fata de valoarea prag contractia se va mentine tot timpul cnd trece curentul prin muschi aceasta se numeste electrotonus fiziologic. n cazurile patologice, acest electrotonus se obtine la intensitati mult apropiate de valoarea pragului si se numeste electrotonus patologic-este ntlnit de regula n boli musculare primitive.

Tehnica efectuari electrodiagnosticului cu ajutorul curentului galvano-faradic

Trebuie cunoscuta:

Anatomia regionala, Topografia nervilor Teritoriul muscular

Corespunzator acestora:

Fiziologia miscarilor Actiunea fiecarui muschi n parte Notiunea de neurofiziologie si neuropatologie Trebuie sa localizam punctele motorii precum si punctele de excitatie al nervului respectiv. Punctele motorii=proectia pe piele a locului unde nervul patrunde n muschi.
Trebuie sa avem aparatul care produce curentul galvanic si faradic

Electrodul activ cu care facem explorarea este mic de aproximativ 3cm patrati pentru muschii mari si de 1-2cm patrati pentru

muschii mici. Electrodul indiferent este mai mare. Uneori se foloseste si o distributie bipolara cnd ambi electrozi sunt mici si se aseaza la cele 2 extremitati ale muschiului.

Persoana care executa investigatia trebuie sa stea confortabil cu mna stnga sa manevreze aparatul iar cu mna dreapta sa foloseasca electrodul activ explorato.
Subiectul de investigat trebuie sa fie relaxat, asezat confortabil si la lumina.

Explorarea propriu-zisa: se ncepe cu explorarea faradica si apoi cu

cea galvanica.

Se examineaza mai nti nervul si apoi muschiul. Se examineza nti

partea sanatoasa si apoi cea bolnava.

Toate reactiile se observa la valoarea prag al stimulului. Se tine seama de particularitatile patologice ale tegumentelor precum si de eventuala contractie musculara. Explorarea faradica-se face monopolar, electrodul indiferent este asezat ntre umeri pentru membrul superior si lombar pentru membrele inferioare. Electrodul negativ este cel activ, acesta se aseaza pe punctul de electie a nervului si apoi pe punctul motor al muschiului corespunzator pe partea sanatoasa.
Marim voltaju' pna la pragul de excitatie si nregistram valorile, se repeta aceiasi operatie pe partea bolnava si obtinem urmatoarele posibilitati:

1. Daca voltajul este mai mic pe partea bolnava dect pe cea sanatoasa se numestehiperexcitabilitate. 2. Daca voltajul este egal att pe partea bolnava ca si pe cea sanatosa nregistram o reactie normala. 3. Daca voltajul este obtinem o hipoexcitabilitate. mai o mare pe partea bolnava se

4. Daca nu obtinem nici numeste inexcitabilitate faradica.

contractie

musculara

Electrodiagnosticul prin electrostimulare

Cuprinde 3 metode: 1.Testul galvanic al excitabilitati 2.Testul faradic al excitabilitati 3.Curba intensitate pertimp (I/T)
n toate metodele se folosesc stimuli din domeniul joasei frecventa si se bazeaza pe actiunea caracteristica de excitare a impulsurilor electrice din acest domeniu asupra substraturilor excitabile:

esutul muscular Fibrele nervoase Prin stimularea electrica se produce depolarizarea membranelor substratului excitat; fiecare membrana n functie de tipul celular avnd o anumita frecventa de depolarizare optima pentru valoarea prag a stimulului.

1.Curentii dreptunghiulari
Sunt produsi prin cresteri si descresteri bruste ale intensitati curentului obtinute la deschiderea si nchiderea circuitului. Curentii dreptunghiulari cu frecvente tetanizante produc contractii musculare tetanice. Aceste efecte pot fi: anulate prin modularea impulsurilor n intensitate, durata si ritmicitate. Astfel se obtine un curent corespunzator conditiilor fiziologice ale contractiei musculare creindu-se posibilitatea unei electro-gimnastici musculare.

Indicatii:
Atoni si atrofi musculare de diferite cauze dar normoinervate, Hipotonia musculaturi spatelui din scolioze si cifoze, n prevenirea aderentelor intermusculare, intramusculare si peri Tendinoase.

Deasemenea se folosesc pentru obtinerea efectelor relaxante,

n contractura musculara reflexa obtinndu-se ameliorarea dureri.

Contraindicatii:
n paralizia spastica n spasme musculare de diferite cauze n musculatura total sau partial denervata. Musculatura normal inervata-raspunde la stimuli electrici cu declansarea brusca (impulsuri dreptunghiulare) La stimuli a caror intensitate creste lent sub forma de panta (impulsurile triunghiulare si trapezoidale). Muschii normoinervati partial-nu mai raspund datorita fenomenului de acomodare, la fel si fibrele nervoase senzitive integre prezinta fenomenul de acomodare la stimuli cu panta lenta. Musculatura total denervata-raspunde selectiv la stimularea prin impulsuri exponentiale de lunga durata cu panta de crestere lenta sau chiar foarte lenta deoarece degenerescenta nervoasa a dus la pierderea capacitati de acomodare a muschiului; cu ct este mai lunga durata impulsului cu att este mai lina panta de crestere. Astfel curentii cu impulsuri trapezoidale au fost utilizati si la stimularea muschilor cu grade diferite de denervare. Curenti cu impulsuri triunghiulare sunt mai frecventi utilizati la stiumularea selectiva a muschilor scheletici afectati prin lezarea nervilor periferici. Stimularea cu impulsuri triunghiulare previne, frneaza si ncetineste instalarea atrofiei musculare denervate.

2.Testul faradic al excitabilitati

Foloseste curentul faradic care este reprezentat printr-o curba neregulata n care denivelarile mici cu valori negative alterneaza cu cresterile mari ale valori pozitive si cu un timp scurt. Importanta acestor curentii consta n actiunea lor excito-motorie asupra sistemului neuro-muscular. Acest efect excito-motor este dat de impulsul de mare intensitate si scurta durata fiind receptionat n special de fibrele nervoase motori din muschi si placile neuro-motori n cazul muschilor normoinervati.

Frecventa trebuie sa nu depaseasca 40 impulsuri/sec. altfel muschiul intra n stare de contractie tetanica.

3.Curba I/T
Are avantajul aprecierilor cantitative precise ale proceselor de denervare.

Permite aprecierea cantitativa a procesului de reinervare. Se poate stabili parametri optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizati n tratarea paraliziilor fflasce. Determinarea curbei I/T se face n tehnica bipolara (electrozi de marime egala sunt dispusi la capetele muschiului, catodul fiind asezat distal n toate cazurile n care nu exista raspuns paradoxal adica, intensitatea curentului la anod sa fie mai mare dect intensitatea la catod). n cazul raspunsului paradoxal se inverseaza catodul cu anodul. Datele obtinute n masuratorile facute pentru curba I/T se trec ntr-un grafic cu scari logaritmice. Pe ordonata fiind trecuta intensitatea masurata n mili-amperi, iar pe abcisa fiind trecut timpul n mili-secunde. Masuratorile se fac folosind impulsuri dreptunghiulare ce vor da C.I.D. (curba cu impulsuri dreptunghiulare) si masuratori cu impulsuri triunghiulare ce vor da C.I.T. (curba cu impulsuri triunghiulare).

Tehnica propriu-zisa de obtinere a curbei I/T

1. Se selecteza impulsurile dreptunghiulare cu durata fixa de 1000 de mili sec. si pauza ntre 2000-3000 de mili sec.
Cu electrozi asezati pe muschiul de explorat se creste treptat intensitatea pna la obtinerea contractiei minime.

Valoarea acestei intensitati (n mili amperi) cu care se obtine aceasta contractieminima se numeste reobaza si se noteaza pe grafic. 2. Se scurteaza apoi durata impulsului n succesiunea: 500ms, 400ms, 300ms, 200ms, 100ms masurndu-se de fiecare data intensitatea care produce contractia minima. Toate valorile se trec pe grafic.

