CLASIFICAREA CLIMEI

in climatobiologie se disting următoarele tipuri de climă :

— climă tropicală ;
— climă temperată ;
— climă arctică.
Ţara noastră se incadrează in zona cu climă temperată.in raport cu situaţia geografică a
regiunii respective distingem in clima temperată o climă continentală şi o climă
maritimă.
Clima continentală cuprinde : climatul de şes, coline, stepă, subalpin
etc. iar clima maritimă cuprinde : climatul din largul oceanelor şi mărilor,al insulelor şi
climatul de litoral.
Din punctul de vedere al efectelor terapeutice distingem :
— climatul de cruţare,
— climatul excitant,
— climatul stimulant-tonificant.

CLIMATELE DE CRUŢARE (nespecifice)

Climatul de cruţare se caracterizează prin variaţii mici de temperatură,vinturi puţine şi
precipitaţii mai abundente primăvara şi vara.
Din punct de vedere bioclimatic, climatul de cruţare nu reprezintă un climat absolut
indiferent. El determină anumite acţiuni asupra organismului,dar acestea sint atit de
mici ca intensitate, incit nu devin manifestesau nocive. Ca urmare, funcţiile fiziologice se
modifică puţin,iar aclimatizarea se face relativ repede, eventualele reacţii fiind mai mult
o consecinţă a schimbării climatului.
Climatul de cruţare cuprinde :
— climatul de şes şi de coline,
— climatul subalpin (in parte),
la care se pot adăuga ca variante :
— climatul de pădure,
— climatul viticol (la noi in regiunile de coline şi subalpine).

Climatul de şes şi de coline

Acest climat se găseşte la o altitudine de 400—500 m. Este un climat
cu efecte calmante şi de cruţare, mai ales atunci cind este lipsit de variaţii atmosferice
prea mari şi prea bruşte (expunere locală favorabilă, presiune atmosferică uniformă,
contraste reduse de temperatură zilnică sau sezonieră, radiaţie ultravioletă redusă,
apropierea de un lac, pădure sau cimpuri cultivate cu cereale sau plantaţii viticole etc.).
Se ţine seamă insă dacă acest climat este umed sau uscat.
In general se indică acest climat la :
— convalescenţi şi debili;
— afecţiuni catarale ale căilor respiratorii ;
— neurastenii cu insomnii, stările de hiperexcitabilitate ;
— tuberculoză, mai ales formele progresive.

Climatul de pădure
Prin climat de pădure se inţelege de obicei climatul de pădure de la şes, de coline sau
subalpin. in general este considerat ca o variantă a climatului de şes, coline sau subalpin,
incadrindu-se din punctul de vedere al efectului terapeutic in tipul de climat al regiunii

1
mai largi din care face parte. Pădurea reprezintă totdeauna un element protector de
moderare a climatului. Ea atenuează viteză vintului, filtrează aerul de fum, praf şi
microbi, reduce intensitatea luminii solare. De asemenea,in păduri precipitaţiile sint mai
frecvente, C02 mai abundent, există mirosuri de uleiuri eterice cu efect de inviorare.
Pădurea atenuează extremelede temperatură şi măreşte umiditatea in regiunile uscate şi
de stepă.
Tot ca o variantă trebuie amintit şi climatul viticol, care se găseşte la noi in ţară in
regiunile de coline şi subalpine. Se caracterizează prin :temperatură medie mai caldă şi
de durată mai lungă, insolaţie mai abundentă şi umiditate mai nedusă decit in climatul
de pădure. Este mai scutit de vinturi, din cauză că regiunile viticole au de obicei o
expunere favorabilă spre sud şi sud-vest. Precipitaţiile sint mai mari vara şi primăvara;
umiditatea la suprafaţă este mai redusă din cauza solului mai permeabil.
Climatul viticol nu este atit de calmant şi răcoritor ca acela de pădure.
Insolaţia abundentă şi variaţiile de temperatură dau acestui climat de cruţare un uşor
accent de stimulare.
Climatul viticol in linii mari este indicat la :
— debilii şi convalescenţii;
— reumaticii şi neurastenicii depresivi ;
— catarul căilor respiratorii.

