Colegiul Economic Dionisie Pop Martian Alba Iulia

Mediul Ecuatorial

Nume și prenume elev: Barlog Raul

Clasa: a XI-a A

Mediul Ecuatorial
Alba Iulia 2023
A. Limite

Climatul ecuatorial reprezinta portiunea de-o parte si de altaa Ecuatorului, ce se dasfasoara pana la 5° latitudine
nordica sisudica, putand ajunge pana la 10° (extindere sau restrangeredatorita unor factori regionali locali). Ca
regiuni majorecuprinde: Regiunea
Depresiunii Congo (Africa
Centrala),Amazonia (partea Nordica a
Braziliei), Indonezia (Oceania).Unitatile
geografice cuprinse in cadrul acestui tip
de mediusunt din cele mai variate:
vulcani activi sau latenti,
craterevulcanice, munti vulcanici, campii
litorale, campii amazoniene,paduri
ecuatoriale s.a.m.d. Acestea datorita
intinderii circulare,ce inconjoara Globul.

B. Clima fig. 1 Distributia mediului ecuatorial (www.geolearn.org)

In cadrul climatului ecuatorial se disting doua cateogrii: climatulintertropical umed si climatul intertropical
musonic.Insusirea fundamentala a climatului intertropical umed este lipsa anotimpurilor, datorata conjucarii
temperaturilorconstant ridicate cu precipitatii abundente, distribuite relativuniform pe parcursul intregului
an.Principalul proces atmosferic consta in umezirea aeruluitropical al alizeelor si transformarea lui in aer
ecuatorial. Acestproces are intensitati asemanatoare atat pe continente cat si peoceane, din care cauza aerul
ecuatorial continental nu sedeosebeste prea mult de cel ecuatorial oceanic. In cea maimare masura aerul
ecuatorial se formeaza insa in zona“calmelor ecuatoriale”, sub influenta radiatiilor globala siatmosferica,
puternice tot anul. Ca urmare, regimul anual altemperaturii prezinta amplitudini reduse net inferioare celor ale
regimului diurn. Mediile lunare multianuale oscileaza obisnuitintre 25° in lunile cele mai reci si 28° in lunile
cele mai calde.Rezulta asadar amplitudini medii anuale de cca 3°.Cantitati importante din energia calorica a
aerului ecuatorialse consuma in procesul evaporatiei, trecand astfel in starea decaldura latenta de vaporizare.
Consecintele directe ale acestuiproces sunt umezirea accentuata a aerului (chiar peste 30g/m³) si reducerea
sensibila a temperaturii, care arareoridepaseste, ziua, valori de 35 – 37° (cele mai frecvente suntvalorile de 32°).
Datorita umezelii mari a aerului ecuatorial,contradictia atmosferica este puternica, ceea ce determinamiscorarea
radiatiei efective si impiedica astfel racireaaccentuate a suprafetei active si a aerului de deasupra. Caefect,
temperaturile minime din timpul noptii coboara rareorisub 20°. Este evident, deci, ca amplitudinile termice
diurne decca 15°, depasesc de aproximativ cinci ori pe cele anuale; sunttotusi foarte mici, in comparatie cu cele
caracteristice altortipuri de climat (tropical arid si semiarid). La randul lor,variatiile termice inter-diurne (de la o
zi la alta) suntneinsemnate, ele constituind principala cauza a monotonieiclimatului intertropical
umed.Cantitatile medii anuale de precipitatii sunt cuprinse intre1000 si 3000 mm, la cele mai multe statii ele
depasind 1500mm. Marea rezerva de energie a instabilitatii umedefavorizeaza convectia termica intensa si
scadereaprcecipitatiilor, sub forma de averse. Acestea sunt insotiteadesea de furtuni si fenomene orajoase
(fulgere, tunete,trasnete), producandu-se aproape intotdeauna dupa-amiaza.Precedate si succedate de timp senin,
ele sunt concentrate pespatii mici si au durate nu prea mari. Regiunile de coasta siinsulele de la periferia zonei
tropicale sunt bantuite adesea deuragane (hurricane, taifunuri), care nu ajung insa in apropiereaEcuatorului si nu
patrund prea adanc in interiorul continentelor.Foarte rar se intampla ca mase de aer de la latitudini medii
sapatrunda pana la tropice, generand precipitatii frontale siscaderi ale temperaturii. Masele de aer dominante in
regiunile cu climat ecuatorialsunt asociate cu cele din celulele subtropicale de marepresiune, care determina
vanturile de coasta de la periferiazonei tropicale. Unii autori separa, in consecinta, un tip climaticaparte, numit
climatul tropical de pe tarmurile estice alecontinentelor.In regimul anual al precipitatiilor se constata o perioada
cucantitati de apa ceva mai reduse, corespunzand “iernii” fiecareiemisfere. Aceasta dureaza una-doua luni si
este provocata deputernicul aflux al maselor de aer din alizee.Uneori se constata si vara o scurta perioada
relativsecetoasa, datorita trecerii alizeului dintr-o emisfera in alta.La Ecuator, cantitatile maxime de precipitatii
seinregistreaza in intervalele echinoctiilor , pe de-o parte dincauza inaltimii mari a Soarelui deasupra
orizontului, iar pe dealta datorita distributiei relativ simetrice a presiunii atmosfericela nord si la sud de Ecuator,
ceea ce face ca termoconvectiaspecifica zonei sa nu fie impiedicata de alizee.Dominand cea mai mare parte a
regiunilor cu climatecuatorial, convergenta intertropicala justifica precipitatiileabundente si relativa lor
uniformitate.

