Ultrasunetele

Ultrasunetele folsite în terapie:

Desi acestea se pot folosi atât în medicina cât si în alte domenii.

În medicina putem avea: ecografia folosita ca metoda de investigatie,

meloterapia, stomatologie si în domeniul alimentar.

Ultrasunetele au o frecventa de 800-1000 KHz si landa egala cu 1,87

mm.
Ultrasunetul este folosit în:

1.Câmp continuu-când unda ultrasonica este longitudinala si

neântrerupta având o actiune continuua asupra mediului respectiv cu producerea unui micromasaj tisular profund si
cu efect termic important.

2.Câmp discontinu-când avem o întrerupere ritmica cu o anumita

frecventa a ultrasunetului din câmp continuu si când trebuie sa tinem seama de forma si durata impulsului, durata
pauzei si de frecventa intercalari radiatiilor respective.

Propietatile fizice ale ultrasunetelor

Limita superioara de de perceptie a sunetului de catre urechea umana
este de circa 20 mii oscilatii/sec.

Vibratiile mecanice-ce depasesc aceasta limita se

numesc ultrasunete.

Landa ultrasunetelor este foarte mica si prezinta variati în functie de

natura mediului strabatut (gaze, lichide sau solide).

Aplicarea ultrasunetelor pe un corp-produce un transfer mare de

energie prin alternarea starilor de presiune realizate.

1
 Transferul de energie ultrasonica-aplicata si masurata în wati (W)/cm
patrati defineste intensitatea ultrasunetului. Aceasta reprezinta un
parametru inportant în cadrul terapiei.

Propagarea ultrasunetului-se realizeaza în linie dreapta sub forma unui

fascicul de raze.

Propagarea depinde de felul si forma sursei de producere de cuplare

cu mediul în care se propaga si de frecventa (cu cât frecventa este mai
mare cu atât penetrarea este mai mare).

Propagarea ultrasunetului poate fi modificat de:

 Dimensiunea mediului strabatut (mare sau mica)

 De suprafata acestuia (neteda sau rugoasa)

 De forma mediului si de structura acestuia (omogena sau

neomogena).

Viteza de propagare a ultrasunetului-este o constanta si are o valoare

medie în tesutul umande 150m/sec. calculându-se prin produsul dintre
landa si frecventa.

Efectele fizice ale ultrasunetelor

1. Efectul mecanic-vibratia propusa de aparat se transmite din

aproape în aproape moleculele fiind puse în miscare cu o frecventa egala
cu cea a emitatorului aparatului.

2. Efectul termic-o parte din energia ultrasonica se transforma în

energie calorica aceasta se obtine prin absortia energiei ultrasunetului de
catre mediile neomogene cu degajare importanta de caldura si prin
frecarea particulelor mediului de separare a 2 straturi cu densitati diferite.

3. Efectu de cavitatie-reprezinta producerea de goluri în interiorul

lichidului tranversat. În terapie trebuie sa evitam aceasta propietate.

2
 4. Efectul de difuziune-reprezinta cresterea permeabilitati membranei
celulare.

Efecte chimice ale ultrasunetului

 Oxidarea,

 Depolarizarea,

 Reductia si alterarea structurilor

 Substante chimice.

Efectele fiziologice ale ultrasunetului

Acestea depind de:

 Frecventa si amplitudinea oscilatiilor,

 Durata de aplicare,

 Reactivitatea organismului.
Se obtin urmatoarele efecte fiziologice:

 Analgetice,

 Miorelaxante,

 Hiperemiante,

 Tonifiante,

 Neuro-musculare,

 Excitate de sistemul nervos.

Gradul de excitabilitate neuro-musculara este în raport cu amplitudinea vibratiilor ultrasonice.

3
 La amplitudini mici se obtin efecte sedative, iar la amplitudini mari actiuni de stimulare si excitare.

Durata joasa are un rol important în obtinerea efectelor urmarite.