Climatul subalpin

Climatul subalpin se găseşte la o altitudine cuprinsă intre 500 şi1 000 m. in acest climat,
presiunea atmosferică, temperatura, umiditatea relativă scad cu inălţimea, iar radiaţia
luminoasă, cea ultravioletă şi forţa vintului cresc cu inălţimea. in schimb, munţii asigură
protecţia necesară, impreună cu vegetaţia reprezentată prin păduri.
Există deci posibilitatea unei dozări fine şi multiple, datorită multilateralităţii
cantitative şi calitative oferite de elementele sale climaterice.
Din acest punct de vedere, climatul subalpin se pretează pentru tratamentul climateric al
majorităţii bolnavilor.
Datorită protecţiei asigurată de munţi, păduri, in funcţie şi de altitudine,o parte a acestui
climat are caracter de cruţare, uneori cu un efect stimulant. in general, acest climat are
următoarele indicaţii:
a) formele fibro-cazeoase de tuberculoză pulmonară, in faza de remisiune,precum şi
formele fibroase, dacă inima dreaptă suportă inălţimea; de asemenea, pleureziile uscate
adezive şi in general toate formele de tuberculoză pulmonară care evoluează lent, numai
cu o stare
subfebrilă;
b) sechele pleurale;
c) cataruri bronho-pulmonare cronice ;
d) emfizem pulmonar incipient;
e) neurastenii;
f) afecţiuni cardiace compensate, care reacţionează bine la curade teren.

CLIMATELE EXCITANTE (specifice)

Climatul excitant se caracterizează prin variaţii mari ale factorilor
climaterici. El are o acţiune specifică, producind modificări de durată sau chiar definitive
asupra organismului. in general se caraeterizeazaprin :
—radiaţie solară intensă (mai ales ultraviolete) ;

2
— curenţi puternici de aer;
— presiune atmosferică scăzută (munte) sau crescută;
— umiditate mare sau uscăciune accentuată;
— temperatură scăzută (munte) sau ridicată (deşert, stepă).
Aclimatizarea in aceste climate se face mai dificil şi mai incet.
Din acest climat fac parte :
— climatul de mare inălţime (peste 1 500 m );
— climatul alpin (1 000—1 500 m) ;
— climatul de deşert;
— climatul de stepă.

Climatul alpin şi de mare inălţime

Caracteristicile climatului alpin sint :
— presiunea atmosferică scăzută ;
— temperatură mai scăzută ;
— umiditatea redusă ;
- radiaţie solară (mai ales ultraviolete) intensă, Ia care se mai
adaugă ionizarea crescută a aerului, puritate mare atmosferică, lipsă de
microbi şi alergeni, presiune parţială a oxigenului redusă etc. Este deci.
un aer rece şi uscat.
Din cauza acţiunii puternic excitante, climatul alpin şi de mare inălţime cere din partea
organismului o oarecare rezistenţă, cu rezervele funcţionale corespunzătoare.
De aceea, unele afecţiuni sint contraindicate pentru acest climat ca : afecţiunile cardio-
vasculare decompensate, hipertensiunea arterială, arterioscleroza avansată
(coronariană, cerebrală etc.), nefritele. cronice, scleroza renală, emfizemul pulmonar,
tulburările psihice, stările grave de denutriţie şi caşexie, tuberculoza intestinală şi
pulmonară febrile, cu tendinţe la hemoragii.
Indicaţii terapeutice: boala Basedow, astmul bronşic, stările catarale
cronice ale afecţiunilor respiratorii, tuberculoza pulmonară pe cale de vindecare,
afebrilă şi fără hemoptizii in antecedente, anemiile la cei cu. stare generală bună,
nevrozele funcţionale şi tulburările vasomotorii, in special in adolescenţă şi menopauză,
convalescenţă intarziată după boli acute şi cronice infecţioase şi stările de debilitate
consecutive eforturilor indelungate fizice şi psihice.