Climatul intertropical musonic se afla in stransa legaturacu cel umed, fiind caracteristic regiunilor de coasta
sauapropiate de coasta, unde exista o circulatie sezoniera a aeruluiumed si uscat: tarmurile apusene ale Indiei si
Birmaniei,coastele rasaritene ale Vietnamului, nordul Filipinelor, vestulcoastei guineeze din Africa, tarmurile
nord-estice ale Americiide Sud si coastele nordice ale insulelor Haiti si Puerto Rico.Acest tip de climat difera de
cel intertropical umed prinprezenta unui anotimp secetos distinct. Cu toate acestea,rezervele de apa ale solului
sunt suficiente pentru a asiguradezvolatrea padurilor.

Temperaturile medii lunare sunt ceva mai reduse decat inregiunile cu climat intertropical umed, valorile tipice
situandu-se in jur de 20°. Se constata un maximum termic in lunile cunebulozitate redusa (aprilie, mai)
dinaintea inceperii musonuluide vara, amplitudinile termice anuale ramanand insa destul dereduse (2-4°). La
randul lor, amplitudinile termice diurneinregistreaza o crestere usoara fata de cele caracterisiticeclimatului
intertropical umed, ele fiind mai mari in lunilesecetoase si mai reduse in cele ploioase.Iarna, perturbatiile
ciclonice de la latitudini superioare potprovoca unele scaderi temporare, ceva mai accentuate, aletemperaturii
aerului.Cantitatile medii anuale de precipitatii sunt, pentru cea maimare parte a regiunii cu climat intertropical
musonic, de cca1500 mm. Vara este sezonul ploios, care se aseamana cu celdin regiunile cu climat intertropical
umed.In regiunile unde musonul umed bate perpendicular petarmuri insotite de munti, se produc maxime de
precipitatiiexceptionale.In timpul sezonului ploios, afluxul aerului ecuatorial-oceanic,relativ mai rece, atrage
dupa sine nu numai crestereanebulozitatii si a cantitatii de precipitatii, ci si o oarecarescadere a
temperaturii.Musonul de iarna, care este de fapt un alizeu, bate dinsprenord-est in emisfera nordica si dinspre
sud-est in cea sudica,aducand in regiunile cu climat intertropical musonic aer tropicaluscat. Nebulozitatea si
cantitatea precipitatiilor se micsoreazabrusc, umezeala aerului ramanand totusi ridicata si atenuandseceta
sezonului de iarna. Ca urmare, padurile caracteristicesunt foarte asemanatoare cu cele din regiunile cu
climatintertropical umed.

Fig. 2 Mediile lunare ale temperaturilor precipitatiilor in climatul ecuatorial (www.geolearn.org)

C. Relieful

Valoarea altitudinii este de 100-2000-4000 m (Sumatra, vf. Kerinci – 3805 m). Predomina diversitatea de
expuneri si inclinarea suprafetelor. Se intalnesc regiuni cu relief, in general de varsta recenta (bazine de
sedimentare, vulcani recent si actuali).

Morfologie: in general depresiuni si campii aluviale si fluviomarine de mare extindere, dar si munti, platouri
vulcanice, cratere, conuri vulcanice, vulcani activi (ex. Krakatau din Java.

Procesele actuale sunt dominate de alterarea permanenta cu acumulare in albii in foarte mica masura a
constituentelor grosiere. Sunt prezente deplasarile pe panta, scurgeri, alunecari.
 Munti sunt tineri (cutari alpine), cu aspect sub forma de culmi (Malacca, Sumatra, Java, Timor) si noduri
orografice (Kalimantan, Kerinci 3805 m in Insula Sumatera).

Vulcanii activi sunt si ei parte importanta in regiunea ecuatoriala. Foarte multi sunt in stare latenta (Leuser –
3381 m), Krakatau (813 m), Semene (367 m). Intensa seismicitate.

Un loc aparte ca peisaje ale mediului prezentat il ocupa Africa Estica Inalta. Aici altitudinea, gradul de
fragmentare accentuat, distorsioneaza mediul ecuatorial impingandu-l la stepa.

Golful Guineei - muntii de pe teritoriul statelor Camerun, Gabon, Congo. Sunt munti de ruptura sau munti
situati in regiunea unor praguri ce delimiteaza in general bazine cum sunt cele din nordul si sudul bazinului Zair
(pragul Nordic Andin, pragul Guineei Inferioare, pragul Sud – Ecuatorial). Altitudinile urca pana la 4000 m
(Muntii Adamaoua, vf. Bambouto – 2679 m); avem parte si de varfuri vulcanice. Culmile au aspectul unor
poduri etajate, separate de catre afluenti ai Zairului.

Amazonia este tipica pentru felul in care se prezinta mediul ecuatorial. Campia usor etajata catre vest,
cantonata intr-o mare depresiune tectonica intre scutul Guianelor si cel al Braziliei.Un fost golf colmatat cu o
foarte lunga raspandire a depozitelor aluviale. De-o parte si de alta a fluviului se intalnesc interfluvii mai inalte,
uneori abrupt formate pe granite, ganise etc., care domina campia. Sunt prezente cascadele, repezisurile, mai
ales pe afluentii Amazonului. Fluviul se termina prin adevarate estuare, prin unele facandu-se legatura cu alte
rauri.

Depresiunea Congo – bine conturata, pe toate laturile se ridica trepte de podis tectono-erozive cu altitudini
de 400-1200 m. A functionat ca un golf conturat inca in Paleozoic si definitivat in tertiar, odata cu ridicarea
Africii Estice Inalte, care, la sfarsitul tertiarului ocupa zona joasa a depresiunii. Peste cristalininul aflat in
fundament se gasesc formatiuni din ce in ce mai noi, dispuse orizontal sau usor inclinate, pana la aluviunile
actuale.

Campiile Indoneziei – insotesc in cea mai mare parte litoralul, unele insa patrund si spre interior. Sunt
formatiuni tinere, foarte fertile, dar obisnuit presarate cu malstini si lacuri. Indonezia are un relief predominant
muntos, cu circa 400 vulcani, dintre care 100 sunt activi. Munti cu înaltimi de peste 2745 m se întâlnesc pe
insulele Sumatra (Mt. Leuser si Mt. Kerinci), Java (Mt. Gede, Mt. Tangkubanperahu, Mt. Ciremai, Mt. Kawi,
Mt. Kelud, Mt. Semeru si Mt. Raung)

D. Apele/Hidrografia

Cele subterane, frecvent si deseori se gasesc aproape de suprafata.

 Apele curgatoare sunt incluse unor bazine hidrografice de mari dimensiuni (Amazon, Zair). Li se alatura
lacuri tectonice, vulcanice, carstice, de lunca, de baraj. Se intalnesc, de asemenea, suprafete mlastinoase intinse,
cu deosebire in Indonezia.

Amazon – al doilea fluviu, dupa Nil, ca lungime, dar primul ca dimensiuni ale bazinului hidrografic,
Amazonul isi are izvoarele (Maranon si Ucayali) in Anzii de Nord. Apele sale au un curs destul de vijelios in
treimea superioara, cu multe repezisuri si cascade (cataracte). Are un debit foarte bogat sustinut de mari afluenti
(Madeira, Lingu, Tapajos), cel mai important – Madeira – avand o suprafata bazinala de peste 1 milion km².
Timpul de alimentare succesiv ii mentine un nivel crescut, cu maxim in mai-iunie si minim in august-
septembrie. Pe Amazon se manifesta fenomenul de flux numit local “proroca”, timp in care pot patrunde pe
apele fluviului vase de tonaj mijlociu pana la Manaus.

Congo este un alt fluviu al planetei, cu o lungime de 4320 km si un bazin hidrografic ce insumeaza 3,6
milioane km². Isi aduna apele din Podisul Shaba si din Africa Estica Inalta. In cursul superior si-a format
nenumarate cascade (Stanley), mai ales la contactul dintre granitele platformei africane si sedimentar, care le
acopera in bazinul Congo. In depresiune, fluvial se despleteste, iar din numeroasele lacuri de aici, unele sunt
relicte (Toumba). Inainte de a ajunge la estuar, Congo si-a creat un defileu, strabatand vestul pragului Shaba-
Lunda (Angola-Zambia) - Cascada Livingstone. Si in cazul fluviului Congo regimul precipitatiilor, principala
sursa de apa, este diferentiat pe sezoane si emisfere, cu un aport in plus din emisfera sudica.

E. Solurile

Tipurile specifice de sol sunt litosolurile, solul feralitic sau lateritele. Profilul lor ca si structura este in
stransa dependenta de gradul crescut al umiditatii si temperaturile ridicate. Procesul de solificare este permanent
si intens, activitatea bacteriana rapida, implicit descompunerea litierei si descompunerea humusului. Substantele
rezultate constituie insa importante elemente hranitoare pentru vegetatie. Se produce in acelasi timp un transport
activ pe verticala, spre orizontul bazal, unde acesta acumuleaza oxizi de fier , aluminiu etc. Se mai intalnesc
soluri hidromorfe.

Lateritele si solurile lateritice. In regiunile ecuatoriale, clima calda si umeda favorizeaza dezvoltarea unei
vegetatii exuberante, sub forma padurilor ecuatoriale permanent verzi. Sub aceste paduri, cu o mare bogatie si
varietate de specii, se formeaza soluri de tipul lateritelor. Denumirea de laterit vine de la cuvantul “later”, care
in limba latina inseamna caramida. Asemenea soluri se intalnesc in America De Sud, ocupand imensa campie a
Amazonului, partea de sud-est a platoului Brazilian, regiunea deluroasa a Guineei si litoralul Pacific. Pe
teritoriul continentului Africa, lateritele acopera partea ecuatoriala a bazinului fluviului Zair, campia
Mozambicului, mici suprafete din estul insulei Madagascar si pe litoralul Atlantic, in dreptul Guineei. In Asia se
intalnesc pe litoralele estic si vestic ale Peninsulei Indochina si in toata Peninsula Malacca, in insulele Sri
Lanka, Sonde, Taiwan, Filipine, Papua si Noua Guinee.
 Lateritele se formeaza in conditiile celei mai calde si mai umede clime de pe glob. Principalele caracteristici
ale solurilor lateritice : neexistand iarna cu desavarsire nici pentru vegetatie si nici pentru sol, procesele de
solificare nu inceteaza deloc in cursul anului. Conditiile bioclimatice ale zonei climatice umede determina
alterarea rapida a resturilor organice (in special prin procese de mineralizare). Procesele de alterare si solificare
se imbogatesc, astfel, treptat, in oxizi de fier si aluminiu, proces cunoscut sub numele de lateritizare. In stadiul
cel mai inalt de solificare, sub influenta padurii, lateritele se podzolesc, procesul constand in deplasarea
sesquioxizilor in orizontul inferior al solului.