Se observa ca la scaderea duratei impulsurilor valoarea intensitati curentului care produce contractia minima ramne cu timp egal cu valoarea reobazei. Ceea ce reprezinta o portiune orizontala a C.I.D. La o anumita durata a impulsurilor pentru obtinerea contractiei minime este necesara o intensitate mai mare dect valoarea repbazei. Din acest punct curba I/T devine ascendenta pe masura ce timpul tinde spre zero. 3. Determinarea cronaxiei-cronaxia reprezinta durata impulsului curentului dreptunghiular cu intensitate egala cu dublu reobazei.
Cronaxia se determina n 2 moduri:

a) Pe graficul curbei I/T se traseaza o dreapta paralela cu abcisa la valoarea curentului egal cu dublu reobazei, iar la punctul de intersectie se duce o perpendiculara pe axa timpului unde se va obtine valoarea cronaxiei. b) Prin determinarea directa pe pacient: n timpul ridicari curbei I/T se fixeaza valoarea de vrf a curentului egal cu dublu reobazei. Durata impulsului fiind foarte redusa si apoi se mareste treptat timpul pna la obtinerea contractiei minime. Durata impulsurilor reprezinta cronaxia. corespunzatoare contractiei minime

4. Se traseaza C.I.T. n aceleasi conditii ca si pentru C.I.D. Durata frontului de descrestere se alege la zero. 5. Se determina coeficientul de acomodare notat cu alfa si care reprezinta raportul dintre intensitatea cu impulsuri triunghiularea cu durata de 1000ms si intensitatea cu impulsuri dreptunghiulare cu aceiasi durata pentru valorile care produc contractia minima. Alfa este la muschii sanatosi cu valori ntre 2,5-6. Limita inferioara a coeficientului alfa este 2-3. Scaderea alfei sub limita inferioara indica o denervare partiala. Scaderea sub valoarea 1 a coeficientului alfa indica o denervare totala. Determinarea coeficientului alfa deoarece reflecta leziunea incipienta a nervului. Forma curbei I/T este descrisa mai sus, este variabila pentru sistemul muschi-nervi intact.

La muschiul total denervat-curba I/T este deplasata la dreapta si n sus datorita cronaxiei crescute a fibrelor musculare. La muschiul partial denervat-C.I.D. si C.I..T. sunt situate n pozitie intermediara ntre muschiul sanatos si cel total denervat. Partea stnga a curbei I/T da informati asupra nervului motor si partea dreapta asupra stari fibrelor musculare. Afectarea nervului-se reflecta prin scaderea coeficientului de acomodare alfa. Pentru optimizarea parametrilor alesi pentru electrostimularea terapeutica se determina C.I.T. pentru muschiul corespunzator sanatos. Aceasta este numita climaliza. Se traseaza pe grafic o dreapta aproape tangenta la curba climalizei.
Suprafata determinata ntre aceasta dreapta si C.I.D. reprezinta domeniul intensitati si duratei ce poate fi ales pentru excitarea muschiului bolnav folosind impulsuri triunghiulare.

Pauza dintre impulsurile triunghiulare se alege de cteva ori mai mare dect durata impulsului.
CURENTII DE MEDIE FRECVENTA

Sub aceasta denumire ntelegem o categorie de curenti electrici, alternativi sinusoidali cuprinsi ntre curenti de joasa frecventa si cei de nalta frecventa . Limitele sunt ntre 100-100mi Hz. Fiecare perioada a curentului sinusoidal produs de aparat are o durata foarte scurta egala cu0,2-0,1 mili sec. Aparatul care produce curentii de medie frecventa poarta numele inventatorului Nemctron. Reprezentarea grafica a acestor curenti este la fel cu cea a curentuluialternativ sinusoidal de la retea, deosebirea constnd numai n frecventa lor deosebita.
Instituirea ritmica a pauzelor ntr-un curent de medie frecventa cu intensitatea constanta determina fragmentarea sacadata a acestuia ntr-un adevarat tren de impulsuri. Prin variatia ritmica a intensitati curentului ti prin intercalarea unor pauze ritmice de o durata variabila se pot obtine mai multe forme de curenti de medie frecventa si anume:

1. Curentul de medie frecventa de baza-este cel cu amplitudine constanta n care vrfurile maxime ale intensitatilor pozitive respectiv negative se mentin la un nivel constant. 2. Curentul modulat cu lunga perioada-este acela la care amplitudinea maxima a oiscilatiilor variaza de la o perioada la alta crescnd de la 0 pna la o valoare anumita. Fiecare modulatie de acest fel ca si pauza care o urmeaza poate sa dureze de la 1-5 sec. 3. Curentul modulat cu scurta perioada-variatiile intensitati fiecarei perioade si pauzele lor se succed cu o viteza mai mare de 20, 30-100 de modulatii/sec.
La o modulatie de 50/sec. aceste trenuri de unde modulate dureaza 0,01sec. si sunt urmate de o pauza tot de 0,01 sec.

Fiecare din aceste trenuri de unde cuprind un numar de 50-100 oscilatii sinusoidale de cte 0,2-0,1 mili sec. n rapor cu frecvenaa de baza de 5.000 sau 10.000Hz. Forma pantei de crestere a intensitati fiecarei modulati n parte este exponentiala. 4. Curentul modulat cu scurta perioada si supramodulat cu lunga perioada sau curentul dublu modulat, scurta perioada+lunga perioada suprapuse-este un curent de medie frecventacu scurta perioada n care trenurile de impulsuri de scurta perioada cu amplitudini diferite crescnd sau des-crescnde n limitele modulatiei cu lunga perioada.
Aceste 4 forme fundamentale de curenti alternativi de medie frecventa pot fi dublate printr-un curent de medie frecventa sinusoidal redresat.

Acestui curent i lipseste faza negativa devenind astfel un curent continuu cu impulsuri de aciasi frecventa cu a formei din care deriva. Diferenta consta n transformare curentului alternativ sinusoidal n curent continuu cu impulsuri sinusoidale redresate care poseda unele caractere ale curentului continuu. O alta varianta terapeutica este utilizarea curentului de medie frecventa n dispozitivele interferentiale adica ncrucisarea n tesuturile profunde a 2 circuite de curent de medie frecventa dar cu diferite frecvente. Aceasta se realizeaza prin aplicarea a 4 electrozi n jurul regiuni anatomice de tratat.

Electrozi sunt asezati la fel ca pentru galvanizarea transversala nsa sunt racordati n paralel sau ncrucisati cte 2 la fiecare circuit n parte. Diferenta de frecventa ntre cele 2 circuite este n general de 100 impulsuri/sec.

Actiunile biologice ale curentului de medie frecventa

Spre deosebire de curenti de joasa frecventa la care fiecare impuls este urmat de o excitatie, ceea ce se numeste principiul excitatiilor sincrone. La curentul de medie frecventa aparitia excitatiei fibrelor nervoase mielinice este posibila numai dupa o sumatie de oscilatii de medie frecventa ceea ce reprezinta efectul sumatiei temporale.
Pentru realizarea acesteia curentul de medie frecventa trebuie sa depaseasca anumit prag de intensitate si un anumit timp util. Timpul util-este cu att mai mic cu ct intensitatea prag este mai mare. Prelungirea timpului peste timpul util este nesmnificativa pentru declansarea excitatiei. Cu ct creste frecventa curentului cu att creste si numarul perioadelor necesare pentru declansarea unei excitati. Aceasta crestere nu este liniara ea avnd 2 maxime. Excitatia apolara sau ambipolara-Excitatia poate fi produsa la oricare dintre cei doi poli si concomitent daca ei sunt aplicati simetric. Impulsurile de curent alternativ trebuie sa aiba o forma exact simetrica. Curentul de medie frecventa trebuie sa fie modulat n amplitudine adica sa apara si sa dispara lent la cteva perioade. Frecventa trebuie sa fie peste 100Hz.

