România între Orient și

Occident
Dezbatere
Orient și Occident

 Culturași civilizația românească se dezvoltă ca

efect al întâlnirii în același spațiu geografic a
două tipuri de civilizație: orientală și occidentală;
Opozițiile dintre cei doi termeni

Occident Orient
 Natura religioasă: catolic și  Natura religioasă: ortodox
protestant;  Pasiv
 Activ  Contemplativ
 Pragmatic  Idealist
 Rațional  Orientat spre mistic
 Expresionist  Favorizează grupul în defavoarea
 Individualist individului
 Mihail Ralea - „Fenomenul românesc” (1927)

„Ridicat deasupra mediului, dominându-l prin stăpânire de sine, prin

curaj, prin răbdare și inițiativă, occidentalul e un spirit activ înainte
e toate (...) El crede că totul e posibil, e optimist în încrederea pe
care o acordă forțelor sale, crede în libertate, ...pentru că rezistența
determinismului orb o învinge cu puterea înțelepciunii sale; forțează
evenimentele prin voința sa de triumf. Individualismul e, fără
îndoială, idealul său ultim. Psihologia orientalului e exact contrară.
Ea se reduce, de obicei, la o resemnare pasivă. (...) Forța naturii îl
zăpăcește, îl zdrobește, îl supune. Recunoaște într-însa cine știe ce
forță religioasă misterioasă, contra căreia i se pare inutil să mai
lupte. Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilită de un
zeu inifailibil. (...) Totul e acceptat așa cum se prezintă. Nici un
orgoliu, nici o ambiție, nici o rezistență”.
Fenomenul cultural românesc

 Interferențele și influențele sunt complexe;

 Clișeele dihotomice sunt privite simplist;
 Mihail Ralea situează psihologia românului la mijloc
între „voluntarismul activist al Apusului și pasivitatea
fatalsită a Orientului”;
 Aceste trăsături s-au topit și au format o nouă sinteză,
un fel de echilibru.
Tema marginalității

 Lucian Boia - „De ce este România altfel” (2012) - aduce în discuție tema
marginalității pentru a explica alteritatea resimțită dureros la nivelul mentalităților și al
culturii române.

 Grecii antici și romani – civilizația se termină la Dunăre;

 395, scindarea Imperiului Roman - în Europa au continuat să se dezvolte două lumi, cu
o diferență mare între culturi;
 Evoluția poporului român s-a plasat în aria Imperiului Roman de Răsărit, în sfera de
influență bizantină, dar în afara imperiului propriu-zis;
 Când Occidentul se așază în avangarda mersului istoriei, țările române se află tot la
margine;
Tema marginalității

 Românii au fost marginali și în raport cu marile ansambluri

geopolitice est-europene: Imperiul otoman, Imperiul Rus;
 Situate, la un moment dat, între trei mari imperii, Principatele
Române rămân singurele țări mici care supraviețuiesc în această
parte a Europei;
 Condiția de frontieră (Sorin Alexandrescu - „Paradoxul român” –
1998) a avut consecințe contradictorii: pe de o parte, o societate
rurală conservatoare și persistentă, pe de altă parte, o elită
receptivă la influențele externe.
Diversitate culturală

 Diversitatea se poate observa începând cu nivelul limbii: dintre

limbile neolatine, româna este cea mai colorată, cu elemente care
aparția spațiului oriental: slave, turcești, grecești;
 Cultura medievală a fost fixată pe modelul slavo-bizantin
(slavona a fost limba de cult, s-a folosit alfabetul chirilic);
 Ulterior, s-a trecut spre influența turco-fanariotă (fragilitate
statală, succesiune arbitrară la tron, ruralism);
Diversitate culturală

 Cultura și civilizația română descoperă Occidentul în etape diferite;

 Influențele apusene sunt vizibile încă din secolul al XVII-lea – lucrările
cronicarilor;
• Formați la școlile din Polonia, Ungaria, Italia, Costantinopol, Nicolae Milescu,
Grigore Ureche, Miron Cpostin, Constantin Cantacuzino, frații Greceanu,
Dimitrie Cantemir au promovat idei referitoare la apartenența românilor la
civilizația romană prin origine și limbă și la continuitatea românilor pe
teritoriul vechii Dacii;
• În aceeași linie se înscriu reprezentanții mișcării iluministe din Transilvania –
lupta pentru emanciparea Transilvaniei și promovarea ideilor iluministe.
Pașoptism și modernizare

