ENIGMA OTILIEI DE GEORGE CĂLINESCU

1
 1) DESPRE OPERĂ...
Romanul balzacian este în esenţă un roman doric care relevă un anume tip de
valorificare a formulei realiste. Altfel spus, balzacianismul sau balzacianism realist
cunoscut şi sub numele de realism critic are două valenţe estetice: romantică şi
dorică, fapt ce a dat naştere unui fenomen literar complex care a avut drept model
romanul lui Honore de Balzac.

Cu alte cuvinte, balzacianismul este epoca în care individul burghez, rapace şi
însetat de avere vrea să parvină cu o exuberantă explozie de energie, violenţă şi
individualism.

Apar in imaginarul românesc intrigi tenebroase, conflicte violente, pasiuni atroce

dezlanţuite în jurul zeului epocii – banul.

Într-o epocă în care în literatura romană se remarcă romanul ionic de analiză

psihologică, subiectiv, feminin, G. Călinescu pare a opta pentru formula balzaciană.
Astfel, romancierul apelează la formula balzaciană a faptelor comune, fixând nişte
cadre sociale bine precizate, o frescă din viaţa burgheziei bucureştene.
2
 Apariție: 1938 (apare la sfârșitul perioadei interbelice, fiind al
doilea din cele patru romane ale lui G. Călinescu, alături de
Cartea nunții, Bietul Ioanide și Scrinul negru).

 Specie literară: roman (acțiune amplă, desfășurată pe mai

multe planuri, cu un conflict complex, la care participă mai
multe personaje).

3
Curent literar/tipologie: roman realist de tip balzacian.

a) roman realist deoarece:

- utilizează tehnica detaliului semnificativ care
conferă veridicitate (descrierea are funcţie decorativă dar mai ales
simbolică, fiecare detaliu are importanţă, jucând un rol în
desfăşurarea epică: ”Daţi-mi o mănuşă şi voi reconstitui personajul)”.
(Balzac)

- atenta observație acordată socialului (personajele sunt aşa de

apropiate de mediul social încât fac concurenţă stării civile).
- narațiunea la persoana a III-a (narator obiectiv, perspectivă
narativă obiectivă).
- existența naratorului omniscient.
- observarea umanității sub latura sa umană.
- prezentarea frescei Bucureștiului înainte de Primul Război
Mondial.
4
b) roman balzacian deoarece:
- tema paternității este specific balzaciană.

- pentru portretizarea personajelor, autorul folosește

tehnica balzaciană a descrierii mediului și fizionomiei,
în vederea deducerii trăsăturilor de caracter.

- apar personaje tipice (moș Costache- tipul avarului,

Aglae – baba absolută, Aurica – fata bătrână, Simion
– dementul senil, Titi – retardatul, Stănică Rațiu –
arivistul/parvenitul).

Felix și Otilia, fiind caractere în formare, nu se

încadrează într- o tipologie. 5
 Prin temă, romanul este balzacian și citadin (realizează o
frescă a burgheziei bucureștene de la începutul sec. al XX-lea,
prezentând istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu și
formarea/maturizarea tânărului Felix Sima, care, înainte de a-
și face o carieră, trăiește experiența iubirii și a relațiilor de
familie.

 Titlul inițial, Părinții Otiliei, reflectă ideea balzaciană a

paternității. Din motive editoriale, autorul schimbă titlul în
Enigma Otiliei, sporind astfel misterul protagonistei.

6
 Perspectiva narativă este obiectivă, întâmplările din roman
sunt relatate la persoana a III-a, din perspectiva unui narator
omniscient și omniprezent.

 Compoziție: romanul are 20 de capitole, fiind construit pe mai

multe planuri narative, care urmăresc destinul unor personaje:
Otilia, Felix, membrii clanului Tulea, Stănică Rațiu.

 Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea

străzii Antim și a casei lui moș Costache, din perspectiva lui
Felix, în momente diferite ale existenței sale (în adolescență,
când intră în casa lui Costache Giurgiuveanu și aproximativ
zece ani mai târziu, după război) dar, și prin reluarea, în final,
a replicii de la început a lui moș Costache (Aici nu stă nimeni).7
 Conflicte: Perspectiva moștenirii averii lui Costache
Giurgiuveanu generează conflictul succesoral dublu, ce are ca
efect și dezbinarea familei Tulea. Conflictul erotic privește
rivalitatea dintre adolescentul Felix și maturul Pascalopol
pentru iubirea Otiliei.

 Acțiunea romanului se dezvoltă pe două planuri: pe de o

parte, istoria moștenirii lui Costache Giurgiuveanu, iar pe de
altă parte, maturizarea tânărului Felix Sima (caracterul de
bildungsroman).

8
Personaje: în vederea portretizării personajelor, autorul alege tehnica
balzaciană a descrierii mediului și fizionomiei pentru a sugera trăsăturile
de caracter.

Personajele romanului pot fi prezentate pe scurt, astfel:

clanul Giurgiuveanu si clanul Tulea, între care se declanșează un
conflict pentru avere, cea de-a doua familie urmărind să-l moștenească pe
bătrânul Costache, fratele Aglaiei. În pofida legăturii de sânge, raporturile
dintre cei doi sunt reci, tensionate, marcate de suspiciuni reciproce și
interesate de aspecte strict materiale, ajungând la conflicte grave. Chiar
Aglaie Tulea își jignește fratele, susținând că acesta se senilizase. Pentru
a-i mosteni mai repede averea, aceasta vrea să-l pună sub stricta
supraveghere a rudelor apropiate, ca să îi poată controla afacerile. Clanul
Tulea reprezintă o familie în care senilitatea precoce a bărbaților ( Titi,
Simion ) se amestecă cu răutatea femeilor (Aglaie și fetele ei). 9
 Romanul devine o tragedie prin moartea prematură a lui moș
Costache ( provocată intenționat de Stănică Ratiu), prin
destrămarea iluziilor sentimentale trăite de Felix, prin evoluția
decepțională a Otiliei și prin îmbătrânirea solitară a moșierului
Leonida Pascalopol, prietenul celor doi orfani
( Felix si Otilia) dar și ocrotitorul permanent al celei din urmă.

 Felix Sima este definit de Călinescu ca fiind „martor si actor”, este

cel care ne introduce în atmosfera capitalei din acea vreme, autorul
descriind foarte bine snobismul, zgârcenia și dorința de parvenire.

 Portretul fizic a lui Felixil îl ilustreaza foarte bine si pe cel moral:

„ fața îi era juvenilă și prelungă, aproape feminină” – de unde
putem deduce sensibilitatea personajului; cu „ șuvițe mari ...ce-i
cădeau de sub șapcă”, obrazul de „culoare măslinie” , iar nasul de
„ o tăietură elenica” îi dădeau un „aer voluntar”.
10
LEONIDA PASCALOPOL
“ Era un om de vreo cincizeci de ani, oarecum voluminos,
totuşi evitând impresia de exces, cărnos la faţă şi rumen ca un
negustor, însă elegant prin fineţea pielii şi tăietura englezească
a mustăţii cărunte. Părul rar dar bine ales într-o cărare care
mergea din mijlocul frunţii până la ceafă, lanţul greu de aur cu
breloc la vestă, hainele de stofă fină, parfumul discret în care
intra şi o nuanţă de tabac, toate acestea reparau cu desăvârşire,
neajunsurile vârstei şi ale corpolenţei”.
 “sunt un fel de boem”
Un om de lume” ,„e aşa bun”, „E de o răbdare
nemaipomenită. E politicos cu tanti Aglae şi cu toţi, numai ca
să aibă sentimentul că se află într-o familie. Nu are pe nimeni.”

 “bărbat şic şi singur, săracul”.