Curba I/T-exista si la medie frecventa cu precizarea ca pragul de excitabilitate corespunzator unei intensitati dublei reobazei este mai mic decat la curenti rectangulari. Negativitatea locala sau primara-La stimuli de medie frecventa cu
intensitate sub limita dupa trecerea unui anumit numar de perioade se produce o descrestere a potentialului de repaus a membranei excitate. Rezistenta cutanata-este mult scazuta la media frecventa ceea ce permite o aplicare nedureroasa astfel nct putem folosi intensitati mai mari obtinndu-se penetrati mai mari n tesuturi. Rapiditatea schimbari directiei curentului alternativ de medie

frecventa-diminua riscurile efectelor electrolitice de la nivel tegumentar ceea ce determina o crestere a tolerantei la locul de aplicat. Contractiile musculare obtinute cu media frecventa-sunt: puternice, reversibile, bine suportate, nedureroase. Aceasta se datoreste unui efect de blocaj la nivelul receptorilor si fibrelor nervoase pentru durere si prin existenta fenomenului ncrucisari pragului. n acest fel se obtine declansarea fara durere a contractiei musculare tetanice precum si actiunea inofensiva a curentului de medie frecventa a muschiului cardiac.

Efectele fiziologice ale curentului de medie frecventa

1. Efectul analgetic- se obtine cu ajutorul curentului de medie frecventa de baza sau cel modulat cu scurta perioada la o frecventa de 500Hz. La o durere intensa se incepe cu scurta perioada cu o frecventa de 300-500 Hz, timp de 10-15min. si apoi se reduce frecventa fara a modifica intensitatea, rezultatele sunt mai constante si de durata. Acesti curentii fiind bine suportati de bolnavi. Curenti de medie frecventa cu lunga perioada si cei supramodulati provoaca contracti musculare puternice si dureroase.

2. Efectul trofic-se obtine cu un curent de medie frecventa de 10000 Hz. Se constata o mbunatatire a rezultatelor favorabile daca se asociaza si cu ultrasunetul.
Tot cu rol trofic este si actiunea vazomotorie ce determina hiperemia sau n unele cazuri rezorbtia.

3. Efectul de stimulare asupra musculaturi scheletice- provocnd contractii musculare puternice reversibile si bine suportate. 4. Efectul de stimulare asupra musculaturii netede-n cazul hipotoniei musculaturi organelor interne. 5. Efectul asupra sistemului vegetativ prin stimularea vaguluicurentul de medie frecventa provoaca contractii numai pe muschiul normoinervat. Intensitatea pentru producerea contractiei trebuie sa fie cu att mai mare cu ct frecventa este mai mare. La muschi denervati-nu se obtine nici o contractie musculara indiferent de frecventa sau intensitate.

Modalitati de aplicare terapeutica a curentului de medie frecventa

1. Aplicarea unui singur curent de medie frecventa. Posibilitati: Aplicarea curentului de medie frecvensa pur Aplicarea curentului de medie frecventa redresat Curentul de medie frecventa cu cu modularea frecventei cu repetitie a trenurilor de impulsuri. Curentul de medie frecventa dublu modulat
2. Aplicarea curentului interferential. n zona de ntlnire a celor 2 curenti cu frecvente diferite se produce un cmp electric numit si cmp interferential. Directia si amplitudinea curentului de interferenta se modifica repetitiv avnd loc o amplitudine si o scadere la disparitia totala a intensitati. Trecerile de la amplificare la anulare sunt lente. Oscilatia intensitati de interferenta variaza progresiv ntre 0-100Hz.

Caracteristicile curentului interferential

Curentul interferential rezulta din cei 2 curenti de medie frecventa care i notam I1 si I2 cu amplitudini constante dar cu frecvente diferite. Rezultatul este tot un curent de medie frecventa dar cu amplitudine variabila n functie de directia considerata. Frecventa de variatie a amplitudini este egala cu diferenta dintre frecventa celor 2 curenti I1si I2. Modularea intensitati prelungeste efectul de stimulare a curentului de medie frecventa prevenind astfel instalarea fenomenului de acomodare. Avem 2 modalitati de aplicare a curentului interferential. 1. Modalitatea de aplicare "MANUAL"-consta n alegerea unei frecvente constante ntre 0-100Hz.

Efectele: La frecvente mici de sub 10 Hz-curentul are o actiune excitomotorie. La frecventa mijlocie ntre 12-50 Hz-cu intensitatea subliminara se obtine actiune decontracturanta si vasculotrofica precum si actiune de inhibare a simpaticului si stimulare a vagului. La frecvente rapide ntre 80-100 Hz-obtinem un efect analgetic. Actiunea musculatura
hipotona dar normoinervata.

excitomotorie-produce

contractii

musculare

pe

Regalarea vegetativa-nlatura disfunctiile vegetative ale organelor interne.

Curentul de medie frecventa fiind astfel indicat si n dureri toracice anginoase, n tahicardiile paroxistice si constipatiile spastice.

2. Modalitatea de aplicare "SPECTRUM"-avrm frecvente variabile.

Efectele: ntre 0-10 Hz-timp de 15 sec. cu o frecventa variabila liniar, crescator si descrescator obtinem o excitatie asupra nervilor motori, o adevarata gimnastica musculara cu indicatii n hipotoniile musculare de de inactivitate n redorile articulare post-traumatice. La o modulatie spectrum ntre 90-100 Hz-timp de 15 sec. se obtine un efect analgetic.
La o modulatie spectrum ntre 0-10 Hz timp de 15 sec. se produce o alternata ritmica a efectelor inhibitori cu efectele excitatorii adica stari de relaxare alternnd cu stari de stimulare.

Deasemeni obtinem o reglarea a tonusului peretilor vasculari, o hiperemie activa a vaselor profunde, se obtine rezorbtia edemelor si a exudatelor post-traumatice, produce un micro masaj activ de profunzime a musculaturi striate cu efect benefic si n contractiile musculare.
La orice aplicare a curentilor interferentiali se urmareste cresterea pragului dureros, efectul stimulant neuromuscular si influentarea sistemului nervos vegetativ.

Indicatiile terapeutice a curentului interferential

Tulburari trofice tisulare, artrite, periartrite, artroze, disfunctii circulatori venoase, edeme limfatice, celulite, diferite dischinezii ale organelor abdominale si din micul bazin.

CURENTII DE NALTA FRECVENTA

Sunt curenti alternativi cu limita inferioara de 100 mii Hz si landa de 3Km, iar limita superioara este de 300 MHz si landa de 1m.
Acesti curenti sunt produsi de un circuit oscilant n care sa introdus un scnteietor sau eclator.

Curentii de nalta frecventa se clasifica astfel: 1. Undele scurte-care au frecventa de 27,12 MHz si landa de 11m. 2. nalta frecventa pulsatila sau diapulsul-aceiasi frecventa cu undele scurte simple. 3. Undele decimetrice-care la rndul lor pot fi:
Lungi

Scurte (microunde) 4. Ultrasunetele-care au frecventa cuprisa 800-1000 KHz si landa de 1,87 mm.

Principiul de functionare a acestor aparate

Se bazeaza pe fenomenul de descarcare a unui condensator atunci cnd diferenta de potential dintre armaturile acestuia nvinge rezistenta stratului de aer cuprins ntre ele.

Scnteia care apare la nivelul scnteietorului se compune de fapt dintr-un numar mare de scntei care strabat dielectricul n ambele sensuri asemanator unui pendul.

Durata-este extrem de scurta de domeniul milionimilor de secunda. Bobina-rencarca condensatorul prin autoinductie n sens invers ca la producerea scntei.

Prin descarcari succesive ntr-un sens si n celalalt intensitatea curentului scade la 0 undele avnd amplitudini progresive descrescatoare pna la amortizare urmeaza apoi o pauza de aproximativ 50 ori mai lunga pentru rencarcarea condensatorului. nlocuirea eclatorilor cu triode determina producerea oscilatiilor de amplitudini egale fara pauze si cu frecventa crescuta ntre 10-100 MHz precum si cu landa scurta si astfel se obtine undele scurte.

Principalele propietatii fizice ale curentului de nalta frecventa

1. Frecventa foarte mare 2. Landa este descrescatoare de la hectometri la metri, decimetri si centi-metrii. 3. Se produc fenomene capacitive-adica acesti curenti strabat usor condensatori putnd actiona si n circuit deschis. 4. Produc fenomene inductive-si anume cu ct frecventa este mai mare variatia cmpului inductor este mai rapida si forta electromotoare de inductie este mai ridicata. 5. Produc energie calorica-si anume: ntr-un cmp electromagnetic de nalta frecventa energia electrica se transforma n caldura conform legi lui Joule: Q = K I2 R T. Aceste unde ncalzesc puternic corpurile metalice precum si solutiile electrolitice. 6. Efect pelicular-si anume n mediile metalice omogene cu rezistenta mica, acesti curenti de nalta frecventa se propaga la suprafata.
Acesti curentii de analta frecventa transmit n mediul nconjurator la

distante foarte mari, unde electromagnetice de aceiasi frecventa cu curentul generator.

