Enigma Otiliei

-caracterizare-

Otilia este personajul principal al romanului, un personaj atipic, fiind un caracter in formare,
oferind mai multe chipuri, in functie de cei care o recepteaza si-i interpreteaza gesturile, atitudinea
si comportamentul.
Putem, asadar, din perspectiva mai multor tipuri de caracterizare (directa,indirecta,
autocaracterizare) sa-i surprindem trasaturile caracteristice.
Autorul o descrie ca fiind o tanara ce “amesteca o seriozitate rece, blazata cu cele mai
teribile copilarii”.Prin elemente ale pluriperspectivismului, aceasta 'enigma' se dezvaluie intr-un fel
cititorului, prin parerile exprimate de ceilalti actanti din roman la adresa personajului eponim, ceea
ce-l face un personaj controversat.
Din informatiile extrase se poate face o caracterizare destul de complexa a Otiliei.Dupa cum
am spus la inceput, Otilia este un caracter in formare, evoluand treptat pe parcurs.

Caracterizare indirecta:
-talentata , studenta la Conservator , ii placea sa “cante nebuneste la pian”. Canta “zguduitor
si delicat, intr-un tumul de pasiuni, stapanite si justificate”, reflectand prin acest talent o parte din
felul ei de-a fi.
-printr-un procedeu al balzacianismului putem sa o caracterizam pe Otilia din perspectiva
mediului in care traieste.
>Camera acesteia devine un element important din care putem sustrage unele
informatii referitoare la stilul de viata al fetei. Camera otilie “mirosea patrunzator a pudra si
parfumuri” => fire sofisticata, eleganta, cocheta, vrand tot timpul sa fie in pas cu moda.
>”Un pantof era in pat, pe o carte deschisa. […] Covorul era semanat cu note
muzicale, rasfirate nebuneste. […] In cutia in care trebuia sa caute degetarul, erau aruncate laolalta
ace, batiste subtiri, carti de vizita, bucati de ciocolata muscate cu dintii.[...] rochii si jupoane zvarlite
in graba.” => camera Otiliei era intr-o dezordine totala, haine aruncate in toate partile, “sertarele
[…] erau trase afara in felurite grade” denota o persoana dezordonata, cu o viata agitata. O persoana
care nu este in stare sa-si organizeze bine timpul, facand lucrurile in graba, superficiala, dupa cum
ea insasi se caracterizeaza.
-fire copilaroasa, caracterizata prin iesiri nebunesti, puerile, in ciuda varstei de 18-19 ani pe
care o avea, ca dovada afirmatiile si gesturile pe care le facea in anumite momente: “Imi vine uneori
sa alerg, sa zbor.” sau “As vrea sa merg cu picioarele goale prin iarba!” - momente in care incepea
sa alerge prin curte, intr-unul din cazuri luandu-l prin surprindere pana si pe Felix, care este nevoit
sa ia parte la jocul acesteia.
*1 -isi infaptuieste o prolepsa a viitorului propriei vieti prin metoda cititului in palma,
dezvaluindu-i lui Felix amuzantul fapt, dupa parerea ei, cum ca ar fi capabila de o dragoste
profunda: “Am linia inimii neteda, asta inseamna ca sunt o fata de inima, capabila de dragoste
profunda (ce nostim!).” => superstitioasa
-este obisnuita sa I se faca toate poftele, fiind ajutata din toate partile, ca dovada,
nelipsindu-i nimic material. Este intretinuta in special de Pascalopol, insa si de mos Costache.
-Otilia recunoaste ca nu este in stare sa-si hotarasca lucrurile dinainte, fapt care accentueaza
proasta organizare a propriei sale vieti. “Nu promit nimic, privesc viata care se desfasoara.”

