Terapia cu ultrasunete

Proprietati fizice ale ultrasonoterapiei

Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie care
furnizeza curenti de inalta frecventa, cuprinsa intre 800-1000 kHz, corespunzator
unor lungimi de unda mici. Aparatele putand fi usor localizate si orientate selectiv.
Prin aplicarea ultrasunetelor pe un substrat biologic se produce un transfer marcat
de energie, prin alternarea starilor de presiune realizate. Acest transfer se apreciaza
si se masoara prin W/cm, definind astfel, intensitatea ultrasunetelor, ceea ce
constituie un parametru terapeutic foarte important.
Propagarea ultrasunetelor se face in linie dreapta, depinzand de felul si forma
sursei de producere, de cuplarea cu mediul in care se propaga si de frecventa
(frecventa crescuta, penetrare mare). Propagarea poate sa fie modificata de
dimensiunea mediului strabatut, de suprafata acestuia, se forma lui, cat si de
structura omogena sau neomogena. Viteza de propagare a ultrasunetelor este
o constanta a tesutului strabatut, avand o valoare medie in tesutul uman de 1500
m/sec. Ea reprezinta produsul dintre lungimea de unda si frecventa.
Desi se vorbeste si despre profunzimea de injumatatire, ca fiind profunzimea la
care energia ultrasonica se injumatateste, de la 1 W administrat la suprafata
corpului, acest parametru pare ca nu este necesar si de luat in consideratie.
Scaderea energiei raportat la adancimea in tesuturi, se afla in legatura cu frecventa
aplicata.
La nivelul de trecere intre doua medii cu densitati diferite, precum limita dintre
tesutul muscular si cel osos, radiatiile ultrasonice sufera o serie de fenomene,
printre care si absorbtia, reflexia si refractia. Coeficientul de absorbtie este mai
mare la frecvente inalte si depinde de mediul de propagare. La interferenta undei
incidente cu cea reflectata, in cazul reflexiei totale, se produce unda stationara, cu
directie verticala. Valorile maxime ale vibratiei vor putea creste marcat, toate
particulele mediului fiind in miscare.
Formele de ultrasunete utilizate sunt cele in camp continuu si cele
in camp disontinuu sau cu impulsuri. Ultrasunetul in camp continuu se traduce
printr-o unda sonora longitudinala, neintrerupta, cu actiune continua asupra
substratului si care produce asa numitul efect de micromasaj endotisular. Pericolul
acumularilor termice pate fi inlaturat prin intercalarea unor pauze, si anume, prin
utilizarea ultrasunetului cu impulsuri.

Ultrasunetul cu impulsuri reprezinta o intrerupere ritmica, cu o anumita frecventa a

ultrasunetului in camp continuu. Sub aspect terapeutic, ne intereseaza forma si
durata impulsurilor, durata pauzei si frecventa intercalarii acesteia. Impulsurile pot
avea forma dreptunghiulara, trapezoidala sau trinughiulara.
Modul de actiune
Modul de actiune al ultrasunetelor se bazeaza pe efectele fizico-chimice ale
acestora:
1. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia produsa si transmisa din aproape
in aproape, fiecare molecula fiind pusa in miscare cu o frecventa egala cu
cea a sursei. Amplitudinile vibratiilor moleculare sunt direct proportionale
cu intensitatea energiei transmise. Viteza de oscilatie este viteza maxima de
vibratie si depinde de intensitatea energiei capatate.
2. Efectul termic sau caloric este datorat transformarii intratisulare a energiei
ultrasonice in energie calorica prin doua modalitati. Prima modalitate este
aceea a absorbtiei energiei ultrasonice de catre mediile tisulare neomogene si
degajare de caldura, cu amortizarea amplitudinilor de vibratie moleculara.
Cea de-a doua modaliatate este aceea a frictiunii particulelor mediului, in
special la nivelul de separare dintre doua medii neomogene.
3. Efectul de cavitatie consta in producerea de goluri, rupturi, fisuri in
interiorul lichidului traversat, cu formarea unor bule de aer. Acest fenomen
se produce ca urmare a comprimarilor si dilatatiilor succesive realizate de
ultrasunete asupra lichidului strabatut. In perioadele de comprimare,
cavitatile dispar si prin refacerea compactului lichidian se elibereaza mari
cantitati de energie cu efecte distructive. In lichidele in care exista si gaze
dizolvate se produce fenomenul de psedocavitatie. Ca urmare a actiunii
ultrasunetului, lichidele se vor degazeifica.
4. Efectul de difuziune consta in procesul de crestere a permeabilitatii
membranelor.
5. Efecte chimice, precum procesele de oxidare, depolarizare si alterare a
structurii substantelor chimice supuse actiunii ultrasunetelor.
Mecanisme de producere

