Fișa 2

Enigma Otiliei
de George Călinescu

Grupa 3
Citește cu atenție pasajele extrase din roman (Partea I). Acestea reprezintă scene din care se deduc
trăsături ale personajului. După lectură, răspunde la întrebări și completează textul lacunar din partea a doua a
fișei al cărui număr coincide cu numărul grupei din care faci parte. Celelalte două texte lacunare vor fi
completate cu ajutorul colegilor din celelalte grupe (Partea a II-a).

Partea I
a) Serile petrecute împreună și discuțiile
„În întredeschizătură, Otilia apăru în cămașă lungă de noapte, tremurând de frig. Părul avea o desfoiere de
înger, părea, cu picioarele ei subțiri și cămașa largă, îngerul vestitor. Scoase pe ușă numai o mână și mângâie
ușor pe Felix.
— Fii cuminte, Felix, ce mi-ai promis? Poate să ne-audă cineva.
— Te iubesc! se tângui Felix și-i sărută mâna.
— Te iubesc și eu, ți-am spus, dar ăsta nu-i un motiv să faci prostii.
Felix împinse ușa mai tare, și Otilia, înfrigurată, nemaiputând păstra poziția, fugi în pat, unde se așeză
turcește, îmbrățișându-și genunchii și tremurând dinadins, ca să se încălzească. Felix îngenunche la marginea
patului și-și așeză capul lângă poalele ei.
— Te iubesc!
— Știu asta, răspunse fata, trecându-și ușor degetele prin părul lui. Cine iubește își ascunde sentimentele, nu
face rău celuilalt. Tu vrei să-mi faci rău?
— Să ne căsătorim, Otilia, urmă Felix ideea lui, să plecăm de aici. Avem cu ce trăi. Voi munci.
— Oh, ce nebun ești, Felix. Dar nu ești încă major. Și-apoi... tu ai o carieră grea de făcut, trebuie să fii liber,
mâine am să-ți fiu o piedică.
— Niciodată.
— Nu e bine ca cei doi soți să aibă aceeași vârstă, urmă Otilia foarte serioasă, bărbații se plictisesc repede.
— Otilia, tu nu mă iubești.
— Ba da, ba da, Felix. Tocmai fiindcă te iubesc. Am visat pentru tine glorie, avere, îți căutam cu gândul mai
târziu o fată drăguță, blândă. Nu m-am gândit că mă vei iubi pe mine, eu sunt o zăpăcită, nu știu ce vreau, eu
sunt pentru oamenii blazați, care au nevoie de râsetele tinereții, ca Pascalopol.
Felix se simți vexat.
— Îl iubești pe Pascalopol, el e bogat, firește.
 Otilia răspunse fără maliție, visătoare, continuând să-l mângâie:
— O, nu, bietul Pascalopol e și el un fel de victimă a mea, cum ar zice tanti Aglae. Un biet om singur, care
simte nevoia unui glas prietenos. Nici nu știu dacă nu se-nșală. Eu cred că mai degrabă ar voi să fiu fata lui. Nu-
ți ascund că mi-e drag, în anume înțeles, îmi trebuie; în sfârșit, nu e ce crezi. Voi toți, bărbații, sunteți, bătrâni și
tineri, niște copii.
Complexitatea sentimentelor care umflau pieptul lui Felix, fericirea, nesiguranța căutau o descărcare.
Începuse să-i curgă lacrimi pe obraji.
— Otilia, nu se poate, nu se poate fără tine. Te aștept cât vrei tu, voi tăcea, voi face tot ce-mi spui tu, te
voi apăra, dar lasă-mă să te iubesc.
Felix se ridicase și încercase să îmbrățișeze pe Otilia. Aceasta, sprintenă de obicei și ironică, pierduse
orice îndrăzneală. Ochii i se catifelase, buzele îi tremurau și primea timidele sărutări ale lui Felix, pe tâmplă, cu
un aer supus, pierdut, răspunzând automat cu câte o delicată sărutare, abia schițată, pe obraz.
— Vom tăcea, delira Felix, dar ne vom socoti logodiți și, când vom fi liberi, ne vom căsători. Voi deveni mare,
bogat, pentru tine, și tu vei urma Conservatorul.
Otilia oftă.
— Ce visuri frumoase îmi spui! Nu prea cred în astrul meu. Aș dori din toată inima să fii fericit... cu mine.
Stătură așa pe pat câteva ore, vorbind de toate, sărind prin asociațiune de la un plan de viitor la impresiuni
despre cunoscuți, uitară aproape cum se aflau acolo și se treziră în cântecul cocoșului.”
După ce ai citit pasajul, răspunde, pe scurt, la întrebări:
1) De ce credeți că Otilia vine noaptea în camera lui Felix?
...................................................................................................................................................................................
2) Care este subiectul discuției dintre cei doi?
...................................................................................................................................................................................
3) Ce îi spune Otilia lui Felix? Care sunt argumentele ei împotriva unei relații?
....................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................

