Fișa 2

Enigma Otiliei
de George Călinescu

Grupa 2
Citește cu atenție pasajele extrase din roman (Partea I). Acestea reprezintă scene din care
se deduc trăsături ale personajului. După lectură, răspunde la întrebări și completează textul
lacunar din partea a doua a fișei al cărui număr coincide cu numărul grupei din care faci parte.
Celelalte două texte lacunare vor fi completate cu ajutorul colegilor din celelalte grupe (Partea a
II-a).

Partea I
a) Camera Otiliei
„Felix privi în odaie. Încăperea era mai mult lungă decât lată și avea o fereastră care da în
geamlâc, acoperită cu o mare cortină de pluș maron. Câteva fotolii scunde și mici de pluș maron,
un scrin de nuc de modă veche, dar masiv, un dulap de haine din același lemn și foarte lat dădeau
odăii un aer bătrânesc dar elegant. Lucirea pereților atrase atenția lui Felix, care descoperi cu
mirare că odaia era tapetată cu o hârtie dungată și cu mici flori de miozotis. În schimb, patul era
nou și așa de scund, încât părea un divan. Două suluri moi de catifea se sprijineau la capete pe
speteze ornamentate cu împletituri de pai. În apropierea ferestrei se afla o masă de toaletă cu trei
oglinzi mobile și cu multe sertare. În fața ei se vedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la
toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-n ele se vedeau, ca niște
intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot
soiul de nimicuri de fată. Cutii de pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de
Colonia destupate erau aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță,
dovedind graba cu care Otilia le mânuia. Rochii, pălării zăceau pe fotolii, pantofi pe sub masă,
jurnale de modă franțuzești mai peste tot, amestecate cu note muzicale pentru piano-forte. Pe un
fotoliu se găsea un morman de cărți, cele mai multe nemțești, dar și romane franțuzești din
colecția Calmann Lévy, ilustrată și cartonată. Deasupra se vedeau Mademoiselle de la Seigliére
de Jules Sandeau, Indiana de G. Sand. În cameră mirosea pătrunzător a pudră și parfumuri. Felix
se lăsă pe marginea patului, neîndrăznind încă să profaneze cu somnul său acest ascunziș
feminin. Atunci văzu că patul era el însuși plin de tot felul de nimicuri, de perne de catifea cu
broderii aplicate, de păpuși de stofă, de rochii și jupoane zvârlite în grabă și că nu se zărea nici
umbră de plapumă ori de întocmire pentru dormit. Otilia uitase acest amănunt. Felix se întinse
puțin pe pat ...”
Răspunde, pe scurt, la următoarele întrebări:
1) Care e impresia ta despre camera Otiliei? Ce elemente îți atrag atenția?
 ......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
2) Care este tehnica folosită în descrierea camerei? De ce credeți ca a fost utilizată de către
narator? Arată camera ceva despre personalitatea locatarei? Dacă da, ce?
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
b) Comportamentul Otiliei după ce îi promite lui Felix că nu-l va mai vedea pe
Pascalopol
„De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta
la pian, nu mai ieșea în oraș, devenise nervoasă. Felix o găsi odată scormonind sertarele,
trăgându-le pe toate afară cu furie. Vorbea singură:
— N-am o mănușă ca lumea. Of, Doamne!
Vindecat de întâiul delir al dragostei, Felix putu gândi mai bine. Știa că Otiliei îi place
luxul, că era nefericită când n-avea un mărunțiș oarecare de modă, că ținea să se plimbe în
trăsură. (...) Ca să-și satisfacă gusturile, Otilia avea nevoie de bani. Ei bine, cine putea să-i dea?
Moș Costache? Acesta uita să dea bani și pentru coșniță. Lui, căruia îi datora în mod legal bani,
nu-i dăduse până acum niciodată. Începu să ghicească rolul lui Pascalopol. De bună seamă că
acesta întreținea larg pe Otilia și lăsa și pe moș Costache să ciugulească puțin.”
Răspunde, pe scurt, la întrebare:
1) Ce trăsătură/trăsături a/ale Otiliei sunt evidențiate în acest pasaj?
............................................................................................................................................................

c) Alergatul prin iarbă și urcatul pe stoguri de fân

c1) „— Îmi vine uneori să alerg, spuse ea lui Felix, care ședea în picioare, puțin cam încurcat de
rochia și nimicurile cărora le slujea de cuier, să zbor. Felix, adăugă ea confidențial, vrei să
fugim? Hai să fugim!
Și mai înainte ca tânărul să se dezmeticească, deschise ușa de perete și începu să alerge
prin curte. Felix o urmă cu pași mari, în vreme ce Marina, din ușa bucătăriei, care se vedea jos la
parter, mânuind o lingură mare, strigă nebăgată-n seamă de fată:
— Haida! A-nceput nebunia!
 Otilia o luase spre fundul curții, care era foarte adâncă și plină de pomi groși și stufoși.
Un mic grilaj, căzut pe alocuri, indica despărțirea dintre curtea din față și cea din dos. Nu era
nicăieri nici un strat, iarba creștea în neregulă. Un chioșc înalt de fier se vedea între copaci. Otilia
alergase într-acolo și ședea acum pe banca circulară din interiorul chioșcului, în jurul unei mese
de tablă vopsită. Felix sosi în sfârșit și el și depuse lucrurile pe masă. Otilia își ridicase sus
picioarele subțiri și goale, vârâte de-a dreptul în pantofi, îmbrățișându-le cu brațele, și-și scutura
râzând pletele, care-i căzuseră pe ochi.”

