Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche

Portretul. Tabloul.
Portretul lui Ștefan cel Mare

Grigore Ureche a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit, deținând funcții politice importante la
sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării
de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă.
Cronicarul a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia,limbile
clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi
ca logofăt, apoi spătar.
În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din
anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos.
Înzestrat fiind cu darul de povestitor, G. Ureche este întemeietorul portretisticii în literatura română
veche.
În virtutea talentului său, el selectează figurile domnitorilor sau a boierilor, le ierarhizează, le dă contur
propriu, punând alături de trăsăturile fizice şi însuşiri de caracter definitorii.
Efigia lui Ştefan cel Mare, modelul clasic, este realizat din linii simple, dovedind o incontestabilă artă de
portretist, de altfel istoria literară i-a reţinut o bună parte din portrete drept model.

Conform DEX:
Vornic = Mare dregător din Sfatul domnesc, însărcinat cu supravegherea Curții, conducerea treburilor
interne ale țării, având și atribuții judecătorești.
Logofăt = Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al Sfatului domnesc; persoană care
deținea acest titlu.
Spătar = dregător la Curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai
târziu avea comanda cavaleriei. ◊ Mare spătar = comandant suprem al armatei țării în lipsa domnului.
Efigie = Reprezentare în relief, pe monede, medalii etc., a chipului unei personalități.

Letopiseț = Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în ordine cronologică;
Letopisețul Țării Moldovei prezintă faptele istorice petrecute de la Descălecatul lui Dragoș –Vodă(1359)
și până la domnia lui Aron-Vodă (1594)

Portret = descriere de trăsături morale și fizice ale unei ființe reale sau imaginare. Portretul îmbină
descrierea unor moravuri, vicii, defecte, calități ale personajului cu descrierea particularităților fizice:
corp, figură, ținută, etc.
Portretul literar prezintă imaginea unui personaj dintr-o operă epică.

ce fel de limbaj folosește Grigore Ureche? Ce cuvinte folosește acesta? Care credeți că este rolul lor?
- limbaj popular, „limba literară de dialect moldav” (Călinescu)- exemplu dat de profesor
- apar regionalisme și arhaisme (încadrează textul într-un anumit timp/epocă)
-ex.de arhaisme lexicale (pomăzuit, hotnog)
-ex.de arhaisme fonetice (țărâi, rădicat, carile, chiamă, pre, ieste, statu, de grabu, vărsătoriu,
omorâea, neleneșu, vârâia, etc.)
a pomăzui = a conduce, a însoți;
hotnog = comandant peste o sută de ostași;

 Observați că textul este împărțit în 2 secvențe. În prima secvență se descrie momentul urcării lui
Ștefan cel Mare pe tron.

3. Identifică trăsăturile firii voievodului, care se desprind din această descriere. (secvența 1) (ex.1,
pag.176)

R: Reiese faptul că domnitorul Moldovei este unul ce își iubește țara (= simbol al luptei de eliberare a
poporului de sub jugul otoman) și care ar face orice pentru a o apăra, inclusiv să se pregătească de război
,, nu cerca să așeze țara, ci de război se gătia”.

În a doua secvență, se realizează portretul-efigie al lui Ștefan cel Mare. Mai întâi, elevii sunt întrebați cum
se realizează caracterizarea directă și cea indirectă: (se scrie pe tablă, dacă este cazul)


r. În această secvență, Ștefan cel Mare este caracterizat în mod indirect, prin atitudinea pe care o are
domnitorul față de boierii și lumea prezentă la ceremonie.
Caracterizarea directă, realizată:
- de către narator;
– de către celelalte personaje;
– autocaracterizare;
Caracterizarea indirectă, realizată:
-prin intermediul faptelor sale;
-limbaj;
-vestimentație;
-mediul în care trăiește;
-relația cu celelalte personaje;
-nume etc.
Separați trăsăturile fizice de cele morale, ținând cont de cele două modalități de caracterizare. (directă și
indirectă), prin exemple din text.
Caracterizare directă:
Trăsături fizice:
,, nu mare de statu” –mic de statură
Trăsături morale:
,, mânios și degrabă vărsătoriu de sânge”- impulsiv

