INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN PRAHOVA

OLIMPIADA DE LECTURĂ LECTURA CA ABILITATE DE VIAȚĂ- LAV

Etapa locală
29 ianuarie 2023
Nivelul 4 – clasele a XI-a și a XII-a

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție precizările de mai jos.

● Toate subiectele sunt obligatorii.
● În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei
numerota fiecare rând pe care îl vei scrie.
● În cazul cerințelor în care limita maximă de rânduri este precizată, nu se vor lua
în considerare rândurile excedentare.
● Timpul de lucru este de trei ore.
Citește cu atenție fiecare text, apoi cerințele și răspunde la fiecare dintre acestea.

SUBIECTUL I 30 de puncte

CITIND LOLITA ÎN TEHERAN

de Azar Nafisi

Lolita
În toamna anului 1995, după ce mi-am dat demisia din ultimul post de profesor
universitar, m-am hotărât să-mi fac o plăcere şi să-mi împlinesc un vis. Am ales șapte dintre
studentele mele cele mai bune şi le-am invitat la mine acasă în fiecare joi dimineață, să discutăm
despre literatură. Toate cele alese erau fete, pentru că ar fi fost prea riscant să predau unei clase
mixte chiar şi în intimitatea propriului cămin, chiar dacă vorbeam doar despre nevinovate opere
de ficțiune. Un student mai insistent, cu toate că fusese inițial exclus din grup, a cerut, fără să
îl pot face să renunțe, dreptul de a participa la aceste întâlniri. Așa că Nima citea toate romanele
propuse şi venea separat, în anumite zile, să discutăm pe marginea textelor.
De multe ori îmi întrebam studentele, amintindu-le cartea scriitoarei Muriel Spark,
Domnișoara Brodie în floarea vârstei: „Care dintre voi mă va trăda în final?” Şi asta doar pentru
că am o natură pesimistă şi eram sigură că, dintre ele, cel puțin una se va întoarce împotriva
mea. Nassrin mi-a replicat cu maliție: „Nu ne-ai spus oare că analizând lucrurile până la capăt
ne trădăm chiar şi pe noi, că suntem propriii noștri detractori, jucând rolul lui Iuda împotriva
Mântuitorului?" Manna a subliniat că eu nu eram Miss Brodie, şi că ele, ei bine, ele erau cine
erau. Mi-a reamintit de un sfat pe care îmi plăcea adeseori să-1 repet: „Să nu cumva, sub nicio
formă, să minimalizați o operă de ficțiune, încercând să o transformați într-o copie la indigo a
vieții reale; ceea ce căutăm într-o ficțiune nu este atât realitatea, cât momentul de epifanie al
adevărului”. Dar, dacă ar fi fost, într-adevăr, să-mi încalc propriile recomandări şi să aleg o
operă de ficțiune în care să transpară cel mai bine viețile noastre în Republica Islamică Iran,
aceasta nu ar fi fost The Prime of Miss Brodie şi nici măcar 1984, ci Invitație la eșafod a lui
Nabokov sau, mai degrabă, Lolita.
La câțiva ani după ce ne-am început seminarele de joia dimineață, în ultima mea seară
în Teheran, câteva studente şi niște prieteni au venit să-şi ia la revedere şi să mă ajute la

1
împachetat. Când am golit casa de tot şi de toate, când obiectele s-au făcut nevăzute şi culorile
din jur s-au topit în opt valize cenușii, precum duhurile călătoare în lămpile lor, eu şi fetele
ne-am așezat în dreptul peretelui gol al sufrageriei şi am făcut două fotografii.
Am acum în față aceste două fotografii. În prima se văd șapte femei, stând în fața unui
perete alb şi gol. Toate sunt, după legea locului, acoperite din cap până-n picioare, îmbrăcate în
robe negre şi cu basmale, nu li se văd decât ovalul feței şi mâinile. În a doua fotografie, același
grup, aceeași poziție, în fața aceluiași perete. Doar că şi-au scos veșmintele negre. Stropi de
culoare le separă acum pe una de cealaltă. Se disting astfel între ele prin culoarea şi linia
hainelor, prin nuanța şi lungimea părului; nici măcar cele două care şi-au păstrat basmalele pe
cap nu mai arată la fel. În dreapta sus a celei de-a doua fotografii este poeta noastră, Manna,
într-un tricou alb şi blugi. Reușea să facă poezie din lucrurile pe lângă care ceilalți treceau fără
să le vadă. Fotografia nu redă nici pe departe apa adâncă şi opacă a ochilor negri ai Mannei,
semnul distinctiv al naturii ei introvertite.
Lângă Manna este Mahshid, a cărei basma neagră face notă discordantă cu trăsăturile ei
delicate şi cu surâsul rezervat. Mahshid avea multe calități, dar cu totul deosebit era aerul acela
delicat şi distins, aşa că i-am zis toate „my lady”. Nassrin obișnuia să spună că, numind-o așa,
reușeam mai degrabă să adăugăm o nouă dimensiune noțiunii de „lady” , decât să o definim pe
Mahshid. „Sensibilă şi delicată cum e, ca un porțelan fin, mi-a spus Yassi odată, dă impresia că
se poate crăpa oricând. De aceea pare gingașă celor care nu o cunosc prea bine; dar vai de acela
care îndrăznește să o supere. Cât despre mine, a continuat Yassi cu naturalețe, sunt ca plasticul
de odinioară; nu pățesc nimic, orice mi-ai face.” Yassi este cea mai tânără din grup: singura în
galben, stă aplecată înainte şi râde în hohote. Obișnuiam s-o tachinăm, numind-o comediana
noastră. Yassi era timidă din naștere, dar existau unele lucruri care o scoteau dintr-ale ei
într-atât, încât o făceau să-şi piardă orice inhibiție. Pe un ton blând, făcea haz de toți şi de toate,
chiar şi de ea însăși. Eu sunt cea îmbrăcată în maro, de lângă Yassi, cu brațul în jurul umerilor
ei. Chiar în spatele meu, într-un tricou roz, cu părul lung şi blond, este Azin, cea mai înaltă
dintre ele. Râde şi ea, ca noi toate, de altfel. Zâmbetele lui Azin nu arătau a zâmbete, ci mai
degrabă a preludii ale unei ilarități nervoase, de nestăvilit. Răspândea astfel o lumină aparte,
chiar şi atunci când povestea ultimele incidente avute cu soțul ei. Întotdeauna revoltată şi
spunând veșnic tot ce gândea, Azin aprecia din plin valoarea șocului produs de acțiunile şi de
comentariile ei şi de multe ori se confrunta fățiș cu Mahshid şi cu Manna. O porecliseră
Sălbatica.
Pe partea cealaltă se află Mitra, probabil cea mai calm a din grup. Precum pastelurile ei,
părea să se estompeze într-un registru de culoare mai palidă. Frumuseţea-i naturală fusese
salvată din banal de două gropițe minunate, pe care știa că le putea folosi, şi nu ezita s-o facă,
manipulând la nevoie pe oricine, pentru a-şi atinge scopul. Sanaz cea care, sub presiunea
constantă a familiei şi a societății, oscila între dorința-i de independență şi nevoia de a obține
aprobarea celor din jur, se ține strâns de brațul Mitrei. Râdem cu toatele.
Nima, soțul Mannei, singurul meu critic literar adevărat - numai de-ar fi avut suficientă
perseverență să termine de scris strălucitele eseuri pe care le începuse - este partenerul nostru
invizibil, fotograful. Şi mai era cineva: Nassrin nu apare în aceste fotografii. Cu toate acestea,
povestea mea ar fi incompletă fără cei care nu au putut să rămână sau nu au rămas cu noi până
la sfârșit. Absența lor persistă, ca o durere acută, fără nici o aparentă sursă fizică. Așa este
Teheranul pentru mine: absențele-i sunt mai reale decât prezențele.
Când încerc să o privesc cu ochii minții pe Nassrin, imaginea mi-e neclară, parcă mișcată
din cadru, oarecum distantă. Am scotocit prin toate fotografiile pe care le-am făcut cu studenții
de-a lungul timpului şi Nassrin apare în multe dintre ele, întotdeauna ascunsă după ceva sau
după cineva - după o altă persoană, după un copac... Într-una din poze, sunt cu opt studenți în
curticica din fața facultății, scena predilectă a atâtor fotografii de adio, făcute la sfârșit de an.
Se vede în fundal o salcie umbroasă. Râdem cu toții, iar dintr-un colț, din spatele celui mai înalt

2
student, apare Nassrin, ca un intrus într-o scenă unde nu fusese poftit să intre. În altă fotografie,
abia îi pot zări fața în spațiul mic, în formă de V, dintre umerii Ielelor din fața ei: pare cu gândul
în altă parte; se încruntă, ca şi cum nu s-ar ști fotografiată.
Cum aș putea-o descrie pe Nassrin? I-am spus, într-un moment de inspirație, „pisica din
Cheshire”, pentru că apare şi dispare, mereu pe neașteptate, în momente-cheie din viața mea.
Adevărul este că nu o pot descrie: ea însăși este propria sa definiție. Se poate spune numai că
Nassrin e Nassrin şi-atât. Pe ploaie sau pe vreme bună, timp de aproape doi ani, cam în fiecare
joi, de fiecare dată când veneau, nu puteam să-mi revin din șocul provocat de momentul în care
le vedeam scoțându-și vălul obligatoriu, apoi veșmintele negre şi izbucnind, de-a dreptul, în
culori. Când intrau în încăperea destinată cursului, își scoteau mai mult decât robele şi
basmalele. Treptat, fiecare câștiga un plus de contur şi de formă, devenind ele însele, entități
unice, inimitabile. Lumea noastră din acea încăpere, cu ferestrele spre Elburz, munții mei iubiți,
ne-a devenit sanctuar și univers circumscris, unde râdeam de realitatea fețelor timide cu basmale
negre, din orașul ce ni se întindea la picioare.
Tema discuției era, mai mereu, relația dintre ficțiune și realitate. Citeam literatură
persană clasică, cum ar fi poveștile Șeherezadei, doamna literaturii noastre de ficțiune - de la O
mie și una de nopți, la operele clasicilor occidentali: Mândrie şi prejudecată, Doamna Bovary,
Daisy Miller, Iarna decanului și, bineînțeles, Lolita. Scriind toate aceste titluri de cărți,
amintirile mi se desprind şi se învârtejesc cu vântul de-afară, să umple de neliniște pacea acestei
zile de toamnă, în altă încăpere, într-o altă țară. Aici și acum, în acea altă lume, care de-atâtea
ori se strecura pe nevăzute în conversațiile noastre, stau și rememorez imaginea mea și a
studentelor mele, a fetelor mele, cum ajunsesem să le spun, citind Lolita într-o dezolantă
încăpere însorită din Teheran. Dar, pentru a împrumuta cuvintele lui Humbert, poetul-criminal
din Lolita, am nevoie de tine, cititorule, pentru că noi nu vom putea nicicând exista în realitate,
dacă tu nu-ți imaginezi cum eram noi. Împotriva tiraniei timpului și a politicii, imaginează-ți că
eram așa cum noi însene nu îndrăzneam să ne imaginam a fi: în cele mai secrete, mai intime
momente ale noastre, în împrejurările de viață de o banalitate extraordinară, ascultând muzica,
îndrăgostindu-ne, coborând pe străzile umbroase sau citind Lolita în Teheran. Și mai apoi,
lasă-ți gândul să zboare şi, purtat de el, vezi cum ar fi ca toate aceste lucruri să ne fie confiscate,
furate, îngropate undeva, departe de noi.
Dacă scriu despre Nabokov astăzi, o fac pentru a sărbători lecturile noastre din Nabokov
de la Teheran, în pofida tuturor greutăților întâmpinate. Dintre toate romanele lui, îl aleg pe cel
pe care l-am predat ultimul şi de care mă leagă multe amintiri. Despre Lolita vreau să scriu, dar
acum, în acest moment, nu pot să scriu despre roman, fără a scrie despre Teheran. Şi-atunci,
aceasta este povestea Lolitei în Teheran, despre cum Lolita i-a dat o altă culoare şi despre cum
Teheranul a ajutat romanul lui Nabokov să se redefinească, transformând-o pe Lolita lui în
această nouă Lolită, în Lolita noastră.
Epilog
Am părăsit Teheranul pe 24 iunie 1997 şi am pornit spre acea lumină verde în care
credea Gatsby. Scriu şi predau din nou, la etajul șapte al unei clădiri dintr-un oraș fără munți,
dar care are cascade şi izvoare minunate. Încă predau (atât) despre Nabokov, James, Fitzgerald,
Conrad, cât și despre Iraj Pezeshkzad, care a scris unul dintre romanele mele iraniene preferate,
Unchiul meu Napoleon, și despre alți câțiva autori pe care i-am descoperit de când m-am stabilit
în America, precum Zora Neale Hurston și Orhan Pamuk. Și acum știu că lumea mea, ca și a
lui Pnin, va fi mereu „o lume portabilă”.
Am părăsit Iranul, dar Iranul nu m-a părăsit pe mine. În aparență, s-au schimbat multe
de când eu și Bijan am plecat. E mai multă sfidare în umbletul Mannei și al celorlalte femei;
basmalele lor sunt mult mai colorate și veșmintele - mult mai scurte; se fardează şi se pot plimba
nestingherite cu bărbați care nu le sunt frați, tați sau soți. În paralel cu toate astea, raziile,
arestările și execuțiile publice continuă. Dar lumea cere cu mai mult curaj dreptul la libertate.

3
Am deschis ziarul să citesc despre recentele revolte studențești care sprijineau un disident
condamnat la moarte pentru că sugerase faptul că membrii clerului nu trebuiau să fie urmați
orbește și pentru că ceruse o revizuire a Constituției. Citesc însemnările tinerilor studenți și ale
foștilor revoluționari, sloganurile și mobilizările pentru democrație, și acum știu că această
tenace aspirație către viață, libertate și fericire a tinerilor iranieni de astăzi - copiii revoluției —
și autocritica îndurerată a foștilor revoluționari vor determina modul în care va evolua viitorul.
De când plecasem din Iran - respectându-i dorința - nu mai vorbisem şi nu îi mai
scrisesem magicianului meu, dar farmecul lui fusese o parte atât de importantă din viața mea,
încât uneori mă întrebam dacă era real sau dacă nu cum va îl inventasem eu. Sau el mă inventase
pe mine? Uneori primesc e-mailuri, ca licuricii, ori scrisori din Teheran sau din Sydney, în care
foști studenți îmi scriu despre viața și despre amintirile lor. Despre Nassrin știu doar că a ajuns
cu bine la Londra. În afară de asta nu mai știu nimic altceva. Mitra a plecat în Canada la câteva
luni după ce noi am ajuns în Statele Unite. Obișnuia să-mi scrie e-mailuri și să mă sune în mod
regulat, dar de multă vreme nu am mai auzit nimic despre ea. Yassi mi-a spus că s-a înscris la
o facultate şi că are un fiu. Am avut vești și despre Sanaz, când am ajuns în State. M-a sunat
din Europa să-mi spună că s-a căsătorit și că intenționează să se înscrie la o universitate. Dar
Azin mi-a povestit că a renunțat la idee și că este casnică. La început, nu auzeam prea des
noutăți de la Azin; de obicei mă suna doar de ziua mea. O fostă studentă mi-a spus că ea predă
acum la Allameh, aceeași materie și aceleași cărți pe care le predasem şi eu. Ultima noutate era,
a adăugat ea cu malițiozitate, faptul că Azin își mutase biroul exact lângă fostul meu birou, la
etajul cinci. Mă gândeam adesea la ea și la frumoasa ei fiică, Negar. Acum câteva luni, m -a
sunat pe neașteptate. Era în California. în voce i se simțeau acele tonalități de cochetărie și de
optimism, pe care se pare că le aveam întipărite în memorie. Se recăsătorise; noul ei soț locuia
în California. Fostul soț îi luase fiica şi, drept urmare, nu mai avea nici un motiv să rămână în
Teheran. Avea o mulțime de planuri: se gândea să predea niște cursuri și să înceapă o nouă
viață.
Mahshid, Manna şi Yassi au continuat să se întâlnească și după plecarea mea. Îi citesc
pe Virginia Woolf, pe Kundera și pe alții, și scriu despre filme, poezie și propriile lor vieți, ca
femei. Mahshid a obținut mult râvnitul post - este acum editor-șef și își publica, propriile cărți.
În timpul ultimului an pe care l-a petrecut în Iran, Yassi a ținut propriul ei curs particular, pentru
studenți care o iubeau şi cu care organiza drumeții pe munte, fapt despre care îmi povestea
extrem de încântată. Se străduise mult să ajungă în America pentru a-și definitiva studiile.
Într-un final a fost acceptată la Rice University, în Texas, în 2000, iar în prezent studiază pentru
doctorat. Nima predă. Întotdeauna am fost de părere că el este, după cum se spune, un profesor
înnăscut. De asemenea, scrie eseuri nemaipomenite, dar pe care nu le termină niciodată, despre
James, Nabokov și scriitorii lui persani preferați. Încă mă încântă cu povestirile şi cu anecdotele
sale.
Manna scrie poezii, iar când i-am spus că scriu epilogul cărții mele și mă întrebam ce
să scriu despre ea, mi-a trimis aceste rânduri:

„S-au scurs cinci ani de când povestea a început. În fiecare dimineață de

joi, într-o cameră slab luminată, citeam Madame Bovary și mâncam ciocolată de
pe o farfurie roșie ca vinul. Nu s-a schimbat aproape nimic din monotonia vieții
noastre cotidiene. Dar exista un loc unde m-am schimbat. În fiecare dimineața, la
răsăritul aceluiași soare mă trezesc și îmi pun vălul în fața oglinzii, pentru a ieși
din casa și a face parte din ceea ce se numește realitate. Știu că mai există de
asemenea un alt eu, dezgolit în paginile unei cărți: într-o lume imaginară, am
devenit de nestrămutat, ca o statuie a lui Rodin. Și așa voi rămâne atâta timp cât
mă veți privi în ochi, dragi cititori.”

4
A. (2 puncte: 0,5 puncte pentru fiecare răspuns corect)
Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. În viziunea lui Nassrin, formula „my lady”:

a. este o convenție livrescă între prietene;
b. este un apelativ folosit de studente în relația cu profesoara;
c. este o „definiție” exactă atribuită lui Mahshid de către fete;
d. este o nouă dimensiune a noțiunii de „lady”.

2. Opera de ficțiune care ilustrează realitatea femeilor din Iran este:

a. Doamna Bovary;
b. Invitație la eșafod;
c. The Prime of Miss Brodie;
d. Iarna decanului.

3. Cea mai tânără studentă din grup este:

a. Yassi;
b. Manna;
c. Mahshid;
d. Nassrin.

4. Contextul realizării celor două fotografii este prilejuit:

a. de lecturile din „fiecare joi dimineața”;
b. de ultima seară dinaintea plecării din Teheran;
c. de scrisorea din partea Mannei;
d. de apariția lui Nimo.

B. (4 puncte: 0,5 p. pentru fiecare idee plasată corect)

Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei principale ale textului, apoi
notează pe foaia de concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară
celei de mai jos:

1. Analizând comparativ cele două fotografii, personajul narator descoperă diferența

uriașă dintre o lume uniformizată și una a „stropilor de culoare”.
2. Azin este ilustrată drept o „Sălbatică” din perspectiva celorlalte personaje.
3. Citind ziarul descoperă faptul că Iranul rămâne același spațiul al limitării absurde, în
care tinerii, și nu doar ei, riscă pedepse aspre pentru nesupunere.
4. Manna mărturisește că literatura este singurul tărâm în care poate să-și exprima
adevărata personalitate, grație atenției cititorului devenit singurul confident într-o lume
claustrantă.
5. Corespondând cu foștii studenți, personajul narator află despre Yassi că a obținut primul
ei curs particular și că este extrem de încântată.
6. Nimo insistă să fie primit în grupul studentelor care își vizitau fosta profesoară „joi
dimineața”.
7. Personajul narator are revelația că Lolita, de Nabokov, nu mai poate fi decât o Lolită a
Teheranului.
8. Temerea personajului narator, cu privire la întâlnirile literare, era faptul că ar putea fi
trădată de una dintre studentele ei.