Unde scurte
Aceste unde au actiune electrolitica si electrochimica si nu produc fenomene de polarizare. Aceste unde nu provoaca ezcitatii neuromusculare. Au efecte calorice de profunzime fara a produce nsa leziuni cutanate. Penetratia tisulara si efectul lor caloric depind de: Frecventa curentului=si anume: creste odata cu cresterea frecventei. Constantele electrice ale tesuturilor-si anume: cu ct frecventa este mai mare curentul trece prin tegument fara al leza prin ncalzire. Tegumentul este o combinatie de rezistente si capacitatii-astfel nct penetratia undelor scurte se face prin: vase, canale sudoripare, stratul cornos va fi izolator.
Aceste unde trec prin aer ca si un curent de conductie dezvoltnd o energie termica.

Trec prin membrane ca un curent de deplasare cu un consum redus de energie si strabat mediul sancvin, acesta fiind un bun conductor electric.

Actiuniile fiziologice ale undelor scurte

1. Actiunea asupra metabolismului: Creste necesarul de O2 si de substrat nutritiv tisular, Creste catabolismul, Stimuleaza metabolismul local n zona lor de aplicare. 2. Actiunea asupra circulatiei-se produce o hiperemie activa att prin actiune locala ct si prin actiune reflexa. 3. Actiunea asupra sistemului nervos-si anume: Asupra sistemului nervos central-are un efect sedativ actionnd
asupra hipotalamusului.

 Asupra sistemului nervos periferic-creste excitabilitatea, creste

viteza de conducere, scade reobaza si scurteaza cronaxia. 4. Actiunea asupra musculaturii: scade tonusul muscular relaxeaza musculatura antagonista mbunataceste circulatia locala. 5. Actiunea de crestere a capacitati imunologica a organismului. 6. Actiunea asupra glandelor endocrine.

Efectele terapeutice ale undelor scurte

1. Efect hiperemizant 2. Actiune analgetica 3. Efect miorelaxant si antispastic

4. Efect de activare metabolica Undele scurte produc endotermie nemijlocita cu efect remanent (de lunga durata) de 48-72h.

Caracteristici de dozare a undelor scurte

DOZA I - este egala cu doza atermica sau rece si corespunde la 510W. Aceasta doza nu produce nici o senzatie fiind sub pragul de excitatie termica. DOZA II - este doza oligotermica (putina caldura) corespunde la aproximativ 35W. Aceasta doza produce o senzatie de caldura abia perceptibila. DOZA III - este doza termica care corespunde la 75-100W. Aceasta doza produce o senzatie de caldura evidenta dar suportabila. DOZA IV - este doza hipertermica corespunde la 110-250W. Aceasta doza produce o senzatie de caldura puternica uneori greu suportabila.

Pentru alegerea acestor doze trebuie sa tinem seama de urmatoarele aspecte:

1. n stadiile acute-vom folosi totdeauna: Dozele reci (I) Dozele oligotermice (II) cu o durata scurta de 3-5 min. si n seri scurte cu ritm zilnic sau la 2 zile. 2. n stadiile cronice-vom folosi: Dozele termice (III) Dozele hipertermice (IV) cu o durata prelungita de 20-30 min. n serii de cte 12 sedinte n ritm zilnic sau la 2 zile. 3. Dozele II si III - au si actiune antispastica. 4. Doza IV - cu o durata scurta are si actiune revulsiva.

Indicatii terapeutice ale undelor scurte

1. n afectiuni ale aparatului locomotor: afectiuni reumatice acute si degenerative si n sechele posttraumatice. 2. n afectiuni ale sistemului nervos: Sistemul nervos periferic: nevralgiile, meuromialgiile, nevrite,
pareze, paralizii.

Sistemul nervos central: sechele de poliomielita, sechele dupa

meningite si mielite.

3. n afectiuni digestive: n diferite spasme esofagiene, spasmele gastro-intestinale, n diferite dischinezi biliare de diferite cauze, n diferite sindroame aderentiale, dupa interventii chirurgicale si chiar n constipatia cronica. 4. n afectiuni cardio-vasculare:tulburari circulatori periferice: arteriale si venoase; arteriopatii periferice, n degeraturi.

5. n afectiuni pespiratorii: bronsite cronice, sechele dupa pleurezi, n pleurite, astm bronsic nsa n perioada dintre crize. 6. n afectiuni urogenitale: hipertrofia pielocistite, diferite colici nefritice. de prostata, pielonefrite,

7. n afectiuni ginecologice: anexitele, parametritele. 8. n afectiuni oftalmologice: orjelet, iridociclitele si cheratite. 9. n afectiuni stomatologice: gingivite, stomatita, n dureri postextractii dentare, n diferite abcese peridentare sau granulom. 10. n afectiuni hidrosadelita. dermatologice: n furuncule, n panaritii sau

11. n afectiuni endocrine: dereglari hipofizare si tiroidite.

Valoarea terapeutica a undelor scurte

Au actiune prioritara fata de alte proceduri termice. Au o actiune adjuvanta fata de alte proceduri. Au o actiune permisibila adica se pot asocia cu alte proceduri fizicale.

Contraindicatiile undelor scurte

n supuratii, n diferite manifestari acute reumatice de tip autoimun, n procese neoplazice, n hemoragii, n hemoptizii, n hemoragiile din ulcerele gastro-duodenale, n existenta stimulatorului cardiac, n situati de sarcina.

Tehnica de aplicare a undelor scurte

Spre deosebire de tehnica de aplicare a curentilor de joasa si medie frecventa n care era nevoie de un contact direct ntre electrozi si tegument, la undele scurte electrozi nu se aplica direct pe tegument.

Aparatele de unde scurte sunt alcatuite din 2 circuite: Circuitul generator Circuitul rezonator

ce trebuie sa intre n rezonanta unul cu celalalt. Pacientul intra n circuitul rezonator. Acesti curenti de nalta frecventa se pot aplica fie n: Cmp inductor fie n Cmp condensator 1. Aplicare n cmp condensator-introducerea bolnavului direct n cmpul rezonator ntre cele 2 placi ale armaturilor condensatorului. Armaturile condensatorilor sunt izolate n capsule de sticla sau cauciuc constituind de fapt electrozi. n cazul electrozilor de metal izolati de sticla, acestia sunt rigizi si se numesc electrozi Schliephake. Acestia sunt formati dintr-un disc metalic de 1mm, grosime si cu marimi diferite n diametru fiind: mari, mijloci si mici (172-130-85-42). Capsula izolatoare-are o piesa din ebonita pe care se gaseste dispozitivul de fixare a electrodului precum si fisa de racordare cu cablul. Fata care vine spre bolnav este din sticla si se nsurubeaza la piesa de ebonita.
Acesti electrozi pot avea si forme speciale pentru utilizarea n regiunile axilare (forma prisma). Acesti electrozi se fizeaza la niste brate sau suporturi ce le ofera posibilitatea aplicari lor la distanta de tegument. Aceste suporturi sunt din material izolant avnd mai multe articulatii ce le confera mobilitatea n toate directiile. 2. Aplicarea n cmp inductor-foloseste electrozi flexibili ce sunt acoperiti de un cauciuc vulcanizat. Pot avea aspectul unei plase si cordon flexibil constituit din srme de Cu peste care se vulcanizeaza un strat de cauciuc de 6-8 mm grosime. Acestia pot fi aplicati direct pe tegument, direct pe regiunea de tratat.

nalta frecventa pulsatila sau diapulsul

Frecventa nalta de 27,12 MHz landa de 11m durata unui impuls este de 65 miu/sec. pauza dintre impulsuri este de 25 de ori mai mare dect durata impulsului. Frecventa impulsurilor este dozata n 6 trepte. Puterea aparatului generator este cuprinsa ntre 293-970W. Durata mare a pauzei n raport cu durata impulsului, genereaza efect caloric ce se disperseaza pna la disparitie si astfel efectele biologice au o durata mai lunga.
Frecventa impulsurilor este calculata astfel ca fiecare impuls care urmeaza sa cada pe un efect biologic persistent.