c2) „Otilia vru cu orice chip să se urce într-un pod cu fân, spre veselia sfioasă a țăranilor.
Nimerise scara tare, cu trepte de nuia groasă de alun, care se afla înăuntrul șopronului pentru
căruțe, și se urcă repede, invitând și pe ceilalți:
— Pascalopol, nu vii? Hai, te rog, vino!
Pascalopol se arătă însă puțin contrariat de această invitație și se scuză. Otilia apăruse în
fereastra podului și făcea de acolo semne de delicii.
— Felix, suie-te să vezi ce fân moale!
Otilia își ridicase rochia până la genunchi și înainta pe latura cea mai dulce a heleșteului,
îndemnând și pe Felix cu atâta insistență, încât acesta îi făcu pe plac și, descălțându-se, intră și el
în apă. Omul de lângă brișcă le semnala zâmbind locurile neprimejdioase.
— Când e cald tare, zise el, și nu e tulbure, apoi vine lumea și se scaldă.”

d) Inelul lui Pascalopol

„Otilia sărise acum de pe scaunul lui moș Costache pe acela al lui Pascalopol, pendulându-și și
aici piciorul. Această prezență avu efecte tonice asupra jucătorului, fiindcă începu să manevreze
cu mai multă vigoare. După câteva mutări repezi își retrase mâinile, notificând c-un râs sonor de
om gras:
— Încă o linie!
În vreme ce Aglae reîntocmea jocul, Pascalopol contempla pe Otilia. Aceasta îi potrivea
acul cu perlă din cravată, îi scutura ușor umerii, privindu-l cu o grațioasă maternitate, mereu
atârnată pe marginea scaunului. Deodată, privind spre mâinile albe și încărcate de inele ale lui
Pascalopol, se entuziasmă:
— Vai, ce inel frumos! Nu l-am mai văzut.
Inelul în chestiune era petrecut pe degetul mic al mâinii stângi, cam spre vârful lui, deși
degetul era destul de fin. S-ar fi părut că bijuteria nu era pe măsura proprietarului și era pusă
acolo numai spre păstrare. Era un inel simplu, însă un foarte frumos safir încadrat într-un număr
de mici perle, ca un miez de floare între corole, și apoi elegant strâns în câteva foi de aur.
Pascalopol îl scoase cu o grabă extraordinară și-l întinse Otiliei, rugând-o cu toată afecțiunea
teatrală pe care un om matur e în stare s-o pună în glas:
— Te rog să-l iei!”
Răspunde, pe scurt, la următoarele întrebări:
1) Ce face Otilia în cele patru fragmente?
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................
2) Ce arată acțiunile ei despre ea? Cum ai numi un astfel de comportament?
............................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................

