Schema tablei

Caracterizarea personajului feminin

Tehnica pluripespectivismului- tehnica oglinzilor paralele- modul în care un personaj este văzut de alte personaje
- Oglindirea prin intermediul altor personaje
- OTILIA

Pascalopol o
Felix o
consideră…
consideră……

OTILIA

Moș Costache
o consideră….
Aglae o
consideră….

Stănică o
consideră…
 GRUPA 1
Otilia văzută prin ochii lui Felix.

”La Felix, căruia orice iluzie la faptul că era orfan ii era supărătoare ca o umilire nedreaptă, i se păru curioasă insinuația domnioarei cu
bărbie ascuțită.
-La unchiul Costache sunt ca acasă, și domnișoara Otilia mi-este …ca o soră.”

”-Sunt intâia cucerire, comenta Otilia. Pe când a doua?

-Nu râde, Otilia, esti întâia si cea din urmă. Nu-mi mai place nicio fată sunt la universitate de o ursuzenie extraordinară. Nici eu nu stiu
cum te iubesc, ca pe o logodincă , ca pe o mamă aș zice, dacă n-ai fi mai tânără decât mine.Te iubesc!Te iubesc!”

”-Otilia e o fată admirabilă, o fată superioară ,spuse Felix, căpătând incredere si bucuros în fundul sufletului de a vorbi cu cineva
despre problema care-l chinuia îndeosebi. E fată admirabilă, pe care n-o înțeleg.”

”-Tot ce spuneți este interesant ,în general. In cazul special al iubirii paterne am oarecare indoieli. Iubirea dintre un tata si copii se
bizuie întâi de toate pe instinct pe legătura de sânge. Fără îndoială ca un om în vârstă e capabil de iubire dezinteresată pentru o fată ,
dar se poate să cadă şi în cursa , cum as cădea eu, crezand că iubesc ca o soră o fată , care nu mi e rudă.”

”Otilia- zise Felix- Poate n-ar fi momentul sa-ti spun acum asta, dar in ce chip sa-ti arăt devotamentul meu fără să te jignesc? Vreau
să-ți fiu un logodnic, iar daca nu vrei, numai un frate.”
 GRUPA 2
Otilia văzută prin ochii Auricăi și Aglaei

Aurica

”Aurica boți putin buzele și, după oarecare trecere de timp, spuse blând , lăsând să se înțeleagă numeroase laturi grave:
-N-ar fi rea Otilia, dacă n-ar fi falșă.Cel puțin întrucât mă privește.”

”-E adevărat că Pascalopol, a părăsit-o pe Otilia?

-Nu știu nimic, zise mahmur Felix.
- Am aflat, eu!stărui cu o rea satisfacție Aurica. Nici nu se putea altfel. Un om distins ca Pascalopol trebuia să vadă în sfârșit că nu e
nimic interesant într-o dezmățată ca Otilia. Să bagi de seamă sa nu cazi dumneata în cursă.V-am văzut cam intimi.”

Aglae

” -Nu-mi explic insinuă ea cum poți dumneata , un tânăr așa de distins și de familie bună să ieși pe stradă cu o destrăbălată ca Otilia.
-Otilia e foarte cuminte!protestă Felix.
-Nu știi dumneata toate, se încăpățână ea.O vede o lume întreagă hârjonindu-se cu fel de fel de tineri. Dac-ar ști Pascalopol, care
moare după ea!
-Otilia urmează Conservatorul și are , se-nțelege ,colegi cu care stă de vorbă. Nu e nimic extraordinar în asta.”
 Grupa 3
Otilia văzută prin ochii lui Stănică și ai lui Waissman

Stanică Rațiu

”-Domnișoara Otilia – continuă Stanică Rațiu- este o fată foarte simpatică, dar știți , educația ei a fost fatalmente neglijată. Moș
Costache e un om bătrân , nu poate s-o supravegheze, n-are interes, în definitiv.”

”-Deșteapta fată !comenta Stanică știrea când o află. Știu ca se descurcă-n viată.

Dumneata numești desteptăciune – zise Aurica- să pleci făra ruşine cu un bărbat în străinătate ?
-Da !decretă Stănică. Numesc desteaptă o femeie care sucește capul bărbaţilor. Ăsta e rostul femeii.”

Weissman

”Orice femeie care iubește un bărbat fuge de el ca să rămână în amintirea lui ca o apariție luminoasă. Domnișoara Otilia trebuie să fie
o fată inteligentă . După câte mi-ai spus înțeleg că te iubește.”
 Grupa 4

Otilia văzută prin ochii lui Pascalopol și ai lui Moș Costache

”-Apropo domnișoara Otilia – strigă Pascalopol- ce faci cu conservatorul ?

-Frumoase cămăși ai, răspunde Otilia , între două măsuri.
-Domnișoara Otilia – mărturisi Pascalopol lui Felix- e o mare ștrengăriță.”

”O cunosc pe Otilia de când eram mică, si pot spune că a crescut sub ochii mei. Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea sa-mi fac
femeia cum vreau eu, eu aș fi făcut-o ca pe domnișoara Otilia. Eu nu i-am cerut niciodata nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat să
disting ce e patern și ce e viril în dragostea mea. Am nevoie de Otilia, e micul meu vițiu sentimental.”

”Eu pe Otilia , vorbesc sincer o iubesc, si poate nu m-aș da înapoi de la imprudența de a o lua de nevastă.”

”O !pentru nimic. Eram prea bătrân, vedeam că se plictisește . Era o chestiune de umanitate s-o las să-și petreacă liberă anii cei mai
frumoși.S- a căsatorit bine si-mi scrie uneori. Pe dumneata te-a iubit foarte mult si mi a spus chiar că daca ar ști că suferi, nu s-ar da
înapoi de a mă inșela cu dumneata. Mi-a spus aceasta…dar n-a făcut-o. A fost o fată delicioasă , dar ciudată. Pentru mine o enigmă.”

Moș Costache

”Cine nu se poa-poarta bine cu fe-fetita mea n-are ce căuta aici! Si râse mulțumit până în măselele din fund , către Otilia care sări pe
genunchiul lui și-l încorona cu brațele !”

”Moș Costache fără să se supere de blânda morala a lui Pascalopol aproba mereu cu capul și în cele din urmă făcu cu ochiul
misterios :
-Am eu planurile mele, cu Otilica mea !”