Dispersarea efectului caloric determina lipsa efectelor hipertermice locale. Emitatorul aparatului poate fi aplicat peste mbracaminte, aparate gipsate, pansamente, elemente metalice de contentie cu exceptia stimulatorului cardiac.

Modul de actiune a diapulsului

Cmpul electromagnetic realizat influenteaza miscarile intra si extracelulare determina echilibrarea pompelor de sodiu, din celulele dereglate n stare de depolaraizare partiala determina astfel refacerea potentialului bioelectric al membranelor.
Stimuleaza procesele anabolice celulare si tisulare creste fluxul sancvin perifericprin hiperemie ceea ce duce la cresterea oxigenari locale cu rol n vindecare.

Influenteaza procesele de regenerare a tesutului nervos. Stimuleaza hematopoeza. Influenteaza cresterea infiltratiei leucocitara. Favorizeaza formarea colagenului n procesele reparatori tisulare.

Efectele fiziologice a diapulsului

1. Amelioreaza procesele de osteoporoza posttraumatice. 2. Accelereaza procesul de calusare n cazul fracturilor. 3. Accelereaza rezorbtia hematoamelor.

4. Au actiune rezorbtiva a proceselor inflamatorii. 5. Pot reduce pna la disparitie edemul tisular. 6. Accelereaza cicatrizarea plagilor prevenind si reducnd cicatrici cheloide. 7. Grabeste vindecarea arsurilor. 8. Favorizeaza cicatrizarea si vindecarea ulcerelor varicoase precum si a ulcerelor peptice. 9. Realizeaza topirea calcifierilor din bursite si tendinite. 10. Diminua si combat spasmele musculaturi netede. Se obtin rezultate foarte bune si bune n urmatoarele afectiuni: Stari post-traumatice ale partilor moi n deosebi la genunchi si umar, n algoneurodistrofi post-traumatice, n bursite si n tendinite, Rezultate bune si satisfacatoare se obtin n: Artroze activate Poliartrite.
Avantajele diapulsuluiu

Nu produce efecte calorice locale astfel nct poate fi aplicat n: Inflamatii si congesti din procesele infectioase si neinfectioase. Poate fi aplicat la orice vrsta si la o arie mare de afectiuni. Scurteaza timpul de vindecare n multe afectiuni. Reduce consumul de medicamente. Combate rapid durerea. Poate fi tratata orice regiune a corpului. Pacientul nu trebuie dezbracat.

 Nu produce disconfort local si general. Pacientul nu trebuie neaparat supravegheat.

Ultrasunetele
Ultrasunetele folsite n terapie:
Desi acestea se pot folosi att n medicina ct si n alte domenii.

n medicina putem avea: ecografia folosita ca metoda de investigatie, meloterapia, stomatologie si n domeniul alimentar. Ultrasunetele au o frecventa de 800-1000 KHz si landa egala cu 1,87 mm.
Ultrasunetul este folosit n: 1.Cmp continuu-cnd unda ultrasonica este longitudinala si nentrerupta avnd o actiune continuua asupra mediului respectiv cu producerea unui micromasaj tisular profund si cu efect termic important. 2.Cmp discontinu-cnd avem o ntrerupere ritmica cu o anumita frecventa a ultrasunetului din cmp continuu si cnd trebuie sa tinem seama de forma si durata impulsului, durata pauzei si de frecventa intercalari radiatiilor respective.

Propietatile fizice ale ultrasunetelor

Limita superioara de de perceptie a sunetului de catre urechea umana este de circa 20 mii oscilatii/sec. Vibratiile mecanice-ce numesc ultrasunete. depasesc aceasta limita se

Landa ultrasunetelor este foarte mica si prezinta variati n functie de natura mediului strabatut (gaze, lichide sau solide). Aplicarea ultrasunetelor pe un corp-produce un transfer mare de energie prin alternarea starilor de presiune realizate.

Transferul de energie ultrasonica-aplicata si masurata n wati (W)/cm patrati defineste intensitatea ultrasunetului. Aceasta reprezinta un parametru inportant n cadrul terapiei. Propagarea ultrasunetului-se realizeaza n linie dreapta sub forma unui fascicul de raze. Propagarea depinde de felul si forma sursei de producere de cuplare cu mediul n care se propaga si de frecventa (cu ct frecventa este mai mare cu att penetrarea este mai mare). Propagarea ultrasunetului poate fi modificat de: Dimensiunea mediului strabatut (mare sau mica) De suprafata acestuia (neteda sau rugoasa) De forma mediului si de structura acestuia (omogena sau neomogena). Viteza de propagare a ultrasunetului-este o constanta si are o valoare medie n tesutul umande 150m/sec. calculndu-se prin produsul dintre landa si frecventa.

Efectele fizice ale ultrasunetelor 1. Efectul mecanic-vibratia propusa de aparat se transmite din aproape n aproape moleculele fiind puse n miscare cu o frecventa egala cu cea a emitatorului aparatului. 2. Efectul termic-o parte din energia ultrasonica se transforma n energie calorica aceasta se obtine prin absortia energiei ultrasunetului de catre mediile neomogene cu degajare importanta de caldura si prin frecarea particulelor mediului de separare a 2 straturi cu densitati diferite. 3. Efectu de cavitatie-reprezinta producerea de goluri n interiorul lichidului tranversat. n terapie trebuie sa evitam aceasta propietate. 4. Efectul de difuziune-reprezinta cresterea permeabilitati membranei celulare.

Efecte chimice ale ultrasunetului

 Oxidarea, Depolarizarea, Reductia si alterarea structurilor Substante chimice.

Efectele fiziologice ale ultrasunetului

Acestea depind de:

Frecventa si amplitudinea oscilatiilor, Durata de aplicare, Reactivitatea organismului.

Se obtin urmatoarele efecte fiziologice:

Analgetice, Miorelaxante, Hiperemiante, Tonifiante, Neuro-musculare, Excitate de sistemul nervos.

Gradul de excitabilitate neuro-musculara este n raport cu amplitudinea vibratiilor ultrasonice. La amplitudini mici se obtin efecte sedative, iar la amplitudini mari actiuni de stimulare si excitare. Durata joasa are un rol important n obtinerea efectelor urmarite. Sunt influentate de catre ultrasunet toate sistemele si aparatele organismului.

Actiunea ultrasunetelor asupra sistemului nervos periferic si sistemului neuro-vegetativ central, sistemului nervos

Sunt primele care receptioneaza undele vibratori ale ultrasunetului si raspunde n fuctie de dozare prin efecte de excitatie sau inhibitie de sedare sau stimulare de modificare a pragului de excitabilitate neuro-musculara ca si de echilibrarea sistemului nervos vegetativ.

Actiunea asupra aparatului cardio-vascular

Ultrasunetul actioneaza n deosebi asupra circulatiei periferice realiznd efecte vazomotori de vazodilatatie arteriala si tonifierea elementelor, contractiile din peretii venelor si vaselor limfatice favoriznd rezorbtia edemelor si exudatelor. Este stimulata viteza de circulatie periferica. Sunt usurate schimbarile nutritive si gazoase din tesuturi actionnd asupra troficitati acestora.

Actiunea asupra musculaturi striate si netede

La musculatura hipertona-produce scaderea tonusului muscular, iar la musculatura atrofica-realizeaza tonifierea. De cele mai multe ori se urmareste efectul anti-spastic decontracturant muscular si de relaxare generala.