b) Ce îi spune Otilia lui Felix despre Pascalopol

„— Te temi degeaba de Pascalopol, pot să zic chiar că ești ingrat. Pascalopol a pus totdeauna o vorbă bună
pentru tine și, fără el, poate că nu te aflai aici. Vei vedea tu mai târziu. El este un om delicat, care ne poate fi de
folos unor orfani, în definitiv, ca noi. Pe cine avem noi? Pe papa numai. Papa e bătrân, ascultă de tanti Aglae.
Nu m-aș mira, deși țiu la el, să mă lase pe drumuri. Nu sunt așa de orbită să nu-mi dau seama ce pot aștepta și ce
nu de la papa. Tu ești încă sub tutelă și n-ai pe nimeni mai de aproape încă vreun an. Papa poate să fie înșelat,
să-ți încurce treburile, a început să fie cam zăpăcit. Nu te mira când îți spun că Pascalopol, asa, fără să te
cunoască (spunea numai că ți-a cunoscut părinții), s-a interesat de tine, l-a ținut din scurt pe papa, care are o
stimă grozavă pentru el. (...) Doamne, dacă mâine ar muri bietul papa, Aglae m-ar zvârli în stradă.”
După ce ai citit pasajul, răspunde, pe scurt, la întrebare:
1) Otilia își analizează situația bine situația. Ce intuiește ea despre viitorul ei? Cum îl vede pe Pascalopol?
...................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................

c) Plecarea Otiliei și noaptea de dinainte

„Cu sentimentul unui lucru neașteptat, Felix suflă pe deasupra sticlei. Ușa se deschise și se-nchise la loc,
și în slaba lumină aruncată de flacăra din sobă tânărul zări pe Otilia, cu picioarele goale, în cămașa ei lungă de
noapte. Părea o păpușă mărită. Toată convorbirea se urmă mai în șoaptă.
— Dragă Felix, m-am gândit foarte bine, bine de tot. În interesul meu și al tău, acum nu ne putem căsători.
Dezolarea lui Felix se simți în întuneric, în destinderea mușchilor. Otilia îl strânse tare de gât, apropiindu-se de
el.
— Nu ne putem căsători acum, am zis, dar mai pe urmă, da. Ca să-ți dau o dovadă că te iubesc, am venit la tine.
Putem fi bărbat și soție și fără binecuvântarea lui popa Țuică.
Felix o luă în brațe (era foarte ușoară), o înăbuși în sărutări, primite fără împotrivire, apoi se așeză pe
fotoliu, cu fața la pieptul ei:
— Otilia, șopti el, solemn, m-am încredințat. Ceea ce faci tu acum, numai o fată cu suflet fin putea să facă.
Iartă-mă că am pus la îndoială dragostea ta și bunele tale intenții. Nu, nu trebuie să mă lași tu să fiu nedelicat.
De acum încolo cred că vei fi odată soția mea și te voi aștepta oricând.
Otilia îl sărută o dată, apăsat, apoi sări în picioare.
— Știi ce? Vreau cel puțin, dacă tu ești atât de leal, să dorm noaptea asta la tine. Să văd cum e în patul unui
băiat.
Se aruncă în patul lui Felix, ghemuindu-și picioarele subțiri în poalele cămășii, și tânărul o înveli bine și
apoi merse el însuși și se-ntinse pe o canapea mică, lângă sobă.
— Otilia, șopti el, în chip de „noapte bună“, sunt foarte fericit. Noaptea asta e solemnă în existența mea.
Dimineața Felix se sculă sprinten și privi spre pat. Plapuma forma un cuib gol. Tânărul își închipui că
Otilia a trecut în camera ei, se spălă repede pe față, cântând, se pieptănă și ieși în geamlâc, să bată la ușa fetei.
— Otilio, Otilio?
Nu răspunse nimeni. Trase clanța și văzu că ușa se deschide. Înăuntru nu era nimeni, odaia aproape
goală, geamantanele lipseau. Felix alergă ca un nebun pe scări, căută prin toate odăile și o descoperi pe Marina
în bucătărie:
— Unde e domnișoara Otilia?
— Păi, nu știi? A plecat din zori, cu trăsura, cu geamantane cu tot. S-a dus unde-o fi urma ei.
 Acolo află că moșierul era plecat la Paris cu „domnișoara“. Peste două săptămâni primi o carte poștală
ilustrată cu aceste rânduri: „Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită
pentru marele lui viitor. Otilia“ De atunci Felix n-o mai văzu niciodată pe Otilia.”