Caracterizare indirectă

Impulsivitatea este explicată și în citatul

,,de multe ori la ospețe omorâea fără județ ”

,,om întreg la fire ” - înțelept

,, neleneșu ” - harnic

,, lucrul său știa a-l acoperi” - diplomat

,, unde nu gândiiai, acolo îl aflai ” – energic

,,la lucru de războaie meșter ” – bun strateg și conducător de oști

,, unde era nevoie însuși se vârâea” – viteaz și curajos

,,ca văzându-l ai săi, să nu să îndărăpteze ” – exemplu pentru oștenii săi pe care-I conducea spre victorie

,,și pentru aceea, raru războiu de nu biruia ” - perseverent, ieșea aproape întotdeauna victorios.

,,unde biruiau alții, nu perdea nădejdea” - optimist (fire optimistă)

Datorită dârzeniei și tenacității sale, el reușește ,,să se ridice deasupra biruitorilor”

Vitejia și curajul în luptele desfășurate sunt însușiri care se subordonează trăsăturii sale dominante –
iubirea de țară și popor - care se manifestă prin faptele și prin comportarea sa.

Pentru a evidenția statura domnitorului, cronicarul nu apelează la termenul

,,scund” ,ci îl substituie prin antonimul lui negat ,, nu mare de statu”, pentru ca aceasta să nu fie receptată
de cititor ca un defect, ci din contra,să se evidențieze faptul că, în ciuda staturii lui, acesta realizează
lucruri mărețe.
Profesorul le comunică elevilor tema pentru acasă: Scrie un text argumentativ de minim 150 de
cuvinte în care să vorbești despre personalitatea pe care o admiri cel mai mult.

Schema tablei

Portretul lui Ștefan cel Mare în Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche

 Letopiseț = Scriere veche cu caracter istoric, în care evenimentele sunt prezentate în

ordine cronologică;
Letopisețul Țării Moldovei prezintă faptele istorice petrecute de la Descălecatul lui Dragoș –Vodă(1359)
și până la domnia lui Aron-Vodă (1594)

 Portret = descriere de trăsături morale și fizice ale unei ființe reale sau imaginare
 Portretul literar prezintă imaginea unui personaj dintr-o operă epică.

 Particularitățile textului:

- limbaj popular, „limba literară de dialect moldav” (Călinescu)

- apar regionalisme și arhaisme (încadrează textul într- o anumit timp/anumită epocă)
-ex.de arhaisme lexicale : pomăzuit, hotnog;
-ex.de arhaisme fonetice: țărâi, rădicat, carile, chiamă, pre, ieste, statu, de grabu, vărsătoriu,
omorâea, neleneșu, vârâia, etc.;

 Caracterizare directă:
Trăsături fizice:
,, nu mare de statu” –mic de statură
Trăsături morale:
,, mânios și degrabă vărsătoriu de sânge”- impulsiv

 Caracterizare indirectă

Impulsivitatea este explicată și în citatul

,,de multe ori la ospețe omorâea fără județ ”

,,om întreg la fire ” - înțelept

,, neleneșu ” - harnic

,, lucrul său știa a-l acoperi” - diplomat

,, unde nu gândiiai, acolo îl aflai ” – energic

,,la lucru de războaie meșter ” – bun strateg și conducător de oști

,, unde era nevoie însuși se vârâea” – viteaz și curajos

,,ca văzându-l ai săi, să nu să îndărăpteze ” – exemplu pentru oștenii săi pe care-I conducea spre victorie

,,și pentru aceea, raru războiu de nu biruia ” - perseverent, ieșea aproape întotdeauna victorios.

,,unde biruiau alții, nu perdea nădejdea” - optimist (fire optimistă)

Datorită dârzeniei și tenacității sale, el reușește ,,să se ridice deasupra biruitorilor”

Vitejia și curajul în luptele desfășurate sunt însușiri care se subordonează trăsăturii sale dominante –
iubirea de țară și popor - care se manifestă prin faptele și prin comportarea sa .