Lateritele, in general, si indosebi cele pedzolite, se caracterizeaza printr-un profil de sol bine dezvoltat, cu
orizonturi clar diferentiate si profunde. La suprafata, pe 15-25 cm, prezinta un orizont humifer cafeniu-cenusiu.
Sub el urmeaza al doilea orizont a carui grosime poate sa ajunga pana la 100 cm, de culoare cafeniu deschis cu
nuante ocru-roscat. Sub 120-125 cm se contureaza clar orizontul iluvial, rosu cu pete ocru, care atinge si el intre
100-150 cm. Acesta este argilos, compact si contine mici concretiuni de oxizi de fier. Orizontului iluvial ii
urmeaza asa zisa zona pestrita, cu pete rosu-galbui sau brune de 1-2 m grosime si puternic argiloasa, zona de
alterare a rocii (3-6 m grosime) galbui – albicioasa si in cele din urma trece la roca propriu zisa, mai mult sau
mai putin alterata.

Prin urmare, profilul de sol al lateritelor apare destul de profund, avand grosimi ce pot varia intre 4-10 m
desi, dupa unele date mai noi, poate atinge chiar 50-60 m. In ceea ce priveste culoarea rosie a lateritelor, aceasta
se datoreste oxizilor de fier slab hidratati.

Fertilitatea lateritelor-raportate la marea cantitate de materie organic; lateritele contin totusi humus putin (4-
8%) si sunt chiar foarte sarace in baze si elemente nutritive. Au o reactie acida la alcalina in orizontul inferior.
In aceste conditii, arborii sunt nevoiti sa isi trimita radacinile adanc in pamant, chiar pana in zona de
descompunere, de unde isi extrag elementele nutritive.Pentru vegetatia de padure, lateritele raman cele mai
fertile soluri, pe ele se cultiva bumbac, trestie de zahar, cocotieri, arbore de cauciuc, bananieri.

Litosolurile reprezinta soluri tinere in curs de formare, pe roci compacte. Apar pe reliefuri accidentate
(versanti puternic inclinati, partea superioara a culmilor inguste, creste), unde procesele geomorfologice duc la
indepartarea continua a materialului fin rezultat prin dezagregare si alterare, impiedicand dezvoltarea profilului
de sol. Fiind legate de arealele cu relief accidentat, litosolurile sunt prezente in toate unitatile de soluri din
munte, evoluand in functie de etajul biopedoclimatic spre alte tipuri de soluri. Pe versantii foarte puternic
inclinati se asociaza cu stancarie si grohotisuri .

F. Fauna

Predomina fauna arboricola, comparativ cu cea tericola. Se intalnesc nenumarate specii de maimute, pasari,
reptile, insecte.
 Cateva dintre speciile din Indonezia sunt pasarea hornbill sau angkonh/enggang din familia Bucerotidelor,
de remarcat pentru enormul sau cioc in forma de horn. De asemenea, sunt de amintit tigrul din Sumatra
(Panthera tigris sumatrenesis) si tigrul din Java (Panthera tigris sondaica), specie aproape pe cale de disparitie.

Insulele Mentawai, lânga coasta de vest a Sumatrei reprezinta caminul maimutei beruk, specie de dimensiuni
mari, care este deseori antrenata pentru a culege nuci de cocos, si al maimutei negre lutung, care se hraneste cu
frunze.

Padurile ecuatoriale sunt cele mai diverse ecosisteme de pe Pamant datorita numarului de specii de animale.
Majoritatea sunt insecte, dar sunt si multe vertebrate. O regiune mare de padure, cum ar fi bazinul Amazonian,
poate avea mai mult de zece milioane de specii, desi multe dintre acestea nu au fost inregistrate stiintific.