Undele ultrasonore se produc prin procedee: mecanice (punerea in vibratie a unei

lame metalice fixate, avand anumite dimensiuni, precum diapazonul), magnetice
(schimbarea dimensiunilor unor metale prin magnetizare periodica cu ajutorul unui
curent alternativ de o anumita frecventa) si piezoelectrice (se bazeaza pe
proprietatea unor cristale taiate intr-o anumita sectiune, de a se comprima si dilata
intr-un anumit sens, daca sunt supuse la variatii de potential electric, ceea ce
defineste fenomenul piezoelectric invers).
Aparate pentru ultrasonoterapie
Aparatele pentru ultrasonoterapie sunt alcatuite dintr-un generator de inalta
frecventa, cablu de racord si un traductor sau capul de ultrasunet. Traductorul este
un dispozitiv menit sa transforme o forma de energie in energie ultrasonica si
invers. Intensitatea aplicatiei poate varia intre 0,05-3 W/cm, putandu-se folosi
traductorul mare sau mic si forma de camp continua sau discontinua. Durata
maxima prescrisa pe intrega suprafata a capului traductorului putand fi de
maximum 10-12 W.
Actiuni biologice
La aplicarea unor intensitati scazute (0,1-0,4 W/cm) se produc modificari
biologice tisulare minime si ireversibile, constand in cresterea permeabilitatii
membranelor celulare permitand difuzarea prin piele a unor substante aplicate
(ultrasonoforeza), activarea proceselor oxidative celulare, cresterea activitatatii
glicogenolitice, eliberarea de mastocite cu producere consecutiva de histamina etc.
Pentru intensitatile medii (0,5-0,7 W/cm) se instaleaza efecte fizico-chimice si
biologice maxime dar reversibile, precum hiperemia tegumentara iar pentru valori
ale intensitatii situate peste 0,8 W/cm, incep sa apara modificari ireversibile,
traduse clinic la nivel tegumentar prin eritem, petesii, flictene iar la nivelul
tesutului conjunctiv, hiperemie insotita de efecte fibrolitice prin actiune de rupere
si fragmentare tisulara, fragmentarea macromoleculelor, hiperpermeabilizarea
membranara, cresterea metabolismului celular local, vasodilatatie crescuta. Dozele
mari potajunge saproduca distructii celulare si rupturi capilare. Modificari
asemanatoare se petrec la nivelul tesutului muscular, cat si la nivelul sistemului
osos, epifizele de crestere epifizo-diafizare in perioada de crestere a copiilor si
adolescentilor, fiind deosebit de sensibile.
Efectele fiziologice
Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic, miorelaxant
si hiperemiant.

