TERAPIA CU INALTA FRECVENTA

Aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa sia undelor

electromagnetice cu frecvente peste 300 kMz reprezinta terapia cu inalta frecventa.
Aceste aparate furnizeaza impulsurile de IF in regim continuu.
Generatoarele de inalta frecventa functioneaza pe aceleasi lungimi de unda cu reteaua de
radiofonie, putand astfel perturba receptia aparatelor radio. Lungimeade unda este o constanta a
fiecarui aparat in parte.

Proprietatile fizice ale curentilor de inalta frecventa

- Producerea de energie calorica. Intr-un camp electromagnetic de inalta frecventa, energia
electrica se transforma in energie calorica. Caldura produsa este direct proportionala cu patratul
intensitatii, cu rezistenta si cu durata curentului;
- Campul de inalta frecventa incalzeste puternic corpurile metalice si solutiile electrolitice;
- Curentii de inalta frecventa transmit in mediul inconjurator, la distante foarte mari, unde
electromagnetice de aceeasi frecventa cu a curentuluicare le-a generat. Fenomenul sta la baza
radiofoniei, radiolocatiei siteleviziunii.

Undele scurte

Proprietatile fiziologice ale undelor scurte

- Nu au actiune electrolitica si electrochimica; in consecinta, nu producfenomene de polarizare;
- Nu provoaca excitatie neuromusculara: la frecventa inalta, durata stimulului fiind foarte scurta
sub 0,01 ms nu poate provoca excitatiastructurilor nervoase;
- Au efecte calorice de profunzime fara a produce leziuni cutanate; datorita acestei caracteristici
principale, curentii de IF sunt utilizati in procedurilede termoterapie cu actiune profunda.
Tesuturile se comporta ca un conductor complex format din rezistente si capacitati. Cu cat
frceventa curentilor aplicati este mai mica (spre curentulcontinuU), rezistenta tisulara fata de
curent este mai mare. Dimpotriva, cu catfrecventa curentului este mai mare, tesuturile se
comporta ca o capacitate, curentul trecand prin tegument fara sa-l incalzeasca.
Insusi tegumentul se comporta ca o combinatie de capacitati si rezistente,dispuse in paralel.
Stratul cornos al pielii reprezinta un excelent izolant, penetratia curentului avand loc prin vase
si canalele sudoripare.
Mai trebuie sa mentionam si urmatoarele situatii particulare ce influenteazatransferul si
acumularea de energie calorica:
- distantarea electrozilor fata de tegument are ca urmare un efect mai profund crescand
interventia actiunii capacitative;
- cand tegumentul este umed (in caz de transpiratie de exemplU), rezistentalui scade si
temperatura cutanata creste prin interventia fenomenului de conductie: fenomenul nu se produce
cand electrozii sunt distantati fata de tegument. Tesuturile subcutanate reactioneaza la curentii de
IF ca un
electrolit central: impedanta tegumentului la curentii de IF este mai redusa, astfel ca energia
calorica se acumuleaza mai mult sub tegument.

Modul de actiune la intimitatea tisulara

Prin cercetarile efectuate s-a incercat a se explica modul de actiune a curentilor de IF asupra
tesuturilor. Tesuturile sunt alcatuite din lichide bune conductoare electric, delimitate de
membrane rau conductoare. Aceasta structura le confera caracterul de circuite electrice
neomogene stratificate complex, atat macroscopic, cat si microscopic.
In aceste medii stratificate, ar aparea curenti de conducere si dedeplasare concomitenti; la nivelul
suprafetelor de delimitare dintre diferitele straturi tisulare se realizeaza potentiale electrice.
Curentul cu inalta frecventa trece prin ser ca si curent de conductie
(dezvoltand energie termicA), iar prin membrane, ca un curent de deplasare, cuconsum redus de
energie si fara efect caloric. In mediul sanguin, hematiile se comporta ca legaturi in serie a cate
doi condensatori in care mediul intracelular este bun conductor, iar membrana celulara are
caracter izolant.