“Pascalopol e un bărbat de lume care-mi place”
Un om de mare caracter”
“un fel de victimă a mea” 11
“un om delicat care poate fi de folos unor orfani “
 E moșierul care-şi îngăduie lux şi rafinament
spiritual.
 Om cu gust pentru eleganţă şi frumos.
 Fiinţă morală, se comportă corect în orice situaţie.
 Delicat, generos şi discret.
 Bun administrator al afacerilor, cu preocupări
intelectuale.
 Este un reper stabil în memoria cititorului.

12
 COSTACHE GIURGIUVEANU

“…un omuleţ subţire şi puţin încovoiat. Capul era atins de o calviţie

totală şi faţa părea aproape spână şi din cauza aceasta, pătrată.
Buzele îi erau întoarse în afară şi galbene de prea mult fumat,
acoperind numai doi dinţi vizibili…Omul zâmbea clipind rar şi moale
întocmai ca bufniţele supărate de o lumină bruscă privind întrebător şi
vădit contrariat”.

“Dar papa mă iubeşte, şi apoi... e îndatorat să aibă grijă de mine

fiindcă mama i-a dat o mulţime de bani fără nici un act, pe care papa
i-a vârât în afacerile lui... (Otilia)

“- se repezi să-i scoată ghetele de gumilastic, uscate şi încovoiate de

vechime, ca nişte iminei turceşti. Picioarele lui moş Costache apărură
înfăşurate în nişte ciorapi de lână, de o grosime fabuloasă. Degetele
mari tăiaseră cu unghia valurile şi ieşiseră ca două ghemuri de ceară.
“

“- atunci se văzu că bătrânul cu nădragi de stambă şi cu pătura pe

umeri ca o mantie regală, ţinea strâns la subsuoară cutia de tinichea
cu bani, iar ca un clopoţel, inelul cu chei”.

13
 Avarul umanizat de dragostea lui sinceră pentru Otilia, chiar dacă nu reuşeşte
să şi-o materializeze.
 Un însetat de bani și de viaţă, e o apariţie bizară.
 Se teme de orice nou venit ca de un intrus nedorit, un potenţial atentat la
averea sa.
 Bătrânul nu acceptă ideea unei schimbări, starea lui dominantă este voit
imuabilă.
 Avariţia lui se manifestă începând de la privaţiuni personale (îmbrăcăminte,
hrană, interdicţia de a fi chemat doctorul pentru consult, chiar şi în caz de
boală) până la gesturi doar aparent generoase, cum ar fi cel de a-i construi
Otiliei o casă, după un plan arhitectural întocmit de el.
 Încercând să-şi depăşească limitele, să-şi domine automatismele, moş Costache
se loveşte de tiparele avariţiei sale ca de cele mai dure bariere.

14
 SEMNUL DISTINCTIV îl constituie ochii proeminenţi,
particularitate dezvoltată prin numeroase notaţii care însoţesc
evoluţia narativă a personajului. Când intră în contact cu cei
din jur, bulbucă ochii mari, iar în numeroase rânduri îşi
exprimă prudenţa sau nedumerirea holbând ochii şi aşa prea
holbaţi. Felix îşi aminteşte de o fotografie de tinereţe a lui
Costache, în care apărea ca  un om cu ochii foarte proeminenţi.

 TRĂSĂTURA DE CARACTER DOMINANTĂ: avariţia

născută din prudenţa excesivă a bătrânului care, de obicei,
mergea cu capul în jos, privind când la dreapta  când la stânga.

15
 AGLAE TULEA
Era o doamnă cam de aceeaşi vârstă cu Pascalopol, cu părul negru
pieptănat bine într-o coafură japoneză. Faţa era gălbicioasă, gura şi
buzele subţiri, acre, nasul încovoiat şi acut, obrajii brăzdaţi de câteva
cute mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii erau bulbucaţi ca şi aceia ai
bătrânului, cu care semăna puţin, şi avea de altfel aceeaşi mişcare
moale a pleoapelor. Era îmbrăcată cu bluza de mătase neagră cu
numeroase cerculeţe, strânsă la gât cu o mare agrafă de os şi
sugrumată la mijloc cu un cordon de piele în care se vedea prinsă de un
lănţişor urechea unui cesuleţ de aur".