Efectul analgezic se realizeaza prin intermediul sistemului nervos central, prin

participarea unei serii de mecanisme, asemanator actiunii curentilor de joasa
frecventa asupra organismului uman.
Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetelor asupra
proprioceptorilor musculari si tendinosi.
Efectul hiperemiant, insotit de cele resorbtive si vasculotrofice, are loc prin
vasodilatatia arteriolelor si capilarelor, cu activarea consecutiva a circulatiei
sanguine locoregionale, prin participarea sistemului nervos vegetativ.
Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza cele derivate,
precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii (aflate in legatura cu actiunile
vasomotorii si metabolice).
Metodologia aplicatiilor
Un prim element este acela al alegerii formei de cuplaj: directa, ultrasonoforeza si
indirecta. Cuplajul direct reprezinta forma cea mai des utilizata, aplicandu-se pe
suprafetele corporale plane, netede si fara leziuni cutanate, prin intermediul unei
substante de contact (daca substanta de contact e densa, scade puterea de penetratie
in profunzime.
Ultrasonoforeza reprezinta tot un cuplaj direct care utilizeaza insa substante
medicamentoase incluse in solutia de contact. Patrunderea medicamentului in
tegument cu ajutorul ultrasunetului se poate calcula, stabilindu-se un indice
ultrasonoforetic, si este direct proportionala cu intensitatea si durata aplicatiei.
Efectul de profunzime exprimat prin acest indice este raportat la grosimea
straturilor tisulare strabatute, precum si la starea fiziologica a tegumentului. O
aplicatie de termoterapie aplicata anterior, poate creste indicele sonoforetic si
patruderea substantei medicamentoase in tegument.
Cuplajul indirect se realizeaza prin intermediul apei in bai partiale sau generale
(mai rar).
Efectele ultrasonoforezei se pot realiza pe cale directa, in aplicatiile locale sau pe
cale indirecta, neuroreflexa.
Alegerea formei de ultrasunet poate fi in regim continuu sau discontinuu (cu
impulsuri). Ultrasonoforeza cu impulsuri are avantajul de a reduce efectul termic,
potentandu-le pe cele antalgic si decontracturant/miorelaxant.

Alegerea traductorului tine cont de dimensiunile si forma zonei de tratat.

Traductorul poate fi manevrat sau nu. Metoda dinamica sau cinetica este folosita
frecvent deoarece uniformizeaza maximele si minimele de intensitate, cat si
efectele ultrasunetului in structuri tisulare diferite. Se vor executa miscari lente, in
ritm constant, de forma circulara, spirala, sinusoidala etc. Metoda statica sau
stationara se utilizeaza mult mai rar, fiind preferata in aplicatiile pe regiunile
ganglionare, radiculare paravertebrale, miogeloze si calcificari tendinoase.
Dozarea intensitatii sau a energiei ultrasonice aplicate asupra substratului se
exprima in W/cm si tine cont de: grosimea straturilor tisulare ale regiunii de tratat,
profunzimea suferinei vizate (straturile profunde pot necesita intensitati mai mari),
forma de cuplaj, metoda de manevrare a traductorului, tipul actiunii (directa sau
neuroreflexa), natura suferintei vizate si stadiul evolutiv (stadiile acute beneficiaza
de doze reduse), varsta si starea generala a pacientilor. Alegerea valorilor de
intensitate indica trei tipuri de dozaj: doza mica (0,05-0,4 W/cm), doza medie
(0,5-0,8 W/cm) si doza mare (0,9-1,2 W/cm). Practica de specialitate a
demonstrat faptul ca dozele mici au efectele biologice, fiziologice si terapeutice
cele mai favorabile.
Metodologia de tratament trebuie sa se adapteze zonei de tratat. In acest mod,
pentru tesutul cutanat se recomanda in general, intensitati mici, traductorul se
manevreaza linear iar solutia de contact se alege sa fie mai consistenta. Pentru
tesutul muscular se pot alege si doze medii, traductorul va fi manevrat lent, fara
presiune, prin miscari sinusoidale, schimband sensul de miscare la zonele de
insertie, in directia fibrelor tendomusculare, nu transversal pe ele. Pentru
tratamentul tesuturilor articulare si osoase (fracturi) se recomanda sa se evite
zonele cu vascularitatie superficiala evidente din jurul marilor articulatii, se pot
practica ferestre in aparatul gipsat pentru a grabi calusarea unei fracturi si nu se va
aplica traductorul pe regiunile de crestere osoasa la copii.
Tehnica aplicatiilor cu ultrasunete tine cont de urmatoarele: se vor exclude de la
tratament starile febrile, extremitatile cu circulatie deficitara vor fi incalzite in
prealabil printr-o procedura de termoterapie, pacientul va fi pozitionat confortabil,
durata sedintelor este adaptata scopului terapeutic urmarit si diagnosticului de
boala si variaza de la 5-10-15 minute, ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile,
se vor prefera serii de 6-15 sedinte, tratamentul putandu-se relua dupa 4-6
saptamani, aplicatia de ultrasunet nu trebuie sa fie urmata imediat de o alta
procedura, nu este indicata succesiunea masaj-ultrasonoterapie sau invers (datoria
actiunii neuroreflexe asemanatoare), nu se aplica concomitent cu rontgenterapia pe