Metodele de producere a ultrasunetului

1. Prin procedee mecanice-prin ounerea n vibratii a unei lame metalice de anumite dimensiuni sau vibratiile unui diapazon. 2. Prin metode magnetice-bazate pe principiul schimbari dimensiuni supuse unui proces de magnetizare periodica cu ajutorul unui curent alternativ. 3. Procedeul piezoelectric-consta n proprietatea unor cristale taiate n anumite sectiuni de a se comprima si dilata daca sunt supuse la variati de potential electric. Procedeul piezoelectric-se foloseste cristale ca cele de quartz, turmalina, blenda si titan de bariu. n general un cristal are o axa optica longitudinala notata cu "z" 3 axe electrice care unesc muchiile si sunt numite si axe piezoelectrice si 3 axe mecanice care unesc mijloacele fetelor opuse si sunt notate cu "y". Lama taiata din quartz trebuie sa aiba suprafete perpendiculare pe axa electrica a cristalului. Prin comprimarea suprafetelor lamei de quartz astfel taiate apar sarcini electrice pe fetele perpendicular pe axa electrica. Acelas fenomen se ntmpla atunci cnd se exercita o tractiune de-alungul axei mecanice "y". Daca executa o tractiune pe axa electrica vom obtine schimbarea polaritati adica efectul mecanic poate fi transformat n efect electric prin fenomenul piezoelectric.

Fenomenul invers de transformare a variatiilor de potential electric prin intermediul cristalelor de quartz se numeste efect piezoelectric indirect ceea ce produce ultrasunetul.

Actiuni biologice ale ultrasunetului

1. La intensitati mici de 0,1-0,4 W/cm patrati-n acest caz se produc modificari biologice minime si reversibile. miocard) Creste permeabilitatea membranelor celulare, Se produce o activare moleculara, Creste activitatea de respiratie celulara, Sunt activati fermenti glicolitici, Desfacerea macromoleculelor glucidice Sunt activate procesele oxidative si efectele reducatoare (creste continutul grupelor sulfhidric din: ficat, creier si

La nivel tergumentar se produce o eliberare masiva de mastocide cu eliberare secundara de histamina. Datorita cresteri permeabilitati celulare tegumentare se produce

difuziunea unor substante terapeutice ceea ce se numeste sonoforeza. 2. La intensitati medi de 0,5-0,7W/cm patrati se realizeaza efecte fizico-chimice si biologice maxime si reversibile. Se produce o hipertermie tegumentara Se produce efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara Se produce fragmentarea macromoleculelor Se produce hiperemizarea membranelor printr-o vazodilatatie

crescuta si creste metabolismul celular local. 3. La intensitati mari de peste 0,8 W/cm2 apar modificari ireversibile. Se poate produce eritem, petesi si flictene tegumentare n tesutul conjunctiv apare o vazodilatatie cu hiperemie La nivel osos apar edeme hemoragice si chiar necroza ososa.

Aparatele pentru ultrasunetele terapeutice

Sunt alcatuite din: 1. Generatorul de nalta frecventa,

2. Cablul de racord, 3. Traducator sau emitatorul de ultrasunet care transmite unda ultrasonica si o receptioneaza pe cea reflectata. 4. Sistemul de redresare si de transformare a curentului, 5. Circuitul oscilant cu trioda, 6. Circuitul rezonator cu condensator variabil, 7. Cristalul piezoelectric-care este intercalat n cmpul condensator aflat n capul traductorului. 8. Cordonul de alimentare de la retea cu curent alternativ.

Tehnica de aplicare a ultrasunetului terapeutic

La tehnica de aplicare a acestor proceduri vom urmari manipularea cmpului emitator si manevrarea aparatului.

Undele ultrasonice sunt proiectate din capul emitator n linie dreapta sub forma unui fascicul perpendicular pe suprafata de emisie a localizatorului. Deoarece propagarea ultrasunetului se face numai n medii solide si lichide este necesar ca ntre proiector si tegument sa nu existe nici un strat de aer ce ar putea sa opreasca transmiterea undelor la tegumentul bolnavului, pentru aceasta este nevoie de un contact perfect ntre suprafata emitatoare si tegument care se realizeaza folosindu-se un strat de gel, ulei sau apa. Tratamentele se pot efectua aplicnd capul emitator n 2 modalitati: 1. Prin contact direct asupra tegumentului-folosindu-se vaselina sau creme. 2. Aplicarea capului emitator la distanta-cnd se interpune un strat de apa ntre emitator si tegument. n contact direct-capul emitator se plimba pe tegument prin intermediul gelului sau al altui unguent, fara a se apasa prea tare, n sens circular sau liniar n functie de regiunea de tratat, si cu o viteza foarte mica

Este foarte important ca emitatorul sa pastreze un contact perfect cu toata suprafata tegumentului si sa fie mentinut n pozitie verticala cu acesta. Trebuie evitate n cursa emitatorului toate zonele cu proeminente osoase precum si regiunile vascularizate. Aplicare indirecta-prin intermediul apei se foloseste atunci cnd avem de tratat extremitati anatomice cu multe suprafete neregulate si cu multe proeminente osoase. ntr-o baie calduta se introduce mna sau piciorul bolnav npreuna cu capul emitator. Se vor executa miscari lente liniare sau circulare la o distanta de aproximativ 3 cm fata de tegument avnd grija ca suprafata emitatoare sa fie paralela cu tegumentul.

Aplicatiile ultrasunetului cu actiune reflexa

1. Aplicatia segmentara directa 2. Aplicatia segmentara indirecta 3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe 4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglioni simpatici 1. Aplicatia segmentara directa-realizeaza pe cale neurala de-a-lungul nervilor periferici sau de-a-lungul arterelor mari cu actiune de plexuri simpatice nsotitoare. Se bazeaza pe principiul masajului reflexogen se aplica n sens caudalo-cranian avnd urmatoarele trasee: Se ncepe sub marginea inferioara a sacrului, urmeaza ascendent pe partea exterioara a articulatiei sacro-iliace, apoi sub creasta iliaca spre lateral si fata posterioara a marelui trohanter, apoi se ascensioneaza paravertebral lombar catre apofiza spinoasa T3,pe marginea externa a marelui dorsal pna la marginea inferioara a toracelui. La nivelul musculaturi cervicale diminua dupa cteva miscari circulare ale capului emitator.

De subliniat ca nu se aplica n cazul suferintelor cardiace.

2. Aplicarea segmentara indirecta-aplicatia se efectueaza n zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare iar raspunsul l obtinem la distanta. Ex: Pentru membrele superioare aplicatia paravertebrala se face n zona C3-T1 iar raspunsul se obtine la nivelul umarului, antebratului, bratului si mini. Pentru membrul inferior aplicatia se face pe marginea inferioara si externa a sacrului pe articulatia sacro-iliaca sau paravertebral lombar si toracal inferior, iar raspunsul se obtine la nivelul soldului, coapsei, gambei ti piciorului. Atentie! Nu se aplica procedura mai sus de nivelul C3, loc unde se afla prelungirea craniala a maduvei spinari. 3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe-(dermatomul=zona tegumentara inervata de un anumit nerv periferic). 4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglionii simpatici-este de preferat folosirea ultrasunetului cu impulsuri. Ex: Aplicam ultrasunetul cu cap emitator mic n cmp fix la nivelul ganglionilor simpatici inghinali si obtinem vazodilatatie arteriala la nivelul gambei. Avem si unele aplicatii speciale: Aplicarea ultrasunetului n regiunea hipofizara-determina inhibarea selectiva a functiei glandulare. Exista posibilitatea asocieri concomitenta a ultrasunetului cu curentul diadinamic cnd actiunea celor doi curenti se potenteaza reciproc obtinndu-se dureri si contracturi musculare. Aparatul se numeste Sanodin sau Sonodinator.

Contraindicatiile ultrasunetului
1. Contraindicatii generale-cum sunt: Afectiuni cutanate infectioase si inflamatori si cu tulburari de sensibilitate, Tulburari de coagulabilitatea cum este hemofilia,

 Fragilitati capilare, n starile generale alterate, n cazul existentei unei tubor, n T.B.C-ul activ, n starile febrile de diferite etiologi, n reumatism articular acut, n insuficienta cardio-circulatorie cu tulburari de ritm, n tromboflebite, tromboze si varice, n calcifierea peretilor vasculari.
2. Contraindicatii speciale-nu se va aplica direct pe: Maduva si creier, Zona splinei, Zona hepatica, Zona plamnilor, Zona cordului, Zona marelor vase, Zona de crestere osoasa.

Indicatiile terapeutice ale ultrasunetului

1. La nivelul aparatului locomotor: Afectiuni reumatismale: de tip degenerativ si inflamator cronic, Afectiuni post-traumatice, fracturi, contuzi, entorse, algoneurodistrofi, n anumite posturi vicioase, scolioze sau deformari ale piciorului. 2. Afectiuni dermatologice: n cazul cicatricelor cheloide,
Ulcerele trofice ale membrelor.