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
*(si autocaracterizare)
Caracterizare directa:
Caracterizarea directa se desprinde mai mult din tehnica pluriperspectivismului, Otilia fiind
caracterizata in special de catre ea insasi, sau de catre celelalte personaje, insa portretul fizic
intocmit de autor se rezuma doar la cateva notiuni generale, lasand ca restul caracteristicilor sa fie
enumerate de ceilalti actanti, sau desprinzandu-se indirect din felul ei de-a fi, din felul cum se
comporta, cum vorbeste, cum isi manifesta gesturile fata de cei din jur.
Dupa cum spuneam, caracterizarea directa facuta de autor se rezuma doar la cateva notiuni
generale atribuite personajului eponim: ““Faţa maslinie, nas mic, ochi albastri” , “cu o stapanire
desavarsita de femeie.” , “un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri.
Fată subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larca pe poale, dar stransa tare la mijloc is cu o mare
colereta de dantela pe umeri.”
Autorul accentueaza mai mult pe tehnica reflectarii poliedrice (pluriperspectivism).
Parerile referitoare la Otilia sunt inpartite in functie de scopul si interesele fiecarui personaj,
de ce vrea fiecare sa obtina de pe urma acesteia.
Sa incepem, asadar, prin felul in care actantul principal, eponim, al romanului se
autocaracterizeaza.
Din punctul sau de vedere, Otilia este o fata cu “un temperament nefericit”. Se plictiseste
repede, suferind cand este contrariata. Se observa ca “o zapacita”, o fata “pentru oamenii blazati,
care au nevoie de rasetele tineretii, ca Pascalopol.”
Este o fire capricioasa, dupa cum recunoaste ea insasi, vrea sa aiba parte de libertate, sa nu
fie presata de ceilalti, ca dovada gesturile sponate pe care le face, in special iesirile cu Pascalopol,
ca de exemplu, aceasta dorinta de libertate ducand-o pana la Paris. Desi isi doreste sa fie
independenta si sa aiba parte de libertate, recunoaste ca simte nevoia unei ocrotiri.
Tine la familia ei si la cei dragi din jurul ei, in special la “papa”, nu-i pasa de diferenta
numelui in cazul adoptiei, supand ca-l va iubi pe tatal ei vitrec indiferent de cum va proceda in
aceasta situatie.
Raportata la celelalte personaje, opiniile se schimba putin, nascandu-se conflicte exterioare
intre ea si o parte ceilalti actanti participanti la actiune.
In opinia Aglaei, care umbla, la fel ca restul claunui Tulea, dupa averea lui mos Costache,
Otilia este “o zanatica …. o zapacita” , “are instincte de lux” , “stricata”. Se observa pe parcursul
romanului teama celor din clanul Tulea de a nu cumva averea lui Costache Giurgiuveanu sa cada pe
mana Otiliei, mostenirea fiind tema romanului, un cerc din mijlocul caruia se ramifica raze catre
fiecare personaj ce vrea sa inainteze pe acele fascicule pentru a ajunge la centru, adica la averea
batranului.
Aurica, fata batrana, este invidioasa pe succesul Otiliei la barbati, caracterizand-o pe aceasta
ca fiind sireata, falsa, “fată fără căpătâi si fără părinţi”, o fata care “nu stie nimic”.
Raportandu-ne la procentajul perspectivelor caracteristicilor aduse de fiecare personaj in
parte la adresa Otiliei, poate Stanica are cea mai mare pondere.
Este privita de acesta ca o “nostima fata, delicioasa, dar usuratica, cheltuitoare”. E de parere
ca se incadreaza in sfera femeilor “care te ruineaza.”De catre acesta, Otilia este privita mai mult
doar din punct de vedere fizic, o fata de “o frumusete rara” , “o fata superba” , incantatoare.
Raportat la aria sentimentala, “sufletul Otiliei era impenetrabil, si, daca ea juca constient o
comedie, o juca cu multa finete si gratie.” ; “Este sufleteste obosita, blazata” - iata ca din
perspectiva lui Stanica, Otilia este vazuta ca o femeie blazata, in ciuda sentimentelor pe care fata I
le destaiune lui Felix.
Crezand-o o fire materialista si “care te ruineaza”, dupa cum afirma la inceput, crede ca “A
divortat de Pascalopol dupa ce l-a tocat.”.
Remarca insa talentul ei, laudandu-i felul admirabil de a canta la pian si capacitatea acesteia
de a vorbi doua limbi straine.
Georgeta o caracterizeaza pe Otilia fara sa o cunoasca, bazandu-se doar pe imaginea ce i-a
facut-o Felix. Are un sentiment de stima faţă de aceasta, doar din felul in care Felix vorbeste despre
ea.
 Cu toate acestea, in mintea lui Felix si a lui Pascalopol, Otilia ramane doar o enigma.Pentru
Felix este o fata de care s-a indragostit, dar o fata incapabila de a lua decizii.Doreste sa o ia de sotie
pentru calitatile ei, insa din cauza conflicelor interioare nu stie ce parere sa aiba despre ea: sa o
considere ca o sora, ca o mama, sau ca o sotie.