Comentează poeziile următoare din perspectiva Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu.

trăsăturilor curentului modernism. O stea era pe ceruri. În cer era târziu.

Nu-mi presimți? – Lucian Blaga

Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

Nu-mi presimţi văpaia când în braţe

îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?

Nu-mi presimţi iubirea când privesc

cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?a

Între două nopți – T. Arghezi

Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.

Şi mi-am săpat odaia departe sub pământ.

Afară bătea ploaia. Afară era vînt.

Am aruncat pământul din groapă, pe

fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pământul până sus.

Cât lumea-i era piscul, şi-n pisc plângea
Isus.

Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise,

iată-l,
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl.

Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am

scoborât,
Şi în odaia goală din nou mi-a fost urât.