Actiunea fiziologica a efectului caloric

A) Asupra metabolismului: creste necesarul de oxigen si de substrat nutritiv tisular, creste

catabolismul. Dozele aflate in limite normale stimuleaza metabolismul in zonele tratate.
B) Asupra circulatiei: subiectii cu sau fara tulburari circulatorii au o activare vizibila a circulatiei
(hiperemie activA), prin actiune directa locala, prin actiune reflexa (eliberare de substante
vasoactivatE) si prin vasodilatatie generala avand ca efect secundar, o scadere a tensiunii
arteriale (in aplicatiile generalE).
C) Asupra sistemului nervos: - la nivelul sistemului nervos central (prinaplicatii asupra rgiunii
cefalicE) au un efect sedativ;
- la nivelul sistemului nervos periferic: creste excitabilitatea, viteza deconducere, scade reobaza
si scurteaza cronaxia; acest efect este influentatsi de durata aplicatiilor;
D) Asupra musculaturii: scade tonusul muscular, relaxand antagonistii; in aplicatiile locale se
explica prin imbunatatirea circulatiei locale, iar in aplicatiile asupra extremitatii cefalice prin
actiune asupra hipotalamusului.
Se mai sustine un efect de crestere a capacitatii imunologice a organismului, precum si actiune
asupra glandelor endocrine.
Efectul terapeutic derivat din actiunea caldurii:

1. Hiperemizant;
2. Analgetic;

3. Miorelaxant- antispastic;

4. Activarea metabolismului.

Modalitati de aplicatie ale undelor scurte

La aceasta forma de terapie se produce o endotermie, spre deosebire de alte metode si proceduri
terapeutice la care caldura este adusa corpului din mediul extern (utilizarea razelor infrarosii,
baile calde, cataplasmele calde, impachetarile, baile cu aer cald si cu aburi,etc.).
Diferenta consta in principal in faptul ca in timp ce curentii de IF produc o incalzire tisulara
profunda nemijlocita, aportul caloric al celorlalte procedee este adus prin intermediul invelisului
corporal constituit de tegument, conditie in care incalzirea straturilor si zonelor mai profunde se
produce pe calea reflexului cutivisceral; de asemenea, aplicatiile terapeutice cu IF au un efect
remanent, spre deosebire de celelalte metode fizioterapeutice citate, in sensul ca temperatura
corpului ramane ridicata timp de 48-72 de ore dupa procedura.

Metoda de camp condensator

Actiunea undelor scurte asupra tesuturilor depinde de natura lor diferita, care le imprima
constante dielectrice si rezistente specifice deosebite, precum side distanta electrozilor fata de
suprafata corporala.
Tesuturile bogate in apa si proteine (20g%), cum sunt muschii si organele interne au o rezistenta
mai mica decat tesutul gras si maduva osoasa. Prin muschi si organele interne, care au o
constanta dielectrica mare, energia de inalta frecventa trece ca un curent de deplasare, fara a
produce caldura.

Tesutul gras, fiind rau conductor electric, avand o rezistenta electrica de

10 ori mai mare, se incalzeste mult mai puternic. Pe masura ce frecventa curentului aplicat
creste, se remarca o tendinta de scadere a rezistentei elecrice,fenomen valabil pentru ambele
grupe de tesaturi: bune si rau conductoare.
Daca dorim incalzirea profunda a tesuturilor si evitarea incalzirii straturilorcu tesut gras la
aplicatiile cu unde scurte, trebuie sa marim distanta dintre electrozi si suprafata corporala. Prin
cresterea distantei dintre electrozi sitegument creiem posibilitatea omogenizarii partiale a
campului electric, precum siincalzirii tesuturilor, inclusiv a celor din profunzime.
Micsorarea distantei dintre electrozi si suprafata corporala duce la o incalzire mai mare in
suprafata, urmarita numai in unele cazuri, prezentandprocese patologice superficiale.
In concluzie: tegumentul si tesutul gras subcutanat prezinta tendinta de incalzire mai puternica
decat tesutul muscular subiacent: aplicatiile in camp condensator reprezinta o metoda adecvata
pentru obtinerea unei incalziri de profunzime-daca se respecta regula distantei (3-4 cM).

Metoda in camp iductor

Fata de aplicatiile in camp condensator, aceasta metoda realizeaza o incalzire profunda mai
eficienta la nivelul tesutului muscular, ajungandu-se panala un raport de 1/1 fata de incalzirea
tesutului gras, in cazurile cand stratul adipos supradiacent nu depaseste 3-4 cm grosime.
Alegerea si utilizarea elecrozilor

- Dimensiunea electrozilor. Alegerea unui electrod adecvat este in functie side suprafata tratata,
conturul acestuia trebuind sa depaseasca cu putinaria zonei afectate.
- Distanta electrozilor fata de suprafata regiunii tratate. Variatia distanteielectrod-tegument
modifica profunzimea efectului expunerii: marirea distantei peste 2-3 cm duce la o incalzire mai
profunda.
- Pozitia electrozilor are o mare importanta. Fie ca se aplica bipolar, fie monopolar, ei trebuie sa
fie asezati paralel cu suprafata tratata pentru arealiza un camp uniform de transmisie si incalzire.
Teoretic electrozii pot fi pozitionati in 3 modalitati:
- transversal metoda utilizata de regula in tratamentul articulatiilor;
- longitudinal in aplicatiile la nivelul regiunii spatelui, trunchiului,membrelor;

- in unghi drept.