Partea a II-a
După ce ați răspuns la întrebări, completați textul următor (numărul textului care trebuie
completat coincide cu numărul grupei din care faceți parte):
1) O trăsătură a Otiliei este .................................... sa. Această trăsătură se observă încă din
incipitul romanului. Sosit la casa tutorelui și unchiului său, Felix este surprins de apariția
acestuia și de replica sa celebră „.................................................”.
Tânărul este salvat de verișoara Otilia, care apare în capul scărilor și îi confirmă identitatea față
de zgârcitul Costache, luându-l în casă. Felix este luat prin surprindere de tânăra fată, a
cărei ................................. fizică îl impresionează, și de primirea călduroasă pe care i-o face. Fata
îl primește cu ...................................... și îl i-a de braț ca să-l ducă în interiorul casei, în camera în
care toate personajele romanului erau strânse la un joc de cărți. Aici îl prezintă celor prezenți
(clanul Tulea și Pascalopol), inițiindu-l în complicatele legături familiale. Aceeași trăsătură
reiese și din gestul ei de a-i ceda, în aceeași seară, ..................... Conștientă că nici măcar o
cameră din casă nu este potrivită pentru a primi un oaspete, ea preferă să renunțe la confortul
propriu pentru a-l face pe orfanul Felix să se simtă în siguranță. Scena în care cedează pianul
Auricăi arată aceeași trăsătură. Otilia moștenise pianul de la .................. sa. Când familia Tulea a
pus stăpânire pe casa și averea zgârcitului Costache, Aurica și-a dorit foarte mult pianul Otiliei,
motivând că o fată nu se poate mărita dacă nu are acest instrument muzical. Surprinzător este că
ea nici nu știa să ...................... . La început, Otilia dorea să păstreze instrumentul, dar, în cele din
urmă, ..................................... .
2) O altă trăsătură e Otiliei este .......................... . Camera fetei este plină de obiecte specific
feminine: ...........................................................................................................................................
............... . Dezordinea din cameră, indicată
de .......................................................................................................................................................
...., sugerează firea .................................... a Otiliei. Cochetăria ei reiese și din faptul că își dorea
să aibă toate mărunțișurile la modă, că îi plăceau drumurile făcute cu .................., pentru care
plătea Pascalopol, cel care o iubea cu un amestec de dragoste virilă și paternă. De asemenea,
personajul este caracterizat și de firea ............................. și ........................ . Acest lucru este
subliniat în scena în care Otilia aleargă desculță prin iarbă. Într-o zi, pe când se afla în compania
lui Felix, într-un impuls de moment, îi comunică acestuia că își dorește să alerge. Fără să îi dea
acestuia timp să răspundă, trântește ușa de perete și începe să alerge prin curtea casei spre un
chioșc vechi. Când o ajunge din urmă, Felix observă că nu mai are ciorapi și papuci, ceea ce
înseamnă că alergase desculță prin iarbă, exact ca un copil răsfățat. Aceeași trăsătură se
desprinde și din scena în care se află în vizită la moșia lui Pascalopol. Ea se urcă
în .......................... pentru a se așeza pe ............................ și îi invită pe Pascalopol și pe Felix să
se scalde în apele unui ........................, în vreme ce ........................, zâmbind, le semnalează
locurile ....................................... . Firea ei jucăușă, agreabilă și capricioasă iese la iveală și atunci
când se așază pe genunchii lui ......................., stârnind uimirea și gelozia lui Felix. De exemplu,
în prima seară petrecută în casa tutorelui său, tânărul student observă cum Otilia se pune în poala
moșierului, îi așază cu nonșalanță ......................................................... și îi observă pe
deget .................................... . Copilăroasă și cochetă în același timp, îi ia inelul și îl probează,
pentru ca mai apoi să îl accepte drept cadou.
3) Fără îndoială, Otilia Mărculescu este ..........................., capabilă să judece bine situația în care
se află. Ea este conștientă de faptul că, în cazul în care ................................. ar muri, ar ajunge pe
drumuri. Orfana, deși e conștientă că bătrânul avar o iubește nespus, știe că nu a înfiat-o legal și
că nu îi oferă toate lucrurile de care are nevoie, acest rol fiind substituit, discret, de către
Pascalopol. Otilia se îndrăgostește de Felix, dar știe că o legătură dintre ei ar
fi ............................... . Faptul că îl iubește și se știe iubită o împinge să stea cât mai mult timp cu
el, de aceea serile și le petrece, leal, în camera lui. În cursul acestor vizite, cu un amestec
năucitor de inocență și maturitate, îi explică acestuia că ține nespus la el, dar o legătură între ei ar
fi inoportună din mai multe motive: ................... (legăturile cu persoane de aceeași ..................
nu au durabilitate, bărbații plictisindu-se repede), sărăcia (în care ar trăi dacă ar fugi împreună),
piedica pusă în fața .................... strălucite (Felix trebuia să devină un medic celebru) și, nu în
ultimul rând, personalitatea și dorințele ei (ea este o fire de artistă, aventuroasă, care își dorește
libertate absolută și securitate financiară).
Pentru orfanul îndrăgostit, Otilia este un mister: îl atrage și îl respinge, îl face să fie gelos
pe moșier și apoi îi spune că îl iubește, trece rapid de la o stare la alta, e o ființă dificilă. Scena de
dinaintea plecării cu Pascalopol este esențială pentru înțelegerea eroinei. Deși o tânără în
formare, ea gândește matur. Otilia își dă mai bine seama de diferențele dintre ei și îi oferă
bărbatului pe care îl iubea singurele lucruri pe care i le putea oferi: compania ei și comunicarea
hotărârii pe care a luat-o. Biletul pe care îl primește Felix de la Otilia după ce ea fuge din țară cu
Pascalopol („Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită
pentru marele lui viitor. Otilia“) cufundă personajul și mai mult în mister. În epilog, câțiva ani
mai târziu, Felix se întâlnește în .............. cu ....................................... . Acesta îi dezvăluie
că .......................................................................................................................................................
............................. și îi spune că pentru el a fost tot o enigmă. În ................................ pe care i-o
arată moșierul, Felix găsește o femeie frumoasă, dar nu mai vede tânăra de altădată. Ea este o
enigmă pentru ambii bărbați. Niciunul nu o cunoaște îndeajuns. Jocul atracției și al respingerii le
conferă sentimentul nesiguranței, neștiind dacă îi iubește cu adevărat sau doar îi amăgește.