aceeasi regiune, aplicatiile cu ultrasunete pot pregati sedintele de kinetoterapie, in

anumite afectiuni se recomanda terapia combinata cu curentii de joasa frecventa.
Indicatiile terapiei cu ultrasunete sunt destul de vaste si vor fi prezentate
sistematizat, in cele ce urmeaza:
10.Aparatul locomotor:
10.1
patologia de cauza reumatismala degenerativa (artroze cu
diferite localizari),
10.2

patologia reumatismala cronica inflamatorie (artrite),

10.3
reumatismul abarticular sau al tesuturilor moi (mialgii,
tendinite, PSH, epocondilite, sindromul algoneurodistrofic etc),
10.4
patologia de natura ortopedico-traumatica (accelerarea
fracturilor recente, scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism,
accelerarea calusarii fracturilor cu intarziere a procesului de calusare,
contuzii, entorse, luxatii, hematoame, sindromul de deposturare insotit de
sindromul algic, precum posturi algice vicioase, scolioze, deformari ale
piciorului),
11.Afectiuni dermatologice (cicatrici cheloide, plagi atone, ulcere trofice ale
membrelor etc),
12.Afectiuni ale tesutului de colagen (Maladia Dupuytren, fibrozite,
dermatomiozite, miozita, sclerodermia progresiva etc),
13.Afectiuni neurologice:
13.1

nevralgii si nevrite,

13.2

sechele nevralgice post herpes zoster,

13.3

nevroamele postamputatie,

13.4

distrofia musculara progresiva (Erb),

13.5
sindroamele spastice si hipertone de cauza piramidala si
extrapiramidala (pareze centrale, scleroza multipla, hemiplegii spastice,
sindrom Parkinson etc),

14.Afectiunile circulatorii (arteriopatiile obliterante si angioneuropatiile de

stadiul incipient, bola Raynaud etc),
15.Afectiunile din cadrul domeniilor de patologie ale medicinii interne (unele
suferinte ale apratului respirator si suferinte digestive cronice precum
bronhopatiile cronice, ulcer gastroduodenel, constipatie cronica, dischinezii
biliare),
16.Afectiuni ginecologice.
Contraindicatiile generale ale ultrasonoterapiei sunt reprezentate de urmatoarele:
17.Modificari sau afectiuni tegumentare de natura infectioasa, inflamatorie sau
tulburari de sensibilitate cutanata,
18.Tulburari de coagulabilitate sanguina, fragilitatea capilara,
19.Stare generala alterata, casexie,
20.Tumori in toate stadiile evolutive, pre si postoperator,
21.Tuberculoza activa, in orice stadiu si orice localizare,
22.Stari febrile acute, indiferent de cauza,
23.Reumatismul articular acut,
24.Insuficienta cardiocirculatorie, boala cardiaca ischemica, tulburarile de ritm
cardiac,
25.Afectiunile venoase periferice,
26.Ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali.
Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale,
precum: aplicatia pe extremitatea cefalica sau deasupra nivelului vertebrei C3, la
nivelul maduvei spinarii, ficatului, splinei, uterului gravid, la nivelul glandelor
sexuale, plamani, cord, marile vase. Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul
zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti.