Tipuri de climă

Clasa a IX-a
 Clima ecuatorială cuprinde în cea mai mare parte a sa mediul geografic al pădurilor
ecuatoriale, care geografic sunt prezente de o parte și alta a Ecuatorului, ce se
desfăşoară până la 5 grade latitudine nordică şi sudică, putând ajunge până la 10 grade
(datorită unor factori regionali locali). Are ca zone caracteristice bazinul Amazonului,
Bazinul fluviului Congo, Arhipelagul indonezian și Golful Guineii. Zonele tropicale prezintă
un regim climatic uniform, cu temperaturi medii anuale ce variază între 20°C și 28 °C.
Precipitațiile sunt abundente, zilnice, torențiale, și depășesc adesea 3000- 4000 mm/an.
Relieful aparent monoton, este rezultatul unui climat lipsit de sezoane și de contraste,
dar și al altitudinilor joase și al suprapunerii și platforme vechi și limitate de lanțuri
muntoase înalte. Cantitatea mică de minerale din solurile ecuatoriale a fost dobândită în
timpul evoluției pădurii ecuatoriale. Având soluri sărace în minerale plantele din pădurea
ecuatorială pot captura mineralele retrăgându-le în tulpina, acumulându-le din apa de
ploaie în mușchi și pe trunchi și ducându-le la rădăcina înainte de a fi consumate. Acest
lucru este realizat cu ajutorul unor ciuperci care absorb minerale.
Fauna acestor păduri reprezintă caractere originare şi o mare varietate, populând
toate etajele pădurii. Specifice sunt maimuțele, păsările cu colorit viu (papagali, colibri,
acvile, pasărea rinocer, păunul Asiatic), reptile de dimensiuni mari (iguane, şarpele
anaconda şi pitoni).
Datorită precipitațiilor abundente şi temperaturilor ridicate, regiunea ecuatorială se
caracterizează printr-un tip de vegetație unică pe Glob ca bogăție a speciilor. Bogăția
speciilor face dificilă exploatarea economică, pe suprafața unui hectar crescând peste 40
de specii de arbori.
În regiunea ecuatorială se desfăşoară cea mai mare parte a primelor două mari bazine
hidrografice ale Terrei, Amazonul şi Zairul, care rămân reprezentative pentru acest tip de
regim.
 Clima subecuatorială cuprinde zona cuprinsă între 5° şi 12°
latitudine Nordică şi latitudine Sudică, și este generată de caracterul
sezonier al circulaţiei atmosferice, pe fondul unei puternice radiaţii
solare. Vara domină aerul ecuatorial cald şi umed, iarna, aerul tropical
cald şi uscat, adus de alizee. Sunt 2 anotimpuri principale: sezonul
secetos și sezonul umed. Sezoanele se deosebesc unul de altul nu
prin temperatura aerului, care rămâne ridicată atât vara (25–30°) cât
şi iarna (20–25°), ci prin umiditatea foarte mare vara (ca la Ecuator)
şi extrem de scăzută iarna. În sezonul ploios care ține din mai până în
noiembrie, cad între 15 si 25 cm, iar în sezonul secetos 4 cm.
Precipitațiile sunt abundente vara (aproximativ de 1500 mm), nu
bat vânturi, doar iarna bat alizeele. Sunt 2 anotimpuri principale:
sezonul secetos si sezonul umed. Fauna cuprinde mamifere mari,
bune alergatoare, ce traiesc de obicei in turme. În Australia, un animal
caracteristic este cangurul. Întâlnim și mamifere erbivore, ca antilopa,
gazela, bivolul, girafa și zebra.
Relieful este reprezentat prin munți , podișuri si câmpii de la unități
de platformă precambriană la unități montane tinere.
 Clima tropical-musonică, care se regăsește în sudul și sud-estul Asiei, este
influențată de musoni și se caracterizează prin temperatura medie de peste 20 °C,
precipitații bogate și 2 anotimpuri: unul ploios, în care bat musonii, din martie până
în octombrie și unul secetos din octombrie până în martie.
Vegetația este formată din plante cu frunze căzătoare: arborele de fier, santalul
cu lemn frumos mirositor, bambusul, ficusul, teekul, ferigile și orhideele. Pădurea
musonică are o vegetație de arbori, mai deschisă decât padurea umedă ecuatorială,
ceea ce reduce concurența copacilor pentru lumină și asigură o dezvoltare mai mare
a vegetației în straturile inferioare. Valorile maxime ale înălțimii arborilor variază între
12-35 m, fiind mai mici decât în pădurea ecuatorială. Găsim aici numeroase specii
de arbori, uneori 30-40 de specii, pe o porțiune limitată.
În pădurile musonice se întâlnesc animale precum maimuțele, tigrul, elefantul
indian, rinocerul indian, cobra, șarpele cu clopoței. În ape trăiește crocodilul. Ca
rezultat al solurilor fertile ce se găsesc aici, populația are o densitate foarte mare,
fiind prezent fenomenul de explozie demografică.
Tot aici se află polul precipitațiilor de pe Glob, Cherapundji, provincia Assam din
India, cu 12 000 de mm/an.
Zonele tropicale aparțin de zonele climatice calde și sunt
caracterizate prin: regiuni ce sunt traversate de tropicul racului
(emisfera nordică) paralela de +23.5 și tropicul capricornului
paralela de -23.5 (emisfera sudică), aici fiind zona de acțiune
a alizeelor. La tropice soarele este la prânz cel puțin o dată pe
an; în sistemul de circulație din atmosferă se formează un
brâu de maximă între cele două tropice (de sud și de nord). La
ambele zone de o parte și alta a ecuatorului temperatura
medie este de 25°C, soarele fiind pe cer între 10.5 și 13.5
ore/zi.

Zona tropicală care apare ca un brâu de o parte și alta a

ecuatorului este mărginită de zona subtropicală, granița dintre
cele două zone fiind marcată de izoterma de 18 sau 20°C
(Izoterma lunii celei mai reci), zona subtropicală fiind zona de
trecere spre zona temperată.

În cadrul zonei tropicale sunt mai multe categorii de zone

vegetale, care depind de cantitatea de apă existentă în
regiune, lunile dintr-un an diferețiindu-se în “luni aride ” și “luni
ploioase” (luni umede).
Ø Poziția pe Glob - 30 °-40 ° lat. N și S
Ø Regiuni caracteristice – SE Chinei, S Japoniei,
SE SUA, E Australiei, E Braziliei, V-Americii N
Ø Caracteristici:
• Un climat cald și umed, cu ploi abundente vara
datorită maselor de aer umede de pe eceane
aduse de musoni și alizee
• Amplitudinile termice anuale reduse 8 °-10 °C
• Vânturi: alizee, musoni, iar frecvent se
înregistrează uragane (taifunuri în Asia)
• Climat prielnic creșterii citricelor, mangoului,
liciului și avocadoului
• Zona cuprinde trei regiuni climatice
mediteraneană, continentală și musonică.
Clima mediteraneană sau clima subtropicală este un tip
de climă similar cu clima bazinului Mării Mediterane. În
afara regiunilor din zona Mediteranei, acest tip de climă
predomină în unele zone din vestul Americii de Nord,
vestul și sudul Australiei și în vestul Africii de Sud,
precum și în centrul statului sus-american Chile.

Clima Mediteraneană se carcterizează prin veri calde și

uscate și ierni blânde și umede, vara precipitații puține,
iarna mai puține precipitații față de climatul temperat-
oceanic, vânturile care bat se numesc: mistral, sirocco și
bora; vegetația mediteraneană este veșnic verde,
formată din citrice, arbori scunzi; animalele caracteristice
sunt: șacalul, scorpionul, broasca țestoasă și magotul.
În țările mediteraneene domină relieful înalt format din
munți tineri ca: Pirineii, Alpii, Apeninii, Munții Pindului,
Munții Carpați. Solurile specifice sunt solurile calcaroase,
galbene și roșii. Este o regiune care are încă vulcani
activi, cutremuri dese. Populația este adunată lângă râuri
și fluvii din cauza secetei. Cele mai importante resurse
naturale sunt: fier, cupru, plumb, uraniu, mercur, zinc,
bauxită, crom, cărbuni, etc.
Climatul temperat oceanic sau temperat maritim
este este răspândit în vestul Europei între 40-60
grade latitudile nordică, pe coastă mărilor și
Oceanului Atlantic, în Sudul Americii de Sud, sud-
estul Australiei și Noua Zeelandă.