5
C. (12 puncte: 3 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințe)
Răspunde, pe foaia de concurs, formulând enunțuri, la fiecare din următoarele cerințe:
1. Menționează două trăsături morale ale personajului narator.
2. Precizează care este tema discuției personajului narator cu studentele, la fiecare seminar de
joi dimineața.
3. Explică, în cel mult 6 rânduri, motivul pentru care naratorul personaj pleacă din Teheran.
4. În text există următoarea secvență:
„Şi-atunci, aceasta este povestea Lolitei în Teheran, despre cum Lolita i-a dat o altă
culoare şi despre cum Teheranul a ajutat romanul lui Nabokov să se redefinească,
transformând-o pe Lolita lui în această nouă Lolită, în Lolita noastră.”
Prezintă, în cel mult 6 rânduri, semnificația din context a afirmației personajului narator.

D. (12 puncte)
Ai citit afirmația despre romanul „Citind Lolita în Teheran” din The Atlantic Monthly:1
„O evocare a vieții sub un regim represiv si o celebrare a vitalității literaturii la fel de profunde
și de pline de semnificații precum romanele despre care discuta Azar Nafisi cu studentele ei.”
Redactează un text de cel mult 30 de rânduri care să reprezinte punctul tău de vedere la această
afirmație.

SUBIECTUL al II-lea 20 de puncte

Elevii ar trebui să dezvolte la școală respectul pentru mediu și să învețe despre

efectele schimbărilor climatice, începând cu anul școlar viitor. Strategia națională pentru
educația pentru mediu, adoptată de Guvern, va fi transpusă în programa școlară.
Strategia Națională privind Educația pentru mediu și schimbări climatice 2023-2030 a
fost adoptată de Guvern miercuri. Documentul prevede că elevii de clasele primare, gimnaziu
și liceu vor învăța la discipline opționale sau în trunchiul comun despre mediu și efectele
schimbărilor climatice, dar și cum pot să se implice activ în acțiuni pentru protejarea naturii,
începând din anul școlar următor 2023-2024. Noțiuni despre protejarea mediului și
conștientizare apar și la grădiniță.
Strategia Națională privind educația pentru mediu și schimbări climatice 2023-2030
trebuie să fie transpusă în programa școlară, la diferite discipline, în funcție de nivelul de
învățământ, începând din toamna lui 2023. Asta înseamnă că, în următoarele 8 luni, elemente
din Strategie trebuie să se regăsească în materii precum geografia, biologie, consiliere și
dezvoltare personală, educație socială și educație civică. Elevii vor învăța să se implice în
activități în comunitatea locală, împreună cu familia, colegi și profesori și să treacă de la stadiul
de „Ceea ce știu elevii” la „Ceea ce schimbă elevii”.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului a subliniat că „prin acest document sunt stabilite
acțiuni clare pentru a crește gradul de educație și conștientizare în rândul copiilor și tinerilor
privind dezvoltarea sustenabilă și responsabilizarea față de mediu. Unitățile de învățământ vor
deveni parteneri strategici pentru a construi un viitor sustenabil, ca atare, elevii și cadrele
didactice vor beneficia de tot sprijinul pentru a înțelege, pe de o parte, gravitatea crizei climatice
și de mediu, dar și pentru a conștientiza cauzele și efectele acestor crize, alături de modalitățile
de a îmbunătăți răspunsul societății față de aceste provocări. „Rezultatele învățării se vor
încadra într-un continuum care pornește de la ceea ce știu elevii în urma activităților
educaționale, continuând cu ceea ce cred și simt elevii, ceea ce au și pot face, ceea ce
fac și ceea ce schimbă elevii”, scrie în document.