Climatul de deşert
Se caracterizează prin : căldură mare ziua şi temperatură scăzută noaptea, vinturi
puternice, umiditate foarte redusă, radiaţii solare foarte intense, la care se adaugă o
ionizare mare a aerului şi o conductibilitate electrică crescută.
Indicaţiile acestui climat sint următoarele : reumatismul cronic, muscular,
articular, inflamator sau degenerativ ; inflamaţiile cu caracter exsudativ; cataruri cronice
ale căilor respiratorii, cu expectoraţie abundentă; diabetul, nefritele şi nefrozele cronice;
convalescenta şi debilitatea.

Climatul de stepă
Climatul de stepă se aseamănă cu climatul de deşert, cu diferenţa că, contrastele de
temperatură şi umiditate sint mai mici iar radiaţia ultravioletă mai redusă. Aceasta se
explică prin prezenţa vegetaţiei in aceste regiuni, care diminuează contrastele. Vinturile
sint şi ele mai puţin puternice decit in deşert.

3
Climatul de pe litoralul nostru are o acţiune atenuată, datorită umidităţii produsă de
Marea Neagră. Spre deosebire de interiorul ţării, acţiunea este mai puternică, datorită
radiaţiei ultraviolete care este mai intensă. La noi in ţară, acţiunea terapeutică a acestui
climat se exercită numai vara, primăvara şi la inceputul toamnei.
Indicaţii terapeutice : reumatism cronic, nevralgii, nevrite ; tuberculoza extrapulmonară;
afecţiuni genitale cronice ; cataruri cronice cu expectoraţie ; pleurezii exsudative in faza
de resorbţie.

CLIMELE ŞI CLIMATELE STIMULANTE-TONIFICANTE

Climatul stimulant-tonificiant este un climat intermediar din punct de vedere terapeutic
intre climatul excitant şi cel de cruţare.
Are elemente sedative (presiunea atmosferică uniformă, umiditate aproape constantă,
variaţii mici de temperatură) şi componente excitante(radiaţie ultravioletă intensă,
vinturi puternice şi frecvente, conţinut mare in CINa şi I, valori scăzute de ozon). Acest
climat are deci efecte excitante in măsură mai mică decit climatul excitant.
Clasificare :
— clima maritimă :
- climatul din largul mării ;
-climatul insulelor ;
-climatul de litoral ;
— climatul zonelor de tranziţie intre cel subalpin şi alpin.

Clima maritimă
Ea cuprinde : climatul din largul mării, climatul insulelor şi climatul de litoral. Dintre
acestea are importanţă pentru ţara noastră climatul de litoral.
Climatul litoralului nostru este un climat excitant, asemănător climatului de stepă. El se
caracterizează prin ierni reci, veri calde, treceri bruşte de la toamnă spre iarnă şi iarnă
spre primăvară, frecvenţă mare a vinturilor (vara dinspre mare, in rest
invers)umiditatea relativ mai scăzută in comparaţie cu alte litoraluri, nebulozitatea
foarte redusă vara, puritate mare a aerului cu conţinut de sare şi „iod, şi radiaţie
ultravioletă directă şi reflectată, relativ intensă. Se observă deci că litoralul nostru se
poate utiliza cel mai avantajos din punct de vedere terapeutic incepand din luna mai
pină in octombrie.
Indicaţii terapeutice : Eforie, Techirghiol.
Sint contraindicate : hipertiroidiile, neurasteniile şi psihasteniile cu, stări de nelinişte şi
agitaţie, debilitatea pronunţată, afecţiunile aparatului cardio-vascular, afecţiunile renale,
unele afecţiuni digestive, tuberculoza pulmonară mai ales evolutivă, bolile organice ale
sistemului nervos central.