Este un tip de climat caracterizat prin umiditate

mărită în cea mai mare parte a anului cu veri
răcoroase și ierni fără geruri excesive.
Climatul temperat-oceanic are urmatoarele
caracteristici: veri mai răcoroase cu temperaturi
sub 22 °C în luna iulie, iernile sunt mai blânde;
temperaturile medii anule între 10-15 °C;
precipitațiile sunt abundente, sau relativ abundente
tot anul, aprox. 1000-2000 mm/an; bat vânturile de
vest și alizeele
 Climatul temperat continental este de obicei situat în interiorul continentelor,
unde există suprafețe mari de uscat în toate direcțiile, deși alteori este determinat
de orientările lanțurilor muntoase. Masa mare de uscat amplifică efectul climatului
continental atât în absorbția cât și în pierderea căldurii.
Mediile continentale sunt prezente în părţile centrale ale continentelor, la
distanţe mari faţă de oceane, de cele mai multe ori fiind încadrate de sisteme de
munţi înalţi. Aceste medii sunt răspândite în Eurasia şi în America de Nord. Aici
predomină masele de aer temperat-continental, dar asupra climei influenţează şi
alte mase de aer (arctic, tropical uscat etc.). Cantitatea anuală de precipitaţii este
sub 500 mm, iar în regiunile intercalate de munţi înalţi sunt înregistraţi secete
accentuate.
 Este caracteristică teritoriilor geografice situate aproximativ între
60°-70° latitudine Nordică şi Sudică, cumprizând implicit
extremitaţile nordice ale Europei, Asiei, Americii de Nord,
arhipeleagul din nordul Canadei, precum şi o fâşie de la periferia
Groenlandei. În emisfera sudică suprafeţele sunt mai putin întinse,
fiind vorba despre insule ca Falkland, Orkney, Georgia de sud,
Kerguelen etc.
Iarna este anotimpul dominant şi se înregistrează geruri puternice,
cu temperaturi minime care au ajuns la –71,10 C în Siberia.
Temperatura medie a lunii celei mai reci poate coborâ pană la -50 şi
chiar până la –55 C. Vara este scurtă, iar temperatura medie a lunii
celei mai calde nu depăşeşte 10-12 C, ceea ce nu permite solului să
se dezgheţe decât la suprafaţă.
Aici, solul este îngheţat în adânc (permafrost), dezgheţul atingând
vara numai o pătură superficială, favorizând formarea mlaştinilor, la
care contribuie şi revărsarea cursurilor de apă. Media anuală a
precipitaţiilor este redusă la numai 150-300mm. Vânturile de mare
intensitate sunt foarte frecvente.
 Climatul polar este răspândit între 70-90
grade latitudine nordică și sudică, cuprinzând
Oceanul Arctic și Antartica. Climatul rece
polar este explicat prin unghiul mic în care
razele solare ating scoarța terestră, spre
deosebire de regiunile de la ecuator unde
razele solare cad perpendicular pe suprafața
Pământului. Cu toate aceste se deosebesc
două anotimpuri . În anotimpul rece,
temperatura în zonele intercontinentale poate
scădea sub –80 C (valorile cele mai scăzute
fiind inregistrate la stația Vostok in 1960, -88,3
C), în timp ce în anotimpul cald temperatura
se poate ridica , în aceleași zone , până peste
–30 C.
Zona este foarte săracă în precipitații ,
aproximativ 50 mm de precipitații căzând aici
anual . Acestea cresc cu cât ne apropiem de
țărm , atingând în zonele apropiate de coastă
200 mm pe an . Precipitațile sunt formate în
mare măsură din căderi de zăpadă aduse de
cicloni. De obicei ele cad sub formă de
zăpadă sau gheață , dar uneori se
înregistrează și ploi, în zonele litorale.