c) Epilog, întâlnirea din tren

„Pe Pascalopol, Felix îl întâlni, o dată, în tren, în drum spre Constanța. Era bătrân de tot, uscat la față,
dar tot elegant, și aproape nu mai semăna cu cel de altădată. Fălcile îi tremurau când vorbea. Fu Pascalopol
acela care recunoscu pe Felix.
— Mă mai cunoști? Eu sunt Pascalopol!
După câteva vorbe banale, moșierul scoase din buzunar o fotografie care înfățișa o doamnă foarte
picantă, gen actriță intreținută, și un bărbat exotic, cu floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires.
— Nu știi cine e? întrebă Pascalopol pe nedumeritul Felix. Otilia!
Speriat, Felix se mai uită o dată. Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata
nebunatică. Un aer de platitudine feminină stingea totul. Avusese dreptate fata: „Noi nu trăim decât cinci-șase
ani!“
— Și... și de ce v-ați despărțit?
— O! pentru nimic. Eram prea bătrân, vedeam că se plictisește, era o chestiune de umanitate s-o las să-și
petreacă liberă anii cei mai frumoși. S-a căsătorit bine și-mi scrie, uneori. Pe dumneata te-a iubit foarte mult și
mi-a spus chiar că, dacă ar ști că suferi, nu s-ar da înapoi de a mă înșela cu dumneata. Mi-a spus aceasta... dar n-
a făcut-o. A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă.
Felix se închise în biroul lui și scoase vechea fotografie pe care i-o dăduse Otilia. Ce deosebire! Unde
era Otilia de altădată? Nu numai Otilia era o enigmă, ci și destinul însuși.