Climatul de trecere de la subalpin spre alpin

Acest climat are un caracter intermediar; este stimulant tonificant pentru motivul că
cuprinde, atit factori excitanţi, cit şi factori calmanţi. in rezumat, ţara noastră cuprinde 3
zone climaterice,:
— Zone cu climă continentală, in părţile centrale nordice şi nord-estice
ale ţării. La rindul lor, acestea se subdivid in :
a) regiuni de şesuri şi coline (sudul ţării, cu excepţia Bărăganului), care alcătuiesc un
climat de trecere către climatul de stepă ;
b) regiuni de coline (poalele Carpaţilor la est,, nord-est şi sud, şi
ale munţilor Apuseni) ;

4
c) regiuni subalpine, alpine şi de mare inălţime (Carpaţii estici, cei
meridionali din arcul carpatic şi munţii Apuseni).in aceste zone se găsesc cele mai multe
staţiuni balneare.
— Zone cu climat de tranziţie intre clima continentală şi mediteraneană
(vestul şi sud-vestul ţării, văile terminale ale Crişurilor şi Mureşului,
panta de vest a munţilor Apuseni şi a Carpaţilor Meridionali din Banat, o fişie de-a lungul
Dunării, ce se continuă in sudul Dobrogei).
— Zone cu climat de stepă şi stepă maritimă (sud-estul ţării, din
bărăgan pină la mare).

LOCURI ŞI STAŢIUNI CLIMATERICE

Situate in climatul alpin de mare inălţime (1 500—2 500 m) : Piatra Mare (1 620 m) şi
Postăvarul (1 690 m) lingă Oraşul Stalin ; Padina(1 600 m), Mălăeşti (1 578 m), Omul (2
509 m) şi Casa Peştera (1 610 m), in Bucegi; Urlea (1 553 m), lacul Bilea (2 044 m),
Negoi (1 546 m) şi Bărcaci (1 550 m), in munţii Făgăraşului ; Şurian (1 743 m), in munţii
Sebeşului ; Retezat (1 520 m), Pietrele (1 530 m) şi Baleia (1 560 m), in munţii Retezat;
Paring (1 680 m), in munţii Paring ; Brejba (1 608 m),lingă Sibiu etc,

Situate in climatul alpin (1 000—1 500 m) : Păltiniş, lingă Sibiu(1 442 m ); Stina din Vale
(1 102 m), Măguri (1 346 m), Băişoara (1 200 m). Scărişoara (1 200 m), Detunata (1 000
m) şi Valea Devei (1 036 m), in munţii Apuseni ; Poiana Stalin (1 020 m), Predeal (1 100
m), Piscul Ciinelui (1 010 m), Bolboci (1 400 m) şi Cota "1 400, in miinţii Bucegi.; Bilea.
(1 234 m) şi Valea Simbetei (1 400 m), in munţii Făgăraşului ; Costeanu(1 400 m), in
munţii Retezat etc.

Situate in climatul subalpin (500—1 000 m) : Bisericani (654 m)T Broşteni (620 m),
Borca (600 m) şi Schitul Durau (720 m), in regiunea Bacău : Cimpulung-Moldova(625m),
Fundul Moldovei (750 m), Vama(5i63 m), Gura Humorului (550 m), Solea (522 m),
Minăstirea Putna(538 m), in regiunea Suceava; Brebu (500 m), Comarnic (560 m), Sinaia
(750 m), Poiana Ţapului (880 m), Buşteni (881 m), Azuga (993 m), pe valea Prahovei ;
Timişul de Sus şi de Jos (800—620 m), Săcele (650—750 m), Rişnov (676 m), Codlea
(561 m), Bran(1 000 m); Poiana Mărului (720 m), Văliug (535 m),Marila (700 m),
Aurora Banatului (780 m), in regiunea Timişoara ; Lacul Roşu (980 m), Novaci (680 m),
Polovraci(660 m), Tismana (620 m), in regiunea Craiova etc.
Situate in climatul de şes şi coline (pină la 500 m) : Breaza de Jos
şi de Sus (380—450 m), Cimpina (430 m), Vălenii de Munte (340 m), Valea
Călugărească (165—200 m), in regiunea Ploeşti; Piatra Neamţ (310 m),
Bicaz (432 m), minăstirile Văr atee, Agapia, Neamţ (440, 480 m), Tirgui
Ocna (280 m), in regiunea Bacău ; Riul Vadului, Brezoiu, Lotru, Cilneni,
Cozia (280—355 m), Curtea de Argeş (450 m), in regiunea Piteşti;
Bocşa Montană (189 m), Rusca Montană (375 m), Teiuş lingă Caransebeş
(220 m), in regiunea Timişoara ; Avrig (390 m), Sighişoara (350 m),
in regiunea Stalin ; Zlatna (420 m), Haţeg (321 m), Orăştie 230 m), Deva
(190 m), Brad (218 m), Zam (180 m), in regiunea Hunedoara.
Situate in climatul de stepă marină: Năvodari, Constanţa, Tuzla, Agigea, Costineşti etc., in
regiunea Constanţa.

