Interviu cu Ioan Slavici

Adrian Drelea: Bună ziua, dragi telespectatori! Bine v-am regăsit la o nouă
ediție a emisiunii “Zeii literature române”. Astăzi îl avem alături pe unul dintre
Cei Patru Mari Clasici, care a insterat în operele sale cotidianul Ardeleann,
nimeni altul decât Ioan Slavici.
Ioan Slavici: Bună ziua, domnule Drelea. Sunt onorat să mă aflu aici. Mă bucur
că am șansa sa mă deschid publicului.
AD: Onoarea este de partea mea. Am înțeles că v-ați născut în Șiria, în Ardeal.
Ne puteți descrie cum era viața dumneavoastră de zi cu zi?
IS: Provin dintr-o familie modestă, tatăl meu, Sava, find cojocar. Școala
primară am început-o în satul meu natal, dar am terminat-o la Arad, întrucât a
trebuit sa repet clasa a patra. După aceea, între 1860 și 1864, am urmat studiile
la liceul maghiar, unde nu pot spune că a fost atât de ușor. Totodată, am devenit
membru al “Societății de lectură a elevilor români”, grupare coordonată de
Mircea Stănescu. În 1865, m-am transferat la liceul călugărilor minoriți din
Timișoara, loc unde viața mi-a fost îngreunată destul de tare din cauza sărăciei.
Drept urmare, sunt nevoit să mă reîntorc în Șiria și să mă înscriu la liceul
maghiar din Arad. Am terminat cu bine clasa a VIII-a și, datorită unui prieten de
familie, ajung să susțin examenul maturității, dar tocmai în Satu Mare.
AD: Nu mi-am putut imagina că ați dus o viață atât de anevoioasă. Ne puteti
spune câteva cuvinte despre locul unde ați facut studiile superioare?
IS: Prima data, m-am înscris la Facultatea de Drept din Pesta, dar după 4 luni,
am renunțat din cauza neacomodării la profesori. Apoi, m-am întors acasă, m-
am angajat ca scrietor la notarul din Comlăuș, dar, după puțin timp, am fost
recrutat în armata imperială. Am profitat de ocazie, astfel încât m-am înscris la
Facultatea de Drept din Viena, loc unde m-am îcunoscut cu Turcul, sau, cum îl
știți voi, Mihai Eminescu.
AD: V-a ajutat în vreun fel Mihai Eminescu în lansarea în lumea literaturii?
IS: M-a ajutat enorm de mult. Pe când eu eram încă la Viena, el s-a întors în
România și m-a recomandat lui Iacob Negruzzi.
AD: După această lansare fulminantă, ce ați făcut?
IS: În 1874, m-am stabilit la București, loc unde am devenit profesor la Liceul
Matei Basarab, am editat, împreună cu Ion Luca Caragiale și George Coșbuc,
revista „Vatra”, iar, în 1875, m-am căsătorit cu Ecaterina Szoke Magyarosy.
Însă, câțiva ani mai târziu, ajung să fiu închis și sunt nevoit să divorțez. După, mă
recăsătoresc, am primul mei copil și, ironia face să fiu din nou încătușat. După
eliberare, plec din București la Panciu, întrucât am vrut să locuiesc într-un mediu
liniștit.
AD: Încă nu îmi vine să cred...Mă bucur tare mult că am ajuns să vă cunosc pe cel
de acum, dar și trecutul dumneavoastră! Dragi Telespectatori, ediția a treia se
încheie acum. Vă doresc o zi frumoasă în continuare și îi mulțumesc încă o dată
domnului Ioan Slavici de prezență.
BIBLIOGRAFIE

https://www.libertatea.ro/lifestyle/ioan-slavici-biografie-3393291#viata-lui-
ioan-slavici