3. n afectiuni ale tesutului de colagen:

Fibrozide, dermatomiozite, miozita, retractia aponevrozelor palmare de tip dupuztren. 4. n afectiuni neurologice: Nevralgi, nevrite se prefera ultrasunetul cu impulsuri, n afectiunile zonei zoster, n distrofia musculara periferica, n sindroamele spastice ti hipertone de cauza piramidala si extra-

piramidala. 4. n afectiuni circulatorii: Arteriopati obliterante n boala Raynaoud.

5. n afectiuni ale organelor interne: Dischinezia biliara, Constipatia cronica de tip spastic.

Fototerapia (Energia radianta luminoasa)

Definitie: Reprezinta utilizarea energiei radiante luminoase asupra organismului. Energia radianta luminoasa poate fi: Naturala Artificiala

Cea artificiala fiind data de iradierea corpurilor ncalzite.

Propietatile fizice ale fototerapiei

1. Propagarea energiei-se face dupa 2 teori: Teoria emisiuni cuantica Teoria electromagnetica. 2. Viteza de propagare n vid este de 300mii m/sec. 3. Reflexia lumini-reprezinta rentoarcerea din mediul din care provine, raza reflectata fiind n acelasi plan cu raza incidenta astfel nct unghiul de reflexie este egal cu unghiul de incidenta.

4. Refractia lumini-reprezinta deviatia suferita de raza luminoasa la trecerea prin suprafata dintre 2 medi cu densitati diferite. Raza refractata nu este n acelasi plan cu raza incidenta astfel nct unghiul de refractie este diferit de unghiul de incidenta. 5. Lipsa perturbatiei reciproce-se observa n cazurile de intersectie a 2 raze fiecaredintre ele propagndu-se independent. 6. Interferenta-este fenomenul de compunere a undelor luminoase cu aceiasi directie de propagare rezultnd benzi luminoase si ntunecate. 7. Difractia-fenomenul de curbare a traiectoriei luminoase n regiunea umbrei geometrice. 8. Polarizarea-reprezinta dependenta intensitati razelor de lumina reflectata fata de orientarea planului de incidenta.

Propagarea lumini
Se realizeaza dupa 2 teori: 1. Teoria cuantica sau fotonica-ce sustine ca lumina este emisa si absorbita n cantitati discontinu de energie. 2. Teoria electromagnetica-conform careia lumina este o vibratie sinusoidala transversala ce se propaga n vid cu 300 mii m/sec., n spatiul acesta radiatiile constituie un cmp electric si un cmp magnetic aflate perpendicular unul pe celalalt pe directia de propagare. Radiatiile electromagnetice se caracterizeaza prin: Lungimea de unda, Frecventa reprezentata de numarul de vibrati pe secunda, Perioada de timp, Numar de unde pe cm.

Radiatiile cadrul

luminoase fototerapiei

folosite

1. Radiatiile infrarosu sau calorice-care au lungimea de unda cuprins 760-50 mili microni,acestea nu inpresioneaza ochiul, sunt emise de acelasi surse ca si razele vizuale adica de corpuri incandescente descarcari electrice n gaze. Pot fi evidentiate prin fotografie sau prin metode fotoelectrice si termice. 2. Radiatiile vizibile-sunt unde luminoase care au landa cuprinsa 770390 mili microni contin cele 7 benzi ce formeaza culorile. 3. Radiatiile ultraviolete-care au landa 400-10 milii microni si care pot fi la rndul lor de 3 feluri: a) Ultravioletele A sau I sunt numite si cele lungi cu landa 400-315 milii microni constituie spectrul cel mai abundent din lumina solara. b) Ultravioletele B sau II se mai numesc si medi si au landa 315-280 milii microni acestea sunt emise de lampile cu mercur. c) Ultraviolete C sau III se mai numesc si scurte cu landa sub 280 milii microni si care sunt produse prin descarcari electrice n vapori de mercur. Radiatiile sub 250 milii microni sunt cele mai penetrante. Efectele biologice ale ultravioletelor
Acestea sunt explicate prin mecanismele produse n celulele epi-dermice la nivelul terminatiilor nervoase senzitive si la nivelul vaselor sancvine ale corionului.

Eritemul actinic sau ultraviolet

Este un fenomen fotochimic ce apare dupa expunerea la ultraviolete fiind urmat de pigmentatie apoi de stergerea si exfolierea dermului. Eritemul produs de ultravioletele scurte-apar n primele 6h dupa expunere, atinge un maximu de intensitate la cteva ore se sterge, n 2 pna la 4 zile pigmentatia este putin intensa, bronzul dureaza 2-4 saptamni si apoi urmeaza o deshuamare slaba. Eritemul produs de ultravioletele mijloci-apar dupa 4-8h de la expunere, ating un maxim dupa 3-4 zile, pigmentatia este intensa are o tenta aramie, dureaza 8-10 zile. Dupa intensitatea eritemului putem avea mai multe grade:

Gradul I- apare pe o suprafata mica tegumentara, se produce lent dupa 4-6h, are o tenta rozacee este usor sau deloc puriginos, dispare n 13 zile, exfolierea este putin evidentiata si nu lasa urme. Gradul II- apare dupa o perioada de 4-6h dupa expunere, nrosirea este evidentiata cu tenta rosu-viu, da o senzatie dureroasa mai accentuata n functie de regiunea expusa. Da un prurit moderat, persista roseata 3-4 zile, exfolierea cutanata dupa 1-2 saptamni. Gradul III-eritemul depaseste cu mult suprafata expusa, are o tenta rosu nchis spre violaceu, cu aspect de arsura si edem. Da un prurit dureros, contactul cu mbracamintea este insuportabil, poate sa apara n 2h si persista cteva zile. Pigmentatia apare a-4-a zi sub forme de puncte rosi cafeni ce se extind si dureaza mai multe saptamni. Exfolierea este marcata si masiva apare n a-15-a zi si este urmata de formarea unor cruste. Gradul IV-producerea edemului si exudatului pronuntat si producerea flictemelor. Flictemele se rup usor si necesita protejare cu pansament. Are culoare rosu cianotic, tegumentul este edematiat si dureros. Exfolierea este masiva si se produce dupa 20 de zile. Pigmentatia este inhibata aparnd zone depigmentate inconjurate de halou pigmentar.

Modalitati de producere a eritemului actinic

Sunt cunoscute 5 ipoteze: 1. Iradierea cu ultraviolete determina eliberarea unor substante vasoactive ca: histamina si acetil-colina ce produc vazodilatatie si n consecinta cresterea puteri de absortie a razelor ultraviolete producnduse astfel eritemul actinic. 2. Iradierea cu ultraviolete determina eliberarea n tegument a unor peroxizi lipidici ce sunt raspunzatori de producerea eritemului. 3. Ultravioletele actioneaza asupra tegumentului elibernd uni steroni cu actiune vasoactiva si n consecinta producerea eritemului. 4. Ultravioletele actioneaza asupra tegumentului determinnd eliberarea unor prostaglandine cutanate si n consecintaformarea unor glande diferite de eritem.

5. Ultravioletele antreneaza unele reflexe neuro-vegetative prin stimulare hipotalamica ce induc o vasodilatatie simpatica si cu producerea eritemului prin absortie crescuta de ultraviolete.

Modificarile histologice din eritemul actinic

1. Cresterea stratului cornos de la nivelul tegumentului.

2. Edem intr- si extra celular n epiderm. 3. Datorita debitului sancvin crescut determina si o labilitate capilara cu migrare leucocitara. 4. Se produc modificari degenerative ale celulelor stratului bazal din tegument si nlocuirea progresiva a celulelor alterate prin proliferarea stratului cornos si prin ngrosarea stratului epidermic. 5. Regenerarea epidermului este insotita de pigmentatie prin cresterea continutului de pigment melanic celulele Malpighi. Pigmentatia melanica apare n mod natural dupa expunerea la soare, la ultra violetele artificiale, la infrarosu si se produce prin transformarea propigmenti-lor n pigmenti. Activitatea pigmentatiei sub actiunea lumini naturale poate fi rapida prin iradiere cu ultraviolete direct sau o pigmentatie tardiva cnd apare dupa eritemul actinic. Mai poate exista pigmentatie naturala patologica (n boala adiss bazedoj) pigmentatie medicamentoasa. Absenta pigmentului melanic se gaseste n albinism Vitiliga.