-"baba absolută, fără cusur în rău" ( Weissman )

-“Aşa esti dumneata, cocoană Aglae, malițioasă”( Pascalopol )

-Nu știi ce viperă este tanti Aglae asta! Uf!“( Otilia )

- Aglae, soacră-mea, e o vrăjitoare, n-are inimă nici de un gram. Îi

moare bărbatul şi se tocmeşte cu doctorul. Şi e plină de bani".(Stănică)
16
 Femeie crescută în mahala şi educată la periferia
oraşului.
 Dispreţuieşte preocupările intelectuale.
 Lipsită de sentimente nobile, umane.
 Mama devorată de invidie şi de răutate faţă de copiii
altora.
 Intolerantă, agasantă, autoritară “ca un căpitan de vas”.
 Rigidă, avidă de bani şi avere.

 TRĂSĂTURA DE CARACTER DOMINANTĂ: 

avariţia înveninată, cu urmări devastatoare pentru cei
17
din jur.
 FELIX SIMA
“ Uniforma neagră îi era strânsă bine pe
talie, ca un veşmânt militar, iar gulerul tare
şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un
aer bărbătesc şi elegant. Faţa îi era însă
juvenilă şi prelungă, aproape feminină din
pricina şuviţelor mari de păr ce-i cădeau de
sub şapcă, dar culoarea măslinie a
obrazului şi tăietura elinică a nasului
corectau printr-o notă voluntară întâia
impresie.”

“Să-mi fac o educaţie de om. Voi fi

ambiţios, nu orgolios."
18
• Voinţă şi ambiţie, precum şi o distincţie nativă.

• Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele, conturează indirect o fire

raţională lucidă, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitică şi un
spirit de observaţie foarte dezvoltat.

• Eşecul în dragoste îl maturizează.

• Intelectual superior situându-se deasupra superficialităţii lumii specifice

începutului de secol xx.

 Ambiţios şi inteligent, Felix învaţă şi face eforturi deosebite de a se

remarca pe plan profesional. Ferm şi tenace, munceşte cu seriozitate
pentru a deveni un nume cunoscut în medicină.

 Are voinţa de a depăşi prin înţelegere o poveste de dragoste convertită 19

apoi într-o amintire delicată.
 OTILIA MĂRCULESCU

O fată cu părul ca un fum,

exuberantă şi reflexivă, cultă,
nebunatică, serioasă,
meditativă, muzicală - fata din
familia scriitorului.

-”Otilia este eroina mea lirică, proiecţia mea în afară, o imagine

lunară şi feminină. Flaubertian aş spune”Otilia c est moi”, e fondul
meu de ingenuitate şi copilărie” G. Călinescu

 Otilia este oglinda mea de argint”G.Călinescu

20
 ”Fata părea să aibă 18-19 ani. Faţa măslinie cu nasul mic şi ochii foarte albaştri arăta şi mai
copilăroasă între multele bucle şi gulerul de dantelă. Însă în trupul subţiratic, cu oase delicate
de ogar, de un stil perfect, era o mare liberate de mişcări, o stăpânire desăvârşită de femeie".

 ”Eu am un temperament nefericit: mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată, sunt
foarte capricioasă vreau sa fiu libera".

 “Ce sentimentală sunt .“

 “Eu sunt o zăpăcită, nu ştiu ce vreau, eu sunt pentru oamenii blazaţi, care au nevoie de
râsetele tinereţii, ca Pascalopol.”