Sunt influentate de catre ultrasunet toate sistemele si aparatele organismului.

Actiunea ultrasunetelor asupra sistemului

nervos central, sistemului nervos

periferic

si sistemului neuro-vegetativ
Sunt primele care receptioneaza undele vibratori ale ultrasunetului si raspunde în fuctie de dozare prin efecte de
excitatie sau inhibitie de sedare sau stimulare de modificare a pragului de excitabilitate neuro-musculara ca si de
echilibrarea sistemului nervos vegetativ.

Actiunea asupra aparatului cardio-vascular

Ultrasunetul actioneaza în deosebi asupra circulatiei periferice realizând efecte vazomotori de vazodilatatie
arteriala si tonifierea elementelor, contractiile din peretii venelor si vaselor limfatice favorizând rezorbtia edemelor si
exudatelor.

Este stimulata viteza de circulatie periferica.

Sunt usurate schimbarile nutritive si gazoase din tesuturi actionând asupra troficitati acestora.

Actiunea asupra musculaturi striate si netede

La musculatura hipertona-produce scaderea tonusului muscular, iar la musculatura atrofica-realizeaza tonifierea.

De cele mai multe ori se urmareste efectul anti-spastic decontracturant muscular si de relaxare generala.

Metodele de producere a ultrasunetului

1. Prin procedee mecanice-prin ounerea în vibratii a unei lame
metalice de anumite dimensiuni sau vibratiile unui diapazon.

2. Prin metode magnetice-bazate pe principiul schimbari dimensiuni

supuse unui proces de magnetizare periodica cu ajutorul unui curent
alternativ.

4
 3. Procedeul piezoelectric-consta în proprietatea unor cristale taiate în
anumite sectiuni de a se comprima si dilata daca sunt supuse la variati de
potential electric.

Procedeul piezoelectric-se foloseste cristale ca cele de quartz,

turmalina, blenda si titan de bariu.

În general un cristal are o axa optica longitudinala notata cu "z" 3 axe

electrice care unesc muchiile si sunt numite si axe piezoelectrice si 3 axe
mecanice care unesc mijloacele fetelor opuse si sunt notate cu "y".

Lama taiata din quartz trebuie sa aiba suprafete perpendiculare pe

axa electrica a cristalului. Prin comprimarea suprafetelor lamei de quartz
astfel taiate apar sarcini electrice pe fetele perpendicular pe axa electrica.

Acelas fenomen se întâmpla atunci când se exercita o tractiune de-a-

lungul axei mecanice "y".

Daca executa o tractiune pe axa electrica vom obtine schimbarea

polaritati adica efectul mecanic poate fi transformat în efect electric prin
fenomenul piezoelectric.

Fenomenul invers de transformare a variatiilor de potential electric

prin intermediul cristalelor de quartz se numeste efect piezoelectric
indirect ceea ce produce ultrasunetul.

Actiuni biologice ale ultrasunetului

1. La intensitati mici de 0,1-0,4 W/cm patrati-în acest caz se produc modificari biologice minime si reversibile.

 Creste permeabilitatea membranelor celulare,

 Se produce o activare moleculara,

 Creste activitatea de respiratie celulara,

 Sunt activati fermenti glicolitici,

 Desfacerea macromoleculelor glucidice

5
  Sunt activate procesele oxidative si efectele reducatoare (creste continutul grupelor sulfhidric din: ficat,
creier si miocard)

 La nivel tergumentar se produce o eliberare masiva de mastocide cu eliberare secundara de histamina.

 Datorita cresteri permeabilitati celulare tegumentare se produce

difuziunea unor substante terapeutice ceea ce se numeste sonoforeza.

2. La intensitati medi de 0,5-0,7W/cm patrati se realizeaza efecte fizico-chimice si biologice maxime si

reversibile.