1
The Atlantic Monthly, o revistă literară și culturală, fondată în 1857 în Boston.

6
 • „Ceea ce știu elevii” reprezintă o achiziție de cunoștințe tematice, specifice acestui tip
de educație: componente ale mediului natural, factori destabilizatori ai mediului natural,
dezvoltare durabilă, sustenabilitate, schimbări climatice etc
• „Ceea ce cred elevii” reprezintă o achiziție nouă sau dezvoltarea unui set de atitudini și,
pe termen lung, valori: responsabilitate, reziliență față de problemele de mediu și
impactul acestora, conștientizarea justiției sociale și de mediu prin înțelegerea
impactului individual și al sistemelor. Această etapă a învățării este esențială pentru
tranziția de la cunoștințe la acțiune.
• „Ceea ce au și pot face elevii” reprezintă ansamblul de cunoștințe, atitudini și valori
dezvoltate de elevi, care contribuie la capacitatea acestora de a acționa. Educația privind
schimbările climatice și mediul nu poate fi o materie „despre” și de „pregătire pentru
viitor”, ci un subiect bazat pe acțiune pentru acum și pentru viitor.
• „Ceea ce fac elevii” reprezintă setul de cunoștințe, abilități, atitudini și valori puse în
practică participarea la viața comunității, acțiunea pentru protejarea mediului natural,
acțiunea la nivelurile individual, grup (în familie și în afara ei), școală (ca organizație
care învață), comunitate locală, națională și internațională din care fac parte. Copiii și
tinerii identifică probleme, propun soluții, contribuie la însănătoșirea mediului social și
natural din care fac parte, fac solicitări, răspund solicitărilor, sunt cetățeni activi și
membri responsabili ai propriilor comunități școlare sau locale.
• „Ceea ce schimbă elevii” reprezintă impactul pe care acțiunile lor îl au în comunitățile
din care fac parte (familie, școală, comunitate locală) și reprezintă schimbările ce au loc
prin contribuțiile acestora. Copiii și tinerii identifică probleme pentru care pot veni cu
soluții, începând de la nivel micro – clasa, școala, casa, grupul de prieteni, comunitatea
școlară sau comunitatea locală, putând astfel contribui la schimbarea de politici,
proceduri sau cutume care țin de cultura organizațională.
(Sursa: https://www.edupedu.ro/elevii-ar-trebui-sa-dezvolte-la-scoala-respectul-pentru-mediu-si-sa-
invete-despre-efectele-schimbarilor-climatice-incepand-cu-anul-scolar-2023-2024-strategia-nationala-
pentru-educatia-pentru-mediu/ )
A. (8 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)
Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe,
raportându-te la textul citat:
1.Menționează două obiective ale Strategiei Naționale privind Educația pentru mediu și
schimbări climatice .
2.Precizează care va fi rolul unităților de învățământ conform Strategiei Naționale.
3.Notează două dintre activitățile importante desfășurate de elevi prevăzute în etapa „Ceea ce
fac elevii” .
4.Prezintă, în cel mult 6 rânduri, ideea centrală a Strategiei Naționale privind Educația pentru
mediu și schimbări climatice.

B. (12 puncte)
Care este opinia ta cu privire la necesitatea existenței unui proiect național, dezvoltat în
școli, care să vizeze educația pentru mediu și viață echilibrată? Redactează un text de 20 de
rânduri în care să-ți motivezi opțiunea.

7
SUBIECTUL al III-lea _____ ______ 10 puncte
(câte 2 puncte pentru cerințele 1-3; 4 puncte pentru cerința 4)
Privește cu atenție imaginile de mai jos, apoi răspunde la următoarele cerințe:
1.Menționează o modalitate de comunicare pe care le identifici în imagine.
2.Precizează două elemente de originalitate din imaginea de mai jos.
3.Prezintă, în cel mult 10 rânduri, mesajul pe care îl transmite reprezentarea grafică.
4.Explică, în 15-20 de rânduri, de ce sunt importante astfel de competiții cum este cea
popularizată de imaginea de mai jos.

Scopul evenimentului este de a stimula creativitatea și a dezvolta competențele

digitale și antreprenoriale al elevilor cu vârsta cuprinsă între 11-18 ani.