Rolul biologic al pigmentului melanic

Produce hipertrofia stratului cornos avnd rol protector fata de suprancalzirea tesuturilor. Stimuleza cresterea parului. Are rol termoreglator prin declansarea sudoratiei. Stimuleaza activitatea pieli. Are rol antiinflamator mai ales fata de stafilococi.

Efectele fiziologice ale ultravioletelor

I. Efectele asupra metabolismelor: 1. Maresc procesele oxidative din organism- metabolismul bazal initial creste apoi scade ajungndu-se la un echilibru.
Acest metabolism scade la persoana care domina actiunea simpaticului si creste la actiunea vagului.

2. Echilibrul dido-bazic-se produce acidoza dupa care apare o alcobazaprelungita. 3. Metabolismul glucidic-initial glicemia si glicozuria scad proportional cu intensitatea iradieri att la persoanele normale ct si la diabetici apoi cresc dar fara sa atinga valorile initiale. Creste depunerea de glicogen n ficat si n tesutul muscular cu rol important n cresterea performantelor sportive. 4. Metabolismul proteic-este stimulat catabolismul dupa care creste eliminarea de N, P si S. 5. Metabolismul mineral-n deosebi accentuam pe vitamina D creste calcemia si fosforemia. Scade eliminarea calciului. Este mbunatatita absortia calciului n tesuturi si de la nivelul intestinal. Nivelul sancvin al Ca si P crescut favorizeaza depunerea cestora n epifizele osoase.
Formarea vitaminei D se obtine din provitaminele D inactive ce se activeaza sub actiunea razelor ultraviolete. Exista mai multe provitamine D:

Provitamina D3 sau tohisterolul-provine din colesterolul ingerat si se formeaza n cantitatea cea mai mare fiind depozitata n tegument. Provitamina D4 -provine din deshidra-colesterol. Provitamina D-provine din endosterol.
Sediul de alcatuire a vitaminei D este stratul cornos. Rolul vitaminei D este important n rahitism, tetanie, spasmofilie, lactatie si schimbarea dentitiei.

II. Actiunea asupra elementelor sancvine.

Ultravioletele au rol n procesul de hematopoeza. numarul leuco-citelor si se mbunatateste formula leucocitara.

Creste

Este influentata: coagulabilitatea sancvina, procesele imunologice si scade concentratia colesterolului sancvin. III. Actiunea asupra circulatiei. Este influentata att circulatia superficiala prin actiunea directa a calduri ct si circulatia profunda prin mecanisme neuro-vegetative. n timpul stari eritematoase creste pulsul, scade tensiunea arteriala si creste debitul cardiac cu 10%. IV. Actiunea asupra respiratiei. Sunt influentate schimburile gazoase prin marirea cantitati de oxigen absorbit iar pe cale reflexa miscarile respiratori devin mai ample si mai rare. V. Actiunea asupra aparatului digestiv. Crste secretia gastrica acida, creste secretia salivara si pancreatica, creste motilitatea gastrica si intestinala. VI. Actiunea asupra glandelor endocrine. Stimularea glandelor paratiroide au rol n metabolismul calcic, creste activitatea pancreasului endocrin cu rol n stabilizarea glicemiei si se produc modificari functionale la suprarenale, hipofiza, gonade si timusul. VII. Actiunea asupra sistemului nervos. n special asupra sistemului nervos vegetativ prin scaderea tonusului simpatic si cresterea parasimpaticului. n general culoarea rosie are actiune stimulanta la bolnavi depresivi iar culoarea albastra are actiune sedativa la bolnavi hiperexcitanti.

Aparatele pentru ultraviolete

n practica medicala se folosesc ca sursa pentru ultraviolete: Arc electric

 Lampile cu mercur Lampile cu arc electric-au ca principiu de producere ultravioletele. ntre 2 poli de carbune sau metalici ai unui circuit electric situati la o anumita distanta unul de celalalt si formeaza o descarcare electrica sub forma unui arc stralucitor. Aceasta ia nastere n urma bombardari cu electronii ai polului pozitiv care devine incandescent emitnd astfel radiatii luminoase. Proportia de ultraviolete la aceste lampi este mica. Se pot folosi electrozi de carbune mineralizati care sunt alcatuiti din carbune de retorta acoperiti cu o pulbere metalica. Flacara dintre electrozi da 85% din radiatiatotala. Se obtin spectre de radiati propri metalelor folosite. Lampile cu arc voltaic sunt nlocuite cu lampile cu mercur ce sunt mai putin costisitoare si se manipuleaza mai usor. Se mpart n 3 grupe n functie de presiunea mercurului. Lampi cu presiune medie-care emit radiatiile mercurului. Lampi cu presiune mare sau foarte mare-care emit radiatia mercurului si alte radiati. Cu ct presiunea este mai mare cu att alte radiati sunt mai multe. Lampile cu presiune joasa-care emit ultravioletecu presiune de 230 mili microni. Cele medi sunt cele mai folosite, mai pot fi ntlnite: lampi cu hidrogen, xenon, cadniu si tunxten.

Tehnica de aplicare a ultravioletelor terapeutice

Sensibilitatea la ultraviolete este diferita de la om la om, de regiunea corpului, de vrsta, de diferite alte afectiuni coexistente si de sensibilitatea individuala a bolnavului.

Aplicarea ultravioletelor poate fi: Generala Locala.

Metodele de masurare a radiatiilor ultraviolete pot fi: 1. Fizico-chimice-ce folosesc unitati fizice ale altui tip de energie n care se transforma energia radianta. 2. Biologice-n care se apreciaza doza eritem sau biodoza. Biodoza-reprezinta minim necesar pentru aparitia celui mai slab eritem actinic la un anumit bolnav si care dispare dupa 24h folosindu-se o anumita lampa aplicata la o distanta fixa de 50 cm. Pentru determinarea biodozei se folosesc dispozitive numite biodozimetre prevazute cu orifici ce se descopera succesiv n timpul expuneri la ultraviolete la un interval de cte 1 min. Cu ajutorul biodozimetrului se pot evita dozele mari ce produc arsuri sau cele mici ce sunt ineficiente.

Indicatiile razelor ultraviolete

I. Dermatologie: psoriazisul, acneea, alopecii, cicatrice cheloide, eczeme, furuncule, degeraturi, herpes zoster, lupus vulgaris, ulcere cutanate, micoze cutanate, piodermite. II. Pediatrie: rahitismul, spasmofili, bronsic), debilitate fizica, craniotabes. surerinte respiratorii (astum

III. Reumatologie: artritele reumatoide, artrozele, periartritele, nevralgii, sindromul algoneurodistrofic, reumatismul abarticular, IV. Alte afectiuni: Sindroame spastice viscerale; neurovegetative: hipersimpaticoatonii, sindroame

Unele tulburarii endocrine: hipertiroidiile usoare, menopauza, unele tipuri de obezitate. Unele afectiuni din sfera ORL: faringo-amigdalite, rinite, otite externe; Afectiuni stomatologice: parodontopatii, stomatite, gingivite;

 Afectiuni din sfera absterica-ginecologica: vaginite, mamelonar, echimoze vulvare postpartrum, amenoree;

ragade

Afectari ale starii generale: la bolnavii surmenati dupa boli infectioase consumptive, carente alimentare, la bolnavi anemici, inapetenti, cu pierderi ponderale, unele cazuri de insomnii.

Contraindicatiile ultravioletlor
Tuberculoza pulmonara activa, neoplaziile, casexiile de orice cauza si inanitia, cardiopatiile decompensat, insuficienta cardiaca, ateroscleroza n stadiile avansate, insuficiente hepatice si renale, nefrite cronice si severe, tromboflebitele, hipertiroidia, diabetul zaharat, pacientii nervosi si iritabili, sarcina, tulburarile de pigmentatie, hipertensiunile arteriale consecutive pigmentatiei.