1.

Formula inițiala a basmului "Amu cică era odată într-o țara" situează narațiunea în
atemporalitate, într-un timp mitologic, fabulos.

2. Marcile oralităţii prezentate în fragmentul dat sunt:

• dialogul: "- Stăpâne, zise atunci calul: [...]";

"- Ei, da'greu mai adormisem!";

"- Dormeai tu mult și bine, Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata lui Roș,
sărutându-l cu drag și dându-i iar paloșul în stăpânire!"

• exclamaţii, interogaţii, interjecţii:

"-Ei, căluțul meu, când ai ști tu în ce năcaz am intrat!"

"Sfânt să fie rostul taălui meu, că bine ne-a învățat!";

"Așa-i, că dacă n-am ținut seama de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă și acum vrând-
nevrând, trebuie să ascult, că mi-i capul în primejdie?";

"Încalecă pe mine și hai!";

• a apostrofa: "- Dormeai tu mult și bine, Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata lui Roș [...]";

• adresare directă: " Ei, căluțul meu, când ai ști tu în ce năcaz am intrat!";

• formule specifice oralităţii: "vrând-nevrând","vorba ceea", "de voie de nevoie", "ori cu

capul de peatră, ori cu peatra de cap"; "fii odată bărbat"; "nu-ți face voie rea"; "slugă la
dârloagă";

• proverb/zicătoare: "dacă n-am ținut seamă de vorbele lui, am ajuns slugă la dârloagă".

• cuvinte şi expresii populare, regionalisme: "că mi-i capul în primejdie" (sunt în primedie);
"în vălmășagul acela " (în vălmășeala aceea, în neorânduială, în agitație).

3. Valoarea enunțului "Dumnezeu sa ne ție, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este"
este o formulă mediană care are rolul de a întreține atenției cititorului.

4. Elementele care clasează Povestea lui Harap-Alb în categoria unui basm sunt:

- elemente supranaturale – puterea apei vii şi al celor trei smicele care îl învie pe Harap-Alb,

- finalul fericit – primirea binecuvântării lui împărat Verde și nunta lui Harap-Alb cu fata lui
împărat Roș.

5. Fiul de împărat, fiind tânăr și fără experientă, se simțea încrezător în tovarășului său de
drum "calul", știind că în orice moment se putea baza pe ajutorul și prietenia acestuia. Astfel,
ca în fața unui prieten de nadejde, el recunoaște nesăbuința si neascultarea de care a dat
dovadă. Însă este fericit și recunoscător de sfatul, încrederea și povețele primite de la acesta.
Își dă seama ca înapoi nu mai poate da și, cu mult curaj, simțindu-se îmbărbătat de povețele
primate, el își duce la îndeplinire statutul de slugă, sperând că la un moment dat Dumnezeu
îl va scăpa din acest mare necaz.

6. Semnificația titlului ”Povestea lui Harap-Alb” reiese din scena în care Spânul îl păcălește
pe fiul craiului să intre în fântână și ca să scape de acolo el jură pe paloșul lui că va asculta de
Spân ca de un stăpân. Astfel, fiul craiului își schimbă statutul de nepot al Împaratului Verde
în acela de slugă a Spânului, fiind un tânăr naiv, lipsit de experiență și excesiv de credul.

Numele este un oximoron, având sensul de “rob alb”, deoarece ”harap” înseamnă ”negru
sau rob”. Devenit sluga Spânului, își asuma și numele de Harap-Alb pe care i-l dăduse acesta,
dovedind în același timp loialitate și credință fata de stapânul său, având un character
puternic și onest ce îl caracteriza ca un adevărat fiu de împărat.

7. Bildungsroman basmului ”Povestea lui Harap-Alb” reprezintă tema maturizării, a

formării personalității personajului principal “fiul de crai”, axat exclusiv pe acumulări de
experiențe de către acesta care, inițial, se prezintă ca o foaie imaculată pe care viața
urmează să își pună amprentele decisive.

Personaj nefantastic al basmului, fiul de crai reprezintă un bun exemplar uman, prin faptul că
defectele sale nu sunt nici mici și nici putine, iar calitățile mai mult decât suficiente pentru a
face din el un viitor bun împărat. Începutul ne arată un fecior de crai care nu are încredere în
fortele proprii. Până la urma se lasă convins de Sfânta Duminică să încerce și el, că el va reuși
unde frații lui mai mari au dat greș. In aceasta situatie a lui Harap Alb suntem si noi adesea
pusi, deoarece si noi am fost descurajati la randul nostru de anumite lucruri, dar familia sau
prietenii sunt alaturi de noi incercand sa ne incurajeze, spunandu-ne sa avem incredere in
noi si sa incercam, ca vom reusi sa trecem de obstacole. Ca un om de rând, judecând după
aparente, el nu crede că va reuși să transforme un cal slăbănog și fără puteri într-un cal
superb, cu puteri magice, morala basmului spunându-ne sa nu judecam dupa aparente
intotdeauna, deoarece aparentele pot fi uneori inselatoare, si ca orice fapta rea pe care o
infaptuim se va abate si asupra noastra.

Observăm aici că armasarul lui Harap Alb nu intervine decât atunci când acesta are mai mare
nevoie de el, deoarece vrea să-l lase pe acesta sa se descurce singur in viata. Chiar și atunci
când devine slugă, fiul de crai alege să își respecta jurământul pe care l-a facut, iar calul alege
sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat. Astfel basmul arată că și omul și calul își îndeplinesc
sarcinile asumate și fiecare ține cont de jurământul făcut. De aici reiese și morala - dacă nu
avem curaj să ne infruntăm temerile, atunci vom avea de suferit toată viața și ne mai învață
să ne respectam jurământul oricât de greu sau de imposibil ar fi de ținut.