 “O femeie ignorată de bărbat e un monstru. Singura noastră formă de inteligenţă, mai mult din
instinct, e să nu pierdem cei câţiva ani de existenţă, vreo zece cel mult. Cât crezi tu că mai
21
am de trăit, în înţelesul adevărat al cuvântului? Cinci, şase ani!”
“Nostimă fată, delicioasă,
dar uşuratică, cheltuitoare.
E femeia care te ruinează.
Pe ea nu poţi conta. Azi cu
unul , mâine cu altul.”
(Stănică Rațiu)

,, E tânără neexperimentată, azi se

întâlneşte cu un tânăr, mâine cu altul, o
fată greşeşte uşor. ...temperament
aprins, poate prea aprins, al unei fete de
nouăsprezece ani". ( Stănică Rațiu)

Otilia este întotdeauna o fată ”Eşti tânără, inteligentă…Dumneata ai

deşteaptă . multe din caracterul meu!Eşti liberă,
independentă, lipsită de prejudecăţi”
(Stănică Raţiu) 22
“NICI NU A PUS MÂNA BĂIATUL PE EA. ŞI DACĂ AR FI PUS, CE? FETE CA EA
PENTRU ASTA SUNT. SĂ TRĂIASCĂ DISCRET CU BĂIEŢII DE FAMILIE, SĂ-I
FEREASCĂ DE ALTE LUCRURI MAI RELE”. (AGLAE)

,, ESTE ZĂPĂCITA CARE SE SPÂNZURĂ DE GÂTUL BĂRBAŢILOR”.

,, PROASTĂ ,AURICO,… SĂ-ŢI FACI SÂNGE RĂU PENTRU O DEZMĂŢATĂ”.

23
" Domnişoara Otilia e micul meu viţiu
sentimental”.
” E ca o rândunică închisă în colivie”.
 ”Ea nu a avut niciodată ideea că e curtezană.”
“Domnişoara Otilia e o fată rară…o fată excelentă, e un
temperament de artistă care simte nevoia luxului, a
schimbării”
 ”E o fată cuminte şi aş fi mândru să am un copil ca ea…
Otilia trebuie respectată”.
Pascalopol ţinea la Otilia până la sacrificiu şi se bucura de
afecţiunea neanalizată, dar sigură a ei. Ar fi vrut-o soţie, ar
fi vrut-o fiică, sau ceva între aceste două ipostaze,care să-i
asigure dreptul de a o păstra.

”A fost o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine o

enigmă. ”

24
(Leonida Pascalopol)
 ”Otilia e foarte frumoasă şi apoi e cultă şi talentată”.
 ,, Otilia este o fată superioară pe care n-o înţeleg”.
 ,, Nu voi iubi nicicând o fată seacă. Te iubesc pe tine
care eşti frivolă numai în aparenţă, în fond eşti
inteligentă şi profundă”.
 ”Otilia îi plăcu pentru aerul ei de intelectuală blazată,
care nu vrea să spună ce ştie, şi în acelaşi timp pentru
subţirimea ei delicată, botticeliană. Otilia i se
înfăţişase de la început ca o finalitate, ca un premiu
mereu dorit şi mereu amânat al meritului lui” .
Felix Sima

 ,, Orice femeie care iubeşte un bărbat fuge de

el ,ca să rămână în amintirea lui ca o apariţie
luminoasă. Domnișoara Otilia trebuie să fie o
fată foarte inteligentă “.
 Weissmann 25
Otilia Mărculescu

Nobleţe

Farmec

Puritate

Inteligenţă

Intuiţie

Generozitate

Nestatornicie

Superficialitate

Frivolitate

Spirit nonconformist

FEMINITATE
26
 Otilia este un personaj cu un comportament derutant, fiind capabila de
emotii puternice, apoi trecând brusc de la o stare la alta, împrăstiată și
visătoare, deseori dovedind în mod surprinzător luciditate și tact. Este un
amestec ciudat de atitudine copilăroasă și matura in acelasi timp: alearga
desculta prin iarba din curte, sta ca un copil pe genunchii lui Pascalopol
dar este lucidă și matură atunci când îi explică lui Felix motivele pentru
care cei doi nu se pot căsători. Moș Costache o iubeste pe „Otilica”, pe
”fe-fetita mea”, el fiind ”papa” care primește de la ea un strop de
tinerețe, lumină și vioiciune.

 Otilia este privită diferit de celelalte personaje ale romanului, astfel

raționalul Felix vede în Otilia „ o fată admirabilă, superioară, pe care n-
o înțeleg”; Pascalopol o privește pe Otilia ca pe femeia în devenire, cu
care are răbdare, dar fata nu distinge însă „ce e patern și ce e viril” în
dragostea lui pentru ea. Pentru Stănică Rațiu, Otilia este o femeie cu
„spirit practic”, care știe ce vrea și cum să se descurce în viață:
„deșteaptă fată”. Aglae o consideră „o zănatică, o stricată”, care sucește
capul băieților din familie, deoarece, chiar și pe fiul acesteia, Titi,
reușește să-l cucerească. 27
2) COMENTARIU, CRITICA
 Afirmaţia scriitoarei Hortensia Papadat Bengescu, referitoare la
condiţia femeii, surprinde  într-adevăr elementele definitorii ale
ipostazelor feminităţii, aşa cum se reflectă în literatură. Din
această perspectivă, Otilia, personajul lui G. Călinescu din
romanul Enigma Otiliei este ilustrativ, prin faptul că sparge
tiparele clasice, conferindu-i romanului modernitate. De atfel,
femeia din romanul modern citadin depăşeşte tiparul tradiţionalist,
rural, nu numai prin încadrarea într-un alt tip de spaţiu, ci şi prin
libertăţile asumate: ea are acces la studiu, capacitatea de a lua
decizii individual, de a hotărî în privinţa propriului destin, deşi
este încă dependentă financiar de partener. Otilia nu este un
exemplu singular, ei alăturându-i-se şi alte eroine ale romanelor
vremii: Ela („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război”, Camil Petrescu) sau Elena Drăgănescu („Concert din 28
muzică de Bach”, H. P. Bengescu).
 George Călinescu, important critic şi prozator interbelic,
ilustrează concepţia sa critică şi teoretică despre roman,
considerându-l pe Balzac modelul esenţial. În eseul Teoria
romanului, el consideră că romanul trebuie să fie o scriere tipic
realistă, care să demonstreze idei printr-o experienţă de viaţă.
În acest sens, criticul respinge proustianismul din romanele
vremii sale (Camil Petrescu), optând pentru formula realistă,
balzaciană, căreia îi adaugă totuşi unele elemente moderne,
mai ales în ceea ce priveşte personajele.

29
 Acestea ilustrează o umanitate canonică, prin tipologiile în care se
încadrează, dând obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o
singură trăsătură, fixată încă de la începutul romanului şi nu
evoluează, cu excepţia lui Felix. Restul reprezintă caracterele
clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta
(Otilia), femeia uşoară (Georgeta), lacomul (Aglae) avarul (moş
Costache), arivistul (Stănică Raţiu), debilul mintal (Titi), fata
bătrână (Aurica).

 G. Călinescu îşi construieşte personajele şi în funcţie de etica lor.

Astfel, unii actanţi sunt dominaţi de moralitate (Felix, Otilia,
Pascalopol), iar alţii - de interese meschine (Aglae, Stănică).
Această viziune este una antitetică. Spre exemplu, inteligenţa lui
Felix este în contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea 30
misterioasă a Otiliei - cu urâţenia Auricăi.
BIBLIOGRAFIE
 Literatura română, Editura Badea & Proffessional Consulting

 Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura

Minerva, București, 1982

 C. Cătănescu Maria- Limba română. Origini și dezvoltare, Editura

Humanitas, București, 1998

31