 Contactele spirituale cu Occidentul de până în secolul al XIX-lea nu modifică

structura societății românești;
 Cultura română începe să se dezvolte abia în secolul al XIX-lea, prin
receptarea modelelor apusene și prin dorința de a construi o identitate
națională;
 Influențele occidentale se observă la nivelul structurilor sociale, economice,
culturale;
 Pe plan politic: instaurarea domniilor pământene, Regulamentele Organice,
Revoluția de la 1848, unirea Principatelor, reformele făcute de Al. I. Cuza
(organizarea armatei române, dezvoltarea școlilor sătești, introducerea
alfabetului latin, laicizarea culturii), Războiul pentru Independență.
Pașoptism și modernizare

 Perioada pașoptistă (1830-1860) este cea mai intensă în ceea ce privește

modernizarea;
 Scriitorii pașoptiști (proveniență din clasele de sus, școliți în Apus, mai ales în
Franța) – își pun amprenta – promotori ai renașterii naționale (prin mesajul
operelor lor și prin implicarea politică);
 Pașoptiștii încearcă o sincronizare cu Europa Occidentală;
 La început, această sincronizare este mimetică; vor „arde etapele” – peisajul
literar va fi eclectic: se asimilează simultan curentele literare – iluminism,
preromantism, romantism, clasicism, elemente de realism (Sorin Alexandrescu
- „paradoxul simultaneității”);
Pașoptism și modernizare

 Se înființează societăți culturale, apar ziare și reviste, se întemeiază teatrul

național, se înființează biblioteci, apar universități la Iași și București, se
înființează Societatea Academică Română;

 Literatura și artele se aliniază modelelor occidentale atât de mult încât M.

Kogălniceanu impune drept deziderate originalitatea și valoarea și critică
„dorul imitației” care omoară în noi „duhul național”.
Orient și Occident în perioada pașoptistă

 Formele hibride ale civilizației românești în perioada pașoptistă, contrastul între

elementul autohton și cel occidental sunt surprinse în studiile și operele literare ale
vremii;
 Schimbarea se observă și la nivelul vestimentației: elitele adoptă hainele occidentale –
pantalonul, fracul, jiletca sunt adevărate simboluri ale libertății, ale demnității,
progresului, independenței spirituale; straiele orientale ale boierilor sunt văzute deja ca
fiind obsolete;
 Promotoarele noii mode sunt femeile, care comandă rochii, evataie și pantofi din Viena,
Paris, Londra, Veneția;
 Povestirea „Balta Albă” – V. Alecsandri – 1847;
Întemeietorii României moderne

 Secolul al XIX-lea este cel în care s-a format România modernă;

 Neagu Djuvara: „Erau doar o mână de oameni, însă luptau ca mânați de o
credință nețărmuită în destinele țării lor. Au zvârlit, ca pe niște vechituri,
obiceiurile, instituțiile, până și vocabularul, impuse de o putere străină. Au
sorbit cu nesaț din izvoarele culturii apusene; au adoptat instituții noi, au înnoit
limba, au creat pe de-a-ntregul o literatură de valoare universală, au început, în
liniște, un proces democratic, într-un ritm nemaicunoscut de vreo altă țară din
Europa; au fixat, pentru generații, cu îndrăzneală și realism, marile obiective
politice ale neamului și au determinat Europa să țină seamă de ele. Ei au făcut
toate acestea. Au făcut chiar mai mult: au făurit România”.
Mircea Martin despre complexele literaturii
române
 Vol. G. Călinescu și „complexele” literaturii române – 1981

 Complexele:
• Complexul originii „umile” și al existenței periferice;
• Complexul discontinuității și al începutului continuu;
• Complexul ruralității (al perpetuării tradiției rurale);
• Complexul imitației;
• Complexul absenței capilor de serie;
• Complexul lipsei de audiență (circulația strict națională a limbii române).