STAŢIUNI BALNEARE ŞI CLIMATERICE

5
Situate in climat subalpin : Borsec (880 m), Tuşnad (650 m), Harghita(1 350 m),
Homorod (756 m), Jigodin (670 m), Malnaş (565 m), Ozunca (740 m), Sugaş (750 m),
Topliita (650 m), Vilcele (639 m) etc.,
Zizin (609 m), Vatra Dornei (802 m), Dorna Cindreni (829 m), Poiana Negri (885 m),
Şarul Dornei (903 m), in regiunea Suceava ; Slănic Moldova (530 m),
in regiunea Bacău ; Breb (748 m), Şuligul (861 m), Borşa (635 m),
Luna (600 m), in regiunea Baia Mare.

Situate in climat de şes şi coline : Lipova (138 m), Moneasa (230 m),
Herculane (160 m), Buziaş (128 m), Calacea (117 m), in regiunea Timişoara,
Bălţăteşti (475 m), Oglinzi (450 m), Calu-Iapa (400 m), Sărata
(260 m), in regiunea Bacău ; Cărbunari (230 m), Dăneşti (300 m), Ocna
Şugatag (490 m), Usturoiu (282 m), Bicsad (178 m), Stoiceni (360 m), in
regiunea Baia Mare ; Băiţa (260 m), Bizuşa (238 m), Căţelu (315 m), Co~
jocna (335 m), Ocna Mureşului (252 m), Singeorz (450 m), Someşeni
(320 m), Turda (350 m), in regiunea Cluj ; Săcelu (340 m), in regiunea
Craiova ; Călan (231 m), Geoagiu (352 mj, Miercurea Sibiu (230 m), Sărata
Deva (192 m), Vaţa de Jos (233 m), in regiunea Hunedoara ; Drinceni
(160 m), Strunga (225 m), Răducăneni (200 m), in regiunea Iaşi;
Victoria, 1 Mai (140 m), Tinca (131 m), in regiunea Oradea; Călimăneşti
(280 m), Govora (360 m), Ocnele Mari (310 m), Olăneşti (450 m),
in regiunea Piteşti ; Pucioasa (350 m), Siriu (500 m), Slănic (400 m), Telega
(410 m), Ţintea (300 m), in regiunea Ploeşti ; Sovata (490 m), Singeorgiu
de Mureş (351 m), in regiunea Autonomă Maghiară; Bazna
(321 m), Ocna Sibiului (408 m), Perşani (400 m), Rotbav (476 m), Veneţia
de Jos (450 m), in regiunea Stalin.

Situate in climat de stepă şi stepă marină: Amara (30 m), in regiunea

Bucureşti; Eforie, Techirghiol, Mangalia (10—40 m),in regiunea Constanţa ;
Ciineni (50 m), Lacul Sărat (25 m), Balta Albă (120 m), Movila Miresei (50 m), in
regiunea Galaţi.