In contrast cu padurile temperate, majoritatea animalelor din padurea ecuatoriala se afla in arbori. Chiar si unele
vertebrate masive, cum ar fi urangutanul, a evoluat astfel incat sa-si petreaca majoritatea vietii in copaci. Marea
diversitate a mutor grupuri de animale, cum ar fi pasarile, poate fi explicata in mare parte prin faptul ca multe
combinatii unice de specii tind sa ocupe straturi diferite ale padurii.

G. Resursele Naturale

Resursele naturale au determinat prin varietatea si cantitatea lor aparitia unor activitati industriale si agricole
care sustin economia fiecareia din cele 3 regiuni. In Amazonia, activitatea industriala, in afara exploatarii si
prelucrarii lemnului, este legata de extractia si prelucrarea unor minerale cum sunt bauxite (care se exploateaza
in regiunea Para si se prelucreaza la Belem), diamantele (tot in regiunea Para), manganul, cuprul, fierul (la sud
de orasul Maraba, unde exista siderurgia feroasa), iar la Sao Luis siderurgia aluminiului. In centrul Manaus, un
nou pol industrial alaturi de Complexul Jari si
Serra Dos Carajos, sunt prezente: industria
petrochimica, industria lemnului si textile,
industria energetica. Sunt amenajari atat pe
fluvial Amazon cat si pe afluentii acestuia.
Activitatile agricole sunt legate in cea mai
mare parte de pescuit si mai putin de cultura
unor plante avand in vedere suprafata arabila.
De altfel, valoarea culesului este superioara
agriculturii, prin urmare o economie a
culesului.

I. Geologia
fig.3 Padurile ecuatoriale (ww.scribd.com)
 Regiunile din cadrul climatului ecuatorial se inscriu in urmatoarele placi: Sud Americana, Africana si Indo –
Australiana. Cu precadere in zona Indoneziei se intalneste predominant un anumit tip de cutremur, acitvitatea
seismica din aceasta zona fiind foarte intensa: cutremure vulcanice - sunt cutremure locale, direct legate de
activitatea vulcanica, de miscarea magmelor in interiorul aparatului volcanic sau de exploziile din timpul
paroxismului eruptiilor. Aceste cutremure se resimt numai in apropierea zonelor vulcanice si, uneori, au efecte
distrugatoare, similar cutremurelor tectonice, dar manifestate pe arii mult mai restranse.

Zona Noua Guinee si Filipinele se inscriu in zona seismica Cercul De Foc Al Pacificului (unde se produc
68% din cutremurele de pe Glob).

Tsunami sau valul mareic reprezinta o unda energetica de tip mecanic ce se propaga prin apa oceanelor, ca
urmare a producerii unor eruptii subacvatice sau a unor cutremure submarine sau de coastă foarte puternice (7-9
grade pe scara Richter).

Un astfel de val tsunami s-a produs in iarna anului 2004 in regiunea Indoneziei, avand epicentrul in regiumea
Sumatra, in lungul largului. Cu o magnitudine de 9.3 ° pe scara Richter, a fost cel de-al doilea siesm ca
magnitudine din istoria omenirii.

Cutremurul a fost neobisnuit de mare, in din punct de vedere geografic si geologic. Se estimeaza ca
aproximativ 1,600 km (994 mi) de suprafata a alunecat de-a lungul zonei de subducţie in zon in care placa
indiana se suprapune peste placa Burma. Alunecarea nu s-a intamplat instantaneu, dar a avut loc in doua etape
pe o perioada de cateva minute:
Bibliografie:
- Geologie Fizica, Basarab Petru Dragomir, 2002, Editura Universitatii Din Bucuresti;

- Climatele Pamantului, Sterie Ciulache, Bucuresti, 1985, Editura Stiintifica si Enciclopedica

- Geografia Lumii, Marin Ion, Bucuresti, Bucuresti, 1993, Editura Universitatii Bucuresti

- Continentele. Geografie Regionala, Marin Ion, Bucuresti, 1995, Editura Universitatii Bucuresti

- Wikipedia + Google (pentru imagini)

- www.scribd.com