 Se produce o hipertermie tegumentara

 Se produce efecte fibrolitice prin actiune de rupere si fragmentare tisulara

 Se produce fragmentarea macromoleculelor

 Se produce hiperemizarea membranelor printr-o vazodilatatie

crescuta si creste metabolismul celular local.

3. La intensitati mari de peste 0,8 W/cm2 apar modificari ireversibile.

 Se poate produce eritem, petesi si flictene tegumentare

 În tesutul conjunctiv apare o vazodilatatie cu hiperemie

 La nivel osos apar edeme hemoragice si chiar necroza ososa.

Aparatele pentru ultrasunetele terapeutice

Sunt alcatuite din:

1. Generatorul de înalta frecventa,

2. Cablul de racord,

3. Traducator sau emitatorul de ultrasunet care transmite unda

ultrasonica si o receptioneaza pe cea reflectata.

4. Sistemul de redresare si de transformare a curentului,

5. Circuitul oscilant cu trioda,

6. Circuitul rezonator cu condensator variabil,

6
 7. Cristalul piezoelectric-care este intercalat în câmpul condensator
aflat în capul traductorului.

8. Cordonul de alimentare de la retea cu curent alternativ.

Tehnica de aplicare a ultrasunetului terapeutic

La tehnica de aplicare a acestor proceduri vom urmari manipularea câmpului emitator si manevrarea aparatului.

Undele ultrasonice sunt proiectate din capul emitator în linie dreapta

sub forma unui fascicul perpendicular pe suprafata de emisie a
localizatorului.

Deoarece propagarea ultrasunetului se face numai în medii solide si

lichide este necesar ca între proiector si tegument sa nu existe nici un strat
de aer ce ar putea sa opreasca transmiterea undelor la tegumentul
bolnavului, pentru aceasta este nevoie de un contact perfect între
suprafata emitatoare si tegument care se realizeaza folosindu-se un strat
de gel, ulei sau apa.

Tratamentele se pot efectua aplicând capul emitator în 2 modalitati:

1. Prin contact direct asupra tegumentului-folosindu-se vaselina sau

creme.

2. Aplicarea capului emitator la distanta-când se interpune un strat de

apa între emitator si tegument.

În contact direct-capul emitator se plimba pe tegument prin

intermediul gelului sau al altui unguent, fara a se apasa prea tare, în sens
circular sau liniar în functie de regiunea de tratat, si cu o viteza foarte mica

Este foarte important ca emitatorul sa pastreze un contact perfect cu

toata suprafata tegumentului si sa fie mentinut în pozitie verticala cu
acesta.

Trebuie evitate în cursa emitatorului toate zonele cu proeminente

osoase precum si regiunile vascularizate.

7
 Aplicare indirecta-prin intermediul apei se foloseste atunci când avem
de tratat extremitati anatomice cu multe suprafete neregulate si cu multe
proeminente osoase.

Într-o baie calduta se introduce mâna sau piciorul bolnav înpreuna cu

capul emitator. Se vor executa miscari lente liniare sau circulare la o
distanta de aproximativ 3 cm fata de tegument având grija ca suprafata
emitatoare sa fie paralela cu tegumentul.

Aplicatiile ultrasunetului cu actiune reflexa

1. Aplicatia segmentara directa

2. Aplicatia segmentara indirecta

3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe

4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglioni simpatici

1. Aplicatia segmentara directa-realizeaza pe cale neurala de-a-lungul

nervilor periferici sau de-a-lungul arterelor mari cu actiune de plexuri
simpatice însotitoare.

Se bazeaza pe principiul masajului reflexogen se aplica în sens

caudalo-cranian având urmatoarele trasee:

Se începe sub marginea inferioara a sacrului, urmeaza ascendent pe

partea exterioara a articulatiei sacro-iliace, apoi sub creasta iliaca spre
lateral si fata posterioara a marelui trohanter, apoi se ascensioneaza
paravertebral lombar catre apofiza spinoasa T3,pe marginea externa a
marelui dorsal pâna la marginea inferioara a toracelui.

La nivelul musculaturi cervicale diminua dupa câteva miscari circulare

ale capului emitator.

8
 De subliniat ca nu se aplica în cazul suferintelor cardiace.

2. Aplicarea segmentara indirecta-aplicatia se efectueaza în zonele

paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare iar
raspunsul îl obtinem la distanta.

Ex: Pentru membrele superioare aplicatia paravertebrala se face în

zona C3-T1 iar raspunsul se obtine la nivelul umarului, antebratului,
bratului si mâini.

Pentru membrul inferior aplicatia se face pe marginea inferioara si

externa a sacrului pe articulatia sacro-iliaca sau paravertebral lombar si
toracal inferior, iar raspunsul se obtine la nivelul soldului, coapsei, gambei
ti piciorului.

Atentie! Nu se aplica procedura mai sus de nivelul C3, loc unde se afla
prelungirea craniala a maduvei spinari.

3. Aplicatii reflexe pe zonele dermatoamelor reflexe-

(dermatomul=zona tegumentara inervata de un anumit nerv periferic).

4. Aplicatii reflexe la distanta pe ganglionii simpatici-este de preferat

folosirea ultrasunetului cu impulsuri.

Ex: Aplicam ultrasunetul cu cap emitator mic în câmp fix la nivelul

ganglionilor simpatici inghinali si obtinem vazodilatatie arteriala la nivelul
gambei.

Avem si unele aplicatii speciale:

Aplicarea ultrasunetului în regiunea hipofizara-determina inhibarea

selectiva a functiei glandulare.

Exista posibilitatea asocieri concomitenta a ultrasunetului cu curentul

diadinamic când actiunea celor doi curenti se potenteaza reciproc
obtinându-se dureri si contracturi musculare.

Aparatul se numeste Sanodin sau Sonodinator.

Contraindicatiile ultrasunetului

9
 1. Contraindicatii generale-cum sunt:

 Afectiuni cutanate infectioase si inflamatori si cu tulburari de

sensibilitate,

 Tulburari de coagulabilitatea cum este hemofilia,

 Fragilitati capilare,

 În starile generale alterate,

 În cazul existentei unei tubor,

 În T.B.C-ul activ,

 În starile febrile de diferite etiologi,

 În reumatism articular acut,

 În insuficienta cardio-circulatorie cu tulburari de ritm,

 În tromboflebite, tromboze si varice,

 În calcifierea peretilor vasculari.

2. Contraindicatii speciale-nu se va aplica direct pe:

 Maduva si creier,

 Zona splinei,

 Zona hepatica,

 Zona plamânilor,

 Zona cordului,

 Zona marelor vase,

 Zona de crestere osoasa.

Indicatiile terapeutice ale ultrasunetului

1. La nivelul aparatului locomotor:

10
  Afectiuni reumatismale: de tip degenerativ si inflamator cronic,

 Afectiuni post-traumatice, fracturi, contuzi, entorse, algoneuro-

distrofi, în anumite posturi vicioase, scolioze sau deformari ale piciorului.

2. Afectiuni dermatologice:

 În cazul cicatricelor cheloide,

 Ulcerele trofice ale membrelor.

3. În afectiuni ale tesutului de colagen:

Fibrozide, dermatomiozite, miozita, retractia aponevrozelor palmare de tip dupuztren.

4. În afectiuni neurologice:

 Nevralgi, nevrite se prefera ultrasunetul cu impulsuri,

 În afectiunile zonei zoster,

 În distrofia musculara periferica,

 În sindroamele spastice ti hipertone de cauza piramidala si extra-

piramidala.
4. În afectiuni circulatorii:

 Arteriopati obliterante

 În boala Raynaoud.

5. În afectiuni ale organelor interne:

 Dischinezia biliara,

 Constipatia cronica de tip spastic.

11