Partea a II-a
După ce ați răspuns la întrebări, completați textul următor (numărul textului care trebuie completat coincide
cu numărul grupei din care faceți parte):
1) O trăsătură a Otiliei este .................................... sa. Această trăsătură se observă încă din incipitul romanului.
Sosit la casa tutorelui și unchiului său, Felix este surprins de apariția acestuia și de replica sa celebră
„.................................................”. Tânărul este salvat de verișoara Otilia, care apare în capul scărilor și îi
confirmă identitatea față de zgârcitul Costache, luându-l în casă. Felix este luat prin surprindere de tânăra fată, a
cărei ................................. fizică îl impresionează, și de primirea călduroasă pe care i-o face. Fata îl primește
cu ...................................... și îl i-a de braț ca să-l ducă în interiorul casei, în camera în care toate personajele
romanului erau strânse la un joc de cărți. Aici îl prezintă celor prezenți (clanul Tulea și Pascalopol), inițiindu-l
în complicatele legături familiale. Aceeași trăsătură reiese și din gestul ei de a-i ceda, în aceeași
seară, ..................... Conștientă că nici măcar o cameră din casă nu este potrivită pentru a primi un oaspete, ea
preferă să renunțe la confortul propriu pentru a-l face pe orfanul Felix să se simtă în siguranță. Scena în care
cedează pianul Auricăi arată aceeași trăsătură. Otilia moștenise pianul de la .................. sa. Când familia Tulea a
pus stăpânire pe casa și averea zgârcitului Costache, Aurica și-a dorit foarte mult pianul Otiliei, motivând că o
fată nu se poate mărita dacă nu are acest instrument muzical. Surprinzător este că ea nici nu știa
să ...................... . La început, Otilia dorea să păstreze instrumentul, dar, în cele din
urmă, ..................................... .
2) O altă trăsătură e Otiliei este .......................... . Camera fetei este plină de obiecte specific
feminine: .......................................................................................................................................................... .
Dezordinea din cameră, indicată
de ..........................................................................................................................................................., sugerează
firea .................................... a Otiliei. Cochetăria ei reiese și din faptul că își dorea să aibă toate mărunțișurile la
modă, că îi plăceau drumurile făcute cu .................., pentru care plătea Pascalopol, cel care o iubea cu un
amestec de dragoste virilă și paternă. De asemenea, personajul este caracterizat și de firea .............................
și ........................ . Acest lucru este subliniat în scena în care Otilia aleargă desculță prin iarbă. Într-o zi, pe când
se afla în compania lui Felix, într-un impuls de moment, îi comunică acestuia că își dorește să alerge. Fără să îi
dea acestuia timp să răspundă, trântește ușa de perete și începe să alerge prin curtea casei spre un chioșc vechi.
Când o ajunge din urmă, Felix observă că nu mai are ciorapi și papuci, ceea ce înseamnă că alergase desculță
prin iarbă, exact ca un copil răsfățat. Aceeași trăsătură se desprinde și din scena în care se află în vizită la moșia
lui Pascalopol. Ea se urcă în .......................... pentru a se așeza pe ............................ și îi invită pe Pascalopol și
pe Felix să se scalde în apele unui ........................, în vreme ce ........................, zâmbind, le semnalează
locurile ....................................... . Firea ei jucăușă, agreabilă și capricioasă iese la iveală și atunci când se așază
pe genunchii lui ......................., stârnind uimirea și gelozia lui Felix. De exemplu, în prima seară petrecută în
casa tutorelui său, tânărul student observă cum Otilia se pune în poala moșierului, îi așază cu
nonșalanță ......................................................... și îi observă pe deget .................................... . Copilăroasă și
cochetă în același timp, îi ia inelul și îl probează, pentru ca mai apoi să îl accepte drept cadou.
3) Fără îndoială, Otilia Mărculescu este ..........................., capabilă să judece bine situația în care se află. Ea este
conștientă de faptul că, în cazul în care ................................. ar muri, ar ajunge pe drumuri. Orfana, deși e
conștientă că bătrânul avar o iubește nespus, știe că nu a înfiat-o legal și că nu îi oferă toate lucrurile de care are
nevoie, acest rol fiind substituit, discret, de către Pascalopol. Otilia se îndrăgostește de Felix, dar știe că o
legătură dintre ei ar fi ............................... . Faptul că îl iubește și se știe iubită o împinge să stea cât mai mult
timp cu el, de aceea serile și le petrece, leal, în camera lui. În cursul acestor vizite, cu un amestec năucitor de
inocență și maturitate, îi explică acestuia că ține nespus la el, dar o legătură între ei ar fi inoportună din mai
multe motive: ................... (legăturile cu persoane de aceeași .................. nu au durabilitate, bărbații plictisindu-
se repede), sărăcia (în care ar trăi dacă ar fugi împreună), piedica pusă în fața .................... strălucite (Felix
trebuia să devină un medic celebru) și, nu în ultimul rând, personalitatea și dorințele ei (ea este o fire de artistă,
aventuroasă, care își dorește libertate absolută și securitate financiară).
Pentru orfanul îndrăgostit, Otilia este un mister: îl atrage și îl respinge, îl face să fie gelos pe moșier și
apoi îi spune că îl iubește, trece rapid de la o stare la alta, e o ființă dificilă. Scena de dinaintea plecării cu
Pascalopol este esențială pentru înțelegerea eroinei. Deși o tânără în formare, ea gândește matur. Otilia își dă
mai bine seama de diferențele dintre ei și îi oferă bărbatului pe care îl iubea singurele lucruri pe care i le putea
oferi: compania ei și comunicarea hotărârii pe care a luat-o. Biletul pe care îl primește Felix de la Otilia după ce
ea fuge din țară cu Pascalopol („Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste
nepotrivită pentru marele lui viitor. Otilia“) cufundă personajul și mai mult în mister. În epilog, câțiva ani mai
târziu, Felix se întâlnește în .............. cu ....................................... . Acesta îi dezvăluie
că ...............................................................................................................................................................................
..... și îi spune că pentru el a fost tot o enigmă. În ................................ pe care i-o arată moșierul, Felix găsește o
femeie frumoasă, dar nu mai vede tânăra de altădată. Ea este o enigmă pentru ambii bărbați. Niciunul nu o
cunoaște îndeajuns. Jocul atracției și al respingerii le conferă sentimentul nesiguranței, neștiind dacă îi iubește
cu adevărat sau doar îi amăgește.