Dozarea intensitatii campului de unde scurte

Structura diferita a tesuturilor tratate (cutanat, adipos, musculaR) determina impedante diferite,
ceea ce determina si o actiune diferentiata a dozelor de intensitate aplicata. Gradul de
vascularizatie tisulara locala influenteaza de asemenea dozele terapeutice, in sensul ca un tesut
mai bogat vascularizat pierde mai repede caldura si se pot aplica doze mai mari in tratamentul
unor astfel de zone.

Intensitatea campului de unde scurte este aratata de instrumentul de masura al aparatului utilizat.
Trebuie totusi apreciata capacitatea de incalzire a tesuturilor, deoarece chiar daca intrumentul
arata o intensitate exacta (exprimatain watI), incalzirea variaza in functie de factorii mai sus
amintiti.
Sunt cunoscute si citate doua metode de dozare: obiectiva si subiectiva. Metoda obiectiva consta
in masurarea temperaturii pielii, tesuturilor subcutanate sau a cavitatilor mucoase cu diverse
mijloace: cupluri termoelectrice, termistori de diferite forme (pastile, ace, sondE), aplicate pe
puncte fixe sau prin termoviziune. Se urmareste cu cate grupe creste temperatura tesutului pe
care se aplica diferitele doze de intensitate.
Astfel s-a constatat ca dozele slabe de us cresc temperatura cutanata cu
1o-3o si dozele puternice cu peste 3o; mucoasele suporta o doza mai crescuta datorita
vascularizatiei abundente.
Metoda subiectiva. Aceasta consta in caracterul senzatiei percepute de individla diferitele doze
de intensitate aplicata.
- Doza I, cea mai slaba, numita si doza atermica sau rece, nu produce nicio senzatie, fiind
sub pragul de excitatie termica.
- Doza II, slaba, numita si oligotermica, produce o senzatie de calduraabia perceptibila.
- Doza III, medie sau termica, produce o senzatie de caldura evidenta, dar suportabila, placuta.
- Doza IV, puternica, forte sau hipertermica, produce o senzatie decaldura puternica, uneori
greu suportata.
In practica, unii autori utilizeaza 3 trepte de intensitate minima sau slaba, medie si maxima sau
forte. In orice caz, dozele aplicate variaza in functie deregiunea tratata, marimea electrozilor,
distanta electrod-tegument, afectiune sistadiul de evolutie al afectiunii. Nu este recomandabil sa
se stabileasca schemerigide de tratament in acest sens.
In principiu, la alegerea dozelor se va tine cont de urmatoarele:
- in stadiile acute se recomanda dozele mici (I-II), cu durata scurta (3-4minutE), in serii scurte,
cu ritm zilnic sau la 2 zile;
- in stadiile cronice se recomanda doze mari (III-IV), cu durata prelungita
(20-30 minutE), zilnic sau la interval de 2-3 zile o sedinta, totalizand circa
12 sedinte;
- doza I poate fi aplicata ca intensitate de introducere, la pacientii sensibili sau la cazurile acute
si hiperalgii;
- dozele II-III au o actiune antispastica;
- dozele mari (IV) si scurte au o actiune revulsiva in aplicatiile superficiale;
- dozele mari si prelungite pot fi utilizate in scop electrohiperpirexie in aplicatiile generale.
Durata sedintelor este in functie de efectul terapeutic urmarit (sedativ- analgetic, stimulant-
excitant, revulsiv, etc.), de stadiul de evolutie al afectiunii, dedozele utilizate.
In afectiunile acute se aplica durate mai scurte (3-10 minutE) si in celecronice durate mai lungi
(20-30 minutE).

Numarul sedintelor dintr-o serie de aplicatii variaza in functie de stadiul evolutiv al bolii (acut,
subacut, croniC) si de rezultatele obtinute, nedepasindu-se

12-15 sedinte.

Recomandari si reguli de care trebuie sa se tina seama la aplicatiile deunde scurte

- Se va aplica pacientului ce senzatie cutanata trebuie sa aiba, raportata la doza terapeutica de
intensitate aplicata;
- Pacientul va sta intr-o pozitie relaxata;
- Patul sau scaunul pe care va sta pacientul nu va contine parti sauelemente metalice;
- La metoda in camp condensator se poate aplica tratamentul pe regiuniacoperite de
vestimentatie;
- La aplicatiile indicate asupra tegumentului dezgolit se recomanda stergerea sudoratiei si
indepartarea eventualelor unguente; pansamentele uscate ocazionale pot ramane la locul lor in
timpul tratamentelor;
- Se vor indeparta toate obiectele metalice, inele, ceasuri, agrafe, etc.,pentru evitarea
supraincalzirii locale; regiunile cu implante metalice nu vorfi tratate;
- Nu se vor trata persoanele cu pace-maker cardiac pe aria precordiala sizonele invecinate;
- Se interzice aplicarea undelor scurte in timpul sarcinii, in special in primele 3 luni;
- Se evita zonele cu tulburari de sensibilitate cutanata;
- Pacientul trebuie supravegheat permanent pe toata durata sedintei deaplicatie: segmentul tratat
trebuie sa ramana nemiscat; la aparitia oricarei senzatii dezagreabile, se reduce intensitatea sau se
sisteaza aplicatia;
- Inainte si dupa tratament se controleaza tegumentul;
- La primele sedinte, durata tratamentului va creste progresiv;
- Durata sedintelor de tratament este conditionata si de evolutia favorabila a afectiunii sub efectul
sedintelor premergatoare.

Indicatiile terapiei cu unde scurte Afectiuni ale aparatului locomotor Afectiuni reumatice:
- Multiple localizari ale reumatismului degenerativ se detaseaza prin frecventa si eficienta,
gonartroza si diferitele forme ale manifestarii si localizari ale spondilozei;
- Reumatismul inflamator cronic: unele localizari articulare in stadii ce permit obtinerea de
rezultate terapeutice prin efect antialgic siantiinflamator local fara riscuri de exacerbare;
spondilita ankilopoietica instadii si localizari care presupun obtinerea unor ameliorari din partea
inaltei frecvente cu tratament adjuvant;
- Reumatism abarticular: bursite, tendinite, tenosinovite, periartrite scapulo-humerale (mai ales
in formele de umar dureros simplU), coccigodinii,miogeloze (sindromul miofascial dureroS) etc.

- Sechele posttraumatice;

Afectiuni ale sistemului nervos:

- Ale sistemului nervos periferic: diverse nevralgii si neuromialgii, precum nevralgii de Arnold,
nevralgii cervico-brahiale, intercostale, lombo-sacrate, etc.(cu conditia ca efectul termic sa nu
exacerbeze durerile si dupa elucidarea acestorA), unele nevrite (dupa precizarea cauzei si a
stadiului evolutiV), unele pareze si paralizii precum cele ale nervilor faciali, circumflex, plex
brahial, radial, cubital, sciatic, etc.
- Ale sistemului nervos central: s-au incercat ca metode adjuvante defavorizare a vascularizatiei
locale cu rol trofic muscular in unele cazuri de scleroza in placi, sechele dupa poliomielita,
sechele periferice dupa unele mielite si meningite.
Afectiuni cardio-vasculare:
- Unii autori recomanda aceasta forma de terapie fizicala in anginele pectorale fara semne de
afectare miocardica sau insuficienta cardiaca, in aplicatii antero-posterioare (precordial-dorsaL).
- In tulburari ale circulatiei periferice venoase ale membrelor (sindrom
RaynauD); pentru efectele de ameliorare ale circulatiei de intoarcere in degeraturi; in stadiile
incipiente ale arteriopatiilor periferice ale membrelor
in acest domeniu un efect mai bun este prin aplicatiile pe regiunile lombare prin actiune asupra
sistemului simpatic peri-arterial.

Afectiuni ale aparatului respirator:

- Bronsitele cronice, sechelele pleureziilor netuberculoase, pleuritele, unele forme ale astmului
bronsic in perioadele dintre crize.
Afectiuni ale aparatului digestiv:

- Spasme esofagiene, gastro-duodenale si intestinale cu caracter mai ales functional, constipatii

cronice, dischinezii biliare si colecistopatii cronice nelitiazice, periviscerite.

Afectiuni ale aparatului uro-genital:

- Hipertrofii de prostata cu dureri locale si tenesme vezicale, prostatite, pielocistite, unele nefrite
acute, etc.

Afectiuni ginecologice:

- Metroanexite, amenoree sau sterilitati secundare; unele mastite.

Unele tulburari endocrine:

- Dereglari ale hipofizei, tiroidei, suprarenalei, pancreasului, prin utilizari dedoze slabe cu scop
reglator.

Principalele contraindicatii ale terapiei cu unde scurte

- Procese inflamatorii acute sau supuratii;

- Manifestari acute ale afectiunilor reumatice;

- Afectiuni cu tendinte la hemoragii;

- Procese neoplazice;

- Prezenta de piese metalice intratisulare;

- Implantarea de pace-maker cardiac;

- Perioadele de